PAGINA Traian Dorz – Poezii, Cantari, Carte, Biografie

2 Traian Dorz CredoTV

1914 – 1989

POEZII, cantari, carte…

  1. Traian Dorz – Cristos, marturia mea- Carte online (format pdf)

  2. Poezii recitate de Traian Dorz (AUDIO)

  3. Iosif Trifa – naratiune Traian Dorz si alte linkuri

  4. Rugăciunea și cuvântarea fratelui Traian Dorz din 13 mai1989

  5. Traian Dorz, poet crestin, un urias al credintei

  6. Simpozionul  „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”  la Cluj-Napoca  12 septembrie  2013

Documentar Traian Dorz 1

Documentar Traian Dorz 2

DOCUMENTAR – TRAIAN DORZ:

UN POET CRESTIN (Partea 1)

DOCUMENTAR – TRAIAN DORZ:

UN POET CRESTIN (Partea 2)

Citeste :

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana, Scrieri de Traian Dorz:

Video cu Traian Dorz la batranete

  1. Traian Dorz sursa pozei George GalisPart 1 – Introducerea aici              
  2. Part 2 – Revelion 1922 si „Hotararea” aici      
  3. Part 3 – Nu e suficient sa spui „nu” unor pacate
  4. Part  4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou
  5. Part 5 – Descoperirea Bibliei
  6. Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un ostas al lui Hristos 
Pozele de la Credo TV, Oastea Domnului, ultima poza e de la tatal meu, George Galis si versurile sunt scrise de fratele Traian Dorz pe poza.
unele informatii de la http://tezaur-oasteadomnului.ro/

O Cantare duioasa – Versuri Traian Dorz

Mai cheamă-mi, Isuse, al meu duh zdrobit
Să verse șiroaie de lacrimi
Și spală-l Isuse, de tot ce-a trăit
Prin negura nopţii de patimi
Mai dă-mi pocăinţă în sufletul meu
Dă-mi har și credinţă deplină
Smerenie sfântă mai dă-mi Tu mereu
Să umblu pe căi de luminăMai iartă-mi, Isuse tot cât Ti-am greșit
Că nu este om fără vină
Și-nvăluie-mi dulce tot duhul zdrobit
Și-n pacea iertării alină-l
Mai dă-mi o speranţă în sufletul meu
Și-mbracă-mă-n haina-nnoirii
Și ia-mă cu Tine, Isuse la greu
Să scap de ispitele firiiMai lasă-mi Isuse suspinul trudit
Plecat în genunchi să Te cheme
Mai iartă-mi Isuse piciorul greșit
Și-ndreaptă-mi umblarea prin vreme
Mai dă-mi o lumină în sufletul meu
Din sfânta și dreapta credinţă
Unește-mă veșnic, Isus, Dumnezeu
Cu Marea și Sfânta Fiinţă

Piesa, „Mai cheamă-mi , Iisuse” face parte din albumul intitulat, „Slavă şi taină”, avându-i ca interpreţi pe Lucian si Adelina Susanu. VIDEO by cristi8920 VERSURI – http://www.versuricrestine.ro/

Simpozionul

„Traian Dorz 100 Creație și Jertfă”

la Cluj-Napoca 12 septembrie  2013

Traian Dorz agnus dei

Cluj-Napoca, 12 septembrie 2013

Grand Hotel Napoca,
Sala de conferinţe Atena

9.00 – 18.00

Organizatori:
Editura ”Traian Dorz” şi Forumul Civic Creștin

Parteneri media:
CredoTV şi Radio Vocea Evangheliei

Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă În data de 12 septembrie începând cu ora 9 va avea loc evenimentul intitulat „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”, un simpozion comemorativ organizat de Editura Traian Dorz cu sprijinul Forumului Civic Creștin, la Cluj-Napoca, în sala Atena a Hotelului Napoca. Vor participa specialiști în istoria persecuțiilor comuniste, teologi, critici literari, profesori, realizatori TV, colaboratori apropiați ai poetului, care vor evoca empatic o figură creatoare, a cărui jerfă existențială face cât o operă.

Simpozionul  „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”

Personalitatile proeminente ale unei culturi, al caror impact comunitar a influentat numeroase vieti, merita intotdeauna celebrate. Traian Dorz este o figura marcanta, inca insuficient cunoscuta in spatiul public.

Beneficiind de o educatie medie, implinita de de o biografie uluitoare de-a lungul celor doua epoci totalitare ale Romaniei secolului XX, Traian Dorz ilustreaza prin scrierile sale memorialistice si poetice, conditia mentorului religios, devenit deopotriva artist, intr-un sistem politic ostil libertatii de exprimare.

Cunoscut si pretuit in cercul restrans al unei comunitati prigonite, insa recunoscut ca o figura pronuntat ecumenica: celebru printre numerosii informatori care-l insoteau, arhivandu-i astfel existenta in documentele securitatii, Traian Dorz, acest om simplu, dar cu viziunea unui intelept si-a transformat identitatea traumatizata intr-o forma de libertate spirituala.

Contempland acest destin contorsionat, realizam faptul ca el trebuie impartasit. Astfel in data de 12 Septembrie 2013 incepand cu ora 9 va avea loc evenimentul intitulat „Traian Dorz 100 – Creație și Jertfă”, un simpozion comemorativ organizat de Editura Traian Dorz cu sprijinul Forumului Civic Creștin, la Cluj-Napoca, în sala Atena a Hotelului Napoca. Vor participa specialiști în istoria persecuțiilor comuniste, teologi, critici literari, profesori, realizatori TV, colaboratori apropiați ai poetului, care vor evoca empatic o figură creatoare, a cărui jerfă existențială face cât o operă. SURSA  story & photos Credo TV si Oastea Domnului

Dorz agnusdeiPhoto Credo TV

Andras Visky, conf. univ. Babes Bolyai (poet, eseist, dramaturg)-

Poezia lui Traian Dorz nu trebuie citita, trebuie practicata. Este poezie care devine existentiala… Din punct de vedere al compozitiei este vorba despre imnuri. El a fost, este si ramane un mistic al slavei lui Dumnezeu. Iar acest lucru este ceva foarte special, as spune eu, pentru ca sunt mistici care se lupta cu ei insisi, in prezenta lui Dumnezeu. Sunt mistici care dispar din lume si in felul acesta isi doresc ei sa urmeze calea lor spre a gasi identitatea lor in relatia lor cu Dumnezeu. Traian Dorz nu a fost un mistic al disparitiei. El a fost un mistic al prezentei. Al prezentei in fata lui Dumnezeu, dar, aceasta prezenta, totdeauna a fost deschisa spre cei care l-au ascultat, spre cei care l-au urmarit. Poezia lui, deci, nu se poate rupe de viata lui. Viata lui, oarecum, valideaza aceste versuri. Marturia lui este o forma de rugaciune. Ne vorbeste noua, vorbindu-i lui Dumnezeu. Vorbeste cu Dumnezeu vorbindune noua. Si aceste lucruri devin inseparabile. Vorbeste cu sine insusi trecand prin suferinte, trecand prin momente de cumpana. Dar, aceste momente sunt importante pentru ca el nu ascunde umanitatea lui. Neascunzand umanitatea lui, prezenta divina in viata lui devine una foarte reala.

Vorbind de opera lui, ceea ce pe mine ma atinge totdeauna este smerenia lui. Fiind scriitor, aspectul acesta al smereniei este foarte important pentru mine. Este, de fapt, o forma de meditatie cum sa ma prezint eu in lume. In cazul poetului Traian Dorz, acesta apare in toate elementele si aspectele operei lui. Smerenia, nu este de fapt un rol asumat. Este, de fapt, constitutia lui sufleteasca, al acestui om, care de la o tinerete foarte timpurie ajunge sa-si gaseasca vocatia de poet si de om al spiritului. El este atat un pet activ care recita, dar, in acelasi timp este si un creator pasiv care accepta. Accepta ceea ce aude si acest lucru il poti simti, in modul in care el creeaza aceste momente performative. Momentul performativ este momentul timpului prezent, acest timp prezent care ne vorbeste despre vesnicie.

Puiu Ionita, lector univ. dr. –

Traian Dorz agnus dei

(Poezii de Dorz)… merita cu prisosinta sa fie in manuale si mai ales in manualul de religie, pentru ca este nevoie. Eu insumi am discutat cu profesori de religie care au nevoie de o asemenea literatura, dar in primul rand nu este in manuale pentru ca nu este cunoscut. Acest poet nu a ajuns sa fie vandut in librarii. In timpul comunismului, el nu a putut publica, n-a avut drept de semnatura. N-a putut publica in Romania nici un vers. Exista acum, aceasta editura, Traian Dorz, care incearca sa recupereze ceva din locul gol lasat pe piata de acesti ani grei. Dar, lucrurile merg destul de greu si probabil nici antologii, e vorba de 5000 de versuri total. Ar trebui numai niste selectii riguroase, niste antologii cu poezie sapientala, poezii pentru copii, poezii ocazionale, sunt foarte frumoase colinde, poezii de pasti, poezii de rusalii. Exista si un martisor extraordinar. Ei, toate acestea ar bucura sufletele copiilor si cu siguranta ca ar fi cumparat, si ar fi iubit, si ar fi recitat. Dar, din pacate nu este cunoscut. Eu as indemna, as lansa un apel catre cei care pot face ceva in acest sens, catre edituri, catre sponsori, care ar putea sa ajute la difuzarea acestei minunate comori pe care noi o avem.

Critica literara actuala este destul de greu de convins despre intrarea lui in canon. Nu se pune deocamdata problema, pentru ca genul de poezie care el o scrie este o poezie religioasa. Si de la un punct incolo mistica in dezbaterea teoreticului literar din Romania. Despre poezia mistica s-a scris extrem de putin. Despre mistica s-a vorbit la fel de putin pentru ca mistica reprezinta  partea cea mai inalta a culturii, locul in care se intalesc cei mai buni din poezie, din religie si filozofie. E nevoie de o pregatire foarte serioasa interdisciplinara pentru a se sesiza finetea, rafinamentul acestor idei pe care le gasim in filocalie. Sunt lucruri mai greu de priceput… si nu te poti ocupa despre mistica fara sa ai o orientarea a inimii si a privirii. Adica, nu te poti ocupa de mistica din afara ei, ci trebuie sa fi cumva in launtrul ei, altfel esti un impostor.

Este o mare diferenta intre poezia religioasa si poezia mistica. Putem avea , poezia religioasa se poate gasi foarte usor, in sensul ca se pot versifica parabole din Evanghelie, momente diverse din calendar. Poezia religioasa are niste motive care tin de un anume formalism. Pe cand, poezia mistica  inseamna traire, inseamna viziune, inseamna un drum ascentional care prin asceza, prin iluminare, rugaciune- mai ales rugaciunea inimii, prin extaz si revelatie se ajunge la unirea mistica, acea unire divina-umana care se realizeaza exclusiv prin iubire. De fapt, fiecare poezie, cum am spus, fiecare poezie mistica este un tratat de iubire si un tratat de fericire implicit, pentru ca numai cel ce iubeste este fericit.

VIDEO by Credo TV (cu cateva secvente din viata lui Traian Dorz)

Documentar Traian Dorz

 

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana (Part 5) Descoperirea Bibliei

Memorialul Durerii – Documentar VIDEO despre Traian Dorz

VIDEO Traian Dorz la batranete – Duioase amintiri

  1. Citeste Part 1 – Introducerea aici
  2. Citeste Part 2 – Revelion 1922 – „Hotarirea”
  3. Citeste Part 3 – Nu este destul sa spui „nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
  4. Citeste Part 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou 
  5. Citeste Part 5 – Decoperirea Bibliei
  6. Citeste Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Citeste Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos

„…Sint zece ani de cind am inceput sa citesc intiia data in Biblie. Atunci, la inceput, mi se parea Biblia o carte ca oricare alta, dar cetind-o regulat si azi si miine, am aflat in ea o comoara nebanuita. Am aflat in ea comori pe care niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca le are –    de nu le aflam chiar eu. Astazi, de cite ori citesc Biblia, imi pare ca am intrat intr-o mina de margaritare scumpe. Din ce intru si din ce sap mai adinc… dau peste noi si noi comori.

Cind va veti infatisa la Judecata inaintea lui Dumnezeu eu socot ca una din intrebari va fi aceasta: Ti-am trimis o scrisoare in care te instiintam despre starea ta pe pamint, despre starea pacatului care te omoara, – si despre iertarea Mea care  iti da viata prin Singele Fiului Meu. Si iti aratam in aceasta carte, cum sa traiesti ca un Fiu al Meu. Ai citit tu aceasta scrisoare?

–Doamne, vei raspunde tu, am auzit ca Tu ai avut o Carte pe pamint, dar eu n-am deschis-o niciodata. Vai va fi tie cititorule, daca nu vei putea da alt raspuns.’

(Part 5) Descoperirea Bibliei

Plinatatea vietii in Hristos este deci – dupa nasterea noastra din nou – taina biruintei noastre in toate luptele cu pacatul si cu diavolul. Aceasta este taina si puterea noastra de rodire in viata de credinta si  de mintuire sufleteasca. In plinatatea acestei cunaosteri si vietuiri in Hristos si prin El, sta si taina ridicarii noastre si ca popor si ca fratietate duhovniceasca.

Se cere neaparat citirea si trairea Bibliei.

Dar pentru dobindirea acestui dar ceresc se cere in primul rind cunoasterea si adincirea Sfintelor Scripturi. Se cere neaparat citirea si trairea Bibliei. Acest insemnat lucru este tot ceea ce ne-a lipsit si ne trebuieste noua acum, pentru a birui raul de care suferim, pentru a ne ridica din decaderea in care sintem, pentru a ne inalta la starea vrednica de Dumnezeu si ceruta de credinta in Hristos Mintuitorul, pe care o marturisim.

Vindecarea si mintuirea noastra, ca insi si ca neam, nu va putea veni niciodata prin altceva decit prin cunoasterea si trairea Sfintelor Scripturi.

Astfel in vara aceluiasi an, 1923, retras pentru un timp de meditatie intr-un concediu de sanatate, parintele Iosif a adincit puternic si cu o lumina noua Sfintul Cuvint al lui Dumnezeu, Biblia.

Reintors la gazeta el va marturisi: „… in citirea si adincirea Scripturilor mi-am petrecut cele doua luni… si acum ma reintorc la aceasta gazeta  si mai hotarit pentru Isus Hristos si Evanghelia Lui. Ma reintorc la Sibiu schimbat. Adica ma intorc hotarit sa traiesc mai deplin lui Hristos si pentru Hristos. Si sa hotarasc si pe altii sa apuce aceasta cale de indreptare si mintuire sufleteasca…”  Lumina Satelor Nr 37 din 23 Sept. 1923

Astfel Duhul Sfint i-a descoperit inca de la inceputul Lucrarii Oastei ca dezgroparea Bibliei de sub lespezile nestiintei si de sub praful nepasarii de veacuri, va fi pina la urma o prima conditie pentru dezrobirea si ridicarea din pacat si inapoiere, a feicarui suflet si a intregului popor. Numai lumina Evangheliei va putea aduce primavara si invierea noastra sufleteasca. Numai puterea Cuvintului si a Duhului Sfint ne va putea trezi si invia la o viata noua pe noi toti mortii in patimi si ingropati in pacate. Pe toti cei tinuti in robie si in orbie sufleteasca de catre satana, dusmanul cel de moarte al sufletului nostru si al neamului nostru.

Sfinta Scriptura trebuie deci adusa la tot poporul si tot poporul trebuie adus la ea! Sfinta Evanghelie trebuie scoasa din altar si dusa in familii, in societate, in mijlocul lumii si in viata fiecauri om.

Mintuitorul si Domnul nostru Isus Hristos nu trebuie sa fie numai un „Prizonier”, un „Condamnat” al chivotului si al altarului, la Care sa mergem doar din cind in cind, ca la un scurt „vorbitor”. Dupa care noi apoi sa-L lasam pe El iarasi tot acolo. Si mergind, sa ne traim afara viata tot fara de El. A sosit vremea sa-L luam pe Isus de acolo, sa-L „eliberam din altar”, sa-L scoatem si sa-L ducem pretutindeni in viata oamenilor, in problemele lor, in umblarea lor,,, si in munca noastra de toate zilele. Isus Hristos trebuie sa fie zilnic Domnul si Stapinul nostru. Tovarasul si Indrumatorul nostru, Lumina si Pilda trairii noastre.

Pe El trebuie sa-L intrebam De El sa ascultam. Lui sa I ne marturisim. Si pe El sa-L iubim, devenind una cu EL, fiecare si toti. Cuvintul Lui sa devina dreptarul vietii fiecaruia dintre noi. Duhul Lui sa devina felul nostru de a fi.

Partasia si Prezenta Lui sa ne devina conditia noastra de viata, fara de care sa nu mai putem trai!

Desigur, o munca si o lupta uriasa se prevede ca va trebui dusa pentru ajungerea acestui scop si acestui nivel! Marile puteri potrivnice sint multe si tari. Marele intuneric si marea nepasare de veacuri, devenita „traditie”, se vor impotrivi din rasputeri oricarui suflu inoitor.

Comoditatea inghetata si pacatele incetatenite, care se vor vedea amenintate din primavara Evangheliei, – vor stirni din greu crivatul urii si al calomniilor impotriva razelor binefacatoare pe care le va aduce Soarele Bibliei, care isi vesteste rasaritul ceresc peste hotarele tarii noastre si a inimilor noastre.

Dar Praznicul Pastelor noastre, Sarbatoarea renasterii noastre in Hristos, tot va trebui sa vina odata! Ceea ce Dumnezeu a facut prin Cuvintul Sau Sfint in viata altor popoare, care L-au descoperit inaintea noastra, trebuie sa vedem si la noi, odata si odata, oricit de lung va fi drumul urcusului nostru spe aceasta luminoasa tinta. Oricit de grea va fi lupta noastra pentru aceasta slavita biruinta si oricit de multe vor fi jertfele care ni se vor cere  pentru aceasta fericita implinire, Dumnezeul mintuirii noastre tot ne va ajuta s-o ajungem odata si odata, daca lucram si luptam cu o neclintita statornicie si nadejde pentru aceasta.

O, ce negraita si fericita va fi atunci bucuria culesului pentru cei care umbla acum plingind cind isi arunca saminta acestui sfint inceput! O, cu ce cintari de veselie vor secera multimea, acei care incep sa semene acum cu atitea lacrimi! (Psalm 126:5-6)

……………………………………………………………………

Iata citeva din cuvintele cu care parintele Iosif indemna inca de la inceput la citirea si trairea Bibliei:

„…Sint zece ani de cind am inceput sa citesc intiia data in Biblie. Atunci, la inceput, mi se parea Biblia o carte ca oricare alta, dar cetind-o regulat si azi si miine, am aflat in ea o comoara nebanuita. Am aflat in ea comori pe care niciodata nu mi-as fi putut inchipui ca le are –    de nu le aflam chiar eu. Astazi, de cite ori citesc Biblia, imi pare ca am intrat intr-o mina de margaritare scumpe. Din ce intru si din ce sap mai adinc… dau peste noi si noi comori.

Toata taria mea este Biblia. Ea ma insoteste, ma indeamna, ma lumineaza si ma intareste in toate imprejurimile vietii mele. Ea imi da caldura inimii si lumina mintii ca sa-L aduc pe Hristos in orice chip la cunostinta (Filipeni 1:18). Ea imi da toate armele ce trebuiesc unui „nebun ostas al lui Hristos”.

Acum, dupa zece ani, simtesc ca Biblia face parte din insasi viata mea. Biblia este o parte intregitoare, o lipsa a vietii mele intocmai ca si apa pe care o beau, ca aerul ce-l rasuflu si piinea ce o maninc. In fiecare zi citesc in Biblie, pentru ca simtesc o sete a sufletului care ma mina sa caut cuvintele ei si sa ma hranesc cu ele in fiecare zi (1 Timotei 4:6)

Biblia este legatura mea zilnica cu Mintuitorul. De cite ori o deschid si citesc in ea, simtesc ceva ca trece din ea in mine si imi umple casa sufletului meu cu lumina, cu putere, cu tarie si bucurie sufleteasca. Prin citirea Bibliei, in toata ziua ma intilnesc cu Mintuitorul meu Isus Hristos si stau de vorba cu El si El cu mine. Tot ce sint si tot ce am este al Bibliei. Biblia scrie si „Lumina Satelor”. Luati-mi Biblia – si mi-ati luat totul. Opriti-ma sa nu citesc in ea si „Lumina” se va stinge.

Dar de cite ori citesc Biblia simtesc si o mare durere. Imi vine sa pling de durere cind ma gindesc citi oameni nu au aflat si nu cunosc inca comorile sufletesti ale Bibliei. Citi se pogoara in pamint, ianinte de a gusta din izvoarele Bibliei. Cititorule, ai tu Biblia in casa ta si citesti tu regulat din ea?”

„Lumina Satelor” Duminica 4 Martie 1923 Pag.1

Biblia este cartea cea mai raspindita de pe pamint. In vemea din urma, raspindirea Bibliei este in tot mai mare crestere. In decursul razboiului s-au raspindit atitea milioane de Biblii incit Societatea Biblica nu mai putea razbi cu tiparirea Bibliei noi. Chiar si aceasta raspindire minunata a Bibliei arata ca ea nu este o carte ca oricare alta, ci ca este cartea lui Dumnezeu si se va predica aceasta Evanghelie in toata lumea ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor…”

Lumina Satelor 1923 Nr. 8 pag. 3

„Biblia” este cartea lui Dumnezeu. Dumnezeu a ales pe oameni in inima carora a pus cuvintele Sale pe care ei apoi le-au scris. In acest inteles zice si apostolul Pavel: …”Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura” (2 Timotei 3:16) Cind, asadar, cineva ia in mina Biblia, trebuie sa o ia ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui Dumnezeu. Cind va veti infatisa la Judecata inaintea lui Dumnezeu eu socot ca una din intrebari va fi aceasta: Ti-am trimis o scrisoare in care te instiintam despre starea ta pe pamint, despre starea pacatului care te omoara, – si despre iertarea Mea care  iti da viata prin Singele Fiului Meu. Si iti aratam in aceasta carte, cum sa traiesti ca un Fiu al Meu. Ai citit tu aceasta scrisoare?

–Doamne, vei raspunde tu, am auzit ca Tu ai avut o Carte pe pamint, dar eu n-am deschis-o niciodata. Vai va fi tie cititorule, daca nu vei putea da alt raspuns.’

Lumina Satelor‘  1923, Nr. 8 pag. 3

‘… Numarul acesta de gazeta l-am inchinat Bibliei, ca sa facem cunoscuta cititorilor nostri aceasta Carte a vietii. „Lumina Satelor” le duce nu numai vesti care se schimba de la o zi la alta ci le duce si Cuvintul lui Dumnezeu care ramine in veac. Gazeta noastra tocmai aceasta o vrea! Sa se faca o scoala in care sa stam de vorba si de invatatura cu cititorii nostri, asa cum sta dascalul in scoala cu scolarii sai.In numarul acesta in gazeta noastra am vorbit despre Biblie. In celelalte numere vom vorbi despre multe si multe lucruri de folos din ea. Cine ne va citi cu drag si regulat, cu multe invataturi bune se va alege…’

‘Cititorule, Biblia este o Carte scrisa anume pentru sufletul tau, pentru framintarile, dureirle si bolile sufletului tau. Citesti tu aceasta carte? Biblia este o carte, o scrisoare, trimisa din Cer anume pentru tine, –desfaci tu aceasta scrisoare ca s-o citesti?

Daca ti-ar veni o scrisoare de la Imparatul, ai alege grabit si nesilit sa citesti ce-i scris in ea. Si iata ca aici Imparatul Ceresc iti trimite o carte cu stiri despre mintuirea sufletului tau, iar tu nu vrei sa o deschizi si sa citesti in ea.’

Lumina Satelor‘ 1923 Nr. 8 pag. 3-4

Pentru incurajarea citirii si a raspindirii Bibliei, parintele Iosif incepu curind prin foaie „O scoala Biblica”, incurajind cu premii in bani si carti, cu indemnuri si tilcuri – pentru cercetarea si adincirea Sfintei Scripturi.

Curind ideea aceasta a intrat in obisnuinta adunarilor ostasesti unde incepura sa se tina seri de „Scoala Biblica” in care toti cei care luau parte la ele se intorceau     cu o tot mai adinca cunoastere si traire a Cuvintului Sfint. Si cu tot o mai mare dragoste fata de Cartea Domnului, Biblia.

– Ce idei mari erau acestea! Ce viziune profetica, ce initiative salvatoare, ce moment unic. Ce curs fericit si-ar fi urmat prin ele si de la ele, destinul poporului nostru si chiar istoria Bisericii noastre daca le-ar fi primit, daca le-ar fi urmat. Dar unde erau oare acei care trebuiau sa se patrunda, sa se insufleteasca si sa poarte fericiti pretutindeni acest mesaj divin! Ce mici sint vremurile marilor oameni!”

Articol scris de Iosif Trifa in 1932

Pe tot parcursul lucrarii sale in Oastea Domnului, preotul Iosif Trifa a insistat mereu, mereu, ca centrul atentiei omului in religia crestina trebuie sa fie Isus Cristos.

Mai redam aici un citat aici un citat dintr-un articol scris de Iosif Trifa in 1932 pe aceasta tema:

„… Temeiul si temelia mintuirii noastre este Isus Cel Rastignit. Toate Scripturile ne spun acest lucru (Ioan 3:16: F. Ap. 4:12)… A cauta mintuirea in afara de acest izvor al mintuirii inseamna a pierde vremea si a pierde mintuirea… A cauta mintuirea fara Isus Cel Rastignit este a incerca sa faci piine fara faina… E o slabiciune generala a crestinilor de azi de a-L lasa afara pe Isus Cel Rastignit din framintarile mintuirii lor… Diavolul e siret mare. El lasa crestinilor framintarile mintuirii, el lasa crestinilor toate rinduielile, toate obiceiurile, toate formele. El isi bate capul doar cu un singur lucru: sa le fure faina de piine, sa le fure mierea din fagure, sa-L fure pe Isus Cel rastignit din framintarile mintuirii lor.

Se zice ca nicaieri nu doarme mai linistit diavolul decit acolo unde se pastreaza cu sfintenie toate rinduielile si datinile, dar lipseste Isus Cel Rastignit si Viu, viata si puterea din El… De aceea sfintul Pavel   il apara cu atita indirjire pe Isus Cel Rastignit fata de „litera legii”, fata de „pazirea poruncilor”.

Astfel de luptatori se cer si azi. Caci ispititorul parca aici a facut cele mai mari ravagii sufletesti… Si le-a facut chiar acolo unde Isus Cel Rastignit trebuie aparat mai cu hotarire. Eu ma uit spre pilda si la biserica romano-catolica si vad un lucru care ma doare. Cultul exagerat ce s-a facut si acolo in timpul din urma cu sf. Tereza, este o mare greseala. Citesc foaia lor „Lumina crestinului” din Iasi – si in fiecare numar se publica sume si daruri de bani de la cei ce spun ca sf. Tereza i-a mintuit din fel si fel de necazuri si vor ajutorul ei. „Trimit 200 de lei pentru ajutorul ce mi l-a trimis sf. Tereza de am scapat de un mare necaz”– scrie unul. „Trimit 100 de lei sa-mi ajute in dorinta pe care o am – scrie altul – rezervindu-mi dreptul sa intregesc suma aceasta, daca imi va ajuta”. Un adevarat tirg. Eu de cite ori citesc aceasta urita pagina imi vine sa pling si sa zic ca sf. ap. Pavel: daca oamenii se pot ajuta si mintui in felul acesta, apoi „in zadar a murit Hristos” (Galateni 2:21). Jertfa Lui este de prisos.

Noi insta il vom vesti mereu numai pe Isus Cel Rastignit, oricite impotriviri se vor ridica in contra noastra… Caci stim si credem ca numai in Numele Lui si puterea Crucii Lui este viata si mintuire adevarata…”

(„Ceva despre Credinta”… O.D. Nr. 40 din 2 Oct. 1932)

va urma…

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana (Part 4) Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou

Memorialul Durerii – Documentar VIDEO despre Traian Dorz

VIDEO Traian Dorz la batranete – Duioase amintiri

  1. Citeste Part 1 – Introducerea aici
  2. Citeste Part 2 – Revelion 1922 – „Hotarirea”
  3. Citeste Part 3 – Nu este destul sa spui „nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
  4. Citeste Part 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou 
  5. Citeste Part 5 – Decoperirea Bibliei
  6. Citeste Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Citeste Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos

Temelia cea dintii pentru mintuirea sufletului nostru este sa-L cunoastem si sa-L primim oricare dintre noi in inima si in casa noastra pe Hristos.

Apoi cea de-a doua tot asa de insemnata, este munca si lupta noastra de a-i face pe toti oamenii sa-L cunoasca si sa-L primeasca in viata lor ca Mintuitor si Stapan pe El.

Nasterea din nou

Minunea descoperirii lui Hristos face in sufletul nostru o alta minune: lucrarea tainica si dumnezeiasca a nasterii din nou. Taina Pocaintei care este o lucrare a Duhului Sfint, recunoscuta ca una dintre cele sapte Taine a Bisericii, numita in altfel si taina convertirii, sau taina nasterii din nou – este acea lucrare dumnezeiasca pe care o face, – si trebuie s-o faca, – in viata fiecarui om, Duhul Sfint si Cuvintul Sfint.

„Daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu – a spus Mintuitorul catre Nicodim, adaugind ca daca nu se naste cineva din Apa si din Duh nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3-5).

Desigur, intelegind pentru aceasta nastere din nou prin Apa, Cuvintul lui Dumnezeu, Sfinta Scriptura, dupa cum explica insusi Mintuitorul in Ioan 4;14: „apa pe care i-o voi da Eu se va preface in el intr-un izvor de apa care va tisni in viata vesnica…” Si dupa cum arata si sfintii apostoli in epistolele lor: Sf. Pavel in Tit 3:5′ … El ne-a mintuit prin inoirea facuta de Duhul Sfint’. Sau in Romani 10:17: … credinta vine prin auzire, iar auzirea vine prin Cuvintul lui Dumnezeu. Sf. Iacov in cap. 1:8: El de bunavoia Lui ne-a nascut prin Cuvintul Adevarului… Sf. Petru in Ep. 1 cap. 1:23: Fiindca a-ti fost nascut din nou nu dintr-o saminta care poate putrezi ci dintr-una care nu poate putrezi prin Cuvintul lui Dumnezeu care este viu si care ramine in veac… Sf. Ioan in Ep. 1 cap. 3:9 : Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste pentru ca saminta lui Dumnezeu ramine in el si nu poate pacatui fiindca este nascut din Dumnezeu.

Deci este vorba de acea tainica lucrare si schimbare pe care o face in viata aceluia care crede si care se intoarce, Cuvintul lui Dumnezeu Apa cea vie, si Duhul lui Dumnezeu, Puterea cea vie si cereasca. Aceasta lucrare e o taina si o minune dumnezeiasca dupa cum limpede a spus Mintuitorul: „… este ca si cu vintul caruia ii auziti vuietul dar nu stii nici de unde vine nici incotro merge” (Ioan 3:8) Sau… este ca si cu saminta care pusa in pamint… creste si rodeste totul. Sau este ca altoitul pus in pom: – schimba si inoieste totul. Sau este ca aluatul pus intr-o framintatura: – dospeste si imbunatateste totul.

Sufletul acela prin care Duhul Sfint vrea sa aduca pe altii la o stare dupa voia lui Dumnezeu

Aceasta schimbare si inoire o facuse Cuvintul si Duhul lui Dumnezeu mai intii in viata slujitorului Sau Iosif, de care se folosea acum spre a face acest lucru si in altii. Iar in el aceasta schimbare si inoire se adincise si se desavirsise mereu. Fiindca asa lucreaza totdeauna Domnul Isus: Sufletul acela prin care Duhul Sfint vrea sa aduca pe altii la o stare dupa voia lui Dumnezeu, trebuie sa fie el insusi mai intii nascut din nou, apoi curatit si sfintit spre a fi cit mai potrivit pentru lucrarea ce Dumnezeu vrea sa o faca prin el.

Dumnezeu in tot ce face, este intelept si bun: Lucrind, El Isi desavarseste mereu unealta prin care lucreaza. Invatind, El il face tot mai invatat pe invatatorul prin care invata pe altii. Ducind lumina, El il face tot mai luminos pe acela prin care lumineaza pe altii.

Precum un zidar trebuie sa se afle intotdeauna mai presus decit lucrarea pe care o face el, tot asa se cere neaparat sa fie si lucratorul lui Dumnezeu. Mai intii sa aiba si el o stare si o viata mai inalta, mai sfinta, mai smerita, si mai plina de roadele Duhului Sfint, caci numai dupa aceea va putea face ca aceste lucrari sa se faca si in altii.

Trebuie mai intii ca lucratorul Domnului sa se sfinteasca el insusi in toata fiinta si trairea lui, pentru ca apoi sa poata duce si pe altii la sfintirea fara de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu (Evrei 12:14). Iata cum marturiseste Parintele Iosif despre nasterea sa din nou, despre schimbarea si inoirea facuta de Dumnezeu in starea si viata lui.

Parintele Iosif Trifa marturiseste despre nasterea sa din nou 

„…daca aceasta gazeta place, si daca scrisul ei a inceput sa cistige suflete pentru Hristos, apoi lucrul acesta nu sta in mestesugul penei de scris ci in sufletul care scrie aceasta gazeta. Puterea acestei gazete sta tocmai in aceea ca o scrie un suflet care s-a hotarit pentru Hristos. O scrie un suflet care si crede el insusi mai intii ceea ce scrie. Si care face el insusi mai intii ceea ce ii invata pe altii sa faca.

Caci si eu „m-am schimbat”, dupa ce m-am hotarit (dupa ce m-am nascut din nou – lucrul acesta este firesc, este normal. Ar fi foarte nefiresc sa fi ramas tot neschimbat si dupa ce m-am hotarit sa traiesc pentru Hristos. O hotarire ce nu schimba pe om n-ajunge nimic. E o hotarire fara Hristos si fara nici o putere.

Eu nu ma rusinez sa spun ca m-am schimbat dupa ce m-am hotarit sa traiesc cu Hristos si pentru Hristos. O, ce minunata schimbare s-a facut in sufletul meu dupa ce m-am hotarit sa traiesc asa cum spune Evanghelia”. din Gazeta Lumina Satelor Nr. 46 din 25 Noiembrie 1923 – „Si eu m-am hotarit„.

Desigur aceasta este taina si explicatia izbinzilor minunate ale parintelui Iosif si al Lucrarii Oastei. Aceasta va fi intotdeauna puterea si conditia fara de care nici un lucrator si nici o lucrare evanghelica nu poate avea roade..

O, daca ar crede si daca n-ar uita acest mare adevar nici unii din cei care au venit si vor mai vrea sa vina in aceasta Lucrare dumnezeiasca a Evangheliei in Hristos Domnul! O, daca s-ar incredinta cutremurator cu totii acei care vor sa lucreze in ea, ca fara o sfinta si totala schimbare si inoire in viata si in fiinta lor, nu vor putea sluji nici odata pe Domnul. Si nici nu vor putea vedea niciodata mintuirea Lui. 

Conditiile acestea puse celui mai dintii ostas si lucrator dintre noi, sint obligatorii si celui mai din urma. Pe urmele lui Hristoseste dator sa calce intocmai ca primul, oricare din cei care vin si doresc sa intre in aceasta lucrare – pina la sfirsit. Cine intra intr-o coloana dar nu tine cadenta si nici alinierea cu coloana – este un incurcat si un incurcator. Va sfirsi prin a fi in curind aruncat afara ca un netrebnic.

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana (Part 3) Nu este suficient sa zici „nu” unor pacate

Memorialul Durerii – Documentar VIDEO despre Traian Dorz

VIDEO Traian Dorz la batranete – Duioase amintiri

  1. Citeste Part 1 – Introducerea aici
  2. Citeste Part 2 – Revelion 1922 – „Hotarirea”
  3. Citeste Part 3 – Nu este destul sa spui „nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
  4. Citeste Part 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou 
  5. Citeste Part 5 – Decoperirea Bibliei
  6. Citeste Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Citeste Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos


In numarul de Pasti al revistei, care a aparut in 8 aprilie 1923, Iosif Trifa a publicat lista primilor „ostasi”. adica a celor care i-au scris ca au luat hotarirea de a se angaja in lupta imotriva injuraturii, a betiei si a altor pacate. Cu ocazia aceasta Trifa scrie ca nu este suficient sa zici „nu” unor pacate:

Noi trebuie sa mergem mai departe, sa inaintam mai departe spre darul si lumina Mintuitorului nostru Isus Hristos, din Noul Testament. Lasati dar, lumina si iubirea Mintuitorului sa intre in toata casa voastra si sa lumineze tot dufletul vostru, sa va curete de toate pacatele voastre.

Si apoi dupa aceasta sa mergem mai departe. Dupa ce te-ai indreptat pe tine, trebuie sa indreptezi pe altii. Ca un bun ostas al lui Hristos tu trebuie sa te aperi nu numai pe tine de Satana si de pacate ci trebuie sa-i aperi si pe altii si sa-i atragi si pe altii in fronturile mintuirii sufletesti.

Ca un bun ostas al lui Hristos tu trebuie sa te lupti neincetat pentru a largi hotarele Imparatiei lui Dumnezeu si pe acest pamint. Miscaea noastra, dragii mei, trebuie sa fie o lumina care sa lumineze in aceasta intunecime de pacate ce s-a lasat peste noi (Matei 5:14). Miscarea noastra trebuie sa fie o sare care sa impiedice stricaciunea (Matei 5:13). Si un aluat care sa dospeasca framintatura noua in traiul nostru si al vecinilor nostri.

Fiti, – si faceti-va – iubitii mei asa ca tot omul, vazind faptele noastre sa se aprinda de dorul si de dorinta de a intra si ei in Oastea Domnului. Domnul si Mintuitorul nostru sa ne ajute si sa ne binecuvinteze cu as Sau dar si ajutor, inceputu nostru’.

Asa s-a nascut miscarea Oastea Domnului

Au urmat congrese ale „ostasilor”, au urmat adunari prin sate, s-au format grupuri speciale de „ostasi” care se adunau pentru studierea Bibliei impreuna si pentru incurajarea frateasca. Preotul Iosif Trifa, ca indrumator spiritual al miscarii, s-a vazut nevoit de indata sa defineasca principiile ei fundamentale. Traian Dorz constata ca aceste principii de baza au fost trei: primirea lui Isus Hristos ca Mintuitor personal, nasterea din nou si „descoperirea Bibliei”.

Vom cita aici in extenso din istoria scrisa de Traian Dorz pentru ca sa ne dam seama exact ed natura Oastei Domnului. La rindul sau, Traian Dorz citeaza pe larg din articolele lui Iosif Trifa, si astfel capatam o informare directa despre gindirea fondatorului Oastei.

Istoricul – Traian Dorz citeaza din articolele lui Iosif Trifa

„Odata cu planul Lucrarii, Duhul Sfint i-a descoperit parintelui Iosif  si temelia pe care sa zideasca aceasta lucrare. Prin lumini tot mai puternice, i-a aratat repede si sigur tot mai clar, pas cu pas, ce trebuie sa faca si cum trebuie sa zideasca. Astfel el a inteles si a stiut de la inceput ca taina si puterea biruintei lui si a Oastei – sta si va sta in Hristos. In Jertfa vie a lui Hristos Cel Rastignit.

„Toata lucrarea mintuirii noastre – va spune el inca de la inceput – sta si va sta numai in Crucea si in Jertfa lui Isus Cel Rastignit. Crucea si Jertfa Lui de pe Golgota a facut – si va face – lucrarea mintuirii noastre. Fara aceasta Jertfa toata lupta si truda noastra este in zadar. Toata lupta noastra si toata nadejdea noastra pentru mintuire, sta numai in credinta si in increderea noastra neclintita in Crucea si in Jertfa vie a lui Isus Cel Rastignit. De fapt lucrarea Oastei Domnului este aflarea si vestirea lui Isus Cel Rastignit…

Redescoperindu-L pe Isus Cel Rastignit

Deci fratii mei,cu ochii tinta la Capetenia si Desavirsirea credintei noastre, la Isus Cel Rastignit, dupa cum a spus si a scris marele Apostol Pavel ca n-am avut de gind sa stiu intre voi nimic altceva decit pe Isus Hristos si pe El rastignit (1 Corinteni 2:2). Si cu ochii tinta la Capetenia si Desavirsirea credintei noastre, adica la Isus… (Evrei 12:2).’

De fapt aceasta nu este o descoperire ci mai degraba o redescoperire.
Hristos era in mijlocul nostru, dar noi nu-L cunosteam.
Batea la usa noastra, dar noi nu-L simteam.
Ne vorbea de linga noi, dar noi nu-L auzisem.

Era trimis la noi sa ne aduca mintuirea slavita, dar noi nu-L primisem. Caci nu fusese nimeni sa ne trezeasca din somnul pacatelor in care zaceam. Nici sa ne arate limpede calea si lumina iesirii din intunericul si ratacirile prin care bijbiiam.

Acum Hristos era inaltat cu toata puterea, cu toata caldura si cu toata hotarirea sufletului, in fata tuturor sufletelor si in mijlocul tuturor starilor. Acum chemarea Lui o auzeam cu totii limpede, staruitoare si dulce cum n-o mai auziseram niciodata. Cel ce ni-L arata, simteam ca Il cunoaste pe Isus. Si ca tot ce spune el despre mintuirea si viata cu Isus, el le traieste in totul. De aceea il ascultau tot mai multe suflete si il urmau tot mai cu drag.

Pe masura ce ochii slujitorului erau tot mai atintiti la stapanul sau Isus, iar ureceha lui era tot mai atenta la Cuvintul Lui, viziunea i se adincea si i se largea patrunzandu-se tot mai deplin de marile adevaruri in aflarea si cunoasterea carora statea salvarea noastra, si ca indivizi si ca popor.

Astfel cea mai dintii si cea mai mare trebuinta a poporului nostru aflam puternic ca sta in cunoasterea vie a lui Hristos. Daca L-am avea cu adevarat pe Hristos, nu ne-ar mai lipsi nimic. Toate le-am dobindit prin El, caci in El avem totul deplin (Coloseni 2:10).

Curind el va spune: de fapt nu betia si sudalma sint raul cel mai mare de care sufere poporul nostru – ci raul cel mai mare este ca nu-L cunoastem si nu-L urmam pe Isus Cel Rastignit. Caci daca L-am avea pe El nu numai ca n-am trai in intunericul acestor rusinoase pacate si patimi ci am umbla cu totii in toata curatia si bucuria luminii minunate a lui Dumnezeu.

Astfel se aseza tot mai puternic si mai adinc, ca Piatra din unghiul Lucrarii, temelia cunoasterii si primirii lui Isus Hristos ca Mintuitor personal , de catre oricine isi doreste cu adevarat minturiea sufletului si mintuirea neamului nostru.

PAGINA Traian Dorz

2 Traian Dorz CredoTV

1914 – 1989

POEZII, cantari, carte…

  1. Traian Dorz – Cristos, marturia mea- Carte online (format pdf)

  2. Poezii recitate de Traian Dorz (AUDIO)

  3. Iosif Trifa – naratiune Traian Dorz si alte linkuri

  4. Traian Dorz, poet crestin, un urias al credintei

Editorial

Traian Dorz, prietenul spinilor – Nicolae.Geantă

Cum adică să fi prieten cu spinii? Cu ţepii aceia ascuţiţi care zgârie pielea până la sânge imediat ce-i atingi. Cu acele mănunchiuri de ace care incomodează. Cu mărăcinii care şi când vor să te iubească te umplu de sânge. Plăcerea lor e doar să şicaneze, să fie bariere, să nu-ţi permită să mişti, darămite să înaintezi. Cu spinii nu-i de joacă. Dacă umbli printre ei, vei avea tot timpul răni. Usturimi. Dureri. Suferinţă. Sânge şiroind.

Pielea nu-ţi va mai fi catifelată. Şi nici mâinile albe şi moi…Traian Dorz în schimb, le-a devenit prieten. Atât de mult a fost înţepat, încât pişcăturile lor i-au betonat pielea. Şi credinţa.
Poetul Golgotei, s-a născut chiar în ziua de Crăciun, în satul Râturi din Bihor (Livada de Beiuş, actual) în anul 1914. Toată copilăria a crescut cu ţepuşul în coastă. Părinţii nu l-au iubit. Tatăl său nu l-a luat niciodată în braţe. Nu i-a spus niciodată “dragul tatei”. Mama sa, nu i-a arătat niciodată răbdare, înţelegere.

Trăiau toţi trei, dar despărţiţi. “Trei străini împreună”, scrie psalmistul spinilor. “Când eşti singur dacă n-ai pe nimeni e suportabil, dar să fi singur când îi ai pe toţi…”. A fost pus la muncile cele mai asidue. Sub o continuă asprime şi pedeapsă.

La 4 ani, micul Dorz şi-a tăiat ambele tălpi într-o coasă, la câmp. A stat câteva săptămâni în agonia morţii. Singur, fără cunoscuţi la şcoală în 1921, trebuia să plătească cu mere copiii, ca să le fie prieten. Şi când n-a mai avut mere…

De Rusalii, în 1930, la premierea de final de şcoală (cls. VII-a), Traian Dorz a primit o carte: “Corabia lui Noe”, scrisă de părintele Iosif Trifa. A fost ziua când s-a întors la Domnul. Plângând, ascuns într-o claie de fân!

Citeste in intregime aici – CENTENAR Traian Dorz, prietenul spinilor – Nicolae.Geantă

Marturia vietii lui TRAIAN DORZ

VIDEO by Tezaur OasteaDomnului

Citeste :

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana, Scrieri de Traian Dorz:

  1. Part 1 – Introducerea aici              
  2. Part 2 – Revelion 1922 si „Hotararea” aici      
  3. Part 3 – Nu e suficient sa spui „nu” unor pacate
  4. Part  4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou
  5. Part 5 – Descoperirea Bibliei
  6. Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un ostas al lui Hristos 

Video cu Traian Dorz la batranete

O Cantare duioasa – Versuri Traian Dorz

Piesa, „Mai cheamă-mi , Iisuse” face parte din albumul intitulat, „Slavă şi taină”, avându-i ca interpreţi pe Lucian si Adelina Susanu. VIDEO by cristi8920

Un poet crestin, Traian Dorz

TVR Cultural a transmis în cadrul emisiunii „Memorialul durerii”, filmul documentar „Un poet creştin: Traian Dorz”. Realizator: Lucia Hossu Longin.

VIDEO by Tezaur OasteaDomnului

Pozele de la Credo TV, Oastea Domnului, George Galis

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana (Part 2) Revelion 1922 si „Hotarirea”

  1. Citeste Part 1 – Introducerea aici
  2. Citeste Part 2 – Revelion 1922 – „Hotarirea”
  3. Citeste Part 3 – Nu este destul sa spui „nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
  4. Citeste Part 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou 
  5. Citeste Part 5 – Decoperirea Bibliei
  6. Citeste Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Citeste Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos

Din Cartea Credinta Adevarata de Iosif Ton. (p 143). (Poetul Traian Dorz, un ucenic al preotului Trifa si conducatorul Oastei Domnului dupa moartea acestuia, a scris o istorie a acestei miscari, cu titlul Pentru istoria unei jertfe – Marturii despre inceputul si primii 12 ani ai Oastei Domnului. Ea nu a vazut inca lumina tiparului. Un exemplar in manuscris dactilografiat in doua volume se afla in posesia noastra, si din el scoatem informatiile acestea despre Iosif Trifa si Oastea Domnului.)

In fata lui erau inca foile albe pe care trebuiau sa se insiruie in noaptea asta rindurile care vor alcatui primul numar pe anul nou 1923 al foii ‘Lumina Satelor’. Si nici el nu stia cu ce si cum sa inceapa.

Ceasurile treceau astfel grele de ginduri, iar foile ramineau albe caci ochii erau plini de lacrimi si sufletul plin de amaraciune. Cum sa inceapa ceea ce se cerea facut?

Din tot orasul razbatea pina in camaruta lui si pana in fundul sufletului sau, strigatele, urletele de betivi, zgomotele de muzici si tobe ale revelionului. Toate carciumile erau deschise, toate ulitele si pietele pline, tot vazduhul plin de chiote si de nerusinare. Un cird de betivi trecura chiar pe sub fereastra lui spargand cu larma unor cantece murdare si a unor sudalmi grozave, pacea casutei linistite.

Copilul se zbatea in patutul lui. Si sufletul parintelui se stranse cutremurat. Cirdul betivilor trecu… venira altii. Si ca niste sageti de foc ii strapungeau inima, tot mai chinuitoare intrebarile dinainte: „Ce am facut eu ca acesti nefericiti betivi si suduitori sa-si dea seama cutremurati si ingroziti de pacatul si pierzarea lor?  Ei merg fara sa-si dea seama la o pierzare sigura, – dar eu stiu cutremurator de bine lucrul acesta. Ce-am facut eu pentru ca Hristos sa fie adus pina la ei, iar ei adusi pina la Hristos? Singura intilnire mintuitoare a unui suflet si a unui popor?”

Ochii i se oprira indurerati asupra Psaltirei lasata de mama lui. Cartea statea si acum ca de obicei pe masa in fata sa. In clipa aceea auzi mai limpede si mai puternic ca oricind glasul Psaltirei si glasul mamei lui graindu-i cu o voce sfasietoare: ‘… sa-L cunosti si sa-L marturisesti pe Hristos. In aceasta va fi mintuirea ta si a multora…’

Invaluit intr-o lumina cereasca ii paru ca vede in fata sufletului sau pe Isus Cel Rastignit. Si parca Il auzi poruncindu-i: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata… fara Mine nu puteti face nimic… Indrazniti, Eu am biruit lumea. Si simti cum lumina aceasta puternica se apropie, il cuprinde in ea, si se revarsa toata dintr-o data in toata fiinta lui Trupeasca si sufleteasca… Se prabusi pe genunchi, si miinile i se impreunara inaltate in rugaciune peste Psaltirea mamei. Cu tot sufletul cutremurat si cu toata fata siroind de lacrimi, izbucni intr-o marturisire zguduitoare invinuindu-si toata nepasarea trecuta si cerindu-si iertare pentru toti anii petrecuti cu atit de putin folos.

Cu o nestapanita revarsare a inimii, se preda din nou lui Hristos, cu o hotarire si cu un legamint nou, ca din clipa aceasta sa ia un puternic si un nou drum in lupta lui. Un indemn fericit si luminos ii straluci poruncilor in fata strigandu-i: Ridica-te si scrie!

Si peste foile albe, mina lui slabuta incepu sa alerge, scriind cuvintele de foc inspirate de Duhul Sfint, ale Chemarii in Numele lui Isus Hristos adresate tuturor romanilor si crestinilor pentru hotarirea cea mare: „Veniti – striga el – sa facem o intrare crestineasca in anul cel nou, cu hotarire si intovarasire de lupta impotriva sudalmelor si betiilor…  Cititorilor… veniti sa scoatem din casa noastra, din traiul nostru si al vecinilor nostri aceste doua mari pacate care ne pierd sufletul si neamul nostru: betia si sudalma…

Publicam mai jos o „Hotarire” Toti cei care voiesc si se hotaresc sa intre in lupta contra betiei si sudalmei, vor iscalii aceasta „hotarire”. Apoi hotarirea iscalita o puneti pe peretele casei si mai ales in suflet, ca s-o aveti in tot decursul anului cu voi… spre a vedea citi am putut purta pina la sfirsit lupta cea buna pentru biruirea satanei si mintuirea noastra cea sufleteasca. Cititorule, iscaleste si tu hotarirea si intra si tu in Oastea celor ce se hotarasc pentru Mintuitorul Hristos si pentru lupta impotriva pacatelor. Asculta glasul si rugaciunea sufletului tau, iscaleste si tu si tine hotarirea de mai jos:

H o t a r i r e:

Subsemnatul…, gindindu-ma cum as putea intra in Anul cel nou cu folos de mintuire sufleteasca, ma hotarasc prin aceasta, cu incepere de la Anul Nou, sa scot din traiul meu sudalma si betia. Imi dau seama ce pacate grele sint acestea. Intru, prin aceasta, in rindul celor ce se hotareasc ca si mine sa fim niste buni ostasi ai lui Hristos. Sa incepem lupta cea sfinta a curatirii vietii naostre de pacatele cele mai multe si grele.

In fruntea ostirii noastre sta Mintuitorul Hristos – si El ne va duce la biruinta.

Pe Mintuitorul meu Isus Hristos rugindu-L sa ma ajute si pe mine sa lupt in Oastea Lui, – iscalesc aceasta hotarire ce s-a facut pentru binele si mintuirea mea cea sufleteasca.’

Dat in … la Anul Nou 1923

N.N. . . . . . . . . . . . . . . . . .

Abonat al gazetei ‘Lumina Satelor’

In primul numar din anul II se publicara aceste lucrari pe larg, in pagina intiia a foii ‘Lumina Satelor’.  Ecoul acestei inflacarate chemari trecu si prin toate celelalte pagini si numere  ale foii, reluat de fiecare subiect al stirilor si predicilor ce le cuprindea gazeta. Indemnul acesta sfint, nou si limpede striga puternic cititorilor de peste tot cuprinsul scrierilor omului trimis de Dumnezeu, instiintind si trezind constiintele tuturor:

Necazurile de azi se vor tinea de voi si vor trece cu noi dintr-un an in altul, pina cind vom lua hotarirea cea buna sa scoatem aceste pacate din traiul si din inima noastra – si sa-L ascultam pe Mintuitorul Hristos’ – suna peste tot , trimbita gazetei.

Hotareste-te si tu cititorule – si staruieste si de altii, pentru ca altcum in zadar asteptam si suspinam dupa vremuri mai bune si mai usoare!…’

Astfel gazeta avea acum o tinta. Inaltase un steag, in jurul caruia erau chemati toti cei care se trezeau si se eliberau din robia diavolului.

Scriitorul ei statea acum ca o flacara cu tot sufletul lui aprins si dornic sub calauzirea Voii lui Dumnezeu. Si cu toata alipirea predat sub Crucea lui Hristos Domnul, dornic sa-si implineasca toata datoria inspirata de Duhul Sfint in noaptea hotaritoare.”


Urmeaza: Nu este suficient sa spui „nu” unor pacate

Iosif Trifa si Oastea Domnului – Incercari de reforma in Biserica Ortodoxa Romana (Part 1) Introducere

comorinemuritoare.ro

din cartea Credinta Adevarata de Iosif Ton. (p 141)

  1. Citeste Part 1 – Introducerea aici
  2. Citeste Part 2 – Revelion 1922 – „Hotarirea”
  3. Citeste Part 3 – Nu este destul sa spui „nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
  4. Citeste Part 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou 
  5. Citeste Part 5 – Decoperirea Bibliei
  6. Citeste Part 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Citeste Part 7 – Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos

„Oastea Domnului” este o miscare de innoire evanghelica in cadrul ortodoxiei romane. Ea a inceput in anul 1923 prin preotul Iosif Trifa, la Sibiu si, cu toate ca a fost si este inca violent persecutata, atit de ierarhia ortodoxa cat si de regimul comunist, continua sa existe in toate partile tarii.

Iosif Trifa s-a nascut in anul 1888 in satul Certege de linga Cimpeni, in muntii Apuseni. El a studiat la Gimnaziul din Beius, apoi a facut teologia la Sibiu. S-a intors in satul sau natal ca invatator, apoi a fost hirotonisit ca preot, in anul 1921, Mitropolitul Balan l-a chemat la Sibiu si i-a dat slujba de duhovnic la Seminarul Teologic. In anul 1922, mitropolia de la Sibiu a decis sa scoata o revista de educatie religioasa pentru satele romanesti si l-a numit pe preotul Iosif Trifa in slujba de redactor. Revista se numea Lumina Satelorfoaie saptaminala pentru popor, si primul ei numar a aparut in 2 Ianuarie, 1922.

Iata ce scria preotul Iosif Trifa, printre altele, in acest prim numar: „La temelia noii rinduieli din sat – si din tara – trebuie pusa teama de Dumnezeu si ascultarea de Cuvintul Lui. Sa incepem de la inceput: de la credinta si iubirea lui Dumnezeu… caci fara acest inceput nu se va putea face nimic bun si statornic… Numai o singura doftorie poate da lumii si tarii noastre sanatatea si mintuirea.: sa se intoarca oamenii si popoarele la Isus, la invatatura si porunca Lui de iubire. Atunci va sosi pacea si linistea statornica intre oameni si intre popoare”.

La acea data Ardealul era doar de trei ani unit cu Patria Mama

okazii.ro

Sa ne amintim ça la acea data Ardealul era doar de trei ani unit cu Patria Mama. Romanii din Ardeal isi pusesera enorme sperante in Unire, dar multe dintre acestea s-au dovedit desarte. In special la sate imbunatatirile erau foarte putine. Si daca pe plan economic lucrurile nu stateau bine, pe plan moral si spiritual lucrurile stateau si mai rau. Iosif Trifa a gasit in Lumina Satelor tribuna de la care sa vorbeasca despre relele din societatea romaneasca in general, si despre cea din sate in special.

Poetul Traian Dorz, un ucenic al preotului Trifa si conducatorul Oastei Domnului dupa moartea acestuia, a scris o istorie a acestei miscari, cu titlul Pentru istoria unei jertfe – Marturii despre inceputul si primii 12 ani ai Oastei Domnului. Ea nu a vazut inca lumina tiparului. Un exemplar in manuscris dactilografiat in doua volume se afla in posesia noastra, si din el scoatem informatiile acestea despre Iosif Trifa si Oastea Domnului.

Iata ce scrie Traian Dorz despre primul an al lucrarii preotului Iosif Trifa la Lumina Satelor:

„In locul articolaselor cenusii ale „comitetului” care se retrasesc aproape de tot, – ardeau acum din paginile gazetei plesnele de foc ale mustrarii si instiintarilor lui impotriva pacatului, osindind lacomia politicienilor, partinirea judecatilor, nedreptatea legilor, nepasarea indrumatorilor – decaderea societatii si absenta Bisericii. In timp ce orfanii mor, invalizii cersesc, poporul sufere, credinta se pierde, saracia se intinde, streinii se ingrasa si diavolul ride – Biserica tace si sta.

In toata lupta aceasta cu raul general bineinteles ca glasul de la „Lumina Satelor” nu era singurul care striga si instiinta.

Dar era singurul care era patruns de incredintarea ca numai o renastere sufleteasca mai poate impiedica prabusirea si mai poate aduce salvarea. Ca numai o intoarcere totala si puternica la Hristos, ne va mai putea izbavi si ridica. Ca numai credinta si aflarea Crucii si Jertfei Lui e singura cale a mintuirii din moartea si osinda in care sintem. A fiecaruia in parte, – si a tuturor la un loc.

Pe cind altii dadeau tot felul de „solutii” si prescriau tot felul de ‘leacuri’ impotriva boalei tarii, parintele Iosif staruia si instiinta despre Singurul Leac Salvator pe care el Il vedea: Hristos”.

La sfirsitul unui an de scris la revista, preotul Iosif Trifa a simtit ca striga in pustiu. Si-a dat seama ca nimeni nu actioneaza la chemarile lui. Omul acesta al lui Dumnezeu a ajuns la punctul de criza in noaptea unui sfarsit de an si a unui inceput de an nou. Si din criza aceea s-a nascut initiativa chemarii oamenilor la actiune imoptriva pacatului. Si din chemarea aceea s-a nascut Oastea Domnului. Actiunea a avut urmari uriase in viata neamului nostru, si de aceea ea trebuie sa fie cunoscuta si trebuie sa fie bine inteleasa. De aceea vom da cuvintul lui Traian Dorz, care ne descrie noaptea aceea de Revelion, 1922-1923, in camaruta de lucru a preotului Iosif Trifa.

(va urma…. )

Poezii recitate de Traian Dorz

Vezi Biografia lui Traian Dorz mai jos. Sursa Resurse Crestine.Ro (via Daniel M) De asemeni vezi link-urile de mai jos, inclusiv link la cartea biografica „Hristos Marturia Mea” scrisa de Traian Dorz.

Faceti click pe titlul poiezii si cind intrati pe pagina respectiva faceti click pe sageata la Asculta online:   si poezia va porni.

  1. O, cate binecuvantari
  2. E-n trupul meu durerea
  3. Increde-te puternic
  4. Pe treptele acestea
  5. Ca o fantana dulce
  6. Cuvantul despartirii
  7. Cel drept n-ajunge
  8. O, cerul meu cel tanar
  9. Doamne-n saptamana asta
  10. Mi-a devenit povara
  11. 0, vesnicie
  12. Ce-Ti voi spune oare Tie
  13. Nu-mi acoperiti mormantul
  14. Isuse, mergi cu mine
  15. Nu mi-a fost usoara viata
  16. Fii slavita, Mana Sfanta
  17. Cand ti-am venit in casa
  18. O, ma-ntorc si plang, Parinte
  19. Te-ai dus, Isuse Dulce
  20. Deschide-te-n spre Domnul
  21. Ce taine-mi sunt
  22. Au inflorit maslinii
  23. Eu Iti predau, Isuse
  24. Iubirea mea Iisuse
  25. O, dupa-a Ta iubire
  26. Iisuse pentru cele doua
  27. Tot drumul meu pana la Tine
  28. Noi am aflat comoara
  29. Cred ca de-aceea m-am nascut
  30. Sa nu ne fie teama
  31. Doamne, dintre cate jertfe
  32. Acum slobozi in pace
  33. O, sa nu mor, Isuse
  34. Prin nasterea in lumea asta
  35. Sunt fericit Iisuse
  36. Doamne sunt pe lume oameni
  37. Sa regasesti puterea
  38. Pot sa vad cum altul are
  39. O, de m-as face-o iarba

Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase.

Poetul a vazut lumina zilei în noaptea de Craciun a anului 1914, în catunul Râturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, în apropiere de Beius. Parintii sai, Constantin si Maria, erau buni gospodari si crestini respectati în sat pentru cinstea si vrednicia lor. Era unicul copil la parinti si, bineînteles, acestia voiau sa-l vada ajungând un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batrânete. Baiatul însa se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuta biblioteca a scolii primare si în aceea a bunului sau învatator, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor sapte clase, a intervenit ceva, un eveniment-cheie, în viata copilului Traian Dorz, care i-a schimbat traiectoria existentei sale. La examenul de încheiere a celor sapte clase primare, sustinut la Beius în 7 iunie 1930, a fost premiat, iar preotul care preda Religia, pentru raspunsurile exemplare la aceasta disciplina, i-a dat ca premiu special cartea Corabia lui Noe, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul si conducatorul pamântesc al Miscarii Oastea Domnului, înfiintata la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o lucrare de regenerare moral-spirituala a poporului nostru în granitele ortodoxiei strabune. Cartea l-a zguduit puternic pe proaspatul absolvent. În 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cartii, simti ca trebuie sa-si schimbe viata, asa cum autorul, în final, o propunea fiecarui cititor.

Printr-o scrisoare adresata centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Parintele Iosif Trifa sa-l înscrie si pe el în rândurile ostasilor si sa-i trimita foaia ŤOastea Domnuluiť, suplimentul duhovnicesc al saptamânalului ŤLumina Satelorť. Ambele erau redactate de catre preotul sibian.

Frecventarea cartilor din biblioteca scolii si pe cele ale profesorului de religie care l-a premiat a avut doua consecinte importante asupra adolescentului. Prima era aceea ca poate sa aspire la ceva mai mult decât majoritatea tinerilor de vârsta lui si deci sa iasa din perimetrul vietii rurale. Ca urmare, fara stirea parintilor, se prezinta la examenul de admitere la “Scoala de Arte si Meserii” din Beius. Reuseste printre primii, dar tatal sau îi da de urma si-i interzice sa urmeze cursurile acestei scoli. La fel pateste si în urma reusitei la “Liceul Militar” din Târgu Mures. Sunt primele interdictii care intervin în viata lui.

A doua consecinta, si cea mai importanta, a fost aceea ca lectura cartilor Oastei Domnului si a foilor ei religioase i-a trezit pe nesimtite dorinta si disponibilitatea sufleteasca de a scrie el însusi versuri spre slava lui Dumnezeu. Astfel trimite primele sale încercari Parintelui Iosif Trifa, iar acesta, intuindu-i talentul si evolutia viitoare, i le publica în ŤLumina Satelorť. Exercitiul acesta creator însemna pentru el o descarcare si o împlinire, în acelasi timp. În spiritul ostasiei, începe deplasarile prin satele din jurul Beiusului, în misiune cu cartea si cu propovaduirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Când a împlinit vârsta de 18 ani, parintii îl silesc sa se casatoreasca, crezând ca întemeierea unei familii va pune capat plecarilor sale misionare. Dimpotriva, situatia familiala se înrautateste. În lucrarea sa autobiografica “Hristos – marturia mea” (3 vol.) sunt înfatisate aceste framântari care, în cele din urma, sfârsesc prin chemarea pe care i-o face Parintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alaturi de mentorul sau, va începe o bogata activitate publicistica, lucrând la redactarea periodicelor Oastea Domnului, Isus Biruitorul, Ecoul, Glasul Dreptatii, Ostasul Domnului etc. Tot la Sibiu îi va aparea si primul volum de versuri, “La Golgota”. Din 1938 si pâna în 1943, împreuna cu învatatorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din tara al publicatiilor religioase: Ogorul Domnului, Viata Crestina, Misionarul Vietii Crestine, Familia Crestina, precum si al calendarelor-almanah ale acestora. N-a mai urmat nici o scoala, dar va evolua spiritualiceste ca un autodidact de elita, pâna ce Dumnezeu îl va chema la El.

Timp de mai bine de sase decenii, Traian Dorz va fi unul din cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist si propovaduitor neînfricat. Blestemul interdictiilor a planat însa mereu asupra lui, parca pentru a-l împiedica cu orice pret sa-si împlineasca chemarea pentru care Dumnezeu l-a rânduit. Aproximativ optsprezece ani, parintii si sotia, care nu i-au înteles aceasta chemare, au iscat fel si fel de oprelisti pentru a-l împiedica sa-L vesteasca pe Iisus Hristos asa cum cerea Biserica cea Luptatoare. Începând cu anul 1948, când regimul necredintei a preluat puterea politica, sugrumând libertatile religioase, si pâna la moartea sa, în 20 iunie 1989, interdictiile s-au permanentizat si diversificat. Oastea Domnului, miscare a ortodoxiei militante, a fost declarata “secta cea mai periculoasa” si scoasa în afara Legii pentru ca nu voia sa renunte la crezul ei crestin, ci, dimpotriva, sa-l mentina viu în constiinta credinciosilor Bisericii noastre bune si strabune. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presarata cu scurte pauze, poetul a totalizat peste saisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la saptesprezece ani de munca silnica pentru întreaga lui activitate. Decretul de gratiere generala din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însa supravegheat pas cu pas si împiedicat sistematic sa scrie si sa-si manifeste convingerile sale. Domiciliile fortate, chemarile inopinate la organele de securitate îl vor tine mereu într-o stare de alerta. Interdictiile devin acum si mai suparatoare si umilitoare.

Cândva, într-un trecut de trista amintire, a nu stiu câta “sectie” dintr-un nechemat si obtuz “Comitet Central” al Partidului Comunist, care avea pretentia sa ia locul lui Dumnezeu în lume, a hotarât, într-o sedinta de pomina, “axata pe problemele muncii scriitoricest- ca numitul Traian Dorz, fiind un mistic retrograd, n-are dreptul sa scrie, ba, mai mult, n-are nici talent!” Era ca si cum cineva ar porunci soarelui sa nu mai lumineze sau izvorului cristalin sa nu mai curga, sau vulcanului sa nu mai erupa”

Astfel, dupa cum afirmam în rândurile precedente, mai bine de saptesprezece ani si alti ani grei de presupusa libertate, acesti oameni nesabuiti s-au jucat “de-a privighetoarea si colivia” cu poetul Traian Dorz. Dar cântaretul încatusat n-a putut fi oprit. El a devenit, cum spunea un admirator al sau, “o harfa spânzurata de-o streasina de închisoare”, vorbind întregii lumi despre credinta în Hristos si despre calvarul României crestine.

În pauzele de “libertate”, cu domiciliul obligatoriu la Livada BeiusuŹlui, trudind din zori si pâna-n noapte la muncile câmpului, seara, întors acasa istovit, “cu mâini batatorite de sapa si de ger”, dupa o cina frugala, se aseza în pat, unde, acoperindu-se complet cu patura, la lumina lanternei, îsi scria poeziile si meditatiile crestine. Militianul sau paznicii de noapte, daca zareau cumva vreo luminita înauntru, bateau în geam, aducându-i aminte ca “n-are voie sa scrie!”. Trebuia sa doarma, sa fie bun de munca a doua zi pe “ogoarele înfratite si înfloritoare ale colectivei”.

Astfel si-a petrecut multe nopti, plângând, rugându-se si scriind, acest trandafir al Golgotei, despre care calaii veacului, zdrobindu-l, n-au stiut ca-i vor spori si raspândi si mai mult mireasma gândului si a simtirii sale.

Nu mai vorbim de cele aproape 200 de poezii create în închisoare fie scriindu-le pe câte un ciob de sticla gasit din întâmplare si apoi memorate, fie bazat numai pe memorie. În aceste conditii grele de neînchipuit, cu multe sacrificii, lipsuri si riscuri de tot felul, au fost create în închisoare si lagare de munca fortata ori în precarele pauze de libertate cele aproximativ 100 de titluri de lucrari. Unele volume din aceasta vasta opera cuprind eseistica religioasa, meditatii crestine, altele sunt niste avântate pledoarii pentru pastrarea credintei, iar altele, povestiri pentru copii – de toate vârstele. Poeziile sale totalizeaza un numar de peste 5000 de titluri, la care se mai adauga 7000 de proverbe versificate, din întelepciunea româneasca si aceea a diferitelor popoare.

Din toata aceasta opera, doar câteva volume de poezii au vazut lumina tiparului, pâna în 1947. Creatia poetica a acestor ani este strânsa în voŹlumul “Spre Tara dragostei”, aparut în 1947. Dupa 1948, timp de mai bine de patruzeci de ani, nu s-a tiparit în tara nici o carte dorziana. În schimb, precum în Evul Mediu, a înflorit epoca tenace a copistilor. Manuscrisele erau copiate cu mâna sau la masina de scris, în clandestinitate si în conditii de mare risc. Existenta acestor actiuni dovedeste cât de mare era setea dupa literatura crestina în catacombele Estului. Tot atât de primejdioasa si ilegala era raspândirea operei prin benzi magnetice.

Totusi macar o parte din opera poetica a lui Traian Dorz a vazut lumina tiparului, în strainatate, prin bunavointa si dragostea mai mult sau mai putin dezinteresate ale unor credinciosi neoprotestanti. Mentionam ca acceptul pentru tiparirea acestor lucrari a fost dat de catre autor numai dupa repetatele încercari de publicare esuate în România.

Tiparirea în afara tarii a acestor carti a atras mânia autoritatilor comuniste care, în ciuda tuturor asteptarilor, tocmai într-o perioada de o mai mare deschidere spre Occident prin relatii economice si culturale, în 1982, l-au arestat pe poet si l-au condamnat la doi ani de închisoare pentru delictul de tiparire si raspândire de literatura interzisa. Probabil, trebuia ca jertfa sa fie dusa pâna la desavârsire. În urma interventiei publice din strainatate, a fost eliberat dupa câteva luni.

Ajuns din nou în mijlocul fratilor sai de credinta, eroul crestin îsi va continua lupta cu si mai multa dârzenie pentru apararea adevarului si pentru recunoasterea Miscarii Oastei Domnului în adevarata ei lumina de catre autoritatile de stat si de catre pastorii si ierarhii de atunci ai Bisericii Ortodoxe.

Tema majora a creatiei dorziene o constituie Golgota – izvorul netarmuritei si vesnicei iubiri – si biruinta învierii lui Iisus cel Rastignit. Pentru unii, poetul ar putea sa para o lira monocorda: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe aceasta lira, cântarea poetului ne face sa simtim adâncimile inefabile ale credintei. Aceasta, pentru ca în Iisus, asa cum ne spune apostolul neamurilor, “sunt ascunse toate vistieriile întelepciunii si ale cunostintei” (Col. 2, 2-3) si de aici, îndemnul aceluiasi apostol: “Iar peste toate acestea, îmbracati-va în dragoste, care este legatura desavârsirii” (Ibid. 3, 14). Iar daca Dumnezeu este iubire, atunci întelegem de ce acest poet este un cântaret înfocat al Iubirii. Din acest ocean fara margini izvorasc toate apele creatiei sale lirice. Realitatile vietii si ale istoriei devin, pe harfa sa, tot atâtea râuri care, transfigurate si primind aura vesniciei, se reîntorc tot în el, gasindu-si si împlinirea, si desavârsirea.

În volumul “Locurile noastre sfinte” – o îmbinare fericita între poezie si proza – locurile, evenimentele si personalitatile istoriei noastre nu sunt vazute doar sub aspectul lor real. Poetul scoate la lumina tocmai planul spiritual al acestora, facându-ne sa vedem partea lor nevazuta cu ochiul omenesc, dar care devin palpabile prin ochiul credintei. Astfel, toate aceste realitati primesc o dimensiune hieratica, devenind niste uriase fresce în catedrala istoriei noastre. Mesterul Manole, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia, Alba Iulia, Târgu Jiu, Curtea de Arges, Muresul, Oltul, bisericile si troitele maramuresene, toate acestea se transforma în personaje sau în locuri emblematice ale spatiului nostru mioritic, ducându-ne în final spre Patria de dincolo de zare. În acest fel, aceasta carte-album se transforma într-un manual de educatie a tuturor generatiilor, autorul devenind un pedagog national.

La fel de original în valentele sale spiritual-morale este si volumul “Minune si Taina”, dedicat Maicii Domnului. Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, în viziunea poetului, este în acelasi timp si modelul de mama pentru toate femeile din lume. Maica Domnului înfatisata de poetul transilvanean traieste sub cerul românesc, în tara aceasta din care a facut o gradina a sa. De aceea si gesturile sale, si grija pentru Pruncul Sfânt ne aduc în fata imaginea mamei dupa cea mai buna si sfânta traditie a acestor meleaguri. Din acest unghi spiritual, poetul a “românizat” întreaga imagine a Maicii Domnului în cel mai nobil înteles al cuvântului.

Într-o vreme ca aceea a zilelor noastre, în care interesul pentru poezie scade tot mai mult, publicul gasind alte cai pentru a-si hrani si desfata sufletul si pentru a-si satisface setea de frumos, poezia psalmistului bihoŹrean are o mare putere de a misca inimile si constiintele, de a le transforma, înnoindu-le, prin Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

La peste o mie din poeziile sale li s-au creat melodii adecvate, intrând astfel în biserici, în mânastiri si în alte medii religioase din tara si de peste hotare. Dovada ne-o ofera cea de-a opta editie a acestor cântari nemuritoare, ce apare sub titlul “Sa cântam Domnului”.

Cu toate ca poetul a cunoscut suferinta pe toate treptele ei, el ramâne un poet al luminii, al iubirii, al credintei si smereniei. Versurile sale îmbraca expresia imnului si a odei sau devin, când e cazul, cântec de lupta care apara drepturile lui Dumnezeu într-o lume în care cel rau se sileste pe orice cale sa apere drepturile omului la pacat, adica la desfigurarea sa moral-spirituala. Asadar, aceste versuri au devenit niste cântari luptatoare.

În noaptea spre dimineata zilei de 20 iunie 1989, Traian Dorz se întâlnea cu Luceafarul Diminetii. Sufletul lui îsi anunta rasaritul pe firmamentul altei lumi, acolo unde îl asteptau bratele deschise al Mirelui sau Ceresc, de a Carui întâlnire i-a ars în dor nestins întreaga viata. El i-a luat de pe umar crucea si i-a asezat pe frunte stralucitoarea cununa a biruintelor. Privighetoarea a parasit cuibul ei de lut, spre a se aseza pe una din crengile pomului vietii vesnice.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creata de Traian Dorz îl situeaza în constelatia unor mari creatori ai sensibilitatii religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile Voiculescu, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Vasile Militaru, Ioan Alexandru, iar prin conotatiile mistice, de ce nu, si cu Daniel Turcea.

Putem afirma cu toata convingerea ca poetul interzis Traian Dorz de-abia acum, dupa moartea lui, îsi începe cariera literara.

Compozitorul Nicolaie Moldovean povesteste viata sa

Click aici sa vizionati alte interviuri luate fratelui Nicolaie Moldovean.

Related articles

Traian Dorz, poet crestin, un urias al credintei

Literatura sensibilitatii religioase românesti a avut în poetul Traian Dorz una din vocile sale de o expresie cu totul aparte, am putea spune unica, prin profunzimea trairii religioase. Cititi mai departe  biografia lui Traian Dorz aici.

Poezia lui Traian Dorz :

O, OM!…

Traian Dorz – sursa pozei   George W. Galis

O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
De tot ce spui în scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i îndrume!

Ce grija trebuie sa pui
în viata ta, în toata,
caci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… si-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba – vorba ta,
mergând din gura-n gura,
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samânta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Traian Dorz 1914-1989

Scrii un cuvânt – cuvântul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramâne-n urma-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocara sau spre slava.

Spui o cântare – viersul tau
ramâne dupa tine
îndemn spre bine sau spre rau,
spre curatie sau desfrau,
lasând în inimi rodul sau
de har sau de rusine!

Arati o cale – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea,
va prabusi sau va ’nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una;
oricum ar fi, tu nu uita,
cum ti-o traiesti, vei câstiga
ori fericirea-n veci prin ea,
ori chin pe totdeauna!…

O, om!… ce mari raspunderi ai,
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi, mereu spre rai
sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita!… fii credincios,
cu grija si cu teama!
Sa lasi în urma luminos
un grai, un gând, un drum frumos! –
Caci pentru toate, ne-ndoios,
odata vei da seama!…

Un documentar (10 minute)-  ilustratii din persecutia suferita de Traian Dorz, ca lider al Oastei Domnului.

O cintare, cintata pe versurile lui Traian Dorz –

Eram copil trecea zapada, eu cu tristete-o petreceam, mi se parea ca iarna trece, mi se parea dar eu trecem…

Ca sa citesti mai mult click pentru pagina lui Traian Dorz.

Click aici pentru o pagina cu peste 300 de poezii de Traian Dorz.

Uploaded by  on Feb 10, 2009 videomontaj: Amintiri ale fratelui Traian Dorz despre ultimii ani ai Parintelui Iosif Trifa



Dumnezeu intotdeauna si-a gasit oameni care L-au iubit mai mult decat contemporanii lor, chiar si in secolele mai recente. Citind din cartea Dr. Iosif Ton despre Parintele Iosif Trifa si marele poet si crestin Traian Dorz am gasit o noua si adance apreciere pentru acesti doi barbati ai lui Dumnezeu care si-au dedicat viata urmandu-l pe Isus Hristos in mijlocul unui popor care se numea crestin dar traia fara El si in mijlocul persecutiilor care au caracterizat inceputul secolului XX in Romania.

Despre Oastea Domnului – si Traian Dorz/Iosif Trifa din cartea lui Iosif Ton – Credinta Adevarata – Capitolul: Incercari de Reforma in Biserica Ortodoxa Romana

  1. Partea 1 – Introducerea aici
  2. Partea 2 – Revelion 1922 – “Hotarirea”
  3. Partea 3 – Nu este destul sa spui “nu” unor pacate + VIDEO cu Traian Dorz la batrinete.
  4. Partea 4 – Lucrarea Tainica si Dumnezeiasca a Nasterii Din Nou
  5. Partea 5 – Decoperirea Bibliei
  6. Partea 6 – 1928 – Miscarea Oastea Domnului Se Extindea Vertiginos. Cum se intra in Oastea Domnului?
  7. Partea 7 –  Ce trebuie sa nu faca un Ostas al lui Hristos


Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari