Chuck Smith – Dumnezeu este foarte interesat ca liderii Lui aleşi să depindă de Duhul Sfânt şi să nu-şi pună încrederea în puterea şi înţelepciunea lor

Acesta este un fragment din capitolul 9 – DACÁ AM ÎNCEPUT ÎN DUHUL, care se poate citi aici (Fragment: Mă întreb de câte ori lucrarea lui Dumnezeu este împiedicată pentru că El nu găseşte oameni simpli. De multe ori EL găseşte doar un grup de doctori în teologie.)

Pavel a scris bisericilor din Galatia, biserici care au început în Duhul, mustrândule: „Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească?” (Galateni 3:3).

Dumnezeu este foarte interesat ca liderii Lui aleşi să depindă de Duhul Sfânt şi să nu-şi pună încrederea în puterea şi înţelepciunea lor. Este interesant să observăm care sunt oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit, bărbaţii pe care EL i-a ridicat să conducă poporul pe calea Lui.

Moise este unul din exemple. Vă aduceţi aminte de povestirea cu rugul aprins? Când Dumnezeu l-a chemat, Moise a obiectat iniţial, spunând, „Cine sunt eu, ca să mă duc la Faraon, şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?” (Exodul 3:11) Moise a spus: „Doamne nu am nici un fel de credibilitate. Cine sunt eu? Am fost aici patruzeci de ani.” Îmi imaginez că Moise avea de gând să-şi petreacă restul vieţii având grijă de oi. Aceasta era viaţa pe care el credea că trebuia s-o trăiască. Aşa că, atunci când Domnul l-a chemat, el a răspuns, „Cine sunt eu? Nu am curaj de loc, Doamne.”

Este foarte interesant să observăm că Moise a început cu multă încredere, dar Domnul i-a zdrobit această încredere foarte repede. Este interesant să vedem că el a avut un sens al destinului cândva. Ştefan ne spune că Moise a crezut că Israel va înţelege că Dumnezeu l-a ales pe el să-i conducă, dar ei nu au înţeles decât a doua oară (Fapte 7). Este o ilustraţie bună a diferenţei dintre lucrarea firii şi lucrarea Duhului. La început Moise s-a străduit să facă lucrarea lui Dumnezeu în fire, dar prin puterea lui nu a fost în stare nici măcar să îngroape un egiptean. În contrast, atunci când a fost călăuzit de Duhul, Israel a reuşit să îngroape întreaga armată egipteană.

Cred că cei mai mulţi dintre noi pot să se raporteze la experienţa lui Moise. Deseori începem în fire pentru a împlini chemarea lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. De multe ori începem în fire şi ne trezim falimentari. Când o persoană falimentează în fire, riscul este să ia drumul spre deşert şi să părăsească lucrarea, şi în cele mai multe cazuri fără cale de întoarcere. El devine descurajat şi înfrânt, pentru că a încercat în abilitatea firii să împlinească o chemare pe care a primit-o de la Dumnezeu. Moise a făcut lucrul acesta. El a înţeles chemarea lui Dumnezeu pentru el. A ştiut că Dumnezeu l-a rânduit pentru un scop, dar apoi s-a trezit singur în deşert pentru patruzeci de ani. În timpul acesta, el şi-a pierdut orice fel de încredere în capacitatea lui de a fi folosit de Dumnezeu. Dacă atunci când avea o şansă bună de reuşită a eşuat, cu atât mai mult acum, când nimic nu e de partea lui.

Dar răspunsul lui Dumnezeu pentru refuzul lui Moise de a fi trimis să elibereze poporul este, „Negreşit, Eu voi fi cu tine,” (Exod 3:12). Pentru mine, lucrul acesta este glorios. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31). Moise a răspuns lui Dumnezeu: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: „Nu ţi s-a arătat Domnul!” (Exodul 4:1). În alte cuvinte, Moise spunea, „Doamne, nu am credibilitate. Nu mă vor crede. Îmi vor spune pur şi simplu că Domnul nu mi-a vorbit.” Răspunsul lui Dumnezeu la obiecţia lui Moise a fost: „Ce ai în mână?” El a răspuns, „un toiag.” Domnul i-a spus, „Aruncă-l pe pământ.” Şi apoi, printr-o serie de semne, Domnul L-a asigurat că va fi cu el.

În Exod 4:10, Moise spune Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău; căci vorba şi limba mi-este încurcată.” Moise a încercat să-L convingă pe Dumnezeu: „Nu am abilităţi. Nu sunt elocvent. Limba mea este încurcată.” La această obiecţie Domnul a răspuns, „Cine a făcut gura? Cine ţi-a dat abilitatea de a vorbi?” Dumnezeu are puterea să ne ajute să depăşim inabilităţile noastre. El este Cel care a creat gurile noastre. Şi apoi în versetul treisprezece, el a spus: „Ah! Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiţi.” Cu alte cuvinte, „Doamne caută pe altcineva pentru slujba aceasta. Nu am nici o dorinţă să mă implic. Alege pe altcineva.” În momentul acesta Domnul se supără pe Moise şi îi oferă o alternativă. Aaron va fi purtătorul de cuvânt al lui Moise, aceasta ca o concesie pentru Moise. Este trist, dar deseori renunţăm la planul cel mai bun pe care Dumnezeu îl are pentru noi şi îl forţăm să accepte planul B.

Cred într-o voie directă şi într-o voie permisivă a lui Dumnezeu. Cred că voia lui Dumnezeu este să fim ridicaţi la cel mai înalt nivel la care putem fi ridicaţi, şi acolo să fim binecuvântaţi la superlativ. Dar de asemenea cred că deseori îl forţăm pe Dumnezeu să se coboare la nivelul nostru în loc ca noi să fim ridicaţi la nivelul Lui. Îl coborâm pe Dumnezeu la nivelul nostru de dedicare, care este o dedicare compromisă. Uitaţi-vă ce a trebuit să facă Dumnezeu ca în final să-l convingă pe Moise, un bărbat fără încredere, fără credibilitate, fără abilitate, fără dorinţă, şi totuşi ales de Dumnezeu să elibereze poporul Lui.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari