Privesc departe spre Sion prin veacuri înaintate
şi-aud ecoul dintr-un ton vibrând peste cetate.
Ierusalimul e-n amurg sub brazda argintie,
izvoarele la vale curg domoale spre câmpie.
Sclipea palatu-n raze lucii şi în culori de astru,
in parcul de smochini şi nuci stă Solomon sihastru.
Şi visurile-i ce se nasc în zare de-astă data,
sunt izvorâte din Damasc de dorul după-o fată.
De-o fiică de neam sirian, de-o ciobăneasă sclavă.
Ce te-a legat o, Solomon ce stai pe-atâta slavă?
Tu stai pe tron – ea stă la oi, tu-n slavă – ea la stâna.
O, nu sunt fete pe la noi de zici că e regină?
O, cine-i altul mai presus un împărat ca tine.
În neamul tău o, câte nu-s crăiese şi regine.
Tu ai şaizeci la curtea ta, optzeci de ţiitoare.
Mă mir că-n minte poţi purta un chip de servitoare!
Cum porţi tu florile din strat o mie rupte-n mână.
Tu ai regine la palat şi vrei s-aduci din stâna?
Când te aud cum o descrii în versuri de tot stilul,
ca ea nu-i alta pe pământ o, e departe Israelul?
Şi dacă n-am cunoaşte-o chiar că nu e stil de floare,
e arsă, parc-ar fi de jar de razele de soare.
Tu o faci mai mult ca un trandafir şi munte de tămâie.
Şi-ncepi atâta s-o descrii din cap până-n călcâie.
O, ce va spune un popor de tine rege în slavă?
Când tu îmbătat eşti de amor te-a fermecat o sclavă.
Tu-o vezi cum alta-n lume nu-i, o faci şi porumbiţă.
Şi-ncepi atâta s-o descrii cum n-are-n lume soaţă.
Aud mereu acelaşi ton în versuri ziua-ntreagă.
Şi spui că-i laşi regat şi tron, atât îţi e de dragă.
Preferi la stână să te duci, sau păzitor la vie.
Preferi pe orice drum s-apuci, de ce ai vrea să vie?
Repetă versul ce l-ai spus cântându-ţi trista soartă.
Când tu acas la ea te-ai dus, şi i-ai bătut în poartă.
Şi ea răspunsu-ţi-a din pat dar făr să iasă-afară:
„M-am dezbrăcat şi m-am culcat, şi cum să mă-mbrac iară?”
Aşa de rece te-a respins din partea ei copila,
Nici simţ de om nu a simţit, nici dragul şi nici mila.
Afară-ncet se revărsa un vânt de sud cu ploaie.
Dar ei nici pic nu îi păsa că hainele-ţi înmoaie.
Şi nici că-n pieptul tău de foc purtat-o-ai în noapte
prin munţi, prin văi, prin orice loc pentru-a iubirii şoapte.
Tu te-ai întors pe-acelaşi drum fiebând în gelozie.
De ce mă-ntreb şi eu acum, de ce n-a vrut să vie?
O, ce-ai pierdut, o, Solomon de plângi o ciobăneasă.
Cu sila vrei s-o duci pe tron, s-o faci împărăteasă?
Târziu în noapte s-a trezit că nu a făcut bine,
şi te-a strigat, te-ar fi dorit, ieşit-a după tine.
Dat tu de mult ai şi plecat, nici n-apărură zorii.
În ceasul nopţii-ntârziat, au prins-o păzitorii.
Bătut-o şi-au rănit-o rău, era aproape moartă.
Şi-a plâns ea mult că n-a venit când i-ai bătut în poartă.
Şi-acuma ce folos că plângi? Distrus eşti de-o copilă!
C-au dus-o cei străini pe mâini zdrobită fără milă.
Tu între regi eşti renumit, te ştie orice ţară,
palatul ce l-ai construit, şi-nţelepciunea-ţi rară.
Şi slava ta, şi tot ce ai cum poţi a înţelege?
Pentru-o copilă să te dai, o, ce-ai în tine rege?
Ziua şi noaptea o discuţi, cum n-ar fi altă fată.
Ne pari a fi ieşit din minţi, tu rege, altă dată.
Trecut-au mulţi ani rând pe rând prin mintea mea slăbită.
Şi eu aşa ziceam în gând c-o cauţi pe sunamită.
O, azi mă văd că-s păcătos şi vin cerând iertare.
Căci tu prin Duhul lui Hristos, cântai o taină mare.
O, Solomoane tot ce-ai spus În vers de-a ta iubită,
e întâmplarea cu Hristos, e-a doua Sunamită.
De două mii de ani Îl vezi chemând-o-n gelozie.
Pe drum, acasă, prin livezi, dar ea nu vrea să vie.
O cheamă slava Lui mereu, la slava Lui de rege.
Deşi e Fiu de Dumnezeu, ea tot nu-L înţelege.
Tu ai bătut odată-n geam Vorbind s-o chemi odată
Dar ea de Tine murmura de fiecare dată.
O, spune suflete ce stai s-asculţi acestea toate:
De când te cheamă CRIST la rai, de când la poartă-ţi bate?
El nu mai poate de-al tău dor, de-atâta timp te cheamă.
De-atâtea veacuri bate-n geam crezând c-o să-ţi dai seama.
Văzut-ai tu atâta dor în lume la vreun mire?
Să-i fi aprins atâta dor mireasa în iubire?
Să vină El, cerul lăsând şi dezbrăcat de slavă,
să-L vezi în Ghetismani plângând, de dorul tău, o sclavă!
Mai mult ca roaba de la oi pe Solomon să-l poarte.
Pe Crist iubirea pentru noi L-a dat chiar şi la moarte.
Să-L vezi cu sufletu-mbătat, luând o cruce-n spate,
şi-o urcă, urcă ne-ncetat în timp ce altu-L bate.
Şi parcă orice spin şi cui, şi lovituri de bice,
le capătă-n iubirea Lui, răbdând, nimic nu zice.
Şi-atunci pe cruce când L-au pus cu lacrima-n iubire,
pe faţa Mirelui Isus şi-atunci vedeai iubire.
Parcă pe braţe te-ar fi prins ca pe-un copil, o mamă.
De-amorul ce era aprins nimic nu-ţi lua în seamă.
Aprins de-amorul tău cel viu ascultă-L cum se roagă:
„O, Tată iartă-i căci nu ştiu” şi-atunci îi erai dragă.
Tu îi întindeai oţet în sus ca să I-l pui pe buze,
iar dragostea ce-ardea-n Isus, şi-atunci îţi căuta scuze.
Tu te-ai văzut în ochii Lui atât de mult iubită.
Ca Solomon poţi chiar să spui, tu Lui eşti Sunamită.
Ah, bine-ar fi s-asculţi cu drag, pe Solomon cum cântă,
pe Mirele ce-ţi bate-n geam să faci logodna sfântă.
Să dai divorţul la păcat şi poftelor din fire,
Să fii cu sufletul curat că L-ai pe Isus Mire.
O, dă-ţi dar haina veche jos să-mbraci azi haina nouă,
şi-n veci de veci să fii cu El pe tronul sfânt din slavă.
Fă dar acestea ce se cer de vrei s-ajungi acasă,
la Solomon acel din cer a lui Isus Mireasă.
Să ne-ntâlnim la un altar la nunta pregătită.
O, fie-ţi ceasu-acesta, dar, trezirea, Sunamită!
******
Iar voi ce azi simbolizaţi tabloul nunţii sfinte,
să nu uitaţi povestea dinainte.
Tu, mire ia-l pe Solomon exemplu-n orice faptă.
Să dovedeşti prin slăvi şi rang o minte înţeleaptă.
Să nu te uiţi la slăvi şi rang făcând din ele lege,
căci în iubire toate cad exemplu-i vechiul rege.
Iar tu mireasă şi mai mult, cu pilda, cu povaţa,
pe mirele care te-a luat iubeşte-l în viaţă.
Mă bucur că tu ai înţeles, mai mult ca Sunamita.
Când ţi-a bătut, tu i-ai deschis cu dragoste uşita.
Şi noi am vrea în veci de veci, să dovediţi unire,
că unde-s inimile reci nu poate fi iubire.
Aşa cum voi v-aţi arătat, o dragoste pe faţă,
pe ea vă fie cimentat căminul pe viaţă.
La nuntă sus când o să fim, chemaţi cu toţi acasă,
în Templul din Ierusalim, să fiţi din nou Mireasă!
Amin!
VERSURI de la Resurse Crestine
Photo credit 
agnus dei - english + romanian blog 