Romi Mocanu – Isus domneste peste gandurile noastre?

Photo credit ministryfeeds.com

Isus domneste peste gandurile noastre? Suntem atenti la lumea gandurilor noastre?

In textul din Marcu 14, Isus domneste si peste gandurile ucenicilor si le spune: Unul ma vince. Nici unul dintre ucenici nu stia pe unde a fost Iuda, cu cine a facut tranzactie, cu cine a negociat vanzarea. Dar, Domnul stia. Si totusi, nu-i spune asa, direct, brutal: „Nemernicule, tradatorule,” ci ii provoaca sa se verifice. As dori ca Duhul lui Dumnezeu, Duhul acela Sfant care vine de la Tatal si de la Fiul sa ne ajute sa ne verificam gandurile noastre in momentele acestea. Sa ne adunam gandurile, sa ne reculegem si sa ne verificam cum stam. Nu cumva prin fapta noastra, prin trairea noastra, prin prezentarea noastra, prin cate si mai cate am tradat pe Domnul, nu cumva L-am vandut pentru o functie? Nu cumva L-am vandut pentru o anumita stare materiala? Nu cumva L-am vandut, poate, pentru nimic, ca si cum L-am vandut pentru intreaga lume? Este egal? Nu exista scuza pentru pret sau functie de pret, ci este responsabilitatea pentru gest. Nu cumva L-am tradat pe Domnul nostru sau L-am vandut?

„Unul dintre voi Ma va vinde.” Si ucenicii stau si se intreaba: „Nu cumva eu?” „Nu cumva eu?” Da ce, voi nu va stiti? Voi nu va cunoasteti? Spunea Nutucu, recitand Psalmul 139, ceva cu privire la vrajmasi. Si-i cunostea Imparatul, psalmistul, ii cunostea. Dar, oare ne cunoastem pe noi insine? Ne temem de vrajmasi dincoace, dincolo. Vremuri tulburate. Ucraina e langa noi si altii au zis ca pot sa ajunga pana la noi. Si cand se pornesc, nu mai stiu sa se opreasca. Si ne framantam, ne temem de ei. Dar de eul nostru, de noi insine, de gandurile noastre nu ne ingrozim cand o iau razna?

Oare domneste Hristos peste gandurile noastre? Fara acceptul nostru n-o face. El stapaneste. El cunoaste orice gand, absolut orice nuanta de cugetare. Dar isi exercita domnia in mod binecuvantat acolo unde este acceptat. Si Cuvantul lui Dumnezeu in 2 Corinteni 10:5 spune astfel – Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.  Cand spune „Noi”- este responsabilitatea noastra, este obligatia noastra, este ceea ce trebuie sa facem noi. Si in mintea cui [facem asta]? Fiecare are dreptul si autoritatea in mintea lui. Nu putem noi sa rasturnam izvodirile mintilor bolnave ale cuiva. Cati nu ar vrea sa-si schimbe orientarea poate a unui mare stat? Nu neaparat vorbesc de al nostru, desi n-ar strica. Cati n-ar vrea sa-l schimbe acuma pe Putin al Rusiei, sa nu mai semana teroarea. Cati n-ar vrea? Are cineva putere? Nu. Dar el insusi ar putea sa schimbe ceva in mintea lui? Domnul sa aiba mila de el.

Noi putem ceva sa rasturnam in mintea noastra. In izvodirea mintii noastre, acolo putem. Si mai departe – şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos. Ce inseamna asta? Ca acceptam domnia lui Hristos peste gandurile noastre. Iuda n-a acceptat domnia lui Hristos, El, l-a numit si el „Invatatorule”. Sa si ploconeste, Il si saruta. Dar nu a acceptat domnia peste gandruile lui. Caci daca ar fi acceptat domnia Domnului Isus Hristos peste gandurile sale, nu L-ar fi vandut. Fie ca Dumnezeu sa ne ajute si Duhul Sfant sa ne insufleteasca sa fim atenti la lumea gandurilor noastre.

Verificarea personala

Romani 12:1-3

1 Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.
3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.

Este vorba de verificarea personala, acea transformare in duhul mintii, acea innoire necesara, sa conduca si la controlul simtirilor. Vorbim despre fapte, vorbim despre cuvintele ce le rostim si de care suntem responsabili, de privirile care se observa incotro sunt indreptate daca cineva te supravegheaza. Dar lumea gandurilor si a simturilor cine le controleaza? Stiti cine? Dumnezeu. Dumnezeu, prin Cuvantul Sau care este taietor, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri.  Patrunde pana acolo, incat, spun in esenta, judeca gandurile si simtirile inimii si acum. In gandurile noastre, in simtirile noastre, in parerile pe care le avem despre noi insine, Domneste Hristos? Isus domneste peste simturile noastre? Zice Cuvantul Domnului aici: „spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” Dumnezeu, care prin Hristos domneste.

Suntem noi acei care sa ne supunem domniei? Cand ne vom supune domniei, cand vom accepta domnia, vom beneficia si de misiunea lui Hristos, ca Mantuitor. Caci Dumnezeu L-a facut Domn si Hristos. Domn si Mintuitor. Slavit sa fie numele Lui. Si de aici pornesc celelalte. Cand gandirea este curata si sfintita, cand simtirile deasemenea sunt sfintite si curate, controlate de Duhul lui Dumnezeu si am acceptat domnia Domnului Isus Hristos peste ele, privirile vor fi curate, vor fi sincere. Faptele vor fi pe masura simtirii si a gandurilor, ca toate pornesc de la ganduri. Planurile vor fi deasemenea cumpatate si controlate, caci planurile pornesc aici [in minte]. Aici sunt invartite si apoi sunt expuse sau prezentate. Toate celelalte vor decurge in mod binecuvantat. Si atunci, nu va trebui sa spui: „Vai guruca [gura], trebuie sa ai grija ce vorbesti, ca vine Cina [Cina Domnului].   Atunci, nu va trebui sa fi in alerta maxima cu privire la alte manifestari, ca vine Cina.

Cand domneste Hristos peste simtiri si peste ganduri, toate lucrurile acestea care vin apoi sunt intr-o masura desavarsita, intr-o matca, intr-un fagas binecuvantat. Atunci nu trebuie sa-ti spuna nici pastorul, nici comitetul, cum sa te porti si cum sa te cercetezi. Atunci n-ar trebui sa fie necesar sa-ti spuna nici parintii, daca o mai fac, cum sa te imbraci, cum sa te pastrezi curat. Atunci n-ar mai trebui sa-ti spuna nimeni cum sa pastrezi si sa recunosti domnia lui Dumnezeu ca si Creator, lasandu-ti fata asa cum ti-a dat-o Dumnezeu, spaland-o doar si ingrijind-o si parul asa cum ti l-a dat Dumnezeu, nelezand suveranitatea lui Dumnezeu in creatie. Atunci toate lucrurile si-ar urma cursul lor binecuvantat. Cand? Cand Isus domneste peste gandurile noastre, peste simtirile noastre. Atunci nu mai trebuie sa spui: „Frate, oare sunt eu, oare esti tu?” Ca tare cred ca s-ar fi bucurat unul sa auda pe celalalt: „Stii? Is eu.” Ca asta inseamna absolvirea mea.

Stii? Cateodata ne simtim parca absolviti de o anumita responsabilitate cand vedem ca si altul a facut o boacana, cel putin ca si noi. „No, nu-i rau ca a mai facut cineva nazdravaniile astea.” S-ar putea ca unii sa se fi asteptat sa auda, sa spuna pe care dintre vecini: „Eu sunt.” Numai cel care era [Iuda] n-a spus. A iesit si afara era noapte. Noapte, in gandurile lui. Noapte, in simtirile lui. Si a fost noapte si in faptele sale si noapte si in sfarsitul lui si din nefericire, noapte in eternitatea lui. Dumnezeu vrea sa traim in lumina si sa incheiem alergarea in vesnica lumina. Amin

BISERICA PENTICOSTALĂ NR 1 DEJ  14 -09- 2014 VIDEO by Cornel Pop

Romi Mocanu – Cina Domnului 20 Iulie 2014

Sa-i multumim din toata inima lui Dumnezeu, care ne-a binecuvantat si cu acest timp din dimineata zilei de astazi pentru a putea fi in partasia Cuvantului lui Dumnezeu, in partasia cantarilor de lauda, in duhul rugaicunii. S-a vorbit despre lucrarea Domnului Isus Hristos, despre lucrarea Duhului Sfant in viata noastra, in viata credinciosilor. Lucrarea Duhului Sfant- care nu incepe, dupa cum unii cred, atunci cand a fost botezat cineva cu Duhul Sfant. Ci, Duhul Sfant lucreaza din forma incipienta a constientizarii cu privire la vinovatie la pacat, cu privire la starea aceasta de boala a sufletului, provocata de pacat. In Evrei, in cap. 12:1-3  Cuvantul sfant spune:

Şi noi, dar, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice pedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentruca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

Slavit sa fie Domnul! Tinta alergarii noastre trebuie sa fie tinta privirii noastre. Cat de ciudat ar fi ca un alergator, un atlet daca vreti. Si Pavel folosea exemplificarea  cu cei care joaca la jocurile de obste. Erau jocurile olimpice probabil. Ce ciudat ar fi ca un atlet, care vrea sa puna mana pe un premiu, sa se uite in stanga si sa fuga spre dreapta. Cam ce sort de izbanda ar avea? Cand tot ceea ce inseamna posibilitate omeneasca, de la mental, de la acel concept de biruitor. Daca pornesti la alergare cu ideea ca n-ai sanse, mai bine sa stai jos. Daca iti lipseste spiritul de biruitor, stai acasa si creste castraveti. Un om care vrea sa fie biruitor trebuie sa aiba un spirit  de biruitor, sa gandeasca biruinta. Si totul trebuie sa fie concentrat apoi si fizic, absolut tot. Si privirea tinta, inainte. Nici la dreapta, nici la stanga. Unde-i tinta, acolo trebuie sa fie si privirea.

Daca intrebi crestinii consecventi si practicanti, ca ceilalti, de nume… ii intrebi de pomana. Care este tinta lor? Scopul lor? Asteptarea lor? In proportie foarte, foarte mare, daca nu 100%, cu ceva foarte putin minus, vor spune Imparatia lui Dumnezeu. Cuvantul Domnului spune ca daca ne-am pus nadejdea in Hristos pentru lucrurile de aicea, sa ne mearga bine, ca e bine sa crezi ceva. Face bine. Daca ne-am pus nadejdea in Hristos numai pentru lucrurile acestea suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii. Ne-am pus nadejdea in Hristos? Este tinta noastra Imparatia lui Dumnezeu? Nu este o alta cale pentru Imparatia lui Dumnezeu in afara de Domnul Isus Hristos. Este singura cale. De fapt, este calea. Nu o cale. Este CALEA.

Scrie sa tinem cont ca suntem inconjurati de un nor asa de mare de martori. De aceea, trebuie sa dam la o parte orice piedica si pacatul care infasoara asa de lesne. Va imaginati pe cineva alergand cu picioarele legate? Si daca ti-s libere picioarele, incercati sa fugiti cu mainile legate si veti vedea care va fi situatia. Zice Cuvantul lui Dumnezeu ca pacatul leaga, infasoara. Deci, imobilizeaza si inaintare nu va exista. De aceea, sa rugam inca odata pe Domnul, sa lucreze prin Duhul Sau cel Sfant la acea consteintizare necesara. Cand va veni Duhul mangaierii, Duhul Sfant, El va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul.

Si apoi, dand la o parte orice piedica, dand la o parte pacatul care infasoara asa de lesne, sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Doamne, ajuta-ne. Cu staruinta- lasand si dand la o parte tot ce ar putea sa ne impovareze, sa ne tina legati.   Si sa ne uitam tinta la capetenia si desavarsirea credintei naostre, adica la Isus. Si repeta Cuvantul Domnului nuanta aceasta: Uitati-va, dar, cu luare aminte la cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. Pentru bucuria care Ii era pusa inainte a suferit crucea, a dispretuit rusinea si ‘ma duc la Cel de la care am venit’. Si zicea: „Si niciunul dintre voi nu ma intreaba: Unde Te duci?” Pentru bucuria care Ii era pusa inainte. Care era bucuria aceia? Ca merge la Tatal. Pentru bucuria aceia ca a implinit misiunea care i-a fost incredintata.

Unde te duci? Zice: Nimeni dintre voi nu Ma intreaba unde Ma duc. In Apocalips 3:21 este mentionat statutul celui biruitor- Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. Unde te duci? Ma duc la Tatal. Unde te duci? Ma duc sa sed pe scaunul Meu de domnie. Unde Te duci? Ma duc sa va pregatesc un loc, pentru ca acolo unde voi fi Eu sa fie si slujitorul Meu. Unde Te duci? Ma duc sa primesc slava  care Mi-a fost pregatita inainte de intemeierea lumii. Unde Te duci? Ma duc sa primesc numele despre care Pavel aminteste  in epistola catre Filipeni. Ma duc sa primesc numele mai presus de orice alt nume. Ca in acest nume sa primesc inchinarea, a celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant. Si orice limba sa amrturiseasca spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. Slavit sa fie numele Lui. Domnul, Domnul inaltat mai presus de orice gandire, de orice posibilitate de investigare si de perceptii. Domnul. Si acest Domn, Isus Hristos, binecuvantat fie numele Lui, in seara cinei, pentru ca stia ca se duce la Tatal, zice Cuvantul sfant in Ioan 13:1 Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I -a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă iubea pe ai Săi, cari erau în lume, i -a iubit pînă la capăt. (din primele 10 minute, mai sunt 20 de minute din mesaj)

Biserica Penticostală nr.1 Dej 20-07-2014

VIDEO by Cornel Pop Predica incepe la minutul 76 (1:16:00)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari