Psalmul 139 – Fa o diferenta

Psalmi 139

1(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,

2ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.

3Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.

4Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.

5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.

6O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s’o pot prinde.

7Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.

11Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!„

12Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

13Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m’ai ţesut în pîntecele mamei mele:

14Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într’un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.

16Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!

18Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.

19O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!

20Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!

21Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?

22Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.

23Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!

24Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!

Emil Bartos – Poezia lunii: PSALMUL 139 de Simion Cubolta (Sergiu Grossu)

Cunoscut de Dumnezeu – Photo credit www.laboringinthelord.com

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape
Şi-mi cunoşti adâncile, sufleteştile ape…

Ştii când ispitele înfrâng zăgazurile,
Ştii toate bucuriile şi toate necazurile,
Ştii cântecul, dorul şi visele,
Ştii amintirile mele, ucisele,
Ştii piscurile înalte şi căile,
Ştii gheţurile şi văpăile.
Ştii când mă arde trufia
Tăgăduindu-Ţi Cerul şi sfidând Veşnicia;
Ştii când fărădelegea m-apasă
Ca o pâclă amară şi deasă;
Ştii când mă urc şi când mă prăbuşesc
În neputinţa omului firesc —
Ştii când Te vând şi când Te răstignesc…

Încotro mă voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga, Doamne, la cine?
Spre care zări, paşii goni-vor şi unde
Să-ncerc, de ochiul Tău, a mă ascunde?
Ca şi pe Cain de odinioară
Osânda conştiinţei mă doboară.
N-am tihnă, n-am puteri, n-am adăpost —
Sunt doar o biată navă fără rost,
Ce-alunecă-ncărcată de păcate
Pe valurile vieţii zbuciumate…

Doamne, Tu mă cercetezi de aproape:
Nu lăsa întunericul să mă-ngroape…
Răpeşte-mă, Doamne, păcatului,
Pune piedici Vrăjmaşului, blestematului,
Strecoară-mi în suflet luminile,
Aprinde-mi dragostea, înfloreşte-mi grădinile
Şi-nalţă-mă, Doamne, şi creşte-mă,
Cu naşterea a doua-nnoieşte-mă,
Să-Ţi pot cânta slavă cu îngerii,
Chiar şi-n valea aceasta a plângerii…

 Emil Bartos

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari