Nelu Brie – Invatatura despre Sfintire (1 din 3) la Biserica Happy Valley Phoenix 10 Noiembrie 2013

Brie 10 noi 13

Eu cred cu toata inima ca viitorul bisericii depinde de ceea ce va face biserica  cu invatatura despre sfintire. Iar, Miercuri seara vom adanci Cuvantul Domnului prin a vorbi despre Darurile Duhului Sfant, iar in partea finala vom vorbi despre cateva criterii, dupa care putem sa evaluam darurile Duhului si in mod deosebit darul proorociei, cand vine de la Domnul.

Pentru seara aceasta vom citi de la Epistola 1 Ioan 3:1-2; 7-10

Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El. 2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. 8 Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. 10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

(1) Testele Credintei

Apropiindu-ne de Cuvantul din seara aceasta, as dori sa pornim de la a observa ca Domnul Dumnezeu cand se uita peste omenire, peste oameni, vede oamenii impartiti in doua grupuri mari. Dincolo de multe particularitati legate de identitatea noastra, exista doua identitati fundamentale. Apostolul Ioan vorbeste despre aceste doua identitati, cand in vers. 10 spune „copiii lui Dumnezeu” si „copiii diavolului”.

Din punct de vedere spiritual exista doua grupuri de oameni. Primul grup este reprezentat de grupul copiilor lui Dumnezeu. Aici este vorba de Imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu este tata si cei care apartin de aceasta imparatie sunt copii ai lui Dumnezeu. Sunt mantuiti, nascuti din nou. In ei locuieste Duhul Sfant. A doua categorie de oameni este reprezentata de grupul celor nemantuiti. Ei apartin unei alte imparatii, imparatia intunericului. Tatal lor spiritual este ‘cel rau’. Nu exista, stimati frati, pe planeta pamant o a treia categorie. Exista doar doua categorii: copiii lui Dumnezeu si copiii celui rau. Copiii lui Dumnezeu au fost trimisi cu misiunea de a vesti Evanghelia in Imparatia intunericului si prin aceasta propovaduire, cat mai multi sa fie castigati si intorsi la credinta.

Acum, va rog, ascultati-ma bine. In mod absolut obligatoriu, fiecare dintre noi apartine de unul dintre aceste doua grupuri. Fie suntem copiii ai lui Dumnezeu, fie copiii ai celui rau. Prezenta noastra la biserica, in aceasta dupa masa spune ceva despre identitatea noastra spirituala. Dar, dati-mi voie sa afirm ca nu spune totul. Este posibil ca cineva sa vina la biserica si totusi sa nu apartina grupului copiilor lui Dumnezeu. Intelegerea ca pe planeta pamant exista aceste doua grupuri de oameni sta la baza scrierii epistolei 1 Ioan.

De fapt, ce se intamplase in spatele scrierii acestei epistole? Apostolul Ioan, calauzit de Duhul Sfant a scris epistola catre un grup de biserici din zona orasului Efes. Oras in care, cu Evanghelia pentru prima data a ajuns ap. Pavel. Prin ap. Pavel, potrivit celor scrise in Cartea Faptele Apostolilor s-au intamplat minuni extraordinare. Evanghelia a fost vestita cu asa putere, incat s-au intors la Dumnezeu cu miile. Templele pagane se golisera de inchinatori, Vrajitorii si-au ars carile de vrajitorie si s-au intors la Domnul Isus. Din Efes, Evanghelia a fost propovaduita, ne spune Cartea Faptele Apostolilor, in toata Asia. La plecarea sa din Efes, apostolul Pavel a avut un timp de sfat si de rugaciune cu conducatorii adunarilor si in timpul acelor rugaciuni, Duhul Sfant a adus o descoperire, un Cuvant profetic. Pavel a spus prin Duhul ca prezbiterii trebuie sa vegheze, din pricina faptului ca in scurt timp, biserica va fi atacata de prooroci mincinosi, care vor incerca sa strice credinta.

Cam la vreo 30 de ani dupa rostirea acelei proorocii, mesajul s-a implinit. Ca de nicaieri, au aparut niste oameni care s-au strecurat prin familii, prin adunari si aduceau cu ei o invatatura stricata. Despre Domnul Isus, ei invatau ca nu este Fiul lui Dumnezeu, ca nu s-a intrupat si ca mantuirea nu se da prin credinta  in intruparea, moartea si invierea Domnului Isus. Din punct de vedere moral, acesti oameni invatau ca pacate sunt doar acele fapte care se asociaza cu sufletul. Iar, cele care se asociaza cu trupul nu sunt pacate. Dupa gnosticii cerintieni, despre ei este vorba, minciuna era pacat, iar, curvia, nu era pacat. Cu invatatura aceasta au intrat prin adunari. Unora, invatatura le-a placut, pentru ca se potrivea cu felul lor de a trai. Rezultatul activitatii acestor oameni a fost confuzia.

Pe vremea aceea nu exista Noul Testament, ca pe baza lui sa poti sa verifici, daca intr-adevar oamenii aceea au dreptate. Parti doar din Noul Testament  fusesera scrise. Epistola 1 Ioan inca nici nu fusese dta. Se simtea nevoia sa vina de la Dumnezeu un cuvant, pe baza caruia sa se poata deosebi intre adevar si minciuna, intre invatatura sanatoasa si invatatura stricata, intre copiii lui Dumnezeu si copiii celui rau. Duhul Domnului a socotit ca acel raspuns , acel cuvant trebuie sa fie Epistola 1 Ioan. Aceasta Epistola a pus la indemana bisericilor criterii, pe baza carora au putut sa se verifice, daca apartin lui Dumnezeu sau nu. In esenta, in aceasta epistola avem 4 teste, pe baza carora, ne putem verifica pe noi insine, daca suntem sau nu, copii ai lui Dumnezeu. Sigur ca noi putem sa spunem despre noi insine: Eu sunt copil al lui Dumnezeu. Marturisirea noastra este importanta. Insa, dati-mi voie sa va spun ca mai important decat marturisirea noastra este important ce spune Dumnezeu despre noi. Ce marturiseste adevarul despre noi. Asa ca, in seara aceasta, intr-un mesaj care l-am numit Testele Credintei, va invit sa ne cercetam pe noi insine, cercetand impreuna Epistola 1 Ioan si  verificandu-ne apoi pe noi insine, daca apartinem lui Dumnezeu sau nu. Testele sunt 4. (11:00)

  1. Testul invataturii – Acest test face trimitere la crezul copilului lui Dumnezeu, la teologia copilului lui Dumnezeu.
  2. Testul moral – Cel de-al doilea test pune in evidenta profilul moral al copilului lui Dumnezeu.
  3. Testul social – Acest test reduce in atentie relatii cu oamenii, relatii pe care copiii lui Dumnezeu le cultiva. Nu doar crezul si caracterul vorbeste despre identitatea noastra spirituala, ci si legaturile noastre cu oamenii pune in evidenta identitatea noastra spirituala.
  4. Testul spiritual – El se refera la o prezenta divina care se aseaza in inimile noastre. Este vorba despre Duhul lui Dumnezeu.

Va invit sa aprofundam aceste teste si vom continua prin a ne referi la testul invataturii.

1. Testul Invataturii

Primul test este testul invataturii. Acest test face trimitere la crezul copilului lui Dumnezeu, la teologia copilului lui Dumnezeu. Apostolul Ioan arata ca invatatura este fundamentala, stimati frati si stimate surori. Eu am intalnit persoane care au spus ceva de genul, Nu are importanta ce crezi. Ci, are importanta sa fi sincer in ceea ce crezi. Sinceritatea este foarte importanta. Dar n-ajunge. Cu siguranta, ca acela care crede o erezie poate sa fie sincer. Vai de cel nesincer! Dumnezeu uraste fatarnicia. Dar, dati-mi voie sa spun, ca mantuirea nu ni se da prin sinceritate. Ci, mantuirea ni se da prin credinta. Cel mantuit e sincer. Dar, la baza relatiei lui cu Dumnezeu sta adevarul revelat a lui Dumnezeu, adevar care-l face sa fie sincer. Dar sinceritatea n-ajunge. Si un eretic poate sa fie sincer. Ceea ce ne califica sa stam inaintea lui Dumnezeu ca si copii este intai de toate crezul, invatatura care o propovaduim. Foarte importanta este invatatura. Noi traim vremuri in care oamenii nu mai pun accent asa de mare pe invatatura. Poti sa crezi ce vrei, numai sa fi sincer. Sinceritatea este importanta; crezul este fundamental.

In perspectiva crezului, apostolul Ioan spune ca un copil a lui Dumnezeu marturiseste ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. Iata ce este scris spre exemplu in 1 Ioan 5:13  V’am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cari credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică. Ca apoi, in 1 Ioan 4:15 sa fie scris  Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, şi el în Dumnezeu. Crestinii cred ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dumneavoastra credeti asa? Dumnezeu este tata, Domnul Isus este Fiu. Ingaduiti-mi va rog o intrebare: Cine este mai batran? De la intrebarea asta s-a nascut o erezie in biserica. In anul 318 A.D.  in Nordul Africii, in Alexandria, intr-o Duminica, un diacon cu numele Arius  a tinut o predica in care invata ca Dumnezeu Tatal este mai batran decat Domnul Isus si ca Domnul Isus este creat de Tatal si pana sa-L creeze, Domnul Isus nu era, nu exista. Ca sa-si intareasca vorbele s-a uitat la o sora de credinta care avea un baietel in brate, o fixeaza cu privirea pe femeia aceea si o intreaba:
Sora, inainte sa nasti copilul pe care-l ai in brate, l-ai avut sau nu l-ai avut?
Femeia a zis, Nu l-am avut.
Vezi, tot asa si Dumnezeu nu L-a avut pana sa-L faca.

Asa s-a nascut o erezie, invatatura Arianista. Iar, in vremurile noastre este sustinuta de Martorii lui Iehova. Adevarul Biblic, oameni buni, este ca Domnul Isus este Fiul vesnic al lui Dumnezeu. Crestinii cred ca Dumnezeu este Tatal, este Fiul, este Duhul Sfant. Ca Domnul Isus este Dumnezeul cel adevarat si viata vesnica, precum este scris in 1 Ioan 5:20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne -a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi sîntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa vecinică.

Apoi, in invatatura sa, crestinul marturiseste ca Domnul Isus s-a intrupat. 1 Ioan 4:2 Duhul lui Dumnezeu să -L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Acest verset anunta adevarul despre intruparea Domnului Isus. Nu este vorba aici, in primul rand, de un criteriu dupa care sa folosim darurile duhovnicesti. Unii frati prooroci s-au invatat sa spuna la sfarsitul, sau la inceputul proorociei, Isus Hristos a venit in trup. Nu este gresita declaratia ca este din Biblie. Numai ca acest loc din Scriptura a fost dat ca o arma de recunoastere a invatatorilor si a proorocilor lui Dumnezeu, acelor falsi care tagaduiau intruparea Domnului Isus, cum faceau pe atunci gnosticii. Nu apartinea lui Dumnezeu, Domnului nostru Hristos. Crestinii cred in intruparea Domnului Isus. Domnul Isus s-a facut om; a umblat printre noi, plin de har si de adevar. Numele Lui fie binecuvantat.

Apoi, spune Ioan ca Domnul Isus a murit pe cruce pentru pacatele noastre. 1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi. Ca in 1 Ioan 4:10 sa spuna, Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne -a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Crestinii propovaduiesc ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, ca El s-a coborat pe pamant intrupandu-se, s-a facut om si ca a murit pe cruce  pentru pacatele omenirii. In invatatura sa, crestinul declara ca Domnul Isus a inviat din morti si prin inaltarea Sa la cer este la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. 1 Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. Copiii lui Dumnezeu invata ca unicul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Domnul Isus; nu sfintii, nu fecioara Maria, ci Domnul nostru Isus Hristos. Slavit sa fie numele Lui. Avem respect fata de inaintasii nostrirespectam memoria acelor care au slujit pe Dumnezeu in generatiile trecute. Dar, singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Isus Hristos. Este invatatura sanatoasa a bisericii lui Dumnezeu.

Apoi, Ioan arata ca in invatatura sa, copilul lui Dumnezeu marturiseste ca Domnul Isus se va intoarce. 1 Ioan 3:2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este. 1 Ioan 2:28 Şi acum, copilaşilor, rămîneţi în El, pentruca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi, la venirea Lui, să nu rămînem de ruşine şi depărtaţi de El. Credeti dumneavoastra in revenirea Domnului Isus? Domnul Isus va reveni. Slavit sa fie numele Lui. El va veni cu putere sa ia la Sine pe ai Sai. Copiii lui Dumnezeu vor mosteni imparatia cerurilor. Noi credem in revenirea Domnului Isus. Aceasta revenire trebuie sa fie obiectul iubirii noastre si a cautarii noastre si a motivatia slujirii noastre crestine.

Ca apoi, Ioan sa spuna ca toate acestea, ca un titlu major se gaseste marturisirea, Noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii.  Prin urmare, invatatura crestinului are in centru pe Domnul Isus, despre care copilul lui Dumnezeu face urmatoarele declaratii:

  1. El este Fiul lui Dumnezeu
  2. Intrupat
  3. Mort pe cruce, ca jertfa de ispasire pentru pacate
  4. Prin invierea si inaltarea Sa la cer este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocitorul nostru
  5. El se va intoarce
  6. El este Mantuitorul si de aceea noi marturisim, spre slava lui Dumnezeu, ca Isus Hristos este Domnul. Slavit sa fie numele Lui!

Acum, va rog frumos sa ascultati cu atentie. Daca vreun om va indrazni vreodata sa ia vreunul dintre aceste adevaruri, sa-l strice si sa invete diferit, negand Dumnezeirea lui Isus, intruparea Domnului Isus, Mantuirea prin jertfa Lui, invierea Lui, sau calitatea Lui ca unic mijlocitor la dreapta lui Dumnezeu, sau revenirea Lui, sau faptul ca El este Domnul, cine face asa si-a pierdut calitatea de copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu il respinge. Erezia Cristologica e mai grava decat trairea in pacatele carnii. E grava trairea in pacatele carnii. Dar cine neaga invatatura despre Domnul Isus se face vinovat de un si mai mare pacat. Crezul este fundamental. Unul care a cazut intr-un pacat al carnii, daca pastreaza in inima lui convingerea ca Isus e jertfa de ispasire, ca Domnul Isus e Mantuitor, ca Domnul Isus e Domn si mijloceste, si se pocaieste in fata acestui Dumnezeu, primeste iertare prin harul lui Dumnezeu. Dar daca cineva neaga ca Domnul Isus ar fi Mantuitorul, pentru acela nu mai este nadejde. Crezul este fundamental. Va intreb acum, Dumneavoastra, in aceasta adunare, aveti aceasta marturisire? Slavit sa fie Domnul. Sa mergem mai departe. (1:11:23)

2. Testul Moral

Al doilea test este testul caracterului, sau testul moral. Cel de-al doilea test pune in evidenta profilul moral al copilului lui Dumnezeu. Acest, al doilea test, stimati frati, atrage atentia asupra trairii noastre, asupra felului de viata pe care il ducem zi de zi din punct de vedere al profilului nostru moral. Copiii lui Dumnezeu se identifica, in spatiile spirituale, in lumea spirituala si in lumea oamenilor, nu doar prin invatatura pe care au primit-o, ci si prin felul de viata pe care il traieste. In popor exista o vorba, Sa faci ce zice popa, dar sa nu faci ce face el. Vorba aceasta vine de la Domnul nostru Isus. El a zis, Ce va invata Fariseii si carturarii sa faceti, dar ca ei sa nu faceti. Aceasta vorba, observ o situatie, o situatie grava. Invatatura poate fi corecta. Dar, daca invatatura nu poate fi dublata de autoritatea unei trairi morale, potrivit cu acea invatatura, cine face asa, nu este a lui Dumnezeu.

In cazul copiilor lui Dumnezeu, invatatura propovaduita formeaza caracterul, trairea. Teologia determina conduita. Crezul iti transforma viata. Nu ajunge doar sa ai un crez bun. Crezul tau trebuie dovedit de trairea ta. In final, ceea ce credem noi in adancurile noastre despre Dumnezeu se reflecta prin caracterul nostru. Pentru ca, permiteti-mi sa va spun, oricum am aseza lucrurile, caracterul nostru vorbeste despre cine suntem noi.

Odata, un scorpion se gasea intr-o calatorie. Permiteti-mi sa va spun o fabula. In calatoria lui a ajuns langa o apa. Nu era prin preajma pod, el nu stia sa innoate. Necajit, nemaiputand innainta in calatoria lui era in cautarea unei solutii. In timp ce el se gandea cum sa treaca apa, din apele raului, pe mal iese o broasca testoasa. Deodata ii vine o idee. Se apropie respectuos, saluta respectuos. Dar, tematoare, broasca se trage in carapace.
La care, scorpionul ii spune, Nu trebuie sa va fie frica de mine. Eu sunt in calatorie. Nu stiu sa innot si nici nu este pod pe aproape. Trebuie sa ajung pe partea cealalta a apei. N-ati vrea sa ma ajutati?
La care, broasca ii spune, Eu nu vreau sa am nici o legatura cu tine. Nici nu stiu cum te-as putea ajuta.
La care, istet, scorpionul spune, Uite, daca ma lasi sa urc pe carapacea ta, ma poti trece pe partea cealalta. 
La care broasca ii spune, Tu esti viclean. Vrei sa te las sa te apropii de mine. Cand esti destul de aproape ma otravesti cu gusa aia otravitoare.
La care scorpionul spune, Nici gand. Pai, daca te omor aicea, pe malul apei, cine ma trece apa dincolo? Si daca innotand te-as omori, ne innecam amandoi.
La care, fermecata de rationament, broasca spune, Vreau sa te ajut.
Urca sus pe carapace, dau sa innoate. Si colo, pe la mijlocul apei, deodata, dintr-un instinct animalic, cu totul neprevazut, scorpionul trage tepusa si otraveste broasca. Si acuma, numai cum in fabule este posibil, inainte de a muri au avut urmatorul dialog:
Scorpionule, ai fost cu mine viclean si mi-ai ascuns adevarul. Spune-mi, de ce m-ai otravit? De ce m-ai omorat?
La care, scorpionul raspunde, N-am fost viclean. Am fost cu totul sincer cu tine.
Pai, daca ai fost cu totul sincer, explica-mi atunci. Care este ratiunea cu care m-ai otravit?
Nu exista nici o ratiune.
Atunci, de ce m-ai otravit?
La care, scorpionul a raspuns, Ce am facut eu nu este o chestiune de logica. Ci este o chestiune de caracter.

Ascultati-ma, va rog. Daca in caracterul dumneavoastra aveti o tepusa, mai devreme sau mai tarziu ea se va exprima. Copiii lui Dumnezeu, potrivit invataturii epistolei 1 Ioan au un caracter ales, format de Mantuitorul nostru. Din punct de vedere moral, copiii lui Dumnezeu, spune Ioan, nu traiesc in pacat. 1 Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Sunt facute aici doua afirmatii. (1) Cine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; (2) si nu poate pacatui. Cand am citit acest pasaj m-am tulburat. Si cu siguranta ca avem ce sa ne tulburam, pentru ca, iata ce spune el, cine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte. Permiteti-mi sa va intreb, Noi pacatuim? Ca apoi, cuvantul sa spuna,  nici nu poate păcătui. Pai, daca cel nascut din Dumnezeu nici nu poate pacatui si noi putem pacatui; care este concluzia? Ca n-am fi copii ai lui Dumnezeu. Oare, acest lucru sa-l invete Ioan? Cel mantuit este desavarsit din viata aceasta? Este in incapacitate de a savarsi vreun fel de pacat? Eu zic ca nu. Pentru ca, altfel, cum am intelege ce scrie el in cap. 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Sau in 1 Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. 

Ceea ce acest cuvant ne invata este ca un copil al lui Dumnezeu nu traieste in continu in pacat. In viata copilului, caderea in pacat este exceptie si nu un mod de a fi. Cel mantuit nu traieste in pacat. Verbul grecesc, verbul hamartei (Greek, from hamartanein, to miss the mark, err.) este la o forma verbala similara prezentului continu in limba engleza. Una e sa zici I go, si alta e sa zici I’m going. Cand textul Biblic spune ca cel nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, sensul e nu pacatuieste in continu. In viata crestinului, pacatul e o exceptie, nu e o regula. A cazut din neveghere si se rusineaza ca a cazut, se pocaieste din pricina ca a cazut. Nu e modul lui de viata.

Imaginati-va dumneavoastra o linie neagra, trasa pe perete. Neagra si lata, de jumate de metru si lunga, de 10 metri. Linia aceea este viata traita in pacat a aceluia care nu se teme de Dumnezeu. In locul acelei linii, va rog, puneti acum cate un punct, negru si mare. Si dupa aia, tot mai rare, tot mai mici, pana cand se pierde si nu-s mai. Acela este procesul sfintirii. Punctele acelea sunt caderile. Poate-s mai multe la inceputul vietii de credinta. Si pe cum crestem si ne intarim in Domnul, ne desavarsim tot mai mult. Copiii lui Dumnezeu nu traiesc in pacat. In viata lor, pacatul e o exceptie.

Eu am copilarit la tara. Va rog, imaginati-va un sat, in Romania, undeva intr-o zona muntoasa. Un om are o turma de oi. Cu turma lui de oi se duce la pasiune. Ajunge acolo pe dealuri si in ziua aceea, deodata se porneste o ploaie torentiala. Ploaia face sa se adune puhoaie, sa se adune noroi in vai, sa se faca acolo tot felul de… Si el coboara cu turma spre casa, pe o costisa. S-a facut alunecos pe cararea aceea argiloasa. La un moment dat, neatenta fiind, una dintre oi aluneca. Si in alunecare se loveste de una din fata, care si ea se loveste de aialalta din fata si peste olalta, in fundul santului vreo 5-6. In noroi. Ce credeti ca fac cand ajung acolo? Iti poti imagina ca si-ar pune mainile dupa ceafa si ar zice, O, da bine-i aicea. Este viziunea si scopul vietii noastre. Cat ne-am dorit sa ajungem aici. Nicidecum. Sa vezi cum cauta sa se ridice si sa scape de mizeria in care a fost prinsa fara voia ei. E oaie.

In sat sunt fel si fel de oameni. O Doamna are ca animal de companie- unii au un catel, altii, stiu eu- o pisica,  sau ce soi de pasare- papagal, un canar, ce-o fi. Persoana aceasta de care vorbim, are ca animal de companie un purcel. Are dreptul ei sa decida ce vrea. Cand a venit ploaia, a fost lumea lui. Sa-l fi vazut cum o taia dintr-un sant in altul, dintr-o baltoaca in alta, de o bucurie de nedescris. Era lumea lui. Numai ca stapana a zis, No, no. Hai aici. L-a luat, l-a dus in casa, l-a spalat bine, l-a pregatit. Tot este frumos, cum a fost inainte. Dupa ce a trecut ploaia, cu purcelul de lesa a iesit pe banca din fata casei. La un moment dat, porcul observa, peste drum e asa o balta de apa. Tot la ea se uita. O zmucitura scurta si tai-o. Unde se duce? La balta. Acum dati-mi voie sa va intreb. De ce oaia nu se complace in noroi si porcul trage la el? Cred ca cel mai corect raspuns e ca oaia e oaie si porcu-i porc. Asta e.

In inima lui se gaseste ceva. E firea lui, care-l face sa se simta bine intr-un astfel de mediu. Acum, ascultati-ma, va rog. Copilul lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu sunt asemanati cu o turma de oi. Dupa cum oaia nu se complace in noroi, copilul lui Dumnezeu nu se complace in pacat. Poate sa cada acolo, accidental. Dar nu se complace acolo. In schimb, cel care nu este copil al lui Dumnezeu, se poate uita in dreapta, se poate uita in stanga si zice, Bine ca nu m-a vazut nimeni. Si continua mai departe. Cand un copil al lui Dumnezeu cade in pacat, el se marturiseste de pacatul acela, se pocaieste de pacatul acela. Daca in schimb are un alt profil,  si se intampla ca slujitor sa-l vezi si sa-i atragi atentia, zice el, Te legi de mine? Te bagi in viata mea? Imi afectezi reputatia? Pai, se poate una ca asta? Ai martori? Si daca ai, sau daca n-ai, oricum e pus pe scandal. Si stiti de ce? Nu-i oaie. Copiii lui Dumnezeu, oameni buni, au un caracter frumos. Copiii lui Dumnezeu nu traiesc in pacat. Copiii lui Dumnezeu traiesc in dreptatea lui Dumnezeu, in faptele credintei.

Apoi, 1 Ioan continua aratandu-ne ca un copil al lui Dumnezeu nu iubeste lumea. 1 Ioan 2:15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Vorbeam la inceput despre cele doua categorii de oameni: copiii celui rau si in partea opusa, copiii lui Dumnezeu. Cand un om, de aici din lume, si fiecare am fost aici candva, s-a intors la Dumnezeu, se intoarce la Dumnezeu, am intrat in Imparatia lui Dumnezeu, sa stiti ca atunci se porneste un razboi, a carui scop este sa ne atraga in lumea aceea. Se aseaza un conflict in aceste doua sisteme de gandire- sistemul lumii si Imparatia lui Dumnezeu. A nu iubi lumea nu inseamna sa nu iubim pe oamenii din lume, ci inseamna sa nu ne potrivim modul de a gandi si sistemul de valori dupa modelul lor. Aici exista un conflict. Spre exemplu, Domnul nostru Isus a zis, Daca cineva te loveste peste obrazul cel drept, intoarce obrazul stang. Asta spune Domnul Isus. Ce spune lumea? Daca din neveghere, cumva, a ajuns sa te loveasca peste obrazul cel drept, tu fa mana pumn si bratul arc; arata-i ca esti barbat. Asa ne invata lumea.

Domnul Isus spune, Smeriti-va si dati intaietate altora si asteptati ca Dumnezeu, la vremea Lui sa va inalte. 
Vine lumea si spune exact pe dos. Ce? Smerenia este slabiciune. Impinge-te in fata. Da din coate. Alearga. Afirma-te. 
Imparatia lui Dumnezeu spune, Iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si pe voi Hristos. 
Lumea vine si spune, Iertare? Asta-i slabiciune. Razbunarea e virtute. 
Imparatia lui Dumnezeu vine si spune, Dati si vi se va da. 
Si lumea, vorba unui batran din satul unde am copilarit eu. Batranul Aurel zice,
Foaie verde, de dai, n-ai.
Ia, nu da. Sa vezi cum ai.

Doua sisteme de valori contradictorii, cu mod de gandirecu totul diferit si in conflict. Acum, a iubi lumea inseamna sa fi in Imparatia lui Dumnezeu, sau cel putin sa pretinzi ca esti si modul de gandire, modul de intelegere a vietii, modul de intelegere a moralei ti-e determinat de ce e in lume. Asta inseamna sa iubesti lumea. Duminica vii la biserica  si zici, Eu sunt al lui Isus. Si cand pleci de la biserica, cu amandoua picioarele plonjezi in modul de a gandi al lumii. Si cand faci biznis, minti. Cand rezolvi problemele, te bati. Te razbuni. Esti lacom de avere. Traiesti in tot felul de pacate. Te razbuni, sau tii dusmanie sau manie. Iti faci singur dreptatea. A fi lumesc inseamna sa iti potrivesti modul de a gandi  si de ati rezolva treburile cu metode lumesti. Copiii lui Dumnezeu nu-s asa.

Copiii lui Dumnezeu au alta perspectiva. Ei sunt in Imparatia lui Dumnezeu. Despre ei zice Ioan, ca au in fata un model. 1 Ioan 2:6 Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. Lucrurile sunt simple. Din punct de vedere moral, copilul lui Dumnezeu nu pacatuieste ca aici in lume. El a iesit de acolo, s-a intors la Dumnezeu. Si-a lasat si modul de a gandi al lumii. Si acum, mintea lui a intrat intr-o formare. E nasterea din nou, o transformare a mintii, in urma cercetarii a Cuvantului lui Dumnezeu. Omul acesta il are ca model pe Domnul Isus si vrea sa traiasca asa cum traieste Domnul Isus. Testul moral. Da-mi voie sa te intreb: Cum traiesti din punct de vedere moral? Daca traiesti in pacate, daca nu te lasi de pacate, nu esti copil al lui Dumnezeu si daca te tii de biserica penticostala. Poti sa fi membru, poti sa fi lucrator, sa faci orice,- sa ma ierte fratii pastori, si pastor poti sa fi. Acuma, daca eu n-as fi pastor, cineva ar zice ca eu vorbesc impotriva pastorilor. Nu! Impotriva celor care nu slujesc lui Dumnezeu cu inima curata? Da! Pai, orice poti sa faci. Poti sa fi si prooroc, poti sa fi si cantaret si totusi, inima sa nu fie data lui Dumnezeu. Dar in fanfara, poti canta? Orice e posibil. Firea noastra, firea noastra pacatoasa, oameni buni, poate sa adopte orice credinta confesionala. Poate sa se faca si penticostala, dupa firea pamanteasca, fara nastere din nou. Testul moral pune in evidenta trairea noastra in raport cu pacatul si neprihanirea. Iar, daca cineva doreste sa se cerceteze pe sine insusi si sa vada daca este copil al lui Dumnezeu, acest criteriu va spune mult despre noi. (1:28:10)

 3. Testul social

Al treilea test este testul social. Acest test reduce in atentie relatii cu oamenii, relatii pe care copiii lui Dumnezeu le cultiva. Nu doar crezul si caracterul vorbeste despre identitatea noastra spirituala, ci si legaturile noastre cu oamenii pune in evidenta identitatea noastra spirituala. Dumnezeu ne-a lasat sa traim intre oameni. E o mare binecuvantare sa apartineti unei comunitati, unei biserici. Dar noi avem relatii si in afara comunitatii si in afara bisericii. Acuma, felul in care ne raportam la semenii nostri reflecta identitatea noastra. Nu numai crezul si caracterul, ci si relatiile. Dupa relatii, copiii lui Dumnezeu trebuie sa traiasca doua principii.  Relatiile copilului lui Dumnezeu sunt guvernate de doua principii.

Principiul IUBIRII – Primul principiu este principiul iubirii. Iata ce spune in 1 Ioan 4:7 Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Principiul iubirii scoate in evidenta relatiile noastre. Copilul lui Dumnezeu nu poate uri. Copilul lui Dumnezeu nu se razbuna. Copilul lui Dumnezeu este guvernat in legaturile sale cu oamenii de iubire. Asa citim, spre exemplu, in 1 Ioan 3:10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. Ca apoi, in vers. 15 sa spuna, Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el. Oameni buni, felul in care ne raportam la celalalt arata daca suntem copii ai lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu au in inima lor iubire. Aceasta iubire a fost turnata prin Duhul Sfant. Natura lor a fost transformata. Crestinii nu pot tine dusmanie. Sa fie clar! Crestin dusmanos e o contradictie (in termeni). Nu exista crestini dusmanosi. Crestinii au iubire. Dragostea se exprima in relatiile cu cei din jur, chiar si fata de dusmani, iubind. Domnul a spus sa iubim pe vrajmasii nostri. Si daca cineva ne blastama, noi sa binecuvantam. Si daca cineva ne pagubeste, noi sa ne rugam. Asa a zis Isus. In final, aici este testul iubirii fata de vrajmasi. Mantuitorul nostru ne-a invatat. Daca te loveste cineva peste obrazul cel drept, intoarce-l si celalalt. Este principiul iubirii.

Domnul nostru Hristos nu ne cere sa n-avem nici o reactie. Cand a spus sa intoarcem celalalt obraz, El nu ne invata sa n-avem reactie. Sa avem o reactie carmuita de iubire. O reactie care sa scoata in evidenta dragostea lui Dumnezeu, rautatea celui care se opune si care face rau si pe de alta parte iubirea pe care o purtam noi, manati de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta vorba, Daca te loveste cineva peste obrazul ce drept, scoate in evidenta ceva atat de important. Va rog sa fiti foarte atenti. In Israelul antic, un barbat manca cu mana dreapta. Saluta pe un alt barbat cu mana dreapta. Daca era sa fie suparat pe baiatul lui si-l pedepsea, nuiaua o tinea in mana dreapta. Si daca il lovea cu palma, il lovea intotdeauna cu palma dreapta, dar cu plinul palmei. Si lovitura se incheia cu o imbratisare, Eu te bat ca sa te fac om. Cand insa se intalnea cu un dusman, tot cu palma dreapta il lovea peste obrazul drept. Era jignire la superlativ. Lovitura cu palma dreapta, cu dosul palmei pe obrazul drept este jignirea suprema care ti se putea face. Echivalentul contemporan, sau poate romanesc, a acestei lovituri este ‘un sut in …’ – mi-e rusine sa spun. Si atunci, daca cineva te-a tratat asa, ca si cum ti-ar da un sut, deci, nu-i vorba de durere la mijloc, ci de jignire. Acuma daca trebuie sa primesti palma pe obrazul stang, ce variante am? In momentul in care (cineva) a intors obrazul cel stang, am cateva variante. Il lovesc cu plinul palmei. Daca-l lovesc cu plinul palmei, il tratezi ca pe un fiu. Este ca si cum ai zice, Scuza-ma. Pot sa dau cu pumnul. Daca dau cu pumnul, te tratez ca pe un egal al meu. Din periferia in care te-am alungat, lovindu-te cu dosul palmei, eu te aduc la centru si te consider egal cu mine. Pot sa te lovesc cu stanga. Daca te lovesc cu stanga, ma fac de toata rusinea. Este ca si cum mi-as da poalele peste cap in parcare. Pai, stanga se folosea in orient (sa ma iertati) numai la baie. Ideea este urmatoarea. In clipa in care ai intors obrazul stang, pe oponentul tau l-ai pus in situatia in care orice ar face el, dar, absolut orice ar face, pica rau. Iese la iveala ceva rau. Iese la iveala nedreptatea lui si dorinta si dizpozitia ta de a coplesi cu iertare si cu bucurie. Pavel a zis ca asta e sa pui carbuni aprinsi pe capul potrivnicului tau. Asta ne-a invatat Isus.

In relatiile sale cu oamenii, crestinul iubeste. Nu se razbuna. Si chiar daca are o reactie, reactia scoate la iveala rautatea celuilalt. Este exact cum a facut ap. Pavel, dupa ce l-au batut bine si l-au tinut in puscaria din Filipi, pe nedrept, a doua zi, conducatorii au zis, Sa plece palavragiul ala. Dati-i drumul. Si cand Pavel a auzit, n-a zis, Slavit sa fie Domnul, ca am scapat. O luam pe usa din dos si plecam. Cat vedem cu ochii, fugim. Nu. A zis Pavel, Sa vina conducatorii cetatii, suntem cetateni romani. Ne-o batut fara sa ne cerceteze. Si cand au auzit, a intrat frica in ei. Domnul Pavel, Va rog sa ne scuzati. Stati linistit Domnule. Nu se intampla nimic. Noi nu ne razbunam, noi suntem crestini. Noi vrem sa va spunem ca Domnul va iubeste. Noi va propovaduim evanghelia lui Isus. Sa nu va fie frica. Doar vrem sa stiti ca ati facut un abuz. Si noi iesim pe usa din fata, cu demnitate, cu marturie, Si cand a doua oara au mai trecut prin Filipi, capitanul a zis, Sa traiti Domnul Pavel. Asta-i reactia ceruta. Noua nu ni se cere, cand intoarcem obrazul stang, sa ne punem pres jos, sa calce pe noi cu mandrie oponentul care-i departe de Dumnezeu. Nu. Ci, ni se cere sa dam un raspuns in iubire, dar plin de demnitate. Asta ni se cere. Si in relatia cu dusmanul. Iubire in demnitate. (1:36:40) (Photo credit www.sodahead.com)

Principiul ASCULTARII – Mai exista un principiu foarte important: Principiul ascultarii. Potrivit acestui principiu, Ioan zice asa, in 1 Ioan 4:6 Noi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Exista un principiu lasat de Dumnezeu in laturile omenesti: Principiul autoritatii. Potrivit acestui principiu, Dumnezeu este capul tuturor. Este capul lui Hristos, Hristos capul baratului, barbatul capul sotiei. Apoi, avem in societate mai marii ai nostri, conducatori. Avem in biserica mai mari in Domnul, la scoala- profesori, la serviciu- sefi. Exista un principiu al autoritatii. Ascultati-ma, va rog. Crestinul respecta principiul autoritatii. Ca asta spune aici Ioan. Cine este din Dumnezeu ne asculta. Cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta.

In adunarea in care slujesc, mai in urma cu multi ani era o femeie care exprima darul proorociei. Dumnezeu a folosit-o o vreme. Dar ceva s-a intamplat. Undeva, in trecutul ei, ceva s-a intamplat si a inceput sa spuna lucruri neadevarate. A sfarsit foarte rau in final. Dar, in procesul asta al alunecarii ei, la un moment dat am oprit-o si i-am spus, Sora draga, va rugam frumos, cercetati-va, ceva nu e in regula. Proorocise ca o femeie va naste un baiat si l-a facut mai mare decat Ioan botezatorul, aproape, si cand colo, s-a nascut o fata. Nu se poate, trebuie sa stam de vorba un pic. Te rugam sa te cercetezi, sa te opresti. Verifica-te, mai gandeste-te, nu mai da drumul la lucrari. S-a uitatla noi si a zis, Auzi, eu ascult numai de Duhul Sfant.  Asta a fost prea de tot. Sora draga, daca dumneavoastra nu vreti sa ascultati, eram cu conducere bisericii, v-a trebui sa va oprim noi. Sa spunem in adunare si de ce. La care, ea s-a uitat atunci la mine si a zis, Auzi, cand ‘oi lua eu un bolovan si-l voi pune in poseta si cu poseta o sa te incing peste spate, o sa mai vezi pe ce prooroc opresti. Asa a zis. M-am intristat. M-am intristat, nu pentru ca imi era frica, ci din pricina faptului ca mi-am dat seama ca la baza slujirii nu mai este Duhul lui Dumnezeu, ci un duh de razvratire.

Sa fie limpede. Copiii lui Dumnezeu respecta principiul autoritatii spirituale. Daca esti copil, va trebui sa asculti de parintii tai. Nu poti sa zici, Cu Dumnezeu ma am bine, cu tata-s in cearta. Crestinul respecta autoritatea. Daca esti in familie, sotia isi va respecta sotul, sotul isi va respecta sotia. Daca esti la serviciu, il vei asculta pe seful pe care l-a lasat Dumnezeu peste tine. Daca esti la scoala, vei avea respect fata de profesorii tai. Iar, daca esti in biserica, vei asculta randuiala lui Dumnezeu prin mai marii nostri in Domnul. Pai, nu scrie asa Scriptura? Cert este faptul ca un crestin nu se razvrateste. Copilul lui Dumnezeu nu se razvrateste. Copilul lui Dumnezeu respecta principiul autoritatii. In legaturile sale cu oamenii este caracterizat de un duh linistit si bland, de un caracter supus. Iubeste si asculta. Si Domnul nostru Hristos a mers pe aceasta cale. Nu scrie despre El ca a invatat sa asculte prin lucrurile prin care a suferit? Uite, si aicea se verifica identitatea crestina. Cat iubesti si cat poti asculta. (1:40:30) Testele credintei: Testul invataturii, testul caracterului si testul relatiilor.

In testul relatiilor, mai trebuie sa spunem ca un crestin are mila. Copiii lui Dumnezeu sunt oameni milosi. Nu-s rai la inima. Nu-s insensibili la necazul, sau a durerii celuilalt. Ei vad si sunt indurerati de alunecarile sau caderile celorlalti. Sunt sensibili, milosi. Asa sa ne ajute Dumnezeu sa fim.

4. Testul spiritual

Al patrulea test si ultimul test este testul spiritual. El se refera la o prezenta divina care se aseaza in inimile noastre. Acest test se refera la Duhul lui Dumnezeu care s-a lasat peste noi. Despre el, apostolul vorbeste in 1 Ioan 4:13 Cunoaştem că rămînem în El şi că El rămîne în noi prin faptul că ne -a dat din Duhul Său. Ca in 1 Ioan 3:24 sa fie scris,  Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L -a dat. Testul spiritual se refera la faptul ca Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant. Nu este clar in epistola 1 Ioan, ca se refera apostolul la botezul cu Duhul Sfant. Dar, dintr-un context mai larg al Scripturii, inteleg ca despre aceasta este vorba. Copilul lui Dumnezeu primeste din partea lui Dumnezeu confirmare, ca a fost acceptat in familia lui Dumnezeu prin faptul ca a fost botezat cu Duhul Sfant. Eu nu spun ca numai in cercul Imparatiei lui Dumnezeu boteaza Dumnezeu cu Duh Sfant. In cercul oamenilor din lume, Dumnezeu nu boteaza cu Duhul Sfant. Scrie asa, Lumea nu poate primi acest botez. Ca sa-l poti primi, trebuie sa iesi din aceasta lume. Trebuie sa te intorci la Domnul, sa te pocaiesti. De aceea, noi la staruinta nu primim oameni care nu s-au intors la Dumnezeu, doar pe cei ce s-au intors la Dumnezeu. In timp ce, la evanghelizare ii chemam pe toti oamenii.

Acuma, cand un om de acolo (lume) s-a intors la Dumnezeu, el isi poate, omul acela, verifica identitatea cu aceste teste. Trebuie sa aiba invatatura, ca Biblie. Caracterul lui nu mai trebuie sa fie cum a fost in lume. Nu mai pacatuieste. El traieste in neprihanire. Nu iubeste lumea. El il urmeaza pe Domnul Isus. Iar in relatii, nu mai traieste in manii, in dusmanii, in cearta, in razvratire. Ci, dimpotriva, e guvernat de iubire si de ascultare. Dar omul acesta, care a iesit de acolo si a intrat in Imparatia lui Dumnezeu, spune, Doamne Isuse, n-ai tu un semn, o minune, prin care as confirm supranatural ca iti apartin? Si acea minune, acel raspuns este botezul cu Duhul Sfant, despre care ap. Pavel spune, Pentru ca sunteti fii, Dumnezeu v-a dat in inima Duhul Sau. Sau in cazul lui Petru, care vorbea despre Corneliu, Dumnezeu, care le cunoaste inimile a marturisit pentru ei, dandu-le Duhul Sfant ca si noua. Botezul cu Duhul Sfant capata sensul de confirmare a relatiei noastre cu Dumnezeu, de confirmare a faptului ca Dumnezeu ne-a primit, ne-a infiat.

Eu nu spin ca devenim copii ai lui Dumnezeu cand suntem botezati cu Duhul. Eu cred ca botezul cu Duhul se da doar celor care sunt deja ai lui Dumnezeu, nu celor care sunt in lume. Dar, asculta-ma te rog. Daca nu esti botezat de Domnul cu Duh Sfant, te rog sa staruiesti si sa-l primesti, pentru ca acea experienta va confirma relatia ta cu Dumnezeu, sa te bucuri.

Eu m-am intors la Domnul in anul 1991. Eram mai tanar pe atunci. In data de 9 Noiembrie 1991, am primit botezul cu Duhul Sfant. Botezul in apa urma sa fie pe 24 Noiembrie. Ma gaseam la o seara de rugaciune. O seara cu tinerii; stateau si ei in rugaciune. La un moment dat, in timp ce m-am rugat, eu am simtit ca vine peste mine ceva ce eu nu am mai simtit niciodata. Eram cutremurat in toata fiinta mea si imi venea sa ma rog cu voce tare, sa ma rog cum nu m-am rugat niciodata. Dar, imi era rusine. Puneam mainile pe gura, ca nu cumva sa ma rog, ca imi era rusine. Ziceam in mintea mea, Ma fac de rusine in fata fetelor astea. Erau fete acolo. (Cum poti gandi la 18 ani?) Eu am crezut ca la 18 ani am minte. Mai tarziu mi-am dat seama ca doar am crezut. In timp ce eu stateam asa, cercetat de Dumnezeu si framantat in mine si cu dorinta de a ma ruga tare, prin Duhul Sfant a iesit o proorocie, printr-una dintre fete de care-mi era mie rusine: Asa-ti vorbeste Domnul, fiule. Nu zi, ‘Mi-e rusine,’ ca ce se intampla cu tine nu este de la oameni, ci este de la Dumnezeu. Dumnezeu are un mare plan cu tine si este voia Lui. Si El te cerceteaza, asa ca nu te teme. Lasa-te manat de Duhul lui Dumnezeu si da drumul. Eu am stiut la ce sa dau drumul. Eu am stiut. Deodata am simtit cum, asa, se coboara, din cap pana in picioare, ca un curent electric. O bucurie in inima, un cutremur interior. Si mainile le simteam amortite, fata amortita. Am zis, „Aleluia, Aleluia, Aleluia..” Nimeni nu m-a invatat. Asa mi-a venit sa zic. Si dupa aia, am continuat vorbind in alte limbi.

O bucurie, un har… acela a fost botezul cu Duhul Sfant. M-am bucurat. A fost extraordinar. Abia am asteptat sa ma duc acasa. Mama se intorsese la Domnul, nu de mult timp, si am zis, Mama, Domnul m-a botezat cu Duh Sfant. S-a uitat la mine mama si a zis, Baiete, ai incurcat-o. Ai incurcat-o. De acuma, si cum umbli pe drum, si unde te uiti cu ochii si ce gandesti cu mintea, ca de reusesti sa-L superi pe Duhul Sfant si pleaca de la tine, nu mai e nici o nadejde pentru tine. A pus in mine o frica, dar bine mi-a facut. M-a responsabilizat. Mai tarziu, am inteles ca botezul cu Duhul nu ni se da ca sa avem o grija in plus. Ci, ca El sa aiba grija de noi. Dar, bine mi-a facut mama ca m-a responsabilizat. De ce va spun toate acestea? Acea experienta, a botezului cu Duhul, mi-a amprentata, mi-a marcat viata atat de puternic, incat mi-a ramas in memorie. N-o sa uit niciodata 9 Noiembrie 1991. Sambata seara, cand s-a terminat rugaciunea m-a uitat la ceas era 10:25, ceilalti stateau pe banci. Incepuse rugaciunea pe la 8:30. Numai am stat acolo si m-am rugat lui Dumnezeu.

De ce va spun acestea toate? N-a trecut mult si undeva, dupa sarbatorile de iarna, sarbatoarea nasterii Domnului Isus, a inceput, asa, sa se infiripe un soi de indoiala si sa vina spre mine. La inceput, firava, de nebagat in seama, dar incet, incet si insistent a venit, a venit si gandurile imi spuneau ceva de genul, Nu exista Dumnezeu. Nu exista Dumnezeu. S-au inmultit, au devenit atat de insistente in saptamanile urmatoare, incat zi si noapte, oridecate ori, numai un pic, sa intru asa intr-o zona, sa nu fiu concentrat, primul gand- cu el ma culcam, cu el ma trezeam. Ma tulbura. Ma chinuiau indoieli cu privire la existenta lui Dumnezeu. Ascultati-ma. Eu stiu ca problema asta poate fi si a altora. Uitati-va la mine: Eu am avut asemenea indoieli. Acuma, nu mai am nici una. A fost o lupta spirituala atunci. Teribila. Aveam asa framantari. M-am dus la un frate, acolo de la noi, era conducator in adunare, Frate, uite, ajuta-ma. Uite ce ganduri am. S-a uitat la mine si a zis, Ma, nu ti rusine? Nici nu ti s-or uscat bine hainele de botez si spui ca Dumnezeu nu-i? M-a luat si a dat cu mine de toti peretii. Atunci am invatat cum nu se face o treaba.

A venit alta data un frate, era inginer. Fratele Dobra, a tinut in satul nostru o predica. Eu stateam acolo si ascultam. Ma uitam si am zis, Daca omul asta mare si destept crede in Dumnezeu, inseamna ca este ceva. A fost teribil pentru mine. Aproape 8 luni, a inceput in Ianuarie si s-a incheiat la sfarsitul lunii August. Zi de zi m-a batut ca-n piua. Stiti ce m-a tinut in picioare? Cand era mai greu ziceam, Daca nu-i Dumnezeu, atunci ce a fost cand am fost botezat cu Duh Sfant? Prezenta aia, bucuria, cercetare, puterea aceea, vorbirea aceea. Eu L-am simtit pe Dumnezeu ca m-a atinsCum nu-I atunci? Bucuria asta. Stiti ce s-a intamplat? Cand mergeam cu mintea la acel argument, pleca, se ducea. Asta nu-l impiedica sa vina peste 5 minute inapoi. Dar, iara-l alungam asa. Asta m-a tinut in picioare. Am stiut, Domnul este Dumnezeul meu, apartin Lui, m-a botezat cu Duh Sfant. Stau in credinta. Trece si furtuna asta. Daca am intrat intr-un tunel este si capatul alalalt. Dupa furtuna asta vine si soare. Uitati-va, va rog, la mine: Cine are indoieli de acest gen, se pot invinge. Nu mai am indoieli de 20 de ani, prea multe experiente cu Dumnezeu. Nu crede gandurile alea. Sunt o minciuna gandurile acelea. Hristos e viu! Slavit sa fie numele Lui! Si apropiindu-te de Dumnezeu, umplut fiind de Duhul Sfant, vei avea un argument fundamental care te va tine in picioare in mijlocul incercarilor vieti. Fi plin de Duh. Asa stim ca suntem copii ai lui Dumnezeu.

Invatatura sanatoasa, invatatura guvernata de sfanta Scriptura. Vai de ala care paseste langa aceasta carte. In morala, crezul, tot ce e aici (in Biblie) e constitutia noastra. Crestinii se conduc dupa cartea asta. Daca spune ca homosexualismul e pacat, apu e pacat, chiar daca toata America voteaza ca nu-i pacat. Asta-i constitutia noastra. Cine abdica de la aceasta carte s-a ratacit. Apoi, caracterul. Ce se invata aici (in Biblie), asa sa traim. Nu in pacat, nu iubind lumea, ci traind ca Isus. In relatii, iubire, ascultare, Cand nu poti iubi, asculta. Ce-i mai greu, sa iubesti sau sa asculti? Va intreb, Pe vremea lui Ceausescu, cei care ati venit din Romania, ce a fost mai usor sa-l iubiti sau sa ascultati de el? Sa asculti e mai usor. Cand nu poti iubi, asculta. Ascultand, Dumnezeu iti pune in inima si iubire. Iar apoi, cauta sa te apropii de Dumnezeu si fi plin de Duh. Prezenta acelui Duh, din rugaciunea ta, va veni peste tine. Cand te va calauzi sa te rogi, vorbind in alte limbi, cand te va calauzi , cand te va indruma, cand o sa vezi lucrarea Lui in fata ta, bucuria si marturia Lui, cum zice in Biblie, Duhul marturiseste impreuna cu duhul nostru  ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Asta il tine pe crestin in picioare. Apoi, pot sa vina incercarile. Pot sa vine greutatile vietii, ca noi suntem cu Dumnezeu. Slavit sa fie numele Lui. Testele credintei, 4 la numar:

  1. Invatatura
  2. Caracter
  3. Relatii
  4. Si plini de Duh

VIDEO by casaeterna

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari