ITALIA: Conferință MISIUNE – la Roma 24-26 Martie 2017 Invitat Pastor Aurel Gheorghe

Dați mai departe tuturor celor ce locuiesc in apropierea Romei!

Conferință misiune Roma 24-25 Martie 2016

Cerem harul și binecuvântarea Domnului peste întâlnirea fraților din Italia ce va avea loc la Roma, având ca temă evanghelizarea și misiunea în afara zidurilor Bisericii. Domnul să-Și arate slava, trezind pe românii din diaspora și atingând multe suflete care să se dedice lucrării Sale!
Salutări sfinte din Roma,
Aurel Gheorghe
Reclame

Politia Italiana: Musulmanii arunca crestini in mare

Photo credit megamarketing.info

Sursa: Yahoo News Traducere In Limba Romana: Agnus Dei

Roma, Italia (AP) – Politia siciliana a raportat joi, ca migranti musulmani au aruncat 12 crestini peste bordul unei salupe care naviga din Libia cu destinatia Italia.  O grupare de ajutorare a raportat un alt caz in care 41 de persoane sunt banuiti ca s-au inecat dupa ce au fost aruncati in apa marii de musulmanii care calatoreau si ei pe aceeasi imbarcatiune.

Politia din Palermo a spus ca au retinut 15 musulmani care sunt suspectati de asaltul de pe mare, dupa ce au anchetat pe supravietuitorii din Nigeria si Gana, care relatau cu lacrimi in ochi de amarul celor intamplate. Acestia au ajuns la Palermo miercuri dimineata, dupa ce au fost salvati din mare de vaporul Ellensborg.

Cei 15 musulmani au fost acuzati de omucidere multipla agravata de ura religioasa, a afirmat politia italiana intr-o declaratie.

Supravietuitorii au spus ca s-au urcat pe bordul unei salupe de cauciuc in data de 14 Aprilie, de pe coasta Libiei, care avea la bord 105 pasageri.

In timpul traversarii apelor, migrantii din Nigeria si Gana, care erau crestini,  au fost amenitati de 15 pasageri musulmani, care originau din Coasta de Fildes, Senegal, Mali, Guineea Bisau, ca vor fi abandonati pe mare,

In cele din urma, amenintarea a fost dusa la indeplinire si 12 pasageri au fost impinsi in mare peste bordul salupei. In declaratie se spune ca motivul a fost pentru ca victimile „practicau credinta crestina, in timp ce agresorii erau musulmani.”

Declaratia arata deasemenea ca crestinii care au supravietuit, au reusit sa ramana la bordul salupei numai datorita faptului ca au format un lant uman si in felul acesta au reusit sa reziste asaltului.

Italian Police: Muslims Threw Christians Overboard

VIDEO by Wrath0fKhan

 

Jihadiştii din Statul Islamic ameninţă Italia. Roma, pregătită să trimită soldaţi în Libia

Vezi si – Crestinul egiptean care a chemat numele lui Isus si Numele celor 21 de martiri crestini egipteni din Libia

Revista de propaganda ISIS a supraimpus steagul negru al Califatului Islamic pe varful obeliscului in Piata Sfantul Petru de la Vatican . Photo credit www.nairaland.com

Deja din Octombrie 2014 Isis ameninta Vaticanul si Roma cu o cucerire totala, publicand aceasta coperta (mai sus). Titlul copertei este: Cruciada a falimentat si intr-un articol la pagina 37, ISIS ameninta o invazie a Vaticanului. In 15 februarie, dupa aparitia acelui video in care ISIS a decapitat 21 de crestini egipteni pe o plaja in Libia, unul dintre mascati afirma: „Noi vom cuceri Roma, cu permisiunea lui Allah, si prin promisiunea profetului nostru…”

“În ultimele săptămâni, gruparea jihadistă a devenit a treia parte combatantă în războiul civil din Libia”, iar occidentalii se tem că Statul Islamic ar putea lansa atacuri teroriste pe celălalt mal al Mediteranei, împotriva Europei”. Cinci mii de militari italieni sunt pregătiţi să plece în Libia, pentru a lupta împotriva grupării Statul Islamic.

În faţa acestui pericol, cinci mii de militari italieni sunt pregătiţi să plece în Libia, pentru a lupta împotriva grupării Statul Islamic. Anunţul a fost făcut de ministrul de Interne, care a cerut o intervenţie NATO pentru distrugerea teroriştilor. Reacţia oficialilor de la Roma vine după ce jihadiştii au decapitat 21 de egipteni creştini, pe care-i răpiseră luna trecută.

Citeste mai mult: adev.ro/njx29l

Un film de Pasti (1) Quo vadis

Nero si arderea Romei

Filmul original, din 1951, „Quo vadis” este titlul unui roman istoric, scris de Henryk Sienkiewicz, în anul 1896. Romanul înfăţişează în chip deosebit de viu civizilatia din Roma şi persecuţiile suferite de creştini, în perioada împăratului păgân Nero, pe fundalul unei poveşti de dragoste. Pentru opera lui literară, în anul 1905, autorului polonez i s-a decernat Premiul Nobel. Titlul cărţii, însemnând în limba latină „Unde mergi?” Romanul evocă persecuțiile suferite de creștini în perioada lui Nero și aceasta prin intermediul poveștii de dragoste dintre o tânără creștină, Ligia și Marcus Vinicius, patrician roman. Acțiunea se desfășoară în cadrul cetății Romei.

Daca doriti sa vedeti filmul in Limba Engleza, fara subtitrare faceti click aici. Ca sa cititi cartea in Limba Engleza faceti click aici. Ca sa cititi mai mult despre acest roman, inclusiv care personaje sunt reale si care sunt fictive faceti click aici.
FILMUL in Limba Engleza – http://gloria.tv/?media=133076

film

CARTEA (622 pagini)

View this document on Scribd

Quo vadis?

Quo Vadis?

O poveste cutremuratoare despre puterea care este invinsa de credinta, despre credinta care aduce dragostea si despre dragostea care a schimbat Roma din timpul lui Nero.
Ofiterul roman Marcus Vinicius, care tocmai se intorsese dintr-un razboi din Asia Minor, ajunge acasa la unchiul sau Petronius, prieten al imparatului Nero, un estet si iubitor de arta. Vinicius ii destainuie lui Petronius ca s-a indragostit de o fata frumoasa si misterioasa, pe nume Ligia, pe care a intâlnit-o in casa generalului Aulus Plaucius. Dorind sa-l ajute pe tânar, Petronius ii propune sa-i faca o vizita lui Plaucius. Acolo, Petronius realizeaza ca Vinicius are dreptate; el decide sa-l ajute pe nepotul sau. Vinicius si Ligia se intâlnesc in gradina, unde fata deseneaza un peste pe nisip.

Mai mult

John Wycliffe – o scurta biografie

Biografia lui John Wycliffe de la ViataVesnica.Ro:
John Wycliffe, care a trăit în timpul domniei regelui Edward III, în 1372, a fost profesor la Universitatea din Oxford. Într-o vreme în care doar puţini oameni s-au bucurat de educaţie, Wycliffe a fost cunoscut pentru erudiţia sa în filozofie şi religie.În această perioadă creştinismul era într-o situaţie tristă. Deşi toată lumea cunoştea numele Cristos, putini îi înţelegeu învăţătura. Credinţa, mângâierea, folosul Legii,lucrările lui Cristos, slăbiciunea omenească, Duhul Sfânt, puterea păcatului, lucrările harului, mântuirea prin credinţă si libertatea creştinului nu au fost pomenite niciodată în Biserică. În schimb, Biserica era preocupată doar de ceremoniile vizibile şi tradiţiile omeneşti. Oamenii îşi petreceau toată viaţa îngrămădind ceremonie după ceremonie în dorinţa de a căpăta mântuirea, fără să ştie că o puteau primi doar cerând-o. Oamenii simplii, needucaţi, care nu cunoşteau Scriptura, se mulţumeau să cunoască ce le spuneau pastorii, iar aceştia erau preocupaţi să îi înveţe doar lucrurile venite de la Roma, majoritatea învăţăturilor fiind date spre folosul propriului lor ordin şi nu pentru slava lui Cristos.Văzând că Evanghelia lui Cristos este pângărită de greşeli şi invenţii ale acestor episcopi şi călugări, s-a hotărât să facă tot ce-i stă în putere ca să schimbe situaţia şi să-i înveţe pe oameni adevărul. S-a luptat mult ca să declare în mod public faptul că intenţia sa era doar să scape Biserica de idolatrie, mai ales în ceea ce priveşte sacrementele şi împărtăşania.

Image via Wikipedia

Acest lucru a înfuriat desigur pe călugări, ale căror ordine au devenit avute în urma câştigurilor intrate din oficierea cereminiilor şi plata serviciilor lor. În curând preoţii şi episcopii s-au alăturat nemulţumiţilor, urmaţi de arhiepiscopul Simon Sudbury, care a întrerupt salarizarea lui Wycliffe şi i-a poruncit să nu mai predice împotriva Bisericii. Când nici măcar acest lucru nu s-a dovedit eficient, arhiepiscopul a apelat la Papă. Însa Wycliffe a continuat să-şi expună gândurile în predicile adresate poporului; regele Edwar purta simpatie faţă de predicile sale dar s-a putut bucura şi de spijinil unor nobili ca John de Gaunt, Ducele de Lancaster, fiul regelui şi Lordul Henry Percy.

Învaţăturile lui Wycliffe pot fi sumarizate în următoarele puncte, preluate din predicile sale:

– Sfânta euharistie, după rugăciunea de consacrare, nu este chiar trupul lui Cristos;

– Biserica Romei nu este mai importantă decât orice altă Biserică, şi lui Petru nu i-a fost dată mai multă putere de către Cristos decât altor apostoli;

– Papa nu are mai multă putere decât orice alt preot;

– Evanghelia este suficientă fiecărui om, fără alte reguli adăugate de oameni şi fără adăugiri la Evanghelie;

– Nici Papa şi nici o altă faţă bisericească nu are puterea sau dreptul de a pedepsi pe păcătoşi.

În 1377 i s-a ordonat lui Wycliffe să apară în faţa episcopilor săi şi să răspundă acuzaţiilor aduse de aceştia, din moment ce el a continuat să predice despre aceste lucruri deşi i se interzisese. Wycliffe s-a înfăţişat înaintea lor în ziua de joi, 19 februarie 1377, însoţit de patru călugări învăţaţi, Ducele de Lancaster şi Lordul Henry Percy, care era Lord Mareşalul Angliei.

Catedrala Sf.Pavel a fost înconjurată de o mare mulţime care s-a adunat ca să ajungă la Capela Doamnei Noastre, unde autorităţile bisericeşti erau în aşteptare. După câteva minute, Ducele de Lencaster şi lordul Percy s-au implicat într-o discuţie fierbinte cu episcopul, cu privire la Wycliffe, dacă el ar trebui să stea în picioare sau să şadă în timpul audierilor. În curând cearta a lăsat loc ameninţărilor, toţi cei prezenţi s-au alăturat grupurilor antagoniste şi conciliul a trebuit să fie dizolvet încă înainte e ora 9. Wycliffe a scăpat astfel de pedeapsa pentru cazurile sale. În curând a murit regele Edward III şi tronul a fost ocupat de nepotul său, Richard al II-lea. Ducele de Lancaster şi Lordul Percy au renunţat la slujbele lor guvernamentale şi s-au retras din viaţa publică, dar Wycliffe încă se putea bucura de sprijinul multor nobili. În 1377 Papa Grigorie a trimis un mesaj la Universitatea din Oxford, în care o mustra pentru că a lăsat ca învăţăturile lui Wycliffe să prindă rădăcină şi cerea ca Wycliffe să fie redus la tăcere. Acest lucru l-a încurajat pe arhiepiscopul de Canterbury şi pe elţi episcopi, care s-au hotărât să se întâlnească şi să cadă de acord asupra modului în care va fi pedepsit Wycliffe.

În ziua în care acesta urma să fie audiat, un bărbat pe nume Lewis Clifford, care era un membru al Curţii, fără însă a avea prea multă putere, s-a dus la episcopi şi i-a avertizat foarte serios să nu îl condamne sub nici o formă pe Wycliffe. Episcopii au fost atât de uluiţi de această cerere încât nu au luat nici o atitudine împotriva lui Wycliffe în acea zi.

Secta lui (oamenii neaprobati de regele Angliei si episcopii Bisericii Anglicane) a început să creasca în ciuda opoziţiei Bisericii. Unele persoane autoritare de le Oxford au încercat să îl facă să tacă, alţii l-au sprijinit cât au putut, iar Biserica [Catolica] l-a declarat eretic şi i-a ameninţat pe partizanii lui cu excomunicarea. O perioadă de timp Wycliffe ori a stat exilat, ori a stat ascuns, dar s-a întors în parohia sa înainte de a muri in 1384.

În 1415 Sinodul de la Constanz l-a declarat eretic notoriu pe Wycliffe, care a murit în erezia sa [anti Catolica] şi s-a dispus mutarea oaselor sale din pamântul sfinţit. În 1425 ramaşiţele sale au fost deshumate, oasele i-au fost arse si aruncate în râu, Cuvântul lui Dumnezeu şi adevărul învăţăturii lui John Wycliffe nu vor fii nimicite niciodată.

Deşi regele Richard s-a lăsat influenţat de Papa Urban şi Papa Bonifaciu IX si a publicat câteva decrete împotriva doctrinelor protestante, nu exista nici o mărturie ca cineva să fi fost condamnat la moarte pentru doctrine în timpul domniei sale.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari