Misiunea Genesis: Simona Caba „Zambet pentru copii de ciocolata” la Emisiunea ,,Lumea si Noi”

Stela Nacu: Simona Caba este misionara in Mozambique. Lucrarea de binefacere umana a Simonei Caba este sustinuta de 11 ani, de comunitatea romanilor de la Biserica Filadelfia din Chicago, prin Misiunea Genesis, care in fiecare an, acelora ca si Simona Caba,  sunt implicati in diferite proiecte de cercetare  sau ajutorare a oamenilor sarmani din Africa, Asia, India si chiar din Europa.

Simona Caba: Cred ca adevaratele comori se gasesc ascunse  in noroi, in locuri indepartate. Noi le gasim in Mozambique, in India, in China, la colibele indepartate, unde niciodata n-a ajuns Evanghelia. Este mai usor pentru oameni sa aplaude faptele si acitunile care sunt vizibile. Daca va spun, ca mergem in jungla prin soare, in praf, multi km, ca sa ajungem de la o coliba la alta, ca dormim pe pamant, ca mancam ce mananca ei, poate ca va impresioneaza mai mult.

Rev. Ilie Tomuta este directorul Misiunii Genesis: Am inceput in 2001, misiunea Genesis, si pe rand am inceput sa ne implicam in tot mai multe proiecte. Am avut un inceput binecuvantat pentru ca in spatele nostru am avut o biserica in care a inteles ce inseamna misiunea. Am inceput, de fapt, sa sponsorizam studenti care se pregatesc in scolile teologice, ca sa devina pastori, evanghelistisi ne-am dat seama ca lucrarea este binecuvantata. Dumnezeu ne-a binecuvantat in sensul acesta. Am vazut ca oamenii de la noi, de la Biserica Philadelphia, si chiar din alte biserici, vor sa fie implicati intr-o lucrare misionara, dar vor sa fie lasati in directia unde simt ei ca au chemare din partea lui Dumnezeu. Am intalnit oameni pe parcurs  care mi-au spus ca vor sa fie implicati  in lucrarea misionara, dar ca sunt interesati de orfani. Mi-am dat seama ca este o latura in care noi va trebui sa actionam si am deschis un proiect in sensul acesta. Multumim lui Dumnezeu ca pana in ziua de astazi, avem in jur de 12 orfelinate in jurul lumii, pe care noi le sponsorizam. Am intalnit oameni care au spus: Imi place lucrarea pe care o faceti, dar sunt interesati de altceva. „Dar, de ce anume sunteti interesati?” Au zis: „As vrea sa sponsorizez un evanghelist in zona de unde eu vin din tara As vrea sa sponsorez un pastor din biserica din satul de unde vin.” Am spus ca sunt de acord, si pana in ziua de astazi functioneaza foarte bine.

Dupa ce m-am intors intr-un an, dintr-o calatorie care am facut-o in India, a venit la mine o familie si mi-a spus: „Credem ca Dumnezeu ne cheama sa construim biserici.” Am fost foarte socat de asa ceva pentru ca mi-am dat seama ca este vorba de sume mari. Si am spus: „Sa construiti biserici sau sa fiti un parteneriat la cei care construiesc biserici?” Au zis: „Nu, nu, noi ca si familie vrem sa construim biserici.” Si sponsorizeaza constructii de biserici in India, Mozambic si mai curand, am inceput o lucrare in Madagascar. Au venit altii, care mi-au spus: Va pasa de cei care sunt in inchisorile din Romania, din America?” Si am zis: „Ne pasa.” Dar, in realmente, mi-am dat seama ca noi nu facem nimic in sensul acesta. De curand avem un tanar care a fost condamnat la inchisoare si cineva din biserica s-a ocupta de el si la ora actuala, el este liber si este membru in biserica noastra.

Calatorind prin India, cineva m-a intrebat: „Nu vrei sa vezi cum arata o biserica a fratilor leprosi?” Am zis: „Niciodata n-am vazut asa ceva.” Asa s-a facut ca am mers acolo, am vizitat acea leprozerie si n-am sa uit niciodata. Cand am intrat pe terenul lor, m-au asteptat cu flori. Ba, mai mult decat atat, un copilas, de aprox. 6 ani, a venit inspre mine si mi-a pus o grilanda de flori pe gat. Sincer sa fiu, l-as fi imbratisat. L-as fi luat in brate, l-as fi sarutat. Dar, nu aveam voie. Au fost emotii pe care n-am sa le uit niciodata. De atunci, asa se face ca noi sponsorizam acea biserica a fratilor leprosi care sunt cu copiii acolo, intregile familii. Este o biserica de aprox. 50 de membri.

Am transcris doar cateva din momentele acestui interviu de la TVR. Ascultati / vizionati video in intregime (27 minute).

Stela Nacu: Lumea si Noi – TVR International
„Zambet pentru copii de ciocolata”
Simona Caba si Misiunea Genesis in Mozambic
http://genesismission.com/

Citeste / VEZI si

Revista de Misiune “Genesis” online

Ilie Tomuta misiune in AfricaRev. Ilie Tomuta in misiune in Africa.
Revista de Misiune “Genesis
Ce scriem ramane scris. Asa a fost dintotdeauna.
Generatii la rand au pastrat acest mod de comunicare prin care oameni au putut afla marile adevaruri pe care vremea le-ar fi sters de mult.
Pe aceasta cale dorim sa  va oferim ocazia de a citi revista de misiune crestina „GENESIS” pe paginile careia puteti gasi:
  • Articole scrise de oameni ai lui Dumnezeu cu experiente atat in vestirea Evangheliei cat si a lucrarii misionare.
  • Imagini din calaltoriile misionare pe care aceasta misiune le intreprinde aducand Evanghelia pana la marginile lumii
  • Stiri privind lucrarea misionara din lumea intreaga unde Dumnezeu mantuieste oameni din toate natiunile
  • Rapoarte ale misionarilor.
  • Cerinte ale misionarilor plecati pana la capatul lumii
  • Informatii privind modul in care te poti implica si tu in misiune.
Va dorim un timp placut in citirea ultimului numar aparut Decembrie 2013
Cu toata consideratia
Rev. Ilie U. Tomuta
http://genesismission.com
Revista Genesis
Cititi revista aici – http://genesismission.com
Genesis

Implicarea Misiunii Genesis in Biserica fratilor leprosi din India

de Ilie U. Tomuta
Desi  vizita mea in India era pentru a participa la cea de a sasea Conferinta a bisericilor persecutate, ce urma sa aibe loc in orasul Coimbatore. Am plecat cu cele mai mari emotii pe care le-am trait vreodata. Plecam spre o lume necunoscuta, despre care cei mai multi stiu numai lucruri groaznice. O calatorie cu avionul de circa 34 de ore. Cu aceasta ocazie Dumnezeu mi-a dat harul sa petrec 5 zile intr-un orfelinat ce numara peste 500 de fete ramase orfane de la parinti ce au murit ca si martiri, orfelinat deschis de Dr. P.P. Job. Cu aceasta ocazie am auzit despre leprozeria din Coimbatore si impreuna cu inca doi slujitori, Rev. Aurel Balici si Rev. Constantin Lupancu am pornit  sa ajungem la locul dorit. La orice pas ne-am confruntat cu tot felul de pericole. Zgomotele infernale ale masinilor ma infricosau.
Puzderie de oameni peste tot asa incat aveai impresia ca oamenii sunt gata sa te calce in picioare. Mijloacele de locomotie claxonau care mai de care, scotand sunete de parca toata lumea mergea spre infern, pana si cei ce circulau pe jos aveau felul lor de a-si folosi gura ca pe niste claxoane. Ma intrebam nedumerit:  “Ce caut eu acolo”?  Voi mai ajunge oare acasa in sanul familiei?
Vedeai oamenii ce foloseau un anume fel de motociclete pe care incaleca toata familia plus desagii incarcati cu de ale mancarii. Bovina, animalul sfant, circula si el pe aceeasi uliti cu mai multe sensuri, fara sa tina cont de ceea ce era in jurul ei. Se oprea des in mijlocul drumului privind spre multime de parca ar fi intrebat: “incotr-o alearga atata puzderie de om”. Nimeni nu avea nici cel putin curajul sa o roage sa se miste din mijlocul soselei. Era o vita sfant  pe care nu aveai voie sa o superi. Doar la libera ei alegere traficul se misca catusi de putin. Ori incotro ne intorceam privirea vedeam  ruina ca dupa razboi. Ni s-a spus ca ne apropiem de locul unde erau leprosii izolati. Incepusem sa auzim un fel de zgomot ce nu putea fi definit  daca era planset  sau un fel de cantec de al lor. I-am zarit si in cateva minute am si ajuns in fata lor.
Cand am coborat din masina in fata mea era un copilas ce avea in manutele lui o grilanda mare din flori naturale. Mi-a facut semn de a ma apleca ca sa mi-o puna pe gat. Am izbucnit in lacrimi cu ochii pironiti spre aceea fiinta nevinovata.  As fi vrut sa-l imbratisez, sa-l mangai dar nu se putea. Ne-am indreptat spre locul unde erau ei. Era o incapere lunga ca si un tren cu multe usi in fata carora stateau ei. Unora le lipsea parte din maini, altora parte din picioare, altora ochiii, altora nasul sau urechile si altii cu rani interioare ce erau pana la os. Am intrat intr-o incapere mica care era destinata ca si loc de inchinare pentru ei.
In interiorul acelei  camere  era o masa acoperita cu ceva panza brodata foarte frumos iar deasupra era o Biblie mare(am inteles ca era Biblia bisericii lor.) Langa noi era pastorul lor un om cu o privire foarte induiosata care a anuntat  inceperea programului cu o rugaciune pe care nu am s-o uit niciodata. Un barbat a cerut sa cante o cantare. Era orb si mainile erau fara degete, doar niste cioturi ce le lovea deolalta. Canta cu toata inima in timp ce obrajii erau brazdati de lacrimi. Ce poti spune in asemenea situatii?
Ma simteam slab spiritual privind la modul lor de inchinare. Am deschis Scriptura, dar mi se parea ca toate paginile erau albe. Nu stiam deloc ce sa  le spun. Mi-am stapanit plansul incercand sa le spun  ca o sa vina o zi cand ei toti vor arata altfel si ca-L vor vedea pe Isus asa cum este si ca asta le va fi indeajuns.
S-a declansat un plans care semana mai mult a bucurie decat a tristete. A fost destul de greu pentru pastor a-i opri din plans si strigatele de Aleluia. Ne-am pregatit sa plecam, dar nu inainte de a le lasa darurile pregatite, daruri ce acopereau nevoile lor pentru o anumita perioada. Impreuna cu ceilati doi pastori romani ne-am despartit  de ei. Ne-au condus cu privirea pana departe. Dupa ce ne-am urcat in masina  s-a lasat o liniste deplina. Toti eram profund impresionati de cele vazute.
Personal multumesc lui Dumnezeu pentru harul de a vizita aceasta leprozerie. Prin grija Misiunii Genesis am reusit  sa intreprind o a doua calatorie impreuna cu Pastorul Florin Cimpean si fratele Petru Amarei, Presedintele Televiziunii Romane din Chicago. Astazi suntem recunoscatori lui Dumnezeu pentru harul de a fi partasi la o asa lucrare.
Cu ajutorul lui Dumnezeu si al dumneavoastra incercam sa fim o binecuvantare pt. cei de acolo.
Ma rog ca Dumnezeu sa sensibilizeze si inimile dumneavoastra si sa fiti o binecuvantare pentru aceste fiinte.
Poate veti spune:
Nu sunt de-ai nostrii sau … ce conteaza putinul nostru pentru asemenea nevoi uriase 
sau… cine stie ce alte motive.”
Dati-mi voie sa va raspund la asemenea ganduri.
· Ei sunt de-ai nostrii.
· Ei sunt madulare in trupul lui Christos cum
suntem si noi.
· Cristos, cand a murit pe cruce a platit acelasi pret  atat pentru noi cat si pentru ei.
· In ochiii lui Dumnezeu avem aceeasi valoare.
· Iar apoi nu uitati ca vom mosteni Imaratiaia lui Dumnezeu impreuna cu ei.
Diferenta este ca noua ni s-a dat harul sa ne nastem sanatosi, (atat noi si copiii nostrii). Ni s-a dat harul sa traim intr-o tara binecuvantata, intr-o tara in care din pricina belsugului unii uitam  de Dumnezeu.  Ei traiesc in cele mai cumplite conditii materiale, dar in schimb cu o credinta de nezguduit.
Sa nu uitam: “Cine da un pahar de apa cuiva in Numele Domnului Isus nu-si va pierde rasplata.”
Poate ca Dumnezeu nu-ti cere sa mergi acolo dar poti face altceva.
Pune-i pe lista ta de rugaciune sau fa ceva pentru a li se putea asigura painea cea de toate zilele
Inainte de a incheia aceste randuri as dori sa inalt o
rugaciune la care sa spui si tu “Amin”.
Poza de jos: Fara degete, totusi acesti frati lucreaza in gradina de zarzavaturi.
Tata Ceresc, te rog da-mi o imagine clara a lucrurilor pe
care vrei sa le realizez in aceasta viata. Iarta-ma ca de
atatea ori sunt mai ingrijorat de mine insumi , (care o duc foarte bine ), decat de cei ce mor de foame.
Ajuta-ma sa vad clar principiul dupa care lucreaza dragostea Ta.
Tu i-mi dai fara sa ma obligi sa dau. O faci pentru ca ma iubesti.
Deschide-mi ochiii sa vad cum arata lumea in realitate, sa vad nevoile altora. Vreau
sa fiu parte din ceea ce faci Tu pentru a-i ferici pe cei oropsiti. Vreau sa raspund pozitiv la strigatele celor in nevoi. Amin!
Orice donatie pe care doriti sa o faceti poate fi
trimisa pe adresa:
GENESIS  ROMANIAN  MISSION
1713 W Sunnyside Avenue
Chicago, Il 60640
 
Cu specificatia:
“Fratii leprosi din India”
Genesis Mission Lepers

George W. Galis – Recunostinta in ceas aniversar in Tribuna Romaneasca

Familia Galis si Familia Cuc multumeste tuturor pentru dragostea si rugaciunile rostite de dumneavoastra catre Dumnezeu pentru insanatosirea tatalui nostru si va rugam sa ne sprijiniti mai departe in rugaciune; avem mare nevoie de ea in aceste clipe!

http://www.romaniantribune.net publisher Steven Bonica

 Ginduri de apreciere la adresa Pastorului George Galis, fondator al Bisericii Penticostale Romane „Philadelphia”, cu ocazia aniversarii a 38 de ani de la infintarea bisericii.

Urmeaza apreciere si istoric din partea Rev. Ilie U Tomuta, Director Genesis Mission. Va urma si aprecieri de la

  • Florin T. Cimpean – Pastor Senior Philadelphia Church, Chicago
  • Pavel Bochian Jr. – Pastor Asistent Phildaelphia Church, Chicago
  • Petrica Lascau – Pastor Senior Agape christian Church, Phoenix, Arizona si (fost) Pastor Senior Philadelphia
  • Conf. Univ. Dr. John F. Tipei
  • Dr. Iosif Ton
  • Pastor Valentin Popovici, Biserica Baptista Romana din Metropola Chicago
  • Pastor Crinisor Stefan, PhD Agape Christian church Orange County, Laguna Woods, California
  • Pastor Alexandru Trombitas – Pastor Biserica Golgota, Metropola Chicago
  • Pastor Luigi Mitoi – Pastor Senior Bis. Penticostaka Betania, Chicago
  • Pastor Teodor Luca – Pastor Bis. Penticostala „Philadelphia”, Atlanta, Georgia
  • Pastor Ionel Pintilei – Pastor Biserica Penticostala Emanuel, Chicago

Rev. Ilie Tomuta, Director Genesis Ministry:

„Multumiri fie aduse lui Dumnezeu care ne poarta intotdeauna cu carul lui de biruinta in Hristos, si care raspindeste prin noi in orice loc mireasma cunostintei Lui.” 2 Corinteni 2:14

Gindindu-ma la biserica Philadelphia imi iau responsabilitatea sa scriu nu ca si despre o institutie, ci mai degraba despre o biserica crestina formata dintr-un grup de oameni asociati in mod voluntar, marturisind fiecare credinta in Isus Christos, imitindu-i exemplul, si care se silesc sa vesteasca si altora evanghelia. Asta inseamna pentru mine biserica Philadelphia care in acest an a implinit 38 de ani de existenta.

Ma gindesc cu drag, dar in acelasi timp si cu nostalgie la cei 27 de ani petrecuti in aceasta biserica. Eram inca departe cind ea a luat fiinta (in anul 1973), ba mai mult, nu m-as fi gindit niciodata ca voi fi unul din membrii ei. Acum insa am toate motivele sa spun tare pentru ca sa auda toti cei ce isi au obirsia aici: „La multi ani Phildaelphia!”.

Nu pot sa scriu despre acest evenimenet din viata bisericii, ignorind exodul nostru ca romani in aceasta tara si mai cu seama neamintind contributia mare a pastorului fondator al acestei biserici George W. Galis. Mii de romani resimt datoria de a-I multumi lui Dumnezeu pentru Pastorul Galis si pentru tot ceea ce el a insemnat in vietile lor.

Am realizat aceste pagini (In revista Genesis Mission) cu atit mai mult  cu cit starea sanatatii Pastorului George Galis, un adevarat patriarh al bisericii Philadelphia, se schimba de la zi la zi, dorind ca acest omagiu bine meritat sa-i fie o mingaiere si incurajare, aratindu-i aprecierea ce si-a cistigat-o in rindul liderilor bisericilor romanesti din Chicago, si pretutindeni.

George Galis este un slujitor de care Dumnezeu s-a folosit intr-un mod special atit pentru formarea bisericii Philadelphia cit si pentru alte biserici din America. Odata ajuns pe aceste meleaguri, el a fost o mina de ajutor pentru toti cei care doreau sa emigreze in SUA.

Imi aduc aminte de primavara anului 1971 cind tatal meu ne-a socat cu vestea despre prietenul lui George Galis care a plecat din tara. Expresia era de fapt „a fugit”. George Galis era un om pe care cei mai multi il cunosteau frept ginditorul, pentru ca tacea mai mult. Un om cu mare respect pentru cei din jurul lui, om pe care si copii il iubeau foarte mult. Stia sa aibe acelasi respect si pentru ei ca si pentru cei virstnici.

Au trecut anii si numele lui incepea sa fie tot mai cunoscut in Romania. A devenit omul care s-a facut cind luntre, cind punte, pentru cei ce vroiau sa emigreze. Virusul emigrarii incepuse sa cuprinda aproape toate colturile Romaniei. In doar citiva ani, orasele americii incepeau sa fie populate de romani care au lasat totul in urma venind aici sa-si refaca viata. Ca sa ajungi in aceasta tara a tuturor posibilitatilor trebuia sa ai un sponsor si sa aterizezi aici, in marea metropola Chicago, unde erai asteptat de sute de frati, cu fanfare, iar in fruntea lor era acest om cu o inima deschisa pentru orice emigrant.

Ajunsi pe aceste meleaguri, fratii romani au descoperit intr-un fel raiul pamintesc, insa din care lipsea partasia crestina, lipsea biserica, locul unde sa se adune pentru inchinare. Dorul de a avea o casa de rugaciune ii framinta tot mai mult pe cei veniti din diferite parti ale tarii ca sa caute un loc printre straini, aici unde urmau sa traiasca clipe in care credinta sa le fie incercata mai mult decit si-ar fi inchipuit vreodata. Aici urmau sa-si aduca copii la binecuvintare. crescindu-i apoi in a-L cunoaste pe Domnul Isus ca si Mintuitor personal. Multi si-au intilnit aici partenerul de viata. Da, aici urmau sa se lege relatii noi de prietnie cu oameni pe care nu i-au cunoscut niciodata. Aici urmau sa plinga si sa se bucure impreuna.

Astfel la 21 Octombrie 1973, un grup de familii credincioase, in total de 35 de suflete, au inchiriat un local pe strada Damen, unde s-au organizat functionind ca Biserica Penticostala Romana din Nord Chicago, nume sub care au fost recunoscuti de Comitetul Conventiei Romane.

Timp de doi ani, fratii au avut timp sa se cunoasca si sa depuna eforturi semnificative impreuna pentru un tel comun- cumpararea unui locas de inchinare.

In toamna anului 1975 Dumnezeu a adus vremea sa se poata cumpara prima biserica la adresa 3140 West Lawrence Avenue, un loc in care biserica a crescut tot mai mult atit din punct de vedere spiritual cit si ca numar de membrii.

In anul 1978 biserica numara deja 278 de membrii, si dupa alti doi ani biserica s-a afiliat cu denominatia Church of God, cu sediul la Cleveland, Tennessee, iar in anul 1983 biserica s-a mutat intr-o cladire mai mare la adresa 1416 West Waveland Avenue.

In perioada 1974-1990 Pastorul Galis impreuna cu Biserica Philadelphia au ajutat peste 4,500 de persoane sa emigreze in America. Au fost ani in care biserica a trecut atit prin zile furtunoase cit si zile de glorie. In toate acestea fratele george Galis a ramas omul cu integritate de neclintit.

In anul 1985, biserica a avut harul sa primeasca printre noii membrii si familia Petru si Rodica Lascau. Astfel fratele Petru Lascau a inceput sa lucreze „cot la cot” cu pastorul George W. Galis. In anul 1987 fratele Petrica lascau a fost ales ca si pastor al bisericii si fratele Galis a devenit pastor asociat. In anul 1988 Biserica s-a mutat intr-un locas si mai mare pe strada Kedvale.

In urmatorii sase ani biserica a devenit din nou neincapatoare, vazindu-ne din nou siliti iar sa pornim in cautarea unui alt locas de inchinare. In iarna anului 1993 Dumnezeu ne-a deschis o noua usa pentru cumpararea unui loc de inchinare, cel in care ne aflam si in ziua de azi, 1713 Weste Sunnyside Avenue.

In anul 1998 la biserica Philadelphia, Pastorul Petrica Lascau a predat biserica pastorului Florin Cimpean. Au trecut 10 ani in care biserica continua sa se bucure de pace. crescind atit din punct de vedere spiritual ci si numeric.

Biserica Philadelphia isi are un scop bine definit. Ea exista penntru gloria lui Dumnezeu. Fiecare membru fiind o adevarata forta spirituala  in locul in care l-a asezat Dumnezeu. Suntem o biserica a carei viziune este sa fim gata de a sa transmite mesajul Evangheliei pe toate caile posibile. Aici este locul unde copii invata Cuvintul lui Dumnezeu prin intermediul scolii duminicale. Prin harul lui Dumnezeu, biserica Philadelphia gazduieste Misiunea „Genesis” in cadrul creia este si Magazinul de Carte Crestina. Un magazin care dispune de Biblii,  carti crestine si muzica crestina.

Privind peste anii care au trecut suntem tot mai constienti ca a fost un imperativ a vremii noastre sa implicam biserica tot mai mult intr-un sistem de evanghelizare, prin care sa putem ajunge cu vestea buna la citi mai multi oameni pierduti in intuneric.

Pastorul Galis a slujit fara salar; a lucrat ca instalator la spitalul Columbus.

Personal slujesc in biserica Philadelphia din 1983. In tot acest timp am descoperit in pastorul George Galis un slujitor cu un adevarat devotament pentru mintuirea celor din jurul sau. L-am cunoscut de cind eram copil. Era membrul bisericii pe care o frecventa familia noastra. L-am stiut ca pe un om pe care il puteai descifra foarte greu datorita faptului ca vorbea extrem de putin. Cind nu stia sa raspunda la unele intrebari pe care i le punea-i, venea cu o carte in care gasea exact ceea ce erai interesat sa sti.

Acum cred ca este timpul potrivit ca si altii sa marturiseasca citeva cuvinte despre acest om al lui Dumnezeu.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari