VIDEO – Predica Cristian Barbosu – Sapte principii ale inchinarii autentice – Biserica Happy Valley Phoenix, Arizona 26 Octombrie 2014

Predica si programul de Duminica Seara, 26 Octombrie 2014. O seara de cantare veche, invitat Cristian Barbosu, Pastor Harvest Metanoia, Arad, Romania.

Cristian Barbosu: In seara asta o sa va vorbesc dintr-o carte preferata inginerilor constructori- din cartea Neemia. As vrea sa va pun o mica intrebare, sa ne aducem aminte de context. Care e subiectul cartii Neemia? Zidul Ierusalimului. Poporul evreu, reintors din pustie rezideste  zidurile Ierusalimului si intreaga carte vorbeste despre viziunea proiectului , despre planuri, despre organizarea de santier, despre probleme, necazuri prin care au trecut si in final, izbavirea lui Dumnezeu si finalizarea zidurilor. O carte pentru ingineri constructori. proiectanti, zidari, tamplari si muzicanti.

  • Cu muzicanti?
  • Ce-are muzica de-a face cu cartea Neemia?
  • Ce-are cantarea de-a face cu zidurile?

Parese ca are. Un intreg capitol  al scrierii lui Neemia este dedicat cantarii, inchinarii prin cantare. Si asta ma surprinde pentru ca Neemia putea linistit vorbi despre cu totul altceva si totusi el alege sa formeze un capitol din 13 si sa-l dedice cantarii. Si fiindca in aceasta seara ati dedicat acest serviciu divin cantarii, la rugamintea fratelui Tutu, voi canta si eu despre cantare. Si, sincer, ma bucur s-o fac fiindca bunicul meu a fost unul dintre primii dirijori de fanfara crestina din zona noastra, a Aradului. Mama mea a fost profesoara de muzica. Eu am cantat in fanfara, in corul Moody Bible Institute din Chicago. Deci, cantarea imi este la inima. Hai sa descoperim impreuna cu Neemia, in cap. 12, cateva principii legate de tiparul inchinarii, in poporul lui Dumnezeu- indiferent de denominatiune, indiferent de cultura, de civilizatie, de epoca istorica.

Cartea Neemia ne da sapte principii ale inchinarii autentice.

Iată preoţii şi leviţii care s-au întors cu Zorobabel, fiul lui Şealtiel, şi cu Iosua: Seraia, Ieremia, Ezra,
2 Amaria, Maluc, Hatuş,
3 Şecania, Rehum, Meremot,
4 Ido, Ghinetoi, Abia,
5 Miiamin, Maadia, Bilga,
6 Şemaia, Ioiarib, Iedaia,
7 Salu, Amoc, Hilchia, Iedaia. Aceştia au fost căpeteniile preoţilor şi a fraţilor lor, pe vremea lui Iosua.

Acestia au fost capeteniile preotilor si a fratilor lor pe vremea lui Iosua. Daca va uitati in text, veti vedea ca sunt listate cateva nume in aceste versete. Ceea ce eu vreau sa retinem in aceasta seara este sa incercuim doua cuvinte: preotii si levitii. Si aici ridic o  prima intrebare. Ok, inteleg preotii, dar de ce si levitii? Preotii aduceau jertfele templului. Aveau rolul principal, dar, de ce Neemia trebuie sa scrie si despre leviti, despre cantaretii, liderii de inchinare ai poporului de-atunci? Ce-are de-a face cantare cu jertfa? Melodia cu predica? Corul cu amvonul? Nu-i deajuns ca oamenii sa vina la biserica, doar sa asculte un mesaj bun? Sa se roage, sa aduca jertfe si atat? De ce sa si cante? Pentru ca nu de putine ori, si noi stim asta din Scripturi si din experienta proprie: Domnul vorbeste inimii noastre si prin cantare. Nu-i asa? Cati dintre noi nu ne-am predat Domnului in timpul unei cantari? Pentru ca acele versuri, acea melodie au sfarmat intr-un fel impietrirea inimii noastre. Cati dintre noi nu ne-am exprimat bucuria, multumirea, uneori durerea si suferinta prin cantare?

Acum un an si vreo cateva luni, intr-o criza profunda in care eram, lovit, obosit, ranit, cazut psihic si fizic, tin minte, ceea ce m-a linistit si m-a ridicat si m-a impins inainte a fost Duhul Domnului printr-o cantare a lui Hillsong- Oceans. Cuvintele cantarii spun asa:

Ma chemi sa umblu peste ape
Necunoscutul sa-l strabat
Dar, acolo Te gasesc pe Tine
In ape adanci, inaintat.
Si Numele iti voi striga
Oceanele de-ar spumega
In bratele-Ti ma odihnesc
Si nu ma tem, eu sunt al Tau! Tu esti al Meu!

Nu va puteti imagina cat de mult au contat aceste cuvinte pentru mine in mijlocul talazilor si al valurilor, m-am bucurat atat de mult sa-L stiu pe Dumnezeu cu mine. Dumnezeu ne vorbeste, ne mangaie, ne intareste. Nu v-ati intrebat vreodata, de ce in cea mai cumplita seara a vietii Domnului Isus, in noaptea tradarii Lui, cand e sa mearga spre Ghetimani, dupa ce servesc cina cea de taina, ce se intampla? Isus ii opreste si ne spune textul ca a cantat o cantare impreuna cu ucenicii. Credeti ca la intamplare? Duhul Sfant ne mangaie prin cantare. Ne intareste prin cantare, cantarea vorbeste inimii.
De aceea, Martin Luter, cel care a ridicat de sub molozul traditiei Scriptura, in acelasi timp a reinviat si inchinarea poporului introducand cantarea comuna in randul enoriasilor. Pana atunci, doar preotii cantau pe tonuri gregoriene, in latina, departe de inima si mintea poporului. Luter a adus linii melodice, ritmuri cunoscute in cultura lui. Le-a imbinat cu versetele psalmilor si a compilat 4 volume, cel putin 36 de cantari cantate si pana astazi in bisericile protestante.

Stau si ma intreb, oare de ce cei mai mari evanghelisti ai lumii au combinat Cuvantul cu cantarea in cruicadele lor? John Wesley predica, in timp ce fratele sau, Charles Wesley, canta. Billy Sunday evangheliza in timp ce Rod – il acompania, cantand in serviciile lui. D L Moody era impreuna cu Ira A. Sankey. Billy Graham nu mergea nici unde fara George Beverly Shea. Cuvantul si cantarea, impreuna e o combinatie exploziva. Prin cuvant intelegi adevarul, mintea si cugetul sunt atinse. Prin cantare, prin versuri si melodie inima vibreaza si toata fiinta se inchiana lui Dumnezeu.

(Din primele 9 minute ale mesajului) Mesajul incepe la minutul 2:19:00

Fa click pe poza pentru video-

Cristian Barbosu Happy Valley Phoenix oct 2014

Pastorul Cristian Barbosu, Biserica Metanoia – Cum i-a vorbit Dumnezeu

Am avut harul de a-l asculta pe Pastorul Cristian Barbosu inainte de a deveni Pastor, cind se afla la Chicago, la FACULTATE. L-am auzit predicind la o Biserica Americana, Harvest Bible Chapel, cu care s-a afiliat si si-a inceput lucrarea mai tirziu in Romania. In introducere,  a povestit cum mergea pe la sate si fratii il inregistrau la casetofon, si apoi isi dadeau casetele de la unul la altul ca sa mai asculte predicile dupa plecarea lui. Fratele Cristian Barbosu este un predicator care iti tine atentia incordata in fiecare minut, si il prezinta pe Hristos cu credinciosie in predicile sale. Mai jos redau un articol scris de dinsul in 2008 si postat la situl Bisericii Baptiste Metanoia, Arad.(linkul este expirat)

Dar mai intii, o mica introducere de la Harvest Bible Fellowship:

Cristian Barbosu

Senior Pastor, Metanoia Arad, Romania Cristian holds a bachelor’s degree from Moody Bible Institute, a ThM from Dallas Theological Seminary and a PhD from Trinity Evangelical Divinity School in Deerfield, Illinois.

In 2005, Harvest Bible Fellowship came alongside a group of like-minded, evangelical believers from Arad, Romania, and partnered together to launch Harvest Metanoia (Biserica Metanoia).

Harvest Metanoia Arad, in turn, partnered together with a core group of believers in Braila to launch Harvest Metanoia Braila in 2008.

Pastor Cristian and his wife Anne seek intentionally to bring Christ to those both inside and outside of the church, and have two beautiful daughters, Fiona and Tara.

Teascul de masline

Aprilie 2008. Dumnezeu mi-a vorbit. Astăzi. De dimineaţă. Până ieri încă mă frământaseră gânduri de îndoială, de teamă, de eşec. Astăzi însă ceva s-a întâmplat. Dumnezeu mi-a vorbit, aşa cum numai El ştie să-ţi vorbească.

De două luni trăiesc mă frământ mereu. În toamnă m-am rugat Domnului să-mi găsească El câţiva oameni ca să formăm un grup mic, în care să investesc săptămânal, împreuna cu soţia mea, în următoarele luni. Dacă în decembrie şi ianuarie am tot căutat şi întrebat şi n-am reuşit să găsim decât vreo două persoane, în februarie, într-o singură săptămână Domnul ne-a adus zece persoane de unde nici nu ne aşteptam. Şi de-atunci a început frământarea mea, fiindcă în grup avem acum un cuplu recunoscut în lumea interlopă, un prieten apropiat de-al lor, soţia unui deţinut, un fost barman din cluburile de noapte, un cuplu care a pierdut tot (casă, maşină, serviciu) şi care-l blamează pe Dumnezeu, o doamnă catolică al cărui soţ s-a sinucis vara trecută, o familie cu probleme disciplinare în biserică, o tânără care cu 2 săptămâni înainte se hotărâse să renunţe la ţigări, şi un alt cuplu care trecea printr-o perioadă de depresie spirituală. Am cerut un grup? Dumnezeu ni l-a dat? Dar ce grup! Şi aici era problema mea. Până ieri m-am frământat mereu cu gânduri de îndoială … oare-i voi putea ajuta pe aceşti oameni în problemele lor? Gânduri de teamă … nu văd cum voi putea purta poverile lor. Gânduri de eşec … între ei sunt oameni care au păcătuit mult, au fost răniţi adânc de păcat, unii sunt înlănţuiţi pur şi simplu de trecutul lor cicatrizat. Oare vor reuşi ei să se elibereze de păcat? Mă tem de eşec, sunt slab, nu cred că am puterea să-i ajut!

Asta până ieri!

Azi totul s-a schimbat. Pe neaşteptate. Dumnezeu mi-a vorbit. De fapt m-a dus să văd cu ochii, să aud cu urechile, să pipăi cu mâinile, fiindcă mintea mea nu ar fi putut pricepe altfel. Şi nu oriunde ci în locul caracteristic revelaţiilor sale: Ierusalim, Israel. Aşa cum pe Ieremia l-a dus în casa olarului să-i vorbească, aşa pe mine m-a pus faţă în faţă cu un teasc, unul special, o presă de măsline. Şi acolo m-a învăţat o lecţie pe care nu o voi uita întreaga viaţă. Vreau să ţi-o împărtăşesc.

În fiecare toamnă, odată cu strângerea roadelor, măslinele erau şi ele culese şi duse în coşuri la presa/teascul de măsline. Acolo, după ce erau încălzite, erau trecute prin trei procedee importante.

1. Zdrobirea. Pe o platformă rotundă de piatră, aproximativ de mărimea unei mese destul de largi, măslinele erau golite din coşuri. Acolo, cu grija erau adunate să intre în scobitura sau canalul în canalul scobit în piatră, de jur împrejurul marginii interioare ale acelei platforme. Peste măslinele din canalul scobit în piatră urma să treacă o piatră mare de moară, cu un diametru de cel putin 1 metru, care cântarea peste 100 de kg. Piatra era conectată la un ax central şi se rotea cu ajutorul unor mânere lungi împinse de mai multe persoane, sau de animale. Piatra aceea trecea de zeci de ori peste măsline, trebuind să le strivească, să le zdrobească în întregime.

2. Stoarcerea. Măslinele zdrobite erau culese şi puse în coşuri de nuiele cu capac, toate de aceeaşi mărime. Coşurile erau adunate şi puse unul peste altul într-o altă presă, diferită de prima. Săpat în stâncă, pe verticală era un canal cât să intre coş peste coş. Deasupra acelui canal trecea o bârnă groasă de lemn, de care erau atârnate pietre mari de cel peste 250 kg fiecare, care erau ridicate şi coborâte cu ajutorul unor scripeţi (vezi imaginea alăturată). Bârna aceea strivea coşurile de nuiele sub greutatea pietrelor, şi astfel storcea tot uleiul din măslinele zdrobite. Stoarcerea se făcea de câteva ori, punându-se tot mai multă presiune pe bârnă, până ce nu mai rămânea ulei de stors.

3. Strângerea. Sub acel canal vertical săpat în stâncă unde erau aşezare coşurile cu măslinele zdrobite, era o gaură special pregătită pentru a încăpea un vas. În astfel de vase se strângea uleiul produs prin zdrobirea şi apoi stoarcerea măslinelor. Uleiul obţinut după prima stoarcere era cel mai important, de cea mai bună calitate – uleiul de măsline „virgin” folosit de preoţi în Templu pentru a aprinde Manora (Sfeşnicul cu 7 braţe). Acelaşi ulei este folosit în medicină pentru a vindeca răni, în cosmetică pentru menţinerea tenului, în reţetele culinare pentru cele mai deosebite mâncăruri evreieşti, şi chiar în ritualurile spirituale pentru sfinţire sau ungere.

Procesul producerii uleiului de măsline dura 24 de ore şi avea şi conotaţii spirituale puternice, de aceea rabinii cereau un ritual de purificare a persoanelor implicate în procesul de producţie. Descoperirile arheologice au adus la suprafaţă încăperi ataşate de locul presei de măsline, folosite pentru îmbăierile ritualice cerute în credinţa iudaică. De aceea, până în ziua de azi evreii ortodocşi, indiferent unde s-ar afla în lume, nu folosesc ulei de măsline, decât cel produs în Israel – ulei „curat,” „sfinţit,” „neîntinat.”

Astăzi Dumnezeu mi-a vorbit prin imaginea aceasta, a teascului, a presei de măsline. Dar înainte de a-ţi spune cum, te rog fii atent la un detaliu foarte important. Cuvântul în ebraică care descrie presa de măsline este gaţ-shanim, un cuvânt compus format din GAT = presa, si SHMANIM = ulei. Transliteraţia lui în Biblia în limba română este cuvântul Gheţimani. Îţi spune ceva acest cuvânt? Numele Grădinii GHEŢIMANI provine de aici, nu este doar o grădină de măslini, ci o grădină a „presei/teascului de măsline.”

Atunci când Dumnezeu vrea să-ţi vorbească, El te duce exact acolo unde ştie că-l vei înţelege cel mai bine. Oare din coincidenta, azi când ştia că voi vizita presa de măsline, Dumnezeu m-a dus să văd grădina Gheţimani? Ieri şi azi – două lucruri care se leagă extraordinar! Ieri am văzut, azi am înţeles. Nu doar terminologia, ci şi semnificaţia, ceva ce m-a atins profund în suflet, şi în frământarea mea… Stând în faţa gheţimanului, a presei de măsline, parcă năframa mi-a căzut de pe ochi, mi s-au înmuiat picioarele, inima a început să-mi palpite fiindcă am realizat ceva, am auzit ceva: Dumnezeu a început să-mi vorbească. O voce îmi şoptea în timp ce priveam roata zdrobirii: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

A trebuit să fie zdrobit, stors prin apăsare, strivit fără milă, ca mai apoi din rodul suferinţelor lui să vină vindecarea! Atât a fost de apăsat de povara păcatelor noastre încât, la un moment dat, sudoarea i s-a prefăcut în sânge. Rodul zdrobirii, uleiul virgin vindecător, cel mai de preţ lucru, singurul care vindecă păcatele, alină rănile, şterge fărădelegea! Şi nu doar atât, ci ascultând explicaţiile ghidului, neuronii mei începeau să facă conexiuni – El, cel mai curat om, nepătat de păcat, sfinţit de Dumnezeu, El, care nu avea nevoie de nici un ritual, a fost pus în presa pedepsei divine. Şi totul într-o perioadă de timp de aproximativ 24 de ore, de joi seara până vineri seara, exact timpul necesar strivirii, stoarcerii şi mai apoi strângerii rodului zdrobirii măslinelor. De la Gheţimani la Golgota – iată experienţa zdrobirii, stoarcerii, strângerii rodului vindecător, a sângelui iertător, a sângelui răscumpărător, singurul care poate curăţa păcatele.

A trebuit să ies din locul acela şi să mă aşez. Dumnezeu mi-a vorbit! Să fi fost doar o coincidenţă toate acestea, o născocire a minţii mele? Eu nu cred. Fiindcă Dumnezeu nu s-a oprit doar la atât. Deşi departe de casă, deşi desprins de gândurile legate de grupul meu mic, totuşi, aici şi acum Dumnezeu mi-a readus aminte de frământările şi întrebările mele. Aici în faţa presei de măsline, în Gheţimani … şi mi-a dat cel puţin 3 răspunsuri clare.

De ce laşi ca îndoiala să-ţi cuprindă inima Cristi, de ce te frămânţi cum să-i poţi ajuta pe aceşti oameni în problemele lor? Puterea, ajutorul nu stă-n tine. Puterea, ajutorul tău şi al lor, trebuie să fie în Hristos, în Cel care prin moartea Lui, prin zdrobirea Lui, a distrus puterea celui rău (Evrei 2:14). Nu stă în puterile tale, stă în puterile Lui! Tu poţi totul „în Hristos care te întăreşte.” El e singurul care te va ajuta şi singurul care-i va ajuta. Puterea e numai în El!

De ce ai gânduri de teamă, de ce te frămânţi cum să le porţi poverile? Tu nu vei putea, dar Hristos care trăieşte în tine şi în ei le va purta. „El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui” de aceea El vă cheamă „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi…” Ai uitat aceste vorbe? Sunt ale lui Isus! Dă-i Lui poverile, grijile tale şi ale lor. El le-a purtat şi le va purta.

De ce ai gânduri legate de un posibil eşec? Într-adevăr sunt între ei oameni care au păcătuit mult, au fost răniţi adânc de păcat, unii înlănţuiţi pur si simplu de trecutul lor şi vor eliberare. Tu crezi ca TU îi vei putea elibera? Ai dreptate: tu niciodată nu vei reuşi, dar El, Isus, va putea. Fiindcă „El a fost luat prin apăsare şi judecată (…) şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului. (…) Pe El, “Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă,” fiindcă „şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat.” Adu-ţi aminte că numai „în El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.” El îi va putea ierta, schimba, elibera – NUMAI EL – şi îi poate pune într-o stare după Voia lui Dumnezeu, aşa cum îşi doresc şi ei şi îţi doreşti şi tu. „Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” Cristi, ai uitat Isaia 53? Reciteşte-l încă o dată, chiar aici în Gheţimani, aici unde simţi şi vezi zdrobirea, stoarcerea şi rodul! Isus a trecut pe aici tocmai pentru ca prin rodul suferinţelor Lui tu şi cei din grupul tău să aveţi nădejde. Crede şi vei vedea!

Întâlnirea mea cu Dumnezeu în tescul de măsline m-a readus la realitate. M-a făcut să văd Gheţimaniul altfel. M-a făcut să-mi văd lucrarea altfel. M-a făcut să înţeleg chinul şi rodul suferinţelor Lui altfel. Şi să am speranţă. Şi credinţă. O lecţie pe care niciodată nu o voi uita!

Cristian Barbosu

Ierusalim, Israel

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari