Gabi Zagrean – Perseverenta – Patru motive pentru care oamenii renunta

sursa pozei Cristian Sirbu

Published on Jun 26, 2012 by  30.05.2012 impreuna cu Grupul Speranta Textul: Filipeni 3:12-14.

Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să -l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. 13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, 14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

Perseverenta este una dintre calitatile si virtutile unui om pocait adevarat. Dumnezeu vrea sa se atinga de viata ta, de casa ta, de nevasta ta, de pruncii tai, de mintea ta, de inima ta, vrea sa te ierte, sa te elibereze, sa te vindece,in duh si in sufletul tau. Dar de cate ori a intins masa in fata ta tu ai spus, „Nu mai vreau, eu nu mai ma duc, sa faca altul, sa se duca ala, sa cante ala,  sa lupte ala, nu mai vreau”. (E) blocajul tau, ti-a adus o gramada de nefericiri peste tine.

Sunt 4 motive principale sau zone pentru care oamenii  din motive generale renunta. Oameni se descurajeaza si abandoneaza cursa vietii din pricina:

  1. Incercarilor si a problemelor
  2. Nu fac fata indoielilor ce ii cuprind la un moment dat si nu pot sa mearga mai departe
  3. Sunt doborati de persecutia si rautatea si ranile pe care le face cei din preajma lor
  4. Cad intr-un pacat si nu mai stiu cum sa se ridice din el

La Biserica Sion Graz, Austria:

Perseverenta artistica – Tu ai asa pasiune?

Ah, cati dintre noi am fost asa cand am invatat la un instrument ? Mai ales daca noi ne-am dorit instrumentul si nu am fost fortati de parinti sa cantam la instrument.  Oare de ce nu avem aceeasi pasiune pentru lucruri bune, ziditoare, sfinte?

Acesti doi sunt astazi adulti, dar acum 5-6 ani au devenit faimosi cu vocile lor in Concertul pentru 2 voci.  Uploaded by  on Oct 6, 2007 (French song)

Perseverenta sfintilor (Ramanerea in credinta) Partea 1

de Wayne Grudem

Risca adevaratii crestini sa-si piarda mintuirea? Cum putem sti daca suntem cu adevarat  nascuti din nou?

EXPLICATIE  SI BAZE BIBLICE

In discutia noastra anterioara ne-am ocupat de aspectele diverse ale mantuirii complete pe care ne-a cistigat-o Christos si pe care Duhul Sfint o aplica in prezent in vietile noastre. Dar cum putem sti ca vom continua sa ramanem crestini pentru tot restul vietii? Exista ceva care ne va tine sa nu ne indepartam de Christos, ceva care sa garanteze ca vom ramane crestini pina la moarte si ca vom trai impreuna cu Dumnezeu in cer pentru toata vesnicia? Sau ar putea  fi posibil sa-L parasim Christos si sa pierdem binecuvintarile mintuirii noastre? Subiectul perseverentei sfintilor incearca sa raspunda acestor intrebari. Perseverenta sfintilor arata ca toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou prin puterea lui Dumnezeu vor persevera ca si crestini pina la sfirsitul vietii lor si ca numai cei ce vor persevera pina la sfirsit au fost cu adevarat nascuti din nou.

Definitia aceasta vizeaza doua aspecte. Mai intai ne da de inteles ca exista o asigurare pentru cei ce s-au nascut din nou cu adevarat, fiindca le aminteste ca puterea lui Dumnezeu ii va pastra crestini pina la moarte si ca vor trai in mod sigur cu Christos in cer pentru toata vesnicia. Pe de alta parte, prin cea de-a doua jumatate a definitiei ni se arata clar ca una dintre dovezile ca o persoana este cu adevarat nascuta din nou este raminerea in viata crestina. Este important sa se tina cont de acest aspect doctrinar ca sa nu se dea false asigurari oamenilor care nu au fost niciodata cu adevarat crestini.

Intrebarea aceasta este una in privinta careia credinciosii evanghelici s-au contrazis de foarte mult timp. Multi dintre cei ce fac parte din traditia wesleyana/arminiana au sustinut ca este posibil ca o persoana cu adevarat nascuta din nou sa-si piarda mintuirea, in timp ce credinciosii reformati au sustinut ca lucrul acesta nu este cu putinta in viata celor cu adevarat nascuti din nou! Cei mai multi baptisti au urmat traditia reformata in aceasta privinta; totusi, ei au intrebuintat de multe ori termenul ,,siguranta eterna” sau ,,siguranta eterna a credinciosului” in locul expresiei ,,perseverenta sfintilor”.

A. Toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou vor persevera pina la capat

Exista multe pasaje care ne invata ca cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou, credinciosii autentici, vor continua sa traiasca viata crestina pina la moarte cind se vor duce sa locuiasca impreuna cu Christos in cer. Isus a zis:

Caci M-am coborit din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes. Si voia Celui ce M-a trimes este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Voia Celui ce M-a trimes este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi (Ioan 6:38,40).

In locul acesta, Isus afirma ca toti cei ce cred in Elvor avea viata eterna. El spune ca va invia acea persoana in ziua de apoi – ceea ce, in contextul credintei in Fiul si al certitudinii vietii eterne, inseamna ca Isus va invia acea persoana pentru viata vesnica impreuna cu El (n-o va invia ca sa fie judecata si condamnata). Ni se pare foarte greu sa evitam concluzia conform careia toti cei cu adevarat credinciosi in Christos vor ramane crestini pina in ziua invierii finale pentru binecuvintarile vietii traite in prezenta lui Dumnezeu. In plus, textul acesta subliniaza ca Isus face voia Tatalui care este ,,sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El”. Inca o data se spune ca cei care au fost dati Fiului de Tatal nu se vor pierde.

Un alt pasaj care subliniaza acest adevar poate fi gasit in Ioan 10;27-29, unde Isus a zis:

Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine. Eu le dau viata vesnica, in veac nu vor pieri, si nimeni nu le va smulge din mina Mea. Tatal Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decit toti; si nimeni nu le poate smulge din mina Tatalui Meu.

Prin aceste cuvinte, Isus adevereste ca celor care Il urmeaza pe El, celor ce sunt oile Lui, li se da viata vesnica. El arata ca ,,nimeni nu le va smulge din mina Mea” (v. 28). Unii au obiectat fata de acest verset si au spus ca desi nimeni nu-i poate smulge pe credinciosi din mina lui Christos, ne putem smulge pe noi insine din mina Lui. Dar afirmatia aceasta pare sa fie un simplu joc pedant de cuvinte – oare cuvintul ,,nimeni” nu-l include si pe cel aflat in mina lui Christos? In plus, stim bine ca nu ne putem increde in inima noastra. De aceea, daca ar ramane posibilitatea sa ne putem scoate din mina lui Christos, nu cred ca textul acesta ar mai fi facut asigurarea intentionata de Isus.

Cu mult mai importanta in acest pasaj este expresia plina de putere ,,in veac nu vor pieri” (v. 28). Constructia din limba greaca (ou me plus aoristul subjonctiv) estein mod special emfatica si poate fi tradusa mai explicit prin constructia ,,este sigur ca niciodata nu vor pieri”. Acest lucru subliniaza ca cei ce sunt ,,oile” lui Isus, care-L urmeaza pe El si carora li s-a dat viata vesnica nu-si vor pierde niciodata mintuirea si nu vor fi niciodata despartiti de Christos – ,, ei nu vor pieri niciodata”.

Exista alte citeva pasaje care sustin ca cei ce cred au ,, au viata vesnica”. Unul dintre acestea este Ioan 3:36: ,,Cine crede in Fiul, are viata vesnica” (comp. si Ioan 5:24; 6:4-7; 10:28, 1Ioan 5:13). Daca aceasta este cu adevarat viata vesnica pe care o au credinciosii, atunci este viata eterna traita  impreuna cu Dumnezeu.Acesta este un dar oferit noua de Dumnezeu si primit o data cu mintuirea (Ioan 3:16-17,36; 10:28 viata aceasta este contrastata cu judecata vesnica si condamnarea). Arminienii obiecteaza spunind ca ,,viata vesnica” este doar a simpla calitate a vietii, un tip de viata traita in relatie  cu Dumnezeu, pe care cineva o poate avea pentru o vreme, dar care se poate pierde uneori. Aceasta obiectie nu ni se pare convingatoare daca tinem cont de nuanta clara a unui timp fara sfirsit implicat in adjectivul etern (greaca aionios ,,etern, fara sfirsit”). Negresit, exista o calitate speciala in aceasta viata, dar accentul pus prin adjectivul etern cade asupra faptului ca este opusa mortii; este opusul judecatii si despartirii de Dumnezeu; este o viata care va continua vesnic in prezenta lui Dumnezeu. Si cel care crede in Fiul are aceasta ,,viata eterna” (Ioan 3:36).

Dovada extrasa din scrierile lui Pavel si din alte epistole ale Noului Testament arata ca cei care sunt cu adevarat nascuti din nou vor persevera pina la sfirsit. Nu mai este nici o condamnare pentru cei ce sunt in Christos Isus (Romani 8:1); de aceea, ar fi nedrept ca Dumnezeu sa pedepseasca vesnic pe cei ce sunt crestini – pentru acestia nu mai ramane nici o condamnare, pentru ca toata pedeapsa pentru pacatele lor a fost platita.

Dupa aceea , in Romani 8:30, Pavel subliniaza legatura existenta intre scopurile eterne ale lui Dumnezeuin predestinare si realizarea acelor scopuri in viata, impreuna cu realizarea lor finala in actul de ,,glorificare”, actul final prin care se vor da trupuri inviate  acelora care au fost uniti cu Christos: ,,Si pe aceia pe care i-a hotarit mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si justificat; iar pe aceia pe care i-a justificat, i-a si glorificat” (modificarile din verset apartin traducatorului). In locul acesta, Pavel vede evenimentul viitor al glorificarii ca o certitudine atit de bine evidentiata in scopul lui Dumnezeu incit poate vorbi despre ea ca si cum ar fi fost deja realizata (,,i-a si glorificat”). Acest lucru este valabil pentru toti cei ce sunt chemati si justificati – adica pentru toti cei ce devin cu adevarat crestini. O alta dovada ca Dumnezeu ii pastreaza pe cei ce sunt nascuti din nou in siguranta pentru eternitate  este ,,sigiliul” pe care-l pune Dumnezeu asupra noastra. ,,Sigiliul” acesta este Duhul Sfint care locuieste in noi, care actioneaza si ca o ,,garantie” pe care ne-o ofera Dumnezeu ca vom capata mostenirea care ni s-a promis: ,,Si voi, dupa ce ati auzit cuvintul adevarului (Evanghelia mintuirii voastre), ati crezut in El, si ati fost pecetluiti cu Duhul Sfint, care fusese fagaduit, si care este o arvuna  a mostenirii noastre, pentru rascumpararea celor cistigati de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui” (Efeseni 1:13-14). Cuvintul din limba greaca tradus in acest text prin ,,arvuna sau garantie” (arrabon) este un termen juridic si comercial cu inteles de ,,prima rata, deposit, avans, zalog” si reprezinta ,,o plata care obligapartile participante la contract sa faca si platile urmatoare”. Cind Dumnezeu a trimis Duhul Sfint in viata noastra, El S-a angajat sa ne dea toate celelalte binecuvintari ale vietii vesnice si o mare rasplata in cer impreuna cu El. Tocmai de aceea Pavel poate afirma ca Duhul Sfint este  ,,o arvuna” a mostenirii noastre , pentru rascumpararea celor cistigati de Dumnezeu” (Efeseni 1:14). Toti cei care au pe Duhul Sfint in viata lor, toti cei ce sunt cu adevarat nascuti din nou au de la Dumnezeu promisiunea si garantia neschimbatoare  ca mostenirea vietii vesnice in cer le este asigurata. Insasi credinciosia lui Dumnezeu sta ca si garantie ca acest lucru se va intimpla.

Un alt exemplu de asigurare ca cei credinciosi vor persevera pina la sfirsit se gaseste in Epistola lui Pavel catre Filipeni: ,,Sunt incredintat ca Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare o va ispravi pina in ziua lui Isus Christos” (Filipeni 1:6). Este adevarat ca in locul acesta pronumele ,,voi” este la plural (greaca hymas), referindu-se astfel in general la credinciosii din biserica din Filipi, dar totusi, el vorbeste despre credinciosi specifici carora le scrie si le spune ca lucrarea buna a lui Dumnezeu inceputa in ei va continua si se va incheia in ziua reintoarcerii lui Christos. Petru le spune cititorilor lui ca sunt ,,paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta pentru mintuirea gata sa fie decoperita in vremurile de apoi” (1Petru 1:5). Cuvintul paziti (greaca phroureo) poate sa insemne atit ,,tinut sa nu scape” cit si ,,pazit de atac” si este posibil ca ambele tipuri de pazire sa fie prevazute aici: Dumnezeu Ii tine pe credinciosi sa nu iasa din imparatia Lui  si ii si protejeaza de atacurile exterioare.

Participiul prezent folosit de Petru confera si sensul ,,voi sunteti continuu paziti”. El accentueaza spunind ca pazirea se face prin puterea lui Dumnezeu. Si totusi, puterea lui Dumnezeu nu lucreaza separat de credinta personala a celor ce sunt paziti, ci prin credinta lor. (,,Credinta”, pistis, este vazuta in mod obisnuit in epistolele lui Petru ca o activitate personala a credinciosilor; vezi 1Petru1:7,9,21; 5:9; 2Petru 1:1,5; si in mod obisnuit in Noul Testament.) Exemplele paralele de lucrare a lui Dumnezeu ,,prin” cineva sau ceva sugereaza in scrierile lui Petru (1Petru 1:3,23; 2Petru 1:4, si probabil si in 1Petru 1:12; 2:14; 3:1) ca increderea sau credinta personala este mijlocul folosit de Dumnezeuca sa-i pazeasca pe cei ce sunt ai Lui. Astfel, sensul versetului poate fi urmatorul: ,,Ca sa-Si pazeasca poporul, Dumnezeu Isi foloseste in permanenta puterea prin intermediul credintei acestuia”, o afirmatie prin care se da de inteles ca puterea lui Dumnezeu energizeaza si sustine continuu credinta individuala, personala.

Pazirea aceasta nu urmareste un scop temporar, ci are in vedere mintuirea care asteapta sa fie descoperita in vremurile de pe urma. ,,Mintuirea ” nu este folosita aici cu intelesul de justificare trecuta sau sfintire prezenta (vorbind in categorii teologice), ci cu referire la dobandirea deplina in viitor a tuturor binecuvantarilor rascumpararii noastre – sau implinirea finala si completa a mintuirii noastre (comp. Romani 13:11; 1Petru 2:2). Cu toate ca este deja pregatita sau ,,gata”, ea nu va fi ,,revelata” de Dumnezeu omenirii in general pina in ,,vremea de pe urma”, vremea judecatii finale. Din cauza acestei ultime expresii este greu sau poate chiar imposibil sa intrzarim un sfirsit al activitatii prin care Dumnezeu ii pazeste pe ai Sai. Daca paza lui Dumnezeu are ca scop pastrarea credinciosilor pina cind acestia vor primi mintuirea deplina si cereasca, suntem indreptatiti sa tragem concluzia ca Dumnezeu va realiza acel scop, iar ei vor ajunge la mintuirea finala. In ultima instanta, mintuirea finala a credinciosilor depinde de puterea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, puterea lui Dumnezeu lucreaza in permanenta ,,prin” credinta lor. Vor ei sa stie daca Dumnezeu ii pazeste? Daca vor continua sa se increada in Dumnezeu prin Christos, Dumnezeu lucreaza si-i pazeste, asa ca Lui sa I se aduca multumirile.

Aceasta evidentiere a pazirii lui Dumnezeu in combinatie cu credinta noastra asigura o tranzitie fireasca spre cea de-a doua parte a definitiei doctrinei perseverentei.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari