Luigi Mitoi – LIMBAJUL SUFLETULUI

luigi-mitoi-17

Rugaciunea este limbajul sufletului pentru ca-l scoate pe om din dimensiunea fizica, a omenescului.  si-l duce cu sufletul dincolo de timp si spatiu in prezenta lui Dumnezeu, in sala tronului. Rugaciunea este miracolul credintei. Cine are credinta si se roaga, se intampla tot felul de miracole. Omul se naste din nou. Uneori, la rugaciunea lui, se vindeca bolnavii. Alteori, se intampla tot felul de lucruri.  pentru ca Dumnezeu onoreaza ascultarea oamenilor  mai mult decat orice altceva. Cum un tata intinereste cand copilul il asculta, tot la fel, Dumnezeu este onorat de ascultarea copiilor Lui. In Biblie, intalnim aproximativ 480 de rugaciuni sau referiri la rugaciune, ceea ce inseamna foarte mult. Primul text din Biblie care vorbeste despre rugaciune este Geneza cap. 4:26, acolo unde Scriptura spune ca atunci au inceput oamenii sa cheme Numele Domnului.

Vine o vreme cand nu mai poti sa stai si pur si simplu incepi sa chemi Numele Domnului. Poate nu faci asta astazi, dar nici nu iti imaginezi prin ce vei trece maine. Ai atunci, atunci cand vei trece prin anumite experiente care te vor frange, care-ti vor demonstra cat de vulnerabil esti, cat de desarta este viata pe care ai pretuit-o asa de mult si anturajul. Atunci vei spune: Scaparea mea este la Domnul. Si vei chema Numele Domnului. Ce bine ar fi sa apuci sa chemi numele Domnului.

  • CE NU ESTE RUGACIUNEA?
    Rugaciunea nu este o practica religioasa. Cine se roaga in maniera asta va fi recompensat de sistemul religios.
  • Rugaciunea nu este doar o dorinta emotionala. Desi exista emotie in rugaciune. Noi suntem niste oameni, niste fiinte emotionale. Noi avem emotii, noi plangem. Noi ne bucuram. Noi radem. Noi ne intristam. Si in rugaciune trecem prin toate starile acestea in functie de situatie.
  • Rugaciunea nu este o metoda a refuza sa facem ceea ce este partea noastra, rugandu-L pe Dumnezeu sa faca El. Uneori spunem: Doamne, da-ne rabdare. Sunteti siguri ca o sa ne dea Dumnezeu rabdare? Stiti ce spune Biblia, cum primim rabdarea? Trecand prin suferinta. Asa spune Biblia, ca trecand prin suferinta, primim rabdare. Trecand prin munca, primim bani. Noi vrem sa ne rugam si Dumnezeu sa ne trimita la pachet un pachet de rabdare. Rugaciunea nu-i o metoda de-a incerca sa scapi de ceea ce ar trebui sa faci, rugandu-L pe Dumnezeu sa faca El. E treaba noastra sa ne rugam. Nu putem sa-i vindecam pe toti cei ce sunt bolnavi in adunare in perioada asta. Noi nu putem sa-i vindecam, dar putem sa ne rugam. Putem sa postim. Ca facem lucrul asta zi si noapte, e o onoare pentru noi. Daca stam la o cafea, nu ne ajunge o ora. Ce rai sunt oamenii. Scaparea noastra e bunatatea lui Dumnezeu. Dar nici ea nu se risipeste.
  • Rugaciunea nu este o metoda prin care-l informam pe Dumnezeu  ca avem nevoi. El stie treaba asta.
  • Rugaciunea nu este o metoda ca sa punem in evidenta spiritualitatea noastra. Spiritualitatea se pune in evidenta prin modestie. Nu prin publicitate.

CE ESTE RUGACIUNEA?

E foarte greu de dat o definitie. Rugaciunea este sa te rogi. Am ales definitia catehismului presbiterian. Ea spune ca – Rugaciunea este  jertfa dorintelor noastre pentru Dumnezeu in favoarea lucrurilor conform voii Sale, in Numele Domnului Isus Hristos, in contextul marturisirii pacatelor si recunoasterea plina de multumiri a milei Sale.

  • Rugaciunea este dovada ca nu depindem de noi si de resursele noastre cu care ne-a binecuvantat Dumnezeu. Nu depindem de priceperea noastra, de intelepciunea noastra, de planurile noastre, ci depindem de Dumnezeu. Cand Ii spunem: Ai mila si ajta-ne. Inseamna: Doamne, nu pot. Tu, poti. Te rog, fie-Ti mila de mine.
  • Rugaciunea este mijlocul prin care aplicam autoritatea noastra in Numele Domnului. Sau autoritatea pe care o purtam in Numele Domnului. Sau autoritatea pe care am primit-o n Numele Domnului. Noi suntem reprezentanti ai Imparatiei lui Dumnezeu pentru ca suntem cetateni ai Imparatiei lui Dumnezeu. Prin Hristos, noi, suntem in Imparatie.

DE CE TREBUIE SA NE RUGAM?

Nici nu are rost intrebarea.

  • Pentru ca orice relatie dintre doua sau mai multe persoane este comunicarea.
  • Pentru ca Biblia ne incurajeaza sa ne rugam lui Dumnezeu si nu doar atunci cand cerem. Rugaciunea noastra nu inseamna sa cerem. ADuceti-va aminte ca Pavel spune: Cu cereri, rugaciuni si multumiri. Iata ca prezinta rugaciunea ca si ceva similar cu cererea. Nu inseamna ca cererea este o rugaciune neaparat. Zice: Rugaciuni, cereri si multumiri.
  • Pentru ca ajutorul si resursele oamenilor lui Dumnezeu, a bisericilor lui Dumnezeu, a familiilor nascute din nou este Domnul. Asta este ajutorul nostru.
  • Pentru ca in felul acesta Il invitam de Dumnezeu sa rezolve problemele prea mari pentru noi. Avem capacitatea sa ne rugam mult neintrerupt. Trebuie sa ajungem la nivelul la care practicam rugaciunea, nu doar vorbim despre ea. Nici nu ne cinstim parintii si bunicii care s-au rugat mult. Trebuie sa imitam exemplul lor. Trebuie si noi sa ne rugam mult. Prea mult modernism. Prea mult pe distractie. Prea mult ris. Prea mult entertainemnt. Prea mult, in comparatie cu prea putina rugaciune, prea putina modestie, prea putina citirea Bibliei. Dar, vrem miracole. Oamenii lui Dumnezeu, Dumnezeu nu isi vinde resursele. Le da celor care se sfintesc. Va cerem si dvs.: Sfintiti-va. Sfintiti-va. Sfintiti-va. Marturisiti-va. Sunati pe cineva cu care aveti o problema si spuneti: Mai, iarta-ma. Iarta-ma. M-am rugat si am constatat ca e bine sa-ti cer iertare. Vreau sa merg pe alt drum; vreau sa fac altceva cu sufletul meu. Nu traiesc vesnic aici, vreau sa fiu sigur de locul unde vreau sa ajung.
  • Pentru ca sa rezistam ispitelor vietii. Suntem prea slabi. Dvs. stiti ce vreau sa spun ca sunteti oameni ca mine. Ne enervam de nimic. Ne defocalizam. N-avem puterea sa iubim, sa iertam. Avem o gramada de probleme cand incercam sa-l imitam pe Dumnezeu. Ispitele sunt dupa noi. Nici nu ne trezim bine, ca sunt prezente. Ne asteapta. Spunea unul dintre pastori astazi in discutia noastra: Spune poporului, daca se trezeste noaptea, sa faca o rugaciune pentru ca noaptea-i mai linistita decat ziua si in lumea spirituala. Cand poporul va incepe sa faca asta, vom putea sa vorbim despre lucrurile pe care le purtam in suflet cu speranta. Oameni ai lui Dumnezeu, pocainta este sfanta. Oamenii care au trait-o, au avut o lepadare de sine  incredibila. Au fost niste oameni sfinti- in telefon, in computer, in relatii, pe toate metodele acestea de socializare au fost sfinti.
  • Pentru a avea o viata plina de bucurie….

NOTITE din primele 1 minute, mai sunt aprox 25 de minute din mesaj.

Luigi Mitoi – Limbajul sufletului (8 Ianuarie, 2017)

Biserica Penticostală Română Betania, Chicago (01.01.2017). Predici pentru vremuri grele – http://www.fiti-oameni.ro

Rugăciune pentru Noul An – de Viorel Udrişte

new-year-foto-crosswalk-com

Rugăciune pentru Noul An

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.” (Ps. 39:4)
„Care este numărul zilelor robului Tău? (Ps.139:84)

Viorel UdristeMetafora dominantă pentru rugăciune în Biblie este conversația cu Dumnezeu; persoana care se roagă Îi oferă cuvinte lui Dumnezeu și este încrezătoare că Dumnezeu aude sentimentul pe care ea îl exprimă: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.” (Ps.34:6)

Rugăciunea este un schimb de încredere; ne asumăm situația unui copil încrezător și ne rugăm cu credință, care să fie egalată de supunere, Dumnezeu își aduce aminte de slăbiciunea noastră, ne iubește în calitate de copii ai Săi, ne aude și răspunde rugăciunilor noastre: „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Ps.138-3)

Rugăciunea este puternic afectată de faptul că ființele umane se uită la „înfățișare sau la înălțimea staturii”; rugăciunea este puternic afectată pentru că este făcută din alte motive; rugăciunea este respinsă dacă este rostită de oameni nelegiuiți: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1Sam.16:7); „și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.” (Marcu 12:40) & „Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.” (Prov. 28:9)

Rugăciunea este un schimb de încredere între Dumnezeu și poporul Său; Dumnezeu este poziționat în milă, așteptând supunerea poporului Său, în timp ce poporul lui Dumnezeu este poziționat în încredere și în reamintirea promisiunilor Sale; Dumnezeu Se poziționează în postura de a-i ajuta pe cei drepți în inimă; le răspunde la rugăciune pentru a fi credincios propriului caracter și lasă în seama oamenilor să aleagă modul de a acționa față de Sine. „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.” (Ps.66:18-19)

Rugăciunile sunt stârnite de necazuri, de boală, de nevoia de călăuzire, de pocăința de păcate, de consternarea față de căile Domnului sau de sentimentul gol al depărtării de El. Așadar dacă starea credinciosului este conform cerințelor lui Dumnezeu și există în permanență o bună motivație a acestuia pentru rugăciune putem vorbi despre o relație constantă de părtășie a credinciosului cu Dumnezeu prin rugăciune.

Ceea ce ne-am propus pentru anul în care tocmai am intrat, trebuie să fie în concordanță cu ceea ce ne reprezintă ca și copii ai lui Dumnezeu; înainte de a cere lucruri care le putem atinge mai greu sau foarte greu, putem cere ceva care este la îndemână pentru fiecare dintre noi și anume:
– recunoaște că Dumnezeu este nădejdea ta;
– recunoaște că ești slab în fața ispitei și a încercării;
– cere izbăvire de toate fărădelegile tale;
– conștientizează că Dumnezeu pedepsește păcatul
– să veghem asupra căilor noastre;
– să avem grijă la gură;
– să avem o atitudine corectă;
– încrede-te în Dumnezeu, El poate ajuta în orice problemă a vieții;

Lipsa unor binecuvântări cerești și chiar pământești poate fi cauza unei stări confuze de altfel a credinciosului în viața de zi cu zi; păcatele personale, lipsa de credință, lipsa perseverenței în rugăciune, relații incorecte fața de soț/soție, copii, rude, vecini, colegi de servici, cu cei din biserică… s.a.m.d. ; toate aceste lucruri contează în economia vieții de credință a fiecărui credincios, toate aceste lucruri influențează în rău sau în bine viața noastra de zi cu zi !

Avem cuvintele Mântuitorului care practic spulberă orice urmă de îndoială a celor ce se încred cu adevărat în Cel ce face astfel de promisiuni… perfect valabile și astăzi: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24)

Adevărata rugăciune (rugăciunea care trebuie ascultată), este recunoașterea personală și acceptarea voinței divine – Brooke Foss Westcott

Viorel Udrişte

Doamne, fii cu Abigail!

Abigail a început tratamentul de specialitate

Săptămâna trecută a ajuns la spital pentru analize. Vineri, 30 decembrie 2016, părinții au primit rezultatul – leucemie.

Forma bolii e serioasă și micuța este în grija fostului ministru al Sănătății, dr. Ritli Ladislau. Acesta împreună cu dr. Gabriela Miculschi, sunt renumiți în țară, alături de colegii lor de la Timișoara, pentru rezultatele extraordinare din ultimii 20 de ani în tratarea cancerelor și a afecțiunilor hematologice la copii. Mulți copii vindecați de acești medici sunt deja adulți și le sunt recunoscători toată viața.

Acum, Abigail a început tratamentul de specialitate. Acesta include transfuzii de sânge.

Aradon

Sa sutinem familia in rugaciune prin aceasta incercare. Dumnezeu sa fie alaturi de ei in aceasta incercare. Cei care puteti dona sange, gasiti informatii la ultimul link din aceasta postare.

Mesaje de suport:

De la Sora Elisabeta Ton:

Ne unim in rugaciune si ne rugam pentru Abigail Mocan. Chiar acum am impartasit cazul lui Abigail. 
Domnul este Dumnezeu Rapha, Cel ce vindeca.

De la Pastorul Luigi Mitoi:

Am pus numele lui Abigail pe lista de rugaciune a bisericii. Ne vom ruga cu totii Domnului pentru vindecarea ei. Fiti binecuvantati!
Marius Cruceru intr-o postare pe blog:
Ca unul care am stat lîngă un copil despre care ni s-a spus că va muri în scurt timp, mă alătur în post și rugăciune părinților și tuturor celor care doresc să arunce în sus un gînd bun. Dumnezeu să se îndure! ( Vezi aici )

Citeste si –

 

Multi au ramas si sunt in adormire si cred ca vremurile sunt departe, dar iata ce striga DUHUL SFANT; „Vremea este aproape! Treziti-VA! Treziti-VA! Treziti-VA!

Dumnezeu sa pazeasca Romania. Stiri tulburatoare vin din mai multe parti. ISIS isi face prezenta pe continentul Est-European, Rusia ameninta ca Romania este o tinta prioritara daca ar porni razboiul. Mai jos, 3 descoperiri cu mesajul sa NE TREZIM!

Ezechiel 33:7-9

7. Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvîntul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.
8. Cînd zic celui rău: ,Răule, vei muri negreşit!` şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sîngele lui îl voi cere din mîna ta.
9. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă dela calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mîntui sufletul.
 

1. Descoperire in martie 2015 sora Daniela Dinu, Romania

DOMNUL a spus ca la granitele tarii se aude zanganit de arme!
Poporul sa intre degraba in rugaciune pentru ca DOMNUL va ocroti poporul nostru, dar se vor ridica doua mari puteri care vor vrea sa se razboiasca si sa faca razboi pe pamantul acesta.

Daca noi ne vom uni si copiii DOMNULUI de​ ​pretutindeni vor chema Numele DOMNULUI, ​ne vom pune la altar cu toata fiinta noastra, DOMNUL va interveni si va opri. Daca nu, DOMNUL va ingadui!

Am vazut un steag mare care era alb dar din alb incepea sa se faca dare ca de sange pe steagul acela si DOMNUL a spus: „In loc de steag de biruinta sa nu fie steaguri de doliu in casele noastre!”

DOMNUL vrea sa intram degraba la altar si sa ne trezim​, ca mana Lui DUMNEZEU va lucra si va lupta pentru noi, pentru poporul nostru!

2. Descoperire din 14. aprilie 2015

Este glasul Celui ce striga si spune: „Hotarat lucru pentru Romania, iata ce striga DUHUL SFANT; iata, iata, ca se fac planuri in ascuns si marea va vrea sa se faca de sange; granitele vor fi scaldate in sange! Daca poporul se va smeri, se va pleca, se va trezi, EU spun ca EU, DOMNUL, nu voi ingadui!

Multi au ramas si sunt in adormire si cred ca vremurile sunt departe, dar iata ce striga DUHUL SFANT; „Vremea este aproape! Treziti-VA! Treziti-VA! Treziti-VA! Si la adapostul Celui Preainalt, caci vine o vreme de stramtorare, de greu; praduitorii sunt gata sa arunce armele si sa aduca peste tara blestem, dar EU, DOMNUL, voi binecuvanta pe cel ce sta in spartura si nu voi ingadui!

Mamele isi vor tine copiii la piept, daca vor intra degraba in ascultare si va chema Numele MEU peste casele lor si peste teritoriul in care EU, DOMNUL, le-am asezat.

Rugati-VA de pretutindeni, ca acele puteri care vor sa se razboiasca si vor sa ridice para, sa fie inlaturate si date la o parte!

Mana sfanta de TATA va ocroti de puterea straina care vrea sa cotropeasca si va aduce biruinta!”

ISUS HRISTOS este DOMNUL! ISUS HRISTOS s-a coborat in trup!
Multumim si TE slavim, TE laudam si TE binecuvantam in veci de veci,
TATA, FIULE si DUHULE SFANT! Amin! Amin!

3. Descoperire de la DOMNUL pentru Romania, prin sora Dorina Potop -14.04.2015:
     „Asa vorbeste DUHUL SFANT, Aleluia, Aleluia, ISUS HRISTOS este DOMNUL! 
Voi cerne poporul acesta, si cei ce vor umbla in neprihanire, zice DOMNUL,  vor fi la adapostul aripilor MELE, iar cei ce beau si sorb nelegiuirea ca apa,  pe unii ii voi trece in tarana pamantului, pe altii ii voi trece, zice DOMNUL,  prin suferinta si prin teasc greu, pana isi vor ridica privirea-n sus si vor recunoaste ca DUMNEZEUL lui Israel are toata puterea si toata autoritatea;  ca EU voi face o lucrare, zice DUHUL SFANT in poporul acesta, pentru ca au trait
fara grija-n Sion, zice DOMNUL, pentru c-au nesecotit harul care le-a fost dat  si nu au luat aminte la glasul DOMNULUI care striga: „Cercetare, Cercetare!”
     ISUS HRISTOS, DOMNUL  a venit si va veni in trup! EL este viu! Aleluia!”
      Precizari din partea surorii Dorina in legatura cu vedenia pe care a avut-o:
   ” Iar la poporul acesta, Roman, s-a vazut cum erau niste steaguri asa de doliu ,  dar toate erau cam un metru de la pamant si fluturau asa; deci de la pamant erau cam  un metru ridicate asa, dar erau jos, dar aliniate multe, multe steaguri, asa, si  fluturau steagurile alea, si DUMNEZEU a spus ca EL va face o triere, pe unii ii va  pune in tarana pamantului, iar pe altii ii va baga in teasc, pana cand isi vor ridica  privirea-n sus, ca sa recunoasca puterea si autoritatea LUI DUMNEZEU!
   
Nu poate sa insemneze neaparat razboi; poate DUMNEZEU sa cerceteze printr-o  calamitate, printr-un cutremur,…deci nu neaparat…DUMNEZEU are multe metode  de a cerceta poporul asta.”
    DUMNEZEU asteapta de la poporul Roman sa se prostearna in genunchi, ca la Revolutia din 1989, si au rostit rugaciunea „TATAL Nostru” si au strigat:
     „Exista DUMNEZEU si DUMNEZEU este cu noi!”
      In acest caz DUMNEZEU va ocroti Romania! DOAMNE, ajuta! Amin!
CITESTE si –

Florin Ianovici – Rugaciune

Vezi programul aici – Vrei sa fii vindecat? 29 Martie 2015

VIDEO by Biserica Betel

Cinci sugestii pentru rugăciunea în secret

Photo – hellogiggles.com

Rugăciunea privată este importantă, chiar esențială, lucrul acesta este clar pentru creștin. Dar felul în care privim rugăciunea este o deschidere glorioasă pentru experiențele și rutina noastră, pentru șabloanele noastre și pentru diferitele sezoane ale vieții noastre. Pe măsură ce ne evaluăm (sau începem să) propriul ritm și propriile practici, uitați aici cinci sugestii pentru a vă îmbogăți rugăciunea privată.

1. Creați-vă propria odăiță.

Găsiți-vă un loc regular pentru rugăciunea în privat și dacă nu puteți găsi unul, faceți-vă unul. Poate fi un simplu birou liber sau un loc unde poți îngenunchia. Mulți au constatat că a te ruga lângă pat aduce mai multe roade decât a te ruga în pat. Poate poți găsi o cameră întreagă pentru tine sau să te cuibărești sub niște scări, un loc cu suficient spațiu pentru stat sau îngenunchiat și suficientă lumină pentru a citi sau chiar pentru a scrie. A avea propriul tău loc te va ajuta să fii regular în privința rugăciunii.

    2. Începe cu Biblia.

Pentru că rugăciunea este o conversație pe care nu noi o începem, ci un răspuns la inițiativa și vorbirea lui Dumnezeu în Cuvântul Său, mulți dintre noi am învățat – împreună cu George Mueller – să începem cu Biblia. Mueller spune că timp de zece ani, el și-a început fiecare dimineață cu o încercare imediată, fierbinte și prelungită de a se ruga, doar pentru a învăța, în final, că rugăciunile sunt mai bogate și concentrate pe El atunci când vin ca un răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu.

De atunci, Mueller a început cu o scurtă rugăciune cerându-I lui Dumnezeu ajutorul în timp ce citea, apoi mergea prima dată la Biblie și își deschidea urechea la ceea ce găsea în Cuvânt, prin meditație, transpunere, prin disciplina meditației, apoi ajungea la momentul rugăciunii private zilnice.

3. Adorați, mărturisiți, mulțumiți, cereți.

După ce ai citit și meditat din Biblie, înainte de a deschide porțile „liberei rugăciuni” – exprimând tot ceea ce avem în inimă – ar putea fi de folos să avem ceva la îndemână. William Law sfătuia în devoționalele sale pentru dimineața să „avem ceva fixat și ceva liber”. La fel este și cu rugăciunea privată.

Martin Luther recomanda să ne rugăm conform Rugăciunii Domnești, dar cu alte cuvinte în fiecare zi. O formă testată în timp ar fi urmptoarea: adorare, confesiune, mulțumire, implorare. În primul rând, adoră-L pe Dumnezeu cu laude pentru adevărul revelat în timpul citirii tale și a meditației la Scriptură, apoi confesează-ți propriile păcate, slăbiciuni și eșecuri, apoi mulțumește-I pentru har și milă, apoi, în final, imploră – adu cereri înaintea Lui – pentru tine, pentru familia ta, biserica ta și altele.

    4. Divulgă-ți dorințele – și dezvoltă-le.

În primul rând, ceva stabilit și fix; acum, ceva liber. Aceasta este o „rugăciune liberă” în care ne rugăm ceea ce avem în inimă, spunem ceea ce ne împovărează și ne înspăimântă în acea zi sau în acel moment al vieții. În rugăciunea privată trebuie să fim onești cu Dumnezeu și cu noi înșine. Exprimă-ți inima Tatălui tău. El deja o știe, dar vrea să o audă de la tine. Acesta este un privilegiu de negrăit!

Dar pentru Dumnezeu, rugăciunea nu este doar un loc unde noi ne divulgăm inima, ci un loc unde ne și dezvoltăm dorințele. Acolo găsești puterea. Rugăciunea ne schimbă inimile ca nimic altceva. Poate în mod special când urmărim rugăciunile din Biblie, din Psalmi sau cele ale apostolului (ca în Efeseni1:17-21; 3:16-19; Filipeni 1:9-11; Coloseni 1:9-12) și multe altele ca exemple pentru a ne  modela și a ne exprima dorințele în fața lui Dumnezeu.

    5. Fă-o să fie mereu una nouă

Schimbă-ți rugăciunea cu ocazia Noului An sau a unei luni noi, a unui nou sezon din viața ta. Regular sau cu anumite ocazii, scrie anumite rugăciuni cu grijă (o fațetă de mare valoare a disciplinei păstrării unui jurmal), întârește-ți afecțiunile în rugăciune prin post sau ia o pauză din haosul vieții și retrage-te în liniște și singurătate.

Puține lucruri sunt cele care merită atenția și investiția noastră precum privilegiul și puterea rugăciunii private.

David Mathis desiringGod.org – Traducere Resurse Crestine

The Messengers – Rugaciune

Inima mea sa fie ca a Ta, plina de har si de compasiune
Vreau sa ii vad pe cei din jurul meu cum Ii vezi Tu, Isuse Domnul meu
Cu fapta mea sa te-oglindesc doresc, pe cel cazut sa il ridic ca Tine
Dragostea Ta domneasca-n viata mea, slujirea mea sa fie ca a Ta.

Sunt aici, Isus, trimite-ma pe mine
Foloseste-mi viata pentru slava Ta
Inima mea bate numai pentru Tine
Tu imi esti de-ajuns si Te voi lauda.

Doamne-ajuta-ma, Doamne-nvata-ma
Doamne-asculta ruga mea
Chipul Tau, Isus, tot mai mult as vrea
Sa se vada-n viata mea.

Doamne, Tata, asculta ruga mea…

8 Mai 2011 – Filmat in timpul misiunii din Burundi Africa unde pastorul misionar Cornel Urs impreuna cu misiunea The Messengers, biserica Agape, ajutam la constructia bisericii de 3000 de locuri. VIDEO by Dan Damian

Messengers – https://www.facebook.com/pages/The-Messengers

 

Ligia Teodora Dragomir – Un nou diagnostic (Fetita lui Christian Dragomir)

Photo credit

Photo credit Tipografia Credo

Sa ne rugam pentru familia Corina si Christian Dragomir si in special pentru scumpa lor fetita  – Ligia Teodora Dragomir. Ligia Teodora Dragomir s-a nascut in 05 Aprilie 2010 insa conditia ei de viata a fost declarata atunci una incompatibila cu viata. Diagnosticata cu mai multe afectiuni depistate ulterior, Teodora a inceput din acel moment lupta pentru supravietuire.

Saptamana aceasta, Ligia Teodora Dragomir a primit un nou diagnostic: Leucom Corneean, are o leziune pe ochiul drept. Citeste mai multe detalii aici – http://www.lidiateodoradragomir.ro/un-nou-diagnostic-leucom-corneean

Ruga… O, iartă Doamne atâta nepăsare

Photo credit Facebook

O Viata Eficienta de Rugaciune

Nimic nu e prea greu pentru Dumnezeu. Photo westa.org

O VIATA EFICIENTA DE RUGACIUNE
de Chuck Smith
„Cea mai grozava arma a crestinului este rugaciunea!”
  • 1.  CE ESTE RUGACIUNEA?
  • 2.  SCOPUL RUGACIUNII
  • 3.  PRIVILEGIUL RUGACIUNII
  • 4.  RUGACIUNEA EFICIENTA
  • 5.  PUTERE IN RUGACIUNE
  • 6.  ROAGA-TE, SI EU VOI RASPUNDE
  • 7.  PACATUL LIPSEI DE RUGACIUNE

de la Marius

Beniamin şi Nora Fărăgău – 2 Emisiuni şi Gânduri pentru Anul Nou 2014

Gânduri pentru Anul Nou 2014

Beni şi Nora Fărăgău discută diverse subiecte cu Rodica Baciu la Emisiunea ‘Pentru noi, femeile’. Printre subiectele discutate: Viaţa de familie, viaţa cu copiii, stresul de la sărbători, adevărata sărbătorire, conflicte familiale, iertarea aproapelui, iertarea in familie şi experienţe şi intamplări din viaţa familiei Fărăgău.

VIDEO by Credo TV

Beni si Nora Faragau – Sfârşit de an

Rodica Volintiru – Conferinta Femeilor Chicago 31 Mai 2013

VEZI PAGINA Rodica Volintiru Mesaje

Rodica Volintiru Chicago 2013

E intr-adevar frumos cand fratii se aduna impreuna si surorile cand se aduna impreuna si vrem intr-adevar sa fim un manunchi frumos, care aduce Domnului glorie si slava. Vrem  sa fim un manunchi , vrem sa avem o mireasma care se imprastie mai departe.  …Domnul vrea sa te intareasca, sa te incurajeze mai mult in ziua de astazi, ca tu ai pret inaintea Domnului, ca tu esti valoroasa inaintea Domnului. Ca Domnul prin tine poate sa faca lucruri mari si frumoase. Tu trebuie doar sa te increzi in Dumnezeu. Tu doar trebuie sa te apropii mai  mult de El. Mai mult sa facem, cu alte cuvinte, mai mult efort din partea noastra ca Dumnezeu sa ne intareasca,  sa ne foloseasca mai mult pentru slava numelui Lui. E atata nevoie pretutindeni, cel putin si in primul rand, cel mai puternic in rugaciune. Iar noi femeile suntem chemate sa fim luptatoare. Nu zic nimic, ca barbatii nu sunt luptatori. Ba da. Dar in noi exista ceva care Dumnezeu a pus. Cele care aveti copii stiti ce lupta se da inlauntrul tau, mai ales cand vine momentul nasterii. Cata durere, cata lupta este in trupul nostru atunci, ca acel copil sa vina pe lume.

Astfel de lupte, de multe ori in rugaciune, noi femeile trebuie sa avem, pentru ca Domnul iti pune o sarcina pe umerii tai, ca iti pune o persoana, o biserica, o tara. E de la Domnul. Iar tu o porti zi si noapte in rugaciune, inaintea lui Dumnezeu si apoi vine timpul nasterii. Dar cu durere, este o lupta. Caci vrei cu adevarat sa vezi copiii tai mantuiti. Vrei sa vezi sotul tau mantuit sau eliberat, sau mai puternic. Vrei sa vezi biserica, sa vezi orasul tau, tara ta, chiar pentru aceasta trebuie rugaciune. Noi femeile suntem chemate la asa ceva, avem acest dar. Daca nu l-ai dezvoltat inca, asta inseamna ca din cauza anumitor altor circumstante nu ai avut timp, sau nu ti-ai facut suficient timp. Dar , numai incepe de la 5 minute care poate le ai, du-te la 10 minute. De la 10 minute du-te la 20 de minute si ai sa vezi ca ajungi si la 2 ore si la 5 ore si la 6 ore de rugaciune. Sa vezi ca faci o diferenta atuncea. In prezenta Domnului intr-adevar sunt bucurii nespuse si e atat de frumos sa cautam mai mult decat orice in lumea aceasta prezenta Lui. Poti sa faci orice ai face, sa ai darurile cele mai mari, incat sa muti muntii. Poti sa ai cele mai mari talente, sa ai multi bani, cea mai mare influenta. Poti sa faci orice, cel mai important care sa te atraga este prezenta Lui si iubirea care trebuie sa o avem pentru El.

De aici porneste totul. Aceasta dragoste pentru El ma duce automat la dragostea orizontala- pentru cei din jurul meu. Si atunci, totdeauna vei avea o motivatie foarte puternica ca sa mijlocesti pentru altii, ca sa ajuti pe altii. Nu mai poti sa fi indiferent. De ce? Acea putere, acea lumina de sus, acea dragoste de sus, a iubirii supranaturale care este insusi Dumnezeu, care este insusi Hristos, este Duhul Sfant a venit si te-a atins. Nu ca nu ai avut pana acuma pe Hristos, nu ca nu ai Duhul Sfant, nu ca Dumnezeu Tatal nu e cu tine. Ba da. Dar ai vrea mai mult. Care dintre voi vreti mai mult din Dumnezeu? In fiecare zi Ii spun, „Doamne, vreau mai mult din Tine. Nu ma satur Doamne, e prea putin cat am. Vreau mai mult din Tine!” Si acest mai mult din Dumnezeu ma duce mai mult pe orizontala sa fiu mai efectiva, sa ajut si mai multi. Cand nu poti, vei fi izolata in casa ta, in problema ta, in necazul tau, in bisericuta ta. Vei fi blocata acolo si nu vei face mare lucru. Dumnezeu ne-a chemat, Domnul Isus ne-a chemat sa venim la El. Si apoi a zis, „Duceti-va.” El te cheama intai, „Veniti la Mine.” Ne echipeaza si apoi te trimete. Fiecare dintre noi, poate sa fi doar in casa ta, poti sa fi in blocul tau, in biserica ta, in misiune, in alte tari. Depinde, fiecare are o chemare. Dar pana nu esti echipat si umplut de puterea Lui nu poti sa faci mare lucru. Si e atata nevoie .

VIDEO by hearthofprayer

Va spun, in ultimele luni vad, aud si primesc e-mailuri, telefoane si pe facebook atatea cauze, atatea dureri, atatea apasari, atatea crize de depresie si oamenii se sinucid. (De) Crestini vorbesc. Si am zis, „Doamne, dar ce se intampla? De ce?” Cu alte cuvinte, reiese ca Satana are mai multa putere peste biserica Ta decat noi? De ce? Problema este la noi pentru ca nu stim sa luptam. Nu stim cum sa stam in spartura. Nu stim cum sa mergem mai departe. De ce? In momentul cand ne rugam si sa fim sincere, incepand cu mine. De cate ori te-ai rugat pentru o cauza, pentru o problema si n-ai primit nici un raspuns? Care este primul lucru care se intampla cu tine? Vine descurajarea.  Vine o apasare ca nici nu-ti mai vine sa te rogi. Descurajarea aceasta este ca un sarpe otravit care te musca. In momentul cand te-a muscat vrajmasul acesta cu descurajare, cu dezamagire care te duce la depresie, nu numai ca te-a muscat si te-a otravit. Te sufoca. E un piton care iti ia toata energia. Nu odata am trecut pe aici. De aceea vorbesc din experienta. Nu odata am trecut pe aici, ca nu iti este usor cand vezi, „Aia de ce? Aia de ce? De ce nu-mi raspunzi Doamne?” Si-ti vine sa renunti (give up). Dar imediat … Duhul Domnului  mi-a spus odata, „Eu nu te-am creat ca sa renunti. Te-am creat sa te lupti! Lupta-te lupta cea buna a credintei.”

Nu neaparat ca te lupti cu demonii. Sunt cazuri in care trebuie sa le poruncesti sa iasa afara. Dar trebuie sa te lupti lupta credintei. Dar care? Ce inseamna credinta? O incredere neclintita in lucrurile care nu le vad, in El, in Hristos. „Doamne, Tu ai promis.” Chiar daca nu vad nimic, chiar daca nu inteleg nimica, chiar daca situatia mea, a cauzei pentru care ma rog eu e mai grava, eu totusi aleg sa stau pe stanca. Astazi, Duhul Domnului vrea sa te intareasca indiferent de ce necaz, problema, situatie ai. Indiferent ca e grava sau mai putin grava, sau cel din casa ta, de langa tine este asa, Domnul vrea sa te incurajeze. Nu ceda. Nu inceta. Nu ingadui acelui sarpe sa te otraveasca, sa-ti ia toata bucuria, toata pacea. Deci, acest duh de dezamagire, nu numai ca te musca si te otraveste, te fura, iti fura bucuria, iti fura pacea, iti fura pasiunea, iti fura duhul de rugaciune. Nu mai ai chef de nimic, de familie, inclusiv de viata, nu doresti nimic decat „Nu mai pot!” Iti vine sa mori si ajungi asa la sinucidere. Intelege-ti? Atat de mult lucreaza vrajmasul in ziua de astazi si vine acest duh de dezamagire cu minciuni. El e tatal minciunii. Si daca te-a prins cu minciuna la nivelul mintii tale si-ti spune, „Uite, Dumnezeu nu-ti raspunde, Dumnezeu nu te mai iubeste, lui Dumnezeu nu-I pasa de tine si incepe cu tot felul de lucruri negative. Ca ce scop? Sa te faca sa te indoiesti de bunatatea lui Dumnezeu, „Uite, daca Dumnezeu te iubeste, de ce a lasat sa treaca asta peste tine? Daca Dumnezeu te iubeste, de ce ai ramas fara bani? Daca Dumnezeu te iubeste, de ce ai ramas fara job? Daca Dumnezeu te iubeste, de ce ingaduie sa treci pe aicea bolnav? Daca Dumnezeu te iubeste, de ce sotul tau nu se pocaieste, de ce copilul tau este aicea?

Si noi ce facem? Daca n-ai fundatia in Hristos, in Cuvant si nu stai pe stanca, si indiferent ce furtuna vine, tu ramai tare, neclintit aicea, ai cazut si esti legat si esti prins de razboi. Si tu trebuie sa incepi sa te lupti. Daca nu ai langa tine prieteni (si de aceea suntem chemati sa ne ajutam uni pe altii) vei cadea si greu mai iesi de acolo. Si de atatia am auzit, inclusiv pastori care au ajuns la sinucidere. Ma doare sa spun lucrul acesta. Ca a cerut ajutor si nimeni nu s-a rugat pentru el ca le-a fost frica ca demonii sa nu sara pe ei. Ma doare cand aud asa ceva. Ma doare asa de mult ca nu suntem invatati, nu stim sa ne luptam spiritual. Ne trebuie o fundatie atat de puternica in Domnul, in cuvantul Lui, in momentul cand vine furtuna, indiferent cat de puternica este, eu stau pe stanca ca stanca ne este Hristos. Si El nu  minte, El este credincios. El ma iubeste. „Tata, nu mai pot. Dar, stiu ca ma iubesti. Dar, stiu ca-Ti pasa de mine. Dar, stiu ca toate lucrurile lucreaza spre binele … Dar…,” si-mi fixez ochii spre El.

In Vechiul Testament, citim la Numeri 21 – cand poporul evreu a cartit si a fost nemultumit, ce s-a intamplat cu el? Dumnezeu s-a maniat si a trimis serpi infocati, care-i muscau si mureau. Totusi s-a ridicat cineva ca sa mijloceasca. A fost Moise. Cati mijlocitori are Hristos astazi in Bisericile Lui? In momentul cand vezi o durere, un pacat in biserica, fi sincera acuma, inaintea Domnului, ce faci? O judeci pe sora, judeci pe fratele, judeci pastorul, judeci liderul- judecam! De partea cui suntem? In momentul cand incepem sa cartim, sa barfim, sa judecam- suntem de partea vrajmasului. De a-ti sti… Eu stiu putin din cate mi-a aratat Domnul, cat sufera Hristos pentru asa ceva in momentul acela. Cand vede un pacat, este o durere… Cand vad un pacat este o durere, dar ma duc cu fata la pamant si plang si postesc si strig ca si Moise, „Doamne, mai bine nimiceste-ma pe mine decat poporul acesta, pentru ca este al Tau!” Nu vreau sa ma dau de partea vrajmasului, sa incep sa judec si sa critic pe sora mea, pe fratele meu, pastorul meu sau oricine ar fi. Nu, ci eu sunt chemata ca sa mijlocesc. Sunt chemata ca sa fiu in unitate cu Hristos. Hristos sta la dreapta Tatalui si mijloceste pentru noi zi si noapte.

Un frate Indian are multe revelatii cu Domnul, printre care spunea, „Aveam 300 de cauze pentru care trebuia sa ma rog. S-a pus in genunchi si a anuntat familia, „Nu ma deranjati.” Si la un moment dat, pentru ca avea multe revelatii cu Dumnezeu, avand o viata foarte sacra in post si rugaciune, dintr-o data a simtit cum cineva a venit si s-a asezat langa el. La recunoscut ca Domnul Isus si I-a zis, „Hai sa ne rugam impreuna.” El vroia sa se roage pentru toate 300 de cauze impreuna, pentru ca erau multe sa le ia pe fiecare in parte. „Si cum Doamne sa ne rugam,” a zis el. „Una cate una.” Atat de impresionat am ramas cand L-am vazut pe Domnul Isus plangand si suspinand pentru fiecare cauza. Lucrul asta, poate spui, „Nu scrie in Biblie.” Dar in Biblie scrie asa, „Hristos sta la dreapta Tatalui si mijloceste pentru noi.”

Adevarata mijlocire inseamna lacrimi. Adevarata mijlocire inseamna ca este implicat trupul, sufletul si Duhul tau. Toate emotiile tale sunt in acea rugaciune, acea durere, pentru acea situatie. Moise a stat 40 de zile cu Domnul. 40 de zile si 40 de nopti in care n-a mancat nimic. A venit jos. E usor pentru ca a fost in prezenta Domnului. Dar apoi cand poporul a pacatuit si Dumnezeu a vrut sa-l pedepseasca, din nou s-a dus cu fata la pamant si din nou a stat 40 de zile si 40 de nopti in spartura ca sa nu nimiceasca poporul. Si Domnul spune, „Si Domnul a facut ce a spus el.” A ascultat ce a zis un om. Dumnezeu se uita azi pentru unul, „Caut un om care sa stea in spartura pentru tara sa nu o nimicesc. Ezchiel 22:30 Asta a fost versetul care mi-a dat Domnul cand am inceput lucrarea si stiu ca multi poate nu ma inteleg si poate ma judeca. Dar cine te crezi tu? Daca Domnul mi-a spus eu trebuie sa ascult. Tocmai ca Dumnezeu se proslaveste in vase slabe. In vase care nu sunt importante sau care nu neaparat sa iasa in evidenta. Dar L-am ascultat ca m-a umplut de iubire. Am zis, „Da, Doamne, sunt aici la dispozitia Ta, stau sa mijlocesc pentru poporul Tau.

Caci, iubirea aceea, cand te mistuie pentru El si te doare pentru fiecare durere si pentru fiecare pacat care il vezi. Daca nu te doare inca, pune-ti intrebarea, „De ce nu ma doare?” Inseamna ca in mine este ceva. Este ceva ce inca stopeaza acea lumina, acea dragoste, acea binecuvantare. De aceea alerg repede sa judec sau sa ma supar, in loc sa alerg repede sa ma uit la Hristos.  Revin la sarpele infocat. Ce a zis Dumnezeu atunci prin Moise? „Fa un bat, ca un simbol al crucii si pune sarpele acolo.” Cine doar priveste va fi vindecat.” Doar sa privesti la Isus. Venise o fata la noi si cand sa plece am zis, „Hai sa facem o scurta rugaciune.” Si in momentul acela Domnul imi spune, „Spune-i ‘Priveste la Mine’,” si in launtrul meu am zis, „Noi stim asta Doamne, am spus-o de multe ori si in cantare ‘sa privim la Isus’ si pare ceva obisnuit. Si Domnul imi spune, „Nu, concentreaza-te. Ce inseamna sa privesti la Mine?” In momentul acela mi-a aratat in vedenie asa o frumusete a lui Hristos. Dintr-o data am vazut toata puterea Lui, suveranitatea Lui, gingasia Lui, dragostea Lui, L-am vazut ca leul din Iuda, dar L-am vazut si ca Mielul de jertfa. L-am vazut ca si Judecator, dar L-am vazut biruitor si plin de iubire si dragoste. I-am vazut Atotputernicia, mila, totul am vazut in El. Dintr-o data toate valurile, toate necazurile, toate problemele au disparut pentru ca vedeam frumusetea Lui, splendoarea Lui, Atotputernicia Lui si in momentul acela nu te mai temi de nimic pentru ca tu ai alta viziune. Deja tu vezi ceva supranatural si sti ca acel pe care Il vezi este insusi Dumnezeu. Vine in ajutorul Tau, nu te temi de nici un rau caci El e cu tine. Priveste la cruce. Ceea ce distruge acest duh de dezamagire este numai crucea. Pana nu venim la cruce, noi nu o sa putem sa fim izbaviti de acest duh si de alte duhuri care vin.

In afara de dezamagire, starea ultima ar fi de depresie. Automat aduce in noi o frustrare. Vine frustrarea aceea ce iti aduce manie, iti aduce suparare, incepe cearta in familie si cate altele vin impreuna. De ce? Pentru ca n-am avut ochii pe Isus. Am privit la valuri, am privit la probleme si m-am scufundat. Dar nu vezi ca Isus e chiar langa tine, care iti intinde mana ca si lui Petru, ca sa te scoata de acolo. Furtunile in viata noastra au un scop bun si frumos.  In primul rand dovedeste unde suntem. Dovedeste daca tu esti tare in Domnul. Daca nu, Dumnezeu ne calauzeste. Indiferent ce se intampla tu esti stanca. Stanca nu se misca cand furtuna vine. Sotul meu a fost marinar si povestea- cand vaporul mergea, un vapor de 200 de metri si veneau furtuni din diferite parti. Cea mai grava furtuna era atunci cand venea de la lateral. Cand venea din fata, indiferent cat era valul de mare, trebuia sa alegi- ori fugi inapoi, ori alegi sa treci prin furtuna. Si cea mai inteleapta alegere era- mergi. Intoarce vaporul daca te bate din margini, sa mergi inainte, sa treci prin ea. Deci, de aceea Dumnezeu ingaduie in viata noastra incercari de tot felul si Domnul nu le va lua pana nu devii un aur curat, pana nu te slefuiesti, pana nu te formeaza, pana nu treci dincolo si esti aur curat. Domnul spune in 1 Corinteni 4 ca incercarile acestea usoare si de o clipa lucreaza in noi o greutate vesnica de slava. Vezi cum vede Dumnezeu necazul tau, necazul meu? O incercare usoara si de o clipa. Dar lucreaza ceva valoros in tine. Vezi tu aceasta perla din suferinta? Vezi tu acea perla care este in durerea ta? In momentul, cum am spus, noi privim la valuri, ne scufundam. Dar daca aleg sa ma incred in Dumnezeu, aleg sa privesc la El chiar daca imi este greu. Chiar daca sunt din toate partile tot felul de lovituri si incercari, deja vine o lumina, vine raza de bucurie, „Doamne, nu se poate, Tu n-ai sa ma lasi.”

In acelasi timp tu trebuie sa ai Cuvantul, sa te duci la promisiunile Domnului. Fara promisiunile Domnului vei cadea. Fara Cuvantul Domnului vei cadea. De ce? Din nou, acest duh de descurajare, un alt lucru care face: Exagereaza incercarile prin care trecem. Poate sotul ti-a spus ceva si exagereaza: oare ce a vrut sa spuna? Dar de ce mi-a zis asa? Inseamna ca nu ma iubeste. Si asa de mare face problema… exagereaza totul. Dar tu daca esti in lumina, tu daca esti in adevar, daca tu ramai in Cuvant, nu accepti. Aceste stari care vin automat din indoiala si te indoiesti de Dumnezeu- e un pacat foarte mare. Vine necredinta din toate aceste stari care ne apasa.

Intr-o zi Domnul mi-a zis, „Pana cand ingadui acestui dusman sa te apese? Acesti dusmani sunt ai tai si ai Mei. In momentul cand a venit descurajarea, tu trebuie din start sa ai acel discernamant: Nu-i de la Domnul. Roada Duhului Sfant scrie descurajare? Nu. Roada Duhului Sfant spune indoiala? Nu. Roada Duhului Sfant spune depresie, suparare, nemultumire? Atunci de ce le primesti?” Realitatea ta te duce sa imbratisezi aceste stari (noi le spunem stari, dar ele sunt duhuri), „Dar ele te opresc de la binecuvantare. Ele te opresc de la relatia ta cu Mine. Nu le mai accepta!” „Bine Doamne,” si imediat a venit un test asa de mare peste mine. Ca imediat vine testul, imediat furtuna vine, asteapta-te. Bucura-te ca ori te tine pe loc pana vine lectia, ori automat te ridici la un alt nivel. Si asa a venit un val de indoiala, asa a venit un val de descurajare si auzeam vocea Domnului, „De ce le accepti? Sunt dusmanii mei si ai tai…” De ce? Imi rezolv ceva daca ma supar, rezolv ceva daca ma indoiesc? Nimic.  Atunci aleg, chiar daca nu vad nimica, „Aleg sa ma incred in Tine. Aleg sa raman in continuare si sa ma lupt si sa raman in Cuvantul Tau.” Stiu ca este foarte greu, dar de aceea Dumnezeu vrea sa ne uneasca, sa continuam sa ramanem in Cuvantul Domnului. Si de cate ori vin aceste stari peste noi, trebuie sa ne ridicam, sa ne luptam. Luati sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu.

Nu fug vrajmasii pana nu luam sabia. Uneori trebuie sa ne rugam . Aici trebuie sa facem diferenta. Sunt situatii in care trebuie sa ne rugam si trebuie sa facem discernamant in care trebuie sa ne rugam si sa insistam in rugaciune. Dar daca rugaciunea e ‘just begging God’, adica cersind la Dumnezeu, „Please, Doamne, please Lord, ajuta-ma Doamne,” nu rezolvam nimic asa. Am mai spus lucrul acesta si voi mai spune inca pentru ca foarte multe persoane suntem acolo. Pana nu vi din Cuvantul Domnului cu sabia, pana nu incepi sa-L lauzi pe Domnul ca si cum ai, nu o sa vezi mare rezultat. In momentul cand incepi sa te lupti, asta inseamna ca ramai in Cuvant, asta inseamna ca incep sa-L laud pe Dumnezeu indiferent cat ar fi furtuna de mare. Asta inseamna deja biruinta. Cea mai frumoasa biruinta pentru noi, ca Dumnezeu ne-a creat deja sa fim biruitori si zice ca suntem mai mult decat biruitori.

La Golgota, pentru totdeauna deja a fost asigurata victoria.Si cea mai mare greseala este: ma lupt ca sa castig. Ma lupt ca sa biruiesc ispita asta. Ma lupt ca sa ies din necazul asta. Nu. Tu esti aici si biruinta este acolo. Dar, tu de aici, pana acolo trebuie sa mergi si sa te lupti. Dar deja trebuie sa ai ochii atintiti spre Hristos si sa vezi ca deja scrie: Asigurata. Victoria este deja a ta. Si atunci, cand tu te lupti ai bucurie ca esti asigurata. Nu- nu stiu ce facem acum, va veni, sau nu va veni? Iti pui tot felul de intrebari. Nu, deci este o asigurare 100%. Si suntem victoriosi, mai mult decat biruitori. Un adevarat luptator, indiferent ca este ranit, el continua si persevereaza indiferent de circumstante. Ce fel de lucrator esti tu? Astazi Domnul te intreaba- ca si sora, ca si mama, ca si fiica. Dumnezeu te-a creat sa fi o luptatoare. In viata aceasta, avem de confruntat tot felul de opozitii din toate punctele de vedere.

Noi trebuie sa ramanem tari in Domnul, stiind ca Dumnezeu deja ti-a dat valori si calitati  in tine. Daca nu ai stiut pana acuma inseamna ca nu le-ai dezvoltat, nu le-ai activat, n-ai stiut ca sunt in tine. E atat de mare nevoie ca sa stim lucrul acesta si sa stim sa ne luptam. Cum am spus mai devreme, uneori trebuie sa ne luptam: venim cu Cuvantul si apoi multumim Domnului si dureaza o vreme. Alteori trebuie doar sa iei autoritate. Cu duhurile nu trebuie sa te rogi, trebuie sa le poruncesti sa iasa afara. Este o lucrare mai grea de acceptat, multi nu o stiu, la multi le e frica. Dar Dumnezeu ne-a dat putere si autoritate. Dar aceasta autoritate se castiga la noi in supunere si smerenie. Altfel nu vei avea autoritate. Si credinta tot odata. Domnul Isus spune si la Filipeni si la Coloseni ca El, ca si Fiu de Dumnezeu a invatat sa sufere, a luat crucea si luand crucea, pe El atunci L-a ridicat Dumnezeu mai presus de orice domnie, de orice capetanie. A dezbracat toate puterile intunericului si El, numele Lui ni L-a dat noua, ca noi sa-l folosim astazi impotriva tuturor atacurilor demonice, care vin in calea noastra, in viata noastra, a copiilor nostri. De aceea ne trebuie lumina si discernamant. Si  atunci trebuie sa perseverezi. De aceea, va spun, noi poporul pierim din lipsa de cunostinta.

Noi nu stim ce valori sunt in noi. Noi nu stim cine suntem in Hristos. Cand esti in Hristos o fiinta noua, esti imputernicita, esti preaiubita, cum spune Cuvantul- suntem Imparati si preoti. Preoti sunt cei care cred si preoti mai inseamna cine mijloceste. Deci esti creata de Dumnezeu sa mijlocesti. Esti creata de Dumnezeu sa ai aceasta statura de Imparat si preot inaintea lui Dumnezeu- sfanta, aleasa si preaiubita. In momentul cand eu realizez si trebuie sa realizam ca sunt aleasa- acceptata in preaiubitul Isus, nu pot sa mai pacatuiesc. Cum sa-mi permit eu sa pacatuiesc cand sunt o fica a lui Dumnezeu? Asta nu inseamna mandrie, asta inseamna siguranta, protectie de jur imprejur in jurul meu. Vrajmasul cand vine, mai ales cand vine la noi, la femei, vine cu descurajare. Vine cu inferioritate, vine cu un duh de respingere, „Tu vorbesti? Ca tu nu sti nimic, tu sti ce-ai facut si uita-te la tot trecutul tau.” Si te pune jos. Faptul ca Hristos a murit si mi-a dat o noua identitate, imi pune de jur imprejurul meu aceasta asigurare ca eu sunt fiica de Dumnezeu si eu trebuie sa ma port ca o fiica de Dumnezeu. Si vrajmasul nu are voie asupra mea, numai daca eu ii dau voie. Daca eu deschid usa intr-un fel sau altul. Cum deschidem usa? Un pic de neveghere. Nu trebuie neaparat sa faci pacate mari. Cum am spus, in momentul cand ai lasat indoiala, in momentul cand te indoiesti ai deschis usa. Si vine imediat si ne pune jos si nu mai poti sa fi efectiva. Nu mai poti cand vin anumite circumstante in casa ta, vine boala, vine lipsa, vine atacul, probleme cu sotul sau cu copiii. Ce faci in momentele astea? Mi-aduc aminte cine sunt in Hristos si cine-i El pentru mine. Intotdeauna si in orice circumstante, voi stiti lucrul acesta si repetam: Tot timpul trebuie sa privim la cruce. La Hristos, care este totul pentru mine. (notite din prima jumate de ora- mesajul este de 90 minute)

Poza via Rodica Volintiru cu un grup surori de la conferinta Chicago 31 Mai 2013

Rodica si Marian Volintiru despre Post si Rugaciune

De la Alfa Omega TV din Decembrie 2010 (multumesc lui Adela Mi pentru acest link)

Resurse cu Rodica Volintiru-

DESCHIZAND PORTILE CERURILOR de Perry Stone – traducere de A. C. Duhul unei doctrine

DUHUL UNEI DOCTRINE

Intrebarea ,,Dumnezeu mai face inca minuni datorita rugaciunilor? ” mai este inca pusa in zilele noastre. Un om mi-a zis astfel: ,,Eu nu cred ca Dumnezeu mai face minuni si astazi.”

I-am raspuns: ,,Atunci tu nu esti cu adevarat mantuit, pentru ca insasi actul de mantuire este in sine o minune!”

Prietenul meu iubit, Pastorul Paul Zink invata ca atunci cand o persoana judeca o doctrina, el sau ea trebuie de asemenea sa judece duhul unei doctrine. Cand cele zece iscoade s-au intors inapoi de la iscodirea Tarii Promise, doi din cei doisprezece trimisi, Iosua si Caleb si-au exprimat credinta lor,  nu necredinta – pentru ca ei aveau ,, un alt duh” (Numeri 14:24). Pe vremea Domnului Isus, samaritenii ii dispretuiau pe evrei si in acelasi fel si evreii ii dispretuiau pe samariteni. A fost o ocazie cand Christos a vrut sa treaca prin satul samaritenilor dar oamenii de acolo nu L-au primit. Atunci Iacov si Ioan cand au vazut lucrul acesta au cerut lui Christos ,,sa porunceasca sa se pogoare foc din cer si sa-i mistuie” pe samariteni (Luca 9:54). Isus cand a auzit aceasta i-a certat pe cei doi ,,fii ai tunetului” si le-a zis: ,,Nu stiti de ce duh sunteti insufletiti” (v.55). Motivul lor a fost gresit, si cererea le-a fost refuzata. Scolarii Bibliei au notat ca legea Vechiului Testament a avut ceea ce a fost numita litera legii si legea Duhului.

Care ne-a si facut in stare sa fim slujitori ai unui legamant nou, nu al slovei, ci al Duhului; caci slova omoara, dar Duhul da viata.

– 2 CORINTENI 3:6

Pe timpul Domnului Isus, Fariseii erau adeptii slovei(litera legii). Acesti oameni religiosi faceau de fapt ca sa fie o povara intr-a sluji pe Dumnezeu, iar atunci cand Christos invata contrar opiniilor si traditiilor facute de om, ei au anuntat public ca El nu este de la Dumnezeu si minunile Lui au fost facute cu puterea unui duh necurat (Matei 9:33-34). Christos ii vindeca pe oameni in ziua de Sabat si le spunea sa-si ridice paturile si sa le duca cu ei inapoi acasa (Matei 12:112; Marcu 2:2-12). Fariseii au stiut ca Legea invata: ,,Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti” (Exodul 20:8), si ,,sa nu faceti nici o lucrare in ziua aceasta [ziua de Sabat]” (Ieremia 17:24). Fariseii au fost asa de stricti cu litera Legii incat l-au acuzat pe Isus ca a incalcat Sabatul vindecand pe bolnavi in ziua de Sabat si spunandu-i unui om vindecat sa-si ia patul si sa se duca acasa. Ei nu intelegeau legea Duhului, care pur si simplu este ca Sabatul a fost facut pentru odihna (Exodul 23:11-12). Isus elibera oamenii de povara pacatului, de boli, de lanturile robiei celui rau, dandu-le odihna fizica, emotionala si spirituala pentru trupurile si sufletele lor, vindecandu-i! Dar Fariseii au fost asa de prinsi in literele Legii si in traditie incat au refuzat sa-L recunoasca pe Mesia in mijlocul lor! Ochii le erau acoperiti cu filtrele traditiei (Marcu 7:9-13).

Cand lucratorii Evangheliei au inceput sa invete ca Dumnezeu nu mai face minuni si vindecari, atunci oricine care intelege natura si caracterul unui Dumnezeu care iubeste si se ingrijeste, trebuie sa examineze duhul acelei doctrine. Teoria de ,,astazi nu mai sunt minuni” nu te incurajeaza ca sa-L cauti pe Dumnezeu pentru ajutor, nici nu produce credinta in inima ta, si cu siguranta ca nu-ti va crea nici o speranta!  Tu doar sa accepti tot ceea ce vine si sa treci cu vederea peste tot ce se intampla. Christos raspunde rugaciunilor pentru ca ,,bucuria voastra sa fie deplina” (Ioan 16:24). Dorinta lui Christos este ca ucenicii Lui ,,sa aiba in ei bucuria Mea deplina” (Ioan 17:13). Cand au avut loc vindecari in Noul Testament ,, a fost o mare bucurie in cetatea aceasta” (Faptele Apostolilor 8:8). Cand s-a pogorat Duhul Sfant, ucenicii au fost ,, plini de bucurie si de Duhul Sfant” (Faptele Apostolilor 13:52). Apostolul Pavel a scris ca Imparatia lui Dumnezeu nu este carne si bautura ci ,,neprihanire, pace si bucurie in Duhul Sfant” (Romani 14:17).

Daca totul ce avem sunt doar forme de religie , ritualuri si rutine, atunci noi avem doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea; Pavel ne spune ca noi trebuie se ne departam de o astfel de religie care neaga puterea lui Dumnezeu (2Timotei 3:5). Sa comparam congregatiile celor ce accepta ungerea si puterea lui Dumnezeu , cu cei care invata impotriva acestora. Care grupare apare ca are mai multa pace, bucurie si delectare in inchinarea lor? Una te incurajeaza ca sa crezi imposibilul, si cealalta te invata ca sa accepti imposibilul! Un grup invata caci cu Dumnezeu nimic nu este imposibil, in timp ce unii dintr-un alt grup sugereaza caci cu Dumnezeu nimic nu este posibil ca sa schimbe imposibilul! Acest duh de invatatura, de ,,nu mai sunt minuni sau vindecari astazi”, care proclama ca darurile miraculoase si manifestarile lui Dumnezeu au incetat, este contrar cu duhul din intreaga Biblie. Atat Vechiul Testament cat si Noul Testament il reveleaza pe Dumnezeu ca fiind Salvator, vindecator si eliberator!  De ce Dumnezeu si-ar revela puterea Lui timp de patru mii de ani si apoi sa-si retraga manifestatiile Sale  dupa moartea lui Ioan, ultimul apostol? Uitati-va la cuvantul grecesc ,,save.” Cand eu zic ,, Sunt mantuit” tu pur si simplu crezi in sinea ta ca ,,El zice ca este iertat de pacate si ca are viata vesnica.” Stiati caci cuvantul grecesc save este sodzo, si are o insemnatate mult mai mare decat numai a ierta pacatele?

Potrivit notarilor din Vine’s Expository Dictionary of New Testament Greek Words (Dictionarul Explicativ Vine al Cuvintelor Grecesti din Noul Testament) ,,a salva” este un verb, si substantivul soteria este tradus ca salvare. Intelesurile sunt: ,,de material si temporal scapat din pericol si suferinta (Matei 8:25; Marcu 13:20; Luca 23:35); salvarea spirituala si eterna oferita pe loc de Dumnezeu celor care cred in Domnul Isus Christos (Faptele Apostolilor 2:47; 16:31).” Cuvantul este folosit intr-un sens larg ca fiind facut intreg, fiind salvat de la pericol, si fiind eliberat.

Rick Renner, un scolar grec a comentat despre cuvantul grecesc sodzo spunand ca acesta insemneaza: ,,a fi salvat sau eliberat. Sugereaza ceva ce este eliberat, salvat, reanviat, recuperat, si protejat si acum este in siguranta si la adapost. Un comentator sugereaza caci cuvantul sodzo ar putea de fapt sa infatiseze o persoana care a fost pe punctul de a muri dar in momentul acela a fost reanviata si resucitata pentru ca a fost suflata in ea o noua viata.” Actul ultim si de cea mai mare importanta de a fi mantuit este ca sa fi salvat de la pacat si sa primesti viata vesnica. Totusi, ar fi daunator lucrarii Domnului, ca noi sa limitam puterea Lui invatand pe altii ca El nu poate sa dea izbanda, sa vindece, sa  scape, sau de a efectua imposibilul in timp ce inca mai traim pe acest pamant!

-Va urma-

Programe video (subtitrate in L. Romana)

CARTEA – Deschizand Portile Cerurilor
CARTEA – Secrete de dincolo de mormant (traducere):

DESCHIZAND PORTILE CERURILOR de Perry Stone – traducere de A. C. – RUGACIUNILE MIRACULOASE – CAND IMPOSIBILUL DEVINE O REALITATE

RUGACIUNILE MIRACULOASE – CAND IMPOSIBILUL DEVINE O REALITATE

„Din pricina putinei voastre credinte”, le-a zis Isus. „Adevarat va spun ca, daca ati avea credinta cat un graunte de mustar, ati zice muntelui acesta: „Muta-te de aici colo”, si s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinta”.
– MATEI 17:20

Daca esti unul dintre acei indivizi care accepta teoria unei teologii in care Dumnezeu asculta numai rugaciunile de mantuirea noastra, si ca El nu mai vindeca pe cei bolnavi sau ca face minuni prin rugaciuni si prin credinta, atunci iti sugerez ca sa ocolesti acest capitol, pentru ca o necredinta inversunata de acest fel se schimba foarte rar. Totusi, daca ai fost invatat ca miracolele sau minunile au incetat, dar undeva adanc in sufletul tau sti ca Dumnezeu nu s-a schimbat niciodata si vrei sa sti cum sa te rogi in situatii imposibile, atunci aceasta sectiune iti va fi beneficiara.

Daca ai fost crescut intr-un anturaj care are ca invatatura doctrinala incetarea minunilor dupa ce Canonul Scripturii a fost completat, atunci afirmatiile oricaruia din zilele de astazi care spun ca Dumnezeu i-a vindecat sau a facut o minune dupa o rugaciune, pentru tine acestea ar fi doar o iluzie, o inselaciune sau un simplu noroc. Daca ai fost ca mine  crescut intr-o casa de oameni unsi ai lui Dumnezeu si umpluti de credinta care s-au rugat si au vazut pe Domnul vindecand si eliberand pe multi – atunci a crede in puterea supernaturala a lui Dumnezeu este tot asa de normala ca si cum respiram aerul.

PROMOTORII DE INDOIELI SI UCIGASII BUCURIEI

Daca ai nevoie  sa-ti repari masina, nu te vei duce sa vizitezi un chirurg la spital si sa-i zici: „Poti sa faci un X-ray la motorul masinii mele ca sa vezi care-i problema?” Daca, pe de alta parte, arterele iti sunt infundate si ai nevoie de operatie , tu nu vei merge niciodata la un tamplar intr-un santier si sa-i zici: „Auzi, frate… ai cumva un firez care sa poata taia prin pieptul meu si cateva fire mici de sarma ca sa curete aceasta placa din inima mea?” Acelasi lucru este adevarat si in problemele spirituale. Daca-ti doresti o vindecare sau ai nevoie de un miracol special in viata ta, ar trebui sa te retii ca sa citesti cuvintele unui promotor de dubii teologice a carui scrieri te vor umple cu mai multe intrebari decat le vei putea raspunde si cu mai multa necredinta decat spiritul tau ar putea cuprinde.

M-am tot intrebat cum se poate ca doi lucratori crestini care citesc aceeasi Biblie, incluzand aceleasi pasaje si versete, si totusi ei sa ajunga la concluzii total diferite. O parte din problema este ca noi toti citim Biblia prin filtrele noastre denominationale. Toate denominatiile evanghelice au la baza aceleasi doctrine majore ale Noului Testament, care includ: Nasterea lui Christos prin Fecioara (Matei 1:23), ca Isus Christos a fost Fiul lui Dumnezeu (Luca 1:35), Rastignirea si Invierea Domnului (Marcu 15:15; 16:6), Revarsarea Duhului Sfant in Ziua Cincizecimii (Faptele Apostolilor 2:1-4), judecarea credinciosilor (Apocalipsa 11:18), Venirea Domnului (Apocalipsa 19), si un cer nou si un pamant nou (2Petru 3:13; Apocalipsa 21). Acestea sunt doctrine de baza la care evanghelicii pot fi deacord.

Cea mai mare diferenta intre unele biserici traditionale si anumite grupari Full Gospel (Evanghelia Completa) provin din opiniile lor diferite cu privire la faptul ca Dumnezeu mai face minuni si-n ziua de astazi, sau ca aceste minuni supranaturale au fost numai pentru ca sa asiste biserica din primul secol. Doctrina de incetare a minunilor se numeste cessationism, care inseamna „ajungand la un sfarsit.” Exista doua invataturi comune care provin din scolile cesationistilor. Un grup crede ca darurile supranaturale ale Duhului Sfant (1Corinteni 12:7-10) si minunile sau terminat odata cu moartea Apostolului Ioan, undeva prin jurul anului 96 A. D. Ei sustin ca numai apostolilor li s-a dat abilitatea de a face semne si minuni; asa ca, atunci cand Ioan, ultimul din cei doisprezece apostoli, a trecut din viata, la fel si minunile au trecut odata cu el. Al doilea grup dateaza timpul de incetare a minunilor atunci cand Canonul Biblic(Cartile) au fost puse laolalta in secolul al patrulea. Ei vin cu sugestia ca atunci cand Scripturile au fost completate si puse laolalta sub forma de carte, nu a mai fost nevoie de vindecari, de daruri spirituale, sau de minuni. Scoala Full Gospel invata ca nu este asa ceva ca o zi sau o perioada de minuni, ci numai un Dumnezeu care nu se schimba niciodata si care si astazi raspunde la rugaciunile noastre si care mai face minuni extraordinare. Abilitatea celor de la Full Gospel ca sa creada in miracole, cred eu, este rezultatul unei vieti de rugaciune al lor.

Daca ai fost crescut intr-o Biserica Full Gospel clasica, care includ deasemenea si pe cele opt denominatiuni majore Penticostale care au luat fiinta incepand din anii 1886 pana la 1932, atunci iti vei aduce aminte ca sfintii mai batrani au fost luptatori ai rugaciunii in biserica. Cand eram copil, pe cand tatal meu pastorea in Big Stone Gap, Virginia, era un lucru obisnuit ca femeile si barbatii sa aiba incaperi separate de rugaciune in cladirea bisericii, si acesti credinciosi ai Domnului se rugau adesea cel putin o ora sau mai mult inaintea serviciilor de evanghelizare. Dupa ce ieseau din camera in sanctuarul bisericii, gloria, prezenta, si pacea lui Dumnezeu venea peste intreaga congregatie. Simteai prezenta reala a lui Dumnezeu. Mi-aduc aminte ca una din efectele prezentei lui Dumnezeu acolo era o bucurie negraita care se asternea peste toti credinciosii. O rugaciune adanca de mijlocire, iti va ridica intotdeauna increderea in abilitatea lui Dumnezeu.
Va Urma…

Alte articole/video (subtitrate in L. Romana)

CARTEA – Secrete de dincolo de mormant (traducere):

Leonard Ravenhill (4) Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?

 Citeste – din Cartea „De ce intarizie trezirea”, autor Leonard Ravenhill, Traducere Valentin Popovici

  1. Partea (1) Cu orice preţ, căutaţi să aveţi ungerea
  2. Partea (2) Rugăciunea atinge veşnicia
  3. Partea (3) La amvoane, ungerea! În popor, strângerea!

La întrebarea: „Unde este acum Dumnezeul lui Ilie?” noi răspundem: „El este acolo unde a fost întotdeauna, pe Scaunul de domnie!” Dar unde sunt azi curajoşii Ilie? Ştim că Ilie a fost un om „supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi”, dar vai, noi nu suntem oamenii aceloraşi rugăciuni ca ale lui! Un singur om care se roagă e la fel de tare ca o mulţime. Azi Dumnezeu nu poate folosi pe unii, nu fiindcă aceştia sunt prea neştiutori, ci fiindcă sunt prea plini de ei înşişi. Fraţilor, abilităţile noastre au ajuns handicapuri, talentele noastre pietre de poticnire.

Din obscuritate, Ilie a apărut dintr-odată pe scena Vechiului Testament. Regina Izabela, acea fiică a iadului, a ucis preoţii lui Dumnezeu şi i-a înlocuit cu temple şi parcuri idolatre ale zeilor ei. Întunericul acoperea ţara şi bezna neagră inimile oamenilor, iar poporul sorbea nelegiuirea ca apa. În fiecare zi ţara, împestriţată cu temple păgâne şi ritualuri idolatre, vedea înălţându-se la cer fumul a mii de altare sângeroase.

Şi toate acestea aveau loc în mijlocul unui popor care şi-l pretindea pe Avraam ca părinte, a căror strămoşi au strigat cândva către Dumnezeu în necazul lor iar El îi izbăvise din groapa pieirii. Cum s-a îndepărtat Dumnezeul slavei de ei! Cum şi-a pierdut sarea gustul! Aurul şi-a pierdut strălucirea! Dar din această cădere fără măsură, Dumnezeu şi-a ridicat un bărbat; nu un comitet, nu o sectă, nu un înger, ci un OM, un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi! Dumnezeu căuta un om, nu ca să predice, ci „să stea în mijlocul spărturii.” La fel ca Avraam în vechime, Ilie „a stat înaintea Domnului”. Astfel, Duhul Sfânt a putut scrie viaţa lui Ilie în două cuvinte: „S-a rugat!” Nimeni nu poate face mai mult nici pentru Dumnezeu nici pentru oameni. Dacă Biserica ar avea azi atâţia oameni ai rugăciunii pe câţi are sfetnici şi experţi administrativi, am avea o trezire spirituală mondială într-un an de zile!

Astfel de oameni ai rugăciunii, ca Ilie, sunt eroi naţionali, binefăcătorii popoarelor. Ilie a auzit o voce, a văzut o vedenie, a gustat o putere, a măsurat un vrăjmaş, şi, împreună cu Dumnezeu, a avut o biruinţă. Lacrimile pe care le-a vărsat, agonia sufletească pe care a îndurat-o, suspinurile pe care le-a înălţat, sunt toate amintite în cartea cronicii lucrărilor lui Dumnezeu. În cele din urmă Ilie şi-a înălţat glasul profeţind cu graiul infailibil al lui Dumnezeu. Cunoştea gândirea lui Dumnezeu. De aceea, el singur – un singur om – a gâtuit o naţiune întreagă şi a schimbat cursul naturii. Acest om, ca un colţ de stâncă, a stat majestic şi nemişcat ca munţii din Galaad, atunci când a închis cerurile cu un cuvânt. Având cheia credinţei, care se potriveşte la orice lacăt, Ilie a închis cerul, a pus cheia în buzunar, şi l-a lăsat pe Ahab să tremure. Da, e minunat atunci când Dumnezeu îl apucă pe un om! Dar pământul poate cunoaşte o minune chiar mai mare: atunci când un om se apucă şi se ţine de Dumnezeu. Să strige „în Duhul”, să suspine un om către Dumnezeu, şi Însuşi Dumnezeu va striga: „Nu mă ţinea!” Noi vrem realizările lui Ilie, dar nu luptele lui!

Fraţilor, dacă facem lucrarea lui Dumnezeu după cum vrea Dumnezeu la timpul hotărât de Dumnezeu în puterea lui Dumnezeu, vom avea parte cu siguranţă două lucruri: binecuvântarea lui Dumnezeu şi blestemele diavolului. Când Dumnezeu îşi deschide ferestrele cerului ca să ne binecuvinteze, diavolul îşi deschide porţile iadului ca să ne lovească. Când ne zâmbeşte Dumnezeu diavolul se încruntă! Predicatorii de meserie vor să ajute pe oricine şi să nu supere pe nimeni; dar profeţii adevăraţi răscolesc lumea şi pe unii îi înfurie chiar. Unii predicatori se iau după lume; profeţii merg împotriva ei. Un credincios eliberat, înflăcărat şi umplut de Dumnezeu, e ponegrit ca trădător de patrie, fiindcă se ridică împotriva păcatelor naţiunii; nepoliticos, fiindcă limba lui e o sabie cu două tăişuri; debalansat, fiindcă are un stil neobişnuit în mesaj. Predicatorul e lăudat; profetul huiduit.

Ah! fraţi predicatori! Îi iubim pe vechii sfinţi, misionari, martiri, reformatori: Lutherii noştri, Bunyanii noştri, Wesleyii, Asburyii, etc. Le scriem biografiile, le respectăm amintirea, le punem în ramă epitafurile şi le zidim monumentele. Facem orice de dragul lor, dar nu-i imităm. Le venerăm până şi ultima picătură de sânge vărsată de ei, dar avem grijă ca nu cumva să ne picure nouă vreuna.

Ioan Botezătorul a reuşit să nu fie prins, să scape de închisoare vreo şase luni. El şi Ilie n-ar rezista nici şase săptămâni pe străzile unui oraş modern de azi. Ar fi aruncaţi la închisoare sau într-o casă de nebuni, fiindcă s-ar ridica împotriva păcatului şi nu şi-ar ţine gura. America s-ar cutremura de la un ţărm la celălalt în 24 de ore dacă vreun predicator, uns cu Duhul Sfânt, ar spune lucrurile pe faţă. În Anglia e şi mai rău. Aprindem interesul naţional vorbind împotriva cruzimii tribului Mau-Mau, şi în acelaşi timp cochetăm cu criminalii atei conducători de guverne şi cu prelaţii murdăriţi de sângele martirilor. Preoţii aceştia care îmbată sufletele oamenilor cu mise idolatre, cu rugăciuni către Maria denigrând Calvarul, înşelând milioane de oameni şi în viaţă şi după moarte prin cea mai mare minciună pe care a putut-o inventa Lucifer vreodată. Toate acestea nu ne mai mişcă, nu ne mai coboară pe genunchi în suspine îndurerate cum l-au mişcat pe Ilie altădată. Duşmanul vine năvalnic, ca un puhoi de ape. Şi nu se mai găseşte nici un erou, nici un bărbat plin de Duhul, înarmat cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să ridice un steag împotriva nelegiurilor? În vremuri ca acestea, mai rămâne un singur loc de speranţă, în care ne putem păstra inima aprinsă şi ochii înspre ţintă: colţul rugăciunii! Acest om, Ilie, care avea în loc de inimă un vulcan, şi în loc de voce o furtună, a venit la împărăţie „tocmai pentru o vreme ca aceasta.”

Problemele pe care le întâmpină evanghelismul mondial sunt cu duiumul. Dar toate problemele se dau la o parte în faţa oamenilor dârji, care stăruie în rugăciune.

Ai râuri pe cari nu le poţi străbate?
Ai munţi la care nu te poţi urca?
Vino înaintea Domnului cu toate:
„Lucrurile imposibile” sunt specialitatea Sa!

Preţul e mare. Înainte ca Dumnezeu să ne vrea parteneri, împreună-lucrători, El cere să fie Stăpânul nostru!

Ilie a trăit cu Dumnezeu. Gândea ca Dumnezeu în ce priveşte păcatul; suferea, ca Dumnezeu, din cauza păcatelor din jur; a vorbit, ca Dumnezeu, împotriva păcatului. Întreaga fiinţă i se mistuia în rugăciune, şi mistuitoare i-a fost şi denunţarea răului din ţară. N-a avut predici moi. Predicile lui erau vâlvătaie de foc, şi cuvintele lui pârjoleau inima oamenilor cum sfârâie pielea la atingerea fierului înroşit.

Şi „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea Lui!” (Psalmul 37:23). Domnul a vorbit lui Ilie: „Ascunde-te!” Apoi, după o vreme: „Arată-te!” Ar fi greşit să ne ascundem atunci când trebuie să ne arătăm, când trebuie să mustrăm pe regi în Numele lui Dumnezeu; ar fi greşit să vorbim atunci când Duhul ne spune să aşteptăm. Trebuie să învăţăm împreună cu David: „Da, suflete, încrede-te în Domnul, căci de la El îmi vine nădejdea!” (Psalmul 62:5). Care dintre noi ar îndrăzni să ceară ca Dumnezeu să ne rupă toate cârjele, să ne reteze toate proptelele, ca să n-avem alt sprijin decât în El? O, căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre. Căile lui Dumnezeu sunt dincolo de priceperea noastră, dar ni le descoperă prin Duhul Sfânt. Dumnezeu îi spune lui Ilie să fugă la Cherit. Apoi la Sarepta. Unde? Să stea într-un hotel elegant? Nu! Nu! Profetul acesta al lui Dumnezeu, acest predicator al neprihănirii, a primit poruncă de la Dumnezeu să stea în sărăcia casa unei văduve care nu mai avea nimic.

Observaţi mai târziu rugăciunea lui Ilie la Carmel. Aceasta e o capodoperă de rugăciune concisă şi clară: „Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine” (1 Împăraţi 18:37). E. M. Bounds are dreptate când spune că rugăciunile scurte, cu putere, rostite în public, sunt ecoul rugăciunilor îndelungate din taină. Ilie s-a rugat nu pentru distrugerea preoţilor idolatri, nici pentru fulgere din cer ca să distrugă poporul răzvrătit, ci ca slava lui Dumnezeu şi puterea Lui să se arate.

Noi adesea vrem să-L ajutăm pe Dumnezeu să iasă din încurcătură. Vă aduceţi aminte cum a încercat Avraam? Până în ziua de azi pământul e blestemat din cauza greşelii lui, cu Ismael. Pe de altă parte, Ilie L-a împovărat cât a putut pe Dumnezeu. A cerut foc, dar a muiat jertfa în apă! Lui Dumnezeu îi place o aşa îndrăzneală în rugăciune. „Cere-Mi, şi-Ti voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!” (Psalmul 2:8).

Oh, fraţii mei! Multe din rugăciunile noastre sunt doar sfaturi pe care I le dăm lui Dumnezeu. Rugăciuni decolorate din cauza ambiţiilor noastre, fie pentru noi înşine, fie pentru confesiunile noastre. Piară gândul acesta de la noi! Ţinta noastră trebuie să fie numai Dumnezeu. Unitaţi-vă în jur: Cinstea Lui e pătată, Fiul Său ignorat, Legile Lui călcate, Numele Lui profanat, Cartea Lui uitată, Casa Lui transformată în circ de activităţi sociale!

Şi uitaţi-vă la rugăciunile noastre! Nicicând n-are Dumnezeu nevoie de răbdare mai multă ca atunci când poporul Lui „se roagă”! Noi îi spunem ce să facă şi cum să facă; dăm sentinţe şi facem aprecieri. Într-un cuvânt, spunem de toate, numai de rugat nu ne rugăm! Şi nu există Şcoală Teologică în care să învăţăm această artă. Care Şcoală Biblică are „Rugăciunea” în programa analitică? Şi de fapt, lucrul cel mai important pe care-l poate învăţa cineva e patosul şi focul rugăciunilor din Sfânta Scriptură. Dar unde şi cine le mai învaţă azi pe acestea? Hai să scoatem şi ultimul bandaj, să deschidem rana, să spunem deschis că cei mai mulţi dintre directorii şi profesorii şcolilor noastre nu se roagă, nu varsă lacrimi, nu cunosc agonia rugăciunilor de mijlocire. Pot să înveţe ce ei înşişi nu ştiu?

Dacă ar fi cineva în stare să-i facă pe credincioşi să se roage, sub puterea lui Dumnezeu, ar deschide uşa celei mai mari treziri spirituale pe care a văzut-o vreodată acest pământ. Dumnezeu nu dă greş. El „poate… prin puterea care lucrează în noi” Problema nu e nici Comunismul, nici Romanismul, nici Modernismul. Problema e creştinismul adormit!

„Trezirea spirituală şi evanghelismul, deşi legate una de alta, nu trebuie confundate. Trezirea spirituală este o experienţă în Biserică; evanghelismul este o expresie a Bisericii”
Paul S. Rees

„Dumnezeu n-a creat Biserica să fie un frigider de păstrat evlavia care altfel s-ar strica; ci un incubator în care să se nască noi convertiţi”.
F. Linciome

Doamne, nu cumva sunt eu?” (Ucenicii).

Dumnezeu ne ajută să căutăm popularitate acolo unde contează: la curtea lui Dumnezeu”. 
Zepp


Leonard Ravenhill (3) La amvoane, ungerea! În popor, strângerea!


Citeste – din Cartea „De ce intarizie trezirea”, autor Leonard Ravenhill, Traducere Valentin Popovici

  1. Partea (1) Cu orice preţ, căutaţi să aveţi ungerea
  2. Partea (2) Rugăciunea atinge veşnicia

După ce ani de zile şi-a târât viaţa într-o religie lâncedă, de formă, când un credincios intră dintr-odată în alertă spirituală şi se înflăcărează în lupta Domnului, când e prins de un zel nestăpânit pentru câştigarea altora la Cristos, toate stările acestea au un motiv, o explicaţie. (Dar suntem atât de „subnormali” în credinţă azi încât credinţa nou-testamentală normală ni se pare anormală). Motivul, secretul, acestui „om cu motoare de reacţie” e că undeva în viaţa lui a avut, ca Iacov, o noapte de luptă cu Dumnezeu, şi a ieşit din ea zdrobit, dar „întărit prin Duhul Sfânt”.

Aşa cum am mai spus, există doi factori necesari unei vieţi de biruinţă în credinţă: Viziunea şi pasiunea! Unii înfruntă talazurile criticilor fireşti şi iau cu asalt înălţimile de cremene ale împotrivirilor diavoleşti, ca să împlânte acolo, în locurile cruzimii şi ale răutăţii, crucea dragostei lui Cristos. De ce? Fiindcă au fost prinşi de o viziune, şi au contractat o pasiune!

Iar acum altcineva vine şi ne avertizează să nu care cumva să avem gândirea prea cerească încât să nu mai fim de folos pământului. Fraţii mei, generaţia de credincioşi de azi în nici un caz nu suferă de aşa ceva! Adevărul dureros, cutremurător, este că noi avem gândirea atât de pământească încât nu mai suntem de nici un folos pentru cer.

Dragul meu, dacă ai fi în lucrurile spirituale tot aşa de sârguitor cât eşti la serviciul tău, ai fi un pericol pentru diavol; dar dacă la servici ai fi tot aşa de delăsător după cum te îngrijeşti de sufletul tău, ai ajunge să-ţi cerşeşti pâinea în curând.

George Deakin mi-a rămas în amintire cu următorul raţionament spiritual care mă obsedează de câţiva ani: „O viziune fără misiune crează un visător; o misiune fără viziune aduce chin şi amărăciune; dar, o viziune cu misiune crează un misionar!”  Bine spus!

Isaia a avut o viziune, o vedenie, în anul morţii împăratului Ozia. A trebuit să moară împăratul, ca Isaia să aibă o viziune. Pentru tine, care e persoana care îţi blochează vederea clară a Domnului? Lărgirea orizontului spiritual e de multe ori costisitoare şi adesea înfiorător de dureroasă. Eşti gata de viziunea care îţi cere preţul cel mai mare, pierderea unui prieten sau distrugerea unei cariere? Nu există ieftiniri de preţuri pentru revoluţionarea spirituală. Dacă vrei să fi doar mântuit, sfinţit şi mulţumit, atunci în lupta Lui, Domnul n-are nevoie de tine.

Isaia a avut o viziune în trei dimensiuni. Observaţi textul de la Isaia 6:1-9:

  • În versetul 5, „Vai de mine!” – o mărturisire! 
  • În versetul 7, „Iată… cărbunele acesta” – o curăţire. 
  • Şi în versetul 9, „Du-te” – o trimitere.

Apoi, viziunea lui Isaia a fost în trei direcţii: a fost în sus, L-a văzut pe Domnul; a fost lăuntrică, s-a văzut pe sine; a fost înafară, a văzut lumea din jur.

A fost o viziune de înălţime, a văzut pe Domnul pe un scaun de domnie foarte înalt. O viziune de adâncime, a văzut adâncul păcatului din viaţa lui. O viziune de lărgime, a văzut lumea.

A fost o viziune a sfinţeniei O, iubiţii mei! Ce mult avem nevoie azi de o viziune a lui Dumnezeu în toată sfinţenia Sa! Dar a fost şi o viziune a păcătoşeniei: Sunt un om cu buze necurate! Şi, o viziune a urgenţei: Cine va merge pentru noi?

„Când nu este nici o descoperire dumnezeiască poporul este fără frâu!” Unde nu e viziune poporul se rătăceşte şi e nimicit. Unde nu e pasiune biserica piere, chiar dacă e tixită până la refuz.

Un bun predicator, unul care a fost folosit de Dumnezeu în chip minunat la aprinderea câtorva treziri reale (deosebite însă de trezirile în masă), mi-a spus că şi el a avut o asemenea vedenie întreită. Parcă-i văd şi acum faţa solemn crispată când îmi vorbea şi nu ştia dacă fusese un vis sau o vedenie, dacă era în trup sau era transmutat; totuşi vedea clar într-un abis o mulţime pe care nimeni nu putea s-o numere, înconjurată de flăcări, în locul întunecat, în iad, „ospiciul de nebuni al întregului univers.” De atunci, predicatorul n-a mai fost acelaşi ca înainte. Cum ar fi putut să rămână acelaşi?

Oare ne poate Dumnezeu încredinţa şi nouă asemenea descoperiri? Am trecut noi prin locul tainic al rugăciunii şi prin şcoala suferinţei ca sufletele noastre să fi fost călite pentru tablouri atât de dureroase? Binecuvântat e cel căruia Dumnezeu îi descoperă asemenea vedenii!

Nu e nimeni care să trăiască o viaţă mai înaltă decât idealul viziunii sale. Teologii cu gândiri grele nu pot deschide cortina de fier a superstiţiilor şi întunericului în spatele căreia milioane de oameni au pierit de-a lungul mileniilor. O pot face însă cei care, deşi vor fi având probabil un orizont intelectual mai redus, au însă o adâncime profundă în idealul viziunii lor.

Dacă judecăm spiritual lucrurile într-un cerc mic, avem bucurie şi pace. Dacă privim lucrurile statistic, mai larg, ne tulburăm.

Citiţi şi plângeţi:

JAPONIA: Guvernul de acolo afirmă că populaţia ţării a depăşit cifra de 87 milioane. Populaţia creşte cu 1.100.000 în fiecare an! Numărul creştinilor din Japonia a crescut cu cinci milioane în ultimii cinci ani. Puneţi, vă rog, Japonia pe lista de rugăciune!

COREA: În Corea există nouă milioane de oameni fără casă, cei mai mulţi dintre aceştia refugiaţi, fără hrană.

INDIA: Milioane trăiesc în întuneric şi în umbra morţii.

ORIENTUL APROPIAT: Aici trăiesc peste un milion de refugiaţi arabi!

EUROPA: Unsprezece milioane de refugiaţi – „oameni fără ţară”. Ce durere copleşitoare, amarnică!

CHINA: O treime de milion de oameni refugiaţi din China, trăiesc în corturi şi colibi în jurul Hong Kong-ului.

Ca să împovărez sarcina şi mai mult, adaug că există:

– 15 milioane de evrei;
– 315 milioane mohamedani;
– 170 milioane budişti;
– 350 milioane confucianişti şi taoişti;
– 255 milioane hinduşi;
– 90 milioane şintoişti;
– şi încă alte milioane şi milioane de oameni pentru care a murit Cristos şi încă n-au fost atinşi de binecuvântata Evanghelie.

Chiar şi America, cea care ştie de Dumnezeu, are 27 milioane de tineri sub vârsta de douăzeci şi unu de ani care n-au nici o pregătire religioasă, şi o mie de sate în care nu există nici o casă de rugăciune. Aproape un milion de oameni mor în fiecare săptămână fără Cristos. Nu vă doare lucrul acesta?

Lumea de azi, această mlaştină a păcatului, cere urgent ungerea celor de la amvoane pentru mobilizarea oştirii Domnului şi strângerea poporului la acţiune şi mărturie! Trebuie să scăpăm de religia „sintetică”, artificială. Colţul celor ce exclamau „Amin!” în biserici a dispărut cam odată cu dispariţia maşinilor Ford „model T”. Iar gloria adunărilor din corturile de evanghelizare a trecut. Zelul după adunările de stradă s-a stins.

Poate – cine ştie? – Dumnezeu e mai supărat împotriva Americii şi Angliei decât împotriva Rusiei! Nu vă sperie lucrul acesta? În Rusia milioane de oameni n-au auzit niciodată de Evanghelia Domnului Isus Cristos, n-au avut niciodată o Biblie în mâinile lor, n-au auzit niciodată un program religios la radio. Dacă ar fi avut ocazia, ei s-ar fi dus la închinăciune.

Rugăciunea pe care o aud des, în care dorim ca păcătoşii să vadă în faţa ochilor lor un tablou al chinurilor din iad, s-ar putea să fie total greşită. Dimpotrivă, cred că aceştia au nevoie de un tablou al Calvarului, cu Mântuitorul în suferinţele răstignirii cerându-le să se pocăiască. Cine poate sta nepăsător în faţa Golgotei?? William Booth, întemeielorul Armatei Salvării, spunea că dacă i-ar fi fost cu putinţă, la sfârşitul cursurilor de pregătire a soldaţilor săi, timp de douăzeci şi patru de ore i-ar fi suspendat deasupra iadului, ca să privească pe cei din chinul veşnic. Mişcarea fundamentalistă are nevoie să vadă încă odată de acest tablou îngrozitor. Evanghelistul galant, grandilocvent, are nevoie de acest tablou!

Charlie Peace a fost un criminal. Legile lui Dumnezeu şi ale oamenilor l-au ajuns şi a fost condamnat la moarte. În dimineaţa execuţiei în închisoarea Armley, din Leeds, în Anglia, a fost luat şi condus pe ultimul drum. În faţa lui mergea capelanul închisorii, citind adormit şi monoton câteva versete din Biblie. Condamnatul l-a atins pe umăr şi l-a întrebat ce citeşte. „Mărturia Religiei”, i-a răspuns capelanul. Charlie Peace a fost şocat de felul calm în care capelanul citea despre iad. Poate fi cineva atât de nesimţitor încât sub umbra spânzurătorii să vorbească unuia care urmează să fie omorât, şi cu ochii uscaţi să-i spună despre adâncul fără fund în care va cădea în întunericul veşnic? Oare crede capelanul acesta ceva din ce citeşte? Crede el că există un foc veşnic care nu mistuie dar chinuie? Dacă da, cum poate să citească fără nici o emoţie? Poate fi cineva cu adevărat om şi să citească, rece, fără nici o lacrimă în ochi: „Vei muri veşnic, dar fără să cunoşti uşurarea pe care o aduce moartea”? Lui Charlie Peace i s-a părut prea de tot. Şi atunci a început el să predice! Ascultaţi cuvintele lui înainte de moarte:

„Domnule”, i s-a adresat Peace capelanului, „dacă aş crede ce spui că crezi dumneata şi biserica lui Dumnezeu, chiar dacă toată Anglia ar fi acoperită cu cioburi de sticlă de la un ţărm la altul, aş umbla peste ele, dacă trebuie desculţ, şi aş spune că s-a meritat să trăiesc dacă aş fi în stare să salvez măcar un suflet de la un iad atât de grozanic şi înfricoşător!”

Cititorul meu, fiindcă Biserica a pierdut focul Duhului Sffnt, oamenii se duc înspre focul iadului! Avem nevoie de viziunea sfinţeniei lui Dumnezeu. Trăsătura esenţială a lui Dumnezeu este sfinţenia. Heruvimii şi serafimii nu exclamă: „Atotputernic, Atotputernic e Domnul!”, nici „Atotprezent, Atotprezent e Domnul!”, ci „Sfânt, sfânt, sfânt!” Acest termen vast şi grandios din tezaurul evreiesc trebuie să ne pătrundă şi pe noi. „Dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi!” Dumnezeu înconjoară şi cuprinde toate dimensiunile timpului nostru. Dumnezeu, inevitabilul Dumnezeu, ne aşteaptă dincolo de timp, în veşnicie. Am face bine să ne împăcăm cu Dumnezeu de aici, şi să ne punem în centrul planurilor Sale chiar acum.

Rugăciunea de dimineaţă, în aşteptare cutremurată în faţa acestui Dumnezeu de trei ori sfânt, înainte ca să plecăm de acasă înspre munca zilnică, e unul din stimulentele spirituale cele mai puternice. Cel ce se teme de Dumnezeu, nu se mai teme de oameni. Cel ce îngenunchează în faţa lui Dumnezeu, rămâne în picioare în orice furtună. O privire zilnică înspre Cel sfânt ne face să ne supunem atotprezenţei Sale, să ne umilim în faţa atotputerniciei Sale, să rămânem tăcuţi înaintea atotştiinţei Sale, şi să stăm într-o solemnitate adâncă în faţa sfinţeniei Sale. Fiindcă, sfinţenia Sa devine sfinţenia noastră. Blasfemia acestui ceas în care trăim e faptul că există învăţătură despre sfinţenie, dar cei care o învaţă trăiesc în nesfinţenie! Robert Murray McCheyne spunea: „Un slujitor al Evangheliei îmbrăcat în sfinţenie e o armă extraordinară în mâinile lui Dumnezeu!”

Înainte de experienţa avută în capitolul şase al cărţii lui, Isaia are o sumedenie de „Vaiuri!” pentru o mulţime de oameni. După vedenia avută, Isaia strigă: „Vai de mine!” O cântare spune: „Da, eu! Da, eu, Doamne! Eu trebuie să mă rog!” Cât de adevărat! Oare n-are mintea noastră odăi în care stau agăţate încă tablouri murdare? Oare n-avem lucruri ascunse în unele unghere? Avem curajul să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să ne conducă prin unele coridoare ale sufletului nostru? Şi oare nu sunt încă motive ascunse, intenţii murdare, idei poluate, care ne controlează viaţa? În fiecare din noi trăiesc trei chipuri ale noastre: „Unul care credem noi că suntem; unul care cred oamenii că suntem; şi unul, cel pe care ne cunoaşte Dumnezeu că suntem!”

Ne tolerăm pe noi înşine, dar suntem aspri cu ceilalţi, fiindcă nu dorim cu tot dinadinsul o biruinţă reală! Ne iubim pe noi înşine; deşi despre Gerald Majella s-a spus: „A iubit pe toţi oamenii afară de unul, şi acela unul a fost Gerald Majella.” S-ar putea să fi fost aşa! Dar prea adesea noi ne ascundem de noi înşine, ca să nu ne vedem şi să ne vină rău. Să-L chemăm pe Dumnezeu cu ochiul Său pătrunzător, ca El să ne găsească „eul” corupt, pătat, în descompunere, din noi. Fie acest „eu” al nostru scos din noi şi „răstignit împreună cu Cristos, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (Romani 6:6).

Nu merge să dăm alt nume păcatului. Nici să spunem: „Cutare are un temperament drăcesc; al meu e doar animat de o indignare dreaptă!” Sau: „Ea e iritabilă; eu am doar nervii slăbiţi.” Sau, cum zic unii: „El e pătimaş; eu doar îmi lărgesc venitul.” Sau: „El e încăpăţânat; eu însă am convingeri personale.” Şi încă: „Ea e mândră; eu am gusturi înalte.” Dacă mergem pe linia aceasta, găsim o scuză pentru orice lucru.

Duhul Sfânt nici nu ne cruţă nici nu ne înşeală; doar să-L lăsăm să ne cerceteze cu infailibila Sa scrutinare. Domnul Isus a întrebat (pe orbul venit la El): „Ce vrei să-ţi fac?” Şi orbul I-a răspuns: „Învăţătorule, să capăt vederea” (Marcu 10:51). Avem şi noi nevoie de aceeaşi rugăciune, „Să ne căpătăm vederea!” – o vedere în sus, o vedere lăuntrică, şi o vedere în afară! Atunci, ca Isaia, când vom privi în sus, Îl vom vedea pe Dumnezeu în toată sfinţenia Sa. Când vom privi înlăuntrul nostru, ne vom vedea aşa cum suntem şi vom dori curăţirea. Când vom privi în afară, vom vedea o lume care piere în păcate şi are nevoie de Mântuitorul.

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi, dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Atunci abia, pentru vestirea Evangheliei la amvoane va fi ungerea, iar pentru unirea laolaltă în lucrarea sfântă şi proslăvirea lui Dumnezeu în popor va fi strângerea!

„Oare nu ne bazăm în ziua de azi prea mult pe braţul firii pământeşti? Oare mai pot fi azi trăite minunile de demult? Oare nu se plimbă şi azi ochii Domnului de-a lungul şi latul pământului ca să-Şi arate puterea Sa în sprijinul celor ce-şi pun încrederea în El? Oh, dacă aş avea mai multă credinţă în Domnul! Unde este acum Dumnezeul lui Ilie? Dumnezeu îl aşteaptă pe Ilie să se roage”.
James Gilmour de Mongolia

„Cunoaştem folosul rugăciunii după eforturile duhurilor rele care vor să ne împiedice de la această slujbă dumnezeiască; iar roada rugăciunii o trăim în biruinţa pe care o avem asupra duşmanilor noştri”.
Joan Climacus

„Când ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, diavolul ştie că primim puteri împotriva lui, de aceea i se opune din răsputeri”.
R. Sibbes

„Caut printre ei un om!”  (Ezechiel 22:30)
„Ilie era un om…” (Iacov 5:17)

Institutul Teologic Penticostal – Bucuresti

2011. Am mai postat acest video, dar m-am hotarit sa il mai postez pentru ca tot se adauga vizitatori noi online, si acest video ilustreaza si rugaciunea facuta intr-o biserica Penticostala.

PAGINA – Cultul Penticostal Romania (rodiagnusdei.wordpress.com)

Previous Older Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone