VIDEO Teodor Codreanu Predica- Saptamana Mare 1991 Australia (59 min)

Pastorul Teodor Codreanu de la Biserica Elim Timisoara predica in Australia. In predica, aminteste de stramosii bisericilor penticostale:

CodreanuIntrebati-va stramosii sa vedeti cum au primit ei mantuirea. Stateau cu perinile in geam. Isi tineau casatoriile (nuntile)  prin paduri, prin cimitire si prin cripte. Acolo isi tineau casatoriile. Acolo imparteau Cina Domnului si noi facem in sali deschise, pompoase, cu libertate, cu cladirea asigurata. Daca ar incerca sa ne tulbure cineva, vin in apararea noastra autoritatile. Si noua nu ne pasa….

Avem ce nici o generatie nu a avut. Vai de cel ce nu se trezeste in vremea aceasta!

Unde vreti sa duceti Evanghelia cu pasivitate? Unde vreti sa duceti Evanghelia cu trandavire? Pana cand veti sta pasivi, cand in orasul acesta sunt peste 22,000 de Romani si voi sunteti din 3-4 biserici aici. Nu va e rusine? Pana cand Dumnezeu sa rabde aceasta pasivitate?

Sculati-va din amorteala, pentru ca fara jertfa nu exista mantuire. Si toate cuvintele acestea, care vi se par ca sunt aspre, toate vor osandi in ziua judecatii.

Nu de aceea va trimis (Dumnezeu) aicea ca sa nu stati la coada pentru paine, pentru zahar. Nu de aceea va trimis aicea, sa concurati cu bastinasii. V-a trimis sa aduceti jarul care l-ati avut acolo, pe pietrele acelea, sa-l aprindeti aici, nu sa-l stingeti si pe cel care l-ati avut.

VIDEO by Criste Adrian Primul video 4 min- continuare mai jos la video #2.

Mai vezi si-

Partea 2-a 59 minute

VIDEO Pastorul Teodor Codreanu Predica din Portland, Oregon 1996

Codreanu

Vezi si

Programul de la Cina Domnului.  VIDEO by Criste Adrian

Vladimir Pustan – Omul pe care-l poate folosi Dumnezeu 3 Noiembrie 2013

PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit www.lesliebaptistchurch.org.uk

Omul pe care-l poate folosi Dumnezeu
(Duminică – 03 noiembrie 2013, seara)

Vladimir Pustan

1 Corinteni 1:22-29
22 Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; 23 dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru Neamuri, o nebunie; 24 dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. 25 Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. 26 De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.  28 Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;  29 pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
.
Eu personal, niciodată nu am auzit vreo predică din versetele, mai ales din versetul acesta, în care se vorbește despre faptul că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii. D-voastră când ați auzit ultima predică despre nebunia lui Dumnezeu? Niciodată nu am auzit. Asta mă gândeam astăzi când am citit a doua oară textul acesta. Și am ajuns la concluzia că standardul de măsurat, al lui Dumnezeu, este diferit de al nostru pentru că El vede interiorul oamenilor.
.
Noi știți cum măsurăm oamenii? … După mașina din parcare, după frumusețe, noi măsurăm oamenii după funcțiile pe care le au, nu?; noi măsurăm oamenii după locul în care au ajuns în societate; noi măsurăm oamenii după hainele care le au (dom´le, e om bogat, are 4000 € pe el);  noi măsurăm oamenii după așa zisa înțelepciune a lumii acesteia … Dumnezeu spune că are alte standarde, și dacă citiți cu atenție versetele acestea veți vedea că pentru Dumnezeu înțelepții lumii acesteia sunt considerați, cum? Nebuni. Nebuni de legat.
.
Atunci am putea să vorbim, cum adică Dumnezeu să-și facă plăcere ca să folosească niște oameni care trebuie ca să se lupte cu restanțele!; Dumnezeu să se folosească de niște oameni care, toți adunați de aici împreună, dacă ne punem casele noastre și tot ce avem noi, nu reușim ca să “batem”  nici măcar parcul auto al celui mai mic din “100 de români bogați”; cum am putea să spunem că în această seară, venind pe ploaie de la kilometri prin gropile acestea în care dăm, plătindu-ne autobuzul sau stând după aceea sub umbrele în ploaie ca să prindem  mijloc de plecare spre casă, Dumnezeu ar putea să aleagă asemenea oameni? … care au probleme cu restanțele, cu chiria; care au probleme cu facultățile; care au probleme cu sănătatea; niște oameni slabi, niște oameni care nu sunt grozav văzuți, nu?. Fiecare dintre d-voastră, cei de aici, oriunde vă duceți, la primărie sau în altă parte, trebuie să așteptați pe coridoare pentru că nu sunteți niște oameni, așa, grozavi în fața lumii încât cine vă vede să spună: “aaa, waw, haideți înăuntru, nu stați pe coridor!”.
.
Standardele lui Dumnezeu sunt altfel decât ale noastre, de măsurat. Când vorbim despre lucrurile de jos, biserica a greșit că s-a gândit “dom´le nu cumva ca să fii deștept!” – aste e o prostie; “dom´le nu cumva ca să aveți școală, că vorba aceea litera ucide”. “Noi trebuie să fim cât mai neînțelepți cu putință, să trăim prin păduri, prin codri”, asta a gândit biserica la un moment dat. Să nu uitați că marile necazuri au fost aduse în lumea aceasta de oameni deștepți care au folosit oamenii proști dar sinceri, ca să aducă comunismul, nazismul sau altceva de genul acesta. D-voastră să pricepeți că Dumnezeu, pentru noi, vrea să ne spună că a fi leneș în privința facultății este o prostie.
.
Eu v-am spus întotdeauna: să nu cumva să faceți o facultate, să faceți două! Eu aș vrea ca voi, oamenii sfinți ai lui Dumnezeu, să fiți forța de conducere a acestei lumi. Eu mi-aș dori ca d-voastră să conduceți băncile, instituțiile; să conduceți pârghiile de putere ale acestei lumi, pentru că lumea ar fi schimbată dacă noi am conduce aceste lucruri. Deci d-voastră trebuie ca să învățați! Dintre d-voastră trebuie ca să fie cineva președintele României și primul-ministru; d-voastră trebuie să fiți oameni care să “infectați” guvernul acesta. D-voastră ați înțelege dacă măcar 50 de oameni sfinți, pocăiți sfinți , ar fi în Parlamentul României ce-ar putea însemna? V-ați pus întrebarea aceasta: dacă noi am stăpâni o parte din PIB-ul României, și am fi oameni care să înțelegem că cu banii aceștia ar trebui ca să ducem mai departe împărăția lui Dumnezeu, v-ați da seama ce înseamnă lucrurile acestea? Să nu mai stăm cu mâna întinsă la Stat, la primărie sau la organele locale, ca să ne facă tabla pe biserică, ca să ne pună acoperișul.
.
Noi trebuie ca să fim o forță! Noi trebuie ca să fim oameni folosiți de Dumnezeu, folositori împărăției Lui! Noi trebuie să fim ca acei oameni care, atunci când se duc undeva Dumnezeu să-i poată folosi; atunci când stau acasă Dumnezeu să-i poată folosi. Avem nevoie de niște oameni care nimeni, spune Sf.Ap.Pavel “nimeni dintre voi să nu se laude înaintea lui Dumnezeu”; pentru că dacă aveți ceva să înțelegeți că tot ce aveți aveți de la Dumnezeu, dar să puteți să folosiți aceste lucruri ca pentru gloria lui Dumnezeu, știind că veți pleca de aici, de pe pământul acesta  teribil de goi și teribil de singuri și că nu veți duce nimic de aici. Eu îmi doresc ca d-voastră să aveți cât mai multe lucruri, să aveți cât mai multe bunuri, să aveți cât mai multe diplome, cât mai multe funcții dar să nu vă legați inima de ele. Să nu vă legați inima de ele, știind că tot ce aveți vine de la Dumnezeu.

English: "John Wesley," by the Engli...

English: „John Wesley,” by the English artist George Romney, oil on canvas. 29 1/2 in. x 24 3/4 in. Courtesy of the National Portrait Gallery, London. (Photo credit: Wikipedia)

Citeam în zilele acestea despre John Wesley care a mers 30 de km pe zi, timp de 40 de ani, ca să vestească Evanghelia. La 100 de ani după moartea lui s-a dus unul într-o zi într-un sat și pentru că-l ardea aici la lingurică a vrut ca să bea un pahar de whisky, și a zis: – Domnule, unde se poate bea whisky aici în satul acesta?
         – Nicăieri, i-a răspuns unul de acolo din sat. În urmă cu 100 de ani, aici în sat a fost unul, John Wesley, care a predicat în satul nostru, și de atunci în satul nostru nu mai există gram de băutură.
Vă dați seama ce impact? Să mori, și după 100 de ani, încă viața ta să se mai povestească altora, despre ceea ce ai fost?

Peter Hardwick, care a fost predicator călăreț de circuit, adică mergea din localitate în localitate să predice evanghelia, călare pe cal. Și odată a fost invitat să vorbească despre Dumnezeu. El nu a știut că frații de acolo, vreo 3-4 sfinți care erau, l-au chemat într-un loc în care era muzică, în care oamenii dansau, era o cârciumă de-aceasta mare și el s-a dus acolo. Și i-au spus: – frate, acuma ai teritoriu, acuma ai “teren”. În momentul în care a vrut să deschidă gura a venit o tânără la el și l-a invitat la dans. Exact în clipa în care a vrut să deschidă gura și să țină o predică a venit o tânără și l-a invitat la dans. Știți ce-a făcut? A luat-o de mână și el s-a așezat în genunchi înaintea ei, ca și cum ar cere-o de nevastă, și a spus în felul următor: “n-am făcut nimic nicciodată fără să cer binecuvântarea lui Dumnezeu. Am să cer binecuvântarea lui Dumnezeu ținându-te pe tine de mână și dacă Dumnezeu îmi spune ca să dansez cu tine și să mă binecuvinteze Dumnezeu pentru asta, eu o fac”. A început să se roage, muzica s-a oprit din cântat, au început oamenii să plângă, au început oamenii să fie cercetați de Dumnezeu și el era tot pe genunchi cu fata aceea de mână, și în seara aceea, acolo în locul acela, s-a plantat o biserică cu 32 de oameni. Acolo a luat o biserică loc.
.
Vă dați seama că voi trebuie să fiți niște oameni care să spuneți despre Dumnezeu în lumea aceasta? Oare ce fel de oameni poate să folosească Dumnezeu? 100 % că Dumnezeu nu poate să folosească un om care stă toată ziua pe Facebook; care stă împlântat în calculatorul lui, vrea să știe cine cu cine este într-o relație, cine s-o mai îmbrăcat cu ce și neaparat cine și-a spălat pisica seara, … “vineri seara mi-am spălat pisica, … waw” … . Tre neaparat 2000 le like-uri pentru asta. “Uite dom´le, a reușit să-și spele motanu?”.  Și sigur că este o informație extraordinar de importantă pentru sufletele noastre să auzi că prietena ta și-a mai cumpărat o pereche de șosete; te zidește, te face să crești intelectual, îți crește coeficientul de inteligență, … deci 100 % că Dumnezeu nu poate folosi un om care stă toată ziua pe calculator!; un om care toată ziua ascultă muzică mutându-se de pe un pat pe altul … . Dumnezeu nu poate folosi un tip “aerian”, un tip care e interesat doar de propria lui persoană; Dumnezeu nu poate folosi un om care nu vede altceva decât comoditatea lui, să-și vadă tabieturile împlinite, să-și vadă viața răsfățată; Dumnezeu nu poate să folosească un om care se naște într-o biserică, doar pentru simplul fapt că omul respectiv s-a născut în biserica respectivă. Atunci ce fel de om poate să folosească Dumnezeu?

pustan

1. Omul căruia nu-i este frică

În primul rând Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică. În primul rând Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică, și aduceți-vă aminte că numai frica de Domnul este bună. Dacă trebuie să vă fie frică de ceva să vă fie frică de Domnul pentru că frica de Domnul este începutul înțelepciunii. De oameni să nu vă fie frică pentru că spune cartea Proverbelor că frica de oameni este o cursă. De cele mai multe ori ne este frică de oameni și nu de Dumnezeu. Biblia zice să vă fie frică de Dumnezeu și să nu vă fie frică de oameni, că n-au ce să vă ia; în cel mai rău caz vă ia viața. Nu vă fie frică de oameni!
.
Va trebui să pricepeți că trebuie să fiți niște oameni care să biruiți frica, pentru că omul pe care-l poate folosi Dumnezeu este omul care depășește frica; este omul căriua nu-i este frică. Și cel mai bun exemplu pe care, noi, îl putem avea este David, care nu era decât un adolescent și care stătea înaintea lui Goliat, un munte de tablă, un munte de fier, un criminal, un om mare de 3 m și 200 de kg,  un om care  avea numai capul suliței lui vreo 20 de kg; un om care avea pe el fier, și era luptător de profesie și care omorâse atâția oameni.  Și vine în fața lui Goliat un copil cu cinci pietre din râu și cu praștia în mână și se duce în fața acelui colos. Toată armata lui Israel, toți clănțăneau din dinți, toți erau paralizați de frică. Și omul acesta stă în fața lui Goliat pentru că el înțelege niște lucruri; avea intuiție spirituală. El a înțeles că dincolo de luptă poate să fie ceva măreț. Știți ce a înțeles David în ziua aceea? Că Dumnezeu avea nevoie de un erou pe câmpul de luptă, și a zis: eu sunt acela. În urmă cu 20 ani, 30 ani, 15 ani, 10 ani, 5 ani am înțeles cu toții un lucru, și anume că Dumnezeu are nevoie de un erou și că eroul acela poți să fii chiar tu când ai spus: da Doamne, vreau să mă schimb, vreau să schimb lumea, ies aicea în față; n-o să-mi mai fie frică ce-o să zică mama, ce-o să zică tata; nu-mi mai este frică de ce-o să zică profesorul de la școală; nu-mi este frică dacă o să mă mărit sau nu; nu-mi este frică dacă o să am bani sau nu, eu vin înaintea Ta!. În clipa aceea ai devenit erou. Pentru că nu este mai mare erou, spunea o cântare de-a noastră, decât cel ce biruiește încercarea. Nu este mai mare erou decât cel ce trăiește răbdarea. Înaintea lui Dumnezeu nu este erou mai mare decât acela care biruiește frica. Și David a înțeles în ziua aceea, în fața lui Goliat, că Dumnezeu avea nevoie de un erou, a intuit. Va trebui să vedeți cu ochii aceștia că Dumnezeu are nevoie de eroi; are Dumnezeu nevoie de oameni pe care să-i arate lumea și să zică: waw, este omul lui Dumnezeu acesta! Dom´le, uită-te la el, președintele țării.
.
Atâta suntem de slabi când mă gândesc, spre exemplu, că pentru noi ar fi un lucru extraordinar și dacă s-ar pocăi Smiley. Da, ar fi bine dacă s-ar pocăi toți!; tot parlamentul să se pocăiască, să devină eroi, în sfârșit: din hoți, eroi, extraordinar! O schimbare de paradigmă, o schimbare de gândire. Să-i vezi pe toți dintr-o dată să avem parlament cu sfinți; să înceapă cu slujbă toți și să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu are nevoie de eroi și vor trebui oameni care să vadă dincolo imediatul, de ziua aceasta de astăzi. David are o intuiție spirituală, o înțelegere spirituală. Ce făcea înainte? Omorea câte un leu. Să știți că nu este ușor; eu sunt convins că d-voastră pe la 14-15 ani ați fi întâlnit un leu nu v-ați fi apucat să-i întoarceți fălcile pe dos, cum făcea David. David zicea: eu am mai prins și omorât câte un leu; păi cu atât mai mult pe ăsta (Goliat), că leul e agil. David a priceput că nu are cum să-l rateze pe Goliat; era atât de mare Goliat că oriunde trăgea David cu praștia îl nimerea. Și Goliad fiind mare, imens nu se putea mișca așa de rapid. David avea înțelegerea spirituală a lucrurilor.
.
Dumnezeu vă dă în viață lucruri mărunte de făcut pentru că Dumnezeu vă pregătește întotdeauna pentru ceva măreț, pentru ceva mare, pentru ceva glorios. Nu disprețuiți că sunteți acasă o femeie care aveți 3 copii și faceți toată ziua sandwich-uri! Câteodată îți vine să paralizezi de verni și să zici: asta-i tot restul vieții mele? Și după ce termin copii să înceapă nepoții și să rămân acasă să fac sandwich-uri pentru nepoți? N-o să știi nicciodată, și s-ar putea ca unul dintre nepoții aceia la care le faci sandwich-uri să fie un Moise al României. Va trebui să invățați că va trebui să trăiți din lucrurile astea mărunte în viață, pentru că Dumnezeu vrea să vă pregătească pentru examene mari. În seara asta va trebui să pricepeți un adevăr elementar: toate lucrurile mărunte prin care va trebui să treceți în viață sunt pregătiri pentru leii mari care urmează. De fapt, leii pe care i-am crezut astăzi mari nu sunt decât șoareci mărunți; leii adevărați de aici încolo urmează. Dumnezeu n-o să vă dea încercări decât treaptă cu treaptă; niciodată prea mult; niciodată prea dintr-o dată toate lucrurile. O să trebuiască să treceți etape mici ca să ajungeți la lucrurile mari. Eu vă promit în numele lui Isus Hristos că diavolul care este și care răcnește ca un leu este întreg și viu. N-o să vă bateți niciodată cu un leu mort ci o să vă bateți cu unul viu, dar Dumnezeu vrea să vă facă în această seară oameni care să biruiască frica. Să nu vi se “bată” genunchii de-o-laltă pentru că n-ați rezolvat nimic.
.
Va trebui să pricepeți că va trebui să aveți călăuzire spirituală. David a refuzat armura lui Saul; știa că Scriptura și cuvântul lui Dumnezeu era suficient. Saul i-a propus lui David pentru luptă lucruri omenești însă el nu vroia lucrurile omenești. David zicea: eu mă duc în numele Domnului meu și știu că nu sunt pregătit din punct de vedere omenesc să mă înfrunt cu el, dar eu mă duc în numle Dumnezeului oștirii mele, pentru că el (Goliat) nu m-a jignit pe mine ci pe Dumnezeul meu și Dumnezeul meu se va răzbuna întotdeauna. Dumnezeu vrea ca să fiți fără frică. Mai bine să sferiți d-voastră din cauza adevărului decât să sufere Adevărul din cauza voastră. Să fiți oameni fără frică, să fiți oameni curajoși. Dumnezeu are nevoie de oameni curajoși. În dragoste să nu aveți frică nicciodată. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care a biruit moartea și în fiecare zi ne spune în Sf.Scriptură nu te teme. Nu vă fie frică niciodată. Dumnezeu poate folosi un om care să nu aibă frică niciodată.
.
Știți dintre d-voastră cum au încetat bătăliile în arenele romane? Câți dintre d-voastră ați văzut Gladiatorul? Sau câți dintre d-voastră ați citit Quo Vadis al lui Sienkiewicz? Știți de luptele romane, gladiatorii, în care doi se băteau până mai rămânea unul; ca să se delecteze poporul căci asta vroia în fiecare zi: pâine și circ. Și luptele cu gladiatorii s-au sfârșit în anul 391 când un om a avut un curaj; se numea călugărul Telemachus. Într-o zi Dumnezeu i-a spus și  deși era începutul călugăriei, a ieșit afară  și a mers la Roma. Când a văzut luptele acelea în arene, cu gladiatori, când a văzut sângele acela în arenă și oamenii care se omorau, a sărit peste spectatori și a ajuns în mijlocul arenei; și el era numai până la jumătatea gladiatorului la înălțime. A strigat o dată cât a putut de tare: în numele lui Isus Hristos opriți-vă. Mii de oameni erau și vedeau spectacolul sângeros și a venit acest om pitic, grăsuț și a zis: în numele lui Isus Hristos opriți-vă. Gladiatorul s-a uitat spre împărat și împăratul i-a făcut semn că acest călugăr e nebun iar gladiatorul a împlântat sabia în Telemachus. Când a căzut pe genunchi, cu sabia în piept, în ultimele clipe din viață ultimele cuvinte au fost: în numele lui Hristos opriți-vă. Unul câte unul, spectatorii au plecat afară și s-a oprit tot, s-a oprit lupta; toți rușinați au ieșit unul câte unul afară. Luptele cu gladiatori s-au sfârșit în seara aceea. A fost ultima luptă în Coloseumul din Roma pentru că un om a avut curajul și n-a avut frică și a spus în numele lui Isus Hristos opriți-vă. În dragoste nu este frică niciodată. Când te duci nu contează cât de mic și fără de bani ești; atunci când spui ceva vocea ta trebuie să se audă, vocea noastră trebuie să se audă, n-avem voie să ne fie frică.

2. Omul care dă tot ceea ce are

În al doilea rând, Dumnezeu folosește un om care dă tot ceea ce are. Dumnezeu folosește nu numai un om căruia nu-i este frică ci și care dă tot ceea ce are. S-a-ntâmplat, în Ioan cap.6, un lucru ciudat; trei zile au stat oamenii și l-au ascultat pe Hristos predicând și Domnul zice “nu vreau să la dau drumul oamenilor să plece flâmânzi din locul acesta”. Dumnezeu nu vrea ca noi să plecăm flămânzi de la biserică. Dumnezeu vrea să plecăm hrăniți de la biserică. Isus Hristos știa că, trei zile stând în fața cuvântului divin, niciunul dintre ei nu s-a gândit la mâncare. Dar venea perioada în care Hristos trebuia să plece și erau câteva mii de oameni acolo (Biblia spune că erau vreu 5.000 de bărbați deci trebuiau ca să fie vreo 15.000 cu toții). (Photo credit tribodejacob.blogspot.com)
Dom´le, suntem vreo 15000 de oameni, la care Filip scoate calculatorul, tastează, și zice către Iuda:
–          Câți bani avem, mă, Iuda?
–          Jumătate avem, zice Iuda (totdeauna el avea jumătate, cealaltă jumătate o punea în celălalt buzunar)
–          Bine. Păi cu câți bani avem acuma aici n-o să putem hrăni decât … puțini oameni. Adică, a vrut să spună, abia putem să mâncăm noi 12 (apostolii).

Andrei apostolul  (pentru că omul care vrea în viață să nu facă ceva caută scuze: n-avem bani, suntem puțini, suntem nevrednici, nu știm, n-avem orgă, n-avem stație, n-avem resurse, …, n-avem, nu s-au făcut niciodată lucrurile acestea, nu se poate face nimic; omul care nu vrea să facă ceva caută scuze, pe când omul care vrea să facă ceva caută soluții) știa și câți bani au apostolii și câți oameni sunt în față … și caută soluții. Se duce în stânga și în dreapta și întreabă – cine are de mâncare. – Eu, zice un băiat. Ne spune Biblia că avea cinci pâini și doi pești (i-o fi pus maică-sa de acasă). Și Andrei îi cere peștii copilului și copilul dă tot ceea ce a avut (putea să-și țină pentru el un pește și o pâine).  Dumnezeu folosește un om care dă tot ceea ce are.
.
Da´, nu-i mult cinci pâini și doi pești! Păi da, nu-i mult, dar dacă este tot ceea ce ai, este enorm !!!, și veți vedea ce poate face Dumnezeu cu puținul unui om care-l dă tot din inima lui. Spune în Luca 6,38: Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura”.
.
Când a plecat o navă spre China, să ducă un transport, doi oameni stăteau în port și spunea unul dintre ei: – vezi prietene?, pe nava asta care pleacă în China acuma, eu am trimis aparatură medicală de 10000 de dolari, ca cuvaântul lui Dumnezeu să fie, prin medici, vestit acolo în China. 10000 de dolari am trimis! La care, cel de-al doilea a spus: – vezi nava aceea?, pe nava aceea pleacă spre China singura mea fiică, să fie misionară înaintea lui Dumnezeu. Iar celălalt s-a rușinat și a spus: prietene, ce mare e jertfa ta pe lângă a mea! Omul acesta, al doilea, a dat tot ceea ce a avut (fata lui), iar celălalt a dat 10000 de dolari.
.
În momentul în care ți-ai pus toată viața înaintea lui Dumnezeu, tu nu realizezi ce poate face Dumnezeu cu o asemenea viață. Ne plângem că nu avem resurse.Să nu mai spuneți asta niciodată. O parte dintre d-voastră aveți o alocație. Știți, de exemplu, că o alocație pe lună înseamnă în Cuba salariul unui păstor pe o lună? Ați știut că un păstor din Cuba poate să fie ținut cu alocația d-voastră? Nu mai vorbesc de ajutorul de șomaj, cu acela țineți o filială cu episcop cu tot, în Cuba. Asta am vrut să vă spun: nu sunteți săraci. Împreună suntem o echipă de oameni extraordinar de bogați, împreună suntem puternici, împreună Dumnezeu vrea să ne spună că poate să facă lucrări mari cu noi, cu o singură condiție: nu-i mai dați lui Dumnezeu 40 % din inimă, 0,5 % din buzunar, 0,7 % din timpul d-voastră; dați-I tot sau nu-I dați nimic. Dumnezeu vrea să se folosească de un om care dă tot ceea ce are. N-o să-ți ceară Dumnezeu toată averea (deși s-ar putea odată și odată să ți-o ceară); n-o să-ți ceară Dumnezeu să renunți la casă sau la mașină … nu vă legați inima de nimic. Dacă asta trebuie să-I dați lui Dumnezeu, dați-I tot într-o zi, și sunt convins că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care vă va răsplăti. Dăruiți-I. Aveți o voce dăruiți-o lui Dumnezeu!; aveți un calculator, daruiți-l lui Dumnezeu!; aveți puterea de a merge și a pătrunde în locuri în care alții nu pot, duceți-vă acolo!; duceți-vă și vorbiți și altora despre Dumnezeu!; dacă sunteți mai buni la literatura, obligați-i să vă asculte și o predică; faceți tot ce puteți, siliți-i să intre în împărăția lui Dumnezeu! Dați tot ce aveți: din timpul d-voastră, din banii d-voastră, din resurse, din haine, absolut din tot ceea ce aveți d-voastră. Când unul dintre pastori a spus într-o zi ca să facă o colectă pentru o femeie căeria i se amputase amândouă picioarele, pentru a putea să-și cumpere un cărucior, povestea pastorul acesta, “am luat și am pus bani puțini în colectă; îmi dădeam seama rușinat că mare lucru nu am adunat. Am văzut apoi că a apărut o fată în biserica noastră. Era și ea într-un picior căci celălalt îl avea amputat, și umbla în cârje. Și a venit acea tânără în cârje, fără un picior, a ajuns în față (că la noi colecta se adună în față, acolo vin oamenii și pun banii într-o farfurie). Mi-am dat seama că avea niște haine ponosite dar ceea ce avea, avea 2 cercei; erau cercei primiți de la mama sau de la bunica ei căci era un model vechi, erau 2 cercei din aur. Și i-a scos de la urechi și i-a pus acolo în cutia aceea, după care și-a târât cârjele și a plecat afară. Eu atunci, în momentul acela, când mi-am dat seama ce haine are pe ea, mi-am dat seama că de fapt ea dăduse tot. Ea avea un picior tăiat. M-am dus și am luat cerceii din farfurie și am fugit după ea; ieșise pe ușă afară căci era sfârșitul programului și i-am spus:

– uită, haide că tu nu ai bani, nu trebuie să dai tu; lasă că mai facem colectă și o să adunăm bani pentru femeia respectivă. Nu trebuie ca să dai tu cerceii aceștia, ia-ți cerceii înapoi.
La care, s-a întors spre mine, și cu o voce foarte dură mi-a spus:
– auziți domnule, eu nu vi i-am dăruit d-voastră cerceii aceștia, eu I-am dăruit lui Isus. Așa că d-voastră nu mi-i puteți da, că nu-s ai d-voastră.
Și încet, încet târându-și cârjele (și nu am mai văzut-o de atunci) a plecat.”
.
S-ar putea ca în seara aceasta Dumnezeu să-ți ceară cerceii pentru că prea suntem noi legați de niște lucruri mărunte în viața noastră. Dumnezeu vrea să spună , prin mine, că mulți dintre voi puteți să-i dați lui Dumnezeu toți banii care-i aveți, și casa să-I dați, dar poate că păstrați ceva, un mărunțiș; ceva, nu neaparat material, cine știe ce iubiți cel mai mult, cel mai tare și exact acest lucru-l vrea Dumnezeu de la voi. Nu mai păstrați nimic pentru voi pentru că ce o să păstrați o să vă “omoare” într-o zi. Dați-I lui Dumnezeu totul pentru că Dumnezeu se folosește de un om căruia nu-i este frică nicciodată și Dumnezeu se folosește de un om care dă întotdeauna totul. “Doamne asta vrei să-ți dau? Asta-ți dau!, nu mă leg de nimic; nu mă mai leg de nimic, nu mai am niciun vis pentru mine”

Photo credit philipnunn.com

3. Omul care nu se poate opri

În al treilea rând, Dumnezeu folosește un om care nu se poate opri. Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică, Dumnezeu folosește un om care dă tot ce are și , în al treilea, rând Dumnezeu folosește un om care nu se oprește. Un om care nu se oprește. Spune Sf.Scriptură, în Iosua cap.6, că au ajuns în fața Ierihonului, țineți minte întâmplarea aceasta? Iosua, după 40 de ani de umblat prin deșert, ajunge în fața primului oraș pe care-l văd în viața lor: Ierihonul. Ei n-au mai văzut până atunci oraș, și au avut și ce să vadă; cel mai vechi oraș din lume era acolo, în fața lor, și trebuia biruit. Zidul cetății era gros, 6 m lățime, și spune Scriptura că Iosua s-a dus și a căzut înaintea lui Dumnezeu. Iosua era general, avea “berbeci” de asalt, avea strategie militară, aveau spioni (prima dată și-au trimis iscoadele), și spune cuvântul lui Dumnezeu că au ajuns în fața Ierihonului.
.
Dumnezeu nu vine la Iosua cu o strategie militară ci vine la el cu ceva ce are de-a face cu disciplina militară, și-i spune: “- Iosua, tu asculți de Mine. Nu trebuie să faci nimic Iosua, nu folosești spioni, nu folosești nimic din tot ceea ce ai gândit și ai învățat în școala militară”.  Și am ajuns la concluzia că niciunul dintre noi n-o să se poată folosi de Dumnezeu, de școala lui Dumnezeu, până nu uită școala lumii acesteia. Va trebui să uiți ce-ai învățat pe pământul acesta ca să-ți amintești de ce vrea să te învețe Dumnezeu; ca să aibă Dumnezeu lo cunde să-ți pună învățătura.  “- Iosua, nu nu iei Ierihonul cu bătaie, asta e treaba mea, zice Dumnezeu. Eu, Dumnezeu, am probleme cu Ierihonul și Eu ți-l dau în mână. Ce să faci? Înconjori Ierihonul, tot îl înconjori, tot îl înconjori, tot înconjori Iosua și va veni o zi, în care îți spun eu, și suni din trâmbiță Iosua, și zidurile o să cadă în interior (orice zid când cade , cade în exterior; astea au căzut toate în interior). Iosua, asta e treaba mea, zice Dumnezeu. Tu trebuie să faci un lucru: nu te opri !!! Ce smerenie la Iosua, toată viața:

– Nu ne luăm concediu, (Doamne) ?
– Nu
– Bem un pahar de apă?
– Nu.
– Trebuie să vorbim?
– Nu.

Așa (în cerc) au mers 6 zile; 6 zile au tăcut toți: ofițeri, generali, care erau acolo … . Cei de pe ziduri râdeau: “- Bă, au înebunit ăștia!”. Asta înseamnă să nu te știi opri. Dacă Dumnezeu îți zice, “pe aici”, “pe aici” mă duc. – Până unde (Doamne)? Până când (Doamne) ? / – Până la sfârsit. / – Când va fi sfârșitul (Doamne)? / – Nu știu.
.
D-voastră știți că unul dintre marii inventatori, care a făcut atâta bine lumii, Luis Pasteur, a spus în felul următor (când l-a întrebat un ziarist: în ce stă puterea lui?): “puterea mea stă exclusiv în tenacitatea mea”. Ați auzit de cuvântul tenacitate? “- Nu mă las, nu mă las, nu mă las … dă diavolul cu mine de pământ mă ridic în picioare, în numele lui Isus Hristos; am căzut azi la examen , îl iau mâine, nu este o problema, dar nu mă las …”. Îmi spunea unul din frații mei, în seara aceasta: “- Frate, în seara în care am hotărât să lupt mai tare pentru Domnul, în ziua următoare am căzut la examen; la câteva ore după ce am hotărât să fiu biruitor”. Diavolul știți cum este? Diavolul este șiret. Dumnezeu ne încearcă tenacitatea, până la capăt cu El.
.
Nu mai țin minte când am văzut un film din primul război mundial. Știți, pe vremea aceea se foloseau și atacurile cu gaze, și o grămadă de lucruri …, un film foarte dur, făcut de englezi. D-voastră știți un lucru foarte trist din primul război mondial? Vă dau o dată: 15 martie 1915. Marina britanică atacă baza turcească din Dardanele. Era la începutul primului războiu mondial, imediat după 1914 a fost asta. Atâta au tras cu tunurile, și unii și alții, căci de bătălia aceea depindea soarta întregului front. Și la un moment dat, după ce au pierdut 3 nave, britanicii au hotărât să se retragă. Au zis: “lasă că-i batem altă dată”. Știți ce n-au știut britanicii? Știți ce n-au știut? Că flota turcească  mai avea muniție pentru 60 de secunde și hotărâseră deja să se predea. Și dintr-o dată au văzut că se întorc navele (britanice) și pleacă acasă. Știți ce a însemnat acele 60 de secunde? Încă 3 ani de război, milioane de vieți ucise.
.
O, dacă ar mai fi așteptat 60 de secunde, până se sfârșea ultimul cartuș! Aici ne bate diavolul !!! O, dacă am mai avea răbdare !!! O, dacă am mai lupta 60 de secunde !!! Nu există durere mai mare decât să te îneci la mal, aproape de mal. Nu există durere mai mare decât să mori aproape de “bază”, decât să te oprești din drum, decât să nu mai visezi, decât să te pună Satana cu “capul la cutie”. Asta vrea să facă diavolul cu noi, cu fiecare: să ne oprim din drum. Cât va trebui ca să înconjori Ierihonul? Cât va trebui să se pocăiască părinții tăi? Cât va trebui ca să-ți rezolve Dumnezeu problema măritișului? Cât va trebui să-ți rezolve Dumnezeu problema sănătății? Când va trebui Dumnezeu să-ți rezolve problema serviciului? … a banilor? Mă înțelegeți de ce mi-e ciudă? Sunt lucruri mărunte în viața aceasta, sunt lucruri mărunte, însă eu am impresia că nu le știm pune înaintea lui Dumnezeu cum trebuie.
.
Dumnezeu folosește un om căruia nu-i este frică, în dragoste nu este frică. Va trebui ca să nu mai tremurăm, va trebui ca să fim puternici. Dumnezeu vrea să ne spună în seara aceasta: nu vă mai fie frică! … nici de ziue de mâine, nici dușmanul, nici de săgeata care zboară ziua, nici de spaima din timpul nopții, … . Va trebui să învățăm că Dumnezeu vrea să folosească un om care dă tot ce are … dă-ți “cerceii” jos. Mai ai tu ceva lucruri la care ții în viață, mai ai tu lucruri la care ții în viață. Dai tot ce ai ! S-ar putea ca Dumnezeu să nu-ți ceară nimic până acum și să-ți ceara “cerceii” în seara aceasta (spiritual vorbind). Dumnezeu cere apoi, de la voi, să nu vă opriți, să nu vă opriți nicciodată. Când veți ajunge acasă, uitați-vă la un filmuleț, de vreo 5 minute, cu Charles Chaplin. L-au pus ca să păzească. Ofițerul lui, și i-a zis: tu rămâi aici cu lucrurile noastre, și nu vi din post până nu ne întoarcem noi. Și ei au plecat să se bată cu inamicul. El a rămas în tranșee, cu pușca în mână. Aceia, s-au bătut, nu s-au bătut, dar s-a terminat războiul și n-au mai venit după el. După vreo 20 de ani, nu mai avea bocanci în picioare (îl arată cu haina legată pe picior), pușca ruginită, bărbos, nespălat, și un munte de conserve (în fiecare zi mânca câte o conservă), și păzea, dacă șeful asta i-a spus să facă până-l va scoate din post. A văzut un avion care împrăștia îngrășăminte și a crezut că este de luptă. Dăi, să tragă după avion, să împuște pilotul. – Bă ești nebun, s-a terminat războiul de 20 de ani ! / – Păi, ofițerul meu n-a mai venit după mine, nu știu.
.
Asta vrea Hristos cu noi. “– Până când spun Eu, până când te demobilizez, Eu te scot din tranșee, zice Hristos, până atunci ești pocăitul meu!” Nu ne scoate pe noi diavolul din tranșee când vrea el. Dacă Dumnezeu ne-a chemat la oaste, soi suntem obligați Celui ce ne-a chemat la oaste, spune Sf.Ap.Pavel. Voi nu sunteți obligați nimănui, voi nu dați socoteală unui om! Pentru că voi sunteți “nebunii” pentru Hristos, și nebunii, nebunii adevărați, nebunii de legat, în loc să stea în baruri, în discoteci și în altă parte, acuma duminică seara, sau să se întindă în pat (că oricum de mâine începe iarăși o săptămâna grea), ăștia vin în casa Domnului. Nebuni de legat ăștia care stau lângă Dumnezeu, nebuni de legat ăștia care privesc mâna lui Dumnezeu, nebuni de legat ăștia care așteaptă un mesaj de la Dumnezeu, nebuni de legat sunt ăștia care-și petrec tinerețea cântând, slujind, făcând o grămadă de lucruri pentru Dumnezeu … nebuni de legat, nebuni pentru Hristos. Dar nebunia lui Dumnezeu este mai importante și mai sfântă decât înțelepciunea lumii acesteia! Până la urmă voi aveți dreptate!, chiar dacă lumea nu v-o dă astăzi (nici nu trebuie să v-o dea ei, trebuie să v-o dea Dumnezeu).
.
Un om căruia nu-i e frică, un om care dă tot ce are și un om care nu se oprește

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Vladimir Pustan – La ce masă ne-am așezat 3 Noiembrie 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit leohartshorn.blogspot.com

1 Corinteni 11:23

23 Căci am primit dela Domnul ce v’am învăţat; şi anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vîndut, a luat o pîne. 24 Şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi a zis: ,,Luaţi, mîncaţi; acesta este trupul Meu, care se frînge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.„ 25 Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou în sîngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, oridecîte ori veţi bea din el.„ 26 Pentrucă, oridecîteori mîncaţi din pînea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, pînă va veni El. 27 De aceea, oricine mănîncă pînea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sîngele Domnului. 28 Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuş, şi aşa să mănînce din pînea aceasta şi să bea din paharul acesta.

Un fragment din predică:

Nu vă vine să credeţi cum se unesc oamenii la rău, cum îşi găsesc numărul de telefon cand vor să nenorocească pe cineva. Nu vă gândiţi cum li se aşează in faţă tot felul de idei. Atunci cand vrem să ridicăm un om, nu găsim solutii. Dragilor, voi trebuie să pricepeţi ce spune in 1 Corinteni 1:10 „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n’aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într’un gînd şi o simţire.” „Mă rog pentru asta,” spune Pavel, „ca să fiţi uniţi. Să aveţi acelaşi gând care era în Isus Hristos.”(30)

Aş vrea sa pricepeţi acest adevăr important: Dacă nu avem relaţii, unii cu alţii, bune, nu incercaţi să vă apropiaţi de Isus Hristos astăzi. Din toată inima, vă chem să aveţi un gând şi o simţire. Aveţi o problemă cu cineva? Duceţi-vă şi impăcaţi-vă unii cu altii. Biblia ne spune că trebuie să impărtăşim cu celălalt şi binele şi răul. Trebuie să dăruim din ceea ce avem şi celuilalt.

VIDEO by Fundatia Ciresarii Predica incepe la minutul 3:30

Vladimir Pustan – Foamea care satură 30 Octombrie, 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Photo credit Facebook Ciresarii

Din seria Predica de pe munte – Secretul pentru o viata biruitoare

Un nou ciclu de predici în Biserica Penticostală ”Speranța” din Oradea. Împreună vom învăța din Predica de pe munte ”Secretul pentru o viață biruitoare”. (Note: Se va studia din Evanghelia dupa Matei 5, 6, si 7.
În fiecare miercuri de la ora 19.30.
Se transmite LIVE pe Radio Cireșarii.

Vladimir Pustan la Biserica Penticostală Speranta, Oradea Predica de pe munte – Secretul pentru o viată biruitoare

Pustan 5

Predica #5 Foamea care satură

(din ciclul de predici: Predica de pe munte – Secretul pentru o viață biruitoare)
Vladimir Pustan
6 Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!
.
Pentru cei ce suntem aici, în această seară, vom vorbi despre foamea care satură. Desigur că este un paradox, și unul dintre paradoxurile pe care le-am văzut anii aceștia, când m-am întors din Africa m-a întrebat un prieten: care este cea mai mare diferență dintre Africa și Europa? I-am spus că cea mai mare diferență dintre Africa și Europa este că în Africa oamenii mor de foame fizic și în Europa mor de foame spiritual. Asta este cea mai mare diferență dintre Africa și Europa. Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute ca să trăim și spiritual, pentru că viața nu este numai stomac – asta e foarte important. Să vorbești despre foame într-o lume care se satură greu, în care unii mănâncă prea mult, în care milioane de tone de mâncare se aruncă zilnic și pe de altă parte mii de copii mor. În fiecare zi mor de foame 5000 de copii pe glob, iar în cealaltă parte de lume se aruncă tone de mâncare.
.
Să vorbim despre a fi nesătui într-o lume care este sătulă totuși?  Isus Hristos ne spune că spiritualitatea va trebui să bată viața obișnuită. În această seară, sigur că am putea gândi că n-ar fi predica pentru noi cei care suntem aici; cel puțin noi, care am venit aicea, am venit să ne săturăm foamea spiritual și ne-am gândit cămai important decât orice pe pământul acesta este sufletul. Și aș vrea ca după predica din această seară să ne dăm seama cât de important este să ne fie foame după Dumnezeu, mereu sete după cuvântul său și să ne dorim cât mai mult să trăim după cuvântul acesta; să ne dorim tot mai puternic din punct de vedere spiritual. Gândiți-vă la Vechiul Testament când Esau, căruia i-a fost foame, și-a dorit atât de mult mâncarea pe care Iacov i-a gătit-o încât și-a vândut dreptul de întâi născut din pricina acestui lucru. Voi trebuie, în acest timp pe care-l petreceți aici, să aveți din punct de vedere spiritual foamea pe care Esau a avut-o din punct de vedere fizic; pofta aceea de Dumnezeu, pofta aceea de a împlini mai mult voia Lui, pofta aceea de a trăi mai aproape de Dumnezeu și de cuvântul Său cel sfânt.
.
Marea frământare a Domnului nostru Isus Hristos a fost că, după ce noroadele au stat trei zile lângă El, și au ascultat cuvintele Domnului, Isus le-a spus ucenicilor înainte de a pleca oamenii aceia, miile de oameni care erau acolo: nu vreau, zice Domnul, să le dau drumul să plece flămânzi. Așa s-antamplat minunea înmulțirii pâinilor. Domnul  nu vrea ca să plecăm flămânzi de la biserică, Domnul vrea ca să plecăm sătui din punct de vedere spiritual. Domnul vrea ca să plecăm de aici și să spunem: cu adevărat Domnul mi-a stâmpărat foamea și setea aceasta spirituală de El. Și Domnul să ne ajute ca de fiecare dată când venim aici, sau în bisericile unde vă rugați sau vă închinați d-voastră duminica, să vă ajute Dumnezeu și să ne ajute să plecăm săturați de la casa Domnului. Nu este mai mare bucurie pentru un păstor, nu este mai mare bucurie pentru un preot, nu e mai mare bucurie pentru Dumnezeu, decât să știe că noi, de la casa Lui, plecăm sătui, plecăm gata să facem bine; pentru că așa cum, dacă vă duceți cu avionul, unul dintre lucrurile pe care vi le spune obsedant stewardesa, întotdeauna, zice, în caz că e nevoie de oxigen îți iei singur tubul de oxigen care cade, acea mască și ți-o pui pe față, după care ajuți pe cineva de lângă tine. Faptul că în această seară trageți oxigen spiritual în locul acesta va trebui să vă facă când plecați de aici să puneți masca și pe obrazul celui care nu are suficient aer, din punct de vedere spiritual.
.
Vorbim de ferice de cei flămânzi după Mine, zice Domnul; ferice de flămânzii după neprihănirea Mea și însetații după hrănirea Mea, căci ei vor fi săturați – nu în lumea de dincolo ci în lumea asta de aici. Și primul lucru pe care  îl învățăm în această seară este cătrebuie să vă recunoașteți nevoia hranei spirituale. Dacă vrei să fii sătul spiritual, în primul rând trebuie să-ți dai seama că ai nevoie de hrană spirituală. Recunoașteți această imensă nevoie căci noi suntem ființe spirituale. Noi suntem ființe spirituale. Când vom pleca de aici moartea nu este decât o virgulă, nu este un punct. Viața adevărată începe abia după ce vom pleca de pe pământul acesta. Noi suntem ființe spirituale. Aveți în voi niste doruri pe care nu vi le poate astâmpăra nimic de pe pământul acesta. Înseamnă că sunteți creați pentru o altă lume din moment ce de atâtea ori ne simțim străini aici pe pământul acesta. Noi suntem ființe spirituale, deși parcă nu mai credem asta. Într-o lume materialista, într-o lume în care credem că omul trăiește, vorba comuniștilor, numai cu pâine, în care credem că suntem numai ființe materiale – nu e adevărat. Ceea ce e important în noi rezistă dincolo de mâncarea de zi cu zi; ce e important în noi rezistă și după moartea noastră trupească. Ce e important în noi e sufletul și d-voastră aveți obligația să vă hrăniți și sufletul acesta.
.
Cum ne comportăm cu trupul? În primul rând, probabil că mâncăm prea mult. Ardem calorii prea puține și mâncăm prea mult. Avem tot timpul frica aceasta ca nu cumva să murim de foame. Am trăit în mijlocul copiilor de la Casa de copii din Beiuș. Marea lor problemă era, atunci când îi mai aduceam la mine pe acasă, după ce adunam salteaua de pe jos tot timpul găseam biscuiți și ce mai aveau ei pus sub saltea. Tot timpul frica aceasta de a nu muri de foame, proviziile acestea. Aceasta este frica noastră de fiecare zi – nu cumva să nu mai avem ce mânca. Avem o satisfacție de a mânca, o lăcomie de a mânca. Am văzut azi un link, trimis de un prieten, pe youtube cum a murit un român la un festival de mâncat cârnați, acuma în zilele astea, nu de mult timp. Ultimele lui minute de viață. Înainte cu un minut de a muri era filmat de cinci români la acel festival dintr-o comună care a organizat un festival de mâncat vestiții cârnați de Pleșcoi. A băgat patru cârnați de aceia pe gură și după aceea a murit. Dom´le, eu cred că este moartea râvnită de mulți români: a murit cu gura plină. Este reprezentantul întregului popor român. Înainte de a muri a fost filmat și a murit după aceea. Spune-le la oamenii aceștia că a zis Hristos, preluând ce a zis Dumnezeu în Vechiul Testament (Deuteronom 8, 3): omul nu trăiește numai cu pâine. Materialiștii spun că omul trăiește în primul rând cu pâine. Dumnezeu spune că omul trăiește în primul rând cu cuvântul lui Dumnezeu și apoi cu pâine. N-o să ne spună Dumnezeu: să nu mai mâncați pâine, să muriți acuma, că voi aveți Biblie. Nici vorbă de așa ceva ! Eu trebuie să trăiesc cât mai mult ca să pot face cât mai mult bine în viața aceasta. Tatăl unui păstor de-al nostru din Statele Unite, penticostal, la 100 de ani și-a reînoit permisul. Și-a spus clar că trebuie să mai ducă cineva frații la biserică.
.
Va trebui ca să înțelegem că omul nu trăiește numai cu pâine. Dar, de ce le-a spus lor Dumnezeu asta? Când le-a spus lor Dumnezeu asta? Când erau deja în Canaan, când mereu li s-a spus: lapte și miere. Ați venit ca să mâncați bine; gata cu castraveții Egiptului, aici vă veți hrăni bine.  Exact când erau pregătiți ca să bage câte un miel în gură, Hristos vine și zice: omul nu trăiește numai cu pâine. Învățați-vă să gândiți spiritual.  Dacă la trup îi dați să mănânce zilnic, sau faceți tot felul de diete, dacă pe trup îl îndopăm, de multe ori, până facem pancreatită; va trebui să pricepem că avem nevoie să ne săturăm sufletul în primul rând, și în seara aceasta, aici, nimic pentru stomac ci totul pentru suflet. Învățați-vă că aveți în d-voastră un suflet care țipă după Dumnezeu. Și sufletul nu mănâncă, cum a crezut bogatul: mănâncă suflete al meu, bea și te veselește, a zis el, că ți-ai strâns pentru mulți ani, suflete al meu. Credea că sufletul lui mănâncă salată de beuf. Sufletul nostru mănâncă din Dumnezeu, din cântare, din rugăciune. Aveți o foame spirituală pe care numai Dumnezeu v-o poate stâmpăra. Acesta este primul lucru: să vă recunoașteți nevoia foamei spirituale, sau nevoia hranei spitiruale.
.
În al doilea rândmâncați numai hrană sănătoasă. Al doilea lucru important în a fi săturat după neprihănire și a bea apa neprihănirii, este să fiți oameni care să mâncați numai hrană sănătoasă. Nicciodată să nu vă mulțumiți cu fast-food spiritual, nicciodată să nu vă mulțumiți cu hrană nesănătoasă spiritual. Care sunt acei înlocuitori, acei aditivi care ne intră mereu, din lumea aceasta, de ne fac să ne fie tot mereu foame după lume și tot nesătui să fim în lumea aceasta? Oare ce ne strică nouă pofta de mâncare adevărată? Ce ne face pe noi să nu mai simțim foamea după Dumnezeu? Ce înlocuitori băgăm în noi? D-voastră credeți că proprietățile sau prosperitatea în care trăiți vă va face fericiți? Acesta este unul dintre înlocuitorii de hrană adevărată. Dom´le voi fi fericit  (Hristos zice, ferice de cei flămânzi și însetați după deprihănire … ), și noi zicem, ferice de cei ce au dom´le: au proprietăți, au posesiuni, au prosperitate.
.
Când s-a scufundat Titanicul au fost pe Titanic printre cei mai bogați oameni din lume. Aveau împreună 200 milioane de dolari, ceea ce in 1912 era îngrozitor de mult. Unul dintre ei a spus: aveam pe navă aproape 100 milioane de dolari, aveam bijuterii; în momentul când am plecat într-o barcă de salvare singurul lucru care l-am luat de pe Titanic au fost 3 portocale. Era tot ce conta. Adică să muncești o viață întreagă, să fii printre cei mai bogați oameni din lume, și să-ți iei trei portocale. Atât. Vă va împlini vreodată nevoia aceasta dacă veți avea multe? Spunea unul odată: zice, nu știu cum m-aș descurca dacă aș avea un milion de dolari, dar aș încerca să văd. Chiar așa. Poate că am putea supraviețui acestei încercări. Cum ne-am putea descurca cu atâția bani? Vă vor face fericiți mai multe proprietăți, mai multe posesiuni? O să vă spun eu cât de fericiți o să vă facă: o să aveți de plătit mai multe impozite, o să vă trebuiască câte un aspirator în fiecare casă; o să vă faceți o casă cu 10 camere din care o să vă plece copii pentru că niciun copil nu o să suporte să stea cu voi; o să rămâneți împreună, tu și cu soția, stăpâni peste 10 camere, două pivnițe … voi și fantomele; o să fiți singuri, o să vă fie urât… .
.
Avem mult, ne dorim tot mai mult, ne dorim să avem – să avem ce mătura, ce plăti, ce păzi, pentru ce să ne frământăm mai mult. Vreau 2 hectare de pământ, o să ai ce cosi iarba de pe ele. Spune Psalmul 27, 24 că nicio bogăție nu ține veșnic.  N-ați băgat de seamă că la străini tot la a treia generație se face praf o bogăție iar la români tot la a doua generație? Ne învățăm copii să nu fie responsabili. Abia așteaptă ca să murim noi și să o toace toată. Nicio firmă în Românie nu cred că are supraviețuitori de la tatăl cel mare la copii ceilalți. De obicei ceilalți o fac praf. Spune Sf.Scriptură in Eclesiastul 5,10: cine iubește argintul nu se satură niciodată de argint. Credeți asta?
.
– Cât ai vrea ca să fii fericit? / – Puțin mai mult. Întotdeauna puțin mai mult. Întotdeauna mai mult decât vecinul; dacă sunt în top 100 să fiu în top 50, în top 10; pentru că nu-i așa? cine are cele mai multe jucării moare cel mai fericit? Cu cât mai mulți preoți la înmormântare cu atât spargem gura târgului, … ce bine. N-o să luați de pe pământul acesta nici măcar 3 portocale când o să plecați. Nimic nu luăm cu noi. Alexandru Macedon a murit beat. A reușit performanța să cucerească o lume și să nu se cucerească pe el. Nimic din ce-a cucerit, nimic n-a dus. De ce credeți că i-a pus faraonului Tutankamon masca aceea de 18 kg pe obraz? Pentru că era urât. Părinții lui fusese frate și soră; la 18 ani era un autist urât. Trebuie tot mai mult aur să pui pe față.
.
Haideți să vă citesc ceva frumos din 1 Petru 2, 2-3: şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire,  3 dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul. Foarte bun, slăvit să fie El. Creșteți cu laptele acesta , creșteți cu mâncarea aceasta pentru că nu vă satură nicio proprietate și nicio prosperitate financiară. M-a întrebat un prieten de astăzi: – care este adevărata criza din România? Cea financiară? – Și i-am spus. Nici vorbă – Cea morală? – Nu. Și i-am spus că criza adevărată este ceea ce ne-a proorocit nouă Amos, ca să vedeți starea României și a lumii întregi:  11 Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului.  12 Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute cuvântul Domnului, şi tot nu-l vor găsi.  13 În ziua aceea se vor topi de sete fetele frumoase şi flăcăii. (Amos 8, 11-13). Aceasta este adevărata foame ! Pentru că celelalte n-o să vă sature niciodată și tot în criză sunteți. –Dom´le este criză în Europa, peste tot. / – Dar când n-a fost vreodată criza? Amintiți-vă de foametea din 1946-1947. Când n-a fost vreodată criză in America, în lumea aceasta? Dar d-voastră despre ce criză vorbiți? Cea mai mare foamete pe care o traversăm acuma este că oamenii merg în bisericile penticostale, ortodoxe, baptiste, să-și stâmpere foamea după cuvânt și n-o găsesc.
.
Vor veni zile, zice Domnul. 400 de ani Domnul n-a mai vorbit, de la Amos până la Maleahi, Dumnezeu a tăcut. Voi n-o să mai aveți asta! O să vă vorbească Dumnezeu prin ce … ? Și spuneam zilele acestea că nu-ți trebuie mai mare necaz, decât acela care poate să pândească biserica: să nu mai fie oameni care să învețe Biblia. N-ați observat că cei mai mulți oameni care cunosc și învață Biblia sunt cei mai greu de stăpânit? N-are nevoie UE de oameni care să cunoască cuvântul lui Dumnezeu. Are nevoie de oameni care să fie îndopați toată ziua cu mâncarea asta, cu scârba asta de mâncare, să nu mai simtă nevoie de Dumnezeu niciunul. De ce? Pentru că ăștia sunt ușor de manevrat. Ei lunea dimineața se duc cu coșul după cumpărături, le ajung banii de la o săptămâna la alta. D-voastră de ce credeți că în alte țări se plătesc oamenii vinerea, în fiecare vineri? Să facă praf banii până lunea, ca luni să fie teribili de săraci, teribili de săraci.
.
Veți fi fericiți dacă aveți posesiuni materiale? Vi le doriți. Care dintre voi nu și-ar dori un iaht? Care dintre voi nu și-ar dori ca să aibă liniștea unui apartament? Normal că ți-l dorești, dar după aceea îți dorești liniștea unei case mai mari, a unei case la pădure; și când ne ducem la mare dorim să cumpărăm 8 metri din plaja aceea. Simțim mereu nevoia ca să avem ceva pentru că părinții noștrii au fost teribili de săraci și așa vom fi fericiți; că nu-i mai mare nefericire decât să locuiești într-o garsonieră în chirie; oare? O parte deja regretați vremurile acelea. Ce griji aveați? Erați forever young, și liberi și nu aveați probleme; și pe vremea aceea nici soția nu avea atâtea … idei.
.
Probabil că realizările și puterea, considerăm că este un alt înlocuitor al hranei spirituale, nu numai posesiunile și prosperitatea. În Eclesiastul 6,7:  Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată. Vom crede că dacă vom ajunge nu neaparat prin forța banului, ci a minții creatoare, dacă vom deveni genii vom fi cu adevărat fericiți; și dacă oamenii vor vorbi despre noi, dacă vom fi în culmea gloriei din punct de vedere al publicității, dacă vom apărea pe sticlă (pentru că în România se spune că exiști doar dacă apari la televizor) și facem orice lucru exagerat mulți dintre noi (ca și acela care a mâncat, în ultimul minut al vieții, 4 cârnați odată și a murit). Mă frământa idea aceasta: oare nu-i prea mare prețul pentru a-l plăti? Toți oamenii mari au avut o relație fantastică cu Dumnezeu. Isaac Newton , cel care a enunțat o mulțime de principii în matematică și fizică, spunea la un moment dat când a fost întrebat: care sunt cele mai mari 2 descoperiri care le-a făcut în lumea aceasta, pentru lumea aceasta? Și a spus: cele mai mari descoperiri pe care le-am avut în lumea aceasta n-au avut legătură nici cu fizica și nici cu matemática, ci cu spiritualitatea. Primul lucru pe care l-am descoperit a fost că eu sunt cel mai mare păcătos de pe fața pământului; acesta e primul lucru pe care l-am descoperit. Și al doilea: Hristos este cel mai mare salvator din Universul acesta. Aceste două mari lucruri le-am avut, culmea gloriei.
.
Sunt oameni care au avut totul la picioare și cu cât au avut totul la picioare cu atât s-au speriat mai tare și au spus: mie nu mi se datorează nimic, lui Dumnezeu i se datorează totul. Cu cât ajungi mai sus pe scara sociala ar trebui să te pierzi tot mai sus, să ne apropiem de Dumnezeu. Să ajungi președintele Americii sau al României și să nu te sperii? Că Dumnezeu te-a ajutat să ajungi acolo. Dumnezeu este acela care coboară, Dumnezeu este acela care ridică, Dumnezeu este acela care, în mod paradoxal (nu știu dacă și în política românească) Dumnezeu este acela care ar trebui să pună și senatorii și deputații. Ar trebui să le fie frică: sunt pentru o vreme aici si dacă sunt pentru o vreme să mă ajute Dumnezeu să fac voia Lui. Tinerii care mă ascultă în seara aceasta nu trebuie să facă o facultate, tinerii trebuie să facă două. Voi trebuie să fiți oameni puternici, să fiți oameni care să conduceți și pârghiile acestei lumi; pentru că nu este totuna dacă suntem conduși de necreștini sau de creștini. Dar voi trebuie să faceți lucrul acesta cu frică și cu cutremur, știind că orice ridicare pe scara valorilor lumii acesteia va trebui să vă învețe să fiți mai dependenți de Dumnezeu. Tot ce aveți depinde și totul vine de la Dumnezeu. Nu înlocuiți nicciodată pe Dumnezeu, nu o să fiți săturați niciodată câtă vreme nu înțelegeți că prosperitatea și banii, scara valorilor și scara socială pe care le avem, realizările și puterea noastră pe care ne-o poate da forța poziției pe care o avem (că ești primar în Oradea); toate acestea nu pot niciodată să compenseze, nu se pot pune împreună cu ceea ce Dumnezeu vrea să ne sature El. El vrea să ne sature. Asta trebuie să vă facă să vă apropie mai tare de Dumnezeu.
.
Plăcerile? Ar putea să fie ele un înlocuitor al hranei spirituale? Ce înseamnă plăcerea? Viața ca un concediu. Și care dintre noi nu-și dorește un concediu prelungit? Care dintre voi n-ați fost într-un concediu prelungit pe care l-ați așteptat tot anul și după trei zile v-ați plictisit de moarte? E adevărat? – Nu plecăm? Rar suntem cei care am plătit un concediu de 7 zile și n-am plecat după 5. Dar ne-am dorit să plecam în concediu, tot anul am visat asta. Să nu vă lase Dumnezeu vreodată să vi se-mplinească toate dorințele. Nici vorbă. Credeți că ați putea fi fericiți? Observați înlocuitorii: plăcerea, ca să te saturi (ăștia care beau încontinuu, până-și beau mințile);  ăștia “însetații”, sunt fericiți după? Nu. A doua zi, luni dimineața, eu n-am văzut niciunul fericit. Sunt fericiți oamenii aceștia care au ajuns să-și urmeze sexualitatea exarcebată? Sau poftele firii acesteia? Sau drogurile? N-o să-i vedeți fericiți niciodată. Ei caută fericirea dar n-o să-i vedeți fericiți niciodată; n-o să poți fi fericit indiferent cât de mult încerci să te saturi cu plăcerile lumii acesteia.
.
S-a dus Isus Hristos și s-a-ntâlnit cu o femeie la fântâna Sihar și-i spune Domnul Isus Hristos: cinci bărbați ai avut și si acesta al 6-lea te înșală. Simplu. Probabil a crezut că își va realiza viața și a zis vreau să caut adevărata dragoste. Și a căutat-o: unu, doi trei, patru, cinci. Cinci dezamăgiri; nu s-a-nvățat minte. Șase și nici acesta nu era al ei. Cât de supărata s-a adus apoi că s-a și pocăit. M-am gândit: oare n-ar fi reușit după primul? I-a mai trebuit 5 divorțuri !?! “Domnule, este fericită, asta a avut 6 bărbați”. Satana nu face oameni fericiți nicciodată. Unde ați văzut d-voastră oameni fericiți conduși de diavolul? Toți au regrete. De ce credeți că se sinucid, de bine? Pușcăriile sunt pline de oameni ca aceștia: oameni care au ajuns la capătul puterilor pentru că au crezut că plăcerile sunt bune. Mi-a trimis o prietenă un tablou de-al lui Gaughin și m-am gândit la el. A dorit să găsească paradisul pe pământul acesta și s-a dus în Tahiti. A zis: “acolo în sălbăticie cu oamenii ăia simplii și drăguți, cu oameni ăia care n-au nici haine pe ei, să trăiesc o viață frumoasă”. A vrut să se sinucidă în Tahiti de 5 ori și a murit de sifilis în “lumea aia frumoasă”, în 1903. A dorit să trăiască o viață foarte frumoasă în Tahiti. Paul Gaughin acolo moare. De fapt a crezut că plăcerile lumii acesteia probabil că-i vor aduce fericirea.
.
Nu, probabil că n-o să gasiți fericirea nici aicea. Dar unde o să găsiți fericirea? În practica religioasă. Omul cu adevărat fericit este omul care face mătănii, care vine la biserică. Spune Domnul Hristos unor oameni: ascultați, voi când vă rugați să nu fiți ca fariseii care nu se roaga decât ca să fie văzuți, în piețe. Pentru că oamenii aceștia sunt fericiți în interiorul lor și zic: “dom´le, mai este o rugăciune pe care să n-o fi făcut? Mai este post pe care să nu-l fi ținut? Mai este vreun sfânt pe care să nu-l fi pomenit? Mai este vreo danie pe care să n-o fi făcut? …”. Și dintr-o dată … este o problemă. Haideți să ne gândim la neprihănire, ce înseamnă neprihănirea? Există, în primul rând o auto-neprihănire. Să vedem ce înseamnă auto-neprihănirea, când omul încearcă să se mântuiască singur. Filipeni cap.3, 3-6: “3 Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti.  4Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; 5 eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; 6 în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană”. Și acum ascultați cum contrapune el neprihănirea proprie, neprihănirii lui Hristos, și zice așa:  7Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.  8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos  9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă. 10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;  11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Pricepeți? Diferența între auto-neprihănirea aceea care ți-o dă faptul că te-ai dus la biserică, faptul că ești din butuc spiritual, și neprihănirea care ți-o dă Hristos, prin El? Îți dai seama că n-ai contribuit cu nimic la asta, numai ai crezut ce-a făcut El ! E un lucru fantastic de mare acesta.
.
Va trebui să pricepeți ceva, o mică distincție, pentru că, cel puțin la penticoslatii mei, lucrurile se cam bat cap în cap. Îi aud mereu zicând: “Dom´le, să doriți laptele curat prin care să creșteți și apoi să va duceți, zice Pavel, și nu mai mâncați lapte ci treceți pe bucatle tari, ca să creșteți”. Logic. Că n-o să-ți convină dacă ai un copil acasă să manânce și la 18 ani numai lapte. E vremea ca să creștem, spune Sf.Ap.Pavel, pentru că n-ai cum să crești dacă rămâi tot la hrana aia de bebeluș. Și atunci, ce-i cu bucatele tari? Ce-i cu laptele? Laptele sunt numai anumite pasaje care le citim noi din Biblie. Și după 20 de ani de pocăință tot Psalmul 1 îl citim la rugăciune, tot Psalmul 20, Psalmul 51 când ne rugăm pentru noi; aceleași pasaje le citim în biserică când e vorba de vindecare, Romani 12, 1-2 la predici … tot aceleași lucruri. Și-i spune Dumnezue lui Iosua foarte frumos: “cartea aceasta a Legii, toată, să nu se depărteze de gura ta, de inima ta, … cugetă asupra ei zi și noapte căutând să faci tot ce este scris în ea”. Adică, laptele sunt anumite pasaje din Sf.Scriptură iar hrana tare este tot (întreg) cuvântul lui Dumnezeu.
.
– Da, nu-mi place pastore din Levitic !!!
– Citește-l mă, că-i important
– Păi de ce să citesc despre lepră?
– Da ce, vrei să ai mâncărime de piele într-o zi?
Și automat te duci la pasajul din textul respectiv și-l citești. Citiți toată Biblia că-i frumoasă ! Bucurați-vă de ea, că o aveți toată ! Bucurați-vă că aveți ochi ! Nu luați numai ce vă place din Biblie, numai lucrurile acelea care ne vorbesc nouă despre bine. Citiți și lucrurile acelea care vă deranjează și vă dor și vă omoară. Vă rog, în numele lui Isus Hristos, să treceți de la Psalmul 20 și la Psalmul 67, 72 … / – Domnule, da sunt psalmi care au și niște blesteme ! / – Citiți-i și aceia, citiți tot cuvântul lui Dumnezeu ! Pentru că David zice la sfârșit, după ce a blestemat, că presimțea: Doamne, dacă am greșit, pune-mă pe calea bună. Citiți tot din Biblie, nici nu vă gândiți câte lucruri minunate puteți găsi acolo.
.
Cum să fie Biblia pentru voi? Am ajuns la concluzia, pentru cei tineri, că Biblia trebuie să fie pentru voi ca și poza iubitei, în buzunar. Ar fi extraordinar dacă ați avea o asemenea biblie, ca poza iubitei. Dacă v-ați comporta așa cu cuvântul lui Dumnezeu ar fi extraordinar !
.
Aș vrea să închei în seara aceasta spunându-vă ca ar trebui să vi-L doriți pe Dumnezeu. Cât mai mult din El, tot mai mult din El. Nu puteți să aveți tot mai mult din El , dar puteți să-i dați tot mai mult din voi ! Nu puteți avea mai mult din El dar puteți să-i dați mai mult din voi. Haide să-i dăm cât mai mult din noi; haide să-i spunem: mi-e foame după Tine.
.
Știți de ce mi-e frică? De mediocritate, de ușa raiului care se închide după noi. De starea aceea căldicică: “am mâncat în dimineața aceasta la biserică, nu ma mai duc și după-masă”. Să vă doriți mai mult din Dumnezeu, să vă doriți să fiți puternici, să vă doriți ca să vă împrieteniți cu oameni cărora să le fie foame după Scriptură cum vă este și vouă. Să nu stați lângă oameni sătui, nici vorbă ! Stați lângă oameni flămânzi: hai să mergem la biserică, hai să ne mai rugăm, hai să postim, hai să încercăm să ne apropiem de Dumnezeu mai mult. Nu vă doriți puțin ! Spunea oracolul de la Delhi: cunoaște-te pe tine însuți, și mai jos: nimic prea mult. Nu știu dacă există lucru mai satanic decât mediocritatea, pentru că mediocritatea vine de la latinescul mijloc, și noi ne dorim să avem calea de mijloc. Nu. În pocăință va trebui să fiți altfel. Mi-aș dori să aveți foamea aceea după Dumnezeu. Să nu vă doriți o cale de mijloc ci una care să-și dorească nota 10 în Hristos. Să nu vă doriți nota 5, doar să treceți clasa spiritual. – Dom´le de ce să fiu eu mai neprihănit ca alții, că scrie în Biblie să nu fim prea neprihăniți ! / – Stați așa atunci: azi cu Dumnezeu, după-amiază cu Satana, vedeți voi cum, nici prea tare …
.
Am impresia că nu ne dorim prea tare, nu ne dorim suficient din Dumnezeu. Când l-a întrebat un tânăr pe Socrate “ce este adevărul?”, l-a luat Socrate și l-a bagat într-o apă mare și , când era aproape mort, l-a scos afară și i-a spus: “când îți dorești să descoperi adevărul așa cum ți-ai dorit o gură de aur adineaori, atunci îl vei găsi”. N-o să-l cunoașteți cu adevărat pe Dumnezeu până când n-o să fiți disperați; până când n-o să simțiți o jenă fantastică în d-voastră că n-ați mâncat destul spiritual. Sunt atâtea predici. Sunteți generația cea mai binecuvântată. Puteți găsi orice predică. Pentru cei în vârstă, aveți acces la Biblia audio, dacă nu mai vedeți; aveți audio în mașină, toată ziua vă merge cuvântul, cântările. Sunteți generația care pe Google aflați orice. Doriți-vă din Dumnezue mai mult. Avem libertate să ne întâlnim împreună. Nu ne mai batem, n-avem garduri între noi, putem să venim aici din toate confesiunile, putem să stăm împreună fără să murim. Vă doresc să ăv fie foame și sete după Dumnezeu pentru că numai El poate stâmpăra. Eu sunt pâinea vieții, zice Hristos, cine mă mănâncă pe Mine nu-i va fi foame în veac.
.
Dar întrebarea este: pentru ce atunci să mănânc? Ca să puteți arde după aceea caloriile; înseamnă că voi trebuie să mâncați în seara aceasta ca să puteți face un bine mai târziu. Dacă strângeți în voi mâncare și nu faceți efort deveniți obezi; dacă nu faceți efort este o problemă. Va trebui să dăruiți și altora câte o fărâmitură din ce aveți d-voastră aici. Va trebui ca să învățați lucrul acesta. Vreți ca să aveți un pas către Dumnezeu în seara asta mai mult? Vă doriți pentru d-voastră și familiile d-voastră ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire că ei vor fi săturați?  Știți când veți fi săturați? Acum, în seara aceasta. Dumnezeu nu vă va trimite și nu vrea să vă trimită la culcare nemâncați. Aveți Biblia, dacă nu o aveți cereți-o la pastorii de aici, v-o dau. Sunt convins că Dumnezeu va lucra în așa fel încât peste un an când vom termina aceste lecții să fim mai plini de Dumnezeu, și noi să-i dăm mai mult din noi și să fim mai plini de Cer. Dumnezeu să ne ajute la aceasta.

VIDEO by Fiti Oameni

Vladimir Pustan – Incercarea credintei – Satana vrea sa va distruga copiii – 20 Octombrie 2013

Vezi PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Matei 15: 21-28

21 Isus, după ce a plecat de acolo, S’a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie cananeancă, a venit din ţinuturile acelea, şi a început să strige către El: ,,Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiică-mea este muncită rău de un drac.„ 23 El nu i -a răspuns nici un cuvînt. Şi ucenicii Lui s’au apropiat şi L-au rugat stăruitor: ,,Dă -i drumul, căci strigă după noi.„ 24 Drept răspuns, El a zis: ,,Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel.„ 25 Dar ea a venit şi I s’a închinat, zicînd: ,,Doamne, ajută-mi!„ 26 Drept răspuns, El i -a zis: ,,Nu este bine să iei pînea copiilor, şi s’o arunci la căţei!„ 27 ,,Da, Doamne„, a zis ea, ,,dar şi căţeii mănîncă fărămiturile cari cad de la masa stăpînilor lor.„ 28 Atunci Isus i -a zis: ,,O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.„ Şi fiica ei s’a tămăduit chiar în ceasul acela.

Pustan2013Intamplarea asta este povestita doar de evanghelistul Matei si doar de evanghelistul Marcu. Marcu zice, adauga ca Isus Hristos dorea sa se odihneasca undeva departe.  Si in momentul in care s-a hotarat sa se ia, sa se duca departe, in clipa asta a venit aceasta femeie la El si i-a cerut sa faca un bine pentru fiica ei, care era muncita rau de un drac. Isus Hristos, in prima faza o respinge, dupa care ii duce acasa fetita vindecata. Dracul iese din fetita si Isus Hristos spune femeii, singurul vocativ pe care-l gasiti in Scriptura, „O…” Si al doilea lucru ii spune femeii: Mare este credinta ta. Doar la doua persoane din Biblie, si nici unul dintre ei evrei au primit aceasta confirmare a credintei lor, ca e fantastica- Mare credinta.

Haideti sa vedem scala credintei in Biblie. Astia doi au avut mare credinta: sutasul si femeia Canaaneanca. Dupa aceea, vedem credinta obisnuita. Cei patru, care l-au dus pe cel paralizat cu targa si l-au coborat prin tavan. Isus Hristos spune, „Cand le-a vazut credinta….” Punct. Astia nu au avut mare credinta, numai credinta. O scara mai jos a fost Petru. A umblat pe apa si la un moment dat s-a dus la fund, pentru ca s-a uitat la val. La care, Isus il ridica de hainam il urca in barca si-i spune, „De ce te-ai indoit putin credinciosule?” Uite ca se poate si mai rau. Deci, credinta mare, credinta obisnuita, Petru, care  a umblat cativa metri pe apa ca pe trotuar, primeste putina credinta si atunci ne punem o intrebare simpla, aia care au ramas in barca… Observati cum e cu credinta:

  1. Necredinta de fel
  2. Putina credinta
  3. Credinta obisnuita ca a celor patru cu paraliticul
  4. Mare credinta

Eu ma rog din toata inima, ca Dumnezeu, atunci cand te vei duce sus in cer, sa zica catre ingeri, „El e a treia persoana” (din categoria Mare credinta, ca si sutasul si femeia Canaaneanca). Mare credinta a avut omul acesta, sau femeia asta, sau oamenii astia. As dori, in dimineata aceasta, ca Dumnezeu sa nu ne dea o credinta obisnuita, ci sa ne dea o credinta mare, pentru ca Dumnezeul nostru e mare si asteapta sa-L onoram cu o credinta mare.

Dar, cum e credinta noastra? Noi vorbim despre credinta, o cantam, si totusi, cum este marea asta credinta? Dar, hai sa vedem cu e a noastra. V-am mai spus odata un tablou ciudat cu o pompa. Un om in desert, fara apa, limba umflata de sete, Simtea ca moare, taras, nisip arzator, soare stralucitor, dintr-o data vede o pompa. O foaie scris pe pompa. Vede o sticla de litru cu apa langa pompa. Cand sa bage apa aia in gura sa-si scape viata, zice, „Daca vrei apa mult mai multa si rece, litrul acesta de apa este pentru amorsarea pompei. O bagi toata in pompa, dupa care poti scoate un ton de apa rece. O dilema. Si daca nu functioneaza? Stau cu sticla in mana. Un litru de apa e sigur. Ca ii calda, dar poate ca supravietuiesc. Poate ajung pana in primul oras si imi cumpar Coca Cola la doza. El sta cu sticla de apa in mana, sa o bage in sorb. Dar daca nu e garnitura buna?  Mori langa pompa. E singura conditie. Eu am baut apa aia de multe ori. Stiti ce gust rau are? Si voi a-ti baut-o de atatea ori. Dupa aceea, am cantat cantari cu marea credinta. Stiti ce inseamna marea credinta? Eu nu beu din sticla asta. Poate e de un an aici. Mor, mor. Dar, daca nu… arteziana. Fac si baie. Pot sa dau si la altii. Asta este credinta mare, sa crezi din toata inima.

Dumnezeu zice, „Acestea sunt promisiunile mele. Uriase! Trebuie sa ai putina credinta. Sticla asta de promisiuni (Cuvantul) sa o torni acolo si vei vedea ce pot eu sa fac,” zice Dumnezeu, „cu un genunche care se pleaca, cu o inima care strica la Mine, cu niste buze care se ridica spre cinstea si slava Mea, cu niste picioare care umbla pe drumul Meu,” zice Dumnezeu. „Vei vedea ce pot sa fac cu un om suparat, cu un om care-si pune nadejdea in Mine si nu bea sticla aceea de apa. Un om care zice, „Asta-i nimic pe langa marile promisiuni pe care Dumnezeu mi le-a facut.” Femeia asta nu era penticostala. Spune cuvantul lui Dumnezeu ca nu avea nimic de a face cu Dumnezeu pana atunci. Si femeia aceasta a primit acest apelativ, „O, mare este credinta ta”.  Dumnezeu sa ne faca si sa ne ajute sa avem o credinta mare, pentru ca avem toate conditiile pentru o conditie mare, salvit sa fie Domnul. Dar, cum e o credinta mare?

Credinta mare incepe intotdeauna cu o mare problema. Cand s-a dus in fata lui Isus Hristos si a intrebat-o, „Ce vrei?” O penticostala autentica ar fi spus, „Am o cauza inaintea Domnului.” Sau, „Am niste probleme cu fiica”, mai ales ca trebuie sa spui si public. Cand vrei sa o mariti, o prezinti bine. (Canaaneanca) s-a dus in fata lui Isus Hristos si a zis, „Are drac. Fiica mea e muncita rau de un drac”. Nu-i usor sa recunosti asta. O gramada de aici si cei ce ne urmaresc (prin internet), nu o sa-si vada niciodata visul cu ochii, acela de a vedea problema rezolvata pentru ca ei nu au curajul sa o spuna la Dumnezeu si in fata oamenilor, asa cum este. Ea a recunoscut ca problema esentiala a ei e cauzata de Satana. Atatia crestini de astazi, cand ii intrebi ce probleme au, vin si spun, „Criza. Nevasta mea.” Atatia oameni, care au probleme azi se ascund dupa orice. Problemele noastre nu sunt cauzate de lipsa de bani. Problemele noastre nu sunt cauzate de lipsa de venit la biserica, de Biblie pe masa. Problemele noastre sunt cauzate de un vrajmas comun: Satana. Nu mai puneti vina unuii pe altii. In spatele tuturor lucrurilor sta diavolul. Si v-am spus, intotdeauna, cautati si veti vedea ca la capatul firului este cineva care vrea sa te duca in iad. Vrea sa nu slujesti lui Dumnezeu. Vrea sa fii o leguma in biserica. „Fiica mea e muncita rau de un drac”. A trecut peste rusine. A trecut peste interesul imediat de a-si marita fata. A trecut peste toate ca stia: nu o pot marita bolnava. Singura mea sansa e Hristos.

Dar, cand a inceput sa aiba credinta mare? Cand ai probleme mari. Atunci incepe sa zamisleasca in tine, problema mare. Dumnezeu, in aceasta dimineata, vrea sa va spuna prin mine: Satana vrea sa va distruga copiii. „Fiica mea este muncita rau de un drag”. „Copilul meu este muncit rau de un drac”.  Cati recunosc lucrul acesta? Cum adica sa fie muncit rau de un drac? Va spun eu, ca daca nu, se poate sa stea 6 ore in fata calculatorului? De invatat, nu invata nimic la scoala. La 12 ani umbla dupa tigari. La 14 ani, deja s-a imbatat de doua ori si a fost dus la dezalcoolizare. Nu-mi spuneti mie ca lucrurile acestea se intampla in fiecare loc, in lume. Sa avem curajul sa recunoastem, ca in primul rand diavolul vrea sa ne distruga copiii. Cand ti-a distrus copiii ti-a distrus si bucuria. Aici in biserica esti o leguma. Cand nu mai ai pace acasa, cand nu mai ai bucurie acasa, cand copiii tai au lua-o pe alte drumuri, mai esti om? Nu. Fiica mea e muncita rau de un drac. Era incapabila sa faca ceva. Am ajuns la o concluzie, iubitii mei, intotdeauna, dificultatile mari, prin care noi trecem, sunt folosite de Dumnezeu.

Va pun o intrebare: Daca femeia aceasta nu avea o problema mare, se intalnea ea vreodata cu Isus Hristos? Avea vreodata credinta mare? Nu. Fratilor, nu dispretuiti necazurile care vine peste voi, pentru ca prin ele Dumnezeu vrea sa avem nota 10. Cand vine un necaz mare, o framantare mare, inseamna ca, de fapt, Dumnezeu iti pregateste o credinta mare. Credinta mare, probleme mari. Probleme mari, credinta mare, pentru ca problemele minore pot fii rezolvate cu ratiunea, cu gandul nostru. Cand avem o problema mica o rezolvam cu banii, sau cu un doctor, cu fratii. Dar, cand avem o problema mare, numai cu Dumnezeu o putem rezolva. Nu dispretuiti problema mare, ca atunci inseamna ca aveti un Dumnezeu care vrea sa va dea o credinta mare. Cand doctorul sau banca zice, „Nu se poate,” cand vedem ca viata spune ca nu se mai poate, cand vezi ca nu te mai poti ridica, cand familia zice, „Nu se mai poate,” inseamna ca problema aceea e suficient de mare, ca sa-ti dea Dumnezeu o credinta mare. Amin.

Am predicat aseara despre poporul Roman, ca prea ne laudam noi cu romanismul nostru si am citit din scriitorul rus, Soljenitin. El a scris o carte superba Viata lui Ivan Denisovici. Omul acesta a spus despre noi, de Romani, ca nicaieri in lume n-au fost oameni care sa-L batjocoreasca pe Dumnezeu mai tare, decat regimul comunist din Romania. Nici rusii, zice ca la ei in tara lor nu s-a intamplat. Fac o mica paranteza, ca sa vedeti cat e de crestin poporul Roman. Ganditi-va, ca numai la Pitesti, au batut un preot Catolic, Domnul Turcanu, pana a innebunit. Si dupa aceea, l-au pus ca sa dea cina Domnului, sfanta euharistie cu fecale si urina. Nicaieri, a spus Alexandru Soljenitin, nu s-a intamplat nebunia asta ca in Romania. Nicaieri. Si acum sa o luam mai incetut, noi Romanii, cu crestinismul nostru de butuc. Si spune omul acesta- din viata lui va spun doar atat: A fost dus 8 ani de zile in lagar. Cand a venit din lagar, parintii lui erau morti. N-a fost la inmormantare la nici unul dintre ei. Cand a venit din lagar, sotia plecase de la el, divortase. Nu mai asteptase pe unul care a fost in lagar. Cand a venit din lagar, primul lucru care s-a intamplat a fost un cancer. Parintii morti, sotia plecata de la el si dupa aceea a venit un cancer. Ganditiva ca tot la 12 ore lua morfina. Stiti ce a spus omul acesta? Vreau sa citez din carte: „Doamne, cat de usor este pentru mine acum sa cred in Tine. Ca, daca avea parintii in viata, sotia langa el,  si daca era sanatos era greu sa creada in Dumnezeu. Dar, uitati ce zice omul acesta: „Cat de usor este acum Doamne sa cred in Tine. Ai creat o cale pentru mine, prin durere si disperare. Si Dumnezeule, mai folosit, si unde nu ma pot eu duce, ai trimis pe altul in locul meu. Prin tot ce mi s-a intamplat, Doamne, mi-ai daruit credinta.”

Iata, ca o mare problema, o mare credinta este sustinuta. Incepe cu o mare problema. Nu disperati atunci cand vin peste dumneavoastra marele probleme. Cand fii si ficele sunt muncite de drac. Cand avem probleme, cand financiar suntem la pamant, cand suntem pe punctul de a ne pierde casa si mintea, nu dispretuiti problemele mariCand sanatatea se duce pe rapa, inseamna ca Dumnezeu vrea sa ne dea o mare credinta. Ca, daca avem o problema mica, o rezolvam noi, sau fratii, sau medicii, sau banca. Dar cand este o problema mare, numai Dumnezeu poate rezolva.

Credinta mare este ancorata intr-un Dumnezeu mare. Nu stim ce stia femeia asta despre Isus Hristos. Este clar ca este Canaaneanca, asta spune Biblia. Poate a auzit de puterea Lui vindecatoare. A auzit ca si altii au fost vindecati. Ea nu si-a adus fiica. Probabil ca a legat-o cu lanturi acasa. Ca asa se facea. A venit ea si a auzit ca Isus Hristos vindeca oameni. Si s-a gandit, daca a vindecat oamenii acestia, la orbi i-au deschis ochii, daca la muti le-a deschis gura, daca pe ologi i-a ridica in picioare, poate sa faca lucrul asta si cu fiica mea. Dar, se intampla ceva cu ea. Stiti ce foloseste? Cuvantul Mesia: Ai mila de mine, Fiul lui David. Numai ucenicii au mai zis-o inainte. Nimeni n-a mai zis-o, nici un evreu vindecat  n-a zis ca Isus Hristos e Mesia. Cand zici Fiul lui David, zici Mesia, cel asteptat de evrei. Femeia aceasta, care n-a avut un Dumnezeu al evreilor, femeia aceasta, care n-a avut Biblia evreilor, femeia aceasta care n-a fost dusa in templu sau in sinagoga, femeia aceasta recunoaste ca Isus Hristos e Mesia.  „Ai mila de mine fiul lui David. Tu esti Dumnezeul.” Ea nu L-a crezut pe Isus Hristos, prooroc. Ea L-a crezut Dumnezeu, Mesia.

In momentul cand a avut o problema mare, a stiut ca nu poate merge cu problema mare decat la un Dumnezeu mare. (21:25 mai sunt aprox 40 min din predica)

VIDEO by Fiti Oameni

Incercarea Credintei

Gabi Zagrean – Bucuria de a te pocai si a fi o persoana pocaita la Biserica Eben Ezer Castellon, Spania Octombrie 2013

VEZI PAGINA Gabi Zagrean PREDICI aici

  • Merita sa credem ca cel care vrea sa ne scoata din starile noastre este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.  El deschide un dialog cu noi in cele mai adanci momente de prabusire din viata noastra.
  • Ascultam kilometri de predici si ramanem aceeasi. 
  • Pocainta inseamna dialog cu Isus Hristos. 
  • Ne-am invatat sa depindem de forme de religii, de grupari, dar am uitat ca noi trebuie sa depindem de o persoana. Si persoana asta este Isus. Ne uitam la noi uneori si suntem atat de apasati, atat de tristi. Ne uitam in bisericile noastre si lipseste acea stralucire a bucuriei care trebuie sa izvorasca dintr-o relatie personala cu Isus Hristos. Si noi purtam tot felul de masti pe fata si incercam prin toate astea sa spunem ca suntem bine. Dar in spatele lor, de foarte multe ori e multa durere si infrangeri. Si sunt multe persoane care si-au pierdut respectul fata de propria lor persoana, care nu mai au nadejde si speranta, care se tarasc asa printre noi. Si simtim de multe ori cate o prabusire, aproape in masa prin bisericile si adunarile noastre.

Bucuria de a te pocai si a fi o persoana pocaita

Gabi Zagrean:

Gabi Zagrean Eben Ezer CastellonUneori, pocainta a devenit un fel de sclavie, total neatractiva. Asa ca, oricat v-ati supara pe mine cei cu par mai carunt, cei tineri nu mai regasesc, uneori, o atractie pentru ea. De multe ori e vina voastra. Dar, de alte ori e vina si a noastra, pentru ca am evitat de multe ori sa nu o propovaduim, sa nu o explicam si sa nu o traim in coordonatele clare pe care o prezinta si o aseaza Biblia. De dragul traditiilor stramosesti, de dragul unei idei ale noastre personale, an aruncat in preajma noastra foarte multe actiuni, care n-au legatura cu adevarata si profunda pocainta. Asa ca s-ar putea ca multi oameni sa se adune in jurul numelui acesta sfant, dar mai putin sa se bucure cu adevarat de efectele si consecintele pocaintei adevarate si autentice. Asa ca, pe o parte, am facut ceva din ea extrem de complicat, ca un tufis, plina de canoane si de subintelesuri, cum se spune aici, pentru care oamenii au spus, „Pentru ce merita sa te pocaiesti?” Si atunci, alta extrema, din disperare de a o face foarte atractiva si lejera, s-a nascut liberalismul, in care, totul este intr-o profunda confuzie, in care nu mai exista principii, in care nu mai exista valori, in care fiecare face absolut ce vrea. Dar, ciudat, ca si intr-o extrema si in alta, oamenii au pierdut in esenta bucuria.

Bucuria aceea, adevarata si reala, duhovniceasca, sufleteasca, care nu trebuie sa fie provocata de prosperitatea materiala si nu trebuie sa fie furata de  saracie, care nu-i dependenta de o sanatate tun si care nu poate fi niciodata strangulata de o boala. O bucurie, care ramane in picioare, in orice vreme si in orice situatie si care transpira prin orice parte a fiintei noastre, incat nu trebuie predicata de pastor, sa cerseasca un ‘amin’, un ‘aleluia’, o stralucire a fetei. Ci, este vorba de o fundatie interioara, care, fara sa depui nici un effort de sclavie sau de libertinism, provocat din afara spre inauntru, va tasni, incat va inunda fetele, adunarea si va atinge eternitatea.(5:00)

1. Pocainta inseamna dialog

Ce inseamna pocainta? Pocainta inseamna acel dialog, pe care Isus Hristos il avea cu femeia de la fantana. Noi, astazi suntem foarte spirituali, nu mai putem de spirituali. Si-i spune (Isus), „Da-mi sa beau”. As putea spune, ca noi, de atata spiritualitate formala, nu mai are loc Isus astazi. Pentru ca, atunci cand un om are nevoie de un cuvant de la tine, il inunzi cu ‘pacea Domnului’, ‘slavit sa fie Domnul’ si ii vanturam asa, in toate directiile. Tu si eu trebuie sa fim sensibili. Trebuie sa fii deschis pentru revelatii, pentru supranatural, nu sa intri asa dintr-o data peste om, sa intri peste sufletul lui cu bocancii nostri penticostali, daramand tot. Omul ala are o problema, o lupta, are o cadere, omul ala este praf, omul ala nu mai are respect pentru sine si omul ala fuge. Omul ala si persoana asta din Biblie (femeia de la fantana) vine la 12 la amiaz, pentru ca s-a saturat de oameni, de religiosi, s-a saturat de forme, de traditii, s-a saturat de oameni inalti scunzi, care vorbesc tare sau incet, s-au saturat de toate bisericile, de toate. Si a zis, „Ma duc la amiaza la fantana. Nu mai risc sa ma trezesc inca odata cu o femeie sau un barbat, sau o grupare acolo, care sa ma ia la intrebari, „Cum ai putut face asta? Ce a fost in capul tau/ Dar, cine esti tu? De unde vii?” Pai, nu mai suntem spirituali, suntem un fel de securisti si psihologi.

Duhul lui Dumnezeu imi descoperise, in zilele astea, o persoana, in biserica. Sotia m-a intrebat, „De unde ai stiut?” Cine mai crede in revelatii si in puterea lui Dumnezeu? Nu ma scot eu in evidenta, dar cred ca Duhul lui Dumnezeu este inca in adunari. Si cred ca Duhul lui Dumnezeu este in noi. Mai simtiti pe Dumnezeu in voi? Ca sa-L simti pe Dumnezeu, uneori, trebuie sa lasi prada toate formele si sa iesi afara. Si atunci, femeia a zis, „Ma duc la 12, cand nu-i nimeni. Ca nu mai este nimeni, la ora asta, fara minte, cand e caldura mai mare sa mearga dupa apa. Dupa apa se merge dimineata si seara. Dar, persoana aceasta s-a saturat de ghimpi, s-a saturat de judecati, s-a saturat de vorbe, de fraze, de slogane. S-a saturat de toata lumea si s-a dus singura sa-si macine singura prabusirile.

Vedeti? Isus este sensibil. Isus a venit sa caute  si sa mantuiasca ceea ce era pierdut. Isus Hristos a venit pentru sufletele frante, care au nevoie de atingerea Lui si de puterea Lui. Isus Hristos este aici in aceasta seara pentru cei care vor sa se pocaiasca cu adevarat, pentru cei care vor sa gaseasca pocainta. Care inseamna: dragoste, respect,  si pasiune pentru cel de langa tine. Cati mai aveti sensibiitate pentru cel de langa voi? Cine mai are sensibilitatea ca eu i-as fi zis femeii: „Nu numai ca ai o zi proasta, dar, Isus e ostenit. Spune Biblia ca e flamand, e insetat. N-are chef de tine. N-are treaba cu tine. Ar trebui sa vii la pastor in cea mai buna zi a lui. Ar fi bine sa te duci sa asculti predica lui cutare, ca aia e cea mai in forma. Ar trebui sa te duci atunci cand e un moment prielnic.” Asta e gandirea noastra. Pentru Dumnezeu, fiecare moment este prielnic.

Si e ciudat. Deodata merge la fantana si se intalneste cu un barbat. „Bine ca e barbat, ca nu ma baga in seama. Bine ca e evreu, ca n-au nici o legatura cu noi. Bine ca nu o sa-mi spuna nimic”. Ciudat, cand a crezut ca nimeni nu o sa o intrebe nimic, atunci a intrebat-o, „Da-mi sa beau”. Fratii mei, o gramada de oameni in viata noastra au pierdut respectul fata de sine. Sunt demoralizati, prabusiti. Au ajuns in aceasta stare datorita esecurilor repetate. Persoana asta a pierdut atat de mult pana la ora asta. A avut probleme in zona familiei. A pierdut de 5 ori si a sasea ora era intr-o incurcatura. A simtit ce inseamna lepadarea tuturor. In inima ei, toata viata era inchisa si te intrebi: Ce sansa mai avea o asemenea persoana?Probabil ca nu este nimeni in situatia asta aici, dar poate ca e. Caderile noastre, stimati frati si surori, nu merita sa ne ducem cu ele acasa. Nu merita sa ne lasam inchisi in noi si abandonati. Merita sa credem ca cel care vrea sa ne scoata din starile noastre este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.  El deschide un dialog cu noi in cele mai adanci momente de prabusire din viata noastra. El vrea sa recastigam in sufletul nostru, respectul fata de persoana noastra. Sa putem gusta din nou, in noi insine, ca avem valoare in ochii lui Dumnezeu, ca avem pret in ochii Lui, ca cineva ne iubeste. Ca cineva e Dumnezeul nostru, este Tatal nostru si sa invatam sa depindem de El in fiecare zi din viata noastra.

Ne-am invatat sa depindem de forme de religii, de grupari, dar am uitat ca noi trebuie sa depindem de o persoana. Si persoana asta este Isus. Ne uitam la noi uneori si suntem atat de apasati, atat de tristi. Ne uitam in bisericile noastre si lipseste acea stralucire a bucuriei care trebuie sa izvorasca dintr-o relatie personala cu Isus Hristos. Si noi purtam tot felul de masti pe fata si incercam prin toate astea sa spunem ca suntem bine. Dar in spatele lor, de foarte multe ori e multa durere si infrangeri. Si sunt multe persoane care si-au pierdut respectul fata de propria lor persoana, care nu mai au nadejde si speranta, care se tarasc asa printre noi. Si simtim de multe ori cate o prabusire, aproape in masa prin bisericile si adunarile noastre. Si spunem de multe ori: Noi ne-am pocait cu adevarat? Este atat de multa critica in noi. Este atat de multa reactie nervoasa. De fiecare data cand o vad, imi dau seama ca persoana aia este intr-o depresie. N-ar recunaoste nimeni. Dar in sinele lui, sau al ei, lucrurile nu merg. Suntem o generatie de agitati si reactionsiti. Ti-e dor de un om calm. Ti-e dor de un om care sa-ti puna o intrebare  si sa stie sa taca, sa te asculte. Ti-e dor de o persoana care sa te contamineze cu prezenta lui, care sa imprastie o mireasma divina, duhovniceasca. Ti-e dor!

De fiecare data ma intreb, cand suntem agitati cu propri nostri copii, cand avem reactii nesanatoase, nepocaiesti, cand ne agitam venind la biserica si apoi dam pace si zambim, cand intram la biserica. Cand aratam ca niste sfinti dezlipiti din cer in biserica, si dupa claxonam enervati, gesticulam. Toate astea arata ca in noi lucrurile nu merg. Ca noi ne-am pierdut respectul fata de cel care trebuie sa fie Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Gesturile acestea dovedesc ca noi nu suntem contaminati de acea prezenta Dumnezeiasca, de acea pocainta linistita, clara. Si eu sunt aici inaceasta seara, sa ma pocaiesc impreuna cu voi si sa ma rog lui Dumnezeu sa se ocupe de viata mea. Si sa ma rog ca Dumnezeu sa se atinga de mintea mea si de inima mea. De multe ori ma rog lui Dumnezeu si-I spun, „Doamne, sunt tulburat, sunt nelinistit. Am nevoie de linistea Ta divina si cereasca. Am nevoie sa vorbesti cu mine, sa deschizi un dialog. Nu-ti ajunge adunarea. Nu-ti ajung programele. Nu-ti ajung cantarile. Avem nevoie de un dialog personal.  Ascultam kilometri de predici si ramanem aceeasi.

Noi avem nevoie de intalnirea profunda, simpla, clara. Dar, este un dialog su Sfantul, Preainalt, cu Dumnezeu Hristosul, care tine in mana universul, care spune, „Da-mi sa beau,” ca El vrea sa te provoace ca sa vorbesti cu El. Noi venim prin biserica, doar trecem, dar El vrea sa vorbeasca cu sifletul meu, sa se intalneasca, sa-I spun ceva, sa comentez, sa argumentez, sa fiu de acord, sa fiu contra. Pocainta inseamna dialog cu Isus Hristos.

2. Pocainta e recastigarea sperantei

Daca ai fii cunoscut tu darul lui Dumnezeu si cine-ti zice, „Da-mi sa beau, tu singura ai fi cerut si El ti-ar fi dat apa vie”. Uneori, din disperare, si noi predicatorii uzam la tot felul de metode sa-i castigam cumva pe oameni sa vina la Domnul, sa vina in fata, sa se predea, sa se pocaiasca si asta arata ca oamneii aceea nu s-au intalnit personal cu glasul, cu vocea lui Isus Hristos. Determinati de vocea noastra, de abilitatile noastre de a vorbi, acei oameni poate vin, poate se predau. Dar, nu se schimba. Caci spune Isus, „Daca ai fi cunoscut persoana, s-ar fi intamplat o reactie in sufletul tau”. „Tu singura ai fi cerut, si El ti-ar fi dat apa vie”. Asa ca , pocainta autentica si adevarata nu este asezata pe manipulare a unei religii, a unei forme, a unei persoane. Ci, pocainta adevarata inseamna cunaosterea lui Isus Hristos, gustarea darului lui Dumnezeu, care va determina persoana aia  ca ea insasi sa vina si sa spuna, „Eu am decis sa ma pocaiesc.” Adica, de buna voie fac pasul pentru a ma pocai. Asta inseamna o alegere libera. O dorinta infocata, arzatoare de dragostea mea pentru acea persoana. O dorinta sa posed darul si sa cunosc pe cel ce da darul, adica pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. (din video 1 of 3)

3. Pocainta e salvarea de rutina

Este atat de multa rutina in preajma noastra si asta este un mare obstacol. Ascultati de spune femeia asta, „Doamne, (1) n-ai cu ce sa scoti apa (2) fantana e foarte adanca (3) esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacob?” Dati-mi voie sa spun ca rutina se naste din limitari. Adica, e un cerc in care ne invartim de ani de zile si nu mai stim ce sa facem. Si spunem, „Domnule, asta-i tot.” „N-ai cu ce sa scoti apa,” sah. „Fantana e foarte adanca,” aproape mat. „Dar avem un parinte Avram, care e cel mai mare pentru noi si Tu n-ai cum sa fi, dar eu te intreb, „Esti mai mare Tu ca parintele Avram?” Pentru ca cercul nostru inseamna fantana, galeata, si inseamna istorie, un om. Asta-i cercul nost. Daca Tu crezi ca poti sa scoti apa fara galeata, daca ai o solutie in fata adancimii, si daca te crezi mai mare decat parintele Avram, vreau sa te vad. Dar noi avem aici o situatie limitata.

De foarte multe ori pocainta inseamna pentru noi o fantana, la care vii de zeci de ani. Nu s-a schimbat. Are aceeasi adancime, aceeasi galeata, aceeasi rutina si acelasi parinte Iacov, fata de care voma vea pana la sfarsit respect. Dar toata aceastsa rutina, toate aceste forme si toate aceste limitari n-au impiedicat-o pe femeia asta sa divorteze de 5 ori. Pentru ca orice forma traditionala, spirituala, omeneasca nu schimba oamenii. Eu sunt de acord sa tinem la istorie; si ea a tinut. Era la curent cu parintele Iacov, Era la curent cu detalii. Faptul ca de multe ori noi cunoastem istorie, detalii, ne este capul foarte mare, avem impresia ca toata aceasta informatie ne va schimba vietile. Si eu va spun ca nu. Avem impresia ca daca mergem in anumite locuri, locul ala ne va schimba. Avem impresia ca daca atingem anumite elemente si traim anumite dogme, lucrurile alea ne vor schimba.

Dumneavoastra sunteti martori ca traim intr-o vreme in care oamenii nu se pot schimba. O gramada de vicii sunt legate de fiinta umana. Noi stim ca daca mergi intr-un loc, asa zis sfant, nu poti sa fii schimbat. Ramai acelasi om. Si iata ca toata povestea asta legata de un loc, legata de o fantana, si de o persoana nu a putut sa schimbe femeia asta. A mers din faliment in faliment. De multe ori spiritualitatea noastra este legata de un anumit loc. Isus Hristos este mai mare decat orice persoana, este dincolo de orice loc, de orice obicei, de orice traditii, pentru ca El este Dumnezeu din Dumnezeu. Nu umblai dupa locuri sfinte. Umblati dupa lucruri sfinte. Si acestea sunt lucrurile gasite in Scriptura: Inchinarea si pocainta adevarata, in duh si in adevar. As vrea sa spun ca noi am inceput sa propovaduim si sa explicam si sa dovedim o viata de pocainta limitata. As vrea sa va invit in aceasta seara sa credeti cu mine ca pocainta adevarata este o pocainta nelimitata, pentru ca ea se dezvolta in prezenta lui Isus care este etern. Isus Hristos trebuie sa fie in viata noastra pana tasnesc izvoarele vietii. Mi-e dor de oameni profunzi, adanci, care poarta in ei puterea lui Isus Hristos si sunt izvoare adevarata, din care tasneste puterea lui Dumnezeu, din care tasneste bucuria, dragostea, vindecarea si putem sa fim disponibili zi si noapte pentru minunile lui Dumnezeu. Ce spui in seara asta? Cum esti?  Ce pocainta avem noi? Cat ne tine pocainta noastra?

4. Pocainta e o traire in sinceritate

Pocainta adevarata elimina fariseismul intotdeauna din viata noastra. Si credetima, cred ca una dintre marile batalii in viata noastra a tuturor este exact punctul asta. De ce nu mai avem incredere unii in altii? De ce nu ne mai marturisim unii altora? De ce nu aveti curaj sa spuneti, „Sunt aproape la divort. Sunt in tensiune cu sotia/sotul.” De ce n-avem curaj sa ne spunem ca avem probleme cu copiii? De ce ne ascundem? De ce nu este o partasie profunda si adanca in vietile noastre si intre noi? Stiti de ce? Pentru ca am riscat odata, si a auzit tot satul. Pentru ca am riscat odata sa cerem ajutorul si ne-am simtit tradati. Si lipsa asta de sinceritate ne-a detasat si ne-a despartit unii de ceilalti. Iar biserica trebuie sa fie o familie, un trup functionabil, in care sa se vada puterea si harul lui Dumnezeu. De ce nu reusim sa ne deschidem inima si sa spunem, „Problema mea e asta?” Spunea un prieten de al meu, „Daca ar fi sa fiu sincer, Duminica, ar trebui sa merg in fata sa zic, „Eu sufar de lacomie.”” Dar pentru ca nu pot sa fiu deschis si sincer, tac si merg mai departe. Dar, de fapt, nu merg mai departe. Doar am impresia ca merg mai departe. Am o imagine buna si mi-as strica-o. Prezenta lui Isus Hristos intr-o pocainta adevarata ne invita la sinceritate. (Video 2 of 3 at 19:36)

VIDEO by petru peter

Florin Ianovici – Sărbătoarea Roadelor: Cea mai puternică rodire in viaţa unui om 29 septembrie 2013

VEZI PAGINA PREDICI Florin Ianovici aici

ianovici

  • Moartea, tot timpul vietii iti spune, ‘fugi de moarte’, si tot la sfarsit iti pregateste mormantul. Hristos iti pregateste mormantul in timpul vietii, ca la sfarsit sa ai parte de inviere.
  • Orice om care nu poate iubi, bietul de el, inca locuieste in necredinta. 

Intotdeauna, moartea va va spune,

  1. „Traieste din plin.
  2. Moartea iti va spune: Traieste clipa.
  3. Moartea iti va spune: Apuca tot ce poti.”

Hristos iti va spune,

  1. „Leapada-te de tine insuti.
  2. Traieste pentru Mine.
  3. Nu te gandi la ceea ce este pamantesc,
  4. gandeste-te la ceea ce este ceresc.”

Photo credit simplydivinelove.blogspot.com

Ioan 12:20-26

20 Nişte Greci dintre ceice se suiseră să se închine la praznic, 21 s’au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat, şi au zis: ,,Domnule, am vrea să vedem pe Isus.„ 22 Filip s’a dus şi a spus lui Andrei; apoi Andrei şi Filip au spus lui Isus. 23 Drept răspuns, Isus le -a zis: ,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului. 24 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. 25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa vecinică. 26 Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sînt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti.

Probabil ca la fel s-au bucurat si ei, ucenicii  atunci cand Domnul Isus le-a spus, „Este ceasul cand este proslavit Fiul Omului. Nu era putin lucru, sa te caute oamenii, din acel loc despre care se vorbea ca a dat cele mai luminate minti. Sa te caute pe tine grecii, acolo unde exista intelepciunea, era mare lucru, era ca un semn de recunoastere. Daca Hristos s-ar fi oprit aici sa spuna, „Este ceasul in care FIul Omului este proslavit. Abia avusese intrarea triumfala in Ierusalim,” probabil ca ar fi fost extraordinar. Dar Hristos vine sa spuna, dupa aceea, un cuvant, care de atunci si pana astazi a framantat, a rasturnat valorile si a pus pe ganduri pe multi dintre aceea care au cautat din tot dinadinsul sa inteleaga lucrarea Domnului Isus. Iubitii Domnului, va amintiti, la nasterea Domnului Isus Hristos, care au fost oamenii prezenti si de unde veneau? Magii, care veneau de la rasarit. Acum, spre finalul Domnului Isus Hristos, de la apus, din Grecia- astazi, cand m-am uitat la lucrul acesta mi-am zis, „Mi-as dori ca viata mea sa fie marginita de semenei: Intrarea in viata si iesirea din viata ar trebui sa fie marginita de oamenii pentru care te-ai cheltuit. Sa-ti dea Dumnezeu tie si sa-mi dea Dumnezeu mie harul sa nu murim singuri. Sa murim avandu-i impreuna pe aceea pe care i-am iubit. Sa ne ajute Dumnezeu ca in momentele grele, mangaierea sa ne-o dea prin semenii pe care ni-i dorim langa noi. Ajuta-ne Doamne si binecuvanteaza-ne.

Cand Domnul Isus a zis, „Este ceasul ca Fiul Omului sa fie proslavit,” pentru ca Evanghelia trecuse de granita Ierusalimului, trecuse de granita poporului Iudeu si au venit grecii sa spuna, „Suntem interesati de Tine, intelepciunea Ta, felul Tau, vorbele Tale sunt pentru noi ca pentru nimeni altul. Ceva rar gasisera ei, mai ales ca era pe fondul supararilor. Stiti care a fost reactia preotimii? Reactia preotimii a fost aceea de a suparata pe modul Domnului Isus Hristos, a rasturnat banii, mesele schimbatorilor de bani, totdeauna preotii s-au poticnit. Si acuma vine solutia, „Hai cu noi.” Multi comentatori ai Bibliei spun ca grecii au fi vrut sa spuna Domnului Isus, sau gandirea lor ar fi fost, „Haide cu noi. Nu ramane aici, du mai departe. Vino in Grecia, acolo vei fii iubit. Acolo vei fii inteles, acolo oamenii sunt cu mintea luminata si vor intelege ce faci Tu. Aici, in poporul acesta, prea putini te inteleg”. La care, Isus Hristos avea sa spuna, „Eu nu-s mai mult decat un bob de grau. Pentru cine n-a inteles ce sunt eu, vreau sa va spun ce sunt eu. Sunt un bob de grau, pregatit sa mor.” In momentul acela s-au blocat si grecii, in momentul acela s-au blocat si ucenicii si in acel moment, probabil ca multi dintre noi se blocheaza. „Pai, daca stiam eu cand m-am pocait ca ma face Dumnezeu bob de grau, ca sa mor, ma gandeam de doua ori. Oare de ce nu mi-a spus pastorul? Toate vin la timpul lor. Toate vin la ceasul lor. (14:40)

Iubitii Domnului, in aceasta dupa amiaza vom vorbi despre o rodire aparte. Cea mai puternica rodire in viata unui om este rodirea inauntru. Rodirea de sine este cea mai puternica rodire. In aceasta dupa amiaza vom invata ca suntem chemati sa fim un bob de grau, un graunte de grau, care trebuie sa moara ca sa aduca rod. Ca daca nu moare, spune Biblia, ramane singur. Uitati ce spune cuvantul lui Dumnezeu in Romani 6:4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. Viata noua trece prin mormant. Viata noua te face bobul de grau, care a poposit in adancul pamantului pana vei trai viata noua in Hristos. Biblia ne vorbeste in aceasta dupa amiaza si ne spune ca oricine va vrea sa aiba viata noua in Hristos va trebui sa fie un graunte de grau. Ca oricine va dori sa traiasca precum Hristos, va trebui sa treaca impreuna cu el prin mormant, pentru ca bobul este pus in pamant.

As vrea sa intelegem un lucru esential. Dumnezeu vine si ne spune un lucru esential. Moartea, asa cum este inteleasa de oameni, frica mortii pe care o au oamenii, stiti de unde vine? De la faptul ca, atunci cand mori , cei mai multi se gandesc ca vor fii nimiciti, va fi o anihilare, va fi o disparitie. Asta este teama omului si moartea are aceasta putere. Nimicitorul asta face- anihileaza, te face sa dispari, pur si simplu. Vine Hristos si spune in felul urmator: Daca tu vei vrea, ca atunci cand treci de pe pamantul acesta sa fii biruitorul mortii, sa nu fii un om care sa dispara, sa fii anihilat, t va trebui ca in timpul vietii sa birui moartea. Inca odata: Oamenii spun, „Daca eu pot sa scap de viata asta si de mormantul asta care e viata, sa alerg tot timpul dupa ceva ce imi place mie si cum zic oamenii ca-i viata? Sa ai ce-ti trebuie, sa faci ce-ti doreste inima, numai ca asta este marea pacaleala a mortii.

  • Moartea, tot timpul vietii iti spune fugi de moarte si tot la sfarsit iti pregateste mormantul.
  • Hristos iti pregateste mormantul in timpul vietii ca la sfarsit sa ai parte de inviere.

Intotdeauna, moartea va va spune,

  1. „Traieste din plin.
  2. Moartea iti va spune: Traieste clipa.
  3. Moartea iti va spune: Apuca tot ce poti.”

Hristos iti va spune,

  1. „Leapada-te de tine insuti.
  2. Traieste pentru Mine.
  3. Nu te gandi la ceea ce este pamantesc,
  4. gandeste-te la ceea ce este ceresc.”

Hristos a zis, „Nu-s mai mult decat un bob de grau si in Galateni 2:20 spune Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine. Biblia vorbeste despre faptul ca oricine dintre noi, astazi la Sarbatoarea Roadelor, se gandeste la rodirea de sine. Oricine, in aceasta zi pe care noi o cinstim inaintea lui Dumnezeu, multumindu-i pentru belsugul Sau de har, orice om va dori sa rodeasca, va trebui sa treaca prin moarte. Ioan 12:24 24 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Ce ziceti despre acest verset? Uluitor. Du-te si spune cuiva, „Bine ai venit la Hristos. Ce vrei tu sa-i faci lui Hristos?” „Oh, sa-I fiu de folos lui Hristos. Sa aduc rod pentru imparatie”. La care sa-i spui, „Atunci trebuie sa mori”. Asta ne spune, de fapt, Dumnezeu. Vreti sa fiti plini de rod? Atunci, nu ai de facut decat un singur lucru, sa intri intr-o moarte, asa cum a intrat El, ca sa te ridici spre viata, asa cum s-a ridicat El.

1. Ce trebuie sa moara ca sa rodim? 

Ce trebuie sa moara in viata noastra ca sa rodim? Eu vreau, insumi, sa fiu un rod in mainile lui Dumnezeu. Si apoi, eu insumi, fiind rod vreau sa rodesc pentru Dumnezeu. Si atunci, Biblia spune ca cine vrea sa rodeasca trebuie sa moara. Ce trebuie sa moara in noi? Romani 6:2  Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? Daca cineva vrea sa rodeasca pentru Hristos, mai intai de toate va trebui sa invete ca trebuie sa moara fata de pacat. Dar, de ce trebuie sa murim noi fata de pacat? Pentru ca rodirea care tu o ai in Hristos e compromisa de lipsa marturiei care o ai fata de Hristos. Sa nu confundam faptul ca intr-un anumit loc putem sa spunem ceva despre Dumnezeu. Noi suntem chemati sa spunem despre Dumnezeu in fiece zi, cu marturia propriei noastre vieti. Nu poate omul care n-a terminat-o cu pacatul sa rodeasca intr-un Hristos, pentru ca chiar daca are ceva din Dumnezeu, chiar daca face ceva din Dumnezeu, el trebuie sa inteleaga azi, ca marturia unei vieti scihmbate e puterea noastra de a rodi in Hristos.

1. Pacatul

Biblia spune in Coloseni 3:5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli. Fratii mei, surorile mele, eu va intreb in numele Domnului Isus Hristos:

  • Cand Satana pune talpa pe sufletul tau, rodesti? Niciodata nu rodesti, pentru ca niciodata pamantul acela nu va avea rod.
  • In momentul cand lasi ca toate ingrijorarile vietii sa devina buruienile care sa inabuse tot ceea ce Dumnezeu a pus in tine, rodesti? Nu rodesti.
  • Cand devii bolovanos, stancos in relatiile cu oamenii, cand devii un om care esti absolut impietrit fata de cei din jurul tau, rodesti? Nu rodesti.

Asa ca Biblia spune ca primul lucru pe care trebuie sa-l facem si -ajuta-ne Doamne sa putem face ce ne spune Biblia- Omorati madularele voastre care sunt pe pamant. Ce spune Biblia? Asteptati sa vi le omoare altcineva. Cine trebuie sa o faca? Noi, prin puterea lui Dumnezeu.

2. Necredinta

O viata care nu rodeste  este viata care nu traieste in credinta. Galateni 2:20 Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m’a iubit şi S’a dat pe Sine însuş pentru mine. Cum trebuie sa traiesti sa rodesti pe pamantul acesta? In credinta. Eu am inteles ca nu pot spune ca traiesc in credinta, daca traiesc in pacat. Si daca am biruit pacatul, cum stiu ca traiesc in credinta? Pentru ca stiu oameni care au biruit in lupta aceasta cu cel rau si apoi isi pun intrebarea: Cum as putea eu traind in credinta, sa rodesc? 1 Timotei 1:5 Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr’o inimă curată, dintr’un cuget bun, şi dintr’o credinţă neprefăcută. Fratii mei, surorile mele, foarte pe scurt, ascultati-ma: Te lupti cu pacatul, si nu sunt putini care o fac, multi o fac si Dumnezeu din cer, in mila Lui, ne poate da biruinta. Dar, se intampla ceva ciudat. In timp ce eu ma lupt cu pacatul si incerc sa fiu biruitor, ca sa nu impiedic rodirea, se intampla ca neveghind asupra inimii mele, eu pierd rostul credintei mele. Care este sensul credintei? Pai, mai frati si surori, noi am fost binecuvantati de Dumnezeu untr-o credinta sa ne iubim unii pe altii. Nu se poate ca lupta aceasta pe care o dai cu pacatul sa fie un lucru care te preocupa numai pe tine, toata viata ta sa fii un om care te lupti numai cu pacatul si tu sa nu ai absolut nimic fata de aproapele tau.

Dupa ce ai biruit stagiul acesta incipient, va trebui sa mergi spre cele desavarsite. Si va spun un lucru, dragii mei, credinta neprefacuta are totdeauna o consemnare. Are intotdeauna o tinta. Stiti care este aceasta? Dragostea. Galateni 5:14 14 Căci toată Legea se cuprinde într’o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.„ Efeseni 5:2 Trăiţi în dragoste, dupăcum şi Hristos ne -a iubit, şi S’a dat pe Sine pentru noi ,,ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros„, lui Dumnezeu. Ce faci Hristoase? Zice, „Ma dau pe Mine insusi jertfa, de bun miros.” Asta vrea Dumnezeu, sa ne iubim unii pe altii. Fratii mei, surorile mele, stiti ce este necredinta? Incapacitatea de a iubi. Orice om care nu poate iubi, bietul de el, inca locuieste in necredinta. Si orice om care poate iubi, laudat sa fie Dumnezeu, inima lui este o inima peste care stapaneste Dumnezeu. Asta trebuie sa intelegem in viata.

3. Basmele, legendele

Ca sa ai credinta trebuie sa fii puternic in Cuvantul lui Dumnezeu. In al treilea rand, fratii mei, surorile mele, daca eu spun astazi, „Doamne, ajuta-ma sa fiu credincios”. Cum pot eu alimenta credinta? V-ati pus intrebarea? Spuneam si alta data: Cine poate sa incordeze muschiul credintei? Ce trebuie sa incordezi- mintea, sufletul, trupul? Cum creste credinta? Cum creste ea? Si vedeti ce spune cuvantul lui Dumnezeu: Daca a-ti murit impreuna cu Hristos, fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce ca si cum inca a-ti trai in lume, va supuneti la porunci ca acestea? Nu luati, nu gustati, nu atingeti.”Ce spune Biblia? Ca intotdeauna, credinta creste cand este alimentata de Cuvantul lui Dumnezeu. Cand ea e alimentata de cuvantul lui Dumnezeu, ea nu e alimentata de porunci omenesti. Pai, cum sa creasca credinta ta daca tu traiesti in basme populare? Daca credinta ta este un basm? De multe ori ma uit, oameni care vorbesc cu atat de multa lejeritate despre credinta, isi dau cu parerea despre toate, rastalmacesc cuvantul lui Dumnezeu, nici nu-l cunosc absolut de loc. Fratii mei, surorile mele, eu vreau credinta ca sa rodesc. Nu vreau necredinta, ca sa nu rodesc. Vreau sa fiu biruitor in lupta cu pacatul, ca sa rodesc. Dar, ca sa am credinta, trebuie sa raman in dragoste. Dar, dragostea este alimentata de puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Si dragostea aceasta, alimentata de Cuvantul Domnului, intotdeauna va fii opusa basmelor, legendelor – nu manca, nu gusta, nu atinge. Ce sunt astea? Basme, sunt rigori care nu au de a face cu credinta. Dumnezeu sa ne binecuvanteze sa ne intarim in Cuvantul Lui.  Romani 10:17 Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. 

4. Trairea pentru sine

Al patrulea lucru care ne opreste sa rodim, dragii mei, este cel care ni-este aratat in 2 Corinteni 5:15. Şi El a murit pentru toţi, pentruca cei ce trăiesc, să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. Acuma, vine Biblia si spune in felul urmator: Tu te-ai intors la Dumnezeu si vrei sa rodesti.

  1. Tai-o cu pacatul si omoara madularele
  2. Ai grija ca nu cumva necredinta sa-ti cuprinda inima, ca daca-ti cuprinde inima necredinta, tu nu mai poti rodi.
  3. Biblia spune: Ca sa ai credinta trebuie sa fii puternic in Cuvantul lui Dumnezeu.
  4. Si Biblia spune, cand ai deja acestea, inima ta se va indrepta automat spree altii, nu spre tine.

Cand ceri de la Dumnezeu: Umple-mi Doamne hambarul. Si Dumnezeu spune: Da, de ce? „Pai, sa am si sa ma simt in siguranta pentru ziua de maine”.  La care Dumnezeu spune, „Nu, raspuns gresit”. Spuneam aici, si in multe imprejurari, si va spun si in seara aceasta. Cineva ma intreba: Cum e, frate, cu finantele? Si i-am spus: Simplu. Dumnezeu cauta bancheri. S-a uitat fratele la mine si nu i-a placut raspunsul. Am zis: Stai frate, sa mai explic. Dumnezeu se uita din ceruri si spune, „Care vrea sa fie banca Mea?”Si sunt unii oameni care zic, „Doamne, eu vreau sa ma faci banca Ta”. Si Dumnezeu trimite banii din cer si-i tranziteaza prin tine, spre altii. Iar tu traiesti din comision. Nu-i bun lucrul asta? Ca la Dumnezeu, comisionul e bun. Fratii mei, tot ce ne da Dumnezeu, ne da ca sa dam. Iar Dumnezeu, din cer, ne poarta noua de grija, ca Dumnezeu cand da, iti plateste si iti rasplateste Domnul.

Fratii mei, va intreb in aceasta seaara, simplu, ca suntem la o sarbatoare a roadelor. Romani 14:7  În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine, şi nici unul din noi nu moare pentru sine. Vine Biblia si spune: Este o evidenta- Nu-i asa, ca toti traim pentru altii? Zice Biblia: E o evidenta, e un A B C, e un postulat, e un fundament, orice om care vrea sa rodeasca stie ca rodeste pentru altii. Sunt frati care spun, „Frate, vreau sa am si eu darul minunilor, sa pot sa fac minuni”. „De ce?” „Pai, cum, de ce? Iti dai seama ce s-ar intampla?” „Nu, nu imi dau seama. Spune-mi tu”. „Oh, m-as duce si as face peste tot”. Si i-am spus, „Iti lipseste baza. Darurile sunt pentru altii.” Cerem daruri, dar iti pun o intrebare: Ai disponibilitate pentru darul ala? Ai merge tu, cand te-ar chema Dumnezeu, la 2 dimineata, sa-ti bata la fereastra: Du-te si lucreaza pentru Mine. Ai face-o?” Tu, din gura spui ca ai face-o. Dar, Dumnezeu vine si spune: În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine. Iarta-ne Doamne, noi cerem: Imbraca-ne Doamne cu putere. Dar, Dumnezeu spune, „Dar ce? Mie crezi ca-mi lipseste puterea? Intreati-va in aceasta dupa amiaza: Ii lipseste lui Dumnezeu puterea? Nu vrea Dumnezeu sa dea daruri bune celor care i le cer? Dar vine Dumnezeu si spune, „La ce folos sa ti le dau? Ca o sa vii in adunare ca un paun, sa umbli de colo pana colo. Zice Dumnezeu: Eu nu pentru asta dau daruri. Dar pentru ce? Darurile sunt pentru folosul altuia. Biblia spune: Daca voi vreti sa roditi, trebuie sa roditi pentru altii. (31:11)

Acum 2 saptamani am primit un link cu adolescenta din Botosani, a-ti auzit de Corina Cucu ?(vezi aici stirea din 28 septembrie 2013- http://adevarul.ro/locale/botosani/cum-descifram-mesajul-adio-adolescentei-15-ani-s-a-sinucis-) La 15 ani, a lasat un mesaj pe pagina ei de Facebook:

Mesajul de adio al Corinei „Sunt foarte stresată, supărată şi tot ce cuprinde rău. În ultimul timp, mi s-au întâmplat o grămadă de răutati, iertaţi-mă cei pe care v-am suparat, iertaţi-mă cei cărora v-am greşit şi nu mi-am dat seama, dar azi explodează tot în mine. Azi simt că-mi dau duhul. Gata, m-am săturat de toţi cei care îmi vreţi răul. Am un ultim cuvant… CEI CARE M-AŢI IUBIT AŞA CUM SUNT, MĂCAR LA MORMÂNTUL MEU O LUMÂNARE SĂ-MI APRINDEŢI, DE AIA IEFTINĂ LA 50 de BANI ŞI EU VĂ VOI AVEA ÎN SUFLETUL MEU MEREU. V-AM PUPAT PE TOŢI PAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!! (((((((((“, sunt cuvintele scrise de Corina. Citeste mai mult: adev.ro/mttz36

De un an de zile se mutase la liceul acela. Cand prietenii au vazut aceasta postare pe Facebook au alertat parintii. Au gasit-o in padure, spanzurata. Copil de 15 ani, satul de rautatile din jur. A zis, „Nu mai pot trai cu rautatile voastre”. Se mutase la un alt liceu. M-am uitat la fotografia fetei, o fata frumoasa, as putea sa spun, care n-a mai suportat rautatea si indiferenta. Ce bine cand vom merge sa mancam strugurii din anexa. Va fii frumos. Dar ce bine este sa rodesti. Ce bine sa fii de folos celui de langa tine. Ce bine e sa terminam cu rautatile ca nu stim pe cine ucidem. Ce bine e sa punem capat oricaror discutii care nu-si au sens. Hristos se uita si spune, „Daca ai sti ce as putea sa-ti dau. Daca ai sti cum as putea sa te imbrac, dar pentru ce sa o fac?” Ajuta-ma Doamne sa iubesc, sa mangai, sa incurajez. Prea tarziu s-au trezit parintii. Prea tarziu s-au trezit cei care i-au facut rau. Nu mai schimba cu nimic destinul ei. Si nu va vorbesc despre 1900 toamna, va vorbesc despre 2013. Nu va vorbesc despre un om de 80 de ani, va vorbesc despre un copil de 15 ani, care a zis, „Eu nu mai suport rautatea.” Astazi vin si spun, „Ajuta-ma Doamne, sa rodesc, pe mine insumi”.

Data viitoare, cand vom fii la cina, si vei lua bucatica aceea de azima, sa te intrebi, „Doamne, eu pe cine hranesc?Tu esti painea vietii si eu sunt bobul de grau, care sunt si eu in painea vietii. Eu pe cine sa hranesc, Doamne?” Mangaiati-va unii pe altii. Imbarbatati-va unii pe altii. Iubiti-va unii pe altii. Sprijiniti-va unii pe altii si atunci veti rodi. (33:00)

2. Care este costul rodirii

In seara aceasta, vreau sa va spun ca exista un cost al rodirii. Daca am invatat ce opreste rodirea, haideti sa vedem ce costa rodirea.

1. Primul cost al rodirii e intunericul.

Cand stai in pamant ca bob nu ai lumina. E foarte intuneric. Si fugim de intuneric. Aproape intotdeauna in Biblie, intunericul a fost pus i n seama lucrarii celui rau. Si vorbim despre intuneric cu spaima. Dar, vin in seara aceasta sa va spun un lucru: Nu intotdeauna, intunericul, este ceva pe care trebuie sa il evitam. Uitati ce spune Biblia in 1 Imparati 8:12 Atunci Solomon a zis: ,,Domnul a zis că vrea să locuiască în întunerec! In intuneric, totdeauna se va naste in tine un dor. Orice clipa petrecuta in intuneric te va face sa tanjesti dupa lumina. Se va naste in tine un dor sa mergi spre lumina cea adevarata.  In viata, noi pierdem foarte mult pentru ca nu suntem concentrati. Pentru faptul ca nu avem acuitate vizual, pentru faptul ca ochii astia care ii avem in cap nu ii folosim cum trebuie. Multi dintre noi nu dam atentie la lucrurile mici ale vietii noastre, si dumneavoastra stiti ca vulpile mici strica vietile mari. Si pentru ca nu dam atentie acestor amanunte, n-avem ochii buni, trecem in viata, de multe ori, fara sa ne dam seama in ce intram si ajungem in necaz. Ce spune Dumnezeu: „Vrei sa ai o privire buna, vrei sa ai niste ochi puternici?” Eu vreau sa va spun ca, intotdeauna, simtul vazului se ascute in intuneric. Intotdeauna, cand vei sta in intuneric vei vedea ce n-ai vazut. O vei vedea, poate, pe mama ta, care pana atunci n-o vedea-i. O vei vedea, cat de mult se chinuie, se trudeste. Poate il vei vedea pe acela de langa tine, pe care nu l-ai vazut cu ochi buni de nu stiu cata vreme. Ce dar ti-a dat tie Dumnezeu! Poate vei vedea ca e o binecuvantare sa stai impreuna cu fratii tai. Poate vei vedea ca ai atatea in viata pe care nu le-ai vazut pana atunci. Nu intotdeauna, intunerecul este un loc de care trebuie sa fugi. Uneori intunericul vine in viata noastra ca sa ne pregateasca pentru lumina care va rasari. Fratii mei, surorile mele, sa nu va grabiti spre lumina, mai inainte de a cunoaste care este lucrarea intunericului.

Intodeauna, in intuneric se intampla ceva. Cand coboara peste mine norii negri, totdeauna imi vad neputinta sufletului. V-ati vazut-o si voi? Cateodata, asa vin norii negri peste tine, ca tot intunericul de cuprinde si nu e neaparat rau. Stiti de ce? Pentru ca in momentul acela imi dau seama de un lucru. Eu sunt neputincios. Si imi aduc aminte de alt lucru: Ca Dumnezeu poate totul in noi toti. Sa stiti ca bobul de grau, care sta acolo in intuneric, am vrea sa fugim de acel intuneric si multora ne este groaza de lucrarea asta. Dar acolo ni se ascute acest simt al vazului si vom vedea clar si limpede dupa. Vreau sa va spun in numele Domnului Isus Hristos, ca am avut momente in viata, cand, pur si simplu, am simtit ca mi s-a stins lumina. Dar, atunci in intunericul care l-am avut, ceva s-a intamplat cu fiinta mea. Am inceput sa vad mai bine decat as fi vazut daca eram in lumina. Am inceput sa-mi dau seama ca, de fapt, unul singur poate totul pentru noi toti: El, Isus.

2. Al doilea cost al rodirii e singuratatea

In al doilea rand, dragii mei, un alt cost al rodirii e singuratatea. Spune 2 Timotei 1:15 Ştii că cei ce sînt în Asia toţi m’au părăsit; ZIce Pavel: Toti m-au parasit. Va intreb in numele Domnului Isus Hristos: Cum este bobul de rau, la plural sau la singular? Unul cate unul murim. Nu se moare la colectiv. Moartea mea nu e egala cu moartea ta. Trecem prin acest proces de inoire, in procesul iesirii la lumina, atunci cand vom fii plini de rod Dumnezeiesc. La unul trebuie sa moara mandria, la altul incapatanarea, la altul neiertarea, la altul neiubirea. Murim fiecare in felul nostru, dar, trebuie sa murim. Caci, pana nu murim, noi nu vom avea viata noua in Hristos.

Si sa va spun, iubitii Domnului, ca atunci cand stai in singuratate, oamenii se tulbura. In seara aceasta, o sa va spun un lucru si o sa va fie greu ce va spun. As vrea din toata inima sa va rugati lui Dumnezeu cand trebuie sa ajutati un om. Pentru ca am bagat de seama ca unii dintre oameni se grabesc sa ajute semenii lor- poate pare un paradox fata de ceea ce v-am spus inainte- dar Dumnezeu, uneori, vrea sa ne taie carjele.  Dumnezeu spune uneori ca vrea sa ne bage in aceasta singuratate, sa ramanem in aceasta singuratate- in stanga, in dreapta, nu-i nimeni si trebuie sa ramai singur. De ce? Ca sa vezi ca nimeni nu poate si ca bratele omenesti sunt date la o parte, pentru ca tu, in singuratate, sa intelegi un lucru elementar: Ca nici un om nu poate sa-ti ajute, afara de bunul Dumnezeu. Uneori, Dumnezeu, in mod deliberat ne taie funiile. Uneori, Dumnezeu, in mod deliberat indeparteaza prietenii de la noi. Uneori, Dumnezeu, in mod deliberat nu ne lasa sa ne sprijinim pe oameni si ne lasa in acea singuratate.

Spune in Ioan 20:17 ,,Nu mă ţinea„, i -a zis Isus; ,,căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la fraţii Mei, şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Va aduceti aminte de Maria Magdalena? De dimineata s-a dus la mormant. Era plansa. Venise plansa, plangea in timp ce mergea pe drum, plangea in gradina, tot timpul plansa pentru ca ea dorea macar trupul Domnului Isus sa-L gaseasca. La un moment dat s-a intalnit cu cineva care ea credea ca este gradinarul si intreba, „Unde la-ti pus?” Si la un moment dat si-a dat seama, cand El a zis, „Marie!” I-a rostit intr-un mod unic numele. Il stii pe Dumnezeu pentru ca iti rosteste intr-un mod unic. Si I-a zis, „Rabuni,” si imediat a dat sa se prinda de El. Si ce a spus El? „,,Nu mă ţinea„, i -a zis Isus; ,,căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu” Sunt momente in viata cand Dumnezeu iti da la o parte orice propta omeneasca si ramai singur pentru ca trebuie sa treci prina cest proces, prin aceasta singuratate.

Spunea Biblia ca pe Domnul Isus au vrut sa-L faca imparat si ce-a facut Domnul Isus Hristos? Nu numai ca s-a ascuns, dar spune Biblia ca s-a ascuns singur, la o parte.  Adica, s-a dus in singuratate. Au venit oamenii si au zis, „Vrem sa fii imparat”. Si acuma, vreau sa va spun un lucru. Sunt doua categorii de oameni care sunt de cele mai multe ori cei ce fac lucrarile care nu trebuie:

  1. Unii te critica prea tare
  2. Si altii te lauda prea mult

Ambele categorii, spun asa: Lasa-ma Doamne singur. Voi nu? Aveti nevoie de critici? Aveti nevoie de lingusitori? Mai bine singur. As vrea sa va mai spun un lucru ciudat- Ioan 12:24 Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grîu, care a căzut pe pămînt, nu moare, rămîne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Fiti atenti ce spune Biblia: Daca grauntele de grau nu moare, ce se intampla cu el? Ramane singur. Pai, daca nu moare ramane singur? Stai ca nu inteleg. Singur si daca nu mor, singur si daca mor? Da, zice Dumnezeu. Ca nu e singuratatea mai rea decat aceea, sa ai langa tine oameni, care pur si simplu, in viata, nu iti sunt prieteni. Atata lume se drogheaza. Se drogheaza cu multe prietenii, se drogheaza cu multe relatii. „Oh, inca unul mi-a dat Like pe Facebook, inca un prieten, acolo pe Facebook”. Tresare inima in tine. Te inconjori de oameni si stai in viata si incerci sa raspunzi dorintelor lor, sa te conformezi dorintelor si spui, „Oh, eu fug de singuratate si am multi oameni in jurul meu”. Si n-ai inteles un lucru. Ca atunci cand nu accepti moartea intru Hristos, tu, de fapt, esti mai singur decat n-ai fost niciodata in viata. Pentru ca singuratatea cea mai mare in viata e sa refuzi sa traiesti  pentru ce vrea Dumnezeu sa traiesti. Singuratatea cea mai grea in viata este sa fugi tot timpul de singuratate si niciodata n-ai sa reusesti sa o birui. Pentru ca moartea singuratatii este: Sa iesi intru Hristos la lumina, plin de rod.  Ce face bobul de grau? Cand nu mai este el singur? Singur stau in mormantul asta, singur stau in intuneric, plang aici si strig, nimeni nu ma vede, nimeni nu ma aude in afara de Dumnezeu si cand este capatul singuratatii lui? Cand iese afara. Cum iese afara? Cu rod. Si atunci se uita in stanga si in dreapta si zice: Ce rod, am rod! (43:00) Cel mai bogat rod este sa se intoarca oamenii la Hristos, nu vei fii niciodata singur, caci vor fii oameni care au ajuns la Dumnezeu prin tine.

3. Ultimul cost al rodirii este stramtorarea

Cum vi se pare ca e in pamant? Esti strans. 2 Samuel 22:5-7  Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră; legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră. În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui. 2 Corinteni 4:8 Sîntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strîmtoare; în grea cumpănă, dar nu desnădăjduiţi; Te strange. Dar, ce se intampla cand te strange?

  • Bobul de grau, bietul de el, il ia si il pune in pamant.
  • Prima data face cunostinta cu intunericul.
  • Dupa care face cunostinta cu singuratatea.
  • Dupa care face cunostinta cu stransul.

Te strange din stanga si din dreapta. Si cand incepe sa stranga , pocneste coaja exterioara. Bobul de grau este invelit intr-o coaja. Si aia crapa si incepe germinarea. In momentul in care e strans din toate partile, ori iese la iveala ce esti tu intru Hristos, ori ce esti tu intru firea pamanteasca. Cand vin necazurile si ne strang si pamantul asta care suntem plantati ne strange, plesneste coaja aia la suprafata si atunci ce iese afara? Biblia spune: Cine isi iubeste viata o va pierde si cine isi uraste viata in lumea aceasta, o va pastra pentru viata vesnica.

Au venit filozofii. „Sunt cuvinte ciudate. Cum adica, sa-ti urasti viata? dar, ce suntem noi, niste oameni care iubim cruzimea? Noi nu iubim viata?” Dar Biblia spune in felul urmator: Voi iubiti ce nu merita iubit si nu iubiti ceea ce trebuie sa iubiti. Pentru ca, ce inseamna sa iti urasyi viata? Sa te sinucizi, sa te omori, sa-ti faci rau? Sa fii cu tine, cum? Nu, nu asta inseamna. Ce inseamna sa urasti viata? Sa ursati viata inseamna sa urasti toate lucrurile care te despart de Dumnezeu.

As vrea in momentul asta sa-i spunem lui Dumnezeu asa: Doamne, ma cam strang necazurile astea. La care Dumnezeu ne spune, „Pai, daca tu esti cam indaratnic. Nu vrei sa te crapi. Tu cand vrei sa te crapi? Tu cand vrei sa se duca coaja aia care te tine?” „ca sa ce, Doamne?” „Ca sa germinezi. Ca sa incepi sa incoltesti. Ca s devii fir care merge spre suprafata.”  Haideti, sa spunem in aceasta seara, „Ajuta-ma Doamne sa ma lepad singur pentru ce este gresit. Era un proiect scolar, il faceam in fiecare an la o invatatoare. A-ti auzit de furnica si de greier? Legenda greierului, care toata vara canta la chitara si furnica-i tot spune, „Munceste, ma, munceste”. La care, el mai canta o serenada. La un moment dat, ce vine? Iarna, crivatul, inghet. La care, bietul greieras bate in geam si spune, „Da-mi si mie un bob. Da-mi si mie un graunte. Invatatoarea a zis, „Face-ti voi finalul acestei povestiri. Luati povestea de unde bate greierul in fereastra si-i faceti voi finalul. La un moment dat, suna Doamna invatatoare pe o mamica si-i spune, „Doamne, astazi, ceva absolut uluitor s-a intamplat la scoala. Baietelul dumneavoastra a avut o incheiere pe care niciodata de cand sunt wu in cadrul didactic nu am auzit-o. Zice, „Pur si simplu sunt uluita si trebuie sa vorbesc cu dumneavoastra.” Mama, gata, deja era speriata. Ce s-o fi intamplat?Zice, „Doamna, de regula, deja, incheierea pe care o facusera copiii a fost urmatoarea. Fie ca furnica i-ar fi dat ceva graunte si i-ar fi zis, ‘Mai bagati bine mintea-n cap, invata lectia’. Fie altii au avut o incheiere, ‘Ce sa-ti dau eu, ai fost puturos, lenes. Du-te vezi-ti de treaba’. Cam astea sunt finalurile pe care copiii le-au spus. Dar, baiatul dumneavoastra a facut unul cu totul si totul aparte. Copilul vostru a zis asa, ‘Furnica i-a dat greierasului tot ce avea si a murit’. Si a desenat la sfarssit trei cruci.” Zice Doamna, „Ce reprezinta crucile alea?” Zice mama, „Reprezinta scena rastignirii Domnului Isus. Am invatat copiii mei sa traiasca daruind si daruinduse.” O familie crestina. Furnica a dat tot ce a avut si a murit. Si trei cruci.

Oare n-ar trebui sa se sparga crusta asta odata si odata? Ca sa putem rodi spre Dumnezeu ceea ce trebuie sa rodim. Credeti ca Dumnezeu sta cu ciocanul si ne bate si Dumnezeu isi gaseste placere? Dumnezeu sta si se uita si zice, „Vreau sa iasa la lumina ce am pus in tine. Pentru asta, dau,”zice Dumnezeu, „Cat e nevoie”. Zice Iov, in Iov 6:11 La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie? 12 Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă? La care, Dumnezeu a zis, „Tu sa raspunzi la asta. Ca daca-i de piatra iau un ciocan mai mare. Daca-i de arama si mai puternic,” zice Dumnezeu. Tu alegi si as vrea in seara asta sa spunem, „Doamne, ajuta-ne, sa ne lepadam de noi insine, de crusta asta, de invelisul asta si sa putem rodi intru tine.”

3. Care este folosul rodirii?

Zice Biblia ca noi trebuie sa rodim. V-ati pus vreodata intrebarea: De ce trebuie sa rodim? Matei 3:12 Acela Îşi are lopata în mînă, Îşi va curăţi cu desăvîrşire aria, şi Îşi va strînge grîul în grînar; dar pleava o va arde într’un foc care nu se stinge.„ Dumnezeu are granar. Tu si eu trebuie sa fim grau pentru ca asta Il strange Domnul in hambarul Lui. Langa grau creste si pleava. Pleava este o planta care seamana teribil cu graul. Doar ca n-are rod. Buruiana asta este identica cu graul. Dar ea nu are grau. Dumnezeu spune, „Daca tu vei fii grau, care vei rodi,, te iau in hambar. SI daca vei fii pleava, te ard in foc. E scris lucrul acesta. Si atunci, in seara asta, eu ce sa inteleg de la Dumnezeu? Ca Dumnezeu ma vrea sa fiu grau.

Eu stiu ca in seara aceasta este posibil sa credem ca rodirea aceasta este dificila: Intuneric, singuratate si stramtorare.  Ce ar trebui sa facem? Ia intunericul, indeleste-te cu el, si spune Lui Dumnezeu, „Ajuta-ma sa vad bine”. Ia singuratatea, da-o aliata ta, fa-o prietena ta pentru ca tu o vei intelege catre cine trebuie sa te indrepti si ce trebuie sa faci cu viata ta. Eu vreau sa am in viata mea rod. Si-mi doresc prieteni care sa fie rod. Si nu in ultimul rand, in aceasta stransoare a pamantului s-ar putea sa se intample ceva. Ii zice Moise la Dumnezeu, „Doamne, arata-mi slava Ta”.  Si-i zice Dumnezeu, „Voi face sa treaca prin fata ta slava Mea”. Si-i zice, „Vezi crapatura aia a stancii, pune-l acolo”. Si Moise a zis, „Cum sa stau aici? E stramt”. Dar, cand a trecut Dumnezeu cu slava Lui, crapatura aia a fost prea larga pentru el, pentru ca a simtit nevoia sa se duca mult mai adanc.

Vreau sa va intreb in aceasta seara: Nu a-ti bagat de seama ca in necazuri si stramtorari se vede cel mai bine slava lui Dumnezeu? Cineva spunea ca a asistat la doua morti. Prima data la un prieten care era bogat, care in timp ce era aproape sa-si dea sfarsitul, se uita de jur imprejur tulburat, cu frica si spunea asa, „Va trebui sa plec de acasa”. Se uita la casa lui frumoasa, „Va trebui sa plec de aici…” Acelasi om a zis ca a asistat la o moarte a unei femei extrem de sarace. O femeie credincioasa, care, cand si-a dat sfarsitul, cu ochii stralucind spunea, „Plec acasa”. Uneori in viata, diferenta o face o singura propozitie. Ori pleci de-acasa, ori pleci acasa. In seara aceasta, mi-am dorit sa va spun un lucru. Noi trebuie sa murim daca vrem sa aducem rod.

  • Sa nu-ti fie frica de intuneric, ca Dumnezeu te asteapta acolo.
  • Sa nu-ti fie frica de singuratate, ca fara calea aceasta niciodata nu vei rodi.
  • Sa nu-ti fie teama ca esti strans si esti incoltit din toate partile. Esti pe cale sa lepezi crusta asta cu care ai fost nascut si tu sa devii spic si sa te inalti spre lumina care nu se va stinge niciodata.

Am o singura declaratie in aceasta seara. Am stat si am spus Domnului, „Nimic nu sunt. Un strop de tina. Atat sunt Doamne. Dar, te rog, stropul asta de tina, ce-l modelezi in fiecare zi… Nimic nu sunt, o trestie franta, dar prin mila lui Dumnezeu stau in picioare si eu si voi. In seara aceasta, chem Biserica Betel si toti prietenii prezenti sa spunem asa, „Doamne, ajuta-ma sa rodesc”. Am fost ingropati impreuna cu El, dar vreau sa va spun un lucru. Viata zice, „Fugi, fugi de moarte.” Oamenii vor sa scape de mormant. Hristos spune, „Calea spre viata e prin mormant. Vom iesi impreuna spre viata.” A fost o Duminica si Isus Hristos a inviat dintre morti si a zis, „Legaturile mortii nu m-au putut tine. Mormantul nu m-a putut tine.” Dar, in seara aceasta va spun, in numele Domnului Isus Hristos, „Nu va fie sete de viata, in sensul lumesc. Fie-va sete de Dumnezeu si de rodire”.

VIDEO by Fiti Oameni Predica incepe la minutul 11:00

Florea Daniel Cristian – Ce este Adevarul? Evanghelizare la Suceava Asociatia Internationala a Preotilor Convertiti mai 2013

cristian florea

PREDICA # 1 Ce este adevarul? Textul: mai multe versete despre Domnul Isus, Marele Preot din Evrei 3,4,5,6,7,8

PREDICA #2 din Textul 2 Imparati 22 si 23  De ce botezul trebuie facut la maturitate.

VEZI si

VIDEOS by romica florinel

Ce este Adevarul?

Imparatul Iosia si Botezul

Citeste despre convertirea altui preot recent aici- http://www.baptist-tm.ro:

FOTOMă numesc Cristian-George Tanasă și am domiciliul în Vatra-Dornei, județul Suceava.Sunt in varsta de 32 de ani. Am absolvit Facultatea de Teologie, specializarea Teologie Ortodoxă Pastorală din cadrul Universității Ovidius Constanța, promoția 2005 și totodată studii de masterat în cadrul Universității Alexandru Ioan-Cuza, Facultatea de Istorie, specializarea Istoria Evreilor și Ebraistică, promoția 2013. 18 SEPTEMBRIE 2013

CITEŞTE MAI DEPARTE…

Vladimir Pustan – De ce a murit Hristos? (Emisiunea Pastorul Cel Bun)

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

jesus2bprays2bin2bgethsemane2bmatthew2b26-36-462besv

De ce a murit Hristos?

Text: Marcu 15:21-37

21 Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea dela cîmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf. 22 Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tîlmăcit, însemnează: ,,Locul căpăţînii.„ 23 I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l -a luat. 24 Dupăce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgînd la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. 25 Cînd L-au răstignit, era ceasul al treilea. 26 Deasupra Lui era scrisă vina Lui: ,,Împăratul Iudeilor.„ 27 Împreună cu El au răstignit doi tîlhari, unul la dreapta şi altul la stînga Lui. 28 Astfel s’a împlinit Scriptura, care zice: ,,A fost pus în numărul celor fărădelege.„ 29 Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: ,,Uă! Tu, care strici Templul, şi -l zideşti la loc în trei zile, 30 mîntuieşte-Te pe Tine însuţi, şi pogoară-Te de pe cruce!„ 31 Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: ,,Pe alţii i -a mîntuit, şi pe Sine însuş nu Se poate mîntui! 32 Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se pogoare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!„ Cei răstigniţi împreună cu El, deasemenea îşi băteau joc de El. 33 La ceasul al şaselea, s’a făcut întunerec peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea. 34 Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eloi, Eloi, lama sabactani„ care, tîlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentruce M’ai părăsit?„ 35 Unii din cei ce stăteau acolo, cînd L-au auzit, ziceau: ,,Iată, cheamă pe Ilie!„ 36 Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l -a pus într’o trestie, şi I -a dat să bea, zicînd: ,,Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să -L pogoare de pe cruce!„ 37 Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi -a dat duhul.

Vladimir Pustan Turneu Ciresarii Moldova Oct 2012 In aceasta dimineata va trebui sa raspundem la o intrebare simpla: De ce a murit Hristos? Vedeti, intrebarea aceasta poate sa fie bizara la prima vedere. Dar sa stiti ca multi oameni au luat-o in serios. S-au scris carti pe tema aceasta, s-au turnat filme. S-au pictat tablouri care sa zugraveasca cat de cat agonia din Ghetsimani, agonia de pe cruce. Oamenii de stiinta s-au adunat , medicii s-au adunat, au facut colocvii, simpozioane si au pus intrebarea: De ce a murit Isus? Daca cititi cu atentie sfanta scriptura, Pilat sa mirat si el. Cand a aflat Pilat ca a murit Isus s-a mirat. De ce s-a mirat Pilat? Crucificarea nu era ceva neobisnuit in lumea lor, era o metoda ingrozitor de dura si dureroasa. Oamenii care erau pusi pe cruce, spunea Iosif Flavius ca stateau cate 3 zile pe cruce in chinuri. Isus, dupa 4 1/2 era mort. (Poza ciresarii.ro)

Unii spun ca Isus a murti din cauza incordarii nervoase. Ei spun ca moartea s-a declansat din clipa cand s-a dus in Ghetsimani. In Luca 22:24 spune ca sudoarea i se facuse ca niste picaturi mari de sange. Doctorul Ron Maker spune ca vasele capilare din glandele sudorii pare s-au spart si sangele s-a amestecat cu lacrimile. Tensiune nervoasa acumulata. Sa nu uitati, in Ghetsimani, in momentul cand Isus a zis, „Tata, daca e cu neputinta, departeaza de la mine paharul, universul a inghetat. Sa nu uitati ce a spus diavolul in dimineata aceea cand l-au pus pe cruce. Vorbea Satana prin oameni si prin preoti, „Daca esti Hristosul, da-te jos de acolo. Ca ai zis ca tu poti sa faci totul. Daca esti Hristosul, da-te jos de pe cruce.” Dar El n-a venit sa se dea jos de pe cruce, a venit sa se urce pe cruce. Pentru ca mantuirea noastra e numai prin cruce. Satana a zis, „Da-te jos de acolo.” La diavolul nu-i place un Isus Hristos care sa moara pentru noi. El pentru asta a venit. Cand a zis, „Tata, daca e cu putinta…” n-a vorbit Dumnezeu din El, ci omul din El. „Tata, daca e cu putinta, departeaza de la Mine paharul.” Spuneau teologii ca marea parasire nici macar nu a fost pe cruce, ci in gradina Ghetsimani. Pentru ca nu exista mai mare blestem decat sa simti ca esti singur, ca nu ai nici macar un suflet langa tine caruia sa-i spui ce te doare. Cele mai multe familii, cei mai multi oameni mor de singuratate. (08:00)

Unii spun ca ar fi murit din cauza epuizarii fizice. E foarte aproape de adevar ce au spus medicii intr-un fel. El venea dupa 3 1/2 ani de nopti nedormite. El venea dupa 3 1/2 ani de lupta. El venea dupa 3 1/2 ani de dormit in camp. Se duceau oamenii acasa si pe El nu-L ducea nimeni sa se culce. „Vulpile isi au vizuini.. si fiul omului n-are unde sa-si plece capul.” Si-a pus mainile peste ei, i-a vindecat, le-a dat mancare, era o baterie descarcata pe Golgota la 3 1/2 ani. Cand unii sunt epuizati din cauza pacatului, El era epuizat din cauza iubirii de oameni.

Noi tot o sa murim intr-o zi, tot o sa plecam de pe pamantul acesta si fac o mica paranteza aici. Nu cred ca e mai scumpa moartea celor iubiti de Domnul ca acelui om care a slujit altora, ca sa aiba cine plange dupa tine. Cand a murit fratele Cornea, va spuneam ca unii dintre marii misionari baptisti pe care i-a avut uniunea baptista din Romania, cel care a infiintat si biserica maghiara din Salonta, era mort in sicriu si a venit un om si i-a sarutat bocancii lui cu care era incaltat si a strigat acolo inaintea pastorilor, „Cu picioarele acestea, omul acesta mi-a salvat mie viata.”(10:40)

Sunt unii care spun ca a murit din cauza ranilor. Cand vorbim despre biciuire, Romanii te omorau in bataie. L-au batut soldatii bauti. Spunea Eusebiu ca a vazut oameni biciuiti care nu mai aveau carne pe spate si li se vedeau venele. La cativa a vazut si rinichii. Asa era biciuirea din timpul acela. N-a fost destul cat a fost batut in noaptea aceea, cat a fost biciuit, I-au mai impuns si mainile si picioarele cu cuie, sa aiba de unde sa curga sangele. Spun ca a murit din cauza ranilor, ca sangele se scurge.

Medicii din Dublin University spun ca a facut soc cardiac. Bazati pe Ioan 19:34 unde scrie ca atunci cand L-au impuns, din coasta i-a curs sange si apa. Apa aceasta, ei spun, ca  agonia mortii a produs ruptura inimii. Sangele din arterele principale s-a inchegat si inima atunci a explodat si de aceea curgea apa. Unii spun ca Isus Hristos a murit din cauza insuficientei coronariene pentru ca, in cazul suspendarii de maini, batut in cuie sau legat, sangele se aduna in partea de jos a trupului, nu se mai poate urca, ci coboara tot la picioare. In 10 minute, tensiunea arteriala scade la jumatate, air pulsul de dubleaza. Sangele nu mai ajunge suficient la inima, la creier si automat se instaureaza colapsul orthostatic (cardiovascular) si oamenii mor din cauza aceasta, a suspendarii.

Sau poate ca a murit din cauza asfixiei. Cand legi un om si i bati mainile in cuie, nu se mai poate rezema pe picioare, coastele apasa asupra plamanilor si atunci plamanii nu mai pot sa aduca aerul suficient pentru organism si omul moare asfixiat din lipsa de aer. S-ar fi putut intmpla si asta. Poate si de asta a murit Isus.

Dar, vedeti, in aceasta dimineata, eu stau in fata unei biserici care stie de ce a murit Isus. Noi stim cauza clara. Doar vreau sa va reamintesc de ce a murit Isus, ca voi cunoasteti raspunsul.

1. Isus a murit de durere

Dar, nu de durerea trupului, care era si ea mare si a vrut sa o simta toata. De aceea a refuzat smirna cu vinul care era o bautura imbatatoare ca si morfina. Durerea aceea a sufletului, cand Tu stai pe cruce si vezi ca aia joaca carti langa crucea Ta si iti impart hainele Tale. Cand Tu vezi ca ai venit si sa mori pentru o lume care sta nepasatoare si care te huiduie si te bleastama. Cand Tu vezi ca ai venit sa mori pentru doi talhari si astia te injura. Cand Tu vii sa binecuvanti o lume intreaga caruia nu-i pasa de Tine – asta se numeste durere. Durere la nivelul maxim.

Cand a vazut Isus Hristos lumea aceea, oile risipite de lup si lumea aceea neinteresata, oameni interesati de stomac, de minte, de bani, de familie, de frumusete, sa-si faca muschi la sali, oameni interesati de a-si exacerba mandria si nu-i intereseaza de Isus Hristos. Aceasta e biserica pentru care a murit El? In clipa aceea stia ca cei mai multi oameni nu vor accepta jertfa Lui. Aceasta este mare durere a lui Dumnezeu: Sa mori pentru cineva caruia nu-i pasa. Si Isus Hristos a vazut o lume caruia nu-i pasa. Lumea in loc sa alerge spre Isus Hristos sa fie mantuita, lumea alearga spre Satana si spre oameni care n-au facut nimic pentru noi. Si in loc sa-I multumim lui Dumnezeu, multumim oamenilor. (19:00)

Multi cer Biblie cand sunt in spital, sau inchisoare, deja cam tarziu pentru unii. Dar atunci isi aduc aminte de Isus- cand raman fara serviciu, cand raman fara putere, cand raman fara bani, cand raman fara familie. Atunci iti aduci aminte de Isus. Il doare pe Domnul pentru ca e la coada prioritatilor noastre. El nu e intai. Oamenii nu alearga la El prima data. Eu te hranesc si tu ma injuri. Eu iti port de grija si tu ma musti? Stiti cum ne comportam cu Dumnezeu? Cnad a fost baiatul cel mai mic al nostru la spital, musca asistentele. Era intr-o stare grava, era intr-o coma chimica, nu stia ce se intampla cu el si musca asistentele. Nu putea sa-i faca (nici macar) o injectie. Acesta a fost tabloul care il am pentru noi, pentru mine si pentru voi. Toata ziua muscam mana lui Isus. El vrea sa ne hraneasca….(noi) ne vorbim de rau unii pe altii. „Dar, ala e fratele lui Isus”. Atunci vorbeste-l de rau pe Isus., musca-L. Ne lovim…. Nu-i multumim…

  • te culci crezand ca ti se cuvine somnul si ai crezut ca e ceva normal ca sa dormi. Sunt 9 luni de zile de cand nu mai pot dormi decat cu medicamente.
  • Am crezut ca e normal sa iau o bucata de paine de pe masa. Cand m-am dus in Africa, 5 din 10 copii mureau. Am vazut si nu o sa uit niciodata tabloul acesta, pe marginea drumului copii morti de foame. Copiilor nostri nu stim ce le mai trebuie.
  • Am ajuns sa credem ca e normal sa umblam pe picioarele noastre. Cand o sa ma duc la Suceava, iarasi o sa-i aduc pe fratii nostri care sunt in carucioare. Unul dupa altul coboara din microbuz.
  • Am crezut ca e normal sa ai pe cineva langa tine. Dar, am vazut atatia oameni singuri.
  • Am crezut ca mi se cuvine sa ma pot strange de mana, sa stiu ca cineva este langa mine si imi dau seama, de fapt, ca niciodata nu am sa fiu atat de singur cat a fost Hristos de singur. Cum sa nu-L doara?

Tu, care-L faci sa planga pe Hristos si astazi, ca nu te pocaiesti, ca amai pocainta, tu pocaieste-te astazi. Intoarce-te la Dumnezeu. Fa-L fericit pe Isus. (23:00)

2. Isus Hristos a murit de dragoste

Spune asa de frumos, „Si fiindca ii iubea pe ai Sai, i-a iubit pana la capat.” Exista un capat al iubirii. Cei mai multi nu-l mai apuca. De obicei: Te iubesc cat tin banii, cat tine tineretea, cat tine sanatatea, cat (timp) imi dai…. Calculat, astia nu gasesc capatul iubirii nicicum. M-am tot gandit: Pentru cine se merita sa mori atunci? Erau cativa care-l iubeau, o mana de oameni si ei erau acolo langa cruce. Dumnezeu te iubeste prin Hristos foarte tare. Atat de mult iubeste Domnul cand te ridici din pat si vii la biserica. Atat de mult iubeste Domnul lucrarea ta si familia ta. Ioan, care era la cruce, tace si face. Tanar, lucreaza pentru Domnul, nu-L paraseste pe Isus la greu, nu-L paraseste atunci cand conditiile sunt vitrege. Nu, Ioan ramane acolo langa cruce. Si Isus Hristos isi da seama ca dupa durere vine dragostea, dintr-o data. Durerea vine prima data, pentru ca pentru un om trebuie sa te doara ca sa poti sa-l iubesti. Si Isus s-a inviorat. Este o proorocie in Isaia care spune: Va vedea rodul muncii Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, robul meu cel neprihanit v-a pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Si iata ca robul se invioreaza.

Ne parasesc oamenii, dar Isus Hristos nu ne paraseste niciodata

In toata viata noastra nu putem avea decat 3 prieteni:

  1. Un prieten il paraseste pe om in clipa in care a murit. Cum ai murit, cum te-a parasit un prieten. Si prietenul ala la care tii mai mult, ala te-a parasit primul.
  2. Dupa cateva zile la groapa te paraseste celalalt prieten, rudele familia, cei pe care-i ai pe langa tine. Ei mai sunt cu tine inca  2-3 zile dar te parasesc la groapa ca tot trebuie sa vina de acolo.
  3. Dar este cineva, al treilea prieten care nu te paraseste niciodata. Isus. El transcede groapa si momentul acela cand ramai singur pentru ca familia pleaca.

Nu o sa uit niciodata o imagine care am avut-o aici la Beius intr-o dupa masa la cimitir. Am avut o inmormantare a unei surori de a noastre, cand am fost in curte, de vreo 2-3 ori s-a plimbat un caine negru micut, cu par mult, prin curte. Cineva l-a impins si l-a scos pe usa afara. Am mers la groapa si nu stiu ce s-a intamplat ca mi-am pus Biblia pe o alta cruce si am plecat acasa fara ea. Peste 2-3 ore mi-am dat seama ca nu e acasa. „Mai, unde-i? Sa stii ca am uitat-o in cimitir.” Cand m-am dus inapoi, cainele era pe mormant. Toti plecasera, el venise si ramasese acolo. Si m-am gandit: Cat de repede s-a despartit familia de ea, si cat de greu se desparte cainele ala? Eu am plecat, cainele a ramas.

Ne parasesc oamenii, dar Isus Hristos nu ne paraseste niciodata pentru ca ne iubeste. Oamenii va vor dezamagii. Dar, Isus Hristos nu va dezamageste niciodata. (29:00)

3. Isus Hristos a murit de dor

Isus a auzit ca talharul acela nu-l mai bleastama, ci din contra zice, „Tu esti fiul lui Dumnezeu. Noi meritam pedeapsa.” Si spune un lucru extraordinar talharul. Zice, „Doamne, cand vei ajunge in imparatia Ta, ai mila si de mine si pomeneste-ma si pe mine acolo”. La care, Isus zice, „Astazi vei fii cu Mine in rai.” Dragilor, Isus nu voia sa fie singur in cer, Lui ii e dor dupa noi. El vrea sa fie impreuna cu noi acolo sus in cer, in imparatia Lui. SI atat de tare ii este dor dupa noi, incat intr-o zi va veni si ne va lua. Slavit sa fie El. Va veni si ne va duce de pe pamantul acesta. Va garantez ca aceste zile ale revenirii Domnului Isus Hristos este aproape.

VIDEO by aciducip

 

Mesajul de Duminica dimineata – Lazar Gog – Slujirea ca expresie a iubirii de Dumnezeu si de oameni la a 45-a Conventie 2013

A 45-a Conventie a Bisericilor Pneticostale 2013VEZI si

Lazar Gog Conventie 2013

Predica de Duminica Dimineata

Slujirea ca expresie a iubirii de Dumnezeu si de Oameni

Cristian Ionescu – Slujba Duhului Sfant – Predica de la Conventie 2013

PAGINA PRINCIPALA CU Detaliile a 45-a Conventie:  LIVE In Direct – A 45-a Conventie a Bisericilor Penticostale Romane din SUA si Canada – Descopera Pasiunea Slujirii 30 August – 2 Septembrie 2013

Cristian Ionescu

2 Corinteni 3:5-18

Nu că noi prin noi înşine sîntem în stare să gîndim ceva ca venind dela noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine dela Dumnezeu, care ne -a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legămînt nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa. Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? Dacă slujba aducătoare de osîndă, a fost slăvită, cu cît mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? 10 Şi în privinţa aceasta, ce a fost slăvit nici n’a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 În adevăr, dacă ce era trecător, era cu slavă, cu cît mai mult va rămînea în slavă ce este netrecător! 12 Fiindcă avem dar o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală; 13 şi nu facem ca Moise, care îşi punea o măhramă peste faţă, pentruca fiii lui Israel să nu-şi pironească ochii asupra sfîrşitului a ceeace era trecător. 14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această măhramă rămîne neridicată, fiindcă măhrama este dată la o parte în Hristos. 15 Da, pînă astăzi, cînd se citeşte Moise, rămîne o măhramă peste inimile lor. 16 Dar oridecîteori vreunul se întoarce la Domnul, măhrama este luată. 17 Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. 18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Scopul pe care il am in aceste cateva minute este sa va motivez si sa intelegem impreuna lucrarea, slujba pe care o face Duhul Sfant in mijlocul nostru. Dragii mei, am vorbit despre slujba multor oameni mari in zilele acestea. Am vorbit despre cea mai inalta slujba, slujba Domnului Isus Hristos. Si in seara aceasta, fiindca traim in dispensatiunea Duhului Sfant, in era in care Dumnezeu lucreaza pe pamant si in biserica Sa prin puterea Duhului Sfant, as dori sa ne uitam la slujba Duhului Sfant, slujba aducatoare de viata.

Interesant ca pasajul acesta incepe prin a ne vorbi despre slova. Toti stim ca la inceput era Cuvantul, Cuvantul sub forma lui Logos, forma creatoare a Cuvantului lui Dumnezeu si cand Dumnezeu a zis, a luat fiinta.Ce este interesant, omului nu i s-a dat autoritatea Logos, desi exista teologii in ziua de astazi care afirma ca noi suntem mici dumnezei, suntem indumnezeiti si avem si noi puterea Logos si noi ce vorbim ia fiinta. Noi, numai atunci cand vorbim suprapus voii lui Dumnezeu ia fiinta si nu ia fiinta fiindca zicem noi, ia fiinta pentru ca este voia lui Dumnezeu. Noi nu putem lucra in afara voii lui Dumnezeu. Dar si omului i s-a dat un cuvant. Si primilor oameni li s-a dat un cuvant …de la litera. Si  li s-a spus, „Aveti voie sa mancati din toti pomii din gradina, dar in ziua cand veti lua fructul oprit din pomul din mijlocul gradinii, pomul cunostintei binelui si raului, cu siguranta veti muri.” Este prima si singura interdictie data oamenilor in gradina Eden. Te-ai gandi ca oamenii acestia ar fi fericiti, nu pana la adanci batranete, ca acolo nu era nici batranete, nici moarte, ci pentru o eternitate. Oamenii acestia erau sub voia lui Dumnezeu, erau sub binecuvantarea lui Dumnezeu. Au facut ce au facut si au mancat din fructul oprit. Au calcat litera lui Dumnezeu. O litera care trebuia respectata si ascultata. Litera aceasta era pentru ca sa-i protejeze de blestem si de moarte. Dar au calcat-o si s-a implinit cuvantul lui Dumnezeu. Si din punct de vedere fizic, in ziua aceea a intrat moartea in ei si a inceput sa-si faca lucrarea, pana i-a bagat in pamant. Si la inceput i-a luat 1000 de ani, ceea ce ne duce la o semnificatie profetica, „In ziua in care vei manca, vei muri.” La Dumnezeu o mie de ani sunt ca o zi, o zi ca o mie de ani.

Dar, cel mai grav este ca a intrat moartea spirituala in lume. Omul a fost despartit de Dumnezeu. Si va rog sa observati ca poporul lui Israel, la muntele Sinai, din nou i se aduce slova, sau litera. Litera este dreapta, slova este cuvantul desavarsit a lui Dumnezeu, poruncile lui Dumnezeu. Le-a dat zece. Le-a calcat si pe acestea. Se vorbea foarte frumos despre Moise: Slujitor credincios, cu pasiune, peste casa lui Dumnezeu. Si imi aduc aminte de momentul acela, cand coboara de pe munte cu placile scrise, cu tablele scrise cu degetul lui Dumnezeu, cu slova, cu litera lui Dumnezeu, cu interdictiile lui Dumnezeu, cu poruncile lui Dumnezeu. Si Dumnezeu ii spune, „Moise, du-te repede, pentru ca poporul acesta pe care l-am scos din tara Egiptului cu mari minuni, cu brat puternic s-a dedat la idolatrie si ma necinsteste.” Dragii mei, Moise, Biblia spune ca a fost cel mai bland om de pe fata pamantului. Rezist tentatiei de a spune ca din cand in cand si cei mai blanzi oameni se supara, se manie si se infurie. Prefer sa cred ca Moise n-a cazut prada unui sentiment de manie. Vreau sa cred ca Moise n-a fost nervos. Nu cred ca Moise a fost nervos. Vreau sa va spun ce cred eu ca s-a intamplat cu Moise si cred ca Biblia imi da mie dreptate. (10:30)

Stiti cu ce se cobora Moise la poporul acesta? Cu moartea. Pentru ca poruncile acelea spuneau: Daca le respecti vei trai, daca le calci vei muri. Si Moise nu venea, nu facea o slujba aducatoare de viata. Nu apucase sa coboare dupa munte cu slova lui Dumnezeu si slova aceea era gata sa-i omoare. Si stiti ce a facut Moise? A izbit…. stau si ma gandesc- cat de mult ar trebui sa se enerveze un pastor in mijlocul adunarii, atunci cand vede ca oamenii calca flagrant legile lui Dumnezeu si poruncile lui Dumnezeu si sa se supere pe Biblie, sa dea cu ea de pamant. Eu cred ca nici unul dintre slujitorii de aici nu ar indrazni sa faca asa ceva. Nu pentru a se razbuna pe tablele legii a facut Moise gestul acesta , ci datorita faptului ca tablele acelea erau evidenta lui Dumnezeu impotriva unui intreg popor. Era actul de condamnare ale unei intregi natiuni.

Aduceti-va aminte ce spunea apostolul Pavel. E adevarat, noi venim cu o noua dimensiune a Cuvantului lui Dumnezeu. Dar, cuvantul acesta pe care noi il propovaduim in noul legamant ne face la fel, cel putin la fel de responsabili fata de el. Si apostolul Pavel spunea mesajul nostru este o mireasma. Evanghelia pe care noi o propovaduim este un parfum, este o mireasma. Pe unii ii duce de la moarte la moarte. Pe altii, de la moarte la viata. Dragii mei, cuvintele care au fost propovaduite in zilele acestea, insusite si respectate, vor aduce viata in sufletele multora din locul acesta. Calcate si neascultate vor aduce moarte.

Vreau sa citesc ceea ce spune cuvantul lui Dumnezeu in Evrei 12:18:

18 Voi nu v’aţi apropiat de un munte care se putea atinge şi care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întunerec, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trîmbiţă, nici de glasul, care vorbea în aşa fel că ceice l-au auzit, au cerut să nu li se mai vorbească, 20 (pentrucă nu puteau suferi porunca aceasta: ,,Chiar un dobitoc dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre, sau străpuns cu săgeata„. 21 Şi priveliştea aceea era aşa de înfricoşătoare încît Moise a zis: ,,Sînt îngrozit şi tremur!„). 

Permiteti-mi sa ma reintorc la textul nostru si sa spun: Daca slova aceasta, litera aceasta care este legea lui Dumnezeu desavarsita… Pavel spunea in Romani: Legea lui Dumnezeu e desavarsita. Nu-i de vina legea, ca nu ne-a transformat.  Legea-i desavarsita. Dar legea nu a avut nici o incarcatura, a fost doar o litera. Si acum, ceea ce spune aici cuvantul lui Dumnezeu este: Slujba noastra este o slujba superioara, pentru ca in litera aceasta care vine de la Dumnezeu- si vreau sa va spun ca litera evangheliei este la fel de ingusta, la fel de stricta, si chiar mai stricta decat litera din vechiul legamant. Domnul Isus spunea, „A-ti auzit ca in lege s-a zis, dar Eu va spun. Sa nu ucizi? Eu va spun: Sa nu urasti. A-ti auzit ca in lege s-a spus: Sa nu preacurvesti. Dar Eu va spun: Sa nu priviti si sa poftiti.”

Epistolele, si in special epistolele lui Pavel, considerat de foarte multi campionul liberalismului sunt pline, scumpii mei, de do’s and dont’s. Stiti despre ce vorbesc. Do’s and don’ts. „Ne-am saturat, Domnule, de bisericile astea Romanesti, unde-s numai ‘do’s and dont’s’, reguli… Aha. Uitati-va va rog, cititi din scoarta in scoarta, epistolele lui Pavel sunt pline de ce sa facem si sa nu facem. Litera dupa litera, dupa litera, dupa litera, dupa litera, dupa litera. Exists totusi o diferenta. Litera din vechime era goala. Era doar cuvant, fara nici o incarcatura de putere. Dar litera care ne-a fost data noua este litera lui Dumnezeu, este Fiul lui Dumnezeu, este puterea Duhului Sfant , care incarca cuvantul acesta cu putere de implinire. Si ascultati ce spune aici Cuvantul Domnului: 2 Corinteni 3:7-8  Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă şi săpată în pietre, era cu atîta slavă încît fiii lui Israel nu puteau să-şi pironească ochii asupra feţei lui Moise, din pricina strălucirii feţei lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, cum n’ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului?  Stiti de ce, scumpii mei? Pentru ca slova cu duh ne da o slujba binecuvantata. Noi nu mai coboram cu tablele speriati, ca tablele acelea, cuvintele acelea ii vor omori pe oameni, ci coboram cu Evanghelia, care are in ea putere de implinire, de transformare si stim ca le va da oamenilor viata. Dar, le va da viata atunci cand ei vor accepta transformarea produsa de Duhul Sfant in vietile lor. Si aici spune cu ce s-a coborat Moise de pe munte: Cu niste table care erau osanda lui Dumnezeu, cu cat mai mult o intreci in slava slujba aducatoare de neprihanrie.

Dragii mei, atunci cand Domnul Isus Hristos a murit la Calvar, Domnul Isus a murit pentru pacatele noastre. A murit pentru ca sa ne curateasca casa fiintelor noastre. Dar, in casa aceasta nu poate si nu trebuie sa ramana goala. Ci, atunci cand este curata, trebuie umpluta. Si ceea ce umple casa sufletului tau este puterea Duhului Sfant. De ce credeti ca le-a spus ucenicilor.. erau pe munte si L-au vazut pe Domnul Isus Hristos inaltandu-se. Ce priveliste extraordinara. Si in timp ce se inalta, ei au ramas cu ochii pironiti in sus. Acuma, le spuse-se ca se intoarce inapoi. Bag seama ca unii dintre ei or fi crezut ca nici nu mai trebuie sa plece de acolo. Stau, cum S-a dus, se va intoarce repede, ca: Iata, ca Eu vin in curand. „Barbati Galileeni, de ce stati cu ochii pironiti spre cer? Acest Isus, pe care L-ati vazut inaltandu-se la cer se va intoarce in acelasi fel. Voi duceti-va la Ierusalim…” si Domnul le spuse, „Nu va departati de Ierusalim..” Pai, de ce sa nu ne indepartam? Vrem sa implinim planul Tau cat mai repede. Vrem as vi cat mai repede. Vrem sa intram in slujba cat mai repede.” „Nu va indepartati de Ierusalim pana veti primi o putere si apoi imi veti fi martori in Ierusalim, in Iudeia, in Samaria si pana la marginile pamantului.” (19:00)

Aceasta este puterea de marturie, dar este si o putere de transformare, dragii mei. Oriunde au mers oamenii lui Dumnezeu s-a produs aceasta transformare. Sfintenia aceasta, neprihanirea aceasta este reprezentata aici in pasajul acesta  cu cuvantul slobozenie sau libertate. A-ti auzit de termenul ‘libertate in Hristos’. Ce inseamna libertate in Hristos? Sa nu intelegem gresit termenul acesta. Pentru ca, vedeti, este firea aceasta pamanteasca, care tare se tareste. care tare vrea sa-si faca de cap. Si este exact cum eram eu cand eram copil si ma ducea la doctor. Si pe drum o bombardam pe mama cu intrebari, „Dar, ce-mi face?” Se mai intampla si in alte situatii, cand mai faceam cate o boacan si ma facea sa ies de acolo de unde am fost bagat si de acolo (de sub locul in care eram, ziceam) „Dar, ce-mi faci?” Asa face si firea pamanteasca. „Hai la biserica!” „Dar, ce-mi faci?” „Citeste Biblia!” „Dar, ce-mi faci?”

Cand legea a venit, firea pamanteasca s-a ingrozit, „Dar, ce-mi face?” Pai vrea sa te lege. De ce sa te lege? Ca sa nu-ti faci de cap. Dumnezeu, prin lege, a dorit sa suprime aceasta expansiune a pacatului. Sa limiteze expansiunea pacatului. Acuma vine harul si firea pamanteasca zice, „Dar, ce-mi face?” Si sunt unii care spun, „Oh, vino la Isus, nu-ti face nimic harul! Nu trebuie sa se transforme nimic in viata ta. Uite asa, frumos, te duce in rai.” Harul lui Dumnezeu este si el un profesor. In Tit spune, „Ne invata harul lui Dumnezeu sa o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti.” Va rog sa observati ce spune cuvantul lui Dumnezeu in Galateni 5:13 despre aceasta slobozenie: Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai, nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pămîntească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste. Stiti cum e cu firea asta pamanteasca? Ea vine de multe ori fericita la propovaduirea harului lui Dumnezeu. „Har” intre ghilimele, atunci cand i se spune ca nu-i face nimeni nimic. Cheama sa se simta bine. Dragii mei, credeti dumneavoastra ca Hristos a murit pe cruce ca legea sa ne disciplineze si harul sa ne transforme intr-un haos total moral? Legea ne-a imbracat decent si harul ne dezbraca? Ce credeti dumneavoastra? Legea ne invata sa fim demni si decenti si harul ne inzorzoneaza, ne impopotoneaza, ne vopseste, ne face ca pe sorcove? Asta-i rolul harului? De aia a venit harul in lumea aceasta? (22:00)

O, nu de aia a venit harul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu a venit pentru ca toate aceste lucruri bune sa le respectam si sa le implinim, nu tarandu-ne pe pamant, ci cu bucurie si de buna voie. De aceea a venit harul lui Dumnezeu. Asta inseamna adevarata slobozenie. Stiti ce este deranjant? Ca in ziua de azi, toate marile dileme pe care le avem, asa de multe avem, trebuie sa recunoastem ca avem dileme. E pacat sa? Aia trebuie, si aia, si aialalta si cealalta? Si asta, si asa, si altfel? Si stiti ce observ eu? Ca toate le negociem in favoarea firii pamantesti. De la o generatie la alta, mai negociem cateva, dar niciodata nu am auzit si nu se vede, ca realitatea este clara fratilor. Sa ne iertati. Ne uitam fiecare in biserica de unde venim si vedem care este tendinta. Cand noi propovaduim aceasta ingustime a harului lui Dumnezeu, noi mergem impotriva curentului. Noi nu satisfacem dorintele multimii. Nu. Noi mergem impotriva multimii. O, nu e prea popular sa spui omului sa fie mai ingust in modul cum se imbraca, cum se poarta, cum vorbeste, cum traieste. Nu, lucrul asta nu este popular.

Slobozenia este altceva. Nu sunt liber sa fac ce vreau. Sunt liber sa fac ceea ce trebuie. Nu sunt liber sa merg unde vreau si sa vorbesc cum vreau  si sa fac ce vreau. Sunt liber sa implinesc toate poruncile lui Dumnezeu ca sa dovedesc cu adevarat ca-L iubesc. Marir sa fie numele Domnului! Asta este chemarea la slobozenie. Si firea pamanteasca vine si spune: Ce vrei lege cu mine? „Sa te bag in puscarie, sa te leg.” Si fuge saraca lege la har si zice, „Poate ca se poarta mai frumos cu mine: Dar, tu (harule) ce faci cu mine?” „Eu vreau sa te rastignesc. Eu vreau sa mori. Eu vreau sa te anihilez, sa te neutralizez.” Si cand aude una ca asta, firea pamanteasca se ingrozeste.

Dragii mei, se merita sa traim in Duhul, nu in firea pamanteasca. Si continua cuvantul Domnului in Galateni 5:16 – Zic dar: umblaţi cîrmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pămînteşti. Auzi, stii ce? Cand prea iti da ghes (?) inima sa faci un lucru, sa te duci undeva, sa faci ceva, sa-ti cumperi ceva si simt ca nu mai pot, dragul meu, stii fara ce sa nu poti trai in lumea asta? Sa nu poti trai fara Hristos. Sa nu poti trai fara casa lui Dumnezeu. Daca prea te impinge ceva de la spate- du-te, fa, du-te si tu, incearca si tu si altii fac asa- dragul meu, sa stii ca ala nu este indemnul Duhului, te imbranceste firea de la spate. Prea traieste. Are prea mare putere, prea voinica. Rastigneste-o impreuna cu Hristos. Ascultati continuarea pasajului din Evrei 12:

22 Ci v’aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întîi născuţi, cari sînt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvîrşiţi, 

Noi nu avem aici partasie doar cu cateva mii de oameni la Phoenix, Arizona. Aici, prin Duhul Sfant, noi avem partasie cu toti sfintii, din toate vremurile. Laudat sa fie Domnul! Aici, duhovniceste sunt prezenti martirii, sunt oamenii despre care spune Evrei 11:36-40 –

36 Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 37 au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi, – 38 ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pămîntului. 39 Toţi aceştia, măcarcă au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuş n’au primit ce le fusese făgăduit; 40 pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n’ajungă ei la desăvîrşire fără noi.

Stiti ce inseamna asta, fratii mei? Avem noi curajul sa ne frecam umar de umar cu asemenea oameni? Dupa ce o saptaman intreaga ne fugareste si ne munceste firea pamanteasca? Dupa ce firea pamanteasca ne face haos in cap, in minte si in viata, vii si stai cot la cot , umar la umar cu asemenea sfinti. Si mai si spune Biblia ca nu le-a dat lor Dumnezeu lor desavarsirea ca sa nu ne-o ia inainte. De aceea, ascultati ce spune Dumnezeu in Evrei 2:1- De aceea trebuie sa predicam lucrui mici si lucruri mari, pentru ca daca in cele mai mici lucruri ne facem vinovati, ne facem vinovati de toate. Si cine va invata pe oameni s arespecte chiar lucrurile cele mai mici va fi mare in imparatia lui DumnezeuCine nu va invata sa le respecte si pana la cele mai mici, ca nu avem voie sa selectam intre ele- mici, mari, importante, mai putin importante. „Toate”, asa spune cuvantul lui Dumnezeu. Si atunci, spune aici sa ne tinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca sa nu fim departati de ele, caci… Evrei 2:

De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile, pe cari le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele. Căci, dacă Cuvîntul vestit prin îngeri s’a dovedit nezguduit, şi dacă orice abatere şi orice neascultare şi -a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mîntuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întîi de Domnul, ne -a fost adeverită de cei ce au auzit -o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni, şi cu darurile Duhului Sfînt, împărţite după voia Sa!

Asta este slujba aducatoare de viata a Duhului! Intorcandu-ne la Evrei 12:24:

24 de Isus, Mijlocitorul legămîntului celui nou, şi de sîngele stropirii, care vorbeşte mai bine decît sîngele lui Abel. 25 Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n’au scăpat ceice n’au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pămînt, cu atît mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem dela Cel ce vorbeşte din ceruri, 

si acum un lucru care care ne atrage atentia asupra sfarsitului:

26 al cărui glas a clătinat atunci pămîntul,(la muntele Sinai) şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: ,,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul„. 27 Cuvintele acestea ,,încă odată„ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. 

Stiti ce va face intr-o zi Dumnezeu? Va lua pamantul acesta si-l va zgaltaii din temelii. Se va prabusi tot. Monumentele oamenilor se vor prabusi. Imparatiile oamenilor se vor prabusi. Institutiile omenesti se vor prabusi. Marii oameni ai istoriei vor disparea. Praf si pulbere se alege de tot ce este omenesc, firesc si pamantesc. Mai mult, si cerurile vor fi clatinate, puterile cerului vor fi clatinare si corpurile ceresti vor trosni de caldura focului. Pamantul cu tot ce este pe el va arde. Scopul este unul. Cand se aseaza cenusa, cand se aseaza praful, cand mai ramane ce ramane de tot si nu mai este decat praf si pulbere, o singura institutie ramane in picioare si aceasta este  imparatia lui Dumnezeu. Si ceea ce o tine in picioare nu este intelepciunea noastra, nu este destoinicia noastra, nu sunt capacitatile noastre, ci este Duhul Sfant al lui Dumnezeu.

In Efeseni ni se vorbeste despre ceea ce face Duhul lui Dumnezeu in biserica Sa. Sa stiti ca acest pamant este inconjurat de o patura groasa. O patura groasa de duhuri, de capetenii, de institutii demonice care nu fac altceva decat sa incerce sa intrerupa legatura noastra cu Dumnezeu. Ascultati ce spune cuvantul Domnului in Efeseni 3:8-11:

Da, mie, care sînt cel mai neînsemnat dintre toţi sfinţii, mi -a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos, şi să pun în lumină înaintea tuturor care este isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile; 10 pentruca domniile şi stăpînirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, 11 după planul vecinic, pe care l -a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.  1În El avem, prin credinţa în El, slobozenia şi apropierea de Dumnezeu cu încredere.

De ce ne apropiem de Dumnezeu cu incredere? Ca nu ne osandeste inima. Pentru ca slobozenia aceasta ne-a eliberat de puterea pacatului, de legaturile pacatului. Va rog iarasi, sa nu va pierdeti cumpatul.

13 Vă rog iarăş să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele pentru voi: aceasta este slava voastră). 14 …Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, 15 din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt, 16 şi -L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru,

 Capacitatea de a ramane in picioare, de a sluji scopului lui Dumnezeu in lumea aceasta este sa fim plini de Duhul Sfant. Si acum, vreau sa inchei cu finalul capitolului 12 din Evrei si apoi Evrei 10:

27 Cuvintele acestea ,,încă odată„ arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămînă lucrurile cari nu se clatină. 

Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina,” Sa vedem ce inseamna pasiune. Pasiune, probabil, pentru foarte multi inseamna sa, stiu eu, sa sarim in sus? Nu stiu ce inseamna pentru unii pasiune. Uite ce inseamna:

28 Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţămitori, şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică; 29 fiindcă Dumnezeul nostru este ,,un foc mistuitor`

Pasiunea de a-L sluji pe Dumnezeu cu excelenta duhovniceasca, spirituala, de a respecta Cuvantul Lui pana la ultima iota. Si acum, ascultati ce spune in Evrei 10:26: Căci, dacă păcătuim cu voia- dragii mei, sunt greseli inadvertente. Sunt pacate din vremurile de nestiinta. Dar, vai de omul care comite constient pacatul. Spune aici:

26 Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămîne nici o jertfă pentru păcate, 27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28 Cine a călcat Legea lui Moise, este omorît fără milă,

sentinta aceea… Noi spunem: „O, noi nu mai avem parte de asa ceva. Noi suntem sub har.” Bine, suntem sub har. Harul lui Dumnezeu ne da timp de pocainta, de intoarcere, de reabilitare. Dumnezeu ne cheama la mantuire. Dar ascultati:

29 Cu cît mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pîngări sîngele legămîntului, cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?

Dragii mei, suntem oameni iertati si sfintiti prin sangele Domnului Isus. Suntem oameni umpluti si sfintiti, abilitati si capacitati sa facem lucrarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfant. Ne cheama Duhul lui Dumnezeu. Ne cheama harul lui Dumnezeu sa traim o viata sfanta, curata, evlavioasa, sa fugim de tot ceea ce este rau, sa nu ne intinam in poftele firii pamantesti. Si acum, intorcandu-ne la pasajul pe care l-am citit la inceput, vorbind despre sfarsitul acestei vieti, de plinatatea Duhului Sfant. 2 Corinteni 3:18:

18 Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într’o oglindă, slava Domnului, şi sîntem schimbaţi în acelaş chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.

Prin Duhul Domnului aratam din ce in ce mai mult ca Hristos. Prin Duhul Domnului facem lucrarile pe care le-a facut Hristos. Prin Duhul Domnului vom ajunge intr-o zi acolo unde ne asteapta Hristos. Amin.

Predica in format AUDIO

VIDEO by Avadani Stefan

Predica in format VIDEO

VIDEO by Credo TV

Pastorul Florin Ianovici 20 Ani ANIVERSARE Biserica Betel Haţeg 1-4 August 2013 + Gabi Zagrean si Fratii din Toflea

Florin Ianovici - Lucrarea Duhului Sfint2

Intr-o conferinta in Portugalia, unul dintre pastorii prezenti mi-a facut cunostinta cu un tanar. Mi-a fost recomandat ca un profesor de filozofie. Profesorul acesta a venit si mi-a pus o intrebare. Mi-a zis, „Pastore, fara sa te gandesti prea mult as vrea sa definesti succesul. Ce este succesul?” I-am raspuns ca succesul inseamna ca intr-o zi, cand se va deschide bolta cerului, sa auzi cuvintele, „Bine, rob bun si credincios.” Vino sa te odihnesti ca ai trudit destul. Nu masura succesul in ceea ce rugina, molia si toate altele le pot matura.” Sa masuram succesul in prezenta lui Dumnezeu in viata noastra.

Urmariti predica in playlistul acesta. Puteti sa le ascultati in succesiune sau sa alegeti din partea dreapta un anumit video. Ordinea fisierelor:

  1. Predica Florin Ianovici (6 videos)
  2. Gabi Zagrean (2 videos)
  3. Formatia Proconsul (16 videos)
  4. Fratii din Toflea (2 videos= 30 min)

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

VIDEO by Teea8estera

Sau vezi aici doar

PREDICA Florin Ianovici

de la Fiti Oameni

Florin Ianovici – Lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea dragostei lui Dumnezeu la Biserica Efrata Faget 28 Iulie 2013

Florin Ianovici Biserica Efrata Faget 2013

Efeseni 3:14

14 …Iată dece, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, 15 din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pămînt, 16 şi -L rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, 17 aşa încît Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentruca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste, 18 să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea; 19 şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. 20 Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decît cerem sau gîndim noi, 21 a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.

00:00 Pastorul Ianovici citeste textul
03:00 Cere sa se cante „Isus e al meu prieten scump”
08:50 Pastorul Ianovici predica

Florin Ianovici:

Iubitii Domnului, sa nu va fie teama ca nu o sa aveti paine pe masa. Sa nu va fie teama de zilele cand poate ca oamenii nu o sa va spuna cuvinte bune. Sa nu va fie teama nici de batranete si sa nu va fie teama nici de boala. Toate acestea vor trece. Sa va fie teama de ziua in care veti avea saracie in suflet. Sa va fie teama de ziua in care veti vorbi si nimeni sa nu raspunda, cand va veti uita in sus si Dumnezeu va tacea. Nu cunosc pe pamantul acesta mai mare necaz, decat sa nu mai poti iubi. Nu cunosc pe pamantul acesta mai mare saracie, decat in sufletul tau sa nu locuiasca Dumnezeu.

Cata vreme pot sa-i cant un cantec lui Dumnezeu in tristetea mea, binecuvantat sa fie El, am tot ce imi trebuie. Cata vreme pot veni Duminica la biserica si sa va privesc pe voi, indiferent cat de greu va fi in timpul saptamanii, am o binecuvantare care nu va trece niciodata. Cata vreme mana lui Dumnezeu se deschide si toarna dragoste in poporul Sau n-am pierdut nimic. N-are importanta ca ne apropiem de 40 de grade in biserica. N-are importanta ca unii dintre noi, desi lui Dumnezeu ii pasa, am venit aici cu necazurile noastre. Cata vreme se mai poate rosti inca ‘Dumnezeu’ n-am pierdut nimic.

In ziua de astazi, m-am gandit iubitii Domnului sa va spun ca Dumnezeu, din cer, rosteste intr-unul dintre capitolele pe care il stiu si paganii, un capitol care il cunosc poetii lumii acesteia si au recunoscut poetii lumii acesteia ca niciunul dintre ei nu s-au invrednicit sa vorbeasca mai frumos despre dragoste, asa cum vorbeste Dumnezeu: „Acum dar raman acestea trei: Credinta, nadejdea si dragostea. Dar dintre toate, cea mai mare este dragostea. Trebuie sa o dovediti, nu doar sa o spunem din varful buzelor. Ajuta-ne Doamne si binecuvanteaza-ne. Iubitii Domnului, as vrea sa va spun ca Dumnezeu vorbeste, nu la timpul trecut, nu zice, „Candva au fost acestea trei.” El zice, „Acum, dar, raman acestea trei.” Si ar trebui astazi, cand stam aici, sa spunem, „Doamne, n-am una si n-am alta, mi-s asa de multe vise refuzate pe pamantul acesta. Nu intotdeauna am ajuns ceea ce am crezut ca voi fii. Dar binecuvantat sa fie numele Tau ca nu-s sarac. Daca am credinta, daca am nadejde, daca am dragoste, marit sa fie Dumnezeu, nu sunt sarac.”

Nu candva… Nu sa stam sa spunem, „Fratilor, stiti cume ra pe vremea mea? Ce se mai iubeau fratii?” Dar ce are ziua de azi? Va spun eu ce are ziua de azi, o mai mare nevoie decat ziua de ieri sa ne iubim unii pe altii. Asa ca, nu candva, dar acum. Nu spune: Voi iubi maine. Candva am in trecut am iubit. Ci sa spui ca astazi, cand stai de vorba cu Domnul in biserica, Dumnezeu sa ne gaseasca credinciosi, cu nadejde, si plini de dragoste. (Din primele 13 minute)

Cand deschide un credincios gura, el trebuie sa aiba o adancime. Vorbiti putin si intelept si vorbiti din ale Domnului. Nu va grabiti. Nu fiti flecari. Nu aruncati cu usurinta, ci cautati adancimea cu Dumnezeu. Du-te adanc, adanc, adanc. Ma rog mai mult, mai merg o mila. Mai stau Doamne inca un ceas la rugaciune. Spune Biblia „Pana la glesne am intrat in apa.” Dar inca nu era bine, ca conduceam eu. Am intrat pana in genunchi in apa. la rugaciune. Nu era bine, inca conduceam eu. Am intrat pana la sold, am intrat pana la piept. Inca nu era bine, conduceam eu. Si apoi a trecut apa de cap, raul acela m-a luat si m-a purtat. Nu mai conduceam eu, conducea El si m-a purtat raul.

Ma intalnesc cu oameni si din doua cuvinte le cunosc viata de rugaciune. Daca oamenii incep sa vorbeasca de rau biserica, pastorul, viata, nevasta, copiii, afacerea, stiu un singur lucru: Ei nu s-au mai rugat de multa vreme. Ei sunt oameni care nu mai merg la adancime. Cand te duci la adancime, bucatica aia de paine e sfanta. Casa aia care ti-a dat-o Dumnezeu e binecuvantata. Copiii sunt harul lui Dumnezeu dat tie. Cand un om se roaga, vine cu adancime, profunzime din Dumnezeu, cu o perceptie noua, cu o viziune noua.

Duminica Dimineata – Inregistrare in Biserica Efrata Faget, Romania

Vezi si

VIDEO by bisericaefrata Published on Aug 4, 2013

Florin Ianovici – Cum va arata viitorul tau? Intalnire tineret Efrata Faget 27 iulie 2013

Florin Ianovici:

Florin Ianovici Biserica Efrata Faget 2013Cand eram copil, mi-am dat seama ca lumea aceasta are un chip. Cand am ajuns la facultate mi-am dat seama ca exista deosebiri intre oameni. De-alungul vremii mi-am dat seama ca lumea aceasta este intr-un fel. Este o poveste romaneasca, care vorbeste despre Nastratin Hogea, care odata a fost chemat la o masa festiva. Cand s-au uitat la hainele lui si au vazut cum a fost imbracat, au zis, „Tu sa mergi acolo, la capul mesei.” Si-a dat seama omu despre ce este vorba si s-a dus acasa si si-a luat cel mai frumos costum. Cand s-a intors si l-au vazut, au zis, „Oh, poftiti aici in fata,” si l-au dus la locurile dintai.” Si-a bagat lingura in supa si si-a pus-o pe maneca hainei. I-au zis, „Dar, ce faci, mai?” El le-a zis, „Hranesc haina care m-a dus in fata.”

Uitati-va la oamenii zilelor noastre. Daca nu esti stralucitor in felul lumii, parca n-ai loc in randul lor. Daca nu ai bani pe pamantul acesta, nu te baga in seama un doctor cand te duci la spital. In Romania, daca deschizi o usa, omul nu se uita la fata ta, ci la ce ai in mana. Mai intai se uita sa vada daca nu ai o sacosa in mana si dupa aceea se uita la fata ta. Biblia spune sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi voia lui Dumnezeu, cea buna, placuta si desavarsita. Lumea aceasta are un chip , dar si Dumnezeu din ceruri are un chip. Si dorinta lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este ca El sa ia chip in noi. Fiecare dintre noi, Dumnezeu doreste sa semene cu El. Asta inseamna ca atunci cand vorbesti, sa vorbesti cuvintele Lui. Cand tu gandesti, gandurile tale sa fie gandurile Lui. Faptele tale sa fie faptele Lui. Si tot ce faci sa faci ca pentru El.

Uitati-va de jurul imprejurul dumneavoastra. De multe ori, in lumea asta simti ca esti asa cum spunea Arghezi, „Tare ma simt Doamne stingher si piezis.” Simti ca n-ai avea loc printre semenii tai, pentru ca vaorile lumii acesteia, pentru ca ceea ce lumea aceasta iubeste este diferit de ceea ce iubeste Dumnezeu. (Din primele 7 min)

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

VIDEO by bisericaefrata

Paul Washer – Biblical Manhood – Ce nu este un bărbat – (video 69 min. subtitrat)

VIDEO by ibhglobal from HeartcryMissionary.com ENGLISH with Romanian subtitles (subtitrare in Limba Romana). (Photo credit Vimeo version of English video)

ROMANIAN: Paul Washer vorbeşte despre ce înseamnă să fii bărbat. Eşti tu un bărbat conform cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu?

Biblia presupune ca daca esti tanar nu ai intelepciune. Si motivul pentru care presupune aceasta e pentru ca intelepciunea nu e ceva cu care te nasti. Te nasti cu exact opusul. Biblia invata ca nebunia este legata de inima copilului. Deci ce trebuie sa vedeti e ca in tinerete, in a fi tanar, aceasta aduce cu sine ideea nebuniei, a nu avea intelepciune,  a nu sti cum sa actionezi. Acuma, daca mergi in multe locuri din lume, in special in zone tribale, daca am putea lua masina timpului, ne-am intoarce in timp am vedea ceva foarte diferit fata de ce vedem azi. Foarte, foarte diferit… Si am vedea barbati antrenand baieti. Nu am vedea baieti fiind cu baieti. Aproape niciodata baieti cu alti baieti. Cu greu am vedea un tanar impreuna cu tineri. Aceasta era practic considerat un tabu. Era gresit. De ce? Pasajul acesta din Proverbe 13. Cum spune acest pasaj, ar promova nebunia. Un nebun plus un nebun nu da un intelept. Si deci, cand ai un grup de nebuni mergand impreuna in aneeasi directie, ai o absoluta nebunie, la cel mai inalt grad.

Chiar si in afara culturilor biblice poti vedea asta. Acum, de ce punem tinerii nostri impreuna astazi? Adica, de cand sunt la cresa pana chiar dupa facultate barbatii tineri stau cu tineri si cea mai mare influenta in viata unui tanar o au alti tineri. De ce facem asta? Si nu numai ca fac asta in lumea laica, dar fac asta si in biserica. (4:00)

 

 

Paul Negrut la Biserica Sega Arad 30 iunie 2013 – E tare greu sa ramai tu si casa ta langa Domnul daca toate celelalte case se duc in alta directie

Paul Negrut la Biserica Sega Arad

Mesajul din seara aceasta este inspirat din afirmatia pe care o face Iosua la sfarsitul vietii lui.  In Iosua 24 este adunat tot poporul lui Dumnezeu pentru o decizie speciala pe care le-o prezinta Iosua. Contextul istoric este urmatorul: Dupa vreo 430 de ani de robie in Egipt, Dumnezeu elibereaza poporul Israel din robie, trec vreo 45 de ani prin pustie si in final ajung in tara fagaduintei. Cand Dumnezeu i-a scos din Egipt i-a chemat sa fie un popor sfant, deosebit de toate celelalte popoare ale lumii, ca sa slujeasca de marturie intre toate popoarele ce inseamna sa Il cunosti pe Dumnezeu si sa fii binecuvantat de Dumnezeu. Apoi Dumnezeu i-a dus in tara fagaduintei si fiecare semintie a lui Israel a ocupat partea din tara pe care le-a randuit-o Dumnezeu.

Dupa ce s-au asezat in tara, dupa ce au primit binecuvantarile promise de Dumnezeu s-au uitat la popoarele din jur, la popoarele pagane si au inceput sa adopte, sa preia de la pagani ba un idol, ba o practica religioasa, ba sa ia de la ei anumite deprinderi de viata de fiecare zi. Si continuau sa se inchine lui Dumnezeu, dar pe langa Dumnezeu au mai luat si alte practici idolatrice. Dumnezeu nu sufera inima impartita. Dumnezeu vrea sa aiba oameni care fie ca sunt in totalitate a lui, fie nu sunt de loc a lui. Asa ca Iosua aduna tot poporul  si le aduce aminte de tot ce a facut Dumnezeu pentru ei. Le aduce aminte in rezumat de toata istoria de la intemeierea poporului Israel, prin alegerea lui Avram, apoi toata istoria lui Avram si istoria robiei lor in Egipt si a eliberarii lor. Si le aduce aminte ca in toate aceste mari minuni a fost doar mana lui Dumnezeu. Ca au ajuns in tara fagaduintei nu datorita iscusintei lor, sau vitejiei lor, ci datorita bunatatii si binecuvantarii a lui Dumnezeu.

Si acum Iosua le spune, „Daca de la Dumnezeu le-ati primit toate acestea, Dumnezeu cere de la voi sa-i slujiti Lui din toata inima si sa nu aveti alti dumnezei. Dar, daca a-ti hotarat sa aveti alti dumnezei si Dumnezeu nu mai este de ajuns, atunci Dumnezeu va cere sa alegeti astazi cu care dumnezeu vreti sa mergeti mai departe. Fie cu idolii Egiptului, sau idolii Canaanului, sau cu Dumnezeul lui Avram, Isac si Israel. Alegeti astazi. Si dupa aceea, Iosua comunica ce a ales el si spune asa: Indiferent ce veti alege voi, indiferent care va fi decizia voastra, decizia mea este urmatoarea: Eu si casa mea vom sluji Domnului. Greutatea unei asemenea decizii o intelegem mai bine daca ne apropiem de situatia noastra.

E tare greu sa ramai tu si casa ta langa Domnul daca toate celelalte case se duc in alta directie. Daca esti tata si vrei sa-ti cresti baiatul pe calea Domnului, sa spui, „Noi mergem pe calea asta, si e cale ingusta.” Vine baiatul acasa si spune, „Tata, noi suntem singuri care avem ochelari de cal. Pai, nu ai vazut si baietii lui cutare si baietii lui cuatre? Ei au largit calea. Dar, de ce vrei ca numai noi sa fim de ras? Nu-i vezi pe toti ceilalti ca merg pe alta cale si sunt mult mai liberi decat noi?” Asa ca dupa o vreme spui, „Fratilor, am incercat. Dar, cand am vazut ca si cutare si cutare au largit calea, n-am mai rezistat nici eu, asa ca am mai lasat sa mearga si baiatul meu.”

Daca esti mama si vrei sa-ti cresti fata pe calea Domnului si ii spui fetei tale ca nu se cade sa mearga in cutare loc, nu se cade sa faca urmatorul lucru, nu se cade sa poarte urmatoarele lucruri, fata spune, „Mama, dar tu nu vezi? N-ai vazut fetele lui cutare, fetele lui cutare, n-ai vazut ca toate sunt altfel?” Si spui, „Am incercat, dar nu mai reusesc pentru ca am ramas numai singura. Si vine fata mea acasa si zice, ‘Dar, nu te uiti in jur?'”  Stiti ce inseamna asta? Deciziile in casele noastre sunt determinate de ceilalti. Ce fac ceilalti are influenta asupra casei noastre. Iosua spune, „La mine nu este asa.” Indiferent de ce veti decide voi, indiferent care va fi decizia voastra, eu si casa mea (nu doar eu singur) , eu si casa mea vom sluji Domnului. Hotararea mea este luata si indiferent ce faceti voi, noi ramanem langa Dumnezeu.

CUM ESTE LA TINE ACASA? 

Cine stabileste drumul casei tale? Familiile celorlalti, sau Dumnezeu in autoritatea Lui de Dumnezeu? Dupa cine te uiti ca sa hotarasti pe ce cale vei merge tu si casa ta?

VIDEO by Biserica Sega Arad (Gelu Pacurar Pastor) Photo via cartideaur.ro

Predica incepe la minutul 54:00

TEXT: Iosua 24:1-18

24 Iosua a adunat toate seminţiile lui Israel la Sihem, şi a chemat pe bătrînii lui Israel, pe căpeteniile lui, pe judecătorii lui şi pe căpeteniile oastei. Ei s’au înfăţişat înaintea lui Dumnezeu. Iosua a zis întregului popor: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Părinţii voştri Terah, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, locuiau în vechime de cealaltă parte a Rîului (Eufrat), şi slujeau altor dumnezei. Eu am luat pe tatăl vostru Avraam din cealaltă parte a Rîului, şi l-am purtat prin toată ţara Canaanului; i-am înmulţit sămînţa, şi i-am dat pe Isaac. Lui Isaac i-am dat pe Iacov şi pe Esau: lui Esau i-am dat în stăpînire muntele Seir, iar Iacov şi fiii lui s’au pogorît în Egipt. Am trimes pe Moise şi pe Aaron şi am lovit Egiptul cu minunile pe cari le-am făcut în mijlocul lui; apoi v’am scos afară din el. Am scos pe părinţii voştri din Egipt, şi aţi ajuns la mare. Egiptenii au urmărit pe părinţii voştri pînă la marea Roşie, cu cară şi călăreţi. Părinţii voştri au strigat către Domnul. Şi Domnul a pus întunerec între voi şi Egipteni, a adus marea înapoi peste ei, şi i -a acoperit. Aţi văzut cu ochii voştri ce am făcut Egiptenilor. Şi aţi rămas multă vreme în pustie. V’am adus în ţara Amoriţilor, cari locuiau dincolo de Iordan, şi ei au luptat împotriva voastră. I-am dat în mînile voastre; aţi pus stăpînire pe ţara lor, şi i-am nimicit dinaintea voastră. Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, s’a sculat şi a pornit la luptă împotriva lui Israel. A chemat pe Balaam, fiul lui Beor, ca să vă blastăme. 10 Dar n’am vrut să ascult pe Balaam: el v’a binecuvîntat, şi v’am izbăvit din mîna lui Balac. 11 Aţi trecut Iordanul, şi aţi ajuns la Ierihon. Locuitorii Ierihonului au luptat împotriva voastră: Amoriţii, Fereziţii, Cananiţii, Hetiţii, Ghirgasiţii, Heviţii şi Iebusiţii. I-am dat în mînile voastre, 12 am trimes înaintea voastră viespe bondărească, şi i -a izgonit dinaintea voastră, ca pe cei doi împăraţi ai Amoriţilor: nu cu sabia, nici cu arcul tău. 13 V’am dat o ţară pe care n’o munciserăţi, cetăţi pe cari nu le zidiserăţi, dar pe cari le locuiţi, vii şi măslini pe cari nu -i sădiserăţi, dar cari vă slujesc ca hrană.

14 Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi -I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Rîu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului. 15 Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinţii voştri dincolo de Rîu, sau dumnezeilor Amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Cît despre mine, eu şi casa mea vom sluji Domnului„. 16 Poporul a răspuns, şi a zis: ,,Departe de noi gîndul să părăsim pe Domnul, şi să slujim altor dumnezei. 17 Căci Domnul este Dumnezeul nostru. El ne -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei, pe noi şi pe părinţii noştri; El a făcut înaintea ochilor noştri acele minuni mari, şi ne -a păzit în tot timpul drumului pe care l-am urmat şi în mijlocul tuturor popoarelor, pela cari am trecut. 18 El a izgonit dinaintea noastră pe toate popoarele, şi pe Amoriţii cari locuiau ţara aceasta. Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.„

Vladimir Pustan – Oare de ce tineri au nevoie bisericile noastre? Tabara de Tineret Poarta Cerului – Clopotiva

VEZI PAGINA Vladimir Pustan aici

Alte predici Vladimir Pustan:

  1. Vladimir Pustan a lansat CANAL de PREDICI la Youtube
  2. Vladimir Pustan povesteste: Am fost rugat sa particip la o cununie…
  3. Incarcata recent: Vladimir Pustan – Cum ar trebui sa fie un sot / o sotie crestin(a) Conferinta Casa Mea, Loc al Slujirii la Biserica Elim Bruxelles din 2006
  4. Vladimir Pustan – Cum sa nu-ti distrugi casatoria – Conferinta de Familii la Biserica Logos Ploiesti
  5. Vladimir Pustan – Cand este varsta optima pentru a te casatori? Cand ai minte…
  6. Vladimir Pustan – Pacatele Generatiei – Pornografia la Iasi 30 Martie 2013
  7. Vladimir Pustan – Cartea tristelor figuri – Generatia Facebook
  8. Vladimir Pustan – Educatia sexuala in familia crestina: De ce sa astepti? La Speranta TV
  9. Vladimir Pustan – Trebuie sa aratam acestei generatii un Crestinism autentic (Si cum s-a pocait tatal Pastorului Pustan)
  10. VIDEO de la CIRESARII Sala Palatului Bucuresti 10 Ani Aniversare 9 iunie 2013 Vladimir Pustan si Florin Ianovici

Pustan Tabara de Tineret Poarta Cerului - Clopotiva

Oare de ce tineri au nevoie bisericile noastre?

Voi nu sunteti biserica de maine, voi sunteti biserica de astazi. Asta am spus-o mereu. Biserica, in schimb, face o greseala capitala, asteptand ca sa cresteti mari sa va poata folosi. De obicei, biserica foloseste tinerii dupa 17 ani, dar Satana ii poate folosi de la 8 (ani). Si nici nu-si face probleme. Sunt fete care raman gravide la 11 ani si nasc in Romania. Noi spunem ca trebuie tinerii nostri sa mai creasca. Sau, mai pacatos, sa se casatoreasca. Adica, sa renuntam la o perioada in care ar avea cel mai mult timp liber si sa nu-i punem sa lucreze atunci, ci sa-i punem sa lucreze arunci cand sunt foarte ocupati- cand trebuie sa-si castige painea pentru familie, cand trebuie sa-si duca copiii la spital, cand trebuie sa faca o gramada de lucruri: facultati, doctoratul si altceva.

Voi nu sunteti biserica de maine, voi sunteti biserica de astazi. A sta la balcon o viata si a astepta sa te foloseasca Dumnezeu si sa cresti mare este o crunta prostie. Voi trebuie sa fiti pregatiti pentru ca vremea s-a scurtat. Spuneam in urma cu cateva zile ca daca prin 1900 se facea perioada de instructie pentru armata, pentru ca putea fi folosit in razboi aproximativ 3 ani de zile, in ultimile zile ale al doilea razboi mondial prin 1943, nemtii isi pregateau soldatii din randul copiilor si al tinerilor ca nu mai aveau material genetic si-i pregateau in doua saptamani. Vremea s-a scurtat. Si stiti de ce trebuie sa intrati in razboi, chiar, am zice noi ‘insuficient pregatiti’? Pentru ca nu mai sunt multe zile pe pamantul acesta.

Mi-ar place sa cred ca cea mai mare parte din locul acesta, sau toti veti merge in rai pentru ca biserica nici nu poate sa va dea altceva decat raiul. Noi nu avem ce sa va dam pe pamantul acesta. Sunt foarte putine lucruri pe care biserica/viata de crestin vi le poate oferi pe pamantul acesta. Noi va amenintam gingas cu raiul: „Va fii bine, candva.” Dar am ajuns la o concluzie. Si eu am baieti de varsta voastra, intre 14 si 21 de ani, si le-am spus un lucru, ca si daca nu ar fii Dumnezeu si sa traim aici o minciuna, daca n-ar fi Hristos si crestinismul sa fie o religie mincinoasa ca multe altele, tot s-ar merita sa traim langa Dumnezeu pentru fumusetea trairii pe acest pamant. Si merita. Dar, Dumnezeul nostru exista si cu atat mai mult si mai frumos este sa-I slujesti Lui. (7:00)

(1) Biserica adevarata are nevoie de tineri mantuiti

Dar, oare de ce tineri are nevoie biserica? Noi spunem: Tineri talentati. Nu. Biserica adevarata are nevoie de tineri si are nevoie de tineri mantuiti. „Pocaiti-va,”  li s-a spus mereu primilor crestini. Apoi le-a spus, „Crede-ti.” Dupa aceea, „Botezati-va si fiti umpluti cu Duhul Sfant.” Asta e calea. Dragilor, voi nu sunteti mantuiti pentru ca mergeti la biserica si ca v-ati nascut din parinti crestini. Dezastru, poate ca va ajunge la noi cand vom intelege ca pruncii nostri din biserica sunt mai speciali decat ceilali care nu se duc la biserica. Pentru multi, drumul spre iad va incepe de la biserica. Dumneavoastra sa nu credeti ca Dumnezeu este foarte impresionat ca voi stati in biserica ca nemantuiti pentru ca biserica nu sfinteste pe nimeni, nici zidurile. Nici pastorii nu pot sfintii pe nimeni. Voi nu sunteti mantuiti pentru ca mama voastra si tata vostru este mantuit. Voi trebuie sa fiti mantuiti pentru ca trebuie sa recunaosteti ca fiecare Penticostal care se naste, sau un baptist, este un fantastic pacatos. Din momentul in care te-ai nascut incepi sa faci pacate mai repede decat sa faci lucruri bune. Si ai nevoie de pocainta, ai nevoie de mantuire. Daca nu veti aceepta aceasta, dumneavoastra nu o sa aveti nici o sansa in ziua judecatii de apoi. Biserica are nevoie de oameni mantuiti. Nasterea din nou o da Duhul Sfant, nicidecum biserica. Iubitilor, biserica nu te mantuieste, ci te creste pentru ca nu-ti da viata, ci iti da hrana. De nascut, te nasti din Hristos, mananci din biserica sa poti sa cresti mare.

Mantuirea usoara este mantuirea pe care o auziti dumneavoastra la americani sau o vedeti. Stiu cum zic americanii? „Doar sa crezi.” Dar, intreb, „Unde-i pocainta?” Pentru ca trebuie sa te pocaiesti de pacatele tale, ca apoi sa crezi in ceva. Adica, in Dumnezeu… Si dracii cred, dar nu se pocaiesc. Dragilor, mantuirea este un dar si mantuirea are semne vitale. Cunosti un om ca e mantuit? 100%. Acuma, dupa 20 de ani de pastoratie, cel putin la mine in biserica stiu cam care sunt capre si care sunt oi. Il vad acolo cum face la worship. Nu ma impresioneaza cand stiu ce face bezmetic luni si marti, el e un pacatos. Nu ma intereseaza pe mine ca el face duminica worship si inchide ochii, pentru ca jertfa celor rai este o scarba inaintea lui Dumnezeu. Mantuitul se vede. Se cunoaste. Are alta privire in ochi, are alt fel de a trai, alt fel de a vorbi, alt fel de a privi viata, lucrurile. Mantuitul se vede de la o posta. „Domnul, eu am credinta mea,” zice. Pai, stiu, numai asta trebuie aratata. Asta trebuie sa fie vizibila.

Daca s-ar intampla sa mori in noaptea aceasta, unde te vei duce? Nu numai ca trebuie sa aveti constienta vietii, ci trebuie sa aveti si constienta mortii. Puteti muri oricand. Daca muriti, unde va duceti? Sa nu cumva sa credeti ca se termina aici totul. Ca pastor, am vazut foarte multi oameni care au murit. Te cheama, de obicei, cand nu mai au decat cateva ore de trait si mai stai langa ei cate o ora si mor acolo pe langa tine. Au fost oameni care au murit si i-am vazut murind si am stiut unde se duc. Si am stiut ca se duc in rai, am stiut ca se duc la Hristos. Dar au fost oameni care au murit langa mine, a caror viata a fost o viata ciudata pentru ca in biserica puteau sa fie considerati oameni normali, dar am avut cosmaruri dupa aceea saptamani intregi de felul in care au plecat. Cu ochii umflati de groaza, vazand delegatia care vine dupa ei. Nu as mai vrea sa vad asa ceva. Oameni care urlau. Au murit urland, schimonositi. Daca ar fii sa mori in noaptea aceasta, unde te vei duce? Ce delegatie vine dupa tine? Ce culoare au ingerii care vin dupa tine? N-am vrea ca sa astepti pana atunci ca sa iti dai seama ca e prea tarziu.

Biserica are nevoie de oameni/tineri mantuiti si mantuirea incepe cu pocainta. Sentimentul ala de greata de propria persoana, ca tu nu trebuie sa arati cu degetele spre altul, tu trebuie sa te vezi pe tine. Cum ti-s ochii? Pe ce saituri te uiti? Ce vorbe scoti pe gura? Care iti sunt relatiile cu ceilalti? Cata iti e rugaciunea? Cat e dorinta ta de a merge duminica la biserica? Cat doresti din tine sa apartina lui Dumnezeu? Nu aveti voie sa fiti pocaiti doar duminica de la 9 la 12:00 si seara de la 6 – 8.

Prea multi dintre dumenavoastra v-ati nenorocit pocainta in internatele de studenti, crezand ca Dumnezeu e valabil numai in satul vostru de unde a-ti plecat. Vreau sa va spun ca Dumnezeu nu doarme. Ochii Lui sunt peste tot, pe El nu-L misca nimeni. Pe Dumnezeu nu-L surprinde nimic si nimeni. Biserica are nevoie de oameni pocaiti. As prefera tineri mai putin talentati, dar oameni pocaiti. Dumneavoastra, de multe ori va ganditi ca omul are valoare prin ceea ce face, dar in ochii lui Dumnezeu, un om are valoare prin ceea ce este. Dumnezeu, inainte de a face ceva vrea sa fiti ceva. Vrea sa fiti oameni pocaiti. Nu e o rusine sa fii un pocait, de fel. Rusine e sa fii hot, rusine e sa faci sex inainte de casatorie. Rusine e sa fii rau, sa fii criminal. Rusine e sa faci avort. Rusine e sa minti si sa inseli. Nu trebuie sa-ti ceri scuze pentru ca esti pocait. Biserica are nevoie de oameni pocaiti. Nu mai priviti in stanga si in dreapta. Nu va luati modeluri din biserica pentru ca orice model uman va va dezamagi intr-un moment dat. Voi sa-L urmati de model pe Hristos.

Pocainta are gust de singuratate ciudata. Nu-i usoara. Una dintre cele mai bogate fete din Romania a fost. Milioane de euro avea, ca mi-a insirat casele si propietatile din Europa si prin America. Tatal ei e prin prima suta de oameni bogati ai Romaniei, cred ca prin primi 50. A venit si mi-a spus, „Vreau sa ma intorc la Dumnezeu.” „Ai calculat bine?” „Da.” „Ce au zis ai tai?” „Au zis ca in momentul in care am sa ma botez o sa ma dezmosteneasca complect. Sunt singura fata a lor si mi-au zis ca daca fac pasul asta, ma vor sterge din familia lor complect si definitiv.” I-am spus ca trebuie sa mediteze. M-am intalnit cu ea 2-3 saptamani mai tarziu si am intrebat-o cum e si mi-a spus, „Am mers inainte. M-am botezat. Il urmez pe Hristos intr-o biserica mica si parintii s-au tinut de cuvant, a doua zi.” Pai zic, „Tu ai pierdut o lume.” Atata a avut de pierdut. Stiti ce mi-a spus? „Stiu pastore, dar nu le puteam avea pe amandoua.” Nu o sa le puteti avea pe amandoua, va spun eu, desi v-o doriti. Va doriti sa aveti si lumea de jos si lumea lui Dumnezeu. Vreti sa aveti si lumea aceasta ca sa va maritati bine… sa traiti viata aceasta, sa traiti tineretea, sa traiti anii magariilor cum vreti, sa va faceti putin de cap.

De cateva duminici predic despre fiul risipitor si despre toti aia din Luca 15. Ma gandeam asa la smecher, cum s-a dus el la taica-su si ce fericit a fost cand a plecat de acasa cu masina sport, cu banii si dupa cateva luni de zile s-a intors sportiv acasa, n-avea nici trening pe el. M-au intrebat in biserica ce sa facem (cu ei)? Nimic. Lasa-i sa manance laturi, roscove. Vine el, nenorocitul, cand ii e foame. Nu puteti avea amandoua lumi. Nici sa nu incercati, iese prost si va veti simti cumva ciudat sin intr-o lume si in cealalta. Nu o sa fiti a niciunuia si nu o sa le aveti pe amandoua. Foarte multe dintre fete in ultimii ani, in ultimii 5 ani au dat coroana lui Hristos pe o coroana de mireasa. Si le-am intrebat pe cateva, acuma dupa 3-4 ani, „Sunteti fericite in casatorie?” Nu, nu erau. Si nu vorbesc de alea care divortasera deja, sau care stateau acasa inselate, asteptand sa vina sotul cu amanta din concediu. N-am intalnit povesti de succes. Nu puteti avea parte de doua lumi. Trebuie sa va pocaiti. Biserica are nevoie de oameni/tineri pocaiti. (21:00)

(2) Biserica are nevoie de tineri separati

Nu numai pocaiti, ci si separati. Ascultati un verset ciudat, Coloseni 2:20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea… Este un lucru fantastic. Zice Pavel, „ca si cum a-ti trai inca in lume. „Cum, dar vo nu v-ati separat?” zice Pavel. Voi asa traiti de parca nu sunteti separati. Daca Il iubesti pe Isus Hristos, separarea de lume va fi usoara, pentru ca te impinge dragostea. E exact cum ai iubi un barbat, sa te casatoresti cu el, dar el locuieste la 200 km de orice sat si tu esti fata crescuta in mall. Dar, din dragoste pentru el te duci acolo, mananci ce apuci, vezi din cand in cand cate un vultur… Dar, de ce te-ai separat de lume, de oameni de mall, de coafor, de cinema? De ce te-ai dus intr-un desert, nu numeri zilele, nu te intereseaza de mall, de toate celelalte lucruri? Nu te intereseaza nimic pentru ca tu iubesti pe persoana la care ai plecat- sotul tau. Bun, ne intoarcem la cele spirituale. Daca Il iubiti pe Hristos, pe Domnul nostru, separarea de lume va fi usoara pentru ca plecati cu cineva pe care-L iubiti foarte tare. Daca nu-L iubiti pe Hristos, separarea de lume va fi grea.

In sfanta Scriptura, separarea, iubitilor, inseamna mai mult diferenta decat despartire. Biserica Ortodoxa zice ca separarea este sa te duci calugar in varful muntilor. Asta inseamna despartire. Ei spun ca sfant nu poti fii in oras. Si atunci, ca sa nu ne amestecam cu pacatul trebuie sa plecam de langa pacat si sa mergem in varful muntelui si acolo sa intemeiem comunitatea oamenilor separati. Isus Hristos s-a rugat si a zis Tatalui, „Nu ma rog sa-i iei din lume, ci in lume sa-i pazesti de cel rau. Separare inseamna diferenta, nu despartire. Voi nu trebuie sa mergeti in varf de munte.

Fac o mica paranteza. Atata-s de frumosi parintii nostri, dar inca mai gandesc ciudat. Zic, „Imi duc copilul meu la o scoala crestina. Acolo se pastreaza curat.” Eu zic, „E ok. Foarte bine sa mearga la o scoala crestina.” Dar, de obicei, tinerii nostri nu se pierd de la (ora) 8:00 la 2:00. Pe mine mai mult ma intereseaza ce fac pruncii nostri dupa ce ies dupa poarta scolii crestine. Ce fac seara? Parintii nostri, saracii, ne-ar separa cat ar putea.  Ar face un tunel de la casa pan la biserica si inapoi. De la scoala tunel pana acasa si inapoi. Sa nu te uiti nici in stanga, nici in dreapta. Din pacate, lumea aceasta e utopica, pe care si-o imagineaza ei.

Separare inseamna diferenta. Voi trebuie sa fiti diferiti fata de ceilalti, pentru ca a fii separat de lume inseamna a sta aproape de Dumnezeu. Nu e suficient sa nu mergi la discoteca. Aici iarasi este o chestie ciudata. Care sunt poruncile voastre? S-a dat o lista de porunci pentru tabara. Mai avem una in biserica si mai avem una acasa. Nu se bea, nu se fumeaza, nu se injura… exista seturi de porunci. Dar poruncile sunt pentru capre, nu pentru oi. O sa vedeti asta si o sa va convingeti la sfarsitul taberei ca tot ce -ati spus in seara asta- poruncile astea sunt pentru capre. Oile nu au nevoie. Asta am observat in biserica la noi si in alta parte. „Fata mea e fata curata ca nu se duce la discoteca.” „Baiatul meu e curat ca nu fumeaza.” Nu e suficient. Noi trebuie sa ne lipim de Hristos. Toate celelalte vor fi usoare dupa aceea, pentru ca a face legi si pentru a le tine de dragul legilor este cea mai crunta nenorocire care poate exista. Exact ca si cum ai sta cu sotul pentru banii lui. Exact ca si cum ai sta cu sotu de frica palmii si l-ai asculta. Sau sa-ti asculti parintii de frica sa nu te bata. Dragoste cu forta.

Separarea de lume inseamnalipirea de Hristos. Bagati de seama ca noi am inlocuit placerile lumii cu alte placeri. Si placerile lumii acesteia, noi nu le mai avem, dar din pacate, ni le-am aranjat pe a naostre. Pot da zeci de exemple in care pocaitii, tinerii pocaiti nu fac lucrurile lumii, dar le-a inlocuit cu altele care tot nedumnezeiesti sunt. Tot fara valoare sunt. Ma opresc aici ca am ajuns la concluzia ca nu e mai mare problema decat aceea ca sta acasa si nu merge la discoteca, dar are discoteca in cap. Isi pune castile in urechi, ca de fapt tu esti mort in casa, altii sunt morti afara. Dar, mortul e mort.

Unul dintre marii predicatori americani, un om crescut la tara, a fost invitat sa predice la New York. S-au hotarat sa il duca sa vada New York’ul noaptea. A vazut omul acesta tot ce se putea vedea- pe strazi, pe acolo. A vazut locurile pe unde oamenii isi pierd banii, tineretea, mantuirea, sanatatea. A vazut tot. Dupa ce a vazut tot si l-au plimbat fratii prin tot New York’ul, stiti ce a zis cand a ajuns inapoi la hotel? A zis asa, „Doamne, iti multumesc ca am vazut toate atractiile din New York si iti multumesc ca n-am vazut nici un lucru pe care sa mi-l fii dorit.” Extraordinar, asta e ce se poate, ce ne-am putea noi ca parinti dori. Ca pruncii mei sa le vada, dar sa nu si le doreasca. Le vad, la scoala le vad, acasa le vad, pe internet le vad, le vad pe strada. Dar imi doresc s a nu vina dorinta si nu sa nu vi le doriti de frica noastra, din obligatie, din cauza regulamentelor, (ci) sa nu le doriti din cauza Hristosului in voi. Voi trebuie sa fiti pocaiti, voi trebuie sa fiti separati si separarea inseamna diferenta. Diferenta- adica nu despartire.

M-au intrebat daca mai am prieteni in lume. Ar fi o prostie sa spun ca traiesc in varf de munte, dar prietenii aceea din lume nu m-au facut ca sa seaman cu ei. M-au intrebat daca vad ce se intampla pe strada. Vad. Si la mine in calculator apar tot felul de porcarii pentru ca vreau sa scot un anumit lucru de undeva si in momentul acela imi apare altceva. Vad, dar ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa nu mi le doresc. Le vad, dar n-am alta sansa decat sa-mi scot ochii. Nu-i suficient sa-ti scoti ochii, trebuie sa te separi. Trebuie sa fii diferit. Crestinii trebuie sa fie diferiti. (33:00)

(3) Biserica are nevoie de tineri plini de Duhul Sfant

Biserica are nevoie de tineri (1) mantuiti, (2) separati, (3) plini de Duhul Sfant. Fiecare mantuit are Duhul Sfant, dar nu toti sunt plini de Duhul Sfant. Nu-i suficient sa va goliti de lume, ca daca nu v-ati umplut imediat de Hristos, lumea isi va cere drepturile iarasi. Va trebui sa va umpleti de Hristos, va trebui sa va umpleti pana sus de Duhul Sfant. Pavel zice, „Fiti plini de duh.” Aici nu zice ‘daca doreste cineva’, ci este un imperativ, o porunca. Dumnezeu nu are in Biblie sugestii pentru voi, ci are porunci pentru voi. „Fiti plini de duh.” Ii greu ca sa fii plin de Duhul lui Dumnezeu, pentru ca n-am inteles ca in ea, in golirea de pacat, sa ne golim de pacatele noastre trebuie imediat umplerea cu Duhul Sfant. Noi n-am facut altceva decat sa avem un vas gol pe care iar il va umplea pacatul peste o saptamana. V-ati golit iarasi de pacat si iarasi a-ti cazut. Trebuie sa fii plin si plina de Duhul lui Dumnezeu. Nu e doar pentru oameni exceptionali, ci e pentru toata lumea. Am vazut sute de tineri intr-o singura seara botezati cu Duhul Sfant, la cort si m-am bucurat. Dar am zis, „Doamne, ma rog, nu-i lasa sa fie emotii de o seara, nu-i lasa sa fie o experienta de o seara, ci o experienta de o viata. Trebuie sa cautati mereu sa stati langa Dumnezeu si sa fiti plini de Duhul Sfant.

Trebuie sa platiti  pretul umplerii cu Duhul Sfant, pentru ca umplerea cu Duhul Sfant inseamna golirea fata de lume si va trebui sa-ti golesti mainile, ca sa aibe Dumnezeu unde pune daruri. Cata vreme esti cu mainile ocupate cu lucrurile lumii, n-are cum sa iti aseze Dumnezeu darurile Duhului Sfant. (Notite din primele 36 de minute. Video= 56 minute).

Via www.youtube.com/poartacerului (Poza din video)

Previous Older Entries Next Newer Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari