Cristi Tepes – … un fir de floare rupta….

Petrica Moisuc, Amintiri cu Cristi Tepes….

şi eu plângeam în tină, fir de Mărgărit răpus,dar atunci din calea lumii m-a luat cu El Isus!

CITESTE aici: Cristi Tepes – … un fir de floare rupta….

… COMPASIUNEA… si … (lipsa ei)…

Petrica Moisuc

E normal ca oamenii simpli nu mai suporta NESIMTIREA, SFIDAREA, NEPASAREA! 

Zilele acestea am vazut multi oameni cu functii de responsabilitate care n-au priceput nimic din aceasta tragedie petrecuta in Bucuresti la Club Colectiv. N-au avut nici o secunda de … compasiune… Din contra, acuzatori sau indiferenti, mai rau  .. NESIMTITI…

Nu ma mir ca  Victor-Viorel  Ponta, Gabriel Oprea, Cristian Popescu („de profesie om” – cata…..) si altii asemeni lor care traiesc cu impresia ca sunt victime in toata ecuatia asta si nu pricep ca sunt  (I)RESPONSABILI ca s-a ajuns aici… N-au cum sa priceapa… A fost nevoie sa fie „ajutati” sa priceapa…

TRUFIA, MANDRIA … pot aduce pe oricine in starea de… PROST…!

ASTA COSTA SCUMP!!!

CORUPTIA ne omoara la noi acasa…

Sper ca presedintele Klaus Johannis prin felul de a fi si a conduce, sa fie … presedintele nostru! Atitudinea lui din aceste…

Vezi articolul original 1.001 cuvinte mai mult

… el… si … ea…, doi stricati…

o perspectiva diferita

asupra unui pasaj biblic…

Petrica Moisuc

sa nu preacurvestiCasatorit fiind, … s-a indragostit lulea de … cumnata sa…, sotia fratelui sau…

..ea, n-a avut scrupule in viata ei. O STRICATA in intreg sensul cuvantului… In loc sa-si iubeasca sotul, l-a iubit pe … cumnatul sau… Nu i-a pasat de sot, de cumnata, de fiica, de neam…, de cei care vor suferi din pricina aceasta. Nu i-a pasat ce-o sa zica lumea… Nu…

… STRICTATA avea  o fiica…

Mama  REA, fiica REA….

Vezi articolul original 364 de cuvinte mai mult

Jubilate Philadelphia Mansue Italia 30 Martie 2014

Jubilate Philadelphia Mansue Italia

VIDEO by philadelphiamansue Dirijeaza Ken Tucker, Petrica Moisuc

Articole asemanatoare –

  1. VIDEO Jubilate Atelier Coral la Biserica Maranata Suceava 24-26 Ianuarie 2014
  2. Cantarile Corului Jubilate de la Seara de Imnuri Crestine la Biserica Poarta Cerului Timisoara 19 Octombrie 2013
  3. Eldad – ASPECTE NENEGOCIABILE IN TEOLOGIA INCHINARII

‘Iesind cu o alta femeie’ (via) Petrica Moisuc

IESIND CU O ALTA FEMEIE….

Preluat de la Petrica Moisuc, articol postat  in ianuarie 10, 2011 de petricamoisuc

Cu putin timp in urma  am iesit cu “o alta femeie”. In realitate fusese ideea sotiei mele.

“Tu stii ca o iubesti !” – imi zise intr-o zi, luandu-ma prin surprindere.  “Viata este foarte scurta, dedica-i timp “…

– “Dar eu te iubesc pe tine “, am protestat.

-”Stiu, dar o iubesti si pe Ea, deasemenea”.

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de niste ani, dar serviciul si copiii mei faceau ca sa o vizitez numai ocazional.

In seara asta am sunat-o sa o invit la cina si la film.

– “Ce s-a intamplat ? Esti bine ?” m-a intrebat.

Mama mea este tipul de femeie pe care, o chemare seara tarziu, noaptea, sau o invitatie surpriza este un indiciu de veste rea.

– “Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu Tine”, am raspuns, “amandoi, singuri…ce parere ai ?”.

Reflectand un moment la asta, zise:

– “Mi-ar place foarte mult”…

Vinerea asta, in timp ce conduceam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, nervozitatea care precede o intalnire..

Cand am sosit la casa ei, am vazut ca si Ea era foarte emotionata !
Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton, isi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare de nunta, fata ei radea si iradia lumina ca un inger.

“Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate”
– imi povesti urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor.
Mama mea se sprijini de bratul meu ca si cum era “Prima Doamna a Natiunii”.
Cand ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei vedeau numai figurile mari.
Pe la mijlocul intrarilor, mi-am ridicat privirea spre ea, Mama mea,asezata pe partea cealalta a mesei, doar ma privea. Un suras nostalgic se vedea pe buzele ei.

-”Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?”.

– “Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea”, am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar ne-am pus la zi unul cu viata celuilalt. Am vorbit atata, ca am pierdut filmul.

– “Voi iesi cu tine altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu”, spuse mama mea.

Cand am dus-o acasa imi parea rau ca ne desparteam, am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

– “Cum a fost intalnirea?” a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.

– “Foarte placuta, iti multumesc”, am privit-o recunoscator spunandu-i, mult mai mult decat mi-am imaginat”.

Cateva zile mai tarziu Mama mea muri de un infarct , totul a fost atat de rapid, ca nu am putut face nimic.

Dupa putin timp am primit un plic dela restaurantul unde cinasem cu Mama.
Continea o nota care spunea :
“Cina este platita anticipat, eram aproape sigura ca nu voi putea fi aici, oricum am platit pentru tine si sotia ta….,
niciodata nu vei putea intelege ce a insemnat seara aceea pentru mine…. TE IUBESC !
Mama ta.”

In acel moment am inteles importanta de a spune la timp TE IUBESC si sa le dam fiintelor noastre dragi spatiul pe care il merita.
Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si Familia ta, da-le timp pentru ca ei nu pot astepta.
Daca Mama ta traieste….distreaz-o !
Daca nu….aminteste-ti-o….

Si aminteste-ti mereu !

Dumnezeu iarta, …

dar…. Timpul nu iarta niciodata.

NICI NU SE POATE INTOARCE !!!!!!

Cititi mai multe eseuri interesante pe blogul lui Petrica Moisuc aici.

Lev Tolstoi … in… cautarea Adevarului… (via) blogul Petrica Moisuc

Click aici sa cititi alte articole scrise de Petrica Moisuc.
Preluat cu permisiunea autorului.(citit la IstoriaEvanghelica)
Posted on ianuarie 11, 2011 by petricamoisuc

Apreciat de unii ca “cel mai mare romancier pe care l-a avut lumea” (Virginia Woolf), iar de altii ca un “simbol viu al cautarii dupa sensul vietii” (Enciclopedia Britanica, 1999), istoria lui Tolstoi este cronica framantata a omului in cautare dupa Absolut.

Nascut intr-o familie nobila, Lev ramane orfan inca de mic, o matusa binevoitoare urmand a se ocupa de cresterea lui.

Curand, ca tanar, se arunca din plin in viata salonarda.

La 23 de ani, Tolstoi intra in armata si ia parte la Razboiul Crimeii. Obosit de sange si cautand altceva, la 28 de ani Tolstoi isi da demisia din armata, ca sa porneasca sa colinde Europa…

Dupa doi ani, Lev se intoarce de la Paris fara nici o copeica: isi prapadise toti banii la ruleta.

Gandindu-se sa inceapa serios viata Tolstoi se casatoreste cu Sonia, cu care va avea 13 copii.

Manat de un talent prodigios, Tolstoi se dedica scrisului. Curand cele doua romane «Razboi si Pace» si «Ana Karenina», il fac deodata faimos.

Viata insa merge inainte pana cand, la 56 de ani, Tolstoi trece printr-o depresie cumplita. Pentru ce a trait de fapt? Moartea se apropie iar el este nepregatit ca un copil. Groaza de moarte mai ales, il arunca in cautarea lui Dumnezeu.

Asa gaseste Tolstoi Evanghelia.

Sufletul i se lumineaza si se converteste, iar ceea ce il fixeaza cel mai mult din Evanghelie este Predica de pe munte.

Cu un alt sistem de valori in suflet, Tolstoi isi reneaga romanele si, de aici inainte, este hotarat sa scrie orientat numai spre morala biblica.

Datorita faptului ca Tolstoi a avut obiceiul de a tine un jurnal, in care-si nota toate evenimentele si lupta sa launtrica pana in cele mai mici detalii, suntem in tema cu itinerarul sau spiritual. Idealurile morale din Evanghelie l-au atras ca o flacara, cu toate ca nu reusea sa le aplice in viata.

Jurnalul este insa martor ca Tolstoi s-a straduit sa urmeze literal Predica de pe munte.

Odata, dupa ce a citit porunca pe care Isus a dat-o tanarului bogat, Tolstoi a decis sa-si elibereze serbii, sa renunte la copyright-uri, si sa-si imparta imensele bogatii.

A inceput sa poarte haine taranesti si ciubote facute de el iar banii castigati din publicarea romanului «Invierea», scris la 71 de ani, au fost dati pentru acoperirea cheltuielilor de emigrare a unui grup intreg anabaptisti, persecutati de tar.

Filosofia lui de non-violenta, izvorata din Predica de pe munte, a inspirat cu putere si pe Gandhi, si pe Martin Luther King, cititori ai lui Tolstoi.

Ca sa fie desavarsit, Tolstoi a renuntat la vanatoare, la fumat si bautura.

Avea “reguli pentru dezvoltarea vointei emotionale, reguli pentru dezvoltarea simtamintelor inalte si reguli pentru reprimarea simtamintelor josnice…” Niciodata nu a renuntat la nici una dintre ele…

Toata viata si-a propagat crezul sau care, de atunci si pana-n viitor, continua sa castige nenumarati entuziasti. Oamenii ii admirau viata impecabila de dinafara…

Si totusi… In ciuda eforturilor sale sincere niciodata n-a putut atinge disciplina de sine necesara implinirii desavarsite a regulilor.

Prea cinstit cu sine, el nu si-a putut tagadui constiinta care-l tortura. Straduintele arzatoare ale lui Tolstoi spre perfectiune nu i-au adus niciodata pace si bucurie sufleteasca. Toate schemele sale de auto-imbunatatire s-au dovedit nule. Pana in ultimele zile, jurnalul sau continua sa puncteze tema neimplinirii. Antagonismul dintre real si ideal l-a macinat cumplit.

”Testul pazirii invataturii lui Cristos se concretizeaza in constiinta esecurilor noastre de a atinge perfectiunea”, scria Tolstoi cu amar. “Cat de mult m-am apropiat de perfectiune – nu poate fi evaluat. Tot ce putem vedea este marimea devierilor noastre.”

Atat de dezamagit era de neputinta omeneasca, incat, spre sfarsitul vietii, si-a ascuns pustile de vanatoare, ca sa nu de-a curs tentatiei de a se sinucide. In cele din urma, pur si simplu a plecat de acasa, fugind de faima, de familie, de identitatea lui si de bogatie, fiind insotit doar de fiica lui credincioasa, Alexandra.

A murit la scurt timp ca un vagabond intr-o halta de cale ferata, la 82 de ani.

Philip Yancey il considera pe Tolstoi drept “primul autor care a realizat ce-a mai dificila dintre sarcini: sa-L faca pe Dumnezeu tot atat de atragator si de credibil si real pe cat e diavolul. Scrierile lui ofera o sursa vezuviana de putere morala. El e cel care mi-a indreptat privirea in sus! De la el am invatat sa privesc apoi inauntru spre imparatia lui Dumnezeu care poate fi chiar in mine.”

Si totusi convulsiile sale spirituale si nefericirea lui marturisesc ca lui Tolstoi i-a lipsit ceva esential.

Unul din biografii sai, A.N. Wilson, scrie: “Cu claritate de cristal, Tolstoi a vazut nevrednicia sa proprie in lumina idealului lui Dumnezeu. Dar Tolstoi n-a putut face pasul urmator – acela de a se increde in harul lui Dumnezeu pentru a depasi incapacitatea sa.” Tolstoi a descoperit cu claritate tinta.

Din pacate, indoindu-se de divinitatea lui Isus, Tolstoi a ramas pe loc. Religia lui Tolstoi a fost un sistem disperat al legii, lipsit de puterea harului.

”Impreuna cu Tolstoi – completa Yancey – am descoperit si eu cat de mizerabil am ratat inalte idealuri ale Evangheliei”

Aceasta Evanghelie este completa abia atunci cand pe langa “Imparatia cerului este in mine” (Luca 17:21) mai adaugi si “Insusi Imparatul locuieste in mine” (Ioan 14:23).

Click aici sa cititi: Dostoievski – Calatorie prin har de Petrica Moisuc.

Click aici sa cititi alte articole scrise de Petrica Moisuc.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari