O nouă victorie! ~ Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă: Continuați să vă rugați și pentru Cristina, și pentru Irina și pentru Ioana…

În penultima zi de ședere în Detroit, cumnata mea m-a apelat speriată: ”Roagă-te și pentru Cristina Ghinea că e în comă de o săptămână jumătate! Viața ei atârnă de un fir de păr!”. Același lucru m-a apelat și nepoata mea din Barcelona. Cristina a fost colega ei de bancă la liceu. Amândouă au fost elevele mele. Amândouă au ascultat 4 ani preidici săptămânale. Dar niciuna nu s-a întors la Dumnezeu radical. Toată famila mea auzise în țară cum Irina, mama Ioanei ieșise din comă la Viena… Și au crezut că rugăciunile noastre pot face imposibilul. Iar credința lor a fost mai mare ca a mea!
4 zile ne-am rugat ori de câte ori a fost posibil. Cu frații, cu biserica din Dearborn, cu biserica de la mine din sat. Azi am strigat disperați. Familia Cristinei dorea să mute fata de la un spital din Ploiești la altul în București…

Dar în seara asta cumnata mea i-a spus la telefon soției mele ”Cristina a ieșit din comă!” Aleluia! Dumnezeu a mai dat o lovitură diavolului! Iar nouă ne-a zâmbit pentru o nouă victorie! Sărutăm Mâna Ta Sfântă Hristoase!

Continuați să vă rugați și pentru Cristina, și pentru Irina și pentru Ioana, să se întoarcă din toată inima la Domnul! Mulțumesc tuturor ce sunteți alături de mine în rugăciune!

Nicolae.Geantă

SURSA – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/2017/04/o-noua-victorie.html?m=1

Datorii din a doua zi după Inviere – Nicolae Geantă

Nicolae Geantă – Datorii din a doua zi după Inviere

Nicolae Geantă – Mama Ioanei a ieșit din comă!

girl hospital pray

FOTO arhiva

Mama Ioanei a ieșit din comă!

7 zile. Atât au durat rugăciunile dvs până când a fost atins tronul lui Dumnezeu! 3 săptămâni. Atât a stat Irina în comă, mama Ioanei al cărui diriginte sunt.

A doua zi de Paști, luni dimineața, foarte devreme (pentru mine, 5,44 în America), Ioana m-a trezit din somn! „Am înțeles că mama e mai bine, doctorii i-au dat șanse mari să iasă din comă! Au zis că au început semne bune! Chiar m-am mirat! … Vreau să plec miercuri la ea”… (Irina era încă internată într-un spital din Viena). După o oră și ceva, am primis un mesaj din nou: „Domnule diriginte, vrem să ne botezăm și noi. Pentru o viață mai bună și liniște sufletească”. De data asta m-am mirat eu!

Azi dimineață, tot la 5,45 (!) Ioana m-a trezit din nou din somn: „Bună ziua domnule diriginte. Mama mea a ieșit din comă! Este bine. Vine la București… Nu am cuvinte să vă mulțumesc. Vă jur… Nu îmi vin să cred minunea pe care ați făcut-o! Oare voi avea cum să vă răsplătesc vreodată?”… Mai departe cuvintele sunt de prisos! Slava o merită Dumnezeul care l-a înviat pe Hristos! Nu vom uita niciodată minunea pe care a făcut-o de acest Paști. A readus-o la viață pe Irina.

Mulțumesc tuturor care v-ați rugat împreună cu mine! Știu, nu sunteți puțini. Dumnezeul meu și-al dvs are o armată mare! Slăvit să-I fie Numele Sfânt!
Rugați-vă mai departe pentru Irina și Ioana. Dumnezeu să le învieze inima și credința.
Rugați-vă și pentru mine, un păcătos iertat din Subcarpații Curburii. Am nevoie de aripile dvs!😘

Nicolae Geantă – Florii însângerate și prima zi din Săptămâna mare – 10 Apr 2017

La ordinea zilei – Florii insangerate si prima zi din Saptamana mare – 10 Apr 2017

Interviu cu profesorul Nicolae Geanta, pastor si publicist.

Ascultati LA ORDINEA ZILEI azi la ora 13:20 si in reluare la 18:20

– pe 92,2 FM in Timisoara
www.rve-timisoara.ro
– pe aplicatia de Android
– pe aplicatia de iPhone
– prin telefonul 031-5040455

Din arhiva:
– site-ul nostru: http://www.rve-timisoara.ro/arhiva-emisiuni
– pe Youtube, canalul rve.timisoara:

8 MARTIE – Nicolae.Geantă

Dumnezeu să vă țină torțe mereu aprinse!
Și chiar dacă va veți consuma, să nu uitați nciodată: sunteți chemate să luminați!

Hristos să vă facă un munte de mir, un deal de tămâie!
Și, oricine se va apropia de dvs să devină mai bun, mai sfânt, mai pur…

Duhul Sfânt să vă facă viața o melodie ieșită din vioară Stradivarius!
Iar muzica dvs să sfarme toate inimile de beton!

Încolo, să vă temeți de Dumnezeu și să-L slujiți. Iar El să vă ocrotească pe vecie!
Căci pavăza Sa e mult mai puternică decât un milion de scuturi!

Nicolae.Geantă

TINERIADA – Nicolae Geantă

FOTO Nicolae Geanta

FOTO Nicolae Geanta

Eroii nu sunt bătrâni! Revoluțiile le fac tinerii. Și trezirile spirituale tot ei. Doamne, ridică-Ți ochii spre tinerii noștrii!

Se zvonea obsesiv pe la colțuri că tinerii mioritici nu sunt buni de nimic. Că în afară de socializare pe facebook le e scârbă și de umbra lor. Că își pun poalele-n cap când e vorba de decizii fundamentale. Că fug din țară și nu-s interesați de ce lasă-n urmă. Că nu le pasă de națiune. Că nu participă la vot. Că au abandonat lupta înainte s-o înceapă… Dar ce greșeală! Zilele acestea tinerii ne-au arătat că dacă-s gata să renunțe la implicare în societate (asistând cu lehamite de pe tușă), când e vorba de libertate iau foc! Chiar și atunci când e ger!

După ce pesedeii cu minți de tinichea, cu ”cap prea strâmt și inimă seacă”, vorba lui Eminescu, au adus haos în justiția dintre Carpați și Dunăre, junii români au scos capul din nisip. M-a făcut să fiu mândru de ei! Au împânzit din nou piețele marilor orașe. Sfidând gerul de februarie. Renunțând la bruma lor de timp liber. Unii au ieșit la proteste direct din firmă. Mulțumiți să glojgăie în fugă un covrig. Alții au venit din facultate. Ori liceu. Ingineri, arhitecți, profesori, softiști, antreprenori. Au ieșit înarmați cu lozinci. Cu markere și lumânări. Cu smartfonurile ca licuricii. Cu replici ingenioase cum numai tinerii pot așterne pe un carton. Sau pe o pânză. Cu solidaritate. Cu mâinile goale. Cu tricolorul fluturând… ”Rezist deci exist!”. Sute de mii…

CONTINUARE – http://nicolaegeanta.blogspot.ro/

Campinatv.ro – Ziua internațională a scrisului de mână – clip de prezentare Nicolae.Geantă

nicolae-geanta-campina

Poate știați sau poate nu, 23 ianuarie este Ziua internațională a scrisului de mână, iar la sfârșitul săptămânii trecute această zi a fost marcată și la Câmpina printr-un simpozion organizat în amfiteatrul Colegiului Tehnic „Constantin Istrati”. Au participat liceeni de la instituția – gazdă, dar și elevi de la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”.

Ziua internațională a scrisului de mână se sărbătorește la 23 ianuarie pentru că aceasta este data de naştere a lui John  Hancock, om de stat american, devenit cunoscut şi pentru semnătura sa extrem de lizibilă de pe Declaraţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii din 4 iulie 1776. Astăzi, scrisul de mână nu mai este… ceea ce era odată. S-a decis sărbătorirea acestei zile și la Câmpina, considerându-se o ocazie foarte potrivită a le reaminti tinerilor importanța caligrafiei în viața noastră. Într-o eră din ce în ce mai computerizată, într-o lume a butoanelor și gadgeturilor, scrisul de mână trebuie să rămână un reper. Până la urmă, tocmai scrisul de mână este cel care a adus până la noi întreaga cultură mondială, după cum afirma profesorul Nicolae Geantă (video) în deschiderea simpozionului de la Colegiul Istrati.

Scrisul de mână este o abilitate extraordinară, pe care ar fi păcat să o pierdem sau să o neglijăm, iar despre acest subiect le-au mai vorbit elevilor profesor Cristina Dinu şi istoricul Alin Ciupală.

campinaTV via nicolaegeanta.blogspot.com

Campinatv.ro – Ziua internațională a scrisului de mână

 

Nevoia de o îmbrățișare – de Nicolae Geantă

man woman kids family

Astăzi, la liceu, o profă de chimie spunea că ar trebui să oferim și îmbrătișări, nu doar binețe. Pentru că o îmbrățișare are efect terapeutic. Ar declanșa ceva oxitocină pe creier.

I-am spus că tocmai terapia asta ne învață Hristos la biserică. O îmbrățișare care șterge dureri. O îmbrățișare stimulator de bucurie! Ca la prunci. Cei ce stau la mama în brațe sunt mai liniștiți decât cei tolăniți în plușuri groase de un metru.

Maica Tereza spunea că bolnavii săi nu de medicamente duceau lipsă în India. Ci de… o îmbrățișare caldă. Lipsa ei arăta că nimeni nu era de partea lor!

Îmbrățișărea, îmi spunea prietenul meu Vlad Schlezak, reduce îngrijorarea. Stresul. Anxietatea. Balansează sistemul nervos. Și probabil reduce frica de moarte!

Americanii au început să pună post-it-uri la metrou cu nevoia de-o îmbrățișare. Pentru că și-au dat seama că nu frigiderele burdușite, nu Ipad-urile, nu portofelele ghiftuite ori piscina cu samovar aduc mângâiere. Cu burta plină tot singur poți rămâne… Singur, sătul și fără oxitocină!

Cine nu îmbrățisează, nu iubește. Declarațiile de dragoste sunt nule dacă nu se lasă cu strângeri la piept. Faceți pieptul cuib și spatele tactil. Să nu faceți ca Stalin, care te îmbrățișa fals și-ți înfigea cuțitul în spate!

Îmbrățișati aproapele. Duios! Pios! Fiți tactili. Fiți menghine strângătoare la piept. Numai aricii nu pot îmbrățișa! Îi spuneam doamnei profesoare că, din nefericire, mulți dintre semeni sunt repetenți la îmbrățișat dar experți la îmbrânceală! Între voi să nu fie așa!

Oferiți tuturor o îmbrățișare! Nu costă nimic. Dar poate ține de cald cam o lună, vorba pastorului Pustan. Și nu uitați niciodată cum a murit Isus întins pe o Cruce. Îmbrățișându-ne!

Nicolae.Geantă

Nicolae Geantă – Congratulations sir Trump!

FOTO TWITTER

FOTO TWITTER

Congratulations sir Trump!

Nu mă uit la televizor. Dar ieri am avut ocazia să văd jurământul de președinte al domnului Donald Trump. Primul om al planetei. Nu i-am auzit niciodată un discurs. Nu mă interesa. Însă speach-ul din 20 ianuarie de la Capitoliu m-a fascinat. Am lăcrimat deși nu sunt american!

Nu sunt analist politic și nu vreau să fiu, dar am auzit la DJT ceea ce vreau de ani buni să aud de la politicienii români, de la pastori și preoți: „când ne vom ridica toți împreună, nimeni nu ne va putea sta în față!”. (Domnul Trump a spus despre USA: ”Când America e unită. America e de neoprit!”). Eu cred asta despre Biserică. Dacă se ridică împreună nimeni nu-i poate sta înainte! Nici islamul, nici terorismul, nici diavolul! Și mă rog, de ce n-ar crea unitate și românii pentru România?

TU, CU CE UMPLI LUMEA? – de Nicolae Geantă

Întâi și-a învățat discipolii cum să trăiască spiritual, apoi i-a trimis în lumea largă, în misiune. După 10 ani, trei dintre ucenici s-au întors la bătrânul învățător. Fiecare a început să povestească ce a realizat între timp.

— Eu, zise primul cu mulţumire de sine, am scris zece cărţi și le-am vândut într-o tiraj uriaș de exemplare!

— Ai umplut lumea de hârtie, zise călugărul.

Nicolae Geanta— Eu, luă cuvântul al doilea ucenic – la fel de satisfăcut de el însuși, am ţinut multe predici în faţa a mii de oameni!

— Tu ai umplut lumea de vorbe, răspunse duhovnicul.

Al treilea ucenic, desfăcu un pachet mare și scoase o pernă:

— Eu părinte, ţi-am adus această pernă ca să ai pe ce să te odihnești când ești istovit!

— Tu, zise călugărul, l-ai găsit pe Dumnezeu!

Bilanțul vieții nu înseamnă să-ți contabilizezi realizările, să-ți etalezi succesul înregistrat, să te umfli ca păunul în pene, ci să te cercetezi cât de capabil ai putut fi împărțind iubirea celor din jurul tău!

Să nu uitați că atunci când vom ajunge la Poarta lui Dumnezeu vom fi întrebați decât dacă ne-am împărțit Evanghelia și pâinea cu ceilalți!

Din ce vedem în ultima vreme, tare mi se pare cî viața unora dintre noi se aseamănă cu frontispiciul unei biserici unde vântul a spulberat literele de pe un banner. Și în loc de ”Just Jesus” a rămas ”Just us!”

Tu cu ce umplii lumea?

Nicolae.Geantă

2017. Ce trebuie și ce nu – Nicolae.Geantă

Print

Trebuie să refuzăm să mai facem ce nu știm! Căci succesul nu este unde ai ajuns, ci ce ai ajuns. Ca și Balzac mă tem de oamenii care urcă pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit.

Nicolae GeantaTrebuie să fugim de orice rău! Nu doar de macabru. Păcatele mici au consecințe mari. O minciună, o postare denigratoare, un privit chiorâș la aproapele, e cianură pentru suflet.

Trebuie să slujim și-n lucrurile mărunte! Bucuriile mari vin și din surprizele mici. Să știți că îngerul responsabil cu boabele de rouă e la fel de important ca cel ce  vindecă oamenii în spitale!

Trebuie să fim oameni de foc! Majoritatea semenilor noștrii au devenit o lume de piatră. Nici nu plâng, nici nu râd. Și nici nu se mai roagă! Samuel Chadwick zicea că semnul creștinului nu e o cruce, ci o limbă de foc! Focul naște foc!

Trebuie să iubim fără microscop! Când iubești pe cineva nu vii cu felinarul să-i bați în ochi, cum a făcut Psyche lui Eros. Ea a aprins felinarul să-l vadă. El s-a trezit și a dispărut. Dragostea nu face cercetări!

Trebuie să construim eficient! Paler scria că într-o zi se va instala o lunetă prin care doritorii vor plăti o taxă și vor privi spre ceea ce am fost fără să vadă nimic!

Trebuie să reparăm toate podurile distruse. Cea mai mare tragedie este că noi credem că lucrurile se rezolvă de la sine!

Trebuie să păstrăm Scriptura integrală. Și, zicea Oswald Chambers, să ne ferim de raționamente cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu! Împliniți-L!

Trebuie să ne oprim din drumurile care nu duc nicăieri. Calea e una singură: Isus

Hristos. Nu contează de unde vii, ci unde te duci. Trebuie să ajungem în Cer!

Nicolae.Geantă

Până aici Eben-Ezer. Dar filistenii n-au luat vacanță! – Nicolae Geantă

1-samuel-7-12-esv-eben-ezer

Până aici Eben-Ezer. Dar filistenii n-au luat vacanță! – Nicolae Geantă

La finele anului mi-a tot sunat în cap în fiecare dimineață „Eben-Ezer”, „Eben-Ezer”… Numele pietrei de aducere aminte ridicate de Samuel evreilor. Piatra de ajutor în urma căreia proorocul a ovaționat: „Până aici Domnul ne-a ajutat!”. Exact. Domnul lucrează fără reproș. Lui îi place la nebunie să-Și facă datoria!

Nicolae Geanta Agnus DeiNe-a ajutat Dumnezeu când am tranversat anul acesta furtuni. Și am învățat că în uragan El nu este un vapor care ne duce unde vrem să ajungem. Ci un far ce ne arată calea pe care trebuie să navigăm.

Ne-a ajutat când am trecut prin dezamăgiri. Și am învățăt că nu suntem primii care plângem în decepții. Și nici primii care avem nevoie de ajutorul Său!

Ne-a ajutat când credinta ne-a fost dintr-o dată șubredă. În noianul de îndoieli, când fremăta un ecou prin tot văzduhul propagând lamentația noastră: „dacă poți, fă ceva!” Și am învățăt că puterea nu stă în rugăciune, ci în Cel ce ascultă rugăciunea!

Ne-a ajutat chiar dacă am cârtit în lucrare. Chiar atunci când ne-am transformat dărnicia în arici, bunătatea în acreală, zâmbetele în crispați, dragostea în oglinzi sparte… Și-am învățat că Dumnezeul Cel Sfânt face toate lucrurile cu zâmbetul pe buze!

Ne-a ajutat chiar dacă uneori am luat-o pe-arătură. Pe panta descendentă. Am învățat că Dumnezeu nu-i tipul de gen „sunt prea sfânt pentru tine!” Am învătat că Domnul nu ne trăznește când trecem de linia Sa dublă continuă.  Dar atenție mare prieteni: mergând pe-o cale rea nu putem ajunge niciodată la o destinație bună!

Ne-a ajutat Dumnezeu totdeauna la timp. Chiar dacă așteptarea ne turnase plumb pe inimă. Timpul zboară. Zilele trec. Anii se scurg. Viața se sfârșește. Ceea ce avem de făcut pe pământ trebuie făcut la timp. Așteptând înfrigurați am învățat cât e de ciudat ca un trecător să nu fie pregătit pentru sfârșitul călătoriei sale. 

Ne-a ajutat Dumnezeu chiar și atunci când am vrut să abandonăm. Atunci, Păstorul cel Bun a coborât din tribună, ne-a luat brațul după umerii Săi și ne-a condus spre linia de sosire. Apoi El s-a oprit. „Trece-o singur!”.

Samuel a luat o piatră de jos și a transformat-o în bornă. Eben-Ezer. Cine trece pe aici să-și amintească… Dumnezeu ne-a ajutat. Dumnezeu ne va ajuta. Numele lui e Emanuel. Dar nici filistenii nu vor intra în vacanță! 

Luptăm mai departe prieteni! Continuăm împreună. Vom mai ridica o bornă. Care nu ne va fi dușman. Care nu va menționa că viața ni s-a scurs. Ci care va fi un semn ce amintește blând că suntem mai aproape de casă! 

PS: Vă mulțumesc frumos că v-ați rugat pentru mine în anul ce-l încheiem! Și vă doresc din inimă: un An Nou binecuvântat! Pășiți cu încredere! Dumnezeu e deja acolo!

Nicolae.Geantă

Drăgăneasa, 

30 decembrie 2016

Poveste de Crăciun – Nicolae Geantă

nicolae-geanta

TEXT Matei 1:18-21

18 Iar naşterea* lui Isus Hristos a fost aşa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; şi, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt.**
19 Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit şi nu voia s-o facă de ruşine* înaintea lumii, de aceea şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns.
20 Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit* în ea este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte* un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El** va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”

De ce bisericile n-ar trebui să fie închise de Crăciun?

FOTO fmcsolar.blogspot.com

FOTO fmcsolar.blogspot.com

Emanuel mi-a spus în urmă cu ceva ani că la biserica unde mergea el în Franţa, fraţii au serbat Crăciunul pe… 11 decembrie! Holbând la el ochii ca de Kermit, chitaristul mi-a răspuns la întrebarea din gest: „Au motivat că pe 25 decembrie trebuie să sărbătorim Crăciunul cu familia!!!”

Faptul că unele biserici duc pe faţă război împotriva Crăciunului – acuzându-l că e păgân, e nu dureros, ci ruşinos. Faptul că unele biserici din USA îşi anulează programul din ziua de Crăciun nu e ceva şocant. Faptul că nemţii stau acasă ronţăind găluşti de cartofi, nu ne mai uimeşte. Dar damblaua a intrat nu doar în UE, ci şi la români. Sunt biserici care au program numai dimineaţa. Seara, probabil se lasă caltaboşii în ficat. Sau în cizme… (Deunăzi am invitat ceva prieteni la biserica noastră pentru seara de Crăciun. Greu de decis… Adică refuz).

Nu ştiu dacă motivaţia cu familia este adevărul. Dar nu cred că trebuie să fii cu cei dragi doar la masa de Crăciun. Cine procedează aşa nu pare că are… familie. Ci grup social. Cu familia trebuie să fii împreună, zi de zi. Cu ea e şi Dumnezeu, la pachet. Doi în unu. 24 din 24.

Săptămâna aceasta unii creştini (din ce în ce mai puţinii) au mers cu colindul. Altora le-a fost… grea deplasarea. Frigul, sarmalele, televizorul, Facebookul sau shoppingul au pentru dânşii privilege pass. Lipsa de chef. Şi-atunci cine mai duce vestea bună? Căci îngerii n-au cântat de Crăciun decât odată!

Bisericile nu ar trebui închise în nici o zi. Darămite în ziua când sărbătorim Naşterea Domnului… Dacă stau acasă ca cei din lume, care mai e diferenţa între mine şi ei? Nu lipsiţi de la biserică de Crăciun? Isus ne-a invitat la celebrarea Sa. Şti că pentru ea a plătit cu o Cruce?Ce-ar fi dacă în ziua de Crăciun Dumnezeu şi-ar lua liber? Ai vrea ca în seara Nativităţii El să stea acasă? Nu? Atunci, vino la biserică! Dar nu doar de Crăciun!

Nicolae.Geantă

Hur – Medaliat cu aur din randul 2 – Nicolae Geanta

nicolae-geanta

Exodul 17:8

8 Amalec* a venit să bată pe Israel la Refidim.
9 Atunci, Moise a zis lui* Iosua: „Alege nişte bărbaţi şi ieşi de luptă împotriva lui Amalec. Iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână.”
10 Iosua a făcut ce-i spusese Moise şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aaron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.
11 Când îşi ridica* Moise mâna, era mai tare Israel şi când îşi lăsa mâna în jos, era mai tare Amalec.
12 Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el a şezut pe ea. Aaron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul de o parte, iar altul de alta, şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
13 Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui cu tăişul sabiei.

Nicolae Geanta: „Ceea ce mi se pare mie zdruncinator este ca astazi in Romania si poate si in bisericile noastre sunt din ce in ce mai putini oameni care vor sa fie calfe, care vor sa traga cizmele ofiterului. Sunt din ce in ce mai putini oameni care vor sa faca lucrurile care sunt de locul doi- oameni care sa stea in spate, care sa sprijine din spate. Dumnezeu vrea sa ne invete ca oamenii acestia trebuie sa fim noi.

As vrea sa privim in ziua aceasta si sa invatam de la un om care a stat in randul doi si a primit medalie de aur. Caci, noi, stiti ce credem? Ca medaliatii sunt numai de pe randul intai.Dar Dumnezeu spune, poti sa fii si pe ultimul rand si sa primesti medalia de aur. As vrea sa privim la omul acesta, Hur, care a facut lucruri marunte pe care altii nu le mai fac. Biblia nu ne spune foarte multe despre Hur. Stim ca numele Hur inseamna ‘alb’. La Dumnezeu, oamenii totdeauna trebuie sa fie albi si neprihaniti. Stim ca era fiul lui Caleb. (1 Cronici 2:18) Si mai stim ca era sotul Mariei. Stim ca a fost un slujitor important. Am auzit atatea ori despre el, dar nu i-a ridicat nimeni statuie. Stim ca omul acesta a aparut in Biblie pe paginile Scripturii decat de 3 ori si niciodata n-a aparut singur. Intotdeauna a aparut la pachet cu Aron. Si totusi, omul asta a luat medalie de aur.

Cum am putea sa fim noi pe randul doi si sa fim medaliati cu aur……? ”

Hur-Medaliat cu aur din randul 2-Nicolae Geanta • Biserica Sf. Treime Londra • Dec/2016

Nicolae Geanta – „Craciunul – surogat al Nativitatii”?

Christmas luke 2:11

Surogatul inseamna un substitut, un inlocuitor, un fals. Ceva care se pretinde a fi adevarat. Si marea problema pe care o avem in zilele noastre este de la atmosfera care se creeaza in jurul Craciunului pana la sarbatoarea aceasta, fara sarbatorit.

nicolae-geanta-sa-l-cunosc-pe-el-cu-iacob-berghianu

 Daca ar fi sa ne gandim numai la ceea ce se intampla in Romania, la ora actuala, eu as putea spune ca Craciunul e mai aproape de Hristos, este mai departe. O multime de oameni, batalioane de comercianti, vanzari… Romanii, innebuniti in preajma sarbatorilor de iarna, cum le numesc ei, sa cumpere. A devenit ceva mercantil. Hipermarketurile fac reclameMos Craciun trebuie sa fie in toate. Pana la urma, si reclame la drujbe face Mos Craciun. De la servetele natale, probabil, pana si la kalasnikov, la rusi, trebuie sa fie prezent. Problema este  ca noi Romanii, in ultima vreme, am acceptat sau am inlocuit adevaratul sens pe care-l are nasterea Domnului si a fost substituit. Au venit aceste surogate.

Iacob Berghianu: Le vom lua pe rand. Am auzit chiar exprimarea: „Uite, domnule, si crestinii astia fanatici vor sa Il introduca pe Hristos la Craciun. Deci, pana acolo merge denaturarea, incat, unii ar vrea chiar sa dezbrace aceasta sarbatoare de insasi esenta ei.

Nicolae Geanta: Daca facem un sondaj de opinie in Romania, constatam ca in strazile din Romania, pe ulitele satelor din Romania, din muntii apuseni pana in centrul Bucurestiului, majoritatea populatiei este analfabeta in ceea ce inseamna Craciunul. Suntem uimiti. Eu am facut la scoala un sondaj si foarte multi asemanau Craciunul cu  taierea porcului, petreceri, sarmale, brad, cadouri si foarte putini, adevaratul sens al nasterii Domnului Isus. Eu cred ca analfabetismul asta in ceea ce priveste sarbatoarea Domnului in Romania, ii datoreaza mare parte comunismului pentru ca in ultimii 20 de ani, de cand se face religie in scoli, daca stati de vorba cu populatia tanara in sondaje, tinerii stiu ca la Craciun s-a nascut Hristos. Dar, in schimb, cei care au fost mai in varsta, care n-au fost niciodata la biserica, e o furtuna in mintea lor.

Iacob Berghianu: Haideti sa incepem cu inceputul. A poruncit Sfanta Scriptura, textul sacru, tinerea acestei comemorare a nasterii Mantuitorului?

Nicolae Geanta: In Biblie nu este scris nicaieri si nici ca biserica primara ar fi sarbatorit. Adica, biserica primara, eu o numesc pe cea in care au fost apostolii. Pana prin secolul 3, 4, nu s-a discutat de asa ceva. Vedeti, romanii aveau anumite sarbatori si una din ele pica exact pe 25 decembrie, Sol Invictus, Soarele Biruitor. De aceea, foarte multi si astazi sunt impotriva cu stabilirea acestei date ca fiind ziua de nastere a lui Isus Hristos. Crestinii nu sarbatoreau o zi de nastere a Domnului. Pastele l-au sarbatorit intotdeauna, cu mare strictete. Dar ziua de nastere, nu, pentru ca ei chiar radeau. Spun la un moment dat istoricii romani ca in biserica primara, crestinii radeau de cei care aveau o sarbatoare a unui zeu. Apolo avea o zi anume. Neptun avea o zi anume. Zeus avea o zi anume. Crestinii veneau si ziceau: „Da, Dumnezeul nostru e fara inceput si fara sfarsit.” Deci, in concluzie, biserica primara nu a sarbatorit o zi…

Iacob Berghianu: ..pentru ca-L sarbatoreau in toate zilele.

Nicolae Geanta: Nu a sarbatorit niciodata nasterea Domnului intr-o zi anume. Eu as putea sa spun caspiritul acesta al sarbatorii, folosim de multe ori cuvantul nativitate si Craciun. Spiritul asta cu zgomotL sa fii mai bun. Chestia asta nu e ceva de exterior. Spiritul de Craciun, adica al nativitatii, este o stare interioara, de multumire si, in biserica primara, aveau pastele si nasterea Domnului in fiecare zi. Acuma, problema e ca daca in primele secole n-a existat asa ceva… (pana la min. 7:12)

Nicolae Geanta – Experiente cu Dumnezeu

nicolae-geanta-interviu-sa-l-cunosc-pe-el-realizator-iacob-berghianu

De la visul de-a fi pirat, la visul de a fi un sfant! Povestea vietii a lui Nicolae Geanta citeste ca un roman fascinant, mai ales trecerea de la ateism la credinta in Hristos si ziua cand Dumnezeu l-a vindecat de o boala de inima dupa o rugaciune facuta prin credinta.

Iacob Berghianu: Aveti o istorie foarte interesanta. Ati fost abandonat de parinti, ati trait intr-o familie adoptiva si la un moment dat, nu ca l-ati cautat pe Dumnezeu, ci Dumnezeu v-a cautat si v-a gasit.

[…] Intr-o noapte l-am visat pe Nicolae Ceausescu intr-un costum albastru. Era tanar, destul de frumos si vorbea. Si eu l-am detestat. Asta se intampla cam acum un an si ceva. Eu l-am detestat pe Ceausescu toata viata. Si cand l-am visat pe Ceausescu si vorbea, in visul ala, nu stium aveam asa o repulsie fata de el si Dumnezeu mi-a spus: „Sa nu-l urasti, ca daca el nu traia, tu astazi n-ai fi trait. Dar, datorita decretului lui, pentru ca Eu am ingaduit sa fie decretul lui, ca sa traiesti tu. (Mama fratelui Nicolae Geanta incercase sa avorteze sarcina, era eleva la liceu si parintii incercau sa o convinga sa avorteze).  Pot sa spun ca Ii multumesc lui Dumnezeu ca a existat decretul ala, ca probabil daca nu era decretul, eram printre cei avortati. Decretul – era interzis avortul in Romania pentru ca Romania, pana in anii ’50, a avut o crestere substantiala a natalitatii, dupa care a venit, odata cu venirea comunismului, pentru ca prima tara care a introdus avortul a fost Rusia in 1917. Si Romanii au inceput sa avorteze. Apoi, pentru ca Nicolae Ceausescu visa sa fim o natiune, un popor unitar, cat mai mare, sa avem oameni cam cum se intampla astazi in Islam, a dat un decret si iata, in anii aceia, daca ar fi sa-i enumar personalitati din Romania care s-au nascut inte anii 60 si 70, sunt o multime. Si vreau sa va spun ca foarte multi dintre predicatorii care sunt la ora actuala in Romania, sunt de varsta mea. Adica, suntem nascuti in perioada aceea.

Crescand la tara, (cu parinti adoptivi), singura persoana care m-a influentat pozitiv in copilaria mea a fost bunicul meu. Eu nu tin minte povesti ce mi s-a spus cand am fost mic. Dar, tin minte ca bunicul meu pentru prima data in viata mea, mi-a spus o poveste despre Moise cand a trecut Marea Rosie si ca a dat cu bata in mare si marea se despica. Am fost fascinat. Bunicul meu a fost o persoana care a citit foarte mult. A fost asa, un semi-erudit, pentru ca a fost  un copil de casa, in vremurile acelea de 1900. Numai ca din cauza bauturii, el a fost degradat cateva trepte ierarhice in uzina unde a lucrat si dupa aceea, tot din cauza bauturii a murit, pe la vreo 70 de ani. Datorita faptului ca a baut, nu stiu daca si tatal meu a fost influentat, si nu vreau sa spun ca sa-l ponegresc, a fost unul dintre cei mai mari betivi din sat. Era probabil sase zile din sapte in care se imbata. Iar eu, cand eram mic intre 5 – 10 ani, aproape in fiecare duminica trebuia sa merg la bufet  si sa-i cumpar o traista de bere. 10 bere. Apoi, se ducea la o vecina si ma cumpara un litru de tuica sau chiar 2. O batea pe mama mea. Ne alerga. Am avut niste traume in copilarie. Am fost si destul de saraci. Am trait fara frati. Dupa ce mama a inceput sa lucreze, am stat cu bunicii mei. A ajuns sa-si cunoasca mama abia la 34 de ani. (Din primele 8 minute).

Eu nu stiam ca Dumnezeu era pe urmele mele… ascultati cu atentie despre visul care l-a avut fratele Nicolae Geanta, la minutul 24.

Interesant este ca omul cauta. oamenii nu sunt fericiti chiar daca au milioane de euro. Oamenii cauta si cauta lucruri in invataturi. Se alearga dintr-o parte in alta si nu numai romanii, toti vor ca sa traiasca fericiti. Acest lucru l-am cautat si eu foarte mult timp si nu il gaseam. Dar, interesant este ca fericirea m-a gasit pe mine. Eu cred ca oamenii care cauta fericirea, fara ca sa-L gaseasca pe Dumnezeu, nu pot sa fie totalmente fericiti. Vor avea o fericire trecatoare. In schimb, Dumnezeu este fericirea fara margini si as putea sa spun ca umple intotdeauna paharul mai mult decat ne asteptam noi. (Din ultimele 5 minute)

Partea a doua –

M-am intalnit cu Dumnezeu in 1990, dupa ce am venit din armata. Inainte, fusesem o persoana necredincioasa, ba chiar cu tendinte atee pentru ca eu in armata am avut doi colegi evanghelici, doi colegi pocaiti, care discutau despre Biblie si Dumnezeu si tot timpul ii contraziceam. Insa, Dumnezeu mi-a ingaduit sa ma intalnesc cu El… L-am descoperit in urma citirii a mai multor carti si a Bibliei. La un moment dat, L-am inteles pe Dumnezeu ca fiind cel care a ingaduit ca pe pamantul asta sa fiu, ca sa-L cunosc pe El. Am spus in emisiunea trecuta, cand am fost mic, am fost abandonat. Am fost abandonat de mama mea fiindca era liceeanca si parintii n-au primit-o acasa. Am fost abandonat undeva si m-au crescut niste parinti adoptivi. Copilaria mea n-a fost atat de fericita. Am trait intr-o familie unde tatal meu bea, facea scandaluri. Ne alerga cand eram mic, am dormit pe afara, pe la bunici. Am trait fara Dumnezeu. Apoi, cand am ajuns la liceu, a inceput teribilismul adolescentei, cu batai, cu fete, cu discoteci si spalarea creierului de catre atei. La fel si in armata, tot felul de propagande anit-Dumnezeu. In schimb, o Biblie, o carticicaa putut sa ma schimbe si a facut diferenta.

M-am intors la Dumnezeu in 1990. Apoi, am deschis prima biserica in localitatea mea, la mine in casa, tot in 1990. Localitatea e Draganeasa din Prahova, la cativa km de Campina, o zona foarte pitoreasca. S-a intors la Dumnezeu bunica mea, care era foarte bisericoasa dpdv al traditiei crestine ortodoxe. Am avut aversiuni din partea rudelor. Totusi, am mers mai departe. Aveam peste 20 de ani si eram prieten cu o fata. Fata aceea este sotia mea de astazi. S-a intors si ea la Dumnezeu, o matusa de a mea, niste prieteni. Am deschis o biserica oficiala in cadrul Cultului Crestin dupa Evanghelie. Am inceput sa-i slujesc lui Dumnezeu prin predicare, atat cat mi se permitea la inceput sau cat puteam eu sa duc. Apoi, am mers la facultate, la Universitatea din Bucuresti, la geografie, unde am slujit la Biserica Izbanda din Bucuresti. Dupa ce am facut facultatea, am ajuns profesor. Am facut si la Institutul Biblic Timoteus niste cursuri, timp de 3 ani. Apoi a inceput cariera de profesor si pot sa spun ca pana in anul 2003, am trait o viata „crestina normala” . Adica, mergeam la biserica, ma implicam daca era nevoie sau daca se cerea. In rest, nu faceam multe alte lucruri. M-a interesat stiinta, pentru ca eram unul dintre tinerii care am accesat un doctorat, dar dupa ce l-am accesat, am spus: Nu mai vreau ca sa fac nimic performanta rofesionala, ci vreau sa-Ti slujesc Tie.

De aici as vrea sa plec, de la anul 2003, care este un an de referinta in viata mea, a slujirii cu Dumnezeu si nu numai.

Urmeaza sa vorbeasca despre o experienta deosebita, inclusiv o vindecare miraculoasa… a auzit o marturie a pastorului Pavel Rivis Tipei la emisiunea „PASTORUL CEL BUN”, cum a fost vindecat miraculos de cancer la gat, la rugaciune prin credinta a fiului. Nicolae Geanta s-a pus sa se roage pentru propria vindecare a bolii de inima de care suferea din anul 1998….

ascultati pe video marturia

Nicolae Geanta- Sfintii in slujba vrajmasului

nicolae-geanta

De ce credeti dvs. ca unele casatorii sunt esuate? Pentru ca a fost compromis. De ce credeti dvs. ca sunt o multime de oameni astazi care tot striga la noi? Societatea de astazi, Tobiesii astia de astazi, incearca sa vina la noi in biserica si sa strige la noi: „O, voi nu sunteti destul de toleranti. Cum ,adica, sa nu permiteti in Romania sa fie casatoriile pe invers? Voi sunteti niste bigoti! Cum, adica, sa faceti lucrurile acestea? Nu respectati sincretismul  religios. Voi nu respectati drepturile.” Si nu vedeti ca pe zi ce trece ni se cere de la Uniunea Europeana, de la guvernul Romaniei, de la frati din biserica… stiti ce ni se cere, fratilor? Sa lasam standardul mai jos. Sa mai facem cate un compromis.

Nu permiteti cailor troieni sa intre in biserica – Vin unii si spun: „Mai, dar scrie in Biblie: Nu te dea prea neprihanit. Mai lasa ceva. Mai cosmetizeaza ceva.” Eu nu vrea sa vorbesc acuma de tinuta. Fratilor, eu va zic sincer, cand m-am intors la Dumnezeu acum 26 de ani, in ceea ce priveste tinuta, moralitatea, lasa de dorit ceea ce se intampla astazi. Si Dumnezeu este acelasi si nu s-a schimbat…..

Predica incepe la minutul 37:00

Text Neemia 13:3-11; 15; 28-30

3 Când au auzit Legea, au deosebit* din Israel pe toţi străinii.
4 Înainte de aceasta, preotul Eliaşib, care era pus peste cămările Casei Dumnezeului nostru şi rudă cu Tobia,
5 pregătise pentru el o cămară mare, unde* puneau mai înainte darurile de mâncare, tămâia, uneltele, zeciuiala din grâu, din must şi din untdelemn, părţile rânduite** pentru leviţi, cântăreţi şi uşieri şi darurile ridicate pentru preoţi.
6 Eu nu eram la Ierusalim când s-au petrecut toate acestea, căci mă întorsesem la împărat în al treizeci şi doilea an* al lui Artaxerxe, împăratul Babilonului. La sfârşitul anului am căpătat de la împărat învoire
7 să mă întorc la Ierusalim şi am văzut răul pe care-l făcuse Eliaşib, pregătind* o cămară pentru Tobia în curţile Casei lui Dumnezeu.
8 Mi-a părut foarte rău şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia.
9 Apoi, am poruncit să se curăţească* odăile şi am pus iarăşi în ele uneltele Casei lui Dumnezeu, darurile de mâncare şi tămâia.
10 Am auzit, de asemenea, că părţile leviţilor nu* li se dăduseră şi că leviţii şi cântăreţii însărcinaţi cu slujba fugiseră fiecare în** ţinutul lui.
11 Am mustrat* pe dregători şi am zis: „Pentru ce** a fost părăsită Casa lui Dumnezeu?” Şi am strâns pe leviţi şi pe cântăreţi şi i-am pus iarăşi în slujba lor.

15 Pe vremea aceea, am văzut în Iuda nişte oameni călcând la teasc în ziua Sabatului*, aducând snopi, încărcând măgarii cu vin, struguri şi smochine şi cu tot felul de lucruri şi aducându-le** la Ierusalim în ziua Sabatului. Şi i-am mustrat chiar în ziua când îşi vindeau mărfurile.

28 Unul din fiii lui Ioiada*, fiul marelui preot Eliaşib, era ginerele lui Sanbalat, Horonitul. L-am izgonit de la mine.
29 Adu-Ţi aminte* de ei, Dumnezeule, căci au spurcat preoţia şi legământul** încheiat de preoţi şi leviţi.
30 I-am curăţit* de orice străin şi am pus rânduială în tot ce trebuiau să păzească preoţii şi leviţii, fiecare în slujba lui,

second-temple-nehemiah-ezra-neemia-foto-ccoo-chilecomparte-blogspot-com

Am fost anul trecut si am vizitat toate bisericile din Apocalipsa si am ramas socat de ruinele care erau acolo. Fratilor, in bisericile astea au predicat oameni de seama. A predicat Petru. A predicat Pavel. A fost Policarp, Timotei, Antipa, Clement. Au fost oameni deosebiti. Au fost sfintii lui Dumnezeu care atunci numai cand treceau, umbra lor facea vindecari. Si bisericile astea sunt ruine. Si mi-am pus intrebarea: Dar, de ce ai ingaduit, Doamne, ca sa ajunga asa? Am mai fost si in Anglia, dar in Anglia am constatat ca unele biserici pe acre le aveau englezii si alta data erau pline, s-au transformat in piscine. Am vazut biserica/restaurant. Este o biserica popicarie. O alta biserica este posta. O alta biserica s-a transformat in strand, mai fratilor, in piscina! Unde? In Anglia aia care alta data stiti ce faceau englezii? Evanghelizau intreaga planeta.

Si mi-am pus din nou intrebarea si am spus: „Doamne, dar cum este posibil ca bisericile astea, oamenii astia, ce s-a intamplat ca oamenii astia sa ajunga asa decazuti?  In SUA, 36.000 de crestini, in fiecare an, nu mai vor sa fie crestini. Renunta la crestinism. In Olanda, crestinii au ajuns numai 27%. Este unul dintre procentele cele mai mici pentru ca majoritatea spun ca sunt catolici, nu religiosi (daca va puteti imagina ca poate sa exista si asa ceva). Si mi-am pus tot felul de intrebari: Dar, cine a gresit? Unde s-a intamplat? Am citit, de asemenea, acum de curand, si pentru ca vreau sa va spun lucrul asta ca sa vedeti ce se intampla si cum de se ajunge asa. Am citit de curand si chiar am ramas uimit pentru ca tot este in voga cu homosexualii asyia, in 1968, a inceput miscarea homosexuala in SUA. Si fiti atenti, unul dintre pastori care era un predicator foarte bun in America, il chema Troy Perry, pentru ca a fost homosexual, biserica l-a aruncat in strada. Familia l-a parasit, si la un moment dat, el a spus asa: In America, sunt o multime de oameni care sunt ca mine. Oameni care care au pacatuit, care stiu ca au pacatuit si biserica nu-i mai primeste. Ii primeste inapoi numai daca se pocaiesc. Dar o multime de oameni vor sa traiasca mai departe fara sa se pocaiasca. Asa ca am sa-mi deschid o biserica, ca la biserica mea sa vina toti oamenii care stiu ca au pacatuit, dar nu vor sa se pocaiasca de pacat. Si stiti ce s-a intamplat? Spunea fratele Cornel Avram, acum cativa ani, 314 biserici in 16 tari, 52.000 de membrii are pastorul acesta. Dvs. ati inteles cine? Un om care spune: sunt sfant in hainele lui Dumnezeu.

V-am citit in seara aceasta de aici, un text din Neemia, unde este vorba despre o istorie pe care noi vrem ca sa o invatam in seara aceasta foarte bine, ca nu cumva sa ajungem si noi asa. Neemia, fratilor, stiti ca a fost ceva vreme in Ierusalim si a dres Templul lui Dumnezeu, zidul lui Dumnezeu. L-a pus pe Ezra sa le vorbeasca. Si au inceput lucrurile sa se inchege. Dar intr-una din zile, Neemia s-a intors, in anul 433, s-a intors inapoi la el la Susa, acolo unde era paharnic. Si cand s-a intors la Susa, n-a trecut decat o perioada mica si iata ca devine prapad in tara  Iata ca dintr-o data, in tara, oamenii se intorc de la Dumnezeu inapoi la idolatrie si la starea lor cazuta. Iata ca dintr-o data, oamenii acestia care umblau cu haine religioase ca sa-I slujeasca lui Dumnezeu, fac o multime de lucruri care sunt neplacute inaintea lui Dumnezeu.

Exista o lege in fizica, se numeste legea termodinamicii. Si exista o lege a entropiei care spune ca orice lucru care este parasit sau lasat, nu evolueaza, ci involueaza. Daca duci un cal de la circ in padure, va deveni salbatic. Ca daca lasi o masina pe marginea santului sau pe un ogor, mai mult timp, o sa rugineasca. Si legea aceasta, a entropiei, se poate intampla si in viata noastra pentru ca noi, atunci cand nu mai suntem atenti, cand nu mai veghem, cand nu ne mai apropiem de Dumnezeu, stiti ce facem? Pacatuim si diavolul asta vrea, pentru ca vreau sa va spun ca diavolului nu-i convine ca noi ne-am intors la Dumnezeu, sa-I slujim. Diavolul, de dimineata pana seara, incearca sa ne recupereze din nou. Diavolului nu-i convine ca ne-am botezat, am facut un juramant cu Dumnezeu. Ci spune: Pe astia ii las in biserica, dar vreau sa imi apartina mie. Ma credeti ca-i adevarat lucrul asta sau nu? Uitati-va in toata Biblia, diavolului nu i-a convenit cand evreii au plecat cu Moise si a cautat sa-i castige din nou. Diavolului nu-i convine ca evreii sub Neemia si-au revenit, si-au pus reguli, si-au pus legile si diavolul a vrut ca sa-i castige din nou pentru ca asta face diavolul de dimineata pana seara.  Si imi este teama si mie si dvs. Stiti ce vrea? Sa ne castige pe noi din nou. Fratilor, nu este suficient sa fii sofer de tir, trebuie sa stii sa si conduci tirul . Bu este suficient ca sa te duci la spital si sa ti se elibereze o reteta. Trebuie sa iei si pastile. Nu este suficient numai ca sa fii crestin, sa vii la biserica, ci trebuie ca sa si traiesti ca sfintii. Ca altfel, stiti ce se intampla? Putem sa cadem in extrema in care au cazut cei de aici. Haideti sa invatam in seara asta cateva greseli pe care le-au facut oamenii aceia din Israel si pe care noi sa nu le facem niciodata.

1.Nu permiteti cailor troieni sa intre in biserica.

Primul lucru pe care vreau sa-l invatam de la cei care l-au determinat pe Neemia sa se intoarca inapoi, sa mai faca inca odata regula, e primul lucru pe care-l invatam: Nu permiteti cailor troieni sa intre in biserica. Dvs. cred ca ati auzit acea intamplare. Exista Virgiliu, unul dintre poetii din antichitate, care a scris Eneida  si aici spune ca la un moment dat, Ulise a asediat Troia timp de 10 ani, cel mai mare asediu din antichitate asupra unei cetati, nu mai stia ce strategii sa adopte. Si atunci s-a gandit ca sa aduca un cal troian la poarta cetatii. A lasat la poarta cetatii un cal urias de lemn. Ei au fugit cu totii pe barci, toti grecii, si i-au lasat pe troieni. Si troienii au zis: Este un dar de la Dumnezeu. Haideti sa deschidem. A venit o femeie care se numea Casandra. A inceput sa strige la ei: Mai, grecii astia sunt sireti. Ulise este foarte siret. Asta e o strategie militara. Nu bagati calul troian in cetate. O gramada de oameni din cetate au protestat, dar unii au venit si au spart din ziduri si au bagat calul troian. Si noaptea ei s-au dat la banchet si au inceput sa chefuiasca: Acuma suntem in siguranta. Grecii au plecat dupa 10 ani de asediu, avem inca un dar de la Dumnezeu, calul. Comandourile, trupele de gherila au iesit de acolo si au castigat razboiul. Au deschis portile, au intrat grecii si i-au cucerit.

Acuma, stiti ce au facut? Au facut un compromis. Noi ne uitam la ceea ce am citit in text. Fiti atenti. In textul citit scire ca preotul Eliasib,  care era prieten cu Tobia, i-a dat una dintre camarile din Templul lui Dumnezeu. Dar, stiti care camara? Aia unde se tinea  tamaia si toate vasele care erau de cinste pentru slujba lui Dumnezeu. Stiti cine a facut chestia asta? Nu oarecare, ci Eliasib. Eliasib era mare preot in vremea aceea. Dar, de ce esti, Eliasib, tu Mare Preot? Pai, tu esti mare preot in biserica, te-a pus Dumnezeu mare preot in biserica pentru ca sa faci ispasire, ca sa te rogi neincetat. Sa vorbesti poporului de pacate. Ca sa el spui poporului de ce trebuie sa se fereasca. Ca sa-i inveti legea lui Dumnezeu. Ca sa-i chemi la rugaciune. Ca sa dai la o parte toti vrajmasii si ca sa lupti impotriva a tot ce este rau. Si, Eliasib, ce face? Eliasib il duce pe Tobia exact in camarile unde erau uneltele lui Dumnezeu si le da afara si atunci nu mai face slujbele lui Dumnezeu. Tobia era unul dintre cei mai mari vrajmasi pe care-i aveau evreii. Si Elisaib aduce in Casa lui Dumnezeu cel mai mare vrajmas pe care il avea Ierusalimul. Asta, in loc sa fie o pisica care prinde soareci, era o pisica ce aduce soarecii. In loc sa fie un sfant in slujba lui Dumnezeu, a fost un sfant in numele vrajmasului. Si predica din seara asta este „Sfintii in numele vrajmasului”.

Ce ziceti, se poate asa ceva? Se poate ca sa incepi bine si sa termini dupa aceea, sa esuezi? Se poate sa incepi cu Dumnezeu, sa-I slujesti lui Dumnezeu si dupa aceea sa cazi sau sa-i aduci prejudicii lucrarii lui Dumnezeu chiar ramanand in biserica? Preotul asta care trebuia sa stea departe de pagani, departe de spurcaciune, departe de tot ce inseamna idolatru. el nu numai ca sta departe, dar stiti unde ii aduce? In templu ii aduce. El nu zice: „Hai cu mine la biserica, sa te pocaiesti.” Asta a zis: Nu, tu vii cu mine la biserica si tu ma inveti pe mine ce sa aduc nou in biserica si cum sa bag anumite lucruri in biserica. Dumnezeu sa ne fereasca sa nu facem la fel ca si ei. Stiti ce spune Scriptura in 1 Ioan 2:1 – spune asa, ca cine vorbeste despre Hristos sau cine se apropie de Hristos, trebuie sa fie si el la fel ca Hristos. Adica, sa nu faca compromisuri, sa nu cumva sa primeasca acesti cai troieni in viata lui. La ora actuala, dusmanul nr. 1 a lui Dumnezeu nu sunt musulmanii si ISIS. Dusmanul nr.1 a lui Dumnezeu nu sunt ateii. Nu sunt nu stiu ce alte religii sau satanistii. Dusmanul nr. 1 a lui Dumnezeu este un pocait de 50%. Dusmanul nr. 1 a lui Dumnezeu este o biserica sau un crestin care traieste compromisuri, adica un sfant care este in slujba vrajmasului.

Biserica face o multime de compromisuri. Compromisul, de fapt, inseamna toleranta. Si toleranta este religia lui Marfar. E o trupa care canta: Las-o, mai, ca merge-asa. Ca in Romania merge totul, inclusiv cu sarma. Romanul crede ca merge totul. Si pentru ca in metabolismul romanului e „Las-o, mai, ca merge-asa”, chiar si in biserici foarte multi cred ca merge oricum ar fi. Dar la Dumnezeu nu merge cu compromis.

De ce credeti dvs. ca unele casatorii sunt esuate? Pentru ca a fost compromis. De ce credeti dvs. ca sunt o multime de oameni astazi care tot striga la noi? Societatea de astazi, Tobiesii astia de astazi, incearca sa vina la noi in biserica si sa strige la noi: „O, voi nu sunteti destul de toleranti. Cum ,adica, sa nu permiteti in Romania sa fie casatoriile pe invers? Voi sunteti niste bigoti! Cum, adica, sa faceti lucrurile acestea? Nu respectati sincretismul  religios. Voi nu respectati drepturile.” Si nu vedeti ca pe zi ce trece ni se cere de la Uniunea Europeana, de la guvernul Romaniei, de la frati din biserica… stiti ce ni se cere, fratilor? Sa lasam standardul mai jos. Sa mai facem cate un compromis. Vin unii si spun: „Mai, dar scrie in Biblie: Nu te dea prea neprihanit. Mai lasa ceva. Mai cosmetizeaza ceva.” Eu nu vrea sa vorbesc acuma de tinuta. Fratilor, eu va zic sincer, cand m-am intors la Dumnezeu acum 26 de ani, in ceea ce priveste tinuta, moralitatea, lasa de dorit ceea ce se intampla astazi. Si Dumnezeu este acelasi si nu s-a schimbat. Am o colega la scoala, este sotie de preot. De 17 ani imparte acelasi birou cu mine si vreau sa va spun ca n-am vazut-o niciodata cu pantaloni, niciodata cu unghii facute. Niciodata cu parul vopsit. Si tine posturile, este tot timpul la biserica. Este o femeie devotata si sotul ei este unul din preotii din Romania, cei mai devotati pe care eu ii cunosc. Spunea un frate intr-o z: „Cand m-am casatorit eu prin anii 70, ma uitam prin masina si nu puteam sa o deosebesc pe sotia mea de celelalte fete pentru ca si fetele din biserica si fetele din lume, toate aveau parul lung. Eu nu vreau sa va spun acuma si nu vreau sa fac reguli, dar asta inseamna compromis si lui Dumnezeu, sa stiti, nu-I place compromisul.

Nu-i problema numai in cazul asta. Vedeti, daca noi apartinem lui Hristos, e drept ca ne-am schimbat, nu numai hainele. Ne-am schimbat si mentalitatea. Intreaba pe cineva: „Te-ai pocait?” Zice: „Da.” Si in ce consta pocainta? Zice: „Nu mai beau, nu mai fumez. Port batic acuma…” Si inima? Cand stai in biserica, tot cu ochii pe ceas, nu se mai termina odata, ca abia astept sa plec. Apropo, am facut vreo 2 ani studiu biblic cu niste tineri de la mine din oras si la un moment dat, vine cineva din comitet si zice: „Profesore, voi nu mai faceti studii, bai, miercurea seara si iarna ca consumati prea multe gaze la biserica.” Adica, ce sa faca? Las sa se duca in discoteca si sa stea la televizoare. Sa stea pe Facebook acasa, sa butoneze. Nu mai invatam ceea ce este Biblia.

Diavolul vine si ne compromite si altfel. Nu vedeti ca ni se striga impotriva noastra, ca asta vrea diavolul sa faca. Zice: „Voi nu sunteti romani. Pai, ca sa fii roman, trebuie sa fi ortodox.” E real ca in Romania se filosofeaza asta? […] Cate unii de-ai nostri il baga pe Tobia direct in biserica si apoi el incepe sa impuna. Ca diavolul zice: Da-mi un deget. Ca dupa ce i-ai dat un deget, ti-a luat mana  si dupa aia este stapanul tau.

Haideti sa ne uitam in Biblie la chestii de compromis……

Notite de la minutul  37:00 la minutul 56:00 (mai sunt aprox 50 de minute din predica)

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari