Nu-i nimeni mai dator ca mine,
Isus, Mântuitorul meu,
Căci nimeni altul, de la Tine,
N-a mai primit atât cât eu!
Mie Tu mi-ai dat
Har aşa bogat,
O, cât sunt dator,
Scump Mântuitor,
Sunt cel mai dator,
Drag Mântuitor!
Din câte oi pierdute-odată
Aveai căzute cel mai jos,
Eu am fost cea mai depărtată,
Pe mine cel mai greu m-ai scos!
Din câţi fii rătăciţi în moarte
Au părăsit pe Tatăl Bun,
Eu mă dusesem mai departe
Şi eu trăisem mai nebun.
Din câţi Ţi-au fost datornici Ţie,
Stăpâne Sfânt şi Prea-ndurat,
N-a trebuit să ierţi cât mie,
Eu cel mai mult Ţi-am datorat.
Şi totuşi, Doamne,-atât cât mie
La nimeni parcă n-ai adus…
O, ce datornic pe vecie
Ţi-s eu, Preascumpul meu Isus!
(Traian Dorz – Cântarea biruinţei)
Anca Petrescu – Nu-i nimeni mai dator ca mine
