Viorel Iuga – Conferinta pentru familii la Biserica Penticostala nr. 1 Cluj-Napoca

Photo credit blog.dimmi.com.au

Partea 1-a Casatoria – Fii ajutor

Eu cred ca atunci cand te uiti in Scriptura- si asta cred ca e, fratilor, pentru noi e si bucurie, dar si semnal de alarma, cand spune: „Barbatilor, iubiti-va nevestele precum si-a iubit Hristos Biserica.” Apostolul Pavel merge in a explica cum si-a iubit Hristos Biserica si stiti unde se opreste el? „S-a dat pentru ea. A curatit-o. Lucreaza s-o sfinteasca, ca intr-o zi sa o duca, unde? Nu, nu la cimitir si sa iasa poze frumoase. S-o duca inaintea Tatalui si inaintea Tatalui sa fie curata si fara riduri. Sa nu fie imbatranita. Sa fie frumoasa, stralucitoare.

Cand am citit pasajul acesta mi-am dat seama ca Isus Hristos, in relatia cu Biserica are o perspectiva vesnica. Ascultati-ma bine: Hristos niciodata n-a renuntat la planul acesta. Hristos nu se bucura doar de ce suntem acum si Hristos nu se va opri niciodata din lucrul Lui, pana cand vom ajunge inaintea Tatalui, frumosi si stralucitori. Frati barbati, cam aceasta este misiunea noastra. In asa fel sa lucram, in asa fel sa ne rugam, in asa fel sa motivam, in asa fel sa iubim, in asa fel sa iertam, si tot ce vreti sa adaugati aici, ca si datorita actiunilor noastre, intr-o zi nevestele noastre sa fie in glorie cele mai frumoase. Baiteilor, daca voi va ganditi ca asta-i o slujba usoara, intrebati-ne si pe noi.

Cam ce inseamna sa investesti, privind la vesnicie, la glorie si la multumirea lui Hristos? A fi un barbat pe voia lui Dumnezeu nu inseamna sa ai o nevasta pe placul tau, numai. Ci in asa fel sa te porti cu sotia si in asa fel sa-ti tratezi sotia, ca Isus Hristos sa fie multumit de ea. De aceea spun, cand vorbim de viata dupa altar (nunta), noi trebuie sa ne gandim sa fim pe placul lui Dumnezeu si este vorba de amandoi. Si surorilor, daca v-a picat bine ce le-am spus fratilor, doar atat spun: Se aplica si in dreptul vostru, exact in acelasi lucru. Sa va ajutati sotii sa ajunga inaintea lui Hristos. Dar, sa arate bine inaintea lui Hristos. Si cand veti fi acolo, sa spui: Doamne, iti place de barbatul meu? Vreau sa-ti spun ca si datorita mie. Daca il dadeai alteia nu stiu pe unde era saracul. Nu stiu ce se alegea de el. Dar rugaciunile mele, lacrimile mele, motivatia pe care am pus-o eu mereu inaintea lui, modelul care i l-am oferit, rabdarea mea, cateodata ranile mele a ajutat ca el sa fie aici si atat de frumos.” Si Domnul o sa spuna, „Bine, sluga buna si credincioasa,” si in domeniul acesta.(16:30)

VIDEO by Fiti Oameni Din 29 Iulie 2010 (durata 1 ora 20 min)

Partea 2-a

Casatoria si Calauzirea lui Dumnezeu

Cand este vorba despre familie, eu  plec de la urmatoarea presupunere: Ca tinerii se casatoresc din iubire. Cred ca este importanta iubirea. Poate ca mi-as lua timp odata sa gandesc daca iubirea este suficienta sau iubirea este singurul lucru care-mi demonstreaza ca Dumnezeu ma vrea langa celalalt. Noi am cam scos din limbajul nostru ideea calauzirii lui Dumnezeu.Si cand este vorba de viata de familie, poate ca putin ne gandim la calauzirea lui Dumnezeu. Desi, cand te uiti in Scriptura, in dreptul intemeierii unei familii, calauzirea lui Dumnezeu este esentiala. Si eu mereu le atrag atentia tinerilor ca Dumnezeu a creat un barbat, l-a educat. A creat o femeie, a educat-o. Si stiti cine le-a planificat intalnirea? Dumnezeu. El a luat-o pe Eva si a adus-o la Adam. Dumnezeu stie sa planifice intalnirile foarte frumos. Si daca te uiti apoi in Geneza cap 24, un capitol foarte lung in Scriptura, intreg capitolul are de a face cu un element esential in intemeierea unei familii binecuvantate. Stiti care este elementul acela? Calauzirea lui Dumnezeu. Si toti care sunt implicati spun fraza aceea memorabila: De la Domnul vine lucrul acela. Poate ar trebui odata, frate pastor, sa-i intrebam pe miri, nu daca din iubire vin, dar daca din calauzire divina sunt la altar. Ar suna interesant sa facem o proba. Stiti de ce? Pentru mine, daca numai iubire- ca tinerii pun foarte mare accent pe iubire. Nu comentez iubirea, cum o definesc ei. Chiar daca vorbim de o iubire autentica.

Dar vedeti, daca mergi in ideea ca iubirea este totul. oare cum ni se pare logic, omeneste, cand cineva vine si spune:”Frate Iuga, nu mai o iubesc de loc! Dar in schimb, o iubesc pe vecina.” Sa-ti spun, daca asta e felul in care Dumnezeu te calauzeste, prin sentimente si acuma nu mai ai sentimente pentru nevasta-ta, ai sentimente pentru colega, dupa logica lui ar fi ca trebuie sa divorteze de nevasta si ca Domnul ii spune acuma sa se cunune cu vecina. Suna cam draconic, asa-i?

Dar noi cateodata amplificam ideea aceasta a iubirii. Eu cred ca este bine sa te casatoresti din dragoste, dar nu cred ca este singurul motiv. Dar presupun ca oamenii se casatoresc din iubire. Nu toti din lumea aceasta, sa stiti. Mai mult din jumatate din populatia globului nu se casatoreste din iubire, dar invata sa iubeasca pe cel cu care se casatoreste, unde noi suntem cam coringenti. Presupun deasemenea, ca tuturor ne place sa fim iubiti. Vreau dumneavoastra barbatilor, sa va spun ceva. Cand spui: „Draga, te iubesc,” si ea zice: „Lasa-ma in pace.” Stii cum se traduce? „Te rog frumos, mai spune odata.” Lor le place sa ajungi la momentul acela sa zici: „Draga, nu stiu cum ma stii tu, dar eu chiar ma tem de Dumnezeu si sa stii ca eu nu mint. Asa, mai glumesc eu, dar nu mint. Vreau sa-ti spun, in fata lui Dumnezeu, te iubesc mai mult ca in ziua nuntii.”

Tuturor ne place sa fim iubiti. Trebuie sa recunoastem lucrul acesta si chiar ne dam seama cand suntem iubiti. Dar acum, de la presupuneri vreau sa trec la certitudini. Si o sa va intreb: De ce acum, certitudini si nu presupuneri? Sunt ferm convins ca toti, respectiv barbatii si sotiile suntem obligati sa ne iubim unul pe celalalt. De ce afirm lucrul acesta cu atata certitudine, ca fiecare barbat trebuie sa-si iubeasca sotia si fiecare sotie trebuie sa-si iubeasca barbatul? De ce? Pentru ca este Biblia, Cuvantul lui Dumnezeu. Si cand este vorba de parerile noastre este vorba de presupuneri. Dar cand este vorba despre Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvantul lui Dumnezeu este ‘Da si Amin’. Trebuie crezut si implinit.

Ca sa va linistesc putin inima. Sa stiti ca Dumnezeu niciodata nu ne cere in Scriptura sa pricepem tot. Dar intre a nu pricepe si a nu crede este o mare diferenta. Nu pricepi ceva, s-ar putea sa pricepi maine, poimaine. S-ar putea sa pricepi cand ajungi in vesnicie. Nu crezi Cuvantul lui Dumnezeu? Ajungi in iad.

Din 30 Iulie 2010 (durata 1 ora 20 min)

Partea 3-a  Familisti de nota 10

In general, mi-a fost foarte greu in viata sa ignor realitatile sau conjunctura. Si nici nu m-am straduit s-o ignor. Si voi pleca de la urmatoarea realitate: Maine, in cele mai multe biserici, oamenii vor sta impreuna la masa Domnului (Cina). Si cand ne gandim la masa Domnului, exista un cuvant care ne vine in minte. Fiecare sa-l cerceteze pe celalalt? Fiecare sa se cerceteze pe sine insusi si asa sa manance, respectiv sa bea. Chiar as vrea sa fac aici o corectie. Eu, lucrand in lumea evanghelica, mi-am dat seama ca in unele zone din tara asa citeau fratii Scriptura, in felul lor. Fiecare sa se cerceteze si sa se abtina. Si atunci, omul se cerceta si daca gasea ca a avut o discutie cu sotia, sau nu s-a impacat cu sotia, cu sotul, cea mai usoara decizie era: Maine nu voi participa. Si in loc sa rezolve problema cu celalalti, sa poata sta la masa Domnului, considera chiar o jertfa, un sacrificiu ca eu ma abtin. Si mereu le-am tras atentia ca spune: „Fiecare sa se cerceteze si sa participe.” Aceasta inseamna sa imi rezolv problema ca sa pot participa, ca nu cumva, din pricina lipsei de cercetare, nu putini sa sufere, sa doarma, samd.

Acum, in seara aceasta, ma simt de-a dreptul privilegiat deoarece vorbesc unor profesori. Toti sunteti profesori in locul acesta. Chiar daca nu ma credeti, acesta este adevarul. Stiti de unde mi-am dat seama? Ca toti dati note. Dati note pe strada, dati note in biserica, dati note guvernului, dati note predicatorilor, coristilor… Nu exista oameni care sa apara in fata noastra si noi sa nu le dam nota. Asa-i? Unii au nota de trecere, altii mai trebuie sa invete. Asa ca daca tot ati reusit sa fiti profesori, am o rugaminte: Dati-va o nota dumneavoastra. Luati putin timp in seara aceasta si dati-va o nota. Daca ma intrebati in ce domeniu, eu as zice sa va dati o nota in domeniul in care va considerati cei mai buni. Si apoi, daca toti suntem in jurul Cuvantului, in dreptul familiei, am o rugaminte: Dati o nota si ca familist.

Vreau sa va spun un lucru. Cand e vorba de o apropiere de Dumnezeu, sa nu cadem in greseala sa ne cercetam doar trecutul. Noi, de obicei, ne gandim la trecut viz-a-vi de fapte si de atitudini. Ce atitudine am avut, nu am avut sau ce am facut si ce nu am facut. Eu mereu atrag atentia ca noi trebuie sa ne cercetam si viitorul. Si imi veti spune: Frate, dar cum sa-mi cercetez viitorul? Asculta-ma bine. Viitorul este in tine. Gandurile tale, planurile tale sunt viitorul. Cateodata imi este usor sa ma duc, sa ma apropii de masa Domnului. Verific trecutul, ies destul de bine, dar eu stiu ce plan am pentru viitor, care nu sunt in voia lui Dumnezeu. Eu cred ca atunci cand apostolul spunea: „Fiecare sa se cerceteze,” se refera la absolut fiecare domeniu in viata. Nu doar trecut, dar si viitor, pentru ca prezentul este o fractiune de secunda. Trecut si viitor. Sa ma intrebi ce ganduri sunt in mine. Ce plan am in mine. Si daca-n seara asta am spus sa va dati note pentru trecut, as vrea sa va dati note si la planurile de viitor. Ce plan ai de acum inainte ca sotie? Ce planuri ai ca sot? Ca bunic? Ca bunica? Copil? Parinte? Pentru ca si in domeniul acesta, gandurile noastre ar trebui sa fie mereu in Hristos si in Cuvantul lui Dumnezeu.

La un moment dat ma gandeam la pasajul acesta. Cum merge apostolul de la general la particular- „In vremurile din urma, oamenii vor fi…” si vorbim de marea masa de oameni. Si apoi spune: „Tu, insa…” Intr-o societate, in care oamenii vor fi si primesc o nota atat de mica, nici macar o nota de trecere… Tu insa, pentru ca ai urmarit de aproape invatatura, purtarea, modelul, suferintele, felul in care m-am raportat. Tu insa, care cunosti Cuvantul lui Dumnezeu sa te tii de Scriptura care este insuflata si de folos. 2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu (cel casatorit, necasatorit, barbatul, femeia, toti), ca oameni ai lui Dumnezeu, sa fim destoinci pentru acea lucrare buna pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru noi.

Am avut o framantare destul de lunga… (cand a sosit anul 2010) Pe deoparte, am vazut lumea in care traim cum se multumeste cu mediocritatea. Si vreau sa va spun ca in lumea crestina, limita aceasta de jos, se vede si la tineri si la batrani. Daca ma duc la o conferinta de tineret, mai devreme sau mai tarziu apare urmatoarea intrebare (indiferent care sunt vorbele folosite): Frate, cam cat de departe ma pot duce si sa nu pierd binecuvantarea lui Dumnezeu? Cam asta este. Cat de departe putem pune garduri? Vazand felul in care se pune intrebarea, raspund si eu in mintea respectivilor: Mana lui Dumnezeu este atat de lunga ca te poate tine si in mocirla, daca asa intelegi relatia cu Dumnezeu.

Numai ca vreau sa va descriu relatia sot-sotie. Ce ati zice despre un barbat care sa gandeasca in felul urmator: „Oare cat de mult ma iubeste sotia mea?”
„Daca-i dau o palma, divorteaza de mine?”
Nu cam ma iubeste suficient de mult.
Poc.
Ce ati zice despre  nevasta care se gandeste: „Oare sotul meu cat de mult ma iubeste?
„Cat de mult tine la mine?”
Daca eu il fac de rusine in public, divorteaza de mine?
Cred ca nu. Pai, atunci hai sa-l fac de rusine in public.

Vedeti, cand pui problema asa, tu spui: „Vedeti? Tu nu stii ce-i viata de familie.” Viata de familie nu inseamna unde-i limita divortului. Ci viata de familie este unitate si o crestere in unitate. O crestere in iubire, in respect pentru celalalt. Vedeti, la fel stau lucrurile in relatia cu Isus Hristos. Eu cred ca un om nascut din nou nu trebuie sa-si puna problema: Cat de mult trebuie sa pacatuiesc ca Dumnezeu sa ma abandoneze. Cine gandeste asa nu intelege relatia cu Isus Hristos. Eu cred ca gandirea unui om care-L cunoaste pe Dumnezeu trebuie sa fie urmatoarea: Doamne, Cat de aproape pot sa fiu de Tine? Pot sa fiu mai aproape de Tine? Pot sa te cunosc mai mult? Pot sa traiesc mai sfant? Pot sa traiesc mai curat? Pot sa-ti fac mai multa bucurie? Dar ma uit in lumea crestina si uneori cu durere constat, v-am spus ca in randurile tinerilor (mi se pune) intrebarea aceasta: Cat de departe ma pot duce si totusi sa nu pierd binecuvantarile lui Dumnezeu?

Credeti ca batranii sunt un pic mai pocaiti la capitolul acesta? Stiti de multe ori care este intrebarea noastra?
„Frate, acuma asta e cadere din har? Pentru asta mi-am pierdut mantuirea?”
Eu spun ca exact ca si tinerii suntem si noi. In loc sa vrem sa ne apropiem mai mult, sa-L cunoastem mai mult, intrebarea este, „Frate, daca am facut asta, m-a lepadat Domnul?” Nu, nu te-a lepadat Domnul. Dar poate s-a intristat Domnul. Sau poate Domnul, care astepta ca de mult sa fim la un anumit nivel, se uita la nivelul de la noi si ne vede ca suntem tot la nivelul acela de incepatori. Si stiti ca ap. Pavel spunea cu durere fratilor: „Voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, inca sunteti tot la gradinita. Si poate va suparati, am vrut sa va pregatesc o hrana tare, dar cand m-am uitat la voi si am ajuns la concluzia: Daca vrei sa nu se inece, pregateste biberonul, lingurita, si le dai din nou lapte, pentru ca altfel ii nenorocesti cu hrana tare.”

S-a instalat o mentalitate a mediocritatii. „E bine oricum. E bine si asa.” O stare in societate. O stare care se poate instala usor si in mentalitatea crestinului. Acuma vreau sa va spun un lucru. Mentalitatea aceasta ne poate afecta si ca familisti. Ne propunem sa intram in viata de familie. Intram in viata de familie, suntem soti si sotii, dar de prea putine ori ne intrebam de ce nota. Adica, imi propun sa fiu sot, imi propun sa fiu tata. De ce nota? De nota 5? De nota 7? Ca pana la urma este sot de nota 2, de nota 3, tot sot este, de nota 4, si de nota 10. Este sotie de nota 7 si sotie de nota 9. Depinde de ce ne propunem. Era o framantare in mine, spuneam, datorita conjuncturii in care traim, mentalitatii si intr-un fel, nu ma mir ca – ascultati ce spune (Biblia) „avand doar o forma (de evlavie)…” Adica, ceva asa superficial, o forma de evlavie fara sa gusti evlavia adevarata. Fara sa te duci, ca ap. Pavel care spunea: „Sa-L cunosc pe El..” si daca este vorba de dragostea Lui, sa cunosc latimea, lungimea, adancimea. Adica, sa patrund atat de mult in cunoasterea lui Dumnezeu. Sa ma fac una cu El. Sa devin asemenea cu El, ca sa pot dincolo sa fiu cu El, acolo unde trebuie.

Dar interesant, un lucru nu s-a schimbat. In timp ce investitiile noastre vrem sa fie mici de tot, cand e vorba de binecuvantari – asa la modul sincer – de ce nota doriti sa fie binecuvantarile? Adica eu fac investitie de nota 2, dar Domnul intotdeauna sa ma binecuvanteze de nota 10 pentru ca El este si El poate. Domnul Isus ne-a spus: „Fiti desavarsiti, asa cum Tatal vostru ceresc este desavarsit.” Cand am auzit cuvantul acesta am zis: „Doamne Isuse, de nota 10 nu se poate?” Asa de usor mi se pare de nota 10 vis-a-vi de ‘desavarsire’. Vedeti? Deseori uitam astfel de cuvinte din Scriptura. Si suntem multumiti ca suntem mai buni decat… mai tari de cat, mai activi de cat,  uitand ca daca totusi vrem sa ne comparam, exista un standard pe care ni l-a adus Domnul Isus Hristos. Asa ca in dupa masa aceasta va propun un lucru simplu: Sa fim familisti de nota 10. (Din primele 17 minute din mesaj, au mai rams 60 de minute)

Din 31 Iulie 2010 (durata 1 ora 6 min)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari