Nelu Brie – Invatatura despre Sfintire (1 din 3) la Biserica Happy Valley Phoenix 10 Noiembrie 2013

Brie 10 noi 13

Eu cred cu toata inima ca viitorul bisericii depinde de ceea ce va face biserica  cu invatatura despre sfintire. Iar, Miercuri seara vom adanci Cuvantul Domnului prin a vorbi despre Darurile Duhului Sfant, iar in partea finala vom vorbi despre cateva criterii, dupa care putem sa evaluam darurile Duhului si in mod deosebit darul proorociei, cand vine de la Domnul.

Pentru seara aceasta vom citi de la Epistola 1 Ioan 3:1-2; 7-10

Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El. 2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.

7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. 8 Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. 10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.

(1) Testele Credintei

Apropiindu-ne de Cuvantul din seara aceasta, as dori sa pornim de la a observa ca Domnul Dumnezeu cand se uita peste omenire, peste oameni, vede oamenii impartiti in doua grupuri mari. Dincolo de multe particularitati legate de identitatea noastra, exista doua identitati fundamentale. Apostolul Ioan vorbeste despre aceste doua identitati, cand in vers. 10 spune „copiii lui Dumnezeu” si „copiii diavolului”.

Din punct de vedere spiritual exista doua grupuri de oameni. Primul grup este reprezentat de grupul copiilor lui Dumnezeu. Aici este vorba de Imparatia lui Dumnezeu. Dumnezeu este tata si cei care apartin de aceasta imparatie sunt copii ai lui Dumnezeu. Sunt mantuiti, nascuti din nou. In ei locuieste Duhul Sfant. A doua categorie de oameni este reprezentata de grupul celor nemantuiti. Ei apartin unei alte imparatii, imparatia intunericului. Tatal lor spiritual este ‘cel rau’. Nu exista, stimati frati, pe planeta pamant o a treia categorie. Exista doar doua categorii: copiii lui Dumnezeu si copiii celui rau. Copiii lui Dumnezeu au fost trimisi cu misiunea de a vesti Evanghelia in Imparatia intunericului si prin aceasta propovaduire, cat mai multi sa fie castigati si intorsi la credinta.

Acum, va rog, ascultati-ma bine. In mod absolut obligatoriu, fiecare dintre noi apartine de unul dintre aceste doua grupuri. Fie suntem copiii ai lui Dumnezeu, fie copiii ai celui rau. Prezenta noastra la biserica, in aceasta dupa masa spune ceva despre identitatea noastra spirituala. Dar, dati-mi voie sa afirm ca nu spune totul. Este posibil ca cineva sa vina la biserica si totusi sa nu apartina grupului copiilor lui Dumnezeu. Intelegerea ca pe planeta pamant exista aceste doua grupuri de oameni sta la baza scrierii epistolei 1 Ioan.

De fapt, ce se intamplase in spatele scrierii acestei epistole? Apostolul Ioan, calauzit de Duhul Sfant a scris epistola catre un grup de biserici din zona orasului Efes. Oras in care, cu Evanghelia pentru prima data a ajuns ap. Pavel. Prin ap. Pavel, potrivit celor scrise in Cartea Faptele Apostolilor s-au intamplat minuni extraordinare. Evanghelia a fost vestita cu asa putere, incat s-au intors la Dumnezeu cu miile. Templele pagane se golisera de inchinatori, Vrajitorii si-au ars carile de vrajitorie si s-au intors la Domnul Isus. Din Efes, Evanghelia a fost propovaduita, ne spune Cartea Faptele Apostolilor, in toata Asia. La plecarea sa din Efes, apostolul Pavel a avut un timp de sfat si de rugaciune cu conducatorii adunarilor si in timpul acelor rugaciuni, Duhul Sfant a adus o descoperire, un Cuvant profetic. Pavel a spus prin Duhul ca prezbiterii trebuie sa vegheze, din pricina faptului ca in scurt timp, biserica va fi atacata de prooroci mincinosi, care vor incerca sa strice credinta.

Cam la vreo 30 de ani dupa rostirea acelei proorocii, mesajul s-a implinit. Ca de nicaieri, au aparut niste oameni care s-au strecurat prin familii, prin adunari si aduceau cu ei o invatatura stricata. Despre Domnul Isus, ei invatau ca nu este Fiul lui Dumnezeu, ca nu s-a intrupat si ca mantuirea nu se da prin credinta  in intruparea, moartea si invierea Domnului Isus. Din punct de vedere moral, acesti oameni invatau ca pacate sunt doar acele fapte care se asociaza cu sufletul. Iar, cele care se asociaza cu trupul nu sunt pacate. Dupa gnosticii cerintieni, despre ei este vorba, minciuna era pacat, iar, curvia, nu era pacat. Cu invatatura aceasta au intrat prin adunari. Unora, invatatura le-a placut, pentru ca se potrivea cu felul lor de a trai. Rezultatul activitatii acestor oameni a fost confuzia.

Pe vremea aceea nu exista Noul Testament, ca pe baza lui sa poti sa verifici, daca intr-adevar oamenii aceea au dreptate. Parti doar din Noul Testament  fusesera scrise. Epistola 1 Ioan inca nici nu fusese dta. Se simtea nevoia sa vina de la Dumnezeu un cuvant, pe baza caruia sa se poata deosebi intre adevar si minciuna, intre invatatura sanatoasa si invatatura stricata, intre copiii lui Dumnezeu si copiii celui rau. Duhul Domnului a socotit ca acel raspuns , acel cuvant trebuie sa fie Epistola 1 Ioan. Aceasta Epistola a pus la indemana bisericilor criterii, pe baza carora au putut sa se verifice, daca apartin lui Dumnezeu sau nu. In esenta, in aceasta epistola avem 4 teste, pe baza carora, ne putem verifica pe noi insine, daca suntem sau nu, copii ai lui Dumnezeu. Sigur ca noi putem sa spunem despre noi insine: Eu sunt copil al lui Dumnezeu. Marturisirea noastra este importanta. Insa, dati-mi voie sa va spun ca mai important decat marturisirea noastra este important ce spune Dumnezeu despre noi. Ce marturiseste adevarul despre noi. Asa ca, in seara aceasta, intr-un mesaj care l-am numit Testele Credintei, va invit sa ne cercetam pe noi insine, cercetand impreuna Epistola 1 Ioan si  verificandu-ne apoi pe noi insine, daca apartinem lui Dumnezeu sau nu. Testele sunt 4. (11:00)

  1. Testul invataturii – Acest test face trimitere la crezul copilului lui Dumnezeu, la teologia copilului lui Dumnezeu.
  2. Testul moral – Cel de-al doilea test pune in evidenta profilul moral al copilului lui Dumnezeu.
  3. Testul social – Acest test reduce in atentie relatii cu oamenii, relatii pe care copiii lui Dumnezeu le cultiva. Nu doar crezul si caracterul vorbeste despre identitatea noastra spirituala, ci si legaturile noastre cu oamenii pune in evidenta identitatea noastra spirituala.
  4. Testul spiritual – El se refera la o prezenta divina care se aseaza in inimile noastre. Este vorba despre Duhul lui Dumnezeu.

Va invit sa aprofundam aceste teste si vom continua prin a ne referi la testul invataturii.

1. Testul Invataturii

Primul test este testul invataturii. Acest test face trimitere la crezul copilului lui Dumnezeu, la teologia copilului lui Dumnezeu. Apostolul Ioan arata ca invatatura este fundamentala, stimati frati si stimate surori. Eu am intalnit persoane care au spus ceva de genul, Nu are importanta ce crezi. Ci, are importanta sa fi sincer in ceea ce crezi. Sinceritatea este foarte importanta. Dar n-ajunge. Cu siguranta, ca acela care crede o erezie poate sa fie sincer. Vai de cel nesincer! Dumnezeu uraste fatarnicia. Dar, dati-mi voie sa spun, ca mantuirea nu ni se da prin sinceritate. Ci, mantuirea ni se da prin credinta. Cel mantuit e sincer. Dar, la baza relatiei lui cu Dumnezeu sta adevarul revelat a lui Dumnezeu, adevar care-l face sa fie sincer. Dar sinceritatea n-ajunge. Si un eretic poate sa fie sincer. Ceea ce ne califica sa stam inaintea lui Dumnezeu ca si copii este intai de toate crezul, invatatura care o propovaduim. Foarte importanta este invatatura. Noi traim vremuri in care oamenii nu mai pun accent asa de mare pe invatatura. Poti sa crezi ce vrei, numai sa fi sincer. Sinceritatea este importanta; crezul este fundamental.

In perspectiva crezului, apostolul Ioan spune ca un copil a lui Dumnezeu marturiseste ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. Iata ce este scris spre exemplu in 1 Ioan 5:13  V’am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, cari credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa vecinică. Ca apoi, in 1 Ioan 4:15 sa fie scris  Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămîne în el, şi el în Dumnezeu. Crestinii cred ca Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dumneavoastra credeti asa? Dumnezeu este tata, Domnul Isus este Fiu. Ingaduiti-mi va rog o intrebare: Cine este mai batran? De la intrebarea asta s-a nascut o erezie in biserica. In anul 318 A.D.  in Nordul Africii, in Alexandria, intr-o Duminica, un diacon cu numele Arius  a tinut o predica in care invata ca Dumnezeu Tatal este mai batran decat Domnul Isus si ca Domnul Isus este creat de Tatal si pana sa-L creeze, Domnul Isus nu era, nu exista. Ca sa-si intareasca vorbele s-a uitat la o sora de credinta care avea un baietel in brate, o fixeaza cu privirea pe femeia aceea si o intreaba:
Sora, inainte sa nasti copilul pe care-l ai in brate, l-ai avut sau nu l-ai avut?
Femeia a zis, Nu l-am avut.
Vezi, tot asa si Dumnezeu nu L-a avut pana sa-L faca.

Asa s-a nascut o erezie, invatatura Arianista. Iar, in vremurile noastre este sustinuta de Martorii lui Iehova. Adevarul Biblic, oameni buni, este ca Domnul Isus este Fiul vesnic al lui Dumnezeu. Crestinii cred ca Dumnezeu este Tatal, este Fiul, este Duhul Sfant. Ca Domnul Isus este Dumnezeul cel adevarat si viata vesnica, precum este scris in 1 Ioan 5:20 Ştim că Fiul lui Dumnezeu a venit, şi ne -a dat pricepere să cunoaştem pe Celce este adevărat. Şi noi sîntem în Celce este adevărat, adică în Isus Hristos, Fiul Lui. El este Dumnezeul adevărat şi viaţa vecinică.

Apoi, in invatatura sa, crestinul marturiseste ca Domnul Isus s-a intrupat. 1 Ioan 4:2 Duhul lui Dumnezeu să -L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Acest verset anunta adevarul despre intruparea Domnului Isus. Nu este vorba aici, in primul rand, de un criteriu dupa care sa folosim darurile duhovnicesti. Unii frati prooroci s-au invatat sa spuna la sfarsitul, sau la inceputul proorociei, Isus Hristos a venit in trup. Nu este gresita declaratia ca este din Biblie. Numai ca acest loc din Scriptura a fost dat ca o arma de recunoastere a invatatorilor si a proorocilor lui Dumnezeu, acelor falsi care tagaduiau intruparea Domnului Isus, cum faceau pe atunci gnosticii. Nu apartinea lui Dumnezeu, Domnului nostru Hristos. Crestinii cred in intruparea Domnului Isus. Domnul Isus s-a facut om; a umblat printre noi, plin de har si de adevar. Numele Lui fie binecuvantat.

Apoi, spune Ioan ca Domnul Isus a murit pe cruce pentru pacatele noastre. 1 Ioan 2:2 El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi. Ca in 1 Ioan 4:10 sa spuna, Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne -a iubit pe noi, şi a trimes pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Crestinii propovaduiesc ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu, ca El s-a coborat pe pamant intrupandu-se, s-a facut om si ca a murit pe cruce  pentru pacatele omenirii. In invatatura sa, crestinul declara ca Domnul Isus a inviat din morti si prin inaltarea Sa la cer este la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. 1 Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. Copiii lui Dumnezeu invata ca unicul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Domnul Isus; nu sfintii, nu fecioara Maria, ci Domnul nostru Isus Hristos. Slavit sa fie numele Lui. Avem respect fata de inaintasii nostrirespectam memoria acelor care au slujit pe Dumnezeu in generatiile trecute. Dar, singurul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Isus Hristos. Este invatatura sanatoasa a bisericii lui Dumnezeu.

Apoi, Ioan arata ca in invatatura sa, copilul lui Dumnezeu marturiseste ca Domnul Isus se va intoarce. 1 Ioan 3:2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este. 1 Ioan 2:28 Şi acum, copilaşilor, rămîneţi în El, pentruca atunci cînd Se va arăta El, să avem îndrăsneală, şi, la venirea Lui, să nu rămînem de ruşine şi depărtaţi de El. Credeti dumneavoastra in revenirea Domnului Isus? Domnul Isus va reveni. Slavit sa fie numele Lui. El va veni cu putere sa ia la Sine pe ai Sai. Copiii lui Dumnezeu vor mosteni imparatia cerurilor. Noi credem in revenirea Domnului Isus. Aceasta revenire trebuie sa fie obiectul iubirii noastre si a cautarii noastre si a motivatia slujirii noastre crestine.

Ca apoi, Ioan sa spuna ca toate acestea, ca un titlu major se gaseste marturisirea, Noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii.  Prin urmare, invatatura crestinului are in centru pe Domnul Isus, despre care copilul lui Dumnezeu face urmatoarele declaratii:

  1. El este Fiul lui Dumnezeu
  2. Intrupat
  3. Mort pe cruce, ca jertfa de ispasire pentru pacate
  4. Prin invierea si inaltarea Sa la cer este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocitorul nostru
  5. El se va intoarce
  6. El este Mantuitorul si de aceea noi marturisim, spre slava lui Dumnezeu, ca Isus Hristos este Domnul. Slavit sa fie numele Lui!

Acum, va rog frumos sa ascultati cu atentie. Daca vreun om va indrazni vreodata sa ia vreunul dintre aceste adevaruri, sa-l strice si sa invete diferit, negand Dumnezeirea lui Isus, intruparea Domnului Isus, Mantuirea prin jertfa Lui, invierea Lui, sau calitatea Lui ca unic mijlocitor la dreapta lui Dumnezeu, sau revenirea Lui, sau faptul ca El este Domnul, cine face asa si-a pierdut calitatea de copil al lui Dumnezeu. Dumnezeu il respinge. Erezia Cristologica e mai grava decat trairea in pacatele carnii. E grava trairea in pacatele carnii. Dar cine neaga invatatura despre Domnul Isus se face vinovat de un si mai mare pacat. Crezul este fundamental. Unul care a cazut intr-un pacat al carnii, daca pastreaza in inima lui convingerea ca Isus e jertfa de ispasire, ca Domnul Isus e Mantuitor, ca Domnul Isus e Domn si mijloceste, si se pocaieste in fata acestui Dumnezeu, primeste iertare prin harul lui Dumnezeu. Dar daca cineva neaga ca Domnul Isus ar fi Mantuitorul, pentru acela nu mai este nadejde. Crezul este fundamental. Va intreb acum, Dumneavoastra, in aceasta adunare, aveti aceasta marturisire? Slavit sa fie Domnul. Sa mergem mai departe. (1:11:23)

2. Testul Moral

Al doilea test este testul caracterului, sau testul moral. Cel de-al doilea test pune in evidenta profilul moral al copilului lui Dumnezeu. Acest, al doilea test, stimati frati, atrage atentia asupra trairii noastre, asupra felului de viata pe care il ducem zi de zi din punct de vedere al profilului nostru moral. Copiii lui Dumnezeu se identifica, in spatiile spirituale, in lumea spirituala si in lumea oamenilor, nu doar prin invatatura pe care au primit-o, ci si prin felul de viata pe care il traieste. In popor exista o vorba, Sa faci ce zice popa, dar sa nu faci ce face el. Vorba aceasta vine de la Domnul nostru Isus. El a zis, Ce va invata Fariseii si carturarii sa faceti, dar ca ei sa nu faceti. Aceasta vorba, observ o situatie, o situatie grava. Invatatura poate fi corecta. Dar, daca invatatura nu poate fi dublata de autoritatea unei trairi morale, potrivit cu acea invatatura, cine face asa, nu este a lui Dumnezeu.

In cazul copiilor lui Dumnezeu, invatatura propovaduita formeaza caracterul, trairea. Teologia determina conduita. Crezul iti transforma viata. Nu ajunge doar sa ai un crez bun. Crezul tau trebuie dovedit de trairea ta. In final, ceea ce credem noi in adancurile noastre despre Dumnezeu se reflecta prin caracterul nostru. Pentru ca, permiteti-mi sa va spun, oricum am aseza lucrurile, caracterul nostru vorbeste despre cine suntem noi.

Odata, un scorpion se gasea intr-o calatorie. Permiteti-mi sa va spun o fabula. In calatoria lui a ajuns langa o apa. Nu era prin preajma pod, el nu stia sa innoate. Necajit, nemaiputand innainta in calatoria lui era in cautarea unei solutii. In timp ce el se gandea cum sa treaca apa, din apele raului, pe mal iese o broasca testoasa. Deodata ii vine o idee. Se apropie respectuos, saluta respectuos. Dar, tematoare, broasca se trage in carapace.
La care, scorpionul ii spune, Nu trebuie sa va fie frica de mine. Eu sunt in calatorie. Nu stiu sa innot si nici nu este pod pe aproape. Trebuie sa ajung pe partea cealalta a apei. N-ati vrea sa ma ajutati?
La care, broasca ii spune, Eu nu vreau sa am nici o legatura cu tine. Nici nu stiu cum te-as putea ajuta.
La care, istet, scorpionul spune, Uite, daca ma lasi sa urc pe carapacea ta, ma poti trece pe partea cealalta. 
La care broasca ii spune, Tu esti viclean. Vrei sa te las sa te apropii de mine. Cand esti destul de aproape ma otravesti cu gusa aia otravitoare.
La care scorpionul spune, Nici gand. Pai, daca te omor aicea, pe malul apei, cine ma trece apa dincolo? Si daca innotand te-as omori, ne innecam amandoi.
La care, fermecata de rationament, broasca spune, Vreau sa te ajut.
Urca sus pe carapace, dau sa innoate. Si colo, pe la mijlocul apei, deodata, dintr-un instinct animalic, cu totul neprevazut, scorpionul trage tepusa si otraveste broasca. Si acuma, numai cum in fabule este posibil, inainte de a muri au avut urmatorul dialog:
Scorpionule, ai fost cu mine viclean si mi-ai ascuns adevarul. Spune-mi, de ce m-ai otravit? De ce m-ai omorat?
La care, scorpionul raspunde, N-am fost viclean. Am fost cu totul sincer cu tine.
Pai, daca ai fost cu totul sincer, explica-mi atunci. Care este ratiunea cu care m-ai otravit?
Nu exista nici o ratiune.
Atunci, de ce m-ai otravit?
La care, scorpionul a raspuns, Ce am facut eu nu este o chestiune de logica. Ci este o chestiune de caracter.

Ascultati-ma, va rog. Daca in caracterul dumneavoastra aveti o tepusa, mai devreme sau mai tarziu ea se va exprima. Copiii lui Dumnezeu, potrivit invataturii epistolei 1 Ioan au un caracter ales, format de Mantuitorul nostru. Din punct de vedere moral, copiii lui Dumnezeu, spune Ioan, nu traiesc in pacat. 1 Ioan 3:9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Sunt facute aici doua afirmatii. (1) Cine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; (2) si nu poate pacatui. Cand am citit acest pasaj m-am tulburat. Si cu siguranta ca avem ce sa ne tulburam, pentru ca, iata ce spune el, cine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte. Permiteti-mi sa va intreb, Noi pacatuim? Ca apoi, cuvantul sa spuna,  nici nu poate păcătui. Pai, daca cel nascut din Dumnezeu nici nu poate pacatui si noi putem pacatui; care este concluzia? Ca n-am fi copii ai lui Dumnezeu. Oare, acest lucru sa-l invete Ioan? Cel mantuit este desavarsit din viata aceasta? Este in incapacitate de a savarsi vreun fel de pacat? Eu zic ca nu. Pentru ca, altfel, cum am intelege ce scrie el in cap. 1:9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Sau in 1 Ioan 2:1 Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor (Sau Advocat. Greceşte: Paraclet, adică apărător, ajutor.), pe Isus Hristos, Cel neprihănit. 

Ceea ce acest cuvant ne invata este ca un copil al lui Dumnezeu nu traieste in continu in pacat. In viata copilului, caderea in pacat este exceptie si nu un mod de a fi. Cel mantuit nu traieste in pacat. Verbul grecesc, verbul hamartei (Greek, from hamartanein, to miss the mark, err.) este la o forma verbala similara prezentului continu in limba engleza. Una e sa zici I go, si alta e sa zici I’m going. Cand textul Biblic spune ca cel nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, sensul e nu pacatuieste in continu. In viata crestinului, pacatul e o exceptie, nu e o regula. A cazut din neveghere si se rusineaza ca a cazut, se pocaieste din pricina ca a cazut. Nu e modul lui de viata.

Imaginati-va dumneavoastra o linie neagra, trasa pe perete. Neagra si lata, de jumate de metru si lunga, de 10 metri. Linia aceea este viata traita in pacat a aceluia care nu se teme de Dumnezeu. In locul acelei linii, va rog, puneti acum cate un punct, negru si mare. Si dupa aia, tot mai rare, tot mai mici, pana cand se pierde si nu-s mai. Acela este procesul sfintirii. Punctele acelea sunt caderile. Poate-s mai multe la inceputul vietii de credinta. Si pe cum crestem si ne intarim in Domnul, ne desavarsim tot mai mult. Copiii lui Dumnezeu nu traiesc in pacat. In viata lor, pacatul e o exceptie.

Eu am copilarit la tara. Va rog, imaginati-va un sat, in Romania, undeva intr-o zona muntoasa. Un om are o turma de oi. Cu turma lui de oi se duce la pasiune. Ajunge acolo pe dealuri si in ziua aceea, deodata se porneste o ploaie torentiala. Ploaia face sa se adune puhoaie, sa se adune noroi in vai, sa se faca acolo tot felul de… Si el coboara cu turma spre casa, pe o costisa. S-a facut alunecos pe cararea aceea argiloasa. La un moment dat, neatenta fiind, una dintre oi aluneca. Si in alunecare se loveste de una din fata, care si ea se loveste de aialalta din fata si peste olalta, in fundul santului vreo 5-6. In noroi. Ce credeti ca fac cand ajung acolo? Iti poti imagina ca si-ar pune mainile dupa ceafa si ar zice, O, da bine-i aicea. Este viziunea si scopul vietii noastre. Cat ne-am dorit sa ajungem aici. Nicidecum. Sa vezi cum cauta sa se ridice si sa scape de mizeria in care a fost prinsa fara voia ei. E oaie.

In sat sunt fel si fel de oameni. O Doamna are ca animal de companie- unii au un catel, altii, stiu eu- o pisica,  sau ce soi de pasare- papagal, un canar, ce-o fi. Persoana aceasta de care vorbim, are ca animal de companie un purcel. Are dreptul ei sa decida ce vrea. Cand a venit ploaia, a fost lumea lui. Sa-l fi vazut cum o taia dintr-un sant in altul, dintr-o baltoaca in alta, de o bucurie de nedescris. Era lumea lui. Numai ca stapana a zis, No, no. Hai aici. L-a luat, l-a dus in casa, l-a spalat bine, l-a pregatit. Tot este frumos, cum a fost inainte. Dupa ce a trecut ploaia, cu purcelul de lesa a iesit pe banca din fata casei. La un moment dat, porcul observa, peste drum e asa o balta de apa. Tot la ea se uita. O zmucitura scurta si tai-o. Unde se duce? La balta. Acum dati-mi voie sa va intreb. De ce oaia nu se complace in noroi si porcul trage la el? Cred ca cel mai corect raspuns e ca oaia e oaie si porcu-i porc. Asta e.

In inima lui se gaseste ceva. E firea lui, care-l face sa se simta bine intr-un astfel de mediu. Acum, ascultati-ma, va rog. Copilul lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu sunt asemanati cu o turma de oi. Dupa cum oaia nu se complace in noroi, copilul lui Dumnezeu nu se complace in pacat. Poate sa cada acolo, accidental. Dar nu se complace acolo. In schimb, cel care nu este copil al lui Dumnezeu, se poate uita in dreapta, se poate uita in stanga si zice, Bine ca nu m-a vazut nimeni. Si continua mai departe. Cand un copil al lui Dumnezeu cade in pacat, el se marturiseste de pacatul acela, se pocaieste de pacatul acela. Daca in schimb are un alt profil,  si se intampla ca slujitor sa-l vezi si sa-i atragi atentia, zice el, Te legi de mine? Te bagi in viata mea? Imi afectezi reputatia? Pai, se poate una ca asta? Ai martori? Si daca ai, sau daca n-ai, oricum e pus pe scandal. Si stiti de ce? Nu-i oaie. Copiii lui Dumnezeu, oameni buni, au un caracter frumos. Copiii lui Dumnezeu nu traiesc in pacat. Copiii lui Dumnezeu traiesc in dreptatea lui Dumnezeu, in faptele credintei.

Apoi, 1 Ioan continua aratandu-ne ca un copil al lui Dumnezeu nu iubeste lumea. 1 Ioan 2:15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El. Vorbeam la inceput despre cele doua categorii de oameni: copiii celui rau si in partea opusa, copiii lui Dumnezeu. Cand un om, de aici din lume, si fiecare am fost aici candva, s-a intors la Dumnezeu, se intoarce la Dumnezeu, am intrat in Imparatia lui Dumnezeu, sa stiti ca atunci se porneste un razboi, a carui scop este sa ne atraga in lumea aceea. Se aseaza un conflict in aceste doua sisteme de gandire- sistemul lumii si Imparatia lui Dumnezeu. A nu iubi lumea nu inseamna sa nu iubim pe oamenii din lume, ci inseamna sa nu ne potrivim modul de a gandi si sistemul de valori dupa modelul lor. Aici exista un conflict. Spre exemplu, Domnul nostru Isus a zis, Daca cineva te loveste peste obrazul cel drept, intoarce obrazul stang. Asta spune Domnul Isus. Ce spune lumea? Daca din neveghere, cumva, a ajuns sa te loveasca peste obrazul cel drept, tu fa mana pumn si bratul arc; arata-i ca esti barbat. Asa ne invata lumea.

Domnul Isus spune, Smeriti-va si dati intaietate altora si asteptati ca Dumnezeu, la vremea Lui sa va inalte. 
Vine lumea si spune exact pe dos. Ce? Smerenia este slabiciune. Impinge-te in fata. Da din coate. Alearga. Afirma-te. 
Imparatia lui Dumnezeu spune, Iertati-va unul pe altul cum v-a iertat si pe voi Hristos. 
Lumea vine si spune, Iertare? Asta-i slabiciune. Razbunarea e virtute. 
Imparatia lui Dumnezeu vine si spune, Dati si vi se va da. 
Si lumea, vorba unui batran din satul unde am copilarit eu. Batranul Aurel zice,
Foaie verde, de dai, n-ai.
Ia, nu da. Sa vezi cum ai.

Doua sisteme de valori contradictorii, cu mod de gandirecu totul diferit si in conflict. Acum, a iubi lumea inseamna sa fi in Imparatia lui Dumnezeu, sau cel putin sa pretinzi ca esti si modul de gandire, modul de intelegere a vietii, modul de intelegere a moralei ti-e determinat de ce e in lume. Asta inseamna sa iubesti lumea. Duminica vii la biserica  si zici, Eu sunt al lui Isus. Si cand pleci de la biserica, cu amandoua picioarele plonjezi in modul de a gandi al lumii. Si cand faci biznis, minti. Cand rezolvi problemele, te bati. Te razbuni. Esti lacom de avere. Traiesti in tot felul de pacate. Te razbuni, sau tii dusmanie sau manie. Iti faci singur dreptatea. A fi lumesc inseamna sa iti potrivesti modul de a gandi  si de ati rezolva treburile cu metode lumesti. Copiii lui Dumnezeu nu-s asa.

Copiii lui Dumnezeu au alta perspectiva. Ei sunt in Imparatia lui Dumnezeu. Despre ei zice Ioan, ca au in fata un model. 1 Ioan 2:6 Cine zice că rămîne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus. Lucrurile sunt simple. Din punct de vedere moral, copilul lui Dumnezeu nu pacatuieste ca aici in lume. El a iesit de acolo, s-a intors la Dumnezeu. Si-a lasat si modul de a gandi al lumii. Si acum, mintea lui a intrat intr-o formare. E nasterea din nou, o transformare a mintii, in urma cercetarii a Cuvantului lui Dumnezeu. Omul acesta il are ca model pe Domnul Isus si vrea sa traiasca asa cum traieste Domnul Isus. Testul moral. Da-mi voie sa te intreb: Cum traiesti din punct de vedere moral? Daca traiesti in pacate, daca nu te lasi de pacate, nu esti copil al lui Dumnezeu si daca te tii de biserica penticostala. Poti sa fi membru, poti sa fi lucrator, sa faci orice,- sa ma ierte fratii pastori, si pastor poti sa fi. Acuma, daca eu n-as fi pastor, cineva ar zice ca eu vorbesc impotriva pastorilor. Nu! Impotriva celor care nu slujesc lui Dumnezeu cu inima curata? Da! Pai, orice poti sa faci. Poti sa fi si prooroc, poti sa fi si cantaret si totusi, inima sa nu fie data lui Dumnezeu. Dar in fanfara, poti canta? Orice e posibil. Firea noastra, firea noastra pacatoasa, oameni buni, poate sa adopte orice credinta confesionala. Poate sa se faca si penticostala, dupa firea pamanteasca, fara nastere din nou. Testul moral pune in evidenta trairea noastra in raport cu pacatul si neprihanirea. Iar, daca cineva doreste sa se cerceteze pe sine insusi si sa vada daca este copil al lui Dumnezeu, acest criteriu va spune mult despre noi. (1:28:10)

 3. Testul social

Al treilea test este testul social. Acest test reduce in atentie relatii cu oamenii, relatii pe care copiii lui Dumnezeu le cultiva. Nu doar crezul si caracterul vorbeste despre identitatea noastra spirituala, ci si legaturile noastre cu oamenii pune in evidenta identitatea noastra spirituala. Dumnezeu ne-a lasat sa traim intre oameni. E o mare binecuvantare sa apartineti unei comunitati, unei biserici. Dar noi avem relatii si in afara comunitatii si in afara bisericii. Acuma, felul in care ne raportam la semenii nostri reflecta identitatea noastra. Nu numai crezul si caracterul, ci si relatiile. Dupa relatii, copiii lui Dumnezeu trebuie sa traiasca doua principii.  Relatiile copilului lui Dumnezeu sunt guvernate de doua principii.

Principiul IUBIRII – Primul principiu este principiul iubirii. Iata ce spune in 1 Ioan 4:7 Prea iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este dela Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Principiul iubirii scoate in evidenta relatiile noastre. Copilul lui Dumnezeu nu poate uri. Copilul lui Dumnezeu nu se razbuna. Copilul lui Dumnezeu este guvernat in legaturile sale cu oamenii de iubire. Asa citim, spre exemplu, in 1 Ioan 3:10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. Ca apoi, in vers. 15 sa spuna, Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n’are viaţa vecinică rămînînd în el. Oameni buni, felul in care ne raportam la celalalt arata daca suntem copii ai lui Dumnezeu. Copiii lui Dumnezeu au in inima lor iubire. Aceasta iubire a fost turnata prin Duhul Sfant. Natura lor a fost transformata. Crestinii nu pot tine dusmanie. Sa fie clar! Crestin dusmanos e o contradictie (in termeni). Nu exista crestini dusmanosi. Crestinii au iubire. Dragostea se exprima in relatiile cu cei din jur, chiar si fata de dusmani, iubind. Domnul a spus sa iubim pe vrajmasii nostri. Si daca cineva ne blastama, noi sa binecuvantam. Si daca cineva ne pagubeste, noi sa ne rugam. Asa a zis Isus. In final, aici este testul iubirii fata de vrajmasi. Mantuitorul nostru ne-a invatat. Daca te loveste cineva peste obrazul cel drept, intoarce-l si celalalt. Este principiul iubirii.

Domnul nostru Hristos nu ne cere sa n-avem nici o reactie. Cand a spus sa intoarcem celalalt obraz, El nu ne invata sa n-avem reactie. Sa avem o reactie carmuita de iubire. O reactie care sa scoata in evidenta dragostea lui Dumnezeu, rautatea celui care se opune si care face rau si pe de alta parte iubirea pe care o purtam noi, manati de Duhul lui Dumnezeu. Aceasta vorba, Daca te loveste cineva peste obrazul ce drept, scoate in evidenta ceva atat de important. Va rog sa fiti foarte atenti. In Israelul antic, un barbat manca cu mana dreapta. Saluta pe un alt barbat cu mana dreapta. Daca era sa fie suparat pe baiatul lui si-l pedepsea, nuiaua o tinea in mana dreapta. Si daca il lovea cu palma, il lovea intotdeauna cu palma dreapta, dar cu plinul palmei. Si lovitura se incheia cu o imbratisare, Eu te bat ca sa te fac om. Cand insa se intalnea cu un dusman, tot cu palma dreapta il lovea peste obrazul drept. Era jignire la superlativ. Lovitura cu palma dreapta, cu dosul palmei pe obrazul drept este jignirea suprema care ti se putea face. Echivalentul contemporan, sau poate romanesc, a acestei lovituri este ‘un sut in …’ – mi-e rusine sa spun. Si atunci, daca cineva te-a tratat asa, ca si cum ti-ar da un sut, deci, nu-i vorba de durere la mijloc, ci de jignire. Acuma daca trebuie sa primesti palma pe obrazul stang, ce variante am? In momentul in care (cineva) a intors obrazul cel stang, am cateva variante. Il lovesc cu plinul palmei. Daca-l lovesc cu plinul palmei, il tratezi ca pe un fiu. Este ca si cum ai zice, Scuza-ma. Pot sa dau cu pumnul. Daca dau cu pumnul, te tratez ca pe un egal al meu. Din periferia in care te-am alungat, lovindu-te cu dosul palmei, eu te aduc la centru si te consider egal cu mine. Pot sa te lovesc cu stanga. Daca te lovesc cu stanga, ma fac de toata rusinea. Este ca si cum mi-as da poalele peste cap in parcare. Pai, stanga se folosea in orient (sa ma iertati) numai la baie. Ideea este urmatoarea. In clipa in care ai intors obrazul stang, pe oponentul tau l-ai pus in situatia in care orice ar face el, dar, absolut orice ar face, pica rau. Iese la iveala ceva rau. Iese la iveala nedreptatea lui si dorinta si dizpozitia ta de a coplesi cu iertare si cu bucurie. Pavel a zis ca asta e sa pui carbuni aprinsi pe capul potrivnicului tau. Asta ne-a invatat Isus.

In relatiile sale cu oamenii, crestinul iubeste. Nu se razbuna. Si chiar daca are o reactie, reactia scoate la iveala rautatea celuilalt. Este exact cum a facut ap. Pavel, dupa ce l-au batut bine si l-au tinut in puscaria din Filipi, pe nedrept, a doua zi, conducatorii au zis, Sa plece palavragiul ala. Dati-i drumul. Si cand Pavel a auzit, n-a zis, Slavit sa fie Domnul, ca am scapat. O luam pe usa din dos si plecam. Cat vedem cu ochii, fugim. Nu. A zis Pavel, Sa vina conducatorii cetatii, suntem cetateni romani. Ne-o batut fara sa ne cerceteze. Si cand au auzit, a intrat frica in ei. Domnul Pavel, Va rog sa ne scuzati. Stati linistit Domnule. Nu se intampla nimic. Noi nu ne razbunam, noi suntem crestini. Noi vrem sa va spunem ca Domnul va iubeste. Noi va propovaduim evanghelia lui Isus. Sa nu va fie frica. Doar vrem sa stiti ca ati facut un abuz. Si noi iesim pe usa din fata, cu demnitate, cu marturie, Si cand a doua oara au mai trecut prin Filipi, capitanul a zis, Sa traiti Domnul Pavel. Asta-i reactia ceruta. Noua nu ni se cere, cand intoarcem obrazul stang, sa ne punem pres jos, sa calce pe noi cu mandrie oponentul care-i departe de Dumnezeu. Nu. Ci, ni se cere sa dam un raspuns in iubire, dar plin de demnitate. Asta ni se cere. Si in relatia cu dusmanul. Iubire in demnitate. (1:36:40) (Photo credit www.sodahead.com)

Principiul ASCULTARII – Mai exista un principiu foarte important: Principiul ascultarii. Potrivit acestui principiu, Ioan zice asa, in 1 Ioan 4:6 Noi însă sîntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii. Exista un principiu lasat de Dumnezeu in laturile omenesti: Principiul autoritatii. Potrivit acestui principiu, Dumnezeu este capul tuturor. Este capul lui Hristos, Hristos capul baratului, barbatul capul sotiei. Apoi, avem in societate mai marii ai nostri, conducatori. Avem in biserica mai mari in Domnul, la scoala- profesori, la serviciu- sefi. Exista un principiu al autoritatii. Ascultati-ma, va rog. Crestinul respecta principiul autoritatii. Ca asta spune aici Ioan. Cine este din Dumnezeu ne asculta. Cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta.

In adunarea in care slujesc, mai in urma cu multi ani era o femeie care exprima darul proorociei. Dumnezeu a folosit-o o vreme. Dar ceva s-a intamplat. Undeva, in trecutul ei, ceva s-a intamplat si a inceput sa spuna lucruri neadevarate. A sfarsit foarte rau in final. Dar, in procesul asta al alunecarii ei, la un moment dat am oprit-o si i-am spus, Sora draga, va rugam frumos, cercetati-va, ceva nu e in regula. Proorocise ca o femeie va naste un baiat si l-a facut mai mare decat Ioan botezatorul, aproape, si cand colo, s-a nascut o fata. Nu se poate, trebuie sa stam de vorba un pic. Te rugam sa te cercetezi, sa te opresti. Verifica-te, mai gandeste-te, nu mai da drumul la lucrari. S-a uitatla noi si a zis, Auzi, eu ascult numai de Duhul Sfant.  Asta a fost prea de tot. Sora draga, daca dumneavoastra nu vreti sa ascultati, eram cu conducere bisericii, v-a trebui sa va oprim noi. Sa spunem in adunare si de ce. La care, ea s-a uitat atunci la mine si a zis, Auzi, cand ‘oi lua eu un bolovan si-l voi pune in poseta si cu poseta o sa te incing peste spate, o sa mai vezi pe ce prooroc opresti. Asa a zis. M-am intristat. M-am intristat, nu pentru ca imi era frica, ci din pricina faptului ca mi-am dat seama ca la baza slujirii nu mai este Duhul lui Dumnezeu, ci un duh de razvratire.

Sa fie limpede. Copiii lui Dumnezeu respecta principiul autoritatii spirituale. Daca esti copil, va trebui sa asculti de parintii tai. Nu poti sa zici, Cu Dumnezeu ma am bine, cu tata-s in cearta. Crestinul respecta autoritatea. Daca esti in familie, sotia isi va respecta sotul, sotul isi va respecta sotia. Daca esti la serviciu, il vei asculta pe seful pe care l-a lasat Dumnezeu peste tine. Daca esti la scoala, vei avea respect fata de profesorii tai. Iar, daca esti in biserica, vei asculta randuiala lui Dumnezeu prin mai marii nostri in Domnul. Pai, nu scrie asa Scriptura? Cert este faptul ca un crestin nu se razvrateste. Copilul lui Dumnezeu nu se razvrateste. Copilul lui Dumnezeu respecta principiul autoritatii. In legaturile sale cu oamenii este caracterizat de un duh linistit si bland, de un caracter supus. Iubeste si asculta. Si Domnul nostru Hristos a mers pe aceasta cale. Nu scrie despre El ca a invatat sa asculte prin lucrurile prin care a suferit? Uite, si aicea se verifica identitatea crestina. Cat iubesti si cat poti asculta. (1:40:30) Testele credintei: Testul invataturii, testul caracterului si testul relatiilor.

In testul relatiilor, mai trebuie sa spunem ca un crestin are mila. Copiii lui Dumnezeu sunt oameni milosi. Nu-s rai la inima. Nu-s insensibili la necazul, sau a durerii celuilalt. Ei vad si sunt indurerati de alunecarile sau caderile celorlalti. Sunt sensibili, milosi. Asa sa ne ajute Dumnezeu sa fim.

4. Testul spiritual

Al patrulea test si ultimul test este testul spiritual. El se refera la o prezenta divina care se aseaza in inimile noastre. Acest test se refera la Duhul lui Dumnezeu care s-a lasat peste noi. Despre el, apostolul vorbeste in 1 Ioan 4:13 Cunoaştem că rămînem în El şi că El rămîne în noi prin faptul că ne -a dat din Duhul Său. Ca in 1 Ioan 3:24 sa fie scris,  Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L -a dat. Testul spiritual se refera la faptul ca Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfant. Nu este clar in epistola 1 Ioan, ca se refera apostolul la botezul cu Duhul Sfant. Dar, dintr-un context mai larg al Scripturii, inteleg ca despre aceasta este vorba. Copilul lui Dumnezeu primeste din partea lui Dumnezeu confirmare, ca a fost acceptat in familia lui Dumnezeu prin faptul ca a fost botezat cu Duhul Sfant. Eu nu spun ca numai in cercul Imparatiei lui Dumnezeu boteaza Dumnezeu cu Duh Sfant. In cercul oamenilor din lume, Dumnezeu nu boteaza cu Duhul Sfant. Scrie asa, Lumea nu poate primi acest botez. Ca sa-l poti primi, trebuie sa iesi din aceasta lume. Trebuie sa te intorci la Domnul, sa te pocaiesti. De aceea, noi la staruinta nu primim oameni care nu s-au intors la Dumnezeu, doar pe cei ce s-au intors la Dumnezeu. In timp ce, la evanghelizare ii chemam pe toti oamenii.

Acuma, cand un om de acolo (lume) s-a intors la Dumnezeu, el isi poate, omul acela, verifica identitatea cu aceste teste. Trebuie sa aiba invatatura, ca Biblie. Caracterul lui nu mai trebuie sa fie cum a fost in lume. Nu mai pacatuieste. El traieste in neprihanire. Nu iubeste lumea. El il urmeaza pe Domnul Isus. Iar in relatii, nu mai traieste in manii, in dusmanii, in cearta, in razvratire. Ci, dimpotriva, e guvernat de iubire si de ascultare. Dar omul acesta, care a iesit de acolo si a intrat in Imparatia lui Dumnezeu, spune, Doamne Isuse, n-ai tu un semn, o minune, prin care as confirm supranatural ca iti apartin? Si acea minune, acel raspuns este botezul cu Duhul Sfant, despre care ap. Pavel spune, Pentru ca sunteti fii, Dumnezeu v-a dat in inima Duhul Sau. Sau in cazul lui Petru, care vorbea despre Corneliu, Dumnezeu, care le cunoaste inimile a marturisit pentru ei, dandu-le Duhul Sfant ca si noua. Botezul cu Duhul Sfant capata sensul de confirmare a relatiei noastre cu Dumnezeu, de confirmare a faptului ca Dumnezeu ne-a primit, ne-a infiat.

Eu nu spin ca devenim copii ai lui Dumnezeu cand suntem botezati cu Duhul. Eu cred ca botezul cu Duhul se da doar celor care sunt deja ai lui Dumnezeu, nu celor care sunt in lume. Dar, asculta-ma te rog. Daca nu esti botezat de Domnul cu Duh Sfant, te rog sa staruiesti si sa-l primesti, pentru ca acea experienta va confirma relatia ta cu Dumnezeu, sa te bucuri.

Eu m-am intors la Domnul in anul 1991. Eram mai tanar pe atunci. In data de 9 Noiembrie 1991, am primit botezul cu Duhul Sfant. Botezul in apa urma sa fie pe 24 Noiembrie. Ma gaseam la o seara de rugaciune. O seara cu tinerii; stateau si ei in rugaciune. La un moment dat, in timp ce m-am rugat, eu am simtit ca vine peste mine ceva ce eu nu am mai simtit niciodata. Eram cutremurat in toata fiinta mea si imi venea sa ma rog cu voce tare, sa ma rog cum nu m-am rugat niciodata. Dar, imi era rusine. Puneam mainile pe gura, ca nu cumva sa ma rog, ca imi era rusine. Ziceam in mintea mea, Ma fac de rusine in fata fetelor astea. Erau fete acolo. (Cum poti gandi la 18 ani?) Eu am crezut ca la 18 ani am minte. Mai tarziu mi-am dat seama ca doar am crezut. In timp ce eu stateam asa, cercetat de Dumnezeu si framantat in mine si cu dorinta de a ma ruga tare, prin Duhul Sfant a iesit o proorocie, printr-una dintre fete de care-mi era mie rusine: Asa-ti vorbeste Domnul, fiule. Nu zi, ‘Mi-e rusine,’ ca ce se intampla cu tine nu este de la oameni, ci este de la Dumnezeu. Dumnezeu are un mare plan cu tine si este voia Lui. Si El te cerceteaza, asa ca nu te teme. Lasa-te manat de Duhul lui Dumnezeu si da drumul. Eu am stiut la ce sa dau drumul. Eu am stiut. Deodata am simtit cum, asa, se coboara, din cap pana in picioare, ca un curent electric. O bucurie in inima, un cutremur interior. Si mainile le simteam amortite, fata amortita. Am zis, „Aleluia, Aleluia, Aleluia..” Nimeni nu m-a invatat. Asa mi-a venit sa zic. Si dupa aia, am continuat vorbind in alte limbi.

O bucurie, un har… acela a fost botezul cu Duhul Sfant. M-am bucurat. A fost extraordinar. Abia am asteptat sa ma duc acasa. Mama se intorsese la Domnul, nu de mult timp, si am zis, Mama, Domnul m-a botezat cu Duh Sfant. S-a uitat la mine mama si a zis, Baiete, ai incurcat-o. Ai incurcat-o. De acuma, si cum umbli pe drum, si unde te uiti cu ochii si ce gandesti cu mintea, ca de reusesti sa-L superi pe Duhul Sfant si pleaca de la tine, nu mai e nici o nadejde pentru tine. A pus in mine o frica, dar bine mi-a facut. M-a responsabilizat. Mai tarziu, am inteles ca botezul cu Duhul nu ni se da ca sa avem o grija in plus. Ci, ca El sa aiba grija de noi. Dar, bine mi-a facut mama ca m-a responsabilizat. De ce va spun toate acestea? Acea experienta, a botezului cu Duhul, mi-a amprentata, mi-a marcat viata atat de puternic, incat mi-a ramas in memorie. N-o sa uit niciodata 9 Noiembrie 1991. Sambata seara, cand s-a terminat rugaciunea m-a uitat la ceas era 10:25, ceilalti stateau pe banci. Incepuse rugaciunea pe la 8:30. Numai am stat acolo si m-am rugat lui Dumnezeu.

De ce va spun acestea toate? N-a trecut mult si undeva, dupa sarbatorile de iarna, sarbatoarea nasterii Domnului Isus, a inceput, asa, sa se infiripe un soi de indoiala si sa vina spre mine. La inceput, firava, de nebagat in seama, dar incet, incet si insistent a venit, a venit si gandurile imi spuneau ceva de genul, Nu exista Dumnezeu. Nu exista Dumnezeu. S-au inmultit, au devenit atat de insistente in saptamanile urmatoare, incat zi si noapte, oridecate ori, numai un pic, sa intru asa intr-o zona, sa nu fiu concentrat, primul gand- cu el ma culcam, cu el ma trezeam. Ma tulbura. Ma chinuiau indoieli cu privire la existenta lui Dumnezeu. Ascultati-ma. Eu stiu ca problema asta poate fi si a altora. Uitati-va la mine: Eu am avut asemenea indoieli. Acuma, nu mai am nici una. A fost o lupta spirituala atunci. Teribila. Aveam asa framantari. M-am dus la un frate, acolo de la noi, era conducator in adunare, Frate, uite, ajuta-ma. Uite ce ganduri am. S-a uitat la mine si a zis, Ma, nu ti rusine? Nici nu ti s-or uscat bine hainele de botez si spui ca Dumnezeu nu-i? M-a luat si a dat cu mine de toti peretii. Atunci am invatat cum nu se face o treaba.

A venit alta data un frate, era inginer. Fratele Dobra, a tinut in satul nostru o predica. Eu stateam acolo si ascultam. Ma uitam si am zis, Daca omul asta mare si destept crede in Dumnezeu, inseamna ca este ceva. A fost teribil pentru mine. Aproape 8 luni, a inceput in Ianuarie si s-a incheiat la sfarsitul lunii August. Zi de zi m-a batut ca-n piua. Stiti ce m-a tinut in picioare? Cand era mai greu ziceam, Daca nu-i Dumnezeu, atunci ce a fost cand am fost botezat cu Duh Sfant? Prezenta aia, bucuria, cercetare, puterea aceea, vorbirea aceea. Eu L-am simtit pe Dumnezeu ca m-a atinsCum nu-I atunci? Bucuria asta. Stiti ce s-a intamplat? Cand mergeam cu mintea la acel argument, pleca, se ducea. Asta nu-l impiedica sa vina peste 5 minute inapoi. Dar, iara-l alungam asa. Asta m-a tinut in picioare. Am stiut, Domnul este Dumnezeul meu, apartin Lui, m-a botezat cu Duh Sfant. Stau in credinta. Trece si furtuna asta. Daca am intrat intr-un tunel este si capatul alalalt. Dupa furtuna asta vine si soare. Uitati-va, va rog, la mine: Cine are indoieli de acest gen, se pot invinge. Nu mai am indoieli de 20 de ani, prea multe experiente cu Dumnezeu. Nu crede gandurile alea. Sunt o minciuna gandurile acelea. Hristos e viu! Slavit sa fie numele Lui! Si apropiindu-te de Dumnezeu, umplut fiind de Duhul Sfant, vei avea un argument fundamental care te va tine in picioare in mijlocul incercarilor vieti. Fi plin de Duh. Asa stim ca suntem copii ai lui Dumnezeu.

Invatatura sanatoasa, invatatura guvernata de sfanta Scriptura. Vai de ala care paseste langa aceasta carte. In morala, crezul, tot ce e aici (in Biblie) e constitutia noastra. Crestinii se conduc dupa cartea asta. Daca spune ca homosexualismul e pacat, apu e pacat, chiar daca toata America voteaza ca nu-i pacat. Asta-i constitutia noastra. Cine abdica de la aceasta carte s-a ratacit. Apoi, caracterul. Ce se invata aici (in Biblie), asa sa traim. Nu in pacat, nu iubind lumea, ci traind ca Isus. In relatii, iubire, ascultare, Cand nu poti iubi, asculta. Ce-i mai greu, sa iubesti sau sa asculti? Va intreb, Pe vremea lui Ceausescu, cei care ati venit din Romania, ce a fost mai usor sa-l iubiti sau sa ascultati de el? Sa asculti e mai usor. Cand nu poti iubi, asculta. Ascultand, Dumnezeu iti pune in inima si iubire. Iar apoi, cauta sa te apropii de Dumnezeu si fi plin de Duh. Prezenta acelui Duh, din rugaciunea ta, va veni peste tine. Cand te va calauzi sa te rogi, vorbind in alte limbi, cand te va calauzi , cand te va indruma, cand o sa vezi lucrarea Lui in fata ta, bucuria si marturia Lui, cum zice in Biblie, Duhul marturiseste impreuna cu duhul nostru  ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Asta il tine pe crestin in picioare. Apoi, pot sa vina incercarile. Pot sa vine greutatile vietii, ca noi suntem cu Dumnezeu. Slavit sa fie numele Lui. Testele credintei, 4 la numar:

  1. Invatatura
  2. Caracter
  3. Relatii
  4. Si plini de Duh

VIDEO by casaeterna

Emil Bartos (4) Disponibilitatea Inaintea Confortului – la Conferinta Prioritati

emil-bartosMesajul (1) Vineri –  Decizii in tinerete. Mesaj pentru generatia tanara. Text: Luca 12, despre bogatul care i-a rodit tarina si n-a stiut ce sa faca cu surplusul care i-a dat Dumnezeu. Hristos vorbeste acolo ca scopul vietii este sa te imbogatesti fata de Dumnezeu. De aceea, cand Dumnezeu te judeca, pune in balanta: Ce e prioritar pentru tine? Sufletul sau lucrurile? Ce te domina? De ce depinzi? Daca depinzi tot mai mult de lucruri, indiferent ca acestea sunt posesiuni materiale sau ideologie, sau cum spuneam – duhul acesta al tehnologiei, orice ar fi. Daca de acestea depinde viata ta ai o problema. Dumnezeu cand face bilantul vietii tale, vede cine a fost numarul 1 in viata ta. A fost El? Ce ai facut pentru sufletul tau care ramane? Prioritatea numarul 1 este sa fie sufletul inaintea lucrurilor. De aceea trebuie sa iti regandesti viata, sa vezi de ce depinzi. Da-i semnalul in afara ca tu depinzi de lucruri sau depinzi totdeauna de Dumnezeul tau? VEZI Mesajul #1 aici – Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Mesajul (2) SambataImportantul inaintea urgentului –  VIDEO pentru ACEST MESAJ nu este public, sau nu exista. Mesajul a fost pentru familisti si doritori de a deveni familisti. Textul: Luca 10, Intalnirea Domnului Isus cu Marta si Maria in casa lor, plus ucenicii care erau acolo. Un principiu, o prioritate mai subtila, care are de a face cu atitudinea fata de stresul, presiunea aceasta a urgentelor. Sa faci deosebirea intre ce trebuie facut acum, urgent si ceea ce nu ai voie niciodata sa nu faci: Importantul. Sa faci o lista de important si urgent. S-ar putea sa te sperii ca afli ca tu traiesti pe baza urgentelor si ai uitat cele mai importante lucruri. Va amintiti, ca Domnul nostru in Matei 23, vorbeste, e adevarat, fariseilor, religiosilor din vremea respectiva si le spune la un moment dat, „Vai de voi, ca atunci cand dati zeciuiala, va ganditi sa dati zeciuiala din marar si uitati nefacute cele mai insemnate, adica cele mai importante lucruri din lege. Dreptatea, mila si credinciosia.”  Acesta-i contrastul la unii religiosi. Ei se opresc la chestiuni secundare, la urgente: „Hai, trebuie facut. Din datorie facem si asta si asta.” Dar, Hristos vrea sa faci din dragote, pentru ca-L iubesti. La fel in relatiile dintre noi. Oare te conduc urgentele? Sa faci toate, sa faci datoria? Sau sti sa te opresti si sa te uiti la ce este mai important? De exemplu la relatii. Relatiile sunt peste urgenta. Nu-i asa? Vei sacrifica o relatie cu sotia, dar cu sotul tau, cu copii tai de dragul unor urgente? Poate te ascunzi dupa urgente si distrugi relatii. Trebuie sa faci ordine in viata ta. Din nou, fa lista asta despre ce e important si ce este urgent. Importante sunt relatiile cu Domnul tau, cu ai tai. Si asa, ne avem pentru putina vreme aici pe pamant. VIDEO pt. ACEST MESAJ nu exista. Daca da cineva de el, va rog sa ma anuntati.

Mesajul (3) Duminica dimineata Relatia inaintea reputatiei Text: Luca 19, Relatia inaintea reputatiei se bazeaza pe intalnirea aceasta cu Zacheu. Este o alta lectie pe care Domnul vrea sa o dea ucenicilor Lui. In contextul evnagheliei dupa Luca, sa stiti ca acest pasaj apartine unor texte, paragrafe care se adreseaza celor respinsi, sau celor care nu sunt acceptati de societate. Vamesii, de exemplu. Zacheu, nu numai ca era vames, era mai marele vamesilor. Zacheu facea parte din aceasta categorie. N-avea de loc o buna primire in randul evereilor, mai ales. Deci este vorba de un om marginalizat in ochii ai celorlalti semeni. Nici nu era privit un evreu autentic, cel care se vindea romanilor. Apropo, numele Zacheu inseamna ‘cel drept’. Aici este vorba despre convertire, in final. Pentru ca Isus Hristos intra in casa unui vames si-i aduce manturiea. In contextul alegerilor in tara noastra, e ca si cum te-ai gandi la convertirea unui politician. Vedeti, noi nu credem ca o categorie de oameni au nevoie de Dumnezeu, (ba chiar) credem ca nici nu au nevoie sa fie mantuiti. Cum era in vremea aceea evreii, s-au gandit, „Poate un vames sa fie mantuit?” E ca si cum astazi te-ai gandi, politicienii astia, pe toate afisele au nevoie de mantuire. Te-ai rugat vreodata pentru ei? Te gandesti doar, „Ce a promis si ce a tinut?” … la caracter, sau ce bogatie are. Te gandesti in toate sensurile, dar, Hristos spune, „Ganditi-va altfel, uitati-va altfel la ei. Acesti oameni sunt oameni cu suflet si au nevoie si ei de manturiea lui Isus Hristos.” Vezi mesajul #3 aici – Emil Bartos – Relatia Inaintea Reputatiei

Mesajul (4) Mesajul actual – incepe cu o cantare.

Cum trebuie sa fie cantarile in bisericile noastre? Sa fie (1) doctrinare, sanatoase in invatatura (2) orice cantare trebuie sa fie creativa, sa aduca ceva specific si peste toate as zice (3) sa fie evlavioasa. Cantarile evlavioase zidesc. La minutul 3:15 fratele Emil Bartos canta o cantare compusa cu 25 de ani in urma, care nu a cantat-o niciodata in biserica pana acuma.

Predica incepe la minutul 7:45. Text: Luca 18:18-30 Intalnirea Domnului Isus cu un tanar bogat .

Disponibilitatea inaintea confortului

Domnul nostru ii spune acestui barbat, in puterea varstei, ca ii lipseste un singur lucru. Care e acela? Ce ar spune Hristos daca astazi ti-ar cerceta inima si ti-ar zice, „Iti lipseste un singur lucru?” Crezi ca poti anticipa care ar fi acel lucru? Astazi vom vedea ca pentru acest tanar bogat, lucrul acela era disponibilitatea. Acea daruire, urmarea lui Hristos, lepadare, frangere cand El te cheama.

Despre ce vorbeste acest text? Am putea spune ca textul vorbeste despre a fi ascultator de legea Domnului, cum a facut acest om. Dar nu domina aceasta. Ca textul acesta vorbeste despre cum sa cauti viata vesnica.  Atinge si problema aceasta. Dar miezul  intregii naratiuni sta altundeva. Ce l-a intristat pe acest om? Totul a decurs bine. Parca il vad, asa sigur pe sine, implinea legea…. Cand Hristos i-a spus, nu sa vanda neaparat, nu sa dea la altii, ci sa-L urmeze pe El. Textul acesta vorbeste despre urmarea lui Hristos. Despre ceea ce Dumnezeu iti cere si asteapta de la tine.

Acest text vorbeste foarte mult oamenilor religiosi, ca noi. Ca si acest barbat tanar, bogat, era un om religios, ca noi. Aproape ca nu putea sa-i bage de vina. Si totusi vom vedea ca in convorbirea lui Isus cu acest bogat lipseste ceva, si noi trebuie sa observam. Domnul Isus il verifica pe acest tanar la nivelul orizontal. „Ai impliit legea?” „Da.” „Care?” „Aceia cu semenii tai. Eu nu mint, n-am ucis, nu am preacurvit, n-am furat. Deci la nivel orizontal, stau bine Doamne.”

„Atunci, de ce ma intrebi ce sa faci ca sa ai viata vesnica? Inseamna ca si tu sti ca mai lipseste ceva.” Problema acestui tanar era verticalitatea, nu orizontalitatea. A-ti observat ca Isus nu-l intreaba nimic: „Cum stai cu relatia ta cu Dumnezeu?” Doar relatia pe orizontala, cu ceilalti. De ce? Pentru ca tocmai aici statea problema tanarului. Lipsa lui, lucrul care lipseste… Acest barbat tanar cauta viata vesnica, un fel de implinire. Mai degraba, cred ca el dorea sa se justifice cu faptul ca, cel putin e aproape de viata vesnica. Domnul Isus, spune in alta evanghelie, ca l-a iubit. Adica, ca i-a placut dorinta lui. Dar ii da un raspuns contrar asteptarilor lui pentru ca l-a dibuit. I-a vazut lipsa nr. 1. Problema lui statea pe verticala.

Problema lui era confortul. De ce spun aceasta? Cel putin trei lucruri le sesizam la acest tanar:

  1. Moralitatea- era un om moral. Ce inseamna moralitate? Acea capacitate morala de a distinge intre bine si rau.  si de a urmari sa implinesti binele, nu raul. Tanarul acesta, ca multi altii se lauda cu moralitatea. Multi ne laudam cu moralitatea noastra si credem ca acesta ar fi acel lucru unic care sa ne defineasca buni pentru imparatia lui Dumnezeu. Adica, sa nu faci raul, sa alegi binele. E ca si cum ar fi o protectie fermecatoare pentru noi. Totul ti se reduce la moralitate. Nu e rau sa fi moral, sa faci binele, sa urmaresti binele. Dar, Isus Hristos ii spune acestui tanar, „Nu aceasta-ti lipseste. Nu aici este esenta vietii spirituale.” Nu aceasta e prioritatea. 
  2. Religiozitatea – Un om religios, in sensul ca-si facea datoria fata de religia lui. Pazea toate poruncile din tineretea lui. Ce sa-i mai lipseasca? Ma gandesc ca el era religios mergand la sinagoga, sau daruind celor mai sarmani. Nu excela nici intr-una, nici intr-alta. Dar era acolo, era bine. Isus observa lucrul acesta si la noi. Avem o religiozitate dupa care ne ascundem. Se stie, se vede, ne-o afisam uneori. Ne place sa fim laudati la ea. Mai avea inca un lucru bun, acest tanar bogat:
  3. Bogatie – Avea buna stare, se simtea tare bine in buna starea lui. Prea bine. Si cred ca de aici Hristos a pornit acea cercetare, patrundere, sa intrebe, „Ai fi gata tu sa renunti la tot ce ai, ca sa ma urmezi pe Mine?” Vedeti, exista ceva la fiecare dintre noi, care ne-ar putea retine sa nu ne daruim complect lui Dumnezeu. Micul nostru idol. Il ascundem acolo. Ne raportam mereu la el. Ne place de el, ne laudam cu el. In cazul acestui tanar, micul lui idol era averea, buna starea lui. De aceea, Hristos il atinge, „Esti gata sa renunti la ea pentru Mine? Sa vinzi tot ce ai, sa dai la saraci?” Aici e totul, lucrul care lipsea acestui barbat tanar si bogat. Era daruirii intregii inimi lui Dumnezeu, fara nici un idol in ea.  Si ca sa dovedesti aceasta, trebuie sa devii ucenicul lui Isus Hristos.

Problema este aceasta prioritate in suflet. Ce este prioritar, acolo in tine? Retineti, vorbesc acum religiosilor, noua, care credem ca Dumnezeu e multumit cu moralitatea noastra si cu religiozitatea noastra, cu buna starea noastra. Nu neaparat bunstarea poate sa fie materiala. Uite, poate diplomele pe care e-ai adunat, renumele dupa care te ascunzi. Altceva vrea sa auda Hristos de la noi. Nu pentru ca suntem bine, morali, religiosi, ci daca suntem disponibili, pregatiti sa lasam totul pentru El. E posibil ca El sa nu ne ceara niciodata acest lucru, sa lasam absolut totul. Cand Hristos spune, :Vinde tot ce ai, da la saraci, ia-ti crucea si urmeaza-ma, iti sugereaza altceva: Inima ta e disponibila pentru asta oricand El ti-ar cere acest lucru. (24:50)

Vedeti, prioritatea lui #1, inainte de a-L intalni pe Hristos, era problema lui #1. Inca, acest tanar traia pentru el insusi. Relatia lui pe verticala nu era in ordine. Inca, sinele lui era in centrul vietii lui si Hristos a stiut asta. La supus la un mic test, „Ai fi gata sa vinzi tot si sa vi sa ma urmezi?” Si a plecat intristat. Tinea la idolul lui, tinea la comoditatea lui, la confortul acela a buna starii. Sa fi ucenicul lui Hristos, sa risti atata, pentru ce? N-a fost gata si a plecat intristat de la intalnirea cu Hristos.

Provocarea pe care o face Hristos acestui barbat tanar si bogat este valabila si pentru noi, mai ales pentru noi. N-ai avut sentimentul, chiar daca esti pe calea credintei, ca totusi iti lipseste un lucru? Care ar fi acela? Acest tanar dorea viata vesnica, dorea acea siguranta ca ceea ce facea era bine si Isus il admira pentru aceasta pentru ca nu era ca si ceilalti, indiferenti la lucrurile spirituale. Hristos ii spune, „Ceea ce faci e necesar, dar, insuficient. E preliminar, e anticipatoriu, e de asteptat, dar e insuficient. Daca vrei sa fi desavarsit, daca vrei cu adevarat sa gasesti sensul vietii, ca sa fi implinit, mai este ceva, mai este un lucru. Vinde tot ce ai, fi gata sa renunti la tot.” Poate nu ti se va cere niciodata, dar esti gata pentru asta? Fi gata sa nu mai ti nimic pentru tine, nimic care sa te impiedice sa mergi mai departe dupa Hristos. Daca vrei sa-ti strangi o comoara in cer, te asigur ca ar trebui sa nu mai ai nici o piedica pe pamant. „Apoi vino si urmeaza-ma.” (min 33)

Emil Bartos (3) Relatia Inaintea Reputatiei – la Conferinta Prioritati

emil-bartosMesajul (1) Vineri –  Decizii in tinerete. Mesaj pentru generatia tanara. Text: Luca 12, despre bogatul care i-a rodit tarina si n-a stiut ce sa faca cu surplusul care i-a dat Dumnezeu. Hristos vorbeste acolo ca scopul vietii este sa te imbogatesti fata de Dumnezeu. De aceea, cand Dumnezeu te judeca, pune in balanta: Ce e prioritar pentru tine? Sufletul sau lucrurile? Ce te domina? De ce depinzi? Daca depinzi tot mai mult de lucruri, indiferent ca acestea sunt posesiuni materiale sau ideologie, sau cum spuneam – duhul acesta al tehnologiei, orice ar fi. Daca de acestea depinde viata ta ai o problema. Dumnezeu cand face bilantul vietii tale, vede cine a fost numarul 1 in viata ta. A fost El? Ce ai facut pentru sufletul tau care ramane? Prioritatea numarul 1 este sa fie sufletul inaintea lucrurilor. De aceea trebuie sa iti regandesti viata, sa vezi de ce depinzi. Da-i semnalul in afara ca tu depinzi de lucruri sau depinzi totdeauna de Dumnezeul tau? VEZI Mesajul #1 aici – Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Mesajul (2) SambataImportantul inaintea urgentului –  VIDEO pentru ACEST MESAJ nu este public, sau nu exista. Mesajul a fost pentru familisti si doritori de a deveni familisti. Textul: Luca 10, Intalnirea Domnului Isus cu Marta si Maria in casa lor, plus ucenicii care erau acolo. Un principiu, o prioritate mai subtila, care are de a face cu atitudinea fata de stresul, presiunea aceasta a urgentelor. Sa faci deosebirea intre ce trebuie facut acum, urgent si ceea ce nu ai voie niciodata sa nu faci: Importantul. Sa faci o lista de important si urgent. S-ar putea sa te sperii ca afli ca tu traiesti pe baza urgentelor si ai uitat cele mai importante lucruri. Va amintiti, ca Domnul nostru in Matei 23, vorbeste, e adevarat, fariseilor, religiosilor din vremea respectiva si le spune la un moment dat, „Vai de voi, ca atunci cand dati zeciuiala, va ganditi sa dati zeciuiala din marar si uitati nefacute cele mai insemnate, adica cele mai importante lucruri din lege. Dreptatea, mila si credinciosia.”  Acesta-i contrastul la unii religiosi. Ei se opresc la chestiuni secundare, la urgente: „Hai, trebuie facut. Din datorie facem si asta si asta.” Dar, Hristos vrea sa faci din dragote, pentru ca-L iubesti. La fel in relatiile dintre noi. Oare te conduc urgentele? Sa faci toate, sa faci datoria? Sau sti sa te opresti si sa te uiti la ce este mai important? De exemplu la relatii. Relatiile sunt peste urgenta. Nu-i asa? Vei sacrifica o relatie cu sotia, dar cu sotul tau, cu copii tai de dragul unor urgente? Poate te ascunzi dupa urgente si distrugi relatii. Trebuie sa faci ordine in viata ta. Din nou, fa lista asta despre ce e important si ce este urgent. Importante sunt relatiile cu Domnul tau, cu ai tai. Si asa, ne avem pentru putina vreme aici pe pamant. VIDEO pt. ACEST MESAJ nu exista. Daca da cineva de el, va rog sa ma anuntati.

Mesajul (3) Duminica dimineata Relatia inaintea reputatiei Text: Luca 19, Relatia inaintea reputatiei se bazeaza pe intalnirea aceasta cu Zacheu. Este o alta lectie pe care Domnul vrea sa o dea ucenicilor Lui. In contextul evnagheliei dupa Luca, sa stiti ca acest pasaj apartine unor texte, paragrafe care se adreseaza celor respinsi, sau celor care nu sunt acceptati de societate. Vamesii, de exemplu. Zacheu, nu numai ca era vames, era mai marele vamesilor. Zacheu facea parte din aceasta categorie. N-avea de loc o buna primire in randul evereilor, mai ales. Deci este vorba de un om marginalizat in ochii ai celorlalti semeni. Nici nu era privit un evreu autentic, cel care se vindea romanilor. Apropo, numele Zacheu inseamna ‘cel drept’. Aici este vorba despre convertire, in final. Pentru ca Isus Hristos intra in casa unui vames si-i aduce manturiea. In contextul alegerilor in tara noastra, e ca si cum te-ai gandi la convertirea unui politician. Vedeti, noi nu credem ca o categorie de oameni au nevoie de Dumnezeu, (ba chiar) credem ca nici nu au nevoie sa fie mantuiti. Cum era in vremea aceea evreii, s-au gandit, „Poate un vames sa fie mantuit?” E ca si cum astazi te-ai gandi, politicienii astia, pe toate afisele au nevoie de mantuire. Te-ai rugat vreodata pentru ei? Te gandesti doar, „Ce a promis si ce a tinut?” … la caracter, sau ce bogatie are. Te gandesti in toate sensurile, dar, Hristos spune, „Ganditi-va altfel, uitati-va altfel la ei. Acesti oameni sunt oameni cu suflet si au nevoie si ei de manturiea lui Isus Hristos.”

Spiritul societatii de atunci exista si astazi. Spiritul acela de reprobare, de respingere a celor care noi credem ca nu merita mantuirea. N-au cum sa ajunga vreodata la miezul mantuirii! Totul insa, in acest caz din Luca 19, totul are loc public, la vedere. Nu se ascunde nimic. Ma voi opri la un verset, care cred ca ne vorbeste noua mult astazi. Dar, intai o sa ma ocup de personajul principal, care nu este Zacheu. Personajul principal este Isus Hristos, Domnul nostru. Apoi am sa trec la Zacheu, apoi am sa trec la cartitori. Sunt trei personaje aici:

tissot-zacchaeus-in-the-sycamore-adaiting-the-passage-of-jesus-732x520

1. Isus – modelul, cauta omul pierdut

Isus este cel care cauta omul pierdut. Adica, Isus Hristos era in drum la Ierihon, o cetate insemnata in vremea aceea. Probabil ca avea un obiectiv, altul decat sa se opreasca in casa unui vames. Dar, in vremea aceea, popularitatea lui Isus crestea evident. Era un tanar rabin, curtat de politicieni. Multimea nu odata l-a dorit lider, a vrut sa-L faca imparat chiar. Intelege-ti? Aici e vorba de un pericol al popularitatii, al reputatiei. Sa fi cineva, sa ai contextul care arata: Esti cineva. Ex. – sa te uiti in zona orasului tau si sa zici: „Eu sunt pocait. Eu sunt sfant, eu sunt altfel.” Si ai tendinta aceasta, toti o avem, ca sa ne uitam de sus la ceilalti, ca si cum noi avem harul, avem mantuirea, noi suntem altfel decat ceilalti. Ai avut vreodata tendinta aceasta? Eu am avut-o. Nu odata; sa ma uit la colegii mei, la prietenii mei de sus. Adica, eu am o reputatie. Am strans ceva. Ma calific, voi nu. Mai aveti pana acolo. Vedeti, acesta e pericolul popularitatii, a reputatiei- sa te indepartezi de problemele oamenilor, sa trezesti apoi invidia celorlalti.

Isus a trecut pe aicea. Nu pentru ca a cedat popularitatii. El n-a ales sa mearga, sa-si faca lucrarea prin popularitate. Cand a fost ispitit de diavolul, citim aceasta in Luca 4, I s-a propus aceasta varianta. Diavolul l-a ispitit in gandirea Lui, evident. L-a dus pe strasina templului  (in mintea Lui, diavolul L-a ispitit) si i-a zis, „Arunca-Te acum dupa strasina si conform scripturii (diavolul stie sa citeze din Biblie) ingerii te vor prinde. Vei face un miracol. Oamenii te vor urma. Wow. Toti vor fi dupa Tine.” Ce mare ispita a fost aceasta. Isus respinge aceasta varianta a popularitatii, asa cum o respinge si pe cealalta sa transforme pietrele in paini. Dar, Isus respinge aceasta ispita pentru ca pe el il interesau oamenii.

Ceea ce gasesc la Hristos, dominant in atitudinea Lui, in vorbirea Lui este dragostea pentru oameni. El a venit, Fiul lui Dumnezeu, intrupat printre noi, plin de har si de adevar si dintre toate variantele cum sa-si faca lucrarea a ales una: Surpriza- si pentru diavolul si pentru Ioan Botezatorul chiar. Nu era sigur (Ioan): Oare acesta e Mesia? Asta e metoda? Da. El a venit sa ne slujeasca. Sa se duca la cei care au nevoie de doctor. La cei pierduti, la cei declasati. Nu e nici o surpriza, porecla lui Isus, stiti care era printre cei de sus, in cercurile inalte ale liderilor religiosi? Un rabin – prietenul vamesilor si al pacatosilor. Da, pentru ca acesta era obiectivul. Sa va citesc un pasaj din Matei 9. Ce facea Hristos, care era scopul Lui? In Matei 9:9 gasim chemarea primului vames, Matei. Spune ca Isus a vazut un vames numit Matei, la vama si i-a spus, „Vino dupa Mine.” Si acesta se scoala si merge dupa Isus. Pe cand statea Isus in casa la masa, iata ca au venit o multime de vamesi si pacatosi. Probabil colegi de-a lui Matei care au auzit ca a lasat o slujba asa de buna, ca sa mearga sa fie ucenicul unui rabin asa de tanar. Fariseii au observat totul si se adreseaza ucenicilor lui Isus: „Pentru ce mananca invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii? Isus i-a auzit si a zis: „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceti-va si invatati ce inseamna: ‘mila voiesc, iar nu jertfa’, ca n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.” Slava Domnului pentru aceasta. Acesta era obiectivul lui Hristos. (19)

Adica, El iubea, investindu-se pe Sine in relatii, in ceilalti. N-a venit pentru Sine. A venit sa ne prezinte un model cum sa traim, care sa ne fie prioritatea. N-a fost El, n-a fost reputatia Lui, popularitatea, ci relatiile. Pe Hristos il interesa relatiile. Statea la masa cu cei care erau deja condamnati de catre marii religiosi ai vremii, cu acel spirit de superioritate: „Asta intra, asta nu intra in iad, sau in cer.” Acesta era planul lui Hristos. Sa se investeasca intr-un grup de ucenici. Sa-si traiasca viata inaintea lor. Sa le imprime acestor ucenici dragostea de oameni. Sa cada solzii aceia, barierele care ne opresc sa ne uitam la oameni ca la suflete care au nevoie de mantuire. Asta a facut Hristos. Ma intreb asa dar: Nu cumva ne-a disparut aceasta pasiune pentru oameni pierduti? (20:40) (Poza Liviu Olah de la http://centruldeistoriesiapologetica.files.wordpress.com)

Mantuirea mea s-a produs in 1974, cand eram de 17 ani. Eram undeva la balconul bisericii nr. 2, acum Biserica Emanuel din Oradea. Intr-o seara in care pastorul bisericii de atunci, fratele Liviu Olah, un mare evanghelist, a adresat un apel la sfarsitul unor marturii depuse de  doi tineri care au plecat la seminar si a intrebat, „Este cineva aici care vrea sa-si dedice viata lui Hristos si propovaduirii cuvantului pentru cei nemantuiti? Acest cuvant m-a cercetat adnac. M-am ridicat in picioare, eram in lacrimi, mi-am predat viata Domnului. Intr-o vineri seara oarecare, a fost momentul vietii mele. Mai tarziu, Domnul m-a cercetat sa las ingineria la o parte si sa intru in pastorala si sa fac o alta slujba.

Insa, ce s-a intamplat in perioada aceea, a fost ca datorita pastorului de atunci, fratele Liviu Olah, ni s-a imprimat tuturor o dragoste pentru misiune si evanghelizare, ceea ce este specific bisericilor evanghelice. Uitati-va la ortodoxi, la catolici, fac ei evanghelizare? Foarte rar, aproape nici nu exista terminologia aceasta in limbajul lor, in teologia lor. De aceea, ei cand ne vad pe noi ca facem evanghelizare, ca vorbim cu oamenii, ca-i chemam la mantuire, zic ca facem prozelitism. Prozelitismul este acea atitudine a incerca sa-l convertesti, sa-l schimbi pe cineva neloial. Adica, folosinf mijloace incorecte. Nu e adevarat, noi nu facem prozelitism. Noi predicam evanghelia lui Hristos. Asta se numeste evnaghelizare si este o slujba pe care Hristos  a dat-o bisericii. El a numit pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti. Asta inseamna evanghelia: Vestea buna. Sa ducem vestea buna celor nemantuiti. (23)

Acest spirit de evanghelizare mi s-a imprimat atunci in tinerete si nu m-a parasit  niciodata. Este extraordinar sa ai un model, un lider. Si asta cred ca a facut Hristos cu ucenicii. Asta a facut  un pastor ca Liviu Olah pentru mine. Aproape nu exista Duminica in care noi tinerii, generatia aceea, sa nu mergem sa predicam, ori dimineata, ori dupa masa. Luam trenul, in gara eram zeci, sute uneori. Nici nu stiam care este grupul nostru. Toti mergeau sa evanghelizeze. Si baptisti si penticostali. Acuma era o deosebire. Baptistii aveau ghitari, penticostalii acordeon si stiai de cine apartin. Dar, nu conta cum, conta ca mergi sa predici evanghelia. Stiti ca in anii aceia ’70, ’80, era o emulatie, era o lucrare cu mare entuziasm in judetul Bihor, si cred ca s-a extins in multe alte judete. Oamenii veneau la mantuire.

Am fost intr-un satuc, undeva in Bihor. Era un singur frate in varsta la 80 de ani si vreo 5 surori, tot asa in varsta. Cand au vazut ca intram 30 de tineri acolo si cantam slava Domnului, au fost absolut miscati. Ce s-a intamplat? Ei au invitat copii lor, nepotii lor, sa vina la biserica cand veneau tinerii de la Oradea. Acum este o biserica noua, construita in satul acela, cu pastor. V-am dat doar un exemplu. Asa se intampla cand ai pasiune pentru cei nemantuiti. Asta ne-a adus Hristos.

Isus este prezentat aici, si nu numai in textul acesta, ci peste tot in evanghelie, ca unul care a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. Si vrea ca acest spirit de evanghelizare, pasiune pentru cei nemantuiti sa fie si in noi. Cand ti-ai pierdut aceasta pasiune esti un comod, traiesti in confort, in suc propriu religios, si nu se va intampla nimic, nici cu tine, nici cu cei din jur. Nu cumva este o problema la noi asta?

Calatoresc mult in anii acestia, in tara, in diaspora. Aceiasi plangere o am de la pastori, de la lideri, de la tineri: Dispare spiritul, pasiunea pentru cei nemantuiti. Ce sa facem? Modelul este aici. Este Hristos. Nu avem alt model. Dar sti cum primesti din nou aceasta pasiune? Actionand, facand ceva. Pana nu iti deschizi gura, pana nu incepi sa vorbesti despre Hristos altora, nu se va intampla nimic. E buna rugaciune. Dar, doar rugandu-te, asteptand ca Domnul sa-ti incalzeasca inima, sa mai canti o cantare care sa te trimita… Dar, totdeauna canti pentru altul. Nu-i asa? Nu se va intampla nimic daca nu faci ceva. Da, stii ce s-ar putea intampla? S-ar putea sa-ti fie atinsa reputatia, sa te simti stingher, poate sa fi batjocorit. Poate asta nu vrei sa risti?

Asta a facut Hristos, frati si surori. Si-a riscat reputatia. A primit porecle. Era evitat de liderii din vremea aceea, de parca conta, pentru ca se asocia cu vamesii si pacatosii. Pentru ca mergea sa manance cu ei, statea la masa cu ei sa povesteasca, sa vorbeasca; nu doar sa-i cheme la sinagoga. Nu, mergea acolo unde erau ei. Asta e evanghelizare. (27:35)

2. Zacheu

L-am numit ‘cel pierdut’ care cauta mantuirea. Isus este cel care ii cauta pe cei nemantuiti. Zacheu este cel care e pierdut si in cautarea mantuirii. Da, Zacheu dorea sa-L vada pe Isus. Nu stim motivele. Pot fi cateva. De exemplu:

  1. A auzit ca-n grupul lui Isus este si un vames, coleg de-al lui. Si poate inima i s-a incalzit si-a zis, „Oare nu cumva ma va chema si pe mine? Sunt un nevrednic. Dar, Isus e prietenul vamesilor si pacatosilor. Poate, poate ca se va uita si spre mine.”
  2. Sau, poate acest Zacheu avea constiinta apasata de atatea nedreptati pe care le-a facut din pricina slujbei lui. Da, n-a fost de loc iubit de popor, marginalizat de unii si de altii. se adunase mult in constiinta lui. Unii care sunt apasati in constiinta de cate pacate au facut de-a lungul tineretii lor, sau, de exemplu, in familie, cred ca nu mai au nici osansa la mantuire. Unii se judeca prea aspru pe ei insisi. Cred ca nu exista ceva, ca sangele lui Isus Hristos poate sa ierte orice pacat. Si totusi speranta exista. E acolo undeva. Poate, ca la Zacheu, am nevoie sa imi descarc cugetul.
  3. Sau poate ca Zacheu avea nevoie sa scape de povara urii din partea semenilor. Da, acest vames, suspectat mereu de colaboratiunism, marginalizat de liderii religiosi. Cum spuneam- unii nici nu il mai socoteau evreu, pentru ca se vandu-se romanilor. Sau, poate ca, pur si simplu, acest Zacheu vroia reabilitarea numelui sau in fata poporului, in fata semenilor.
  4. Sau, ma gandesc eu, toate la un loc. Poate toate au fost motive reale, pentru acest om sa Il caute pe Isus.

Acum, imaginati-va- un V.I.P. (very important person- o persoana foarte importanta) pe vremea aceea. Mai marele vamesilor, ca si cum te-ai gandi astazi – seful fiscului, seful vamilor. Cineva care in societate are o pozitie inalta. Stiti ce a facut acest personaj important din vremea aceea? S-a urcat intr-un copac, ca sa Il vada pe Isus. S-a urcat, smerindu-se. Doar ca sa-L vada pe Hristos, sa primeasca mantuirea, eliberarea.

Si cand Domnul nostru ajunge in dreptul lui Zacheu, cine sa-I fi spus de Zacheu? Nimeni, dar El cunoaste inimia noastra si numele noastre, pentru ca e Creatorul  si Mantuitorul nostru. Si cand ajunge in dreptul lui Zacheu, se opreste, isi schimba planurile- Asta face dragostea de oameni! Schimba programele noastre. Si Domnul nostru ii spune direct lui Zacheu: Zachee, da-te jos de graba. Astazi trebuie sa fiu in casa ta, sa-ti aduc mantuirea.” Si contrar asteptarilor lui Zacheu, contrar preconceptiilor multimii, contrar traditiilor evreiesti, Isus se autoinvita in casa lui Zacheu. Oh, nu asteapta invitatia, se autoinvita, „Vreau sa-ti aduc mantuirea.”

Un aspect foarte important, sa stiti. Exista oameni in jurul nostru, care adanc in sufletul lor vor mantuirea. Vor sa stie mai mult. N-au liniste, au apasare. Cugetul este incarcat. Ce facem noi pentru ei? Asteptam sa vina la biserica? Uite, ca i-am invitat pe unii si n-au venit. Asteptam ce sa se intample? Sa treaca prin intamplare pe langa biserica, sa auda corul si sa zica, „Imi place cum canta, vin la biserica.” Si asa se poate, dar asa de putini vor veni, vor fi atinsi de evanghelie. Noi trebuie sa-i cautam. Asta a facut Hristos. S-a oprit langa Zachei si a zis, „Astazi trebuie sa intru in casa ta, sa-ti vorbesc despre mantuire, despre eliberare.”

Isus n-a afirmat niciodata ca a fi vames, ca a fi important in societate, sau a fi bogat inseamna implicit sa fi pacatos. Niciodata nu spune asta. Ca esti intr-o anumita pozitie, sunt circumstante, poate Dumnezeu te-a trimis in zona respectiva, te-a ridicat, poate-i munca ta. Dimpotriva, ce vrea sa spuna Hristos este ca oricine poate fi mantuit, indiferent cine esti si cum te vad ceilalti. Puterea transformatoare a harului poate reabilita pe oricine care Il cauta pe Isus. Si apoi il gasim pe acest Zacheu, mantuit in casa lui. Mantuirea i-a adus, deodata, o mantuire launtrica. Vedeti cat de lejer ii vorbeste Zacheu Domnului, cand ii spune, „Doamne, uite, mi s-a schimbat gandirea economica. Asta face in primul rand mantuirea. Noi nu ne-am gandit la lucrul acesta. Dar, cine-L primeste pe Hristos, si Duhul lui Hristos ii revolutioneaza centrul gandirii lui, gandirea lui, sentimentele lui, planurile lui vine si la zona banilor, la zona economica. Prea mult ne plac banii. Cand Hristos intra in tine, in casa sufletului tau, sau chiar in casa ta, se schimba bugetul. Se schimba obiectivele, slujirea, PRIORITATILE.

Aceasta mantuire care a intrat in inima lui Zacheu si in casa lui i-a adus sfintirea ‘metanoia’, schimbarea gandirii si ii aduce si duhul multumirii. Zacheu e linistit si incepe sa dea la altii, sa imparta si sa-si descarce cugetul incarcat. Si sa fie reabilitat in fata oamenilor, posibil. Dar, e mai mult de atat. Eu vad altceva aici. Harul a intrat in inima lui. Si harul te face milos. Exista o expresie in limba latina, foarte frumoasa care inseamna – mila, te face milos. Darul, te face darnic. Asta s-a intamplat cu Zacheu. Si asta s-a intamplat cu multi dintre noi. Asta a avut loc cand Hristos a intrat in casa noastra.

3. Fariseii

Avem o categorie negativa aici. In vers. 7 din Luca 19, citim, „Cand au vazut lucrul acesta (ca Isus a intrat in casa unui vames) toti carteau.” Asta imi spune mie ca nu doar multimea, ci si ucenicii. Ucenicii erau acolo cu preconceptiile lor.  „Chiar asa Doamne? Inteleg sa cautam pe pacatosi, dar, chiar un vames? Mai marele vamesilor?” Si toti ziceau, „A intrat sa gazduiasca la un om pacatos.” Cu alte cuvinte sparge traditia. Nu e de urmat. Nu e demn de incredere. Ce fel de lider, ce fel de teolog, de predicator e acesta? Aceasta categorie a cartitorilor, cine sunt ei? Eu i-am numit ‘cartitorul, cel caruia nu ii pasa de cel pierdut’. De ce? Pentru ca avea o inima arida, care nu pulsa pentru cei nemantuiti. Vedea doar exteriorul, fatada, aparentele, care se uita doar la fata noastra- la imagine. El reprezinta acel religios, religios intre ghilimele, care evita contactul cu pacatosul. E ca si cum au o aura in jurul lor. Ei sunt experti in a critica, a carti, in a judeca.

Oh, ei admira miracolele Domnului Isus, dar nu sunt de acord cu relatiile lui Isus.  Ce sa caute Isus la un vames? Da, noi suntem aceia. Ne-am inchis in ghetto-ul nostru, ne protejam, avem stilul nostru, felul nostru… e comod, nu-i asa? Noi nu ne atingem de pacatosi, nu. Imi aduc aminte de o ilustratie:

Am citit despre un eveniment, un caz la o biserica undeva in Statele Unite. O biserica mai mare, dar mai clasica. O biserica frumoasa, avea anumite standarde. La un moment dat, pe usa bisericii intra un hippie. Un tanar imbracat, asa, cum nu ne place noua- cu blugi, cu cercei… Se uita, nici un loc liber. Ce sa faca? Fara inhibitie, nestiind regulile din mijlocul unei biserici locale, vine drept in fata amvonului si se pune jos. Sta si asista la toata intalnirea. Majoritatea (erau) deranjati: Hmm, nu stie comportament, necivilizat, mai si mirosea a tutun. Si in momentul acela cand biserica era blocata- Ce cauta asta printre noi? Un frate diacon, in varsta, care era la intrare, intelege toata situatia, se duce drept in fata si se pune langa tanarul acela si sta si el ca el. Vorbeste cu el, ii explica. Dintr-o data, toata atmosfera din biserica se relaxeaza si in final, tanarul acela a ramas in biserica. A primit mantuirea.

Asta este actualizarea acestei situatii. Mi-aduc aminte eu, daca tot vorbeam de Oradea si de perioada trezirii spirituale. Cantam in corul barbatesc in Oradea, faceam misiune atunci desi eram tinerel. Intr-o joi parca, era repetitie de cor. Apare la corul barbatesc un tanar pletos. Era 1974-75, se purta atunci. Toti am ramas blocati, mai ales fratii mai in varsta, imediat iritati. Dirijorul corului insa, il pofteste pe tanar sa ia loc si il verifica la voce, asa cum facea de obicei. Cand incepe sa cante baiatul acesta, o voce de tenor absolut superba. Imediat ii spune, „Tu treci la tenor.” Nu-i spune nimic de plete. Si vine la repetitie si a fost botezat cu plete cu tot. Fratele Olah l-a botezat asa cum a venit. Nimeni nu i-a spus nimic pentru ca el se predase Domnului, el vroia sa Il urmeze pe Hristos, vroia sa cante in cor. La cantarea corului s-a predat. Si acum era printre noi. Luni de zile, dirijorul nu i-a spus vreodata, „Taie un pic frate. Fi si tu ca noi”. Pana intr-o zi cand singur s-a tuns. Ce mi-a placut insa e atitudinea dirijorului. Pe el il interesa omul cum arata, nu aparenta. E un suflet. Are drag sa cante, slava Domnului. Intelept om. A ramas in biserica, a fost si a ramas un cantaret care da slava Domnului.

Sa-ti pese de cel pierdut. Dar, daca esti cartitor, asta te blocheazala aparente. Acesti cartitori care vorbeau impotriva lui Isus, reprezinta legalistii- cei credinciosi, obsedati de reguli, de legi, de datini, interesati de imagine, de reputatie, de opinia celorlalti. Acestia spune Hristos in Matei 23, nu numai ca nu intra in imparatia lui Dumnezeu, dar, problema este ca si blocheaza pe cei care vor sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos sunt foarte aspre acolo, pentru ca lor nu le pasa de suflet, ci de aparente, de apreciere, de reputatie.

Relatia inaintea reputatiei = Empatie

Aceasta ne invata Hristos. E un mesaj foarte relevant pentru noi astazi. Ce inseamna asta? Am sa lansez un termen nou. EMPATIE. Asa este si in limba greaca de unde provine. Inseamna sa ai pathos-pasiune. Empatia este acea capacitate a sufletului nostru de a recunoaste si de a imparti sentimente. Este atunci cand te identifici prin traire cu celalalt. Cand te pui in locul lui, sa intelegi ce simte? Ce traieste? Inainte de a-l judeca, cauta sa il intelegi, sa fi in locul lui, in papucii lui, sa zici, „Pentru ce face, pentru ce gandeste asa? Pentru ce gandeste asa? Asta se numeste empatie. Hristos aplica empatia mereu. „Pentru aceasta am venit,” spunea El.

Empatia curata conduce la compasiune. Cand te pui in locul celuilalt si intelegi, asta te va face sa fi pasionat, interesat de sufletul celuilalt, de trairile lui. De aceea El era prietenul vamesilor si pacatosilor. Nu pentru ca facea ce faceau ei, nicidecum!  In curatie, s-a tinut curat pana la capat, a fost fara pacat. Dar, a fost prietenul lor in sensul acesta, ca si-a riscat reputatia in schimbul relatiei. Pe El il interesa Zacheu, sufletul acelui om.

Dar, cartitorii sunt peste tot.  „Noi nu facem asta… Noi, niciodata nu…,” sunt cele mai periculoase cuvinte pentru o biserica. Daca ai Duhul lui Dumnezeu, lasa ca Duhul lui Dumnezeu sa te invete ce sa faci. Nu, „Noi niciodata nu….” dar, cine esti tu sa pui standarde la altii? De aceea, aici e riscul, ca la Hristos- reputatia ta sa treaca in plan secundar. Prestigiul tau, ce e acela? Interesul, pasiunea principala sa fie sufletul pierdut.

Dar, avem probleme. Nu-i asa? Daca le-am contabiliza, am schimba foarte multe lucruri. Noi nu mai avem aceasta prioritate. Ne inchidem in comunitatile noastre. Suntem intoleranti religios. Clasificam usor. Judecam foarte usor, iertam foarte greu. Ne separam de P-A-C-A-T-O-S-I. Supralicitam disciplina in biserica. Ne pierdem in dezbateri marginale si oamenii mor in pacat, nemantuiti, langa noi.

Care-s lectiile practice, care mi le-as lua pentru mine? 

  1. Sa-i cautam pe cei pierduti, mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa nu traiti cu iluzia aceasta ca vor veni ei daca Domnul i-a ales. Credem in aleger. Dar, aceasta nu se realizeaza fara aportul nostru, fara lucrarea noastra. Sa iei initiativa, nu sa astepti ocazii, ci sa le creezi tu. De ce sunt oamenii nemantuiti? Pentru ca nu sunt interesati de mantuire. E simplu. De aceea, nu astepta ca ei sa te caute. Pavel ii numeste morti in pacat, copii ai nelegiurii. Asa eram si noi candva. Ei n-au sensibilitate pentru aceste lucruri duhovnicesti. Nu te astepta nerealist ca ei sa te caute. Cauta-i tu. Ai colegul langa tine, ai vecinul. Spune-i de Hristos, vorbeste-i. Asta a facut Hristos. A luat initiativa. A lasat multimea pentru unul singur. A intrat in casa lui. S-a auto-invitat si I-a adus cuvantul eliberator. Asta se numeste evanghelizare prin initiere. Este si ceea ce spune Pavel in Romani 10, „Fratilor, cum crede-ti ca vor auzi, daca nu este un propovaduitor?” 
  2. Cand ii cauti pe cei pierduti, fi pregatit a renunta la anumite preconceptii (prejudecati). Asta inseamna risc. Nu inseamna sa renunti la valorile tale, la credinta ta, la convingerile de baza. Dar, la anumite lucruri, spune Pavel, in care tu ai ajuns la intelegere. Tu esti incredintat in anumite lucruri, tine-le pentru tine. Anumite lucruri sunt secundare, nu sunt esentiale pentru  mantuirea unui om. Hristos a riscat acuze, critici, batjocura, nedreptati, doar pentru a ne salva pe noi. Pavel spune, „Fac totul pentru evanghelie. Risc totul.” Dar, avem aceasta problema frati si surori, sindromul reputatiei inaintea oamenilor. E totdeauna alimentat de preconceptii si trebuie sa fi gata sa renunti la ele cand e vorba de mantuirea unui om. Mantuirea e mai larga decat crezi tu. Harul este mult mai generos, decat il prezentam noi. Va aduceti aminte cand s-a format prima biserica in Fapte 2? Au cazut conceptii, preconceptii, una dupa alta, tot s-a spart, cand harul si Duhul lui Dumnezeu a venit si au nascut oamenii din nou. Si Petru nu vrea sa mearga la Corneliu ca-i Roman. Si Duhul lui Dumnezeu il cerceteaza si printr-o vedenie, ca sa-i demonstreze ca evanghelia este inclusivista, nu exclusivista- cum poate o prezentam uneori noi. Harul include mai mult decat am vrea noi. Dar, acesta-i harul lui Dumnezeu. Asa ne-a cucerit si pe noi. Doara, sa nu crezi ca ai avut vre-un merit sau eu am avut un merit cand Domnul m-a cautat si mi-a adus mantuirea mie si casei mele. Acesta este harul lui Dumnezeu
  3. Cand ii gasim pe cei pierduti, tine relatii de durata, nu reputatii de moment. Cand ii gasesti, petrece timp cu acela. Ucenicizeaza-l. Asigura-te ca a inteles ce trebuie inteles si mentine relatii pe termen lung. Nu o relatie de moment, ca sa te lauzi ca tu ai fost un mijloc prin care Domnul a mantuit pe cineva. Ce asteapta Hristos este o ucenicie. Un proces care uneori dureaza ani si ani de zile. Am un prieten care ani si ani de zile a lucrat la o relatie cu un fost coleg de facultate, profesor de fizica, intr-alt oras. Cand avea timp trecea pe la el si locuiau in orase diferite. Aveau o prietenie care a durat ani de zile, ca in final, vazandu-l pe acest credincios cat de pasionat era, cat a riscat venind mereu in casa lui, a vrut si el sa devina unc crestin ca el. A fost o ucenicie de ani de zile, dar a meritat. Acest tanar barbat atunci mi-a fost student, acum cativa ani la un program de masterat. Atata pasiune aintrat in el. Dumnezeu l-a ridicat, e slujitor acum al evangheliei. Totul a fost din cauza unei investitii pe termen lung. Asta conteaza in ucenicizare. In acest sens, ucenicii se fac, nu se nasc. Ii formezi, trebuie sa construiesti relatii in timp. Poate ca unii, de aceea nu sunteti pasionati de evanghelizare, pentru ca stiti ca va cere jertfa pe termen lung.  Dar, aici este jertfa voastra, aici este onorarea lui Hristos. Da, cere timp, energie, emotii, intelect. E un proces care costa, dar harul adevarat nu e ieftin. Harul a costat sangele Fiului lui Dumnezeu. Pe tine ce te costa ca sa extinzi acest har?

Am avut un student numit Dan, acum cativa ani, care mi-a relatat cum a venit la Hristos. Intr-un alt oras din tara a fost angajat la un patron crestin. Doi ani de zile l-a urmarit pe seful lui, cum se poarta, cum vorbeste, cum reactioneaza la crize, cum stie sa ierte sau nu. L-a urmarit cum traieste. Niciodata acest sef crestin nu l-a invitat la biserica. A mentinut o relatie si de angajat, dar si de prietenie. Usa lui era deschisa, discutau tot felul de probleme, analizau impreuna, se castiga incredere. Increderea se castiga in timp. Si pas cu pas s-a construit o relatie, pe plan important, atat de importanta incat s-a finalizat intr-o zi cand prietenul acesta, Dan, a cerut sa fie vazut de patron si i-a spus, „Uite, te-am urmarit doi ani de zile, am vrut sa vad cine esti si am sesizat asta si asta. Si i-a spus: onestitatea ta, prietenia pe care mi-ai acordat-o; mi-am dat seama ca tu ai o credinta pe care eu nu o am. Vreau sa ma duc, sa ma inchin la biserica la care te duci tu. Patronul nu i-a vorbit despre biserica lui, dar a trait inaintea lui. A venit la biserica impreuna cu sotia si au ramas acolo. Acum este un slujitor important in biserica aceea.

Acesta este modelul lui Hristos. Asta ne-a invatat El si asta am vrut sa va las si eu dumneavoastra. E o prioritate. Nu trebuie pusa undeva la lista pe care le fac altii, pastorii ca asta-i treaba lor. Nu. E a noastra a tuturor. Sa-i cautam pe cei pierduti mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa fim gata atunci cand ii cautam sa renuntam la anumite preconceptii, pentru a ne apropia. SI cand ii gasim, si cand sunt gata sa-L urmeze pe Hristos, fi pregatit pe o jertfa de termen lung. Ca e o investitie pe termen lung ca sa desavarsesti o munca de ucenicie. Fi pregatit pentru relatii pe durata. Acestea raman, acestea conteaza. Relatia este inaintea reputatiei.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari