Saptamana Casatoriei 2015 – Gabi Lupescu – Cupluri casatorite fericite

Ce pot face cuplurile căsătorite pentru a se asigura că relaţiile lor de căsnicie vor ţine “ până când moartea îi va despărţi ” ? . Primul şi cel mai important aspect este cel al ascultării şi supunerii către Dumnezeu şi către Cuvântul Său !!! . Acesta este un principiu care trebuie să fie la lucru în viaţa celor două persoane înainte de momentul căsătoriei, când bărbatul şi femeia încă nu se c…unosc. Dumnezeu spune : ” Merg oare doi oameni împreună, fără să fie învoiţi” (Amos 3:3) ?. Pentru credinciosul născut din nou, aceasta nu înseamnă deloc o aprobare pentru demararea unei relaţii cu o persoană care nu este credincioasă: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege ?. Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul ?” (2 Corinteni 6:14). Dacă acest prim principiu ar fi respectat, s-ar evita multe suferinţe şi atacuri de cord în căsnicii !!! – Fiti binecuvăntati de Domnul !!!.
„Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei” (Romani 7:2). Principiul de bază aici este că legământul căsătoriei nu se poate rupe decât la moartea unuia dintre soţi. Acesta este punctul de vedere al lui Dumnezeu şi din păcate vedem că din ce în ce mai des el nu se mai aplică în căsniciile din societatea de astăzi. În societatea noastră modernă, relaţiile de căsnicie sfârşesc în divorţ în mai mult de 51% din situaţii. Aceasta înseamnă că mai mult de jumătate din cuplurile care îşi spun “până când moartea ne va despărţi” …nu apucă momentul împlinirii acestei promisiuni !!!.
Sănt foarte multe persoane , atăt bărbaţi căt şi femei creştini, care se confruntă cu aceste probleme , şi căminele lor au ajuns ” să explodeze ” , …luănd decizia pentru a se despărţi , şi dacă au şi copii …situaţia poate fi mult mai distrugătoare , pentru aceştia ! . Să avem curajul să putem să discutăm aceste lucruri , în lumina Sfintelor Scripturi !!!
Un alt principiu care, odată aplicat, a-r conduce la o longevitate a căsniciei este că soţul …să fie supus lui Dumnezeu şi să îşi iubească, cinstească şi protejeze soţia ca şi pe propriul trup (Efeseni 5:25-31). Reversul este că soţia trebuie să fie de asemenea.. supusă lui Dumnezeu şi soţului ei ca şi cum s-ar supune Domnului (Efeseni 5:22). Căsnicia dintre un bărbat şi o femeie este o imagine spirituală a relaţiei dintre Hristos şi Biserică. Hristos S-a dat pe Sine pentru Biserică şi El o iubeşte, o onorează şi o protejează ca şi cum ar fi “Mireasa” Sa (Apocalipsa 19:7-9).
Când Dumnezeu i-a adus pe Adam şi Eva împreună în prima relaţie de căsătorie dintre oameni, ea a fost creată din “oasele şi carnea lui” (Geneza 2:23) şi ei au devenit un “singur trup” (Geneza 2:23-24). Acesta este un concept aproape mort în societatea noastră modernă. A deveni un singur trup are semnificaţie mult dincolo de sensul fizic. Înseamnă aducerea împreună şi a minţii şi sufletului a două persoane pentru a forma unul singur. Această relaţie merge cu mult dincolo de atracţia senzuală şi emoţională şi intră în tărâmul “unităţii” spirituale care nu poate fi împlinite decât atunci când ambii parteneri sunt supuşi lui Dumnezeu şi unul faţă de altul. Aceasta este o relaţie care nu este constituită din “mine sau al meu” ci de “noi şi al nostru”. Acesta este unul dintre secretele unei căsnicii de durată.
Supunerea ….este răspunsul natural atunci când conducerea se face cu dragoste. Când soţul îşi iubeşte soţia precum Hristos iubeşte Biserica (Efeseni 5:25-33), atunci supunerea este un răspuns natural al soţiei faţă de soţul ei. Cuvântul grec tradus ca supus (hupotasso) reprezintă forma continuă a verbului. Aceasta înseamnă că supunerea faţă de Dumnezeu, faţă de liderii noştri, şi faţă de soţ nu reprezintă o decizie de moment. Ea reprezintă o atitudine continuă a noastră, care trebuie să devină un obicei de zi cu zi. Supunerea despre care ni se vorbeşte în Efeseni 5 nu înseamnă că una dintre persoane se supune alteia care este egoistă şi dominantă.
Supunerea biblică este una între două persoane credincioase, pline de Duh Sfânt, care se sprijină una pe cealaltă şi ambele pe Dumnezeu. Supunerea este ca o stradă cu două sensuri. Supunerea este o atitudine de cinstire şi de completare a celor două persoane. Când o soţie este iubită precum Hristos iubeşte Biserica, supunerea nu este un lucru dificil. Efeseni 5:24 spune: “după cum Biserica este supusă lui Hristos.” Acest verset spune că soţia trebuie să îi fie supusă soţului ei în toate lucrurile care sunt bune şi de folos. Prin urmare, soţia nu are nici o obligaţie ca, urmare a relaţiei de supunere faţă de soţul ei, să ignore relaţia sa cu Dumnezeu sau să încalce legile.
Este dureros faptul că rata divorţurilor printre creştinii practicanţi …este aproape la fel de ridicată ca şi în lumea  necreştină. Biblia arată mai mult decât clar faptul că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) şi că împăcarea şi iertarea ar trebui să fie semnele din viaţa credincioşilor (Luca 11:4; Efeseni 4:32). Totuşi, Dumnezeu recunoaşte că divorţul poate să apară, chiar printre copiii Săi. Un credincios divorţat şi/sau recăsătorit nu trebuie să se simtă mai puţin iubit de
Dumnzeu, chiar dacă divorţul şi/sau recăsătorirea nu sunt justificate de posibila motivaţie din Matei 19:9. Adesea Dumnezeu utilizează neascultarea plină de păcat a creştinilor în scopuri pozitive.
Pentru căsătoriţi:
a. Dacă eşti soţ
Asigură-te că îţi iubeşti cu adevărat soţia. A iubi cu adevărat soţia înseamnă a-i face supunerea uşoară!!!.
b. Dacă eşti soţie
Cine este pe scaunul decizional în familia ta ?
Dacă soţul nu conduce, nu prelua tu conducerea !!!.. ci încurajează-l să o facă el !.
Unde te-ai poziţiona pe o scară a supunerii faţă de soţ ?
Nesupusă ?…Sau supusă pe deplin ?

Dar soţul tău… unde te-ar poziţiona ?
Roagă soţul să completeze următorul tabel şi discutaţi apoi rezultatul împreună :

Care sunt trei proiecte în care el doreşte să conducă familia ? . Cum vede el participarea soţiei ca ajutor potrivit ?

Scrie-i o scrisoare comunicându-i ce apreciezi la el !!! … şi că te bucuri că eşti sub autoritatea lui !.
Care sunt trei nevoi …ale soţului tău pe care ai dori să le împlineşti tu ?. Domnul să vă binecuvănteze !!!. Aşa să fie.

În cazul unui soţ pasiv… care a abdicat de la conducere, o soţie înţeleaptă nu îi va lua locul…ci îl va încuraja să conducă. Exemplul Deborei este folositor şi în contextul familiei (Judecători 4:4-9). Ea nu a acceptat poziţia de lider, ci s-a aşezat sub autoritatea unui bărbat.În cazul unui soţ dictator… care ia decizii fără să se consulte cu soţia, soluţia este tot supunerea. Împotrivirea faţă de planurile lui nu ar face altceva decât să îl învrăjbească şi să îngreuneze o posibilă deschidere pentru colaborare. Ştiind că responsabilitatea deciziilor din familie aparţine soţului, soţia ar trebui să se simtă protejată de Dumnezeu. Ea are doar poziţia de sprijin, sfătuitor, al soţului, nu factor de decizie. O soţie înţeleaptă îi spune soţului părerea ei, dar lasă decizia pe seama lui.Excepţia de la această regulă este cazul în care soţul îi cere soţiei să acţioneze împotriva lui Dumnezeu.
Reclame

Caramizile Casniciei (Part 5) Rolul soţului şi al soţiei

Citeste

  1. Part 1 Legamintul
  2. Part 2 Scopul lui Dumnezeu in casnicie
  3. Part 3 Timpul
  4. Part 4  Dragostea
  5. PAGINA ACTUALA – vezi mai jos
  6. Part 6 Reguli pentru o lupta dreapta
  7. Part 7 Finantele
  8. Part 8 Viata Spirituala

de Scott si Cheri Scheer

Societatea modernă a creat confuzie mare în ce priveşte rolurile soţiei şi al soţului şi al familiei creştine, în 9,1 milioane de case din Statele Unite, 2,6 milioane de oameni trăiesc cu partenerul lor fără a fi căsătoriţi; 1,6 milioane trăiesc cu persoane de acelaşi sex, dintre care 40% sunt homosexuali, în 1970,30% dintre mamele care aveau copii sub şase ani lucrau; 51% în 1987, iar în 1990, 75%. Nu numai că a devenit normal pentru toate femeile, inclusiv mame, să muncească, dar vedem tot mai mult cum femeile ajung să deţină poziţii pe care înainte le deţineau numai bărbaţii.

Secolul douăzeci a adus femeii dreptul de a vota, drepturi egale, salarii egale şi avansări pe scara ierarhică, în timp ce unele din aceste schimbări au fost mult întârziate, unele eforturi de a reduce diferenţele dintre bărbat şi femeie s-au dovedit a fi în detrimentul femeilor şi au dus la distrugerea căminului.

DIFERENŢE FIZICE ÎNTRE BĂRBAŢI ŞI FEMEI

– Fiecare celulă diferă prin combinaţia cromozomilor.
– Femeile au o mare vitalitate şi trăiesc în medie cu patru sau cinci ani mai mult decât bărbaţii.
– Primul deget de la mâna femeii este mai lung decât degetul al treilea de la mâna bărbatului,
– Femeile au în general metabolismul mai lent.
– Femeia are stomacul mai mare decât al bărbatului şi plămâni mai mici.
– Ea are altfel de hormoni şi tiroida mai largă şi mai activă, de aceea pielea ei este mai fină şi nu are atâta păr pe corp.

Tot din această cauză, emoţiile oscilează de la maxim la minim.

– Sângele femeilor are mai mult cu 20% celule roşii şi, prin urmare, mai puţin oxigen; corpul femeii se oboseşte mai . repede şi este mai predispusă la leşinuri.
– Bărbaţii au cu 50% mai multă forţă brută.

Una dintre cărămizile unei căsătorii reuşite este înţelegerea rolului şi a unicităţii fiecăruia. De multe ori cuplurile se luptă să treacă peste diferenţele elementare dintre un bărbat şi o femeie. Un cuplu matur le va estima şi le va folosi în beneficiul său. Cuvântul lui Dumnezeu ne-a lăsat câteva principii referitoare la rolurile bărbatului şi al femeii. Tot aşa cum „Isus Cristos este acelaşi ieri, azi şi în veci”, tot aşa planul de bază al lui Dumnezeu pentru om nu s-a schimbat o dată cu trecerea secolelor. Rolurile, presiunile din afară şi condiţiile se pot schimba în mod definitoriu, dar planul fundamental al lui Dumnezeu pentru om nu se poate schimba.

ROLUL FEMEII

„Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei” (1 Corinteni 7:34). „…să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună” (1 Timotei 5:10). „Vreau dar ca tinerele văduve să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea potrivnicului nici un prilej de ocară” (1 Timotei 5:14).

Se spune că Dumnezeu a făcut omul, l-a urmărit câteva zile şi apoi a tras trei concluzii. Mai întâi de toate, aşa cum este scris în Geneza 2:18:”Nu este bine ca omul să fie singur.” A doua a fost: „Am să-i fac un ajutor potrivit.” Cea de-a treia concluzie, pe care unii dintre bărbaţi nu ar crede-o adevărată, a fost: „Pot să o perfecţionez”. Dumnezeu, în planul Său înţelept şi creator, a făcut femeia.

Eva era complementul perfect al lui Adam. Cei doi erau întocmiţi în aşa fel încât să formeze, fizic şi emoţional, un întreg perfect – unici fiecare în parte, dotaţi cu puteri diferite, dar în aşa fel încât împreună să fie perfect uniţi. Eva a fost creată în aşa fel încât trupul ei să poată aduce pe lume copii. La nivel emoţional a fost înzestrată cu răbdarea şi cu sufletul necesar creşterii lor. Dumnezeu a pus în ea dorinţa de a-şi îngriji familia. A avea grijă de casă, a face de mâncare, dar şi o deosebită intuiţie a detaliului sunt daruri speciale pe care Creatorul le-a dăruit femeii. Femeia are o deosebită abilitate în a hrăni, curaţi, îngriji, menţine confortul, iubi, îmbrăţişa, îmbogăţi şi da fără oboseală.

ROLUL BĂRBATULUI

„Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă §i este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8). „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Cristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (Efeseni 5:25).

Adam a fost înzestrat cu viziunea şi instinctul de a conduce. Din punct de vedere fizic era mai mare şi mai puternic şi a fost întocmit în aşa fel încât să apere şi să aducă cele necesare. Agresivitatea sa putea fi uşor temperată printr-un cuvânt plin de iubire sau printr-o mângâiere de către Eva. El putea să răpună un urs şi un moment mai târziu – să îşi legene cu gingăşie copilul pentru a-l adormi. Rolul său a fost comparat cu al lui Cristos faţă de Biserica Sa, ur, exemplu de sacrificiu total, ca dăruire a emoţiilor şi a trupului în întregime pentru bunăstarea familiei sale.

TEMPERAMENTELE

Temperamentele sunt trăsături înnăscute, care ne afectează în mod inconştient comportamentul. Dumnezeu, în planul Său creator perfect, a făcut fiecare făptură unică în felul ei. Aceste diferenţe nu sunt numai de natură fizică, ele sunt şi de natură emoţională. Dumnezeu a adunat emoţiile laolaltă şi le-a pus în noi într-un mod unic. Nici un obiect nu răspunde la stimuli aşa cum răspunzi tu. Familiile cu mai mulţi copii, crescuţi de aceiaşi părinţi, în aceeaşi atmosferă, ajung la concluzia că fiecare copil este unic în felul său.

Chiar dacă fiecare om este înzestrat cu un temperament de fond, acesta poate fi modelat şi transformat de-a lungul vieţii. Perioada copilăriei, dragostea părintească, experienţele de viaţă, obiceiurile, educaţia, autodisciplina, motivarea, atitudinea mentală, sănătatea şi puterea spirituală sunt numai câteva din lucrurile care ne pot influenţa temperamentele. Temperamentele sunt grupate în patru categorii, fiecare cu combinaţia sa de trăsături caracteristice.

Autoritate

Temperamentului autoritar îi sunt caracteristice acţiunile rapide, schimbarea, asumarea responsabilităţilor şi obţinerea de rezultate. Oamenii care au un astfel de temperament lucrează cel mai bine într-un mediu în care nu există supraveghere şi control; ei pot să facă o mare varietate de activităţi. Stilul lor de a conduce este direct şi la obiect, autoritar şi decisiv. Ei sunt motivaţi de provocări, putere şi autoritate. Cei care au acest temperament se tem să nu fie întrecuţi şi cel mai adesea se eliberează de stres prin a deveni ostili. Ei îi judecă pe ceilalţi după abilitatea de a duce la îndeplinire un lucru.

Influenţă

Temperamentului influent îi este caracteristic faptul de a spune poveşti, a verbaliza şi a genera entuziasm. Un om cu un astfel de temperament îşi doreşte o recunoaştere socială, popularitate, şi libertate faţă de a fi controlat şi faţă de detaliu. Stilul său de a conduce este neoficial şi demonstrativ; îi place să delege. Acest individ are nevoie de flexibilitate şi libertatea de a vorbi. El se teme de pierderea recunoaşterii sale şi scapă de stres prin exprimarea emoţiilor şi a sentimentelor intrinseci şi prin dorinţa de acţiune. El îi judecă pe ceilalţi în funcţie de abilităţile lor oratorice sau în funcţie de flexibilitatea pe care o au.

Fermitate

Temperamentul fermităţii presupune să fii stabil, să rămâi într-un loc sau să te ţii de o sarcină până o duci la capăt şi să dai dovadă de multă răbdare. Cei care au un astfel de temperament au nevoie de o apreciere sinceră, procedează în mod tradiţional şi dau rezultate. Stilul lor de a conduce este autodirecţionat şi le îngăduie şi altora libertatea de a interveni. Ei au nevoie de stabilitate şi de apreciere din partea altora, precum şi de timp pentru schimbare. Ei se tem de confruntări şi de schimbare. Se apără de stres prin a dormi excesiv. Ei îi judecă pe ceilalţi după constanţa şi prietenia lor.

Conformitate

Caracteristicile acestui temperament includ menţinerea standardelor, urmarea direcţiilor şi verificarea preciziei. Omul cu temperament conformist îşi doreşte un mediu care să nu aducă schimbări neaşteptate sau bruşte şi să îi asigure protecţie şi siguranţă deplină. Modul său de a conduce este calculat, structurat şi metodic. El are nevoie să facă parte dintr-un grup, într-un mediu controlat, având timp pentru analiză. Temerile sale sunt acte iraţionale şi antagonice; pentru a-şi rezolva stresul are nevoie de timp petrecut în singurătate.

Sperăm că aţi reuşit până acum să vă identificaţi temperamentul dumneavoastră şi al partenerului. Nu uita că fiecare din aceste temperamente îşi are calităţile sale deosebite, dar şi slăbiciunile sale. Nici un temperament nu este mai bun decât un altul.

Isus a fost alcătuirea celor mai bune componente ale fiecăruia dintre aceste patru temperamente. Fiecare temperament are puncte tari şi puncte slabe.

Scopul nostru ca şi creştini ar trebui să fie să ne folosim de punctele noastre tari şi să ne controlăm slăbiciunile. De multe ori în consilierea familiei auzim cupluri care se vaită: „Căsătoria noastră pur şi simplu nu merge; suntem atât de diferiţi”. De ce contrariile se atrag? Mai întâi de toate, credem că este parte a planului lui Dumnezeu. Două temperamente diferite au în general două perspective diferite. Această obiectivitate este o binecuvântare într-o perspectivă mai largă a lucrurilor.

Un ajutor potrivit trebuie să fie un complement, în al doilea rând, un om este atras în general de cineva care nu are trăsăturile pe care le are el. Temperamentul influenţabil admiră abilităţile organizatorice ale temperamentului autoritar. Temperamentul autoritar apreciază stabilitatea temperamentului ferm. Problemele apar însă atunci când nici unul nu vede cum punctele tari ale temperamentului partenerului sunt de fapt exact completarea de care celălalt are nevoie. Tendinţa temperamentului influenţabil de a pune omul înainte de datorie nu este în sine greşită; temperamentul autoritar consideră că înainte de toate este datoria. Cine are dreptate? Cine greşeşte? Nici unul. Fiecare acţionează în acord cu temperamentul său. Înţelegând astfel lucrurile, un cuplu matur îl va lăuda pe Dumnezeu pentru tot ce a pus mai bun în celălalt.

Dacă soţul tău sau soţia ta ar avea acelaşi temperament n-aţi mai avea parte de o perspectivă în plus, diferită de cea proprie. Să nu consideraţi diferenţele dintre voi ca fiind un teren de conflict, ci consideraţi-le o oportunitate de a ajunge la deplinătatea pe care Dumnezeu o doreşte în unirea voastră.

Recomandăm fiecărui cuplu să-şi evalueze temperamentele. Cei mai mulţi consilieri familiali sunt pregătiţi să vă ajute. Multe căsătorii cu probleme au fost repuse pe picioare în urma unei înţelegeri profunde a temperamentului fiecăruia. Dumnezeu v-a creat diferit ca soţ şi soţie în folosul vostru. Apreciaţi aceste diferenţe! Cea mai înaltă vocaţie a femeii este să fie o nevastă şi o mamă bună. Nu lăsa ca presiunile din partea societăţii să fie o cursă de a crede că dacă nu eşti câştigătoare la locul de muncă eşti falimentară în viaţă. Bărbaţilor – cea mai înaltă chemare a voastră este să vă daţi viaţa pentru familiile voastre. Stabiliţi-vă priorităţile! Dumnezeu are un plan minunat pentru voi; acceptaţi diferenţele care există şi împliniţi acest plan.

Teme de casă:

1. Analizează temperamentul lui.
2. Analizează temperamentul ei.
3. Fă o listă cu trăsăturile lui de bază.
4. Fă o listă cu trăsăturile ei de bază.
5. Fă o listă cu domeniile conflictuale.
6. Gândeşte-te la căi prin care aceste domenii conflictuale ar putea fi o sursă de putere.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari