Viorel Iuga – Partea 2-a – Vreau, din nou, să nu mă fac vinovat de tăcere, de păcatul tăcerii

Viorel IugaAşa cum spuneam într-un materialul precedent, homosexualii ne agresează mereu şi puternic. Pentru că doar Adevărul ne face şi ne păstrează liberi am ales să vă reamintesc că la început NU au existat homosexuali. Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie, adică de sex masculin şi feminin. Oamenii aveau gen diferit, au acceptat lucrul acesta ca normal şi câtă vreme au fost plăcuţi Domnului, fie au trăit singuri, fie au întemeiat familii heterosexuale. Este adevărat că după momentul neascultării de Dumnezeu, lucrurile au luat-o razna. Datorită păcatului, adică datorită influenţei Satanei, omul s-a degradat tot mai mult şi în final, vor apărea oameni care se vor considera homosexuali, vor dori şi vor întreţine astfel de relaţii. Numai că Dumnezeu nu va rămâne pasiv. În poporul Domnului ei erau interzişi în mod categoric. Încă de la început, când se stabilesc condiţiile legământului, Domnul le spune evreilor: „Să nu fie nicio curvă din fetele lui Israel, şi să nu fie niciun sodomit din fiii lui Israel.” (Deuteronom 23:17). Levitic 18:22 repetă acelaşi lucru: „Să nu te culci cu un bărbat cum se culcă cineva cu o femeie. Este o urâciune.” Apostolul Pavel, care era un foarte bun cunoscător al Legii, îi aminteşte lui Timotei că Legea era categoric împotriva celor ce practicau acest păcat. Legea, spunea el, este „pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strîmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase.” (1 Timotei 1:10).

În Noul Legământ, în Biserică, Domnul ridică standardul la un nivel mai înalt şi la o trăire mai sfântă. Creştinii erau învăţaţi că homosexualii nu au ce căuta în adunarea sfinţilor, (decât dacă vin să se pocăiască) pentru că ei nu au loc în Împărăţia cerurilor. „Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii…” (1 Corinteni 6:9) Apostolul îi atenţionează pe cititori că homosexualitatea, în orice formă a ei, este un păcat împotriva firii şi a trupului. „Tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” (Romani 1:27) Este uşor de remarcat că pentru omul lui Dumnezeu, toate aceste practici erau scârboase şi neîngăduite. Le privim la fel sau oferim tot felul de circumstanţe şi scuze?
Practicarea acestui păcat deci nu are nimic de-a face cu voia lui Dumnezeu sau cu viaţa poporului sfânt. El a fost preluat de la păgâni. Dumnezeu le-a spus evreilor să nu se încuscrească cu păgânii şi nici să nu preia practicile lor păcătoase. Evreii au ascultat, dar nu tot timpul. În funcţie de conjunctură, de conducător şi de alte aspecte, erau perioade în care poporul ales uita de Dumnezeu şi prelua lucruri şi practici păgâneşti. În asemenea perioade de decădere, cronicarul consemnează că a fost preluată şi homosexualitatea: „Au fost chiar şi sodomiţi în ţară. Au făcut de toate urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.” (1 Împăraţi 14:24). Când veneau trimişii cerului şi predicau întoarcerea la Dumnezeu, cei care se pocăiau alungau din ţară şi homosexualii. „A scos din ţară pe sodomiţi, şi a îndepărtat toţi idolii pe care-i făcuseră părinţii lui.” (1 Împăraţi 15:12); „El a scos din ţară pe sodomiţii care mai rămăseseră de pe vremea tatălui său Asa.” (1 Împăraţi 22:46) Astăzi, lucrurile ar trebui să stea la fel. Noi avem acelaşi Cuvânt şi Acelaşi Dumnezeu. El nu Se schimbă. Dacă vrem să trăim vremuri de înălţare şi de progres spiritual să nu ne păgânizăm.

Dragilor, păcatul ne pândeşte pe toţi. Cazul celor din Sodoma ne ne atenţionează că păcatul nu are preferinţe de vârstă. „Dar nu se culcaseră încă şi oamenii din cetate, bărbaţii din Sodoma, tineri şi bătrâni, au înconjurat casa; tot norodul a alergat din toate colţurile.” (Geneza 19:4). Suntem atenionaţi şi chemaţi la veghere toţi deoarece homosexualii nu au bun simţ şi nu ştiu de ruşine. Profetul Isaia spune: „Înfăţişarea feţei lor mărturiseşte împotriva lor, şi, ca sodomiţii, îşi dau pe faţă nelegiuirea, fără s-o ascundă. Vai de sufletul lor, căci îşi pregătesc rele!” (Isaia 3:9).

Aşa cum spuneam, profitând de decăderea spirituală homosexualii intrau, se strecurau, în poporul Domnului. Au fost cazuri în care ei au intrat până şi în casa Domnului. Cronicarul ţine să menţioneze că cei ce au făcut reforma „au dărâmat casele sodomiţilor care erau în Casa Domnului, şi unde femeile împleteau corturi pentru    Astartea.” (2 Împăraţi 23:7). Eu ştiu că îi condamnăm aspru pe cei despre care citim aici, dar oare nu ne îndreptăm exact spre aceleaşi lucruri?

Fraţii mei,   păcatul acesta, la fel ca oricare alte păcate, are o singură soluţie. Dumnezeu este categoric împotriva homosexualilor dar, prin Evanghelie, le oferă şi lor şansa pocăinţei şi a iertării. Ştiind că ei sunt înşelaţi de Satana, Domnul îi cheamă la pocăinţă şi îi primeşte pe cei care se pocăiesc sincer şi autentic. Când vorbeşte de pocăinţă şi de iertare, Domnul nu spune că poate fi iertat orice păcat, mai puţin homosexualitatea. Chiar dacă unora nu le place realitatea, rămâne aceeaşi: Datorită bunătăţii lui Dumnezeu şi datorită Jertfei Domnului Isus şi acest păcat poate fi iertat. Să condamnăm deci păcatul homosexualităţii, dar să ne rugăm pentru cei prinşi în el. Să ne rugăm ca şi oamenii aceştia să se pocăiască şi să găsească eliberarea. Dacă cei în cauză vor alge pocăinţa şi sfinţirea, vor deveni fraţii noştri. Dacă în ciuda harului oferit vor alege să rămână în păcat şi în mizerie, soarta le va fi groaznică şi veşnică. Homosexualii care nu se pocăiesc, ajung în iad, iar el este îngrozitor şi veşnic!

Reclame

Vreau, din nou, să nu mă fac vinovat de tăcere, de păcatul tăcerii – VIOREL IUGA

Photo Agnus Dei

M-am rugat, am lucrat la evanghelizarea lor, am scris, am manifestat, am vorbit, am argumentat, am predicat, dar nu suficient. Chiar dacă încerc să îi las în pace şi să mă ocup de alte lucruri, după o perioadă îmi reapar în cale. Nu îi caut şi nici nu îmi propun să mă ocup de ei. Pentru mine, subiectul este clar şi de-a dreptul scârbos: homosexualitatea este păcat! Ea nu poate fi scuzată şi nici nu va putea fi acceptată vreodată în lumea oamenilor normali, cu teamă de Dumnezeu. Mai mult, ea
nu trebuie lăsată să pară mai puţin periculoasă şi mai puţin draconică. Observând că atunci când este vorba de păcate, lumea creştină contemporană începe să evite limbajul direct, m-am întrebat: De ce să folosim un limbaj frumos, pentru păcate grosolane şi urâte? Ca să nu mai pară aşa de păcătoase? Pentru că se simt ofensaţi păcătoşii? Pentru ca să aibă diavolul mai puţin de lucru? Nu ştiu de unde şi de la cine se inspiră cei care vin cu tot felul de eufemisme, dar privind la Domnul Isus, am observat că în limbajul Lui, dracul este drac, păcatul este păcat, homosexualul este homosexual, curvia este curvie, mincinosul este mincinos, lacomul este lacom, pedofilul este pedofil, făţarnicul este făţarnic etc. Aşa va fi şi în materialul prezent.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să vorbesc în dragoste, dar să spun lucrurilor pe nume. Nu mi-am propus să dezbat subiectul, dar am revenit la el, deoarece nu mă lasă în pace. Indiferent unde aş vrea să îmi trăiesc viaţa şi indifferent cu ce sunt ocupat, subiectul încearcă să îmi invadeze viaţa şi să distorsioneze societatea în care îmi desfăşor activitatea.

S-a întâmplat din nou, recent. Am auzit ştirile, am vizionat câteva documentare, am discutat cu părinţi ai căror copii au fost infectaţi la grădiniţe şi şcoli şi m-am înfuriat. Auzind şi văzând ce se întâmplă în lume, m-am întărâtat şi m-am întrebat: Cum am putut ajunge noi, societăţile creştine, aşa? Cum de guverne întregi au luat-o razna şi nu mai ţin cont nici măcar de demnitatea omului? Că nu mai ţinem cont de Scripturi, am înţeles de mult. Că în lumea creştină europeană, în majoritatea ei, nu mai are loc un Dumnezeu sfânt, se vede. Că luăm Biblia şi facem ce ne place cu ea, este deja un lucru învechit. Dar să nu mai avem nici măcar un pic de demnitate, aceasta mi se pare prea de tot.

Apoi, m-am oprit şi mi-am zis: Dar oare de ce sunt aşa de surprins? Nu am fost avertizaţi în repetate rânduri că dacă nu ţinem cont de Dumnezeu şi de principiile sănătoase enunţate Scripturi vom ajunge în voia minţii noastre blestemate? Adevărat, ni s-a spus, dar nu am crezut. Lumea în care trăim s-a comportat faţă de Creatorul ei aşa cum i-a plăcut, iar acum culegem roadele în mod vizibil. Homosexualitatea (dar nu nuami ea) nu mai este în umbră, nu mai are ruşine, nu mai este timidă şi nici nu îşi propune să tacă. Ea vorbeşte cât se poate de tare, cât se poate de oficial şi cât se poate de mândru. Ea şi-a scris „cântecul” bine de tot şi îl cântă peste tot. „Cântecul homosexualilor” este intonat pe toate tribunele lumii. El este fredonat de cei mari şi de cei mici. El este solfegiat în diferite armonii şi în diferite locuri, dar peste tot are acelaşi scop: să fie auzit, crezut şi acceptat de cât mai mulţi. Auzindu-l, din nou, am decis să nu tac. Am ales să scriu şi eu „un cântec” şi să îl lansez pe piaţă. Nu ştiu cine îl va auzi, nu ştiu de câţi va fi crezut şi de către cine va fi crezut. Nu ştiu dacă va primi de la cineva vreun like, dar nici nu mă interesează aşa de mult.

Vreau, din nou, să nu mă fac vinovat de tăcere, de păcatul tăcerii. Este adevărat că Mântuitorul nu a umblat din casă în casă să îi caute pe oameni. El nu a forţat pe nimeni să vină la întâlnirile Lui şi nici să Îi asculte mesajul. În acelaşi timp, El a călătorit, a fost aproape de oameni şi celor care au dorit, Domnul le-a spus mereu adevărul.

Cu limitele recunoscute şi cunoscute, încerc să fac la fel.

Încerc să scriu pentru cei care vor alege să citească. Încerc să mai spun încă o dată adevărul pentru cei care sunt interesaţi în el. Mă rog lui Dumnezeu ca mesajul acesta scris, „cântecul” acesta să ajungă apoi la cât mai mulţi, să fie înţeles de cât mai mulţi şi „cântat” de cât mai mulţi.
Da, despre homosexualitate voi vorbi şi voi spune răspicat că este păcat, că este anormală şi distrugătoare. Voi afirma că nu trebuie să o scuzăm, nu trebuie să o practicum şi nici să o permitem. Chiar dacă fiecare păcat este grav şi Îl ofensează pe Dumnezeu, păcatul homosexualităţii are consecinţe enorme şi pentru cei care îi practică şi pentru cei care îl permit.

Astăzi, mă opresc aici, dar cu ajutorul Domnului voi reveni curând arătând cât de grav este păcatul sodomiei, cum poate fi evitat şi cum putem fi eliberaţi de el.

Să-i compătimim pe păcătoşi, dar condamnsă condamnăm în mod caterogric păcatul!

Iuga Viorel

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari