Gicu Stan – Duhul Sfant: Botezul cu Duhul Sfant si Vorbirea in Limbi – Logos Podcast Interviu, realizat de Dan Miclea

Dan Miclea: Bun venit la emisiunea Logos, unde o sa vorbim azi de lucrarea Duhului Sfant, Duhul Sfant ca persoana. Il avem cu noi pe fratele Gicu Stan.

Asculta emisiunea aici:
http://www.logospodcasting.com/gicu-stan-botezul-in-duhul-si-vorbirea-in-limbi

Cincizecimea photo wikipedia

Gicu Stan: Ce este de facut atunci, fratilor, cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire. Totul sa se faca spre zidirea bisericii. Stiti ce surprinde aici, din pasajul acesta? Apostolul, si printre altele abordeaza vorbirea intre alte limbi si spune ca daca unul are o vorbire in alta limba, altul o talmacire, cum e cu vorbirea asta in alta limba. Pentru ca in Faptele Ap. 2, citim ca atunci cand Duhul Sfant s-a coborat peste cei aproape 120 care erau in odaia de sus, spune Scriptura ca de-odata toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca. Aici, apostolul spune in continuare in vers. 27: Daca sunt unii care vorbesc in alta limba, – ceea ce intelegem, ca nu toti vorbeau in alta limba. Calatorind si prin tara si in afara tarii,  mi-am dat seama ca in ce priveste lucrarea aceasta a Duhului Sfant, a botezului, a umplerii cu Duhul Sfant, sunt multe semne de intrebare. Si in cele spirituale, niciodata nu ne vom ridica mai sus decat intelegerea pe care o avem, decat cunoasterea pe care o avem, inclusiv despre credinta.

Apostolul Pavel spune in Romani 10:17  astfel: credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvîntul lui Hristos. Deci, credinta, ca sa existe in vietile noastre, mai intai trebuie sa avem cunoasterea. Daca avem o baza corecta, cunoastere corecta, atunci, aplicand cunoasterea aceea vietilor noastre,  avem sansa sa ajungem la un crez corect. Dar niciodata in cele spirituale, noi nu ne vom ridica mai sus decat intelegerea pe care o avem, cunoasterea pe care o avem. Ei, calatorind prin tara, calatorind in afara tarii mi-am dat seama ca la capitolul acesta al botezului, al umplerii cu Duhul Sfant e multa confuzie. Am inteles ca sunt cel putin 3 probleme care trebuiesc clarificate in ce priveste lucrarea aceasta a botezului, a umplerii cu Duhul Sfant.

  1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
  2. Daca exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant  inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime,
  3. Si o a treia, poate putin mai delicata. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?

Pentru ca gasim cantareti buni si in biserica, dar gasim cantareti buni si in afara bisericii. Gasim oratori buni in afara bisericii, si din cand in cand mai gasim si prin biserici. Nu putini sunt cei care spun: ,,Domnule, asta-i darul pe care Duhul Sfant mi l-a dat mie.” Ba, in acelasi timp, Scriptura ne indreptateste sa credem ca sunt anumite lucrari pe plan spiritual care se pot face fara sa fi trait Cincizecimea, fara ca sa fi trait botezul sau umplerea cu Duhul Sfant, cum o numeste Scriptura. Timpul in seara aceasta nu ne permite sa le abordam pe toate cele 3 aspecte. Dar as vrea, asa sumar, sa trecem peste ele.

(1) Inteleg, bazat pe anumite pasaje in sfanta Scriptura ca Biserica Domnului s-a nascut in seara invierii, nu la Cincizecime. Daca Biserica Domnului s-a nascut la Cincizecime, atunci nasterea din nou si botezul cu Duhul Sfant sunt doua evenimente care au loc in acelasi timp. Deci, cand m-am intors la Dumnezeu si L-am primit pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor al vietii mele s-a realizat si nasterea din nou si botezul cu Duhul Sfant. Ori, Evanghelia lui Ioan, cap. 20, care ne vorbeste despre intalnirea Domnului Isus Hristos cu ucenicii in seara invierii, spune acolo Scriptura ca s-au bucurat  cand L-au vazut pe Domnul si Domnul acolo-i trecut cu D mare. Deasemenea, Scriptura ne spune ca dintre cei 11, unul lipsea. Stim ca al 12-lea, Iuda, isi pusese capat zilelor. Dar Toma nu era cu ei. Si se intalnesc astia 10, care fusesera colegi in aceeasi scoala, cea mai buna scoala teologica ce a existat vreodata in lumea noastra. Se intalnesc cu fostul lor coleg de teologie, cu Toma. Si spun: ,,Toma, a inviat Domnul!” Si el spune: ,,Ce? Cum? Nu cred!”
,,Dar noi am stat de vorba cu El. I-am vazut mainile si coasta!”
Si ce zice Toma?: ,,Daca nu voi pune eu mana mea in coasta Lui si degetul meu in rana Lui n-am sa cred.”

Si zece se straduiesc sa-l treaca din tabara necredinciosilor in tabara credinciosilor si nu reusesc. Si dupa 8 zile, din nou ucenicii erau impreuna si era si Toma cu ei. Si vine Domnul. Cand vine Domnul, intotdeauna El vine la mijloc. El nu vine ca spectator [ca] sa vada ce se intampla la biserica. Nu, nu. De multe ori noi Il chemam sa fie musafirul nostru. Nu. Domnul e Stapanul Bisericii. Si El cand vine in Biserica, El vine ca Stapan. Ca Domn. Ca Pastor al Bisericii. A venit si s-a asezat in mijloc. N-are de a face cu ceilalti 10, ci se indreapta spre Toma. Si spune: ,,Toma, vino si fa experimentul.” Nu gasim scris ca a mai avut curajul sa duca mana in semnul cuielor si sa verifice prin simturile lui tactile, sa vada, ii asa sau nu-i asa? Dar a facut doua mari afirmatii acolo despre Domnul Isus Hristos: ,,Esti Domnul meu si esti Dumnezeul meu!”

Prin faptul ca Toma nu credea ca Isus inviase din morti, stiti in ce situatie se gasea el? Pentru el, Isus nu era Fiul lui Dumnezeu, deci nu era ceea ce a spus ca este si anume: Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat. Si in al doilea rand, necrezand in invierea Lui, pentru el, jertfa pe care Domnul Isus a dus-o la Golgota nu reprezenta unica solutie randuita de Dumnezeu Tatal pentru mantuirea noastra. Dar cand se intalneste cu El, se prabuseste inaintea Lui si spune: ,,Esti Domnul meu si Dumnezeul meu!” Ce inseamna cand cineva spune despre Domnul Isus Hristos ca-i Dumnezeul lui? El recunoaste ca Isus exista din eternitate cu Dumnezeu, ca la implinirea vremii a venit in lumea noastra, S-a intrupat, a trait printre noi plin de har si de adevar, la timpul stabilit de Dumnezeu Tatal s-a dus la Golgota si a platit pretul mantuirii noastre. Ca dovada faptului ca moartea Lui a fost o moarte reala, a fost coborat si a stat in groapa rece a mormantului. De acolo, Dumnezeu L-a inviat, asa cum spune Romani 1:4: (1) dovedindu-L cu putere ca-I Fiul Lui si (2) ca jertfa care El a adus-o la Golgota este si ramane solutia randuita de Dumnezeu Tatal pentru mantuirea noastra. Si Toma spune: ,,Da, cred asta.” Dar nu numai atat. ,,Nu numai ca esti Dumnezeul meu, esti si Domnul meu!” Atunci cand cineva traieste ceea ce Scriptura numeste nasterea din nou, el trebuie sa faca din Domnul Isus, Dumnezeul lui si in al doilea rand sa faca din El Domnul vietii sale. Adica, din momentul acela frang voia mea in fata vointei Lui si spun:  ,,De azi inainte, 24 din 24 de ore  inima mea va bate pentru Tine.”

Ceilalti 10 erau convertiti? Traisera nasterea din nou, dar au trait-o cu opt seri mai in urma, cand in seara invierii, Domnul a venit si le-a aratat mainile si coasta. Si spune: s-au bucurat cand au vazut pe Domnul. Si acolo spune Scriptura ca Domnul a suflat peste ei si le-a zis: ,,Luati Duh Sfant.” Au luat Duh Sfant? Dar, [tot] la acestia le spune: ,,Sa nu va departati de Ierusalim pana veti fi imbracati cu o putere de sus, si apoi veti fi martori.” Intreband cu ceva vreme in urma pe niste tineri, ca ei sunt mai deschisi pentru dialog: ,,Au primit s-au n-au primit?” –  ,,Da, nu, nu stiu.” Le-am spus: ,,Daca Scriptura spune Da, atunci asa este.” Domnul a suflat peste ei si a zis: ,,Luati Duh Sfant!” Dar ce inteleg de aici? Duhul Sfant pe care ei l-au luat atunci in seara invierii cand Domnul a suflat peste ei, nu-i altceva decat lucrarea Duhului Sfant care prin Cuvantul Scripturilor realizeaza in noi nasterea din nou. Acolo era prezent Cuvantul Intrupat, spune in Ioan 1 ca la inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu. Si mai jos spune: Si Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi plin de har si de adevar. Deci acolo era Cuvantul si acolo era Duhul Sfant.

photo credit vimeo.com

Deci, in seara invierii, Duhul Sfant despre care vorbeste acolo evanghelistul este lucrarea Duhului Sfant care prin Cuvantul Scripturilor realizeaza in noi nasterea din nou. Cincizecimea este o lucrare aparte. Deci, una este nasterea din nou si alta este Cincizecimea. Stand de vorba cu tineri, pentru ca spuneam, ei sunt deschisi dialogului. Ii intrebam: ,,Cum stati? Asta e Cincizecimea?” Dar zice: ,,Frate Gicu, ce vrei sa ne intrebi? Daca vorbim in alte limbi?” Am zis: ,,Nu numai asta. Dar si asta.” Si au spus: ,,Putem sa va punem cateva intrebari?” Am zis: ,,Sigur, aveti toata libertatea!”
Au zis: ,,Frate Gicu, David a avut Duhul Sfant?”
Am zis: ,,Da, spune Scriptura in Psalmul 51 ca la un moment dat, David se roaga: ‘Doamne, nu lua Duhul Tau cel Sfant de la mine.” Zic: ,,A avut, cum sa nu-L aiba?”
Dar zice: ,,A vorbit in alte limbi?”
,,Scriptura tace. Unde Scriptura tace, trebuie sa tacem si noi.”
Au venit mai aproape si au zis: ,,Frate Gicu, Ioan Botezatorul a avut Duhul Sfant?”
Si am zis: ,,O, despre Ioan Botezatorul spune Scriptura ca s-a umplut de Duhul Sfant inca din pantecele mamei lui. Deci a avut.”
,,Da, dar a vorbit in alte limbi?”
,,Scriptura tace.”
,,Mai avem o intrebare: Domnul Isus a avut Duhul Sfant?”

,,O – zic, –  despre Domnul Isus spune Scriptura ca I s-a dat Duhul fara masura!”
Si zice: ,,A vorbit in alte limbi?”
Inclusiv cuvintele care le-a rostit pe cruce, au fost rostite in limba aramaica. Si au zis: ,,Frate Gicu si noi avem Duhul Sfant. Dar eu n-am semnul asta de a vorbi in alte limbi. Eu am un alt semn.”

Fratii mei, noi n-avem voie sa ne zidim crezul nostru pe experientele noastre. Crezul nostru trebuie sa fie zidit pe Cuvantul Scripturilor. Daca experientele se incadreaza in Cuvantul Scripturilor, sunt bune. Daca nu, oricat am fi noi de indragostiti de ele, daca n-au acoperire in Cuvantul Scripturilor trebuie sa avem taria sa le aruncam la cosul de gunoi, pentru ca Dumnezeu n-are nimic de-a face cu ele. Pavel spune in 1 Corinteni 15: ,,ne mantuim dupa Evanghelie.” Ca si mantuiti, trebuie sa ne traim viata dupa Evanghelie si in Romani 2:16 spune ca intr-o zi, Dumnezeu prin Hristos Isus v-a judeca lucrurile ascunse ale oamenilor dupa Evanghelie. Vreau sa va spun ca m-au pus pe jar. Am mai gasit in Scriptura cateva pasaje care au amplificat framantarile mele. In Ioan 7, gasim acolo spunandu-se ca in ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a statut in picioare si-a strigat. Si atat de tare a strigat Domnul ca se aude si astazi. ,,Daca inseteaza cineva,”- spunea Domnul, „sa vina la Mine si sa bea. Celui ce crede in Mine, din inima lui vor curge rauri de apa vie.” Si acolo completeaza evanghelistul si spune: ,,spunea aceste lucruri despre Duhul care aveau sa-l primeasca cei ce vor crede in Isus, fiindca Duhul Sfant nu fusese dat, pentru ca Isus nu fusese proslavit.”

Cum „nu fusese dat Duhul Sfant”? Nu fusese Duhul Sfant si nu fusese peste Domnul Isus Hristos? Citim in Evanghelia lui Luca despre batranul Simion care a adus o viata fara de prihana si Duhul lui Dumnezeu era peste el. Si spune acolo Scriptura despre plinatatea Duhului Sfant. Si Domnul instiintase din timp ca el nu va muri pana cand va vedea pe sfantul lui Israel. Si in ziua cand parintii cu pruncul Isus se duceau la Templu, ca sa implineasca in dreptul Lui ceea ce spunea legea, Duhul Sfant ii spune: ,,Du-te, ca acuma vine Mesia.” Si cand ajung parintii cu pruncul, el e prezent acolo, Il ia pe brate, binecuvanteaza pe Dumnezeu si spune: ,,Doamne, slobozeste acuma in pace pe robul Tau ca ochii mei au vazut mantuirea Ta.” Scriptura vorbeste despre Ana proorocita, care si ea, manata de Duhul Sfant in ceasul acela, a venit la Templu si vorbea oamenilor despre Isus. Ba spune Scriptura tot in Evanghelia dupa Luca despre Zaharia, ca intra in scoala suferintei, a durat intre 9-10 luni scoala aceea. Si cand iese din scoala suferintei, spune Scriptura ca se umple de Duhul Sfant si incepe sa prooroceasca. Si Ioan spune acolo: ,,Duhul Sfant nu fusese dat fiindca Isus nu fusese inca proslavit.”

Cum nu fusese dat Duhul Sfant? Il gasim pe Domnul Isus in Ioan 16 spunandu-le ucenicilor: „Ma duc la Tatal,” si cand a spus asta, spune Scriptura ca inima lor s-a umplut de intristare. Si Domnul revine: „E spre folosul vostru sa ma duc, ca daca nu ma duc Eu, nu vine Mangaietorul.” Cum nu vine Mangaietorul? Cum? Cateva saptamani ma culcam seara cu problema aceasta in mintea mea. Uneori, ma trezeam noaptea si ma intorceam de pe o parte pe alta in pat si ma intrebam: ,,Doamne, ce ai vrut sa spui prin Cuvantul Scripturilor? Ca Duhul Sfant nu fusese dat, ca Domnul Isus nu fusese proslavit, cand Duhul Sfant era in lume in vremea aceea?” Cand Domnul Isus Hristos tinea cuvantarea aceea in ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Duhul Sfant era peste Domnul Isus Hristos. Duhul Sfant fusese peste proorocii Vechiului Testament. Ne spune Scriptura ca Duhul a miscat pe Samson odata intre Ţorea şi Eştaol, i-a pus limitele si acolo il insotea Duhul Sfant si acolo, Duhul Sfant era peste el.

Si spune aici: Duhul Sfant nu fusese dat fiindca Isus nu fusese inca proslavit. Citind Scripturile mi-am pus urmatoarea intrebare: cea de-a doua persoana a divinitatii, Mesia, a mai vizitat lumea noastra pana la intrupare? Da. Gasim pasaje in Vechiul Testament care ne indreptatesc sa credem ca El a mai vizitat lumea noastra pana la intrupare. Dar ascultati-ma, intruparea Domnului Isus Hristos a fost o premiera nu in istoria omenirii, ci a fost o premiera in istoria cosmosului, in felul in care cea de-a doua persoana a divinitatii a vizitat lumea noastra. Cum ne-a vizitat prin intrupare si cum ne-a vorbit Dumnezeu prin Fiul, nu mai facuse pana atunci. Deci a fost ceva, o premiere, ceva ce nu mai fusese pana atunci, in ce priveste felul in care cea de-a doua persoana a divinitatii a vizitat lumea noastra prin intrupare.

Venind la Duhul Sfant al lui Dumnezeu, stiti ce am inteles? Ca Cincizecimea a insemnat o premiera in felul in care Duhul Sfant a venit in Biserica Domnului. Ceva nou, ce nu mai fusese pana atunci. Si stiti ce le-am spus? Nu cautati vorbire in limbi la David, ca n-o veti gasi, asa cum nu gasiti pe Hristosul crucificat inainte de intrupare. Nu cautati vorbire in limbi la Ioan Botezatorul, ca n-o veti gasi pentru ca ea apartine de aici, de la Cincizecime incoace, nu inainte de Cincizecime. E un fel nou in care Duhul Sfant a inceput sa lucreze in Biserica Domnului.

Dar, tot ei spuneau: „Frate Gicu, tu crezi ce spune in Scriptura?”
Si am spus: „Cum sa nu cred ce spune Scriptura?”
Zice: „Stii ce scrie in 1 Corinteni 12?”
Am zis: „Hai sa citim.” Spune Scriptura asa, incepand cu vres. 28: Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. 29 Oare toţi sînt apostoli? Toţi sînt prooroci? Toţi sînt învăţători? Toţi sînt făcători de minuni? 30 Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? 31 Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.
Mi-au sis: „Frate Gicu, daca Scriptura spune aici ca nu toti vorbesc in alte limbi, de ce sustii invatatura ca toti cei care traiesc Cincizecimea, pe langa altele trebuie sa fie prezenta si vorbirea in alte limbi? Cand Scriptura spune ca nu toti vorbesc in alte limbi si nu toti talmacesc.
Si am spus: „Voi aveti dreptate. Da, asa este cum scrie aici. Nu toti vorbesc in alte limbi.

Dar in 1 Corinteni 12 ap. Pavel abordeaza darurile pe care Duhul Sfant le imparte, odata ce El a venit in viata credinciosului. Pentru ca este scris: Duhul Sfant da fiecaruia in parte cum voieste El. Si ceea ce spune el aici in 1 Corinteni 11 si in versetul ce s-a citit din 1 Corinteni 14, e vorba despre darul vorbirii in alte limbi. Nu e vorba despre ‘vorbirea in alte limbi’ din Ziua Cincizecimii. Ascultati ce spune Scriptura in 1 Corinteni 14:2 ‘În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu -l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine.‘ Deci vorbirea aceasta nu-i adresata oamenilor, ci lui Dumnezeu. Asta nu-i vorbirea in alte limbi din 1 Corinteni 12.

In 1 Corinteni 12 ap. Pavel vorbeste despre darurile pe care le imparte Duhul Sfant odata venit in viata credinciosului.(22) Si unul dintre ele este si darul vorbirii in alte limbi. Si cum se manifesta acesta? Sub inspiratia Duhului Sfant  mesajul pleaca din partea lui Dumnezeu. Se manifesta prin cel ce are darul. El trebuie sa se manifeste public; trebuie sa fie talmacit si trebuie sa aduca zidire altora, asa cum spunea aici in 1 Corinteni 14- Toate sa se faca spre zidirea sufleteasca. Invatatura, cantarea, vorbirea in alta limba, talmacirea. Deci toate sa se faca spre zidirea sufleteasca. Cand e vorba de darul vorbirii in alte limbi, deci, sub inspiratia Duhului Sfant, mesajul vine din partea lui Dumnezeu, porneste de acolo, se manifesta prin cel ce are darul. Trebuie sa fie talmacit, trebuie sa se manifeste public si sa aduca zidire altora. Asta-i darul si nu toti vorbesc in alte limbi. Nu toti.

Am avut bucuria in timpul care s-a scurs sa particip la seri de partasie, la servicii de partasie in care s-a manifestat felul acesta de lucrare a Duhului Sfant, prin vorbire in alte limbi si prin talmacire. E atata de frumos. Incepea vorbirea in alte limbi prin unu, prin altul se deda talmacirea. Cand cel care talmacea spunea ‘Amin’, cel ce vorbea in alte limbi s-a oprit. Asta- i darul si nu toti au darul. In Ziua CIncizecimii, cand spune Scriptura: „Si toti, deodata, au inceput sa vorbeasca in alte limbi, dupa cum le da Duhul sa vorbeasca.” A fost darul vorbirii in alte limbi?” N-a fost talmacit. Da, acolo a fost un mesaj care s-a dat pe intelesul prozelitilor prezenti in Ierusalim. Si cu ceva ani in urma, un profesor de studiu biblic la o scoala crestina din Cluj m-a sunat si mi-a zis: „Frate Gicu, vreau sa stau de vorba cu dvs.” M-am dus intr-una din zile la scoala si-mi zice: „Auzi, am auzit ca esti suparat pe mine.” I-am spus: „Bine ai auzit, pentru ca eu ii invat pe tineri intr-un fel in biserica si tu in scoala ii inveti altfel.”

„Pai,” zice, „uite care-i problema. Am 4 ore care sunt destinate pentru subiectul asta a botezului cu Duhul Sfant. Vino in scoala si ti le ofer tie; vorbesti tu elevilor despre botezul cu Duhul Sfant.” I-am spus: „Nu asta-i solutia. Daca facem asa, cineva v-a fi discreditat in scoala asta ca nu-i competent sa abordeze subiectul asta. Solutia este sa stam la masa, sa luam Scriptura si sa vedem ce spune Scriptura.”  „Frate Gicu, dar a fost prezenta vorbirea in limbi in Fapte 2, pentru ca a fost un mesaj pe intelesul prozelitilor veniti la Ierusalim.” Am zis”Bine, dar in Fapte 10?” „Pai, in Fapte 10 a trebuit sa fie o marturie puternica pentru Petru si pentru cei 6 care-l insoteau, ca Domnul a deschis usa mantuirii si pentru neamuri si de aia a fost rpezenta vorbirea in alte limbi acolo.” Zic: „Sa fie asa cum spui tu. Cu toate ca nu cred asa. Dar, hai sa facem un pas mai departe in Scriptura,” si ne-am dus in Fapte 19. Scriptura ne spune acolo, ca ap. Pavel in timp ce predica Evanghelia ajunge in Efes si acolo ii intalneste pe cei 12 ucenici si-i intreaba: „Ati primit voi Duhul Sfant cand ati crezut?” Si astia au fost oameni sinceri, n-au vrut sa spuna: ‘L-am primit atunci.’ Nu, nu. Au zis: „Noi nici n-am auzit ca s-a dat un Duh Sfant.” Si cu voi, cu ce botezati?” „Cu botezul lui Ioan.” Eh, ce a facut Pavel? L-a propovaduit pe Domnul Isus Hristos, i-a botezat in numele Domnului Isus Hristos, si cand si-a pus mainile peste ei s-a coborat Duhul Sfant peste ei.(26) Si din context reiese ca toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi si sa prooroceasca.

Si intrebarea mea pentru el a fost urmatoarea: „Daca in Fapte 2, vorbirea in alte limbi a fost necesara pentru prozelitii din Ierusalim, daca in Fapte 10 vorbirea a fost necesara pentru Petru si ceilalti ca sa aiba un argument puternic pentru biserica din Ierusalim, ca Domnul a deschis usa mantuirii pentru oameni in Fapte 19, de ce toti, ca din context reiese ca toti au inceput sa vorbeasca in alte limbi si sa prooroceasca. De ce toti? Pentru cine trebuia sa fie argumentul asta puternic al botezului cu Duhul Sfant? Pentru cine? Pentru ca, daca cineva era pregatit in sensul acesta, ca poate sa aiba loc botezul cu Duhul Sfant fara vorbiri in alte limbi? Am zis, printre ei trebuia sa se numere si cel care a fost ap. Pavel. De ce toti? De ce?

A ridicat din umeri si a spus: „Ramane o problema de studiu si de cercetare pentru viitor. Eh, ce inteleg ca la botezul cu Duhul Sfant, cand Duhul Sfant vine si se coboara peste credincios, ia in primire duhul credinciosului, mintea lui e fara rod- adica, nu cadem in transa, nu ne pierdem cunostinta si nu mai stim ce se intampla cu noi. Nu. Nu. Noi ramanem perfect constienti. Vine Duhul Sfant, ia in primire duhul nostru, prin gura noastra El se roaga, si mintea n-are nici o contributie la cuvintele care le vorbim. In situatia aceasta, vedeti, sub inspiratia Duhului Sfant, vorbirea porneste de la credincios si se inalta catre Dumnezeu. E exact ce spunea ap. Pavel in 1 Corinteni 14 „In adevar, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu. Caci cu Duhul el spune taine si nimeni nu-l intelege.” Asta-i vorbirea de la botezul cu Duhul Sfant. Deci, vine Duhul Sfant, ia in primire duhul meu, mintea mea e fara rod- adica, ea n-are nici o contributie la cuvintele pe care eu le rostesc si de la cel credincios care traieste in lucrarea aceasta a botezului, a umplerii cu Duhul Sfant si apoi manifestarea acestei vorbiri in viata de credinta care urmeaza, se inalta vorbirea de la credincios la Dumnezeu.

Tongues gift Holy SpiritCand vine darul vorbirii in limbi, sub inspiratia Duhului Sfant, mesajul pleaca din partea lui Dumnezeu sub inspiratia Duhului Sfant se manifesta prin cel ce are darul. Trebuie sa fie talmacit, sa se manifeste public si sa aduca zidire altora. Acesta e darul, dar cealalta e vorbirea. Tot aici in capitolul 14, ap. Pavel scrie Bisericii din Corint, deci le scrie, astia erau indragostiti de vorbirea in alte limbi. Si ap. le scrie ca sa faca randuiala. Si ce le spune printre altele? „Multumesc lui Dumnezeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decat voi toti. Dar in biserica voiesc mai bine sa spun 5 cuvinte intelese, ca sa invat si pe altii, decat sa spun o mie de cuvinte in alta limba.” E darul [vorbirii in limbi]? Nu cred ca e darul. Ca daca e dar, atunci cel care da vorbirea trebuie sa dea talmacirea sau celuia care vorbeste sau daca nu, da altuia darul acesta al talmacirii. Apostolul Pavel spune: „Nu. Voi toti Corintenii la un loc, voi nu vorbiti in alte limbi asa cat vorbesc eu singur. Dar in biserica, cinci cuvinte intelese, ca sa aduca zidire si altora, decat o mie de cuvinte in alta limba.” Photo credit http://www.smashwords.com

Stiu ca este o problema destul de delicata, aceasta, a botezului cu Duhul Sfant si in special pentru cei care sunt cerebrali, cei pregatiti in stiintele exacte. Ma rog, au multa scoala in spatele lor si… Eram cu ani in urma la niste seri de staruinta si era acolo prezenta si o tanara si studenta in anul IV la studii Europene – Studii Politice si in paralel facea si studii Europene. Nu cu mult timp, in serile alea de rugaciune, de staruinta, ea isi predase viata in mana Domnului si era in perioada asta de pregatire pentru botez. Si a venit intr-o luni seara, luni am inceput serile de rugaciune, dar ea a venit ceva mai tarziu. Si marturisea dupa cateva zile: „Cand am intrat in Casa de Rugaciune si am auzit cum se inaltau rugaciunile catre Dumnezeu, la un moment dat am auzit voci, care au inceput sa spuna: ‘Auzi, tu ce cauti aici? Tu esti o fata inteligenta, citita, rationala, cerebrala. Nu-i auzi? Nu vezi cum se manifesta? Lasa-i si du-te!'” Dar ea si-a zis asa: „Nu plec. Raman aici pentru ca trebuie sa decid ce fac. Mai merg la botez sau ii las in pace?” Si cand a zis lucrurile acestea, toate apasarile la nivelul gandirii si a cugetului ei, toate au parasit-o. Si a ramas acolo pana la orele 11, 11 si ceva seara, cand s-a terminat seara aceea de rugaciune.

Marti a zis: „Ma duc. Dar nu mai stau in spate. Ma duc in fata, ca acolo-i focul. Ma duc sa iau temperatura de acolo, sa vad ce se intampla.” Dar ce si-a zis? Ce si-a zis si Luni seara: „Pastrez totul sub controlul ratiunii mele.Nimic n-am sa las sa iasa. Cum, sa ajung sa vorbesc eu cu gura mea ce nu inteleg cu mintea mea? Nu se poate asa ceva; nu se poate asa ceva.” A venit si in seara urmatoare si a venit in fata. Dorinta ei in inima ei era sa fie botezata cu Duhul Sfant, dar marea batalie era: „Cum s vorbesc eu cu gura mea ce nu inteleg cu mintea mea?”  A inceput rugaciunea sa curga. Cu noi, in seara aceea la partasie, era si un frate care avea dar de descoperire din partea Domnului. Si in timp ce rugaciunea curgea, Dumnezeu i-a aratat aceasta tanara si Duhul Sfant sub forma de porumbel se asezase pe capul ei si voia sa vorbeasca prin gura ei. Dar ea zicea: „Nu. Nu. Nu se poate. Cum sa vorbesc eu cu gura mea ce nu inteleg cu mintea mea?” S-a apropiat de ea si numai atata i-a spus: „Lasa-L pe Duhul lui Dumnezeu sa vorbeasca prin gura ta.” Si dintr-o data a izbucnit in vorbirea in alte limbi. Si in seara aceea, cand s-a terminat serviciul de partasie a sarit in fata si a zis: „Stati. Stati. Nu plecati niciunul de aici pentru ca eu trebuie sa va marturisesc bataliile pe care eu le-am trait seara trecuta si la inceputul acestei seri de partasie si cum Domnul s-a indurat de mine si m-a botezat si pe mine cu Duhul Sfant.(33)

E adevarat. Sunt batalii. La un moment dat, abordand subiectul acesta am ajuns la subiectul asta cu o fata care era ordinata in slujire. A zis: „Frate Gicu, tu creezi teroare in mintile credinciosilor.” „Pai, de ce?” „Pai. le spui ca nu au botezul cu Duhul Sfant daca nu vorbesc si in alte limbi.” Si i-am zis: „Asculta-ma. Nu numai vorbirea in alte limbi, ca daca-i numai vorbirea in alte limbi, s-ar putea sa fie si ceva contrafacut la mijloc. Trebuie sa fie vorbirea in alte limbi, dar trebuie sa fie si ravna aia pentru viata sfanta si curata. Trebuie sa arda focul ala de a duce Evanghelia si de a vorbi altora. Poti sa taci, pentru ca Duhul Sfant, primul scop in care El s-a dat, din care vorbeste Scriptura si le spunea Domnul: „Voi veti fi martori…” dar mai intai ramaneti sa fiti imbracati cu putere de sus.

M-a intrebat cineva: „Frate Gicu, eu sunt mantuit daca n-am trait Cincizecimea, n-am trait botezul cu Duhul Sfant?” Si le-am spus: „Intrebarea nu e corect pusa. Intrebarea nu trebuie pusa ca ‘sunt mantuit/mantuita daca n-am trait Cincizecime.’ Ci altfel trebuie pusa intrebarea si anume: ‘Daca n-am trait Cincizecimea, pot sa fiu martor eficient pentru Domnul? Si pot sa-mi duc mantuirea pana la capat?'” Darul lui Dumnezeu pentru un pacatos e mantuirea. Darul lui Dumnezeu pentru mantuit e botezul cu Duhul Sfant. Nu botezul cu Duhul Sfant ne confirma mantuirea. Mantuirea o castigam prin credinta in Domnul Isus Hristos. Ascultati ce spune Scriptura in Galateni 4:6 Şi pentru că sînteţi fii, Dumnezeu ne -a trimes în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: ,,Ava„, adică: ,,Tată!` Nu ca sa devenim fii, ci pentru ca suntem fi. Deci darul asta al botezului cu Duhul Sfant, al umplerii cu Duhul Sfant nu-i pentru cei pacatosi. Pentru pacatosi e mantuirea. „Dar la Corneliu?” spunea cineva. Da, la Corneliu. Oamenii acestia au crezut Scriptura propovaduita de Petru. Petru le-a spus: „Isus ne-a poruncit sa le propovaduim norodului ca oricine crede in El, capata in numele Lui iertarea pacatelor. Au crezut si dupa ce a avut loc nasterea din nou, la cateva secunde, sau minute, nu stiu, a avut loc umplerea lor, botezul lor cu Duhul Sfant. Dar niciodata nu poate sa aiba loc botez cu Duhul Sfant inainte de nasterea din nou. Spunea Domnul Isus Hristos: „Vinul nou se pune in burduf nou.” Pai, daca se pune in burduf vechi, spunea Domnul ca se sparge si burduful si se risipeste si vinul.

Sunt unii la care li-e frica. Zic: „Ma duc la staruinta, da daca se intampla ceva rau?” Zic: „Asculta-ma.” Era tatic, dar nu de mult timp. Si-i zic: „Auzi, daca fetita ta, papusa aia vine la tine si-ti cere ceva, iti cere o bucata de paine, ce faci? Ii dai o piatra?” Zice: „Nu. Cum sa-i dau?” Stiti ce a spus Domnul Isus Hristos in Evanghelia dupa Luca cap. 11:11 Cine este tatăl acela dintre voi, care, dacă -i cere fiul său pîne, să -i dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să -i dea un şarpe în loc de peşte?12 Sau, dacă cere un ou, să -i dea o scorpie? Si ascultati ce concluzioneaza acolo Domnul Isus Hristos: „13 Deci, dacă voi, cari sînteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfînt celor ce I -L cer!` Nu trebuie sa ne speriem. Problema stiti care trebuie sa fie in atentia noastra? Sa fie curat vasul. De aceea, intotdeauna cand organizam seri de staruinta stam la incemana celor ce vin la staruinta si cu lucrarea marturisirii pentru ca sunt anumite prabusiri spirituale din care nu putem sa iesim decat cu marturisire si pocainta. Da, Domnul da iertare.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari