PRIVIND CATRE POCAINTA ~ Viorel Udriste

2016

PRIVIND CATRE POCAINTA

Acum cand suntem la sfarsit de an si in pragul altui an nou, care ne sta in fata ca si o necunoscuta, nestiind ce va aduce noul an pentru fiecare dintre noi. Cu siguranta pentru unii va aduce suferinta, lipsuri, necazuri si incercari la cote extreme iar pentru altii va fi total diferit. Asa a fost de la inceputul zidirii si asa va fi pana la sfarsitul ei. Dar acum la sfarsit de an suntem indemnati sa meditam mai mult in a aduce jertfe de multumire catre Dumnezeu, dovedind astfel ca avem o inima multumitoare inaintea Sa.

Sa veghem asupra cailor noasre. „Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii…” Ps.39:1, sa avem grija la ce vorbim si cum vorbim. „Sa nu se auda nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degraba cuvinte de multumire” Efes. 5:4. Sa avem o atitudine corecta unii cu altii, nu una partinitoare, sa meditam mai mult la vremelnicia vietii noastre pe acest pamant, pentru ca toate sunt trecatoare, absolut toate !
Singurul lucru care va ramane este Cuvantul Sfant al lui Dumnezeu ! 1Petru 1:25. „Lumea si pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac” 1Ioan 2:17.

„Care este numarul zilelor robului Tau ?” Ps. 119:84 Ne stau in fata cuvintele lui Moise : „Anii vietii noastre se ridica la saptezeci de ani; iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; si lucrul cu care se mandreste omul in timpul vietii lui nu este decat truda si durere, caci trece iute, si noi zburam” Ps. 90:10, iar David zice in Ps. 39:5 : „Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tine” . lucru dealtfel …foarte adevarat ! Practic cei 70 sau 80 de ani sau… cat de multi ar fi ei ….totusi toti acesti ani sunt ca o nimica inaintea Dumnezeului din Ceruri, acesti ani sunt ca un „lat de mana” , ca o umbra…si umbra nu lasa nimic dupa ea ! „Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua” Ps.39:6 . si totusi cat de des uitam aceste lucruri si ne framantam in fiecare zi, nu numai pentru existenta de zi cu zi a fiecaruia dintre noi, dar framantarea se duce catre a avea tot mai mult si confortul sa creasca mereu… si mereu. Asa este gandirea omeneasca, sa lasi ceva sau cat de mult dupa tine….dar totusi suntem o umbra si umbra nu lasa nimic dupa ea. Daca suntem in picioare, avem pace si ne bucuram inca de rodul muncii noastre asta se datoreaza numai lui Dumnezeu. Trebuie sa recunoastem ca Dumnezeu e nadejdea noastra, sa cerem izbavire de toate faradelegile noastre, sa ne incredem in Dumnezeu, sa recunoastem ca suntem slabi in fata ispitei si in fata incercarii, Atunci cand suntem pusi in fata ispitei, provocarii…sau chiar a incercarii trebuie avut in vedere sa ramanem verticali in ceea ce priveste invatatura Scripturii. Deasemenea trebuie constientizat faptul ca Dumnezeu pedepseste pacatul ! Avem nevoie sa tinjim dupa o pocainta mai buna, mai de calitate, o pocainta vrednica de Cer si asta implica faptul ca trebuie sa fim plini de rodul neprihanirii. Filipeni 1:11. Multa binecuvantare tuturor si o viata plina de biruinta in Isus Hristos asupra celui Rau sa avem !

Viorel Udriste

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari