Fariseii din toate timpurile – o abordare satirică

Memoriile lui Eutih Petru Lascau

Fariseii din toate timpurile – o abordare satirică

Scriitorul rus Leonid Andreev, celebrul lider al mişcării expresioniste în literatura rusă, ne-a lăsat o nuvelă intitulată “La fereastră”. Personajul acesteia împărtăşeşte cititorului impresiile sale, privind viaţa de la fereastra casei sale. Asemenea lui Andreev, Petru Lascău remarcă în cartea sa “Memoriile lui Eutih”, aspecte inedite ale existenţei pe care le-a observat de la fereastra bisericii sale. Volumul ce îi poartă semnătura ne invită să privim lucrurile dintr-o perspectivă provocatoare, autorul dovedindu-se a fi un excelent povestitor.

Eternii farisei

Cu un talent deosebit în a discerne perspectiva unui tânăr aflat într-o comunitate creştină, Petru Lascău ne propune o viziune cu totul nouă: „M-am hotărât să-mi scriu memoriile. Aşa se obişnuieşte acum. Vedeţi, oamenii ascultă la apostoli, predicatori, preoţi, evanghelişti şi ei nu sunt prea gata să te bage în seamă pe tine, unul dintre iubiţii ascultători.”

Identificându-se cu personajul Eutih, autorul de fapt, realizează o satiră foarte reuşită la adresa „eternilor farisei”. „Portretele acestea de farisei s-au născut dintr-o serie de plachete satirice pe care le-am publicat în revista Exodus şi în alte publicaţii. Ele s-au înmulţit de-a lungul anilor, pe măsură ce m-am ciocnit de un alt tip de fariseu. Portretele formează doar o mică expoziţie dintr-o galerie mai mare de farisei ai zilelor noastre. Ele au fost zugrăvite mai degrabă ca lucrările unui pictor amator decât de penelul artistului profesionist. Am adăugat, pentru a mai îndulci puţin amarul rândurilor mele, câteva caricaturi inspirate de viaţa bisericească.”

24 de tipuri de farisei

Dar de ce tocmai fariseii devin ţinta unor ironii fine, dar pătrunzătoare? Pentru că se pare că fariseii n-au dispărut odată cu trecerea timpului, ci dimpotrivă, ca orice lucru firesc, s-au diversificat şi s-au adaptat atât de bine la cultura creştină. „Am scris această carte cu scopul precis de a-i supăra pe farisei. Regăsindu-şi chipul în aceste rânduri, ei pot continua nepăsători stilul lor de viaţă sau se pot ridica împotriva celui care i-a desconspirat sau pot decide să se schimbe.”

Cu o vioiciune a stilului ce este rezultatul unei experienţe îndelungate în ale scrisului, Petru Lascău identifică nici mai mult nici mai puţin de 24 de tipuri de farisei. Cu siguranţă că lista nu este exhaustivă, însă în orice caz, multe persoane religioase se vor regăsi în cel puţin una, ca să nu spunem mai multe categorii de farisei. Nomenclatorul de denumiri al acestor genuri de fariseism îmbracă forme deosebit de hazlii sau ironice, dar fiind de fiecare dată, la obiect. Dintre denumirile alcătuite de autor cu privire la tipologia fariseilor de pretutindeni, se remarcă următoarele: amărâtul-vesel, bun-de-gură, fosila vie, fratele-beton, hopa-Mitică, Morbus Sabaticus, sfântocul, nomadul, secătura batjocoritoare, smeritul-îngâmfat, etc.

„În căutare de apreciere şi aplauze”

Fără a discrimina alte categorii de farisei, cele 24 de tipologii amintite reuşesc să surprindă fenomenul „dublei personalităţi”, specific oamenilor ce se pretind a fi spirituali. „Isus Hristos era deranjat profund de discrepanţa dintre viaţa particulară şi cea publică a cărturarilor şi fariseilor. Aceşti oameni ajunseseră experţi în a stoarce bani pe pietatea lor şi mai ales, de la văduvele sărace şi femeile slabe de înger, care se lăsau impresionate de pioşenia feţelor lor sacerdotale. Rugăciunile lor lungi, de ochii lumii, nu erau planificate să ajungă la Dumnezeu, ci la urechea celor ce-i ascultau. Erau rugăciuni orizontale, cu scopul de câştig financiar, în căutare de apreciere şi aplauze.”

Fariseul de azi

Fariseului din secolul XXI, la fel ca şi celui din vremea când Mântuitorul Se afla printre oameni, îi lipseşte credinţa. Sau mai bine-zis, credinţa pe care o are este una formală. Iată de ce, „fariseul ne îndeamnă să ne rugăm pentru familia care trece prin mari încercări, odată cu boala celui iubit. Să ne rugăm, zice el, pentru doctorii care-l tratează, pentru dibăcia mâinii chirurgului care operează, pentru credinţa omului aflat în criză.

Dar nu îndrăzneşte să se roage pentru vindecare. Dacă omul nu se vindecă? Cum rămâne cu prestigiul lui de fariseu?” Prestigiul de fariseu înseamnă printre altele, şi cât mai multe semne exterioare ale semereniei spirituale, dreptul de a-i judeca pe alţii – cum ar fi de exemplu, vameşul – mândria, inversarea valorilor, dar şi preamărirea trecutului. Fariseul nu găseşte nimic bun în prezent, însă elogiază trecutul şi pe înaintaşi pentru că se consideră el însuşi a fi un apărător al identităţii religioase. Fariseul vrea să pară fundamentalist, dar nu este.

„Fariseul de azi deci, aduce prinosul vorbelor sale de apreciere iluştrilor oameni ai istoriei. Pentru el, toţi sfinţii au trăit în trecut. Şi ce mari au fost aceşti sfinţi ai trecutului! Şi vai, cât de pigmei sunt cei de azi! Ce epigoni mai suntem cu toţii!”

Copiii fariseului

Şi pentru că tot ceea ce se naşte din pisică şoarece mănâncă, urmaşii fariseului, nu neaparăt copiii săi naturali (care s-ar putea să nu mai aibă niciun fel de preocupare religioasă), ci mai ales cei spirituali, îi vor călca pe urme. Chiar dacă noua generaţie de farisei se pretinde a avea vederi largi, a aprecia noul şi a fi promotorii săi, este clar că istoria urmează să se repete şi că încă o dată, copiii vor face la fel ca părinţii.

„Există o singură mângâiere (dacă aceasta contează). Copiii fariseului ne vor constui mormintele şi ne vor lăuda cărţile scrise de noi şi afurisite de tatăl lor. Vor aprecia inovaţiile şi curajul nostru de a sparge tiparele verificate. Bineînţeles, vor declara că ei n-ar fi făcut ceea ce a făcut tatăl lor. Dovedind, cu aceasta, că nu sunt decât copiii lui.”

După chipul şi asemănarea lor

Prin urmare, „Memoriile lui Eutih” nu redă altceva decât percepţia pe care în principal tânăra generaţie o are asupra „eternilor farisei”, care sub o formă sau alta prescriu reguli cu privire la ce se poate face sau nu în biserică. Din nefericire, fariseismul, zugrăvit în multiplele lui faţete de către Petru Lascău, reprezintă principala cauză pentru care tinerii aleg la vârsta maturităţii să părăsească locul în care reguli absurde ajung să sufoce adevărata spiritualitate creştină. Fariseii dau indicaţii ce sunt croite după chipul şi asemănarea lor. Acestea nu au legătură cu Biblia şi cu învăţătura sfântă. Însă pentru o minte tânără este deosebit de greu să facă diferenţă între cele două.

Iată de ce,, „Memoriile lui Eutih” pot fi însemnările unui tânăr care a ales să părăsească biserica din cauza celor pretinşi „sfinţi”, dar pot fi şi impresiile celui a cărui opţiune rămâne biserica lui Dumnezeu, însă fiind decis să nu urmeze falsul exemplu ce îi este oferit. Prin urmare, „Memoriile lui Eutih” deşi au o formă satirică, expun un adevăr ce trebuie să ne impresioneze şi să ne determine să lepădăm orice formă de fariseism din vieţile noastre. Cu alte cuvinte, fariseismul trebuie să devină un lucru trecut, depăşit, mai bine zis, abandonat pe deplin.

Octavian D. Curpaş,

Phoenix, Arizona

Jurnal de Farisei – Episodul 3 – O adaptare dupa cartea Memoriile lui Eutih de Petru Lascau

VEZI

Petru LascauJurnal de farisei, o emisiune care nu te lasa sa mai dormi în credinta.

Fiecare din noi ascunde un fariseu, mai mic sau mai mare. Tu ce faci pentru a descoperi fariseul din tine?

Emisiune adaptata dupa cartea Memoriile lui Eutih-Portrete de farisei scrisa de Petrica Lascau.

Bine v-am gasit la un nou jurnal de farisei. In aceasta seara avem un invitat special. Sa-l numim ‘bun de gura’. Intotdeauna il intalniti. Il vedeti ca se duce spre microfon, chiar fara sa fie invitat. Vine la tine sa-ti dea un sfat, chiar si atunci cand nu ai nevoie de el. Vine la tine sa-ti vorbeasca, chiar si atunci cand tu vrei sa stai in tacere, sa asculti glasul lui Dumnezeu. Niciodata nu se da in laturi de la nimica sa vorbeasca. Ii place sa vina in fata, ii place sa vorbeasca. Ii place sa-ti arate legitimatie, stampilate, parafate, ii place sa-ti arate titlurile lui. Cat de bun este el, cat de bun orator este el. Dar, face toate aceste lucruri doar ca sa se mandreasca si stiti bine, lui Dumnezeu nu-i place mandria.

De aceea nu-i place nici acest tip de fariseu. A-ti putea chiar spune ca e un bun politician de profesie. Intotdeauna vorbeste, niciodata nu tace si de cele mai multe ori spune lucruri numai ca sa fie spuse si ca sa se mandreasca cu ceea ce stie el. Ca el a facut lucruri mari, ca el a citit multe carti, ca el a mers in diferite locuri. Dar, cu ce ajuta aceasta? De multe ori il veti gasi vorbind despre a darui oamenilor. Dar niciodata nu baga mana primul in buzunar. Niciodata nu va darui primul si de multe ori nu va darui nici ultimul, pentru ca pentru el doar vorbele conteaza. Doar frunzele, niciun pic de rod.

Credeti ca Dumnezeu iubeste acest fel de oameni? Da, ii iubeste si vrea sa se schimbe. Vrea sa-i aduca in Imparatia Lui. Are nevoie de oameni care sa poata sa duca mesajul Evangheliei mai departe. Unii ma veti considera acest tip de fariseu, ca imi place sa stau aici si sa vorbesc despre oameni. Dar nu acesta este scopul meu. Ci scopul meu este sa vedem fariseii din fiecare zi. Sa-i vedem pe cei de langa noi, sa vedem cum am putea sa-i folosim pentru Dumnezeu.

Da, Dumnezeu are nevoie de oameni care stiu sa vorbeasca. Are nevoie de oratori, are nevoie de oameni care sa duca mesajul Evangheliei cu putere, in lume. Dar are nevoie de ei ca sa fie oameni smeriti. Sa nu se mandreasca cu ceea ce stiu ei sa faca, pentru ca la urma urmei, ce este omul fara Dumnezeu? Ce ar fi acel om daca Dumnezeu nu i-ar fi pus talentul vorbirii in el? V-ati gandit vreodata la aceste lucruri? Sau, cat de mult s-ar putea schimba balanta in favoarea crestinismului, daca acest tip de oameni ar vorbi Cuvantul lui Dumnezeu si nimic altceva, si nu ceea ce vor ei sa scoata in evidenta, ca ei sunt ceva, ca ei sunt mari, ca ei vorbesc bine, ca ei au talente. Dumnezeu a pus talente in ei. Si Dumnezeu vrea sa-i foloseasca pentru El.

Sa ne intoarcem la fariseul nostru. El, niciodata, nu va tine cont de sentimentele celuilalt. Niciodata nu se va uita sa vada cum se simte interlocutorul lui. Pentru acest fariseu nu conteaza. Trebuie numai sa dea din  gura, chiar daca il va face pe cel de langa el sa se simta injosit. Chiar daca il face sa se simta de nimic. Pentru el, conteaza ca el sa fie deasupra si el sa iasa invingator in lupta cuvintelor. Inca odata, Dumnezeu nu are nevoie de acest fel de oameni. Dumnezeu are nevoie de oameni care vorbesc Cuvantul Lui, nimic altceva. Daca inca nu l-ati intalnit pe acest tip de fariseu, multumiti-i lui Dumnezeu. In curand va veti intalni cu el si-l veti cunoaste. Rugati-va pentru el si rugati-va ca Dumnezeu sa-i schimbe viata. Ne vedem data viitoare la un nou episod.

VIDEO by Media CBEE

Jurnal de Farisei – Episodul 1 & 2 – Amărâtul vesel – O adaptare dupa cartea Memoriile lui Eutih de Petru Lascau

Petru LascauJurnal de farisei, o emisiune care nu te lasă să mai dormi în credință.
În exclusivitate, interviu cu autorul cărți Memoriile lui Eutih – Portrete de farisei, păstorul Petrică Lascău.
Fiecare din noi ascunde un fariseu, mai mic sau mai mare. Tu ce faci pentru a descoperi fariseul din tine?

Emisiune adaptată după cartea Memoriile lui Eutih-Portrete de farisei scrisă de Petrică Lascău. Introducerea:

Bine v-am gasit la un nou jurnal de farisei. In aceasta emisiune ne propunem sa descoperim fariseii de azi. Sa vedem cu ce sunt ei diferiti fata de cei de ieri, cu ce sunt diferiti fata de cei de maine. Sunt ei diferiti fata de cei de acum 2000 de ani?

Pe mine? Ma cunosc pana si copiii. Nu pentru ca as fi facut ceva faimos in viata mea, ci pentru ca am adormit la o predica. E adevarat. Apostolul Pavel a predicat un picut cam lung si eu am cazut de la etajul al treilea si mi-am pierdut cunostinta. Unii spun chiar ca as fi murit. Eu nu stiu cum a fost; numai Dumnezeu stie. Dar, ap. Pavel s-a rugat pentru mine si m-a readus la viata. M-am hotarat sa-mi spun memoriile. Asa se obisnuieste acum. Daca se intampla ceva deosebit sau maret, e fain sa te apuci sa povestesti sau sa scrii o carte. Si oamenii sunt insetati dupa povesti. De multe ori, chiar vor da bani sa cumpere acea carte si om te faci. Dar nu acesta este scopul meu, ci scopul meu este sa va povestesc cum vad eu lumea.

Vedeti, oamenii asculta mult mai repede de predicatori, de pastori, de preoti, dar niciodata de acel iubit ascultator din sala. Acela, care ca si mine, sta undeva in margine, nebagat in seama, neiesind in evidenta cu nimic. Dar acesti oameni au ceva de spus. Si de multe ori, atarnul lor poate sa atarne greu. Sunt curios din fire si nu vreau sa condamn pe nimeni. Dar de la fereastra mea, lucrurile se vad altfel.

Lumea din biserica ma numesc lumescul pentru ca ma uit afara. Lumea din afara ma numeste bisericescul pentru ca sunt in biserica. Dar, de fapt, eu sunt undeva la o granita. La o granita intre Imparatia lui Dumnezeu si imparatia noastra. La o granita dintre intuneric si lumina. Si credeti-ma, de aici, poti sa vezi lucrurile altfel. Poti sa vezi cat de duplicitari sunt oamenii. Poti sa-i vezi cum se pot transforma intr-o secunda. Cum se pot schimba la fata, mai ceva cum s-a schimbat Isus. Si de multe ori, aceasta curiozitate a mea imi aduce numai belele.

comanda la agape.ro

comanda la agape.ro

Am invatat din predicile oamenilor mari ca acest tip de oameni se numesc farisei. Fariseii vin de pe vremea lui Isus. Erau acei oameni care la exterior aratau perfect credinciosi, dar in interior facea orice ca sa-L supere pe Dumnezeu. In ochii lumii, ei pareau sfintii vremurilor acelea. Dar, oare nu asta se intampla si acum? Dar, oare nu se intampla la fel si in bisericile noastre? Avem atatia oameni care se pot numi sfinti, mai ca le lipseste cerculetele deasupra capului. Dar, ce-i asta in ochii lui Dumnezeu? Cum ii vede Dumnezeu? Cum ii vedem noi? Cum putem sa-i demascam? Cum putem sa-i facem ca sa nu mai stea jos cand se simt farisei? Acesta va fi scopul emisiunii noastre: Sa vedem lumea asa cum este ea. Cea din biserica si cea din afara. Si duplicitatea oamenilor din biserica, in special.

Religia fariseului e sobra, ceremonioasa, doar de fatada. Nimic din ceea ce face nu e autentic. Intotdeauna face lucrurile de ochii lumii. Intotdeauna, va iesi in fata sa spuna un indemn. Sa spuna o predica chiar, sa ajute pe cineva, doar, doar sa capete ceva. Sa capete faima, sa capete stima. Dar in ochii lui Dumnezeu va capata un singur lucru: „Departati-va de la Mine.” Haideti sa nu mai fim farisei. Haideti sa dam jos mastile. Sa vedem exact ceea ce e in interiorul nostru, cat de multa putreziciune e acolo. Lumea e satula de oameni falsi. Haideti sa-L punem pe Isus in vietile noastre, cu adevarat. Si atunci, sa aratam lumii adevarata lumina.

Urmeaza un scurt interviu (3 min) cu Petru Lascau despre cartea Portrete de Farisei la minutul 3:45

VIDEO by Media CBEE

Jurnal de Farisei – Episodul 2

Amărâtul vesel

Astazi vom vorbei despre amaratul vesel, o specie care inca nu e pe cale de disparitie. Il vom gasi in lume, alaturi de prieteni, spunand glume, razand, distrandu-se, dar intotdeauna cand este acasa cu familia lui, devine cel mai serios om cu putinta. Niciodata nu o sa vezi un zambet pe chipul lui. Niciodata nu o sa-l vezi spunand o vorba buna; ci, intotdeauna este posomorat. Parca ar fi botezat in otet, asa de rau s-a stafidit in el. Ceea ce este foarte interesant la el este aceasta dualitate grozava: intotdeauna cand este afara este vesel. Cand ajunge in biserica, devine posomorat. In biserica, trebuie sa fim sobri.   Trebuie sa fim tristi, pentru ca doar asa ai putea aduce respect lui Dumnezeu. Asa crede el.

Dar, unde este bucuria mantuirii?  Unde este acel foc care te face sa sari de bucurie atunci cand ajungi in biserica? Cand ajungi in Casa lui Dumnezeu? De ce, Fariseule, in lume esti atat de vesel, spui atat de multe bancuri, spui atat de multe glume, te distrezi? Mai, mai ca incepi sa dansezi acolo in lume, de bucurie. Dar de ce in biserica esti acel om langa care nimeni nu ar vrea sa stea? Ii acresti pe toti cu fata ta. Ii acresti pe toti cu postura ta. Ii acresti pe toti cu vorbele tale.

Tu, intotdeauna vrei sa arati serios. Vrei sa arati lumii ca tu esti cel mai sfant dintre sfinti. Dar, oare asta inseamna sa fii sfant, sa fii serios? Sa nu zambesti fratelui tau cand vine si da mana cu tine? Sa nu spui o vorba buna sotiei tale, atunci cand iti prepara o masa buna? Sa nu spui o vorba buna copiilor tai? Sa nu poti sa te distrezi cu ei? Unde-i bucuria din familie? Unde-i bucuria pe care Isus a lasat-o in inima ta? De ce aceasta dualitate? De ce nu poti sa fii in biserica la fel cum esti in afara? Daca tot esti dual si daca tot esti lumesc, adu bucuria din lume in biserica si atunci vei vedea ca oamenii te vor privi cu alti ochi. Vei vedea ca oamenii sunt interesati de tine, ca vor vrea sa stea langa tine. Vor dori sa te cunaosca si asa sa cresteti impreuna spre Dumnezeu.

Cand a fost ultima data cand in biserica ai putut sa zambesti sau sa te bucuri, mai ales de prezenta lui Isus? As putea sa-ti aduc multe exemple de oameni din Biblie, incepand cu David care juca inaintea lui Dumnezeu. Unde-i aceasta bucurie din inima ta? Sau ai tu vreo bucurie? Ce te face pe tine sa sari in sus? Sau esti chiar atat de trist? Atunci, fi trist si in lume. Nu mai fi vesel in lume si trist in biserica. Du tristetea si-n lume. Arata-le oamenilor ca tu esti la fel si in biserica si afara. Nimic nu te schimba. De ce esti fals? De ce-ti pui atatea masti? Oare cate mai ai de rezerva?

Adu-ti aminte de prima zi in care L-ai cunoscut pe Dumnezeu. Cat de bucuros erai! Sau, ai fost bucuros? Te-ai intors cu adevarat la Dumnezeu? Incearca sa faci acest lucru si atunci vei vedea ca pacea lui Dumnezeu iti va umple inima si vei putea sa fii bucuros, fie ca esti in biserica, fie ca esti in lume si prin acea bucurie, tu sa-L arati oamenilor pe Isus. Sa arati ca a fi crestin nu inseamna sa fii trist, sa fii acru, care a mancat numai lamai de dimineata. Ma rog ca tu sa vezi ca Dumnezeu nu te vrea atat de trist. El vrea ca tu sa fii vesel. El vrea ca tu sa fii plin de bucurie, de bucuria mantuirii.

Acum, mi-am adus aminte, tu stii ca zambetul insenineaza fata oamenilor si de aceea la serviciu si in lume esti vesel, pentru ca vrei ca ceilalti din jurul tau sa fie veseli. Dar de ce nu faci acelas lucru in biserica? De ce cu Dumnezeu tu vrei sa fii serios? De ce cu Dumnezeu vrei sa fii trist? Si nu ma intelege gresit, nu vreau, acuma, ca sa-ti bati joc de Dumnezeu. Nu vreau, acuma, sa-L iei in ris pe Dumnezeu, sa iei in ris ceea ce El zice. Ci vreau sa ai acea naturalete, acea bucurie din inima, acea pace care sa se vada pe chipul tau. Ma rog pentru aceste lucruri

Ne intalnim data viitoare la un nou episod, cand vom avea un alt fariseu. Pe curand…

VIDEO by Media CBEE

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari