Ce trebuie să învățăm din cazul familiei Bodnariu

Photo de la Protest Prodocens Media

Photo Prodocens Media

Cazul familiei Bodnariu, ai căror copii au fost luați o perioadă îndelungată de către serviciul de protecția copilului din Norvegia, a adus în atenția opiniei publice faptul că un părinte nu este de capul său și ca Protecția Copilului poate interveni în forță.

Românii care au decis să traiscă în Occident au aflat destul de repede că violența conjugală și cea împotriva copiilor nu sunt tolerate.

Cazul Bodnariu nu a șocat prin faptul că un serviciu de protecția copilului ia dintr-o familie copii care sunt abuzați. Ceea ce a șocat a fost că, în acest caz, Protecția Copilului nu a putut demonstra un motiv rezonabil pentru acțiunea lor.

„Cazul Bodnariu este celebru. Dar am văzut, în experiența mea, multe cazuri similare și în Canada”, spune avocata Călina Jurju Bala. „Spre norocul unora, am reușit să intervin la timp și să evit tragedii familiale. Alte cazuri de părinți români au apelat prea târziu la serviciile unui avocat”, mai spune avocata Jurju Bala.

Ea susține că nu este vorba de a întoarce o decizie a Protecției Copilului în cazuri evidente de abuz, în care viața sau dezvoltarea normală a copiilor este pusă în pericol de părinți violenți, alcoolici sau care sunt sub imperiul drogurilor. Dar acestea nu sunt singurele cazuri în care protecția copilului intervine în Canada. Legea permite acesteia să intervină pentru motive care pot fi interepretabile.

„Problema românilor din Canada și din diaspora în general este că au nevoie de mai mulți avocați cunoscători ai limbii și tradițiilor românești, avocați care să le poată susține cauza în instanță și care să poată explica autorităților străine obiceiurile, tradițiile și stilul de viață românesc integrând aceste explicații în limbajul legilor și procedurilor din fiecare țară.

Munca acestor avocați ar fi facilitată dacă statul român și-ar crea o politică clară pentru astfel de situații. Aceast politică ar trebui să conducă la intervenția autorităților românești înainte ca decizii judecătorești sau administrative să fie luate.

Statul român ar trebui să aibă o politică care să favorizeze familia lărgită a unui copil preluat de Protecția copilului dintr-o terță țară.

Acesta ar trebui dat spre încredințare, dacă este posibil, familiei lărgite care se află pe teritoriul României. Această măsură ar fi în sprijinul copilului care-și poate conserva astfel identitatea și cultura română, lucruri pe care le va pierde dacă va fi dat spre încredințare unei familii străine.

Un instrument util pentru avocații care reprezintă familii de români în procese în care este implicată Protecția copilului ar fi, susține Me Călina Jurju Bala, crearea pe lângă ambasadele României a unor liste de specialiști români în diverse domenii (avocați, psihologi, etnologi, preoți, intervenanți sociali etc) care ar putea oferi instanțelor, la cererea acestora, un punct de vedere competent în ceea ce privește elementele de identitate etnică, culturală, lingvistică și religioasă pentru fiecare caz în parte.

Aceasta ar fi în acord cu Constituția României care prevede la art. 7 că „statul român are îndatorirea de a interveni pentru apărarea identității etnice, culturale, lingvistice și religioase a românilor aflați în afara țării, cu respectarea legislației statului în care trăiesc”.

Cititi mai mult aici – http://www.paginiromanesti.ca/2016/06/20/trebuie-invatam-cazul-familiei-bodnariu/

Protectia copilului, gunoiul si…taraboanta!

Un editorial SPLENDID!

ENCOURAGE by cornelilioi

BARNEVERNET

Se spune ca la iesirea dintr-o fabrica de scule, la un moment dat, unul din muncitori se apropie de poarta, la terminarea schimbului de lucru, impingand o taraboanta aproape goala. In mijlocul ei se afla doar o cutie mica de carton. Paznicul de serviciu de la poarta il intreaba ce are in cutie. Omul raspunde ca span de aluminiu sau …gunoi (reziduri de la prelucrarea materialelor) pentru fiul sau (necesar unui proiect pentru scoala).  Paznicul deschide cutia, o verifica si ii da drumul omului sa plece. Istoria se repeta de doua ori pe saptamana, cu acelasi scenariu tras la indigo. Dupa a zecea saptamana, paznicul incepe sa aiba unele suspiciuni. Dupa trei luni, il opreste pe muncitor zicandu-i: „Nu se poate un proiect de scoala sa fie asa de lung si copilul tau sa aiba nevoie de asa mult „gunoi”! Iti promit ca nu spun nimanui si nici conducerii fabricii, dar te…

Vezi articolul original 548 de cuvinte mai mult

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari