SPLENDOAREA RUSALIILOR – Pastor Ioan Cocîrțeu

Rusaliile FOTO Ioan Cocirteu

SPLENDOAREA RUSALIILOR
Fapte 2: 1- 21

Ioan CocirteuIstoricul Luca descrie în Fapte 2 un eveniment crucial. Acest fapt istoric, planificat cu grijă de Dumnezeu, a revoluționat viața de credință- el marchează nașterea Bisericii prin coborârea Duhului Sfânt.

Odată cu Fapte 2 este inaugurată o nouă etapă din planul de lucru al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este activ în credincioși și în biserică. Noua etapă în planul de lucru al lui Dumnezeu este marcată printr-o zi, printr-o adevărată sărbătoare, printr-o minune divină care nu se va mai repeta în întreaga istorie a omenirii.

În evenimentul acesta măreț sunt descoperite câteva lucruri care sunt înțelese și apoi experimentate în toată istoria bisericii.

1. Misterul părtășiei v. 1
Dumnezeu a ales un moment anume pentru a trimite Duhul Sfânt, era ziua Cincizecimii. Aceasta era una dintre cele trei mari sărbători ale evreilor. Scriptura ne spune că în această zi toți erau împreună în același loc. Da, părtășia celor născuți din nou este misterul descoperit la pogorârea Duhului Sfânt.

a. este la porunca Domnului
Grupul ucenicilor se stabilește în Ierusalim după porunca Domnului- Fapte 1: 4; 1: 14; 2: 1. Ucenicii erau formați ca grup, erau stabiliți în Ierusalim, aveau întâlniri pentru închinare, cunoșteau în mare planul lui Dumnezeu. Acum erau gata să primească binecuvântarea prezenței Duhului Sfânt. Un vers creștin spune așa:
”În rugă părtași Cincizecimii,
Aprinși cu al cerului foc
Vesteau pocăința mulțimii
Și iar se-adunau la un loc”

b. este în locul poruncit de Domnul Isus
Fapte 1: 4: ”…să nu se depărteze de Ierusalim…”, ”…să aștepte acolo…” În Matei 18: 20 avem făgăduința: ”Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor”.

c. este preliminară pentru începerea lucrării
Extinderea bisericii pornește de la o părtășie. Tot ce are loc în Faptele Apostolilor are la bază un timp de părtășie. Lucrătorii cu Evanghelia sunt trimiși din mijlocul bisericii adunate pentru închinare- Fapte 13: 2, 3.

2. Secretul puterii v. 2-4

A promis Mântuitorul o putere care să-i însoțească în tot ce aveau de făcut. La sărbătoarea Cincizecimii este descoperit secretul acestei puteri.

a. aparține lui Dumnezeu
Deodată- exprimă elementul surpriză (nu este răspunsul rugăciunilor lor).
A venit din cer- exprimă originea
Un sunet- exprimă captarea atenției. Infinitatea, invizibilitatea Duhului Sfânt.
A umplut toată casa- casa unde sunt adunați ucenicii, credincioșii, devine punctul de referință.
Niște limbi ca de foc- exprimă forța curățitoare a Duhului.

b. este dat ucenicilor
1 Cor. 12: 13; Efeseni 1: 13.
Contextul până la v. 4 prezintă grupul de ucenici- ei primesc Duhul Sfânt. ”S-au umplut de Duhul Sfânt”. Nu există diferite grade de umplere în diferiți oameni. Dumnezeu a dăruit Duhul Sfânt tuturor credincioșilor la fel. ”Au început să vorbească în alte limbi”. Este vorba de limbi precise. Până și accentul de galileeni este depistat. Dumnezeu dorea să-i certifice și să-i autentifice pe ucenici în fața lumii.

c. este privit de oameni
Secretul puterii, întotdeauna a fost o priveliște pentru lume. Unii erau uimiți, alții erau confuzi. Printre ei erau și aceia care batjocoreau secretul puterii. Se ridică întrebarea: Ce reacție stârnim prin lucrarea Duhului Sfânt în viața noastră ?

3. Taina mântuirii v. 21

Trecuseră 50 de zile de când Domnul Isus s-a oferit lumii ca Mântuitor, însă mulți nu știau lucrul acesta. Nu știau ce trebuie să facă ! ”Taina”- un cuvânt favorit la apostolul Pavel.

a. este pentru toți oamenii
În noua etapă de lucru a lui Dumnezeu iudeii și neamurile pot fi mântuiți. În cei 3000 de oameni care au devenit creștini erau multe neamuri de pe pământ.

b. este prin Domnul Isus
La Rusalii, Petru rostește o predică centrată exclusiv pe Domnul Isus. Îi confruntă cu atitudinea lor față de Mântuitorul.

c. este prin pocăință
Ei se întreabă ce să facă și Petru le răspunde: ”Pocăiți-vă”.

Pastor Ioan Cocîrțeu

Reclame

Pastor Ioan Cocirteu: Ce-ar fi fost de n-ar fi inviat Hristos?

08da7-hristos-a-inviat

HRISTOS A INVIAT !

Invierea Domnului Isus Hristos reprezinta piatra de temelie a credintei crestine. Fara nici un fel de indoiala, evenimentul acesta da sens, valoare si putere crestinismului. Minunea invierii Domnului nostru ne da bucurie, ne captiveaza mereu si ne motiveaza sa traim sub puterea invierii Lui.

Ioan CocirteuMa gandesc mereu ce- ar fi fost de n- ar fi inviat Hristos? Cu siguranta in cazul acesta pot fi identificate cateva raspunsuri:

Pentru credinciosi- Daca Hristos Domnul n- a inviat, atunci marturia noastra este falsa, credinta noastra este fara continut semnificativ, si asteptarile noastre pentru viitor sunt lipsite de speranta (1 Cor. 15: 13- 19). Daca Hristos n- a inviat, atunci credinciosii care au murit ar fi morti in sensul absolut al cuvantului, fara nici o speranta de inviere. Iar noi care traim suntem vrednici de mila, fiind inselati crezand ca exista o inviere viitoare pentru ei.

Pentru Evanghelie- In pasajul classic, 1 Cor. 15: 3- 8, se spune ca moartea si invierea lui Hristos sunt de prima importanta. Evanghelia se bazeaza pe doua fapte mari: un Salvator a murit, si El traieste. El a murit si a fost inmormantat. El a inviat si a fost vazut. Ap. Pavel a scris in Romani 4: 25 despre acelasi dublu accent: El a fost dat la moarte din cauza pacatelor noastre si a inviat pentru indreptatirea noastra. Fara inviere nu exista Evanghelie.

Penru lucrarea Sa- Daca Hrisots n- a inviat dintre cei morti, atunci, desigur, El n- ar fi viu ca sa faca toate lucrarile Sale de dupa inviere. Lucrarea Sa s- ar fi sfarsit odata cu moartea Sa. Ca urmare, noi n- am avea acum un Mare Preot, un Mijlocitor, un Aparator, un Cap al Bisericii. Mai mult decat atat, n- ar exista o Persoana vie care sa locuiasca in noi si sa ne dea putere (Romani 6: 1- 10).

Sa ne bucuram de un Hristos viu, sa traim pentru un Hristos viu si sa asteptam revenirea Celui viu !
Pastor Ioan Cocirteu

ESTE DOAR ÎNCEPUTUL DURERII ?

 Foto Biserica Baptista nr.2 Timisoara

Foto Biserica Baptista nr.2 Timisoara

„Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor. Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî;…” Matei 24: 8,9

ioan CocirteuIeri, în jurul prânzului, toţi ochii erau îndreptaţi spre Bruxelles. La orele dimineţii, capitala Belgiei a fost zguduită de câteva explozii puternice puse la cale prin actacuri teroriste. Bilanţul este unul devastator, zeci de morţi şi sute de răniţi. În centrul de comandă al Europei era sânge, durere, urlet, haos şi….neputinţă. Civilizaţia a fost îngenunchiată, din nou, de barbarie…pentru a câta oară ?! Bunăvoinţa noastră, ca europeni, n-a fost înţeleasă nici acum. Ni s-a răspuns cu ură, multă ură, motivaţia supremă fiind „cum să lovim mai bine, cum să stârnim mai multă teroare, cum să aducem mai multe jertfe pentru Allah ???” Avem parte de o escaladare a răului în toate formele lui. Ne aşteptăm de la zi la zi să-şi găsească manifestarea într- o altă locaţie sau poate într- o altă formă. Ce va urma ? Unde va urma ? Poate fi doar o problemă de timp…Să ne ocrotească Dumnezeu, singurul care o poate face !
Dincolo de toată această realitate crudă, noi trebuie să înţelegem că toate aceste lucruri pot fi, cu adevărat, doar începutul durerii. Perspectiva nu este fatalistă, ci biblică. O îmbunătăţire a climatului european şi mondial nu poate fi aşteptată. Probabil, vă întrebaţi „Bine, bine, dar poate fi ceva mai rău de atât ?” Nu văd în expresia Domnului Isus doar declanşarea unui proces „al durerii” fără a-şi schimba intensitatea, ci văd un parcurs al suferinţei care va creşte în efectul lui. Adevăraţii creştini vor avea de suferit, şi nu puţin, ci mult. Europa creştină de odinioară, va fi perimetrul ideal ca în ea să se împlinească cuvintele Fiului lui Dumnezeu. De ce ? Plătim scump faptul că am părăsit dragostea dintâi. Plătim şi pentru deciziile luate fără prea multă cumpănire. Mâna lui Ismael va fi împotriva tuturor oamenilor. Va locui în faţa fraţilor lui.
Ce-i de făcut ?
Să ne rugăm pentru starea Europei şi pentru poporul belgian.
Să-i mulţumim lui Dumnezeu că suntem păziţi ca naţiune.
Să dezvoltăm atitudinea de dragoste oricât ne-ar costa.
Să fim încrezători că după suferinţa pentru neprihănire vine slava.
Să ne aşteptăm la marea suferinţă ce va urma…
Să-l iubim pe Ismael, dar să nu uitaţi că promisiunile sunt legate de ISAAC.

Vă las cu următoarele versuri:

Fii credincios dar până la moarte
Câteva zile doar mai avem
Atunci tot greul va fi nimica
Cununa vieţii când o primeşti

Pastor Ioan Cocîrţeu via Biserica Baptista nr.2 Timisoara

MESAJE DE SARBATOARE

Christnas Isus Jesus

Hristos S- a nascut !
“Si a nascut pe Fiul ei cel intai nascut…”
Luca 2: 7a

Iubiti frati si surori in Hristos, iata ca avem parte de harul lui Dumnezeu ca sa putem sarbatori si in anul acesta Intruparea Domnului Isus. Evenimentul acesta a avut loc acum mai bine de 2000 de ani, dar a ramas mereu proaspat in inimile credinciosilor, pentru ca prin el ne- a fost adusa mantuirea. Acesta a fost scopul pentru care Domnul Isus S- a nascut.

Ioan CocirteuNasterea Domnului Isus ne vorbeste despre o nevoie a omenirii.
Mantuitorul nu ar fi venit pe pamantul nostru daca starea noastra spirituala, relatia noastra cu Dumnezeu ar fi fost una buna. Dimpotriva, Scriptura ne spune ca pe pamant era intunerec si necaz. Oamenii erau in pacat si se indreptau spre moarte. In astfel de conditii, Dumnezeu a decis sa- L trimita in lumea noastra pe Domnul Isus, unicul Sau Fiu ca sa ne rascumpere si sa ne infieze. Asadar, Intruparea nu este o etapa de decor in planul lui Dumnezeu, ci satisfacerea unei nevoi uriase: nevoia de mantuire !

Nasterea Domnului Isus ne vorbeste despre o relatie cu dumnezeirea.
Niciodata n- am fi intrat in legatura cu Dumnezeu, daca n- ar fi venit Dumnezeu la noi prin Isus Hristos. El, Domnul nostru, a deschis universul cunoasterii, al dragostei, al iertarii si al milei dintre cer si pamant. Venind Mantuitorul aici jos, s- a realizat acea pace de care noi ca oameni aveam nevoie- pacea dintre noi si El. In urma acestui maret act Dumnezeul infinit a devenit Taticul nostru. Familia Lui a devenit familia noastra. Ce stie El ne face cunoscut si noua. Mostenirea Lui e pentru noi. Toate acestea prin nasterea Domnului Isus.

Nasterea Domnului Isus ne vorbeste despre o comunitate pe pamant.
Odata mantuiti, suntem asezati in cea mai de dorit comunitate de pe pamant, Biserica. Cel ce S- a intrupat a format- o si a promis ca o va proteja pana cand o va duce in slava. Ea n- ar fi existat fara Capul ei. Insa, EL a venit, a crescut, a iesit in lume ca Mesia si a spus “…Eu Imi voi zidi Biserica Mea…’ Aceasta adunare umana trebuie sa se calauzeasca dupa principiile lui Dumnezeu. Ea Il vesteste pe El si contribuie la largirea Imparatiei lui Dumnezeu aici pe pamant. Intr- o zi glorioasa insa, existenta noastra va fi mutata in cer.

Dragii mei, intelegem noi pe deplin ce ni se intampla prin nasterea Domnului Isus? E rugaciunea mea catre Domnul sa nu ingaduie niciunuia dintre noi sa risipim harul nespus de mare pe care il avem. Golul sufletului nostru a fost umplut, caldura familiei lui Dumnezeu ne este suficienta, iar domnia Lui in viata noastra o acceptam cu cea mai mare bucurie.
Sarbatori fericite !

Pastor Ioan Cocirteu

ÎN TRECERE PRIN ȚARA MEA ~ Pastor Ioan Cocîrțeu

000000000000000

De 38 de ani sunt în trecere prin țara mea. Am văzut destul de multe lucruri, care mai de care mai frumoase. Oameni, locuri, fapte, obiceiuri…toate, toate cu un puternic specific românesc. Ca o felurită binecuvântare, noi avem munte şi mare, avem câmpie şi vale, avem râuri şi păduri, lanuri, holde şi pășuni, zăcăminte şi veşminte. Avem simțul ospitalității, şi al proprietății, şi al curiozității. Toate acestea ne fac atenți şi prietenoși, muncitori şi gospodari, întrebători şi căutători…sperăm că numai în ce este bine.

Ioan CocirteuLângă toate acestea, am văzut la poporul meu şi multă suferință. Suferință dată de lipsuri, de războaie, de opresiunea regimurilor, de încercarea de a ieși din prelungita tranziție postdecembristă. Nu de puține ori poporul român plânge. Plânge pe drept !

La noi este şi munca spirituală de a nu-L pierde pe Dumnezeu din mijlocul nostru. Secularizarea societății românești este tot mai evidentă. Standardele care ni se impun în materie de morală şi religie sunt greu de acceptat pentru noi ca nație ce am învățat să citim cu Psaltirea pe genunchi. Da, e de luptat cu redefinirea adevărurilor biblice, cu invazia pagânismului, cu legiferarea păcatului. Ce luptă grea !

Te doare să vezi o vulnerabilitate crescută în fibra familiei. Copii abandonați, parteneri înșelați şi părăsiți, tineri mulțumiți cu statut de concubini….oare unde vom ajunge aşa ? Familii slabe nasc societăți slabe. România are nevoie de familii ca a lui Iosua, ca a lui Avraam, ca a lui Zaharia, familii nestrămutate în crezul şi faptele lor. Putem reuși ca țară prin reuşita familiilor din țară.
Aşadar, putem cere de la Dumnezeu lucruri mari pentru țară:

-scapă-ne Doamne de sărăcie, de hoție şi demagogie.
-intoarce-ne Doamne fața spre Tine şi spre legile Tale.
-reaşează-ne Doamne în interiorul familiei cu fapte şi crez.

Binecuvintează-ne Doamne țara !

Pastor Ioan Cocîrțeu

Mesajul convertirii ~ Pastor Ioan Cocirteu

Ioan CocirteuMesaje neobisnuite pentru oameni obisnuiti. Asa erau predicile, indemnurile si scrisorile apostolului Pavel. Ele depaseau obisnuitul. Se pozitionau deasupra invataturilor vremii. Erau de la Dumnezeu. Trezeau mintea si inmuiau inima. Zideau biserica si-i aduceau in fata crucii lui Hristos pe aceia care traiau in pacat.

Iubitii mei, primul mesaj rostit de apostolul Pavel a fost in ziua cand a capitulat in fata aceluia pe care-L prigonea. A fost in ziua intoarcerii Lui la Dumnezeu. Aaltfel spus, a fost in ziua cand Dumnezeul care era prigonit de el, l-a trantit la pamant.

Daca vreti, a fost prima predica. Una scurta, dar puternica, o predica formata din doua intrebari. Si auziti cele doua intrebari: „Cine esti Tu, Doamne?” Si a doua: „Doamne, ce vrei sa fac?” Nu mesaj scurt, dar plin de putere, pe care l-a rostit apostolul Pavel. ….

Deprinderea cu multumirea ~ Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu“Stiu sa traiesc smerit, si stiu sa traiesc in belsug. In totul si pretutindeni m- am deprins sa fiu satul si flamand, sa fiu in belsug si sa fiu in lipsa”
Filipeni 4: 12
In versetul acesta este una din marile declaratii ale Bibliei. Ea este facuta de apostolul Pavel ca o marturie a dependentei totale fata de Dumnezeu, dar si ca o lectie ce trebuia sa fie predata tuturor credinciosilor. Cu adevarat, deprinderea cu multumirea este un exercitiu, un antrenament spriritual care incepe din launtru si se vede in afara.

Oare a avut apostolul “de toate” ca sa fie multumit ? Nicidecum, chiar el marturiseste ca a trait si in lipsa, a fost chiar smerit si flamand. Fara nici o umbra de indoiala, multimea bunurilor materiale nu il face pe om multumit. Cum totusi a putut sa fie plin de recunostinta si in acele stari atat de smerite pe care le- a experimentat ? Multumirea lui nu se lega de ce se vede, de ce se tine in mana, de ce poate sti ca este al lui, ci de relatia pe care o avea cu Acela care putea sa ingrijeasca de toate trebuintele lui.

Asadar, poate fi interpretata si definita multumirea cu Biblia ? Categoric da.

Deprinderea cu multumirea este un act al credintei in Dumnezeu.

Niciun om nu poate sa atinga modul acesta de a fi, daca nu are o credinta veritabila in Dumnezeu. A sti ca El este Dumnezeu si al Lui este cerul si pamantul, a sti ca El este administratorul tutror resurselor necesare pentru viata, a sti ca El cunoaste nevoile fiecarui om in parte, toate aceste sunt masura de liniste pe care o are sufletul credincios. Nu ai cum sa traiesti multumit, daca existenta si atributele lui Dumnezeu sunt absente din crezul tau. Omul nacut din nou Il cunoaste pe Dumnezeu si traiste in siguranta zilei de azi si a zilei de maine, multumit fiind pentru orice dar bun si desavarsit. Istoria binecuvantarilor cu Dumnezeu imi exerseaza capacitatea de multumire !

Deprinderea cu multumirea este un proces al dezvoltarii spirituale.

Sunt atat de multumit pe cat de matur spiritual sunt. Doar intr- o crestere de la zi la zi in asemanarea cu Hristos, se dezvolta aceasta virtute crestina. Crescand in viata traita cu Domnul meu, am discernamant duhovnicesc si pot sa vad si locurile, si ocaziile, si modalitatile in care Dumnezeu a gasit cu cale sa ma binecuvinteze. Le apreciez pe toate acestea, iar atunci cand este si vremea de lipsa, ca la Pavel, stiu ca si prin nevoi sunt format, sunt echipat ca sa corespund standardelor inalte ale lui Dumnezeu. Ati observat forma galagioasa a nemultumirii la copii ? Ei plang si bat din picioare cand vor mai mult decat au. E manifestarea vizibila a infantilismului. Cred ca se poate vorbi despre riscul infantilismului spiritual, chiar si la cei credinciosi. Maturitatea dezvolta cu sine si observarea atenta si corecta a darurilor lui Dumnezeu.

Deprinderea cu multumirea este un mijloc de proslavire a lui Dumnezeu.

Ce poate fi mai frumos ? Multumit fiind realizez un mare obiectiv: Il glorific pe Dumnezeu ! Exprimarea multumirii se face si prin cuvinte. Cuvintele Ii sunt adresate lui Dumnezeu ca o jertfa de bun miros, asa incat este inaltata fiinta Creatorului. Aprecierea este pe buzele mele, lauda mea vine din inima, duhul de inchinare este legat de realitatea pe care am trait- o: El m- a binecuvantat ! Ganditi- va cati inchinatori ar putea avea Dumnezeu din felul aceste de a fi ? Apostolul Pavel vorbeste in Romani chiar despre o stare de rebeliune a omenirii atunci cand nu vrea sa- I multumeasca lui Dumnezeu. Sa nu ajungem asa, ci mereu si mereu sa ne inchinam inaintea Lui si prin multumirea noastra !

Pastor Ioan Cocirteu

„…si nu ne duce in ispita…” – Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu

 „…si nu ne duce in ispita…”

Matei 6: 13

            Aceasta cerere din Rugaciunea Tatal nostru ne plaseaza in mijlocul unui subiect care necesita multa rugaciune pentru a fi inteles, si mai mult decat atat, necesita multa seriozitate in tratarea lui practica. Ispita nu e o gluma, o idee de poveste, doar o invatarura teologica, ci este acel lucru real cu care chiar ne confruntam in fiecare zi.

Rostind cu buzele noastre aceasta parte a rugaciunii, trebuie sa stim ce cerem. Oare orice om este ispitit ? Poate Dumnezeu, care este Tatal nostru, sa ne duca in ispita ? Ne ajuta cineva cand suntem ispititi ? Toate acestea sunt doar cateva intrebari, care in toate timpurile si-au cautat raspunsurile. Desigur, atat intrebarile, cat si raspunsurile, au dat nastere la controverse, controverse care se nasc din multimea gandurilor. Biblia insa, se explica pe sine !

In primul rand, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni.

Apostolul Iacov spune asa: “Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: “Sunt ispitit de Dumnezeu”. Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni.” Cum poate fi totusi concordanta intre cererea din Rugaciunea Tatal nostru si cuvintele lui Iacov ? Un episod din cartea Iov este cat se poate de interesant si lamuritor in privinta aceasta. Pe scurt, lucrurile au stat asa: Dumnezeu s-a laudat cu neprihanitul Iov, dar Diavolul i-a spus ca Iov avea suficiente motive sa se teama de El. Ca o incredere deosebita pe care Dumnezeu o avea cu privire la Iov, Diavolul primeste libertatea sa se atinga de el. O face, dar numai in limitele impuse de Dumnezeu. Nici mai mult, nici mai putin. Lucrul acesta ne face sa intelegem ca si ispita este permisa sau ingaduita de Dumnezeu, dar niciodata produsa de El ! Scopurile pentru care Dumnezeu permite sa fim ispititi sunt multe: test al credintei, motiv de marturie in fata lumii, perfectionarea caracterului nostru, dezvoltarea rabdarii, etc.

In al doilea rand, ispita este reala pentru fiecare om.

Atata vreme cat vom trai pe pamantul acesta, unde Diavolul lupta pentru fiecare om, exista ispite. Nu este loc unde ispita sa fie absenta. A patruns si in prezenta Fiilor lui Dumnezeu, vine si in biserica, apare in minte cand te rogi si te ademeneste in clipele de har. Cum ii facem fata ? Ce trebuie puncatat aici este faptul ca nici un om, nici un credincios nu trebuie sa se socoteasca a fi total separat de influenta ispitei. Sfantul Pavel a spus: “Astfel dar, cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada.” Da, ea trebuie socotita o realitate de fiecare zi. Este in imediata vecinatate a personalitatii tale. Cu ochii inchisi sau deschisi, acasa sau la servici, la munte sau la mare, in incercari sau in bucurii, rugandu- te sau postind…vine ispita. Auziti strigatul Domnului Isus: “Vegheati si rugati- va, ca sa nu cadeti in ispita…” Matei 26: 41

In al treilea rand, exista scapare in mijlocul ispitelor.

Citez un verset foarte bogat in continut: “Nu v- a ajuns nici o ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va igadui sa fiti ispititi peste puterile voastre; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijllocul sa iesiti din ea, ca s- o puteti rabda.” 1 Corinteni 10: 13. Cel putin doua lucruri sunt cat se poate de clare. In credinciosia Lui, Dumnezeu nu ingaduie sa fim ispititi peste puterile noastre. Ispita este potrivit puterii omenesti. Ce veste buna ! Ispita mea este potrivita potentialului meu de rezistenta. Cum totusi cad atatia ? Resursele mele de a face fata ispitelor din viata mea trebuie sa mearga in tandem cu precautia mea spirituala. Eu pot sa am capacitate de rezistenta, dar sa nu fiu vigilent la momentul ispitirii mele si atunci sa cad. In acelasi timp, Dumnezeu a pregatit si mijloace ale harului prin care sa pot iesi biruitor din experienta ispitirii. Acumularea Cuvantului, perseverenta in rugaciune, dependenta mea de puterea harului lui Dumnezeu, sunt doar cateva dintre acestea.

Fie- ti mila Doamne de noi si nu ingadui sa fim biruiti de ispita !!!

Pastor Ioan COCIRTEU

Urmareste PAGINA Facebook Biserica Baptista nr.2 Timisoara

CITESTE  –

  1. “Tatal nostru…” – Pastor Ioan Cocirteu
  2. …care esti in ceruri – Pastor Ioan Cocirteu
  3. “…Sfinteasca- se Numele Tau; “ Pastor Ioan Cocirteu
  4.  “…vie imparatia Ta…” Pastor Ioan Cocirteu
  5. “…faca- se voia Ta, precum in cer si pe pamant.” – Pastor Ioan Cocirteu
  6. “…si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; …“ – Pastor Ioan Cocirteu

“…faca- se voia Ta, precum in cer si pe pamant.” – Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu

“…faca- se voia Ta, precum in cer si pe pamant.”

Matei 6: 10

            Cand ne rugam in felul acesta, punem pe primul loc in viata noastra voia lui Dumnezeu. Suntem gata sa renuntam la voia noastra in favoarea voii Lui. Mai mult decat atat, nu vrem sa facem voia lui Dumnezeu ca pe pamant, ci ca in cer. Aceasta este un lucru mare !

A vorbi despre o asemenea tema inseamna a vorbi despre intentiile, planurile si tainele lui Dumnezeu. Dar oare le putem cunoaste ? Tocmai aici este marele secret. Noi trebuie sa ne dorim a cunoaste voia Lui. De fiecare data cand avem un asemenea interes, Dumnezeu ne onoreaza cu descoperirea vrerii Lui. Totodata, nu trebuie sa ne rezumam simplu doar la a o cunoaste, ci trebuie sa o si aplicam la propria noastra viata. Psalmistul David se ruga: “…vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule !” Fericit este omul acela care vrea sa traiasca in mod continuu cu o asemenea aspiratie.

La inspiratia Duhului Sfant, apostolul Pavel, defineste voia lui Dumnezeu ca fiind “…buna, placuta si desavarsita.”

De ce este buna ? Pentru ca orice ni se da bun si orice dar desavarsit este de sus, de la Tatal luminilor. In contrast cu voia lui Dumnezeu este voia oamenilor. Este voia oamenilor intotdeauna ceva bun ? Nu prea. Sa fie voia lui Dumnezeu intotdeauna ceva bun pentru viata mea ? Fara dar si poate, ea este in mod continuu, coerent si consistent cel mai bun lucru pentru viata mea.

De ce este placuta ? Pentru ca a face ceva ce vine de la Dumnezeu iti produce acea satisfactie inconfundabila. Tot mai mult si tot mai mult vrei sa- L asculti, sa- L urmezi si sa te supui Lui. Cand aceasta voie este analizata, ea rezista la orice proba. Va fi placuta in timp, va fi placuta in scopurile atinse, va fi placuta dupa rezultatele obtinute. Oriunde o pui, ea se face placuta celui ce o aplica.

De ce este desavarsita ? Pentru ca la ea nu se mai poate adauga nimic. Dumnezeu nu a uitat ceva cand ne-a prezentat voia Lui. Dumnezeu nici un a gresit ceva cand ne-a descoperit voia Lui. El nu a ajustat- o, nu a imbunatatit- o si nici nu a redefinit- o. Voia Lui ramane perfecata in timp.

Sa cunoastem voia Lui ! Sa iubim voia Lui ! Sa traim in voia Lui !

Pastor Ioan COCIRTEU

Urmareste PAGINA Facebook Biserica Baptista nr.2 Timisoara

CITESTE  –

  1. “Tatal nostru…” – Pastor Ioan Cocirteu
  2. …care esti in ceruri – Pastor Ioan Cocirteu
  3. “…Sfinteasca- se Numele Tau; “ Pastor Ioan Cocirteu
  4.  “…vie imparatia Ta…” Pastor Ioan Cocirteu

 

“…si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; …“ – Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu

“…si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri; …“

Matei 6: 12

A fi iertat e un folos ! Daca te gandesti ca o greseala, o rana, un pacat facut fata de semenul tau te urmareste si te apasa greu, afirmatia se explica de la sine. Asadar, este de dorit sa ne iertam unii pe altii.

Mai mult decat atat, a fi iertati cu totii de catre Dumnezeu este un mare har ! In Domnul Isus, omenirea a fost iertata de toata povara pacatului. El a sters vinovatia noastra prin jertfa de pe Golgota si ne- a dat statutul de pacatosi iertati. De la momentul Golgotei, era de dorit ca niciun om sa nu mai pacatuiasca. A reusit cineva lucrul acesta ? Nimeni. Din aceasta cauza, El ne- a dat libertatea sa strigam la El pentru iertare. Ori de cate ori pacatuim, in baza pocaintei noastre sincere, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu ca sa fim iertati.

Pot fi dezvoltate cateva ganduri pe marginea acestei cereri din rugaciunea Tatal nostru.

In primul rand, orice pacat, greseala sau vinovatie poate fi ceva dureros, facut fata de cei din jurul nostru. Poate fi vorba de familie, colegi, prieteni sau vecini. Dincolo de ei insa, orice nu este in acord cu voia lui Dumnezeu e un pacat fata de El. Odata facut, noi trebuie sa-l recunoastem inaintea Lui, sa ne para rau de El inaintea Lui, sa cerem iertare inaintea Lui. Ma gandesc la un exemplu elocvent in privinta aceasta. Imparatul David cand a pacatuit cu Bat- Seba, a gresit cu siguranta fata de intreaga familie si fata de intreg Israelul, dar mai intai a gresit inaintea lui Dumnezeu si el si- a dat seama de lucrul acesta. In psalmul 51 cu versetul 4, David marturiseste si spune: “Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta…” Vinovatia noastra trebuie raportata la Dumnezeu.

In al doilea rand, prin aceasta cerere noi conditionam iertarea pe care vrem sa o primim de la Domnul de iertarea pe care noi o oferim semenilor nostri. In masura in care ii iertam pe semenii nostri, Ii spunem Domnului sa ne ierte si pe noi. Daca ne gandim la puterea noastra de iertare, aceasta este o cerere tare riscanta. Ati vrea sa fim iertati de Domnul dupa cat iertam noi ? Lucrul acesta il putem lua si ca o obligatie. Adica, sa ne angajam inaintea Domnlui sa iertam mult, sa iertam bine, se iertam din toata inima ca si Domnul nostru sa aibe toate motivele sa ne ierte pe noi. Fratii mei, sa fim gata de iertare pentru a nu-L impiedica pe Dumnezeu sa ne ierte si pe noi. Cine a fost iertat de o datorie enorm de mare, trebuie la randul lui sa ierte o datorie insemnat de mica. Asa a spus Invatatorul supreme.

In al treilea rand, intelegem ca toti gresim. Nu este niciunul fara pacat, toti am pacatuit. Ati intalnit pana acum oameni perfecti ? Eu nu ! Cel mai imperfect ma socotesc eu si poate asa te vezi si tu. Greselile, pacatele, caderile sunt partea noastra. Din aceasta cauza este binevenita iertarea. Partea cea mai importanta nu este daca gresim. Asta este evident. Partea cea mai importanta este ce facem cu greselile noastre. Domnul Isus spune iertati ca sa fiti iertati ! Au gresit altii, dar gresim si noi. Au pacatuit altii, dar pacatuim si noi. Ar fi trist…atat de trist sa nu ne putem ierta !

Iubitii Domnului, sa traim cu fericirea iertarii in sufletele noastre si din ea, si prin ea, si cu ea sa- I putem ierta si pe gresitii nostri.

Pastor Ioan COCIRTEU

Urmareste PAGINA Facebook Biserica Baptista nr.2 Timisoara

CITESTE  –

  1. “Tatal nostru…” – Pastor Ioan Cocirteu
  2. …care esti in ceruri – Pastor Ioan Cocirteu
  3. “…Sfinteasca- se Numele Tau; “ Pastor Ioan Cocirteu
  4.  “…vie imparatia Ta…” Pastor Ioan Cocirteu
  5. “…faca- se voia Ta, precum in cer si pe pamant.” – Pastor Ioan Cocirteu

 

“…vie imparatia Ta…” – Pastor Ioan COCIRTEU

Ioan Cocirteu

 “…vie imparatia Ta…”

Matei 6: 10

Tatal nostru are si o imparatie si ea se numeste Imparatia lui Dumnezeu. E in cer, dar e si pe pamant. E in multe inimi, dar e si in multe case, in nenumarate biserici, si in mintea multor oameni. Ea nu consta in lucruri pamantesti, ci este “neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant.”

Imparatia lui Dumnezeu a capatat mult sens, odata cu venirea in lumea noastra a Domnului Isus Hristos. El spunea: “S- a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape.” Toata frumusetea imparatiei ne- a fost dezvaluita prin El. Toate tainele, toate legile si toate randuielile imparatiei ni le- a deslusit Domnul Isus.

Trebuie spus si ca aceasta imparatie trebuie invocata, invitata si implicata in treburile tuturor imparatiilor pamantesti. De- abia atunci vom propasi. Fara a te bucura de prezenta Imparatiei lui Dumnezeu este totuna cu a nu te bucura de binecuvantarile lui Dumnezeu.

A veni Imparatia lui Dumnezeu inseamna existenta unui imparat care vine sa domneasca. El trebuie chemat si lasat sa imparateasca pe tronul inimii asa incat sa poti spune:

“El este Stapanul meu !” E o conditie aici si anume: sa poti da afara din propria viata tot, dar absolut tot, ce Ii ocupa locul Lui. Nu pot fi alte lucruri si El, ci NUMAI EL. Atunci se poate vorbi A veni Imparatia lui Dumnezeu inseamna si o supunere totala fata de El. Imparatii cer exclusivitate, cu atat mai mult Imparatul imparatilor. In timp ce El este pe tron, eu trebuie sa fac doar ce- I place Lui. Vestea buna pe care am primit- o este ca voi fi adus la nivelul acesta, asa incat cu multa bucurie si predare sa ma supun.

A veni Imparatia lui Dumnezeu inseamna si inundarea pamantescului de dumnezeiesc.
Adica, se creeaza un univers al imparatiei in care te simti nespus de bine. Spui: “E normal sa fie asa, ma simt bine intr- o astfel de ambianta, n- as mai vrea sa o parasesc.” Nu poate fi acceptata deloc o contradictie. Sa spui: “Vie imparatia Ta”, dar sa nu- ti placa deloc trairea in imparatie.

Bine este in Imparatia lui Dumnezeu ! Gandeste- te……ai un Imparat cum nu are nimeni, ai niste legi cum nu are nimeni, ai drepturi si privilegii ca nicaieri pe pamant, exista o capitala a Imparatiei de- o frumusete izbitoare, iar bucuriile, si sarbatorile, si rasplatirile sunt eterne.

Dragii mei, ramaneti in Imparatie, iar cei care nu sunteti inca, veniti degraba in ea!

Pastor Ioan COCIRTEU

Urmareste PAGINA Facebook Biserica Baptista nr.2 Timisoara

CITESTE  –

“…Sfinteasca- se Numele Tau; “ Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu

“…Sfinteasca- se Numele Tau; “

Matei 6: 9

Rugaciunea Tatal nostru este o rugaciune cu un bogat continut de invatatura. Domnul Isus a cuprins aici pamantul si cerul, ispita si puterea de a iesi din ea, greseala si iertarea, Numele Lui si nevoile noastre. Invatam de la El si vrem si sa ne rugam ca El.

Ce inseamna sa fie sfintit Numele Domnului ?

O prima observatie ar fi aceea ca nu putem trata cu usuratate, iresponsabil, Numele lui Dumnezeu. Numele Lui este asociat cu puterea, cu neprihanirea, cu sfintenia, cu slava cea fara de margini, cu tot ceea ce este Dumnezeu Insusi. Cand folosesc oricum si oriunde Numele Lui, ma fac de-a dreptul vinovat de a nu- l fi sfintit. Trebuie sa avem mare grija la tot ceea ce inseamna invocarea acestui nume atat de minunat. Sa-l folosim pentru a-L glorifica, sa-l folosim pentru a-L chema in ajutorul nostru, sa-l folosim pentru a-L face de cunoscut.

A doua observatie ar fi aceea ca viata mea trebuie sa fie marcata de dorinta de a ma sfinti zi de zi, daca spun: “Sfinteasca- se Numele Tau.” Ioan apostolul spune ca adesea mintim, daca nu este concordanta intre declaratia credintei si viata credintei. Cand rostesc aceasta rugaciune eu ma oblig sa traiesc intru- un asemenea mod ca sa fie sfintit Numele Domnului prin mine. Cum as putea sa pacatuiesc fara pardon si sa spun: “Sfinteasc- se Numele Tau”, cum as putea sa injur fara nici o frica si sa spun: “Sfinteasca- se Numele Tau”, cum as putea sa nu ma tem de El si sa spun: “Sfinteasca- se Numele Tau.” Se poate ? Nu se poate !!!

A treia observatie ar fi aceea ca Il fac cunoscut pe Dumnezeu, Il sfintesc pe El prezentandu- L si altora. Stiti bine cum este cunoscut un nume. Vorbind si unii si altii despre el. Cand ne gandim la Dumnezeu, bineinteles ca El ramane acelasi indiferent daca eu vorbesc sau nu vorbesc despre El. Activitatea mea, din punctual acesta de vedere, nu influenteaza cu nimic sfintenia lui Dumnezeu. El este nealterabil si neatacabil in Fiinta Lui. Si de-ai vrea sa lupti impotriva Lui, nu-I afectezi cu nimic reputatia. El este, a fost si va fi Dumnezeu ! Am insa harul de a fi folosit ca sa- L sfintesc in fata altora.

Va doresc din inima de slujitor al dumneavoastra si al Domnului, sa spunem cu frica, dar si cu bucurie: “Sfinteasca- se Numele Tau !”

Pastor Ioan Cocirteu

Citeste –

 

CULEGEM CE ALEGEM ! Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu
Iata, iti pun azi inainte viata si binele, moartea si raul…alege viata, ca sa traiesti...” Deuteronom 30: 15, 19

Alegerile noastre dau directie vietii. Alegi gresit, s-ar prea putea sa traiesti gresit. Alegi bine, sunt premise sa traiesti bine. E cat se poate de clar, ca exista o legatura stransa intre cauza si consecinta.

Ati ales vreodata gresit ? Si eu, de multe ori. Chiar am suferit pentru alegerile facute. Stiti ce imi da mult de gandit ? De ce continuam, de multe ori, sa alegem gresit ? Poate chiar nu ne dam seama, pe moment, de calitatea alegerilor noastre ?! Oare cum am sti sa alegem numai bine ? Cred ca este o pedagogie, „o scoala”, care ne invata in privinta aceasta.

Ati ales si bine ? Ma bucur ca de multe ori. Parca ai vrea sa te feliciti. Simti satisfactia produsa de chibzuinta care cumpaneste si nu se pripeste. Cred ca in multe alegeri bune este rugaciune, este timp de sfat cu Dumnezeu, este renuntare la ceea ce am fi vrut noi, este mult discernamant si fermitate in angajament. Alegerile bune nu sunt niciodata numai strict produs uman ! In ele este vorba de un Dumnezeu intelept si un om ascultator !!!

Indraznesc sa asez in fata dumneavoastra cateva situatii de viata, situatii care confirma importanta alegerilor: alegerea profesiei tale creioneaza parcursul tau pe plan material, alegerea partenerului de viata pecetluieste situatia ta familiala, alegerea valorilor in care crezi iti determina nu doar situatia terestra, cat si cea eterna, etc.

Dragi prieteni, nu putem scapa de alegeri…le luam toata viata. De cele mai multe ori, noi trebuie sa decidem pentru noi. Sa nu gresim !

-luati decizii consultandu-va cu Dumnezeu.
-imbogatiti-va mintea cu adevaruri si informatii care ajuta in luarea deciziilor.
-luati aminte la experienta altora. Experienta poate ajuta enorm.
-fii dispus sa ceri si sfaturi. Cere-le de la oameni intelepti. Sunt destui in jurul nostru.
-nu te grabi in alegeri. Ia-ti timp, roaga-te, asteapta confirmari, ia in calcul chiar si circumstantele.

Va doresc tuturor putere de a alege bine !

Pastor Ioan Cocirteu – BCB2

…care esti in ceruri – Pastor Ioan Cocirteu

Ioan Cocirteu

“…care esti in ceruri !”

Cineva de pe pamant e ca noi sau aproape ca noi. Poate, putin mai puternic, putin mai frumos, putin mai bogat, putin mai sanatos, putin mai intelept…oricum suntem pe aproape. Cine face diferenta este Cel din ceruri ! El este desavarsit si infinit mai presus de noi. Il cunoastem si El nu este un strain pentru noi, chiar daca este in ceruri. E Tatal nostru despre care am vorbit.

Fiind in cer, El stapaneste universul.

De acolo, de sus, de la inaltimea dumnezeirii Sale, El tine in maini galaxiile, planetele, creatia si oamenii. El zice si se face, El porunceste si ia fiinta, El se manie si se cutremura pamantul, El iubeste si totul in jur vorbeste despre slava Lui. E cineva ca El ? “ De aceea oamenii trebuie sa se teama de El…” (Iov 37: 24) Este Dumnezeu, dar are si pozitia, si locul pe care Il merita, este in cer. Bineinteles, ca El nu ramane si nu poate fi izolat acolo. Prezenta Lui inunda orice ungher de viata si de moarte, de inaltime si adancime, de credinciosie si necredinta, de fapta si gand….de tot ce se vede si ce nu se vede. Sa nu uitam ca fiind in cer detine controlul. Chiar si asupra vietii noastre !

Fiind in cer, El pregateste vesnicia.

Ce este in cer este etern, nu moare niciodata. Fiind acolo El pregateste Patria cereasca, rasplata bine meritata pentru cei credinciosi, sarbatoarea care nu se va termina niciodata. El este in cer, pe proprietatea Lui si cand ne vom desparti de pamantul acesta ne va primi in casa Lui. De la ceva limitat vom merge la ceva fara de margini. De la ceva relativ vom merge la ceva absolut. De la ceva pervertit vom merge la ceva perfect. El ne cheama in casa Lui si prin Scriptura ne prezinta viata de acolo, dimensiunile casei, facilitatile resedintei ceresti, atmosfera ce va dainui nu pentru o zi sau o noapte, ci pentru o vreme fara sfarsit. Sfintii ne vor fi frati si prieteni, patriarhii ne vor fi colegi in corul inchinarii, cu ingerii chiar ne vom ruga… Ce frumos va fi in cer !

Fiind in cer, El mantuieste omenirea.

Numai cineva fara pacat, in afara universului uman putea sa faca ce a facut Dumnezeu. Atat de mare si de costisitoare a fost vinovatia noastra incat eram condamnati la moarte vesnica. Din cer insa, Dumnezeu L- a trimis pe Domnul Isus, Fiul Sau, ca sa moara la Golgota pentru mantuirea fiecaruia dintre noi. Duhul Sfant care ne convinge sa capitulam in fata dragostei lui Dumnezeu a fost trimis tot de la Tatal ceresc. Iata cum se leaga lucrurile: salvarea rasei umane a fost planificata in cer, Domnul Isus a venit pe pamant parasind Gloria cereasca, Duhul Sfant se pogoara de la Tatal, iar noi vom fi proslaviti dupa modelul Mantuitorului, adica in cer. Fara indoiala, numai o investitie cereasca putea sa reabiliteze o ruina omeneasca.

Preamarit sa fie Domnul ca putem sa- I spunem fara nici o rezerva: “Tatal nostru care esti in ceruri…”

Pastor Ioan Cocirteu

CITESTE –

  1. “Tatal nostru…” – Pastor Ioan Cocirteu

VALOAREA TIMPULUI – Pastor Ioan Cocirteu

Photo credit timeclocksuk.wordpress.com

„Rascumparati vremea, caci zilele sunt rele.” Efeseni 5: 16
Timpul este unul din cele doua coordonate in care omul functioneaza. Pe langa timp, avem nevoie si de spatiu.

000000000000Daca il avem suficient, daca il folosim bine, daca ne mai este dat si pentru maine…fiecare raspunde intr-un fel propriu, dar cred ca raspunsurile sunt asemanatoare. Ce trebuie stiut este urmatorul lucru: timpul este un mare bun si nu trebuie sa-mi permit sa-l irosesc. Nu pot sa-l recuperez din trecut si nici nu pot sa-l imprumut din viitor. Il am doar pentru aici si acum.

Indemnul apostolului Pavel este de a rascumpara vremea. Ce inseamna asta ? As vedea aici un raspuns intreit: gandeste-te la timpul pierdut fara folos, valorifica intelept timpul prezent si asteapta cu speranta timpul viitor.

Dragi prieteni, trece timpul si cu el trecem si noi. El va fi un reper pentru judecata viitoare. Se va raporta Dumnezeu si la el ca sa ne ceara socoteala pentru viata noastra. O proba simpla, intr-un esantion scurt de timp: ce-ai facut ieri, ce faci azi si ce vei face maine cu timpul tau ? Cateva recomandari:

-foloseste timpul cu gandul la un folos etern.
-reanalizeaza-ti agenda. Tot ce ai planificat e util si important ?
-incepe de azi sa faci acele lucruri pe care regreti ca nu le-ai facut in trecut.
-fii hotarat in deciziile pe care le-ai luat. Actioneaza, fa progres, analizeaza, corecteaza…fa din timp aliatul tau !
-roaga-te lui Dumnezeu sa te inspire intr-o maniera inteleapta de a-ti consuma timpul.
-pocaieste-te azi pentru timpul pierdut fara temei. Este pocainta pe care o apreciaza Dumnezeu.

Timp binecuvantat!

Pastor Ioan Cocirteu – BCB2

CITESTE si –

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari