Livius Percy (Presedinte Societatea Misionara Romana) – Despre cunoasterea Adevarului in postmodernism (2/2)

Foto via renewalofthemindministries.com

VEZI Partea I-a aici

Dr. Pastor Livius Percy:

Sa definesti postmodernismul e foarte greu, pentru ca postmodernismul este o conceptie despre viata, care refuza sa accepte ca exista o conceptie despre lume si viata. Venind, de fapt, fara a se declara o conceptie despre lume si viata este, in esenta, un atac mai subtil la adresa celorlalte. Postmodernismul este, pe de o parte, o reactie  la modernitate, la modernisme. Perioada moderna a istoriei a pus un accent foarte mare pe cunoasterea stiintifica, pe valoarea stiintei, pe ceea ce va putea face stiinta. Si atunci cand omenirea a vazut ca unul din rezultatele stiintei este bomba atomica, ca in loc de pace ai razboi, a fost o dezumflare, o dezamagire generala si o reactie.

Postmodernismul vine ca si o reactie fata de perioada aceasta moderna. Si postmodernismul a fost, intr-un fel, prevestit de filozofia lui Nietzsche- de moartea lui Dumnezeu. In cunoscutul eseu al lui  Nietzsche despre ‘nebun’, la un moment dat el spune, „Daca l-am omorat pe Dumnezeu, oare mai este sus si jos?” In momentul in care ai pierdut un punct de referinta, nu  mai stii ce este sus si jos. Atunci, spune Nietzsche, „Oare nu trebuie noi sa devenim noi dumnezei ca sa fim vrednici de fapta asa de mareata.” Postmodernismul  este aceasta dumnezeire a omului, care se face pe sine punctul de referinta. Si pentru ca ai mai multe puncte de referinta, ca fiecare este altfel, ajungi la aceasta relativizare a adevarului, pluralismul in sfera religioasa, la fragmentarea vietii si chiar la deconstructionism, cand nu mai are importanta ideea autorului sau mesajul pe care vrea autorul sa-l comunice. Ci, eu ca si cititor, ca si interpret, ca si cel care vizioneaza arta sau altceva, eu sunt cel care dau sens

O componenta esentiala a postmodernismului este relativismul, adica respingerea absolutului. Cateva afirmatii a relativismului in postmodernism:

  • Prima afirmatie esentiala este ca nu exista adevar absolut. Ci exista doar adevaruri, pe care fiecare le avem la nivelul nostru. Si ceea ce este adevarat pentru mine, nu este neaparat adevarat si pentru tine. Poate ca asa, ca si speculatie filozofica va fi ceva interesant, dar in practica nu se poate. Adica, daca noi am facut un contract de vanzare si cumparare, si  noi convenim la o anumita suma, eu nu iti pot zice, „Eu iti platesc 300 de lei,” si tu imi zici, „Dar, stai putin, ai zis ca imi dai 1.300”. Nu putem sa venim noi, fiecare, cu propriul nostru adevar. Trebuie sa fie ceva ce unifica. Un singur Adevar care este obiectiv. Renuntare la  absoluturi se margineste doar la sfera morala si sfera religioasa, pentru ca, evident, legile de circulatie nu sunt relative la fiecare sofer. Ci, exista niste legi care sunt stabilite si sunt aceleasi pentru toti. Dar, pentru ca este natura pacatoasa a omului, care il determina sa il respinga pe Dumnezeu si sa respinga absoluturile care ii ingradesc libertatea. Respingerea absoluturilor in sfera morala, in esenta, ofera o licenta de a face orice.
  • O alta capcana a relativismului este ca, daca nu exista un standard comun si fiecare isi defineste standardul lui, atunci nu mai poti sa faci distinctia intre bine si rau. Daca nu exista un standard absolut de bine si rau, care este diferenta intre Hitler si Maica Tereza? (7:37)

VIDEO by Sa-l cunosc pe El

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari