Florin Ianovici – Cand pietrele vorbesc (Sarbatoarea Floriilor)

Captura youtube

Captura youtube

Luca 19:29-40

29 Când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi
30 şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l.
31 Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.”
32 Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
33 Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?”
34 Ei au răspuns: „Domnul are trebuinţă de el.”
35 Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.
36 Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
39 Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40 Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”

Imediat, la nasterea Domnului Isus Hristos, ostirea cereasca a cantat: Slava lui Dumnezeu in cer si pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui. Spre sfarsitul vietii, Domnul Isus Hristos, multimea ucenicilor, a spus cam aceleasi cuvinte. Numai ca nu le-am retinut bine. Nu le-au inteles bine. Ei au spus: Pace in cer. Dar, in cer, e pace. Laudat sa fie Domnul. Si slava lui Dumnezeu in locurile preainalte. Multi comentatori biblici sunt de parere ca multimea aceasta care L-a laudat pe Domnul, nu este multimea care L-a rastignit pe Domnul, ca printre ei, or fi fost unii care n-au stiut ce fac. Ca sunt oameni cateodata care sunt luati de val, fara tagada. Asa este. Dar multimea ucenicilor care au laudat pe Domnul este multimea ucenicilor care in ziua rastignirii mai degraba au tacut.  Sfaramati, sfasiati de durere, tulburati de ceea ce vad, nestiind ce se intampla.

Momentele cele mai grele in viata credinciosului sunt momente in care suntem obligati sa tacem. Momente in care nu mai putem sa vorbim, nu mai putem deschide gura, pentru ca nu stim ce se intampla si nu stim cum vor deveni lucrurile. Biblia, iubitii Domnului, vorbeste despre aceasta tacere si in dimineata aceasta as vrea sa vorbesc despre un lucru, care Domnul Dumnezeu sa ne dea puterea sa-l avem si anume: faptul de a stii sa ne inaltam glasul si atunci cand poate avem momente grele in viata, faptul de a stii sa vorbim cu Dumnezeu si despre Dumnezeu si in momentel dificile ale vietii noastre.

Mesajul incepe la minutul 16. In incheiere, Pastorul Ianovici spune despre o minune in Slatina la minutul 52. (Cititi detaliile acestei vindecari aici – O MINUNE IEȘITĂ DIN COMUN !

Vezi si –

 

Reclame

Osana ! Ajuta-ma ! Florin Ianovici

hosanna

Este recomandat sa fie ascultata aceasta predica (30 de minute), e mult mai ziditoare auzita. Dumnezeu sa va binecuvanteze! Cateva notite din predica:

IanoviciFLORIN IANOVICI: Nu te du atat de departe incat sa nu te mai poti intoarce la Dumnezeu. Suflete drag, te-ai maniat, ai fost de atatea ori nemultumit, de atatea ori ai purtat in sufletul tau amaraciune. Ai vorbit si ai spus, ai criticat si ai judecat. Si ai zis: Nu mai pot si nu mai vreau. Te rog in numele Domnului Isus Hristos, nu te tu mai departe de locul de unde nu te mai poti intoarce. A venit Moise si a zis, „Ce frumos e Canaan, Doamne, vreau sa intru si eu in el. Vreau sa intru si eu in tara asta, care numai in inchipuire mi-am zugravit-o, timp de 40 de ani, cat am mers prin pustie… vreau si eu sa intru acolo. Sa-i conduc pe unii 40 de ani si eu sa nu intru si eu? Vreau si eu un Canaan.” Si, Domnul a zis, „Nu, nu intri.” „De ce Doamne?” „A fost o zi cand ai mers prea departe. Nu m-ai sfintit inaintea poporului si ai zis: Ascultati razvratitilor. Poate Dumnezeu sa va dea apa din stanca asta?’ Ai mers prea departe Moise.” Crestine, e sarbatoare. Sarbatoarea te ajuta sa gandesti cat de departe esti tu. Si as vrea in dimineata aceasta gandul acesta sa fie, gand simplu: Daca te-ai dus un pic mai departe de locul in care e El, daca te-ai maniat mai mult decat trebuie- acuma, Dumnezeu intelege, intelege si supararile noastre, intelege si scaparile noastre, intelege si luptele noastre- Dar, nu te du mai departe!! E punctul de la care te poti intoarce, cu lacrimi pe ochi si sa spui, „Doamne, iar am gresit. Te rog sa ma ierti.” Ca nu cumva inima ta sa nu mai simta.

Photo – www.bible-history.com  Cetatea Ierusalimului-primul secol

Mare lucru e sa simti cercetarea Domnului. Ierusalime, am venit la tine si am dorit sa te strang sub aripile mele, cum isi strange gaina puii. Ii rau sub aripa lui Dumnezeu? Zi-i tu. De cand nu ai mai simtit ca te strange Dumnezeu in brate? Ia spune. Si a zis Domnul Isus Hristos, „Dar n-ai cunoscut ziua cercetarii tale. Te-ai dus prea departe. Unul dintre lucrurile dureroase pe care le traim: Dumnezeu poate sa fie departe de noi si noi sa mai avem zile. Vor veni zile peste tine Ierusalimule, nu vei muri azi, acuma cand am zis ca nu M-ai cunoscut. Nu, azi vei trai. Te vei duce acasa… asta-i paradoxul vietii noastre. Vei manca, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, vei fi tot in casa ta, vei purta haine, dar tu nu sti ca eu am trecut pe la tine si tu nu m-ai primit, nu te-ai lasat cercetat, nu m-ai recunoscut. Am venit sa zic ceva si nu m-ai cunoscut.

Eu am venit in casa ta, in viata ta, in momentul in care tu nu te-ai asteptat. Am venit la tine si nu m-ai cunoscut. Vor mai veni zile, o s amai traiesti. O sa traiesti ca un om care nu va mai fi cercetat. Sa nu te duci prea departe, prea departe! Opreste-te astazi. Ce inseamna, frate Florin, prea departe? Prea departe, dragul meu, inseamna sa ranesti oamenii. Tu te lupti si eu ma lupt, in viata personala, cu ispite, cu probleme. Tu in dreptul tau, eu in dreptul meu. Sunt intre mine si Dumnezeu atatea lucruri. Da? Nu stiu, poate ca esti un om care de o bucata de vreme incoace iti merge greu si nu mai ai bucurie. E o ispita a ta. Te lupti tu sa capeti bucurie. Treaba ta, cum iti procuri tu bucuria pana la urma. Dar, eu te rog frumos, in numele Domnului Isus, nu mergi prea departe ranind oamenii. Nemantuit e acela care nu mai are timp sa se impace. Nu pleca in vesnicie certat. Spune cuvantul lui Dumnezeu: Sa nu datorati nimic nimanui.

Cel mai simplu tablou din Biblie. Uitati cum vad eu Sarbatoarea Floriilor. Simon leprosul l-a invitat pe Domnul Isus acasa. I-a facut bucate, le-a pus pe masa. Dupa ce a facut bucatele s-a simtit exonerat, eliberat de orice tip de responsabilitate. Nimic nu mai avea de facut. „Pai nu ti-am facut de mancare? Aveti mancare pe masa, hai, bucurati-va ca-i sarbatoare.”  A intrat Domnul Isus in casa lui si nu i-a zis nimic, s-a uitat la el. Era un fruntas Simon, nu un oarecare. De ce se numea Simon- leprosul? Cu siguranta candva a avut lepra. Probabil ca a fost un lepros vindecat de Isus. Datora ceva lui Isus- s afi vindecat de lepra nu-i putin lucru si i-a zis, „Pentru ca m-ai vindecat, pentru ca esti un mare profet, hai sa mananci la mine acasa.” Da, Duminica Floriilor- hai la masa. Acolo erau prietenii si a venit si o femeie si le-a stricat petrecerea. A venit o femeie si a ruinat Duminica Floriilor. A intrat. Nici nu a zis „Buna Ziua”, nici n-a zis nimic, nu avea nici invitatie, n-a avut absolut nici o legatura cu Simon. S-a dus direct la Isus, s-a prabusit la picioarele lui Isus. I-a strans picioarele lui Isus, a inceput sa planga pe picioarele lui Isus, a inceput sa-I sarute picioarele lui Isus si sa I le stearga cu parul. Asta da deranj. Mare deranj, asa-i?

In momentul acela, Simon, care l-a chemat pe Domnul Isus la sarbatoare s-a enervat. Vine asta, imi strica petrecerea. Si asta, daca era un prooroc, cum zice, ar fi stiut ca femeia asta-i pacatoasa. Ce prooroc e asta? Ce om al lui Dumnezeu este asta, care nu stie ca femeia asta e pacatoasa? Nervos si in sarbatoare. Sarbatoare inseamna pace. Tu nu poti sa fi nervos si in sarbatoare. Lasa nervii, lasa stresul, ca nu poti sa fi si in sarbatoare si  sa fi si nervos. Cum adica? Asta este incompatibil. Primul lucru pe care i l-a reprosat Domnul Isus, a zis, „Tu nu esti in pace, Simone. Tu esti framantat.” De ce sa zici ca e sarbatoare daca esti framantat? Stiti cum este sarbatoarea, dragii mei? Sa fi mai intai linistit cu Dumnezeu. „Sarutare Mi-ai dat Simone? Ti-a trecut prin minte? Picioarele Mi le-ai spalat? Dar, capul Mi l-ai uns cu untdelemn?”

Spalatul picioarelor insemenaza urmatorul lucru, dragii mei: Sa racoresti inima lui Dumnezeu. Sti cum racoresti inima lui Dumnezeu? Iubindu-ti sotul, iubindu-ti sotia. Iubindu-ti copiii, iubind vecinul ala rau, care da muzica tare. Iubind pe mama si pe tata. Iubind pe cel ce te uraste. Spunand oamenilor ca in Dumnezeu exista iertare. Asa racoresti inima Domnului. Bucuria in cer si racorirea inimii lui Dumnezeu e sa te duci sa spui oamenilor c aexista Dumnezeu. Du-te si predica-L pe Hristos. Amin

Untdelemnul nu-l gasesti nicaieri. Nici la parfumerie… Sti unde gasesti untdelemnul? Cand il strangi cu Domnul de la loviturile pe care le incasezi. Fa din fiecare lovitura si din fiecare zdrobire o picatura de untdelemn. Pune-l in sticla si cand se prezinta Domnul Isus Hristos, unge-L si spune-I: Doamne, din zdrobirea mea am inteles ca Tu esti acela care le ingadui pe toate. Si dragii mei, in dimineata aceasta sa ne gandim la urmatorul lucru: Nici o ‘Buna ziua, Doamne’? Nici un ‘Ce mai faci Isuse?’ Sa te arunci sa picioarele Domnului Isus, fara un cuvant. Sa nu-ti ceri voie sa intri in casa, sa te prabusesti in plans la picioarele Lui. Ce nepoliticos! Dar, cat de uman si de simplu! Asa-i? Si sa te ridici de acolo, ridicata nu de oameni, ci sa te ridici de acolo de Isus Hristos, care a spus, „Femeie, du-te in pace. Pacatele tale, cele multe, au fost iertate.”

Vreau si eu o sarbatoare astazi. Si stiti ce astept eu de la sarbatoarea asta? Stiti ce inseamna OSANA? In traducere: ajuta. Osana inseamna ajuta. Ajuta-mi Doamne! O sa ma duc acasa ca sa mananc mancarea pe care a pregatit-o sotia si am sa ma bucur cu familia mea, dar, pentru asta, ridica-ma. Eu nu pot sa fiu la sarbatoare cu poveri in inima. Si nu pot sa fiu la sarbatoare daca n-am pace. Osana! Ajuta-mi Doamne!

Vezi si

Florin Ianovici – De Florii – Osana ! Ajuta-ma !

hosanna

Este recomandat sa fie ascultata aceasta predica (30 de minute), e mult mai ziditoare auzita. Dumnezeu sa va binecuvanteze! Cateva notite din predica:

IanoviciFLORIN IANOVICI: Nu te du atat de departe incat sa nu te mai poti intoarce la Dumnezeu. Suflete drag, te-ai maniat, ai fost de atatea ori nemultumit, de atatea ori ai purtat in sufletul tau amaraciune. Ai vorbit si ai spus, ai criticat si ai judecat. Si ai zis: Nu mai pot si nu mai vreau. Te rog in numele Domnului Isus Hristos, nu te tu mai departe de locul de unde nu te mai poti intoarce. A venit Moise si a zis, „Ce frumos e Canaan, Doamne, vreau sa intru si eu in el. Vreau sa intru si eu in tara asta, care numai in inchipuire mi-am zugravit-o, timp de 40 de ani, cat am mers prin pustie… vreau si eu sa intru acolo. Sa-i conduc pe unii 40 de ani si eu sa nu intru si eu? Vreau si eu un Canaan.” Si, Domnul a zis, „Nu, nu intri.” „De ce Doamne?” „A fost o zi cand ai mers prea departe. Nu m-ai sfintit inaintea poporului si ai zis: Ascultati razvratitilor. Poate Dumnezeu sa va dea apa din stanca asta?’ Ai mers prea departe Moise.” Crestine, e sarbatoare. Sarbatoarea te ajuta sa gandesti cat de departe esti tu. Si as vrea in dimineata aceasta gandul acesta sa fie, gand simplu: Daca te-ai dus un pic mai departe de locul in care e El, daca te-ai maniat mai mult decat trebuie- acuma, Dumnezeu intelege, intelege si supararile noastre, intelege si scaparile noastre, intelege si luptele noastre- Dar, nu te du mai departe!! E punctul de la care te poti intoarce, cu lacrimi pe ochi si sa spui, „Doamne, iar am gresit. Te rog sa ma ierti.” Ca nu cumva inima ta sa nu mai simta.

Photo – www.bible-history.com  Cetatea Ierusalimului-primul secol

Mare lucru e sa simti cercetarea Domnului. Ierusalime, am venit la tine si am dorit sa te strang sub aripile mele, cum isi strange gaina puii. Ii rau sub aripa lui Dumnezeu? Zi-i tu. De cand nu ai mai simtit ca te strange Dumnezeu in brate? Ia spune. Si a zis Domnul Isus Hristos, „Dar n-ai cunoscut ziua cercetarii tale. Te-ai dus prea departe. Unul dintre lucrurile dureroase pe care le traim: Dumnezeu poate sa fie departe de noi si noi sa mai avem zile. Vor veni zile peste tine Ierusalimule, nu vei muri azi, acuma cand am zis ca nu M-ai cunoscut. Nu, azi vei trai. Te vei duce acasa… asta-i paradoxul vietii noastre. Vei manca, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, vei fi tot in casa ta, vei purta haine, dar tu nu sti ca eu am trecut pe la tine si tu nu m-ai primit, nu te-ai lasat cercetat, nu m-ai recunoscut. Am venit sa zic ceva si nu m-ai cunoscut.

Eu am venit in casa ta, in viata ta, in momentul in care tu nu te-ai asteptat. Am venit la tine si nu m-ai cunoscut. Vor mai veni zile, o s amai traiesti. O sa traiesti ca un om care nu va mai fi cercetat. Sa nu te duci prea departe, prea departe! Opreste-te astazi. Ce inseamna, frate Florin, prea departe? Prea departe, dragul meu, inseamna sa ranesti oamenii. Tu te lupti si eu ma lupt, in viata personala, cu ispite, cu probleme. Tu in dreptul tau, eu in dreptul meu. Sunt intre mine si Dumnezeu atatea lucruri. Da? Nu stiu, poate ca esti un om care de o bucata de vreme incoace iti merge greu si nu mai ai bucurie. E o ispita a ta. Te lupti tu sa capeti bucurie. Treaba ta, cum iti procuri tu bucuria pana la urma. Dar, eu te rog frumos, in numele Domnului Isus, nu mergi prea departe ranind oamenii. Nemantuit e acela care nu mai are timp sa se impace. Nu pleca in vesnicie certat. Spune cuvantul lui Dumnezeu: Sa nu datorati nimic nimanui.

Cel mai simplu tablou din Biblie. Uitati cum vad eu Sarbatoarea Floriilor. Simon leprosul l-a invitat pe Domnul Isus acasa. I-a facut bucate, le-a pus pe masa. Dupa ce a facut bucatele s-a simtit exonerat, eliberat de orice tip de responsabilitate. Nimic nu mai avea de facut. „Pai nu ti-am facut de mancare? Aveti mancare pe masa, hai, bucurati-va ca-i sarbatoare.”  A intrat Domnul Isus in casa lui si nu i-a zis nimic, s-a uitat la el. Era un fruntas Simon, nu un oarecare. De ce se numea Simon- leprosul? Cu siguranta candva a avut lepra. Probabil ca a fost un lepros vindecat de Isus. Datora ceva lui Isus- s afi vindecat de lepra nu-i putin lucru si i-a zis, „Pentru ca m-ai vindecat, pentru ca esti un mare profet, hai sa mananci la mine acasa.” Da, Duminica Floriilor- hai la masa. Acolo erau prietenii si a venit si o femeie si le-a stricat petrecerea. A venit o femeie si a ruinat Duminica Floriilor. A intrat. Nici nu a zis „Buna Ziua”, nici n-a zis nimic, nu avea nici invitatie, n-a avut absolut nici o legatura cu Simon. S-a dus direct la Isus, s-a prabusit la picioarele lui Isus. I-a strans picioarele lui Isus, a inceput sa planga pe picioarele lui Isus, a inceput sa-I sarute picioarele lui Isus si sa I le stearga cu parul. Asta da deranj. Mare deranj, asa-i?

In momentul acela, Simon, care l-a chemat pe Domnul Isus la sarbatoare s-a enervat. Vine asta, imi strica petrecerea. Si asta, daca era un prooroc, cum zice, ar fi stiut ca femeia asta-i pacatoasa. Ce prooroc e asta? Ce om al lui Dumnezeu este asta, care nu stie ca femeia asta e pacatoasa? Nervos si in sarbatoare. Sarbatoare inseamna pace. Tu nu poti sa fi nervos si in sarbatoare. Lasa nervii, lasa stresul, ca nu poti sa fi si in sarbatoare si  sa fi si nervos. Cum adica? Asta este incompatibil. Primul lucru pe care i l-a reprosat Domnul Isus, a zis, „Tu nu esti in pace, Simone. Tu esti framantat.” De ce sa zici ca e sarbatoare daca esti framantat? Stiti cum este sarbatoarea, dragii mei? Sa fi mai intai linistit cu Dumnezeu. „Sarutare Mi-ai dat Simone? Ti-a trecut prin minte? Picioarele Mi le-ai spalat? Dar, capul Mi l-ai uns cu untdelemn?”

Spalatul picioarelor insemenaza urmatorul lucru, dragii mei: Sa racoresti inima lui Dumnezeu. Sti cum racoresti inima lui Dumnezeu? Iubindu-ti sotul, iubindu-ti sotia. Iubindu-ti copiii, iubind vecinul ala rau, care da muzica tare. Iubind pe mama si pe tata. Iubind pe cel ce te uraste. Spunand oamenilor ca in Dumnezeu exista iertare. Asa racoresti inima Domnului. Bucuria in cer si racorirea inimii lui Dumnezeu e sa te duci sa spui oamenilor c aexista Dumnezeu. Du-te si predica-L pe Hristos. Amin

Untdelemnul nu-l gasesti nicaieri. Nici la parfumerie… Sti unde gasesti untdelemnul? Cand il strangi cu Domnul de la loviturile pe care le incasezi. Fa din fiecare lovitura si din fiecare zdrobire o picatura de untdelemn. Pune-l in sticla si cand se prezinta Domnul Isus Hristos, unge-L si spune-I: Doamne, din zdrobirea mea am inteles ca Tu esti acela care le ingadui pe toate. Si dragii mei, in dimineata aceasta sa ne gandim la urmatorul lucru: Nici o ‘Buna ziua, Doamne’? Nici un ‘Ce mai faci Isuse?’ Sa te arunci sa picioarele Domnului Isus, fara un cuvant. Sa nu-ti ceri voie sa intri in casa, sa te prabusesti in plans la picioarele Lui. Ce nepoliticos! Dar, cat de uman si de simplu! Asa-i? Si sa te ridici de acolo, ridicata nu de oameni, ci sa te ridici de acolo de Isus Hristos, care a spus, „Femeie, du-te in pace. Pacatele tale, cele multe, au fost iertate.”

Vreau si eu o sarbatoare astazi. Si stiti ce astept eu de la sarbatoarea asta? Stiti ce inseamna OSANA? In traducere: ajuta. Osana inseamna ajuta. Ajuta-mi Doamne! O sa ma duc acasa ca sa mananc mancarea pe care a pregatit-o sotia si am sa ma bucur cu familia mea, dar, pentru asta, ridica-ma. Eu nu pot sa fiu la sarbatoare cu poveri in inima. Si nu pot sa fiu la sarbatoare daca n-am pace. Osana! Ajuta-mi Doamne!

Vezi si

Vladimir Pustan – De ce a intrat Isus in Ierusalim?

Isus Hristos iubeste oamenii si vrea sa ne vada mintuiti. Nu vrea sa ne vada fugind in stinga si in dreapta ca bezmetici fara un scop in viata, mergind dimineata la servici, cautind o bucata de piine, incercind sa ne facem un rost in viata si ce fericit murim noi cind stim ca am facut o casa sau am lasat nenorocitul acela de apartament la copii nostri. Ne-am implint destinul. Destinul tau nu e sa faci un apartament la copii tai. Destinul tau nu e nici sa faci pe copii acestia si sa le porti de grija pina la sfirsit. Asta e obligatia ta de mama si de tata. Destinul tau nu se sfirseste cind pleci de pe pamintul acesta. Destinul tau e in cer impreuna cu Isus Hristos.

Nu lasa pe diavolul sa-si bata joc de viata ta, prinzindu-te cu capul tot in pamintul acesta, „Uite, mai ia si de aicea ceva, mai ia si bogatie, mai ia si din lume, mai ia si distractie ca esti tinara, ca esti tinar. Fa-ti de cap acuma.” Va veni o vreme in care vor trece toate si functia, si diploma si tineretea. Va trece si sanatatea asta pe care o ai. Mai ramine Isus Hristos intr-o zi: El te iubeste! Te iubeste ascum esti tu: Asa nenorocita si slaba si nevrednica cum esti, cu gura iute cu mintea de multe ori tulburata cu tot felul de ginduri. Te iubeste Hristos si daca ti-ai distrus ochii in calculator si nu mai ai privirea pura. Te iubeste Isus Hristos indiferent de ce ai fi facut pentru ca a spus Isus Hristos acelei femei: „Daca nu te osindeste nimeni, nici Eu nu te osindesc”.

Dar exista o singura conditie in iertarea lui Isus Hristos: „Du-te! Te iert, dar sa nu mai faci!”

Nu ne putem permite fratilor, indiferent din ce biserica veniti ca sa ne facem acuma curat de Pasti, in viata noastra dupa care de Luni sa o luam de la capat iara. Nu putem cu aceiasi gura cu care cintam azi laude lui Dumnezeu, miine sa mintim. Nu putem cu acelasi trup care spunem ca e templul Duhului Sfint astazi sa-l dam lui Dumnezeu si miine curviei. Nu putem sa traim cum vrem noi. Noi avem un Dumnezeu care ne-a facut si ne poarta de grija. Pentru fiecare pacat pe care l-am facut eu Dumnezeul nostru plinge cind il fac. Intristam fata lui Dumnezeu atunci cind facem vreun pacat. Tot timpul ne gindim: Oare nu ne vede cineva? Politia, pasrintii? Uitati-va in sus ca pe El il doare cel mai tare pacatul tau.

Eu poate nu-l stiu. Spunea fratele Traian Dorz: Hristos e acel ce mustra vina pentru pacatul tau ascuns. La oameni poti a nu raspunde dar lui Hristos vei da raspuns. El a venit sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut. El porunceste oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca ca El a hotarit o zi in care va judeca lumea aceasta. Isus Hristos te iubeste. Daca nu te ubeste mama ta sau tatal tau, Isus Hristos te iubeste.

 Citeste mai departe – notite din predica- sub acest video:

Vreau sa ma intorc la marele moment ce s-a petrecut in urma cu 2000 de ani, Duminica in care Isus Hristos, calare pe un magarus a intrat in Ierusalim. A fost cea mai puternica saptamina din istoria universului, cea mai incarcata de semnificatii. A fost o saptamina de foc pentru Domnul nostru si la propriu si la figurat. Mergea pe un drum, la capatul caruia Il astepta un botez al sufeintei. Mergea pe un drum la capatul caruia Il astepta paharul pe care trebuia sa Il bea, un pahar al suferintei exceptionale. E greu ca sa suferi cind esti vinovat, si cind esti vinovat. Dar cind esti nevinovat e cu atit mai mare durerea. E greu sa suferi pentru tine, dar cind trebuie sa suferi pentru altii cu atit mai grea este durerea.

In urma cu 2000 de ani, pentru ortodoxi, penticostali, baptisti, crestini dupa evanghelie, sau adevntisti si catolici, in urma cu 2000 de ani a venit cineva care a impartit lumea si istoria in doua. Care a impartit universul si timpul in doua, si vesnicia.

Pina la Isus Hristos toate lucrurile erau in ceata

A venit Domnul si a limpezit lucrurile. Domnul nu mai are gri. Domnul are negru si alb. Culorile sunt clare. Este o delimitare puternica in ceea ce vedem. Noi ne impartim dupa culte, Hristos ne imparte dupa roade. 

In urma cu 2000 de ani a intrat in Ierusalim calare pe magarus. M-au intrebat copii, de ce a intrat in Ierusalim daca stia ca va trebui sa moara? De aceea, pentru ca stia ca va trebui sa moara.

A spus evanghelistul Luca ca sa indreptar hotarit cu fata spre Ierusalim. Trecusera pina atunci toate amaraciunile peste El. Pentru pacatul meu trebuia sa mor eu. Dar Isus Hristos a hotarit, Dumnezeu in mare dragoste ca sa moara Domnul nostru pentru mine si pentru tine. Acesta era planul lui Isus Hristos, sa-L nasca pe Isus Hristos in pintecele unei fecioare, sa traiasca printre noi timp de 30 de ani. La 30 de ani isi incepe activitatea si timp de 3 1/2 ani sa predice, sa faca bine, sa vindece bolnavii, sa scoale mortii din mormant. Timp de 3 1/2 ani sa vesteasca o imparatie si sa spuna oamenilor acelasi lucru: „Pocaiti-va ca Imparatia cerurilor este aproape”.  Timp de 3 1/2 ani a fost ascultat si inteles, sau mai putin ascultat si inteles.

La 3 1/2 ani, in ultima saptamina a vietii Sale  pamantesti, in trupul acesta de carne, ca a fost si Dumnezeu si om, s-a dus calare pe un magarus si a intrat in Ierusalim.

De ce a intrat Isus Hristos in Ierusalim? 

De ce s-a dus acolo, in cetatea aceia pentru ca cetatea aceia nu l-a primit niciodata. De ce s-a dus acolo unde a fost ridiculizat mereu? Unde a fost batjocorit? De ce s-a dus in locul acela unde stia e avea sa I se intimple? Este usor sa te duci si sa predici sau sa slujesti pe Dumnezeul tau intr-o biserica sau intr-un oras in care oamenii te accepta. Este usor sa stai intr-o familie unde esti bine primit. Isus Hristos a intrat in Ierusalimul care nu la acceptat niciodata. N-avea sa Il accepte nici in saptamina aceia.

Au venit oamenii si au aruncat haine, si flori au aruncat si crengi au aruncat si au strigat Osana. Asta nu e inchinare? Ba da, este inchinare. O sa vedeti bisericile noastre pline in saptamina care vine, dar numai in saptamina care vine pentru ca dupa ce se termina postul acesta Duminica vor incepe discotecile Pastelui. Va incepe din nou deslegarea la bautura ca pina acuma bautura e legata. Trebuie sa mintim mai putin lunile acestea ca ne vom duce la spovedanie. Trebuie sa facem fapte mai bune chiar daca dati drumul la televizor sa vedeti stirile, cam cu aceiasi bucurie ca si acum ne ucidem parintii, cu aceiasi bucurie ca pina acuma copii nostri sunt ucisi pe mesele doctorilor. Cu aceiasi bucurie ca pina acum circiumile si discotecile sunt pline. Cu aceiasi bucurie ca pina acuma ne cautam parintii si dupa ce ii gasim ii ducem in azile.

Parca nu exista sarbatori. Undeva sunt mai importante magazinele sa le golim, frigiderele sa le umplem cu burti cu tot. Imi veti spune: „Nu-i sarbatoare? Poporul nu se pregateste de sarbatoare? Ne-am cumparat pantofi n saptamina aceasta ca sa avem ce imbraca pe noi. Ne schimbam hainele, garderoba ca sa fie frumos in ziua de Pasti. Bisericile sa fie pline in ziua de Pasti, dar si ele sa fie noi si le-am renovat. Caselle noastre vor fi varuite, geamurile vopsite”

(1) Hristos a intrat in Ierusalim pentru ca iubeste oamenii nu pietrele

„SI NOI TOT VECHI!”  Tot aceiasi oameni, ni nu ne schimbam. Avem un popor care trebuie sa inteleaga un lucru: Isus Hristos a intrat in Ierusalim pentru ca a avut niste scopuri. – Sa moara? Da, il stim cu totii. Dar au mai fost acolo niste scopuri pentru care Isus Hristos a intrat in Ierusalim. El acolo a intrat si s-a dus in cetatea aceasta pentru ca iubea oamenii si nu pietrele.

Cind au ajuns in Ierusalim au venit ucenicii si au spus „Doamne, daca vrei sa vizitezi ceva, uite Templul. Seara a inceput Isus sa plinga. S-a uitat la Templu si a zis: „O Ierusalime, Ierusalime… va veni timpul cind din Templul acesta nu va ramine piatra pe piatra… pentru ca nu ti-ai cunoscut vemea cercetarii tale. Daca mergeti in partea Ardealului de unde sunt eu sa vedeti ce biserici mari avem… si goale. Au inceput sa se goleasca bisericile. Sunt mai goale ca oricind, se umple la evenimente mari. Dumnezeu a plecat din multe. Dumnezeu nu mai era in Templul din Ierusalim. Dumnezeu a plecat de multi ani, Dumnezeu nu iubeste pietrele. Este bine ca avem Biserici, dar Dumnezeu iubeste oameni.

Stiti de ce a plins Isus Hristos in Ierusalim? El nu plingea decit la mort. A plins cind a fost la Lazar acasa si la vazut mort. El nu plinge decit acolo unde este moarte, moarte spirituala si acolo era moarte spirituala. Acolo Il cinsteau pe Dumnezeu numai cu buzele si inima lor era departe de Domnul. Pe cine vrem sa mintim noi popor Roman? Credem ca daca avem o religie Penticostala sau  Baptista sau Ortodoxa, religia aceasta intr-o zi o sa ne mintuiasca pe noi? Sa nu uitati un lucru. Indiferent din ce Biserica vii, tu trebuie sa intelegi ca Isus Hristos este singurul care poate sa iti schimbe viata.

Cind mi-am reparat casa, n-am avut unde sa stau si am stat doua saptamini cu sotia mea in garaj, dar n-am devenit masina. Faptul ca purncii mei se duc la scoala nu inseamna ca si invata bine. Faptul ca ne ducem in Biserici nu inseamna ca suntem bisericosi. Nu inseamna ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Ani de zile am crescut intr-o biserica in care abia asteptam sa se termine programul. Tot ma gindeam, „Oare mai au smecherii astia de batrins sa predice mult?” Ma gindeam de cite ori sa ies pe program afara. Ii spun la mama ca ma doare burta, ca ma doare capul. Ma plictiseau toti, cu cintari, cu predici, cu tot. De la 9 la 2 ma tineau, 7 predici.

Abia am asteptat sa fiu mare ca sa nu ma mai bata mama ca pe tatal meu nu-l interesa de Dumnezeu de fel. Am stat linga mama in biserica pina nu m-a mai putut bate si dupa aceia m-am dus direct in lume. De ce? Pentru ca abia am asteptat sa fug din biserica aceia. Asa am crescut, o generatie nedusa la Biserica. Multi din voi stiti care v-ati nascut de prin ’67, generatie cu cheie la git. N-am avut noi treaba cu Dumnezeu, noi am venit cu Darwin. Mama noastra a fost o maimuta paroasa, un chimpanzee, asa ne-au invatat la scoala. Nu este Dumnezeu, ne-a spus. Stati linistiti, lucrati acolo mai departe, nu priviti voi spre cer, priviti numai aici pe pamint.

Domnule Pastor, eu sunt pacatos in seara aceasta. Eu am venit in Casa de Cultura a Sindicatelor (Targu-Jiu), dar nu stiu daca Dumnezeu ma iubeste pe mine. Ba da te iubeste. Hristos iubeste oamenii, nu pietrele.

 

Curatirea templului

Isus a curatit templul, a fost murdar templul, au venit afaceristii si cind s-a dus a doua oara nici nu a mai intrat in Templu, a intrat doar in curtea Templului la a doua curatire. Stiti de ce? Dumnezeu nu intra in toate Bisericile. Dumnezeu nu intra numai acolo unde este cautat si asteptat, unde oamenii sunt sfinti, unde oamenii stiu ca au sanse. Domnule Pastor, eu am facut avort; ma mai poate ierta Isus Hristos? Daca nu poate sa ierte atunci e un dumnezeu slab si nu merita sa slujim unui dumnezeu care nu poate. Dumnezeul nostru poate sa ierte pacatele. Dumnezeu s-a intilnit prin Isus cu o femeie prinsa cind savirsea preacurvia si au zis oamenii: Ucideti-o, dupa legea noastra trebuie omorata cu pietre. A spus Isus Hristos: „Sigur, o ucidem cu pietre. Care n-are pacat sa o omoare primul.” Si vreau sa va vad, care sunteti in stare astazi, aici impreuna cu mine sa luam piatra de jos.

Isus Hristos iubeste oamenii si vrea sa ne vada mintuiti. Nu vrea sa ne vada fugind in stinga si in dreapta ca bezmetici fara un scop in viata, mergind dimineata la servici, cautind o bucata de piine, incercind sa ne facem un rost in viata si ce fericit murim noi cind stim ca am facut o casa sau am lasat nenorocitul acela de apartament la copii nostri. Ne-am implint destinul. Destinul tau nu e sa faci un apartament la copii tai. Destinul tau nu e nici sa faci pe copii acestia si sa le porti de grija pina la sfirsit. Asta e obligatia ta de mama si de tata. Destinul tau nu se sfirseste cind pleci de pe pamintul acesta. Destinul tau e in cer impreuna cu Isus Hristos.

Nu lasa pe diavolul sa-si bata joc de viata ta, prinzindu-te cu capul tot in pamintul acesta, „Uite, mai ia si de aicea ceva, mai ia si bogatie, mai ia si din lume, mai ia si distractie ca esti tinara, ca esti tinar. Fa-ti de cap acuma.” Va veni o vreme in care vor trece toate si functia, si diploma si tineretea. Va trece si sanatatea asta pe care o ai. Mai ramine Isus Hristos intr-o zi: El te iubeste! Te iubeste ascum esti tu: Asa nenorocita si slaba si nevrednica cum esti, cu gura iute cu mintea de multe ori tulburata cu tot felul de ginduri. Te iubeste Hristos si daca ti-ai distrus ochii in calculator si nu mai ai privirea pura. Te iubeste Isus Hristos indiferent de ce ai fi facut pentru ca a spus Isus Hristos acelei femei: „Daca nu te osindeste nimeni, nici Eu nu te osindesc”.

Dar exista o singura conditie in iertarea lui Isus Hristos: „Du-te! Te iert, dar sa nu mai faci!”  Nu ne putem permite fratilor, indiferent din ce biserica veniti ca sa ne facem acuma curat de Pasti, in viata noastra dupa care de Luni sa o luam de la capat iara. Nu putem cu aceiasi gura cu care cintam azi laude lui Dumnezeu, miine sa mintim. Nu putem cu acelasi trup care spunem ca e templul Duhului Sfint astazi sa-l dam lui Dumnezeu si miine curviei. Nu putem sa traim cum vrem noi. Noi avem un Dumnezeu care ne-a facut si ne poarta de grija. Pentru fiecare pacat pe care l-am facut eu Dumnezeul nostru plinge cind il fac. Intristam fata lui Dumnezeu atunci cind facem vreun pacat. Tot timpul ne gindim: Oare nu ne vede cineva? Politia, pasrintii? Uitati-va in sus ca pe El il doare cel mai tare pacatul tau.

Eu poate nu-l stiu. Spunea fratele Traian Dorz: Hristos e acel ce mustra vina pentru pacatul tau ascuns. La oameni poti a nu raspunde dar lui Hristos vei da raspuns. El a venit sa caute si sa mintuiasca ce era pierdut. El porunceste oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca pentru ca El a hotarit o zi in care va judeca lumea aceasta. Isus Hristos te iubeste. Daca nu te ubeste mama ta sau tatal tau, Isus Hristos te iubeste.

La minutul 15 Pastorul Pustan povesteste despre o fata lasat sa moara dupa ce a nascut-o mama ei.

In aceasta seara vreau sa-ti spun ca poate nu te iubesc parintii, nu te iubeste sotul. Poate aceste cuvinte care ti le-a spus pina acum, cuvinte frumoase s-au transformat in cuvinte jignitoare. A ajuns sa-ti spuna cuvinte care n-ai fi crezut atunci cind erai mireasa, ca ti le poate spune. Poate au ajuns sa-ti spuna cuvinte parintii tai care nu se pot spune: Ma prostule… Aud pe multi: Domnule Pastor am un gunoier, un bou va iesi din copilul asta… Astea sint alintari de parinti pentru copii lor. Sau ca sa va spun in terminologie Biblica: Blesteme. Astea se numesc blestemele parintilor pentru copii lor.

In loc sa intelegem ca Domnul Isus Hristos ne-a daruit aceste cuvinte ca sa le folosim cu dragoste, cuvinte frumoase. Poate ca nu te mai iubeste nimeni pe pamintul acesta. Nu-i nimic. E greu. Te iubeste Hristos.

Mesajul lui Isus de Florii a fost acesta: O Ierusalime, nu mai puneti pret pe ziduri ca intr-o zi zidurile astea se vor sparge. Voi sunteti templul Duhului Sfint. De aici incolo Templul Duhului Sfint este templul in care Duhul lui Dumnezeu sta, intr-un trup, intr-un suflet.

Tissot – The accursed fig tree

(2) Hristos a intrat in Ierusalim pentru ca dorea roade si nu frunze

Matei 21:18-20 18 Dimineața, când s-a întors din nou în oraș, era flămând. 19 În drum a văzut un smochin și s-a dus la el, dar n-a găsit decât frunze. Atunci i-a zis: „Niciodată să nu mai rodești!” Și deodată smochinul s-a uscat. 20 Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru și L-au întrebat: „Cum de s-a uscat smochinul atât de repede?”  Era frumos smochinul. Avea niste frunze, crengi, era falnic. Stateau pasarelel in el, cintau pe crengi. Dar atunci cind a venit Hristos sa manince ceva de la El a zis, Nu.

Atunci cind te planteaza Hristos e vremea sa rodesti cind vrea El. Isus vea de la noi sa rodim, nu frunze. Ii vezi pe oameni ca merg cu Biblia sub brat, aranjati, cinta frumos. Te duci in casa lor, tablouri, cruci la git, in urechi. Suntem pe dinafara, chiar crestini. Ale noastre surori se imbraca frumos, cite o cirpa pe cap, dar uitati-va si la televizor si talibanii isi imbraca femeile bine dar nu cred in Domnul. Noi cind ne uitam la om zicem: Asta-i bogat, asta-i serios, asta-i religios. Uita-te la el cum arata. Uita-te ca se duc la biserica dar de obicei Dumnezeu nu se uita la exteriorul nostru ci la interiorul nostru.

„Uita-te la mine. Te-ai nascut in mijlocul unui popor crestin ortodox. Asa spui tu, sau penticostal, sau baptist. Apoi sa stii ca Dumnezeu are de la tine foarte multe pretentii. Tu nu esti un tufis cu spini. Tu nu stai ca aceia care stau nenorociti prin pomi, prin Africa care nu au auzit niciodata de Dumnezeu. Dumnezeu a investit enorm de mult in tine. Suntem o generatie privilegiata. Ce avem noi niciodata nu au mai avut. Avem mijloace. Daca nu putem merge la biserica, vine biserica la noi in casa. Ne vin predici in fiecare zi, cintari. Cunoastem, avem intelepciune, avem carti. Avem preoti si pastori pregatiti in facultati. Suntem smochini si suntem creati cu un singur scop: sa rodim.

Imi vei spune: Nu pot Domnul Pastor. Poti! Trebuie sa poti. De ce va spun asta? Am inceput in ultimul timp sa nu mai rodim. Cunoastem multe si spune sfintul apostol Iacob ca a cunoaste si nu implini este moarte.

Crestinismul in primul rind inseamna actiune. Inima schimbata indeamna sa fie actiune. Spune-ti o vorba buna, zimbiti, ajutati. Sa nu treaca o zi si sa nu faci un bine. Ma rog pentru asta. Doamne ajuta poporului acesta sa faca roade. Noi ne impartim dupa culte, Hristos ne imparte dupa roada. El se uita la inima noastra si spune: Da seamana cu Mine si sa nu uitati un lucru: Tot ce faceti pentru Isus Hristos va raminea. Noi nu ne putem permite sa fim niste spectatori, niste someri spirituali, sa stam cu minile incrucisate si sa zicem: E treaba statului sa o faca. E treaba noastra.

Multi uita ca in ziua Floriilor Isus a sfirsit ziua blestemind (smochinul) si grozav lucru este sa cazi in mina Dumnezeului celui viu

(3) Hristos a intrat in Ierusalim pentru ca dorea credinta adevarata

A spus Isus: Daca bobul de griu nu moare, nu poate sa aduca roada. Dar, daca moare, aduce roada multa. Hristos are nevoie sa )ne) vada oameni roditori. Multi crestini prea iubesc viata aceasta de aceia nu rodesc, pentru ca n-am invatat sa murim. Nu veti cunoaste adevarata bucuria pina nu veti smulge un suflet din iad. „Domnule, am vrea sa vedem pe Isus”> Dincolo de culte, dincolo de biserici, dincolo de predici si de toate celelalte, oamenii vor sa-L vada pe Isus Hristos, sa-L vada in mine si in tine.  Sa-L vada in viata mea, si-n trairea mea, si-n credinta mea. Sa nu ma laud ca fac ceva pentru Domnul pentru ca daca sunt ceva e pentru ca El mi-a dat puterea sa fiu.

Conclude incepind cu minutul 35 – merita sa fie ascultat sfirsitul predicii din gura Pastorului Pustan!

Florin Ianovici – De Florii – Osana ! Ajuta-ma !

PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

hosanna

Este recomandat sa fie ascultata aceasta predica (30 de minute), in acest mod audio este si mult mai ziditoare. Dumnezeu sa va binecuvanteze!

ianovici 20 martie izvorul vietii aradFLORIN IANOVICI: Nu te du atat de departe incat sa nu te mai poti intoarce la Dumnezeu. Suflete drag, te-ai maniat, ai fost de atatea ori nemultumit, de atatea ori ai purtat in sufletul tau amaraciune. Ai vorbit si ai spus, ai criticat si ai judecat. Si ai zis: Nu mai pot si nu mai vreau. Te rog in numele Domnului Isus Hristos, nu te tu mai departe de locul de unde nu te mai poti intoarce. A venit Moise si a zis, „Ce frumos e Canaan, Doamne, vreau sa intru si eu in el. Vreau sa intru si eu in tara asta, care numai in inchipuire mi-am zugravit-o, timp de 40 de ani, cat am mers prin pustie… vreau si eu sa intru acolo. Sa-i conduc pe unii 40 de ani si eu sa nu intru si eu? Vreau si eu un Canaan.” Si, Domnul a zis, „Nu, nu intri.” „De ce Doamne?” „A fost o zi cand ai mers prea departe. Nu m-ai sfintit inaintea poporului si ai zis: Ascultati razvratitilor. Poate Dumnezeu sa va dea apa din stanca asta?’ Ai mers prea departe Moise.” Crestine, e sarbatoare. Sarbatoarea te ajuta sa gandesti cat de departe esti tu. Si as vrea in dimineata aceasta gandul acesta sa fie, gand simplu: Daca te-ai dus un pic mai departe de locul in care e El, daca te-ai maniat mai mult decat trebuie- acuma, Dumnezeu intelege, intelege si supararile noastre, intelege si scaparile noastre, intelege si luptele noastre- Dar, nu te du mai departe!! E punctul de la care te poti intoarce, cu lacrimi pe ochi si sa spui, „Doamne, iar am gresit. Te rog sa ma ierti.” Ca nu cumva inima ta sa nu mai simta.

Photo – www.bible-history.com  Cetatea Ierusalimului-primul secol

Mare lucru e sa simti cercetarea Domnului. Ierusalime, am venit la tine si am dorit sa te strang sub aripile mele, cum isi strange gaina puii. Ii rau sub aripa lui Dumnezeu? Zii tu. De cand nu ai mai simtit ca te strange Dumnezeu in brate? Ia spune. Si a zis Domnul Isus Hristos, „Dar n-ai cunoscut ziua cercetarii tale. Te-ai dus prea departe. Unul dintre lucrurile dureroase pe care le traim: Dumnezeu poate sa fie departe de noi si noi sa mai avem zile. Vor veni zile peste tine Ierusalimule, nu vei muri azi, acuma cand am zis ca nu M-ai cunoscut. Nu, azi vei trai. Te vei duce acasa… asta-i paradoxul vietii noastre. Vei manca, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat, vei fi tot in casa ta, vei purta haine, dar tu nu sti ca eu am trecut pe la tine si tu nu m-ai primit, nu te-ai lasat cercetat, nu m-ai recunoscut. Am venit sa zic ceva si nu m-ai cunoscut.

Eu am venit in casa ta, in viata ta, in momentul in care tu nu te-ai asteptat. Am venit la tine si nu m-ai cunoscut. Vor mai veni zile, o s amai traiesti. O sa traiesti ca un om care nu va mai fi cercetat. Sa nu te duci prea departe, prea departe! Opreste-te astazi. Ce inseamna, frate Florin, prea departe? Prea departe, dragul meu, inseamna sa ranesti oamenii. Tu te lupti si eu ma lupt, in viata personala, cu ispite, cu probleme. Tu in dreptul tau, eu in dreptul meu. Sunt intre mine si Dumnezeu atatea lucruri. Da? Nu stiu, poate ca esti un om care de o bucata de vreme incoace iti merge greu si nu mai ai bucurie. E o ispita a ta. Te lupti tu sa capeti bucurie. Treaba ta, cum iti procuri tu bucuria pana la urma. Dar, eu te rog frumos, in numele Domnului Isus, nu mergi prea departe ranind oamenii. Nemantuit e acela care nu mai are timp sa se impace. Nu pleca in vesnicie certat. Spune cuvantul lui Dumnezeu: Sa nu datorati nimic nimanui.

Cel mai simplu tablou din Biblie. Uitai cum vad eu Sarbatoarea Floriilor. Simon leprosul l-a invitat pe Domnul Isus acasa. I-a facut bucate, le-a pus pe masa. Dupa ce a facut bucatele s-a simtit exonerat, eliberat de orice tip de responsabilitate. Nimic nu mai avea de facut. „Pai nu ti-am facut de mancare? Aveti mancare pe masa, hai, bucurati-va ca-i sarbatoare.”  A intrat Domnul Isus in casa lui si nu i-a zis nimic, s-a uitat la el. Era un fruntas Simon, nu un oarecare. De ce se numea Simon- leprosul? Cu siguranta candva a avut lepra. Probabil ca a fost un lepros vindecat de Isus. Datora ceva lui Isus- s afi vindecat de lepra nu-i putin lucru si i-a zis, „Pentru ca m-ai vindecat, pentru ca esti un mare profet, hai sa mananci la mine acasa.” Da, Duminica Floriilor- hai la masa. Acolo erau prietenii si a venit si o femeie si le-a stricat petrecerea. A venit o femeie si a ruinat Duminica Floriilor. A intrat. Nici nu a zis „Buna Ziua”, nici n-a zis nimic, nu avea nici invitatie, n-a avut absolut nici o legatura cu Simon. S-a dus direct la Isus, s-a prabusit la picioarele lui Isus. I-a strans picioarele lui Isus, a inceput sa planga pe picioarele lui Isus, a inceput sa-I sarute picioarele lui Isus si sa I le stearga cu parul. Asta da deranj. Mare deranj, asa-i?

In momentul acela, Simon, care l-a chemat pe Domnul Isus la sarbatoare s-a enervat. Vine asta, imi strica petrecerea. Si asta, daca era un prooroc, cum zice, ar fi stiut ca femeia asta-i pacatoasa. Ce prooroc e asta? Ce om al lui Dumnezeu este asta, care nu stie ca femeia asta e pacatoasa? Nervos si in sarbatoare. Sarbatoare inseamna pace. Tu nu poti sa fi nervos si in sarbatoare. Lasa nervii, lasa stresul, ca nu poti sa fi si in sarbatoare si  sa fi si nervos. Cum adica? Asta este incompatibil. Primul lucru pe care i l-a reprosat Domnul Isus, a zis, „Tu nu esti in pace, Simone. Tu esti framantat.” De ce sa zici ca e sarbatoare daca esti framantat? Stiti cum este sarbatoarea, dragii mei? Sa fi mai intai linistit cu Dumnezeu. „Sarutare Mi-ai dat Simone? Ti-a trecut prin minte? Picioarele Mi le-ai spalat? Dar, capul Mi l-ai uns cu untdelemn?”

Spalatul picioarelor insemenaza urmatorul lucru, dragii mei: Sa racoresti inima lui Dumnezeu. Sti cum racoresti inima lui Dumnezeu? Iubindu-ti sotul, iubindu-ti sotia. Iubindu-ti copiii, iubind vecinul ala rau, care da muzica tare. Iubind pe mama si pe tata. Iubind pe cel ce te uraste. Spunand oamenilor ca in Dumnezeu exista iertare. Asa racoresti inima Domnului. Bucuria in cer si racorirea inimii lui Dumnezeu e sa te duci sa spui oamenilor c aexista Dumnezeu. Du-te si predica-L pe Hristos. Amin

Untdelemnul nu-l gasesti nicaieri. Nici la parfumerie… Sti unde gasesti untdelemnul? Cand il strangi cu Domnul de la loviturile pe care le incasezi. Fa din fiecare lovitura si din fiecare zdrobire o picatura de untdelemn. Pune-l in sticla si cand se prezinta Domnul Isus Hristos, unge-L si spune-I: Doamne, din zdrobirea mea am inteles ca Tu esti acela care le ingadui pe toate. Si dragii mei, in dimineata aceasta sa ne gandim la urmatorul lucru: Nici o ‘Buna ziua, Doamne’? Nici un ‘Ce mai faci Isuse?’ Sa te arunci sa picioarele Domnului Isus, fara un cuvant. Sa nu-ti ceri voie sa intri in casa, sa te prabusesti in plans la picioarele Lui. Ce nepoliticos! Dar, cat de uman si de simplu! Asa-i? Si sa te ridici de acolo, ridicata nu de oameni, ci sa te ridici de acolo de Isus Hristos, care a spus, „Femeie, du-te in pace. Pacatele tale, cele multe, au fost iertate.”

Vreau si eu o sarbatoare astazi. Si stiti ce astept eu de la sarbatoarea asta? Stiti ce inseamna OSANA? In traducere: ajuta. Osana inseamna ajuta. Ajuta-mi Doamne! O sa ma duc acasa ca sa mananc mancarea pe care a pregatit-o sotia si am sa ma bucur cu familia mea, dar, pentru asta, ridica-ma. Eu nu pot sa fiu la sarbatoare cu poveri in inima. Si nu pot sa fiu la sarbatoare daca n-am pace. Osana! Ajuta-mi Doamne!

Vladimir Pustan – Intrarea Domnului Isus in Ierusalim

Luca 19:29-48 

29Cînd S’a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi, 30şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi -l, şi aduceţi-Mi -l. 31Dacă vă va întreba cineva: ,Pentruce -l deslegaţi?` să -i spuneţi aşa: ,Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.„

32Ceice fuseseră trimeşi, s’au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. 33Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: ,,Pentruce deslegaţi măgăruşul?„34Ei au răspuns: ,,Domnul are trebuinţă de el.„

35Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

36Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.37Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră. 38Ei ziceau: ,,Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!„

39Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: ,,Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!„

40Şi El a răspuns: ,,Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.„

41Cînd S’a apropiat de cetate şi a văzut -o, Isus a plîns pentru ea, 42şi a zis: ,,Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, cari puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sînt ascunse de ochii tăi.43Vor veni peste tine zile, cînd vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strînge din toate părţile: 44te vor face una cu pămîntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentrucă n’ai cunoscut vremea cînd ai fost cercetată.„

45În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el. 46Şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.„

47Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să -L omoare; 48dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Cristian Barbosu – Floriile si Plansul Ierusalimului

La o Conferinta 2011 (sursa Facebook)
2 Cristian Barbosu  2011

VEZI PAGINA Cristian Barbosu PREDICI 

Nelu Brie – 7 Motive Pentru Rugaciune – Biserica Betel Stanton California 24 Martie 2013

VEZI PAGINA Nelu Brie PREDICI aici

Multumiri Bisericii Betel pentru video. Pastorul Nelu Brie- predica de la Serviciul din 24 martie, 2013 la Bethel Romanian Pentecostal Church in Stanton California, unde este Pastor Nelu Prunean. Websitul bisericii este http://www.labethel.com unde puteti urmari programul intreg.
Nelu Brie BRPC martie 2013

In ziua in care Domnul Isus a intrat in Ierusalim s-a dus in templu. Si printre cele mai semnificative si importante lucruri pe care le-a avut in vedere si pe care le-a savarsit a fost sa restaureze templul lui Dumnezeu in raport cu rugaciunea. Domnul Isus a spus, „Casa Mea se va numi o casa de rugaciune”. Avand in vedere toate acestea, am pe inima sa impartasim in aceasta dimineata despre rugaciune. Ori de cate ori venim in casa lui Dumnezeu trebuie sa ne rugam. Noi, in casa lui Dumnezeu cantam, propovaduim Cuvantul, facem poate repetiti, studiu biblic, cate alte activitati,  si toate acestea sunt bune si sunt spre slava lui Dumnezeu. Dar, sa nu uitam, in casa de rugaciune trebuie intotdeauna sa ne rugam. Orice facem, trebuie sa incepem cu rugaciune. Sa ne asezam cu rugaciune la picioarele Domnului nostru Isus.

Dupa invatatura sfintelor Scripturi, rugaciunea este una dintre componentele esentiale ale vietii de credinta. Domnul Isus, sfanta Scriptura, dar si Mantuitorul nostru in cateva imprejurari, il compara pe omul credincios cu un copac. Metafora copacului reflecta viata de credinta. Spre exemplu: In Psalmul 1 este scris ca cel neprihanit este ca un pom sadit langa un izvor de apa. Sanatatea unui copac depinde de sanatatea radacinilor sale. Cu cat radacinile sunt mai sanatoase si mai adanc infipte in pamant, cu atat copacul acela este mai viguros, mai sanatos si mai pregatit, sa faca fata intemperiilor pe care le aduce vremea. Daca radacina copacului este scoasa la lumina, copacul acela isi pierde sanatatea. Secretul sanatatii, radacinii copacului consta in faptul ca ea trebuie sa fie nevazuta, sa fie ascunsa. Cand iese la vedere s-a dus cu copacul acela.

In viata crestinului sunt cateva lucruri care crestinul trebuie sa le faca in ascuns. Trebuie sa le fereasca de vederea celorlalti. Isus a vorbit despre darnicia care trebuie facuta in ascuns. A vorbit despre postul care trebuie facut in ascuns. Si a vorbit despre rugaciune, care de asemenea trebuie sa fie facuta in ascuns. Cu siguranta, ca dumneavoastra ca oameni ai lui Dumnezeu iubiti rugaciunea si va rugati lui Dumnezeu. In dimineata aceasta vreau sa ne apropiem de o intrebare foarte importanta. Intrebare, cu care e posibil ca fiecare dintre noi am fost confruntati, si anume, intrebarea: De ce trebuie sa ne rugam? Daca Dumnezeu este suveran si atotputernic si tot ceea ce voieste sa faca, El face, atunci eu de ce trebuie sa ma mai rog? Daca Dumnezeu stie mai dinainte de ce am eu trebuinta si imi da, atunci de ce trebuie sa ma mai rog? Care este ratiunea si sensul rugaciunii?

Sigur ca, privita problema din aceasta perspectiva, cineva ar putea sa spuna: Dumnezeu face tot ce vrea. Si daca face tot ce vrea, nu atarna nici de cine cauta, nici de cine alearga, nici de cine vrea, ci de Dumnezeu, Atunci, de ce trebuie sa ma mai rog? Intrebarea aceasta are un raspuns in sfanta Scriptura. Noi trebuie sa ne rugam, oamenii lui Dumnezeu sunt chemati sa fie oameni ai rugaciunii. Rugaciunea este voia lui Dumnezeu pentru noi. Rugaciunea este lasata de Dumnezeu pentru noi sa fie o arma puternica, pusa la indemana celor credinciosi. O arma prin care capatam semnificatie in lumea spirituala, in viata traita cu Dumnezeu si de asemenea raporturile noastre cu ceilalti oameni. Trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu.

Omul credincios se roaga lui Dumnezeu si rugandu-se lui Dumnezeu, el devine si mai credincios. Rugaciunea trebuie facuta cu multa hotarare inaintea Domnului Isus si trebuie sa fim deplin incredintati ca prin harul Sau, Dumnezeu ne asculta rugaciunea. Mergand cu raspunsul la intrebarea ‘de ce trebuie sa ne rugam’, mesajul acesta este impartit in doua:

  1. In prima parte ne vom referi la 3 principii pentru viata, foarte importante. Principii care fac sensul rugaciunii, care dau semnificatie rugaciunii. Principii care subliniaza locul rugaciunii in lucrarea lui Dumnezeu si in Imparatia lui Dumnezeu.
  2. In partea doua a mesajului vom vorbi despre semnificatia rugaciunii in patru directii diferite. Directii care subliniaza inca odata raspunsul la intrebarea ‘de ce trebuie sa ma rog’.

Cele 7 motive pentru care trebuie sa ne rugam (Vezi notitele sub video:

Pastor Nelu Brie visiting Bethel Romanian Pentecostal Church in Stanton California. See our website, http://www.labethel.com, for the full service. VEZI SERVICIUL INTEGRAL aici www.labethel.com

1. Principiul razboiului spiritual

Biblia ne invata ca lumea in care traim este o lume foarte complexa. Este o lume mult mai complexa decat ceea ce vedem cu ochii de carne. Aceasta lume in care traim este o lume in care se suprapune viata materiala cu cea spirituala, existenta materiala cu existenta spirituala. Nu sunt doar oameni, ci sunt si ingeri, sunt si demoni. O lume in care aceste realitati se intrepatrund, se intersecteaza. Cararile oamenilor se intalnesc cu cararile ingerilor si chiar cu cararile demonilor. O lume in care se gaseste un conflict major, o lupta spirituala intensa. Vorba lui Pavel, „Noi n-avem de luptat impotriva carnii si a sangelui,” adica n-avem de luptat cu oamenii. Ci lupta noastra este o lupta impotriva duhurilor rautatii, care sunt in locurile ceresti. In contextul acestui razboi spiritual, rugaciunea de mijlocire are o semnificatie majora. Rugaciunea este lasata de Dumnezeu sa fie o arma de aparare si de lovire, in acest razboi spiritual. Prin rugaciune ne impotrivim diavolului, prin rugaciune invingem intarituri. Dam la o parte impotriviri, sunt dezlegate lanturi.

Dumnezeu a lasat ca rugaciunea sa fie o arma in contextul razboiului spiritual. Noi nu trebuie sa pierdem din vedere existenta acestui razboi spiritual. Este un razboi care ne afecteaza familiile, ne afecteaza biserica, ne afecteaza viata de zi cu zi. O, daca am vedea noi doar o clipa, daca am privi printr-o fereastra deschisa de Dumnezeu lumea spirituala, ca sa vedem ce se intampla, care sunt conspiratiile, care sunt uneltirile pe care cel rau le face, planurile pe care le indreapta impotriva noastra. Daca am vedea ce importanta are o rugaciune adusa cu credinta in economia acelui razboi. Cum Dumnezeu a trimis ingeri sa ne protejeze, ca sa ne inconjoare si cum prin rugaciunile noastre imputernicim, dezlegam puterile lui Dumnezeu ca sa nimiceasca uneltirile celui rau. Daca am vedea toate acestea, niciodata nu am mai pune intrebarea ‘de ce trebuie sa ma rog’. Pentru ca vom sti de ce trebuie sa ne rugam. Rugaciunea este o arma prin care biruim in contextul razboiului spiritual. De aceea, daca cineva se roaga lui Dumnezeu si a obosit in rugaciune, intotdeauna in lupta se oboseste. Ia-ti curaj, roaga-te mai departe, Dumnezeu iti va da biruinta.

2. Principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’

1 Corinteni 3:9  Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Dumnezeu ne-a facut chemarea sa fim parte cu El in lucrare. In aceasta chemare facuta de Dumnezeu, noi avem multe responsabilitati. Responsabilitatea de a propovadui Cuvantul lui Dumnezeu, responsabilitatea de a fi aproape de semenii nostri, sa le ingrijim nevoile pe care le observam si multe alte responsabilitati. Dar, exista o zona foarte importanta care se leaga de rugaciune. Principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’ subliniaza adevarul ca anumite lucruri se vor intampla, doar daca cineva se roaga. Domnul Isus a spus, „Cereti si vi se va da”. Iar in alta parte Scriptura spune, „Nu aveti pentru ca nu cereti”. Sau nu se intampla pentru ca cineva nu se roaga. Principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’ subliniaza ca in suveranitatea Sa, Dumnezeu a hotarat ca anumite lucruri sa se intample in lume, sa se realizeze, in masura in care cineva se roaga. Biblia vorbeste despre suveranitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu face tot ce vrea El sa faca. Nimeni nu se poate impotrivi suveranitatii lui Dumnezeu.

Cineva va putea sa spuna: Da, dar daca Dumnezeu este suveran si face tot ce vrea, atunci de ce sa ma mai rog? Trebuie sa stim ca in suveranitatea Sa, Dumnezeu a hotarat ca anumite lucruri sa se intample pentru ca El vrea sa se intample. Si orice am face noi, acele lucruri se vor intampla. Spre exemplu: Dumnezeu a hotarat ca toti mortii sa invie. Acuma, daca noi ne-am unii in rugaciune si cu post, sa cerem lui Dumnezeu ca mortii sa nu invie, credeti ca ne va asculta cineva? Si daca toti credinciosi de pe toata planeta s-ar strange la rugaciune si post, sa ceara de la Dumnezeu ca invierea sa nu fie, inviere tot va fi, ca Dumnezeu a hoatarat sa fie si aici nu-i loc de schimbare, nici de mutare. Dumnezeu a decis si se va face.

Pe de alta parte, tot in suveranitatea Sa, Dumnezeu a decis ca alte lucruri sa se intample, daca cineva se roaga. Si aici este principiul ‘lucratori impreuna cu Dumnezeu’. Tot bunatatea lui Dumnezeu, tot puterea Sa si suveranitatea Sa a lasat asa sa fie. Si cu atat este mai luminoasa suveranitatea lui Dumnezeu, cu cat El lucreaza prin rugaciunile noastre. Cu atat ea este mai slavita, cu cat pune in evidenta si contributia rugaciunilor noastre. Vazuta din aceasta perspectiva, rugaciunea este un instrument lasat celui credincios de Dumnezeu, instrument prin intermediul caruia evenimentele se schimba, imprejurarile se schimba, vremurile chiar, oamenii se pot schimba, un instrument prin care daca lucrezi, dupa ce lucrezi, nimic nu mai ramane ca inainte. Rugaciunea are putere.

Rugaciunea nu trebuie sa fie vazut ca o simpatie cu cel care trece prin necaz. Un frate are necaz, ti-e mila de el si il bati politicos pe umar, spunandu-i, „Ma rog pentru tine”. Rugaciunea nu este incurajarea celui care trece prin necaz, desi comporta si aceasta latura. Rugaciunea este o arma puternica, data de Dumnezeu, arma prin care patrundem in lumea spirituala si acolo in lumea spirituala, hotaram prin rugaciune ce urmeaza sa se intample. Rugaciunea este o asemenea arma. Noi devenim parteneri cu Dumnezeu in determinarea acelor schimbari: vindecarea unui bolnav, trezirea spirituala a unui popor, rezolvarea unei situatii imposibile, implinirea unei nevoi. Asa trebuie privita si inteleasa rugaciunea. In ziua de Florii, Domnul Isus a spus ca in casa Sa va fi o casa de rugaciune. Aceasta declaratie: Casa Mea, casa de rugaciune- trebuie inteleasa si in acest context- instrument prin care evenimentele se schimba. Intelegand valoarea acestui adevar biblic, in biserica in care slujesc,noi de multe ori ne strangem la nopti de veghe. Ne adunam in posturi, post de 21 de zile, post de 40 de zile, planificati pe familie. Intram hotarat in rugaciune pentru obiective foarte specifice, concrete. Unii dintre noi ne descurajam. Ne rugam si vedem ca nu se intampla nimic. In razboiul acela spiritual, in care stai singur in spartura, si nu ai putut impinge mai incolo, imagineaza-ti ce s-ar fi intamplat  daca nu statea-i in spartura. Rugaciunea are putere si trebuie sa fim perseverenti.

3. Principiul preotiei universale

Potrivit sfintei Scripturi, Dumnezeu s-a uitat la oameni si a ales dintre oameni niste alesi ai Sai, pe care i-a chemat sa fie preoti ai Sai. In vechime, semintia lui Levi, din neamul lui Aron, a fost ales ca sa fie preot pentru Dumnezeu. Acesti oameni aveau responsabilitatea de a se infatisa inaintea lui Dumnezeu sa se roage. Si Dumnezeu, care i-a ales sa fie preoti a facut un legamant cu ei, in baza caruia Dumnezeu s-a angajat ca ori de cate ori acesti preoti alesi care se roaga, Dumnezeu ii asculta. Oamenii astia nu se amestecau intr-o treaba care nu ii privea. Ei faceau ceea ce au fost chemati sa faca si Dumnezeu care s-a angajat cu legamant ca-i asculta, ii asculta. Odata, unul a vrut si el sa fie preot. Regele Ozia si stiti ce s-a intamplat. Nimeni nu-si poate lua singur cinstea de a fi preot.

Vestea buna este ca in legamantul cel nou, Dumnezeu nu mai alege un neam, o familie si urmasii acelei familii, ci Dumnezeu alege o biserica. Si nu doar barbatii din biserica, ci si femeile din biserica. Dumnezeu alege oameni carora le-a dat mandatul rugaciunii. Te-a ales, si ti-a facut un legamant ca te asculta. De aceea si surorile se pot ruga si Dumnezeu le asculta. Dumnezeu ne asculta din cauza unui principiu: Ne-a ales sa fim mijlocitori. Intelegerea statutului pe care-l ai, ai fost ales de Dumnezeu, Dumnezeu a facut cu tine un legamant. S-a angaja ca daca te rogi te asculta. In momentul in care tu intri in rugaciune, tu nu esti ca unul din afara, care n-are nici o treaba. Ci intri in mandatul pentru care ai fost ales. Te rogi ca unul caruia Dumnezeu i-a deschis usa de trecere spre El. Cand intelegem aceste legi ale imparatiei lui Dumnezeu, atunci rugaciunea este pentru mine o misiune. Slujesc lui Dumnezeu prin rugaciune.

Unii se intreaba: Oare eu ce sa fac pentru imparatia lui Dumnezeu? Sigur ca exista un component al slujirii care vine pe darurile specifice pe care Dumnezeu ni le-a dat. Dar, dincolo de aceste daruri specifice exista o lucrare extrem de importanta: mijlocirea in rugaciune. (23:00)

Cele patru directii spre care se misca rugaciunea

Aceste directii pot fi comparate cu o linie care merge pe verticala. Sus este Dumnezeu- spre care se indreapta rugaciunile noastre. Dar, rugaciunea in economia ei comporta nu doar pe Dumnezeu, inspre care trimitem rugaciunea. Ci mai este ceva, este si diavolul care-ti opreste rugaciunile (se impotriveste rugaciunii). Dumnezeu este inaltat spre cele mai inalte slavi. Diavolul este in adancime. Dumnezeu si cel rau- ei sunt angajati in raport cu rugaciunile noastre. Pe orizontala, sunt eu intr-o parte in care ma rog, si in cealalta parte, obiectivul pentru care ma rog, persoana, sau problema pentru care ma rog. Rugaciunea loveste, are efect, in toate aceste 4 directii.

1. Raportul rugaciunii cu mijlocitorul

Cand noi ne rugam la Dumnezeu, rugaciunea pe care o aducem are efect si asupra noastra. Chiar daca te rogi pentru altii, chiar daca mijlocesti pentru probleme care sunt in afara interesului tau imediat, rugaciunea are un efect si asupra ta. Se intoarce spre tine. Omul credincios se roaga lui Dumnezeu. Si in timp ce se roaga lui Dumnezeu, peste el vine prezenta lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu. Eu ma rog pentru un bolnav, cer vindecarea lui. Dar, cand ma rog pentru un bolnav, peste mine vine Duhul lui Dumnezeu, prezenta lui Dumnezeu. Aici este o vorba pe care am mai spus-o. Cel credincios se roaga si rugandu-se devine mai credincios. Eu ma rog, Dumnezeu ma asculta si cel credincios se face mai credincios. Si pentru ca e credincios, se roaga mai departe si se face mai credincios. Si rugandu-se, rugandu-se (pentru ca acuma e mai credincios decat atunci) trebuie sa se roage mai mult. Asta-l face si mai credincios si aici este efectul asupra sa. Rugaciunea te pune in fata unor experiente cu Dumnezeu, care-ti intaresc inima.

Aud pe unii spunand, „Eu n-am vazut lucrari a lui Dumnezeu mari”. Pai, prin asta tu de fapt declari ca nu te rogi. „Eu n=am vazut  minuni”. Pai nu te rogi. „N-am vazut raspunsuri mari, nu stiu, aud pe altii spunand”. Inseamna ca nu te rogi bine sau intens. Sau ceva nu e i regula, acolo in rugaciunea ta. Si ar fi un alt subiect: Piedicile in fata rugaciunii. Rugaciunea se intoarce spre tine. Aici functioneaza principiu: Dati si vi se va da”.

Cel care se roaga, constientizeaza dependenta sa de Dumnezeu. El realizeaza ca tot ceea ce se intampla este sub mana lui Dumnezeu si ca el depinde de Dumnezeu. Problema care o aduce depinde de Dumnezeu. Realizeaza suveranitatea lui Dumnezeu, puterea lui Dumnezeu, implicarea lui Dumnezeu in viata. Realizeaza ca Dumnezeu este suveran si ca El are un plan. Si in timp ce te rogi, incepi sa te luminezi mai mult si sa intelegi planul lui Dumnezeu pentru problema pentru care te rogi. Oh, ce binecuvantata este rugaciunea pentru sufletul care se roaga. Sa fie limpede: Secretul oricarei caderi de la credinta este parasirea rugaciunii. Primul lucru pe care-l abandoneaza cel care cade de la credinta este odaita. De acolo incepe caderea. Diavolului nu-i este frica de predicile noastre, nici de cantarile noastre. A auzit el discursuri mai faimoase decat ce suntem noi in stare sa spunem, si cantece mai frumoase decat ceea ce stim noi sa cantam. Insa ceea ce il tulbura si il sperie e rugaciunea noastra. Si va face tot ce-i sta in putere sa se opuna. Razboiul spiritual, lucrator impreuna cu Dumnezeu si preot- realizezi?

Scrie in Biblie ca noi toti am fost chemati sa fim pietre vii si cand zicem noi toti- zicem si barbati si femei. Asta nu inseamna ca trebuie sa ordinam femeile sau sa le punem sa predica. Trebuie sa facem clar gandul acesta. Dar, surori si frati suntem alesi de Dumnezeu, chemati de Dumnezeu sa fim mijlocitori. Asta-i statutul pe care ti la dat Dumnezeu. Ti-a pus in mana o arma, rugaciunea si te cheama sa fi lucrator impreuna cu El. Si stam de multe ori nepasatori. Sau, mai aud pe altii spunand, „Nu te amesteca in probleme din astea, nu te ruga ca patesti ca feciorii lui Sceva. Stiti cine pateste ca feciorii lui Sceva cand se roaga? Cine e frate cu ei. Dar cine e frate cu Pavel nu pateste asa. Prin faptul ca te temi, marturisesti ca esti frate cu feciorii lui Sceva. (Citeste aici pasajul din Faptele Apostolilor 19:11-17 despre fii lui Sceva) Tu nu te teme, e o conspiratie venita din partea celui rau, care cauta sa ne intimideze. Nu te ruga tu pentru cel bolnav. Te imbolnavesti si tu de boala lui. Nu te ruga tu pentru cel stapanit de duhuri, vin peste tine. Parca de asta ne-am teme noi. Frati si surori, Toate aceste descurajari trebuie sa cada in plan secundar. Copiii lui Dumnezeu trebuie sa fie plini de Duhul Sfant, sa traiasca langa Dumnezeu adevarul credintei, sa inteleaga puterea rugaciunii si cu hotarare sa se avante in acest razboi, stiind ca Domnul este cu ei. Rugaciunea, asa dar are efect asupra noastra care mijlocim.

2. Rugaciunea are raport si cu vrajmasul sufletelor noastre.

Cuvantul lui Dumnezeu ne arata ca cel rau conspira, racneste ca un leu si cauta pe cine sa inghita. Si daca este sa ne gandim doar la aceasta imagine- racneste ca un leu- ce credeti ca se intampla? Cand leul se apropie de o turma si racneste si incepe turma aceea sa o ia la fuga, cine ramane in urma? Cei slabi. Si se avanta asupra celor slabi. Daca te temi de racnetele lui si o iei la fuga, raman in urma cei slabi si sunt in primejdie si ii pui in primejdie. Da, uitati-va va rog la turmele acelea mari in Africa, uneori racneste leul si cum cei puternici se pun in randul din fata si cei slabi iezi, sau vitei, sunt pusi la centru. Si cei puternici fac cerc- ce mai face leul? Impotriviti-va lui tari in credinta si el va fugi de la voi. Cateodata trebuie sa ne impotrivim cu puterea bivolului si mai mult, cu puterea Duhului. Asa trebuie sa vedem rugaciunea: O arma cu care ne impotrivim celui rau. Rugaciunea are efect in acest context.

Daniel s-a infatisat inaintea lui Dumnezeu cu o cauza foarte grea. Era in robie, natiunea era in robie. Ierusalimul si templul era daramat. Intrebarea lui a fost: Ce loc mai ocupa poporul Israel in planul lui Dumnezeu? Mai are Dumnezeu ceva pentru acest popor? Spune el: Trei saptamani am fost in jale. Mi-am intors fata spre Dumnezeu sa-L caut cu rugaicuni si post. Dupa trei saptamani, in care s-a rugat intenssi a postit, Domnul a facut ca la el sa vina un inger. Siti ce a spus ingerul? „Daniele, om preaiubit si scump. Rugaciunea ta a fost ascultata din prima zi in care ti-ai pus pe inima sa Il cauti pe Dumnezeu. ” Nu ar fi putut zice Daniel, „Drag inger, da ce-ai facut pana acum? Daca in urma cu 3 saptamani, cand m-am rugat prima data m-a ascultat Dumnezeu si tot atunci a dat raspunsul, si raspunsul l-a pus in mana ta ca sa vi cu el la mine. Ce-ai facut trei saptamani? Tu sti cat de greu mi-a fost? Era cat pe aici sa imi pierd curajul si sa nu ma mai rog. Trei saptamani. Esti de vina sfant inger. Ce ai facut 3 saptamani? Ca zicem noi, „De ce intarzie rapsunsul?”

Daniel nu a apucat sa intrebe sau sa zica ceva ca ingerul i-a si explicat secretul intarzierii. „Cum m-am apropiat de tine (Daniel), de teritoriul in care locuiesti, un demon, printul imparatiei Persiei mi-a stat impotriva. O capetenie, care avea in subordinea sa armate de duhuri demonice pe care le tinea acolo si in acea impotrivire, nu m-a lasat sa vin la tine. Dar un arhanghel mi-a sarit in ajutor, pazitorul fratilor tai.” Acuma, intreb eu: Arhanghelul acela de ce s-a avantat in razboi? Ca sa privim spre lumea spirituala. Arhanghelul era trimis acolo cu o misiune: Protejezi ramasita asta din robie. Si cand Daniel s-a rugat, ingerul acela si cu toti care i-a avut in armata lui au tabarat acolo ca sa protejeze si sa deschida drumul. Trei saptamani de lupta spirituala. Si dupa trei saptamani, si eu as indrazni sa spun- ‘in functie de intensitatea cu care s-a rugat’ Daniel- tot mai aproape, si tot mai aproape si tot mai aproape a fost biruinta, pana cand impotrivirea s-a rupt. Roaga-te, roaga-te cu mare indrazneala. Dumnezeu asculta rugaciunea aceluia care mijloceste. Puterea vrajitoriei poate sa fie rupta asa. Legaturile pacatului pot fi rupte asa. Dependente de alcool, de tigari, de droguri, sau alte dependente in viata copiilor tai pot fi rupte asa. Roaga-te. Este arma cea mai eficienta si simpla. Nu-ti trebuie sa sti multa teologie ca sa o poti folosi si nici crestere spirituala nu stiu cat, ca sa poti sa o folosesti. E pusa la indemana pruncilor lui Hristos si a celor mai maturi din biserica lui Hristos pe care ii are. Si se foloseste cu credinta. (35)

3. Rugaciunea are raport cu obiectul mijlocirii

In raport cu mine, rugaciunea ma face mai credincios si ma face sa inteleg voia lui Dumnezeu pentru problema respectiva, in raport cu vrajmasul sufletelor noastre ii blocheaza accesul si ii taie puterea si il dezarmeaza efectiv si problema aceea este rezolvata, iar in raport cu obiectul mijlocirii, rugaciunea aduce binecuvantarea lui Dumnezeu si raspunsul lui Dumnezeu pentru ceea ce ni cerem. Mijlocitorul se identifica cu problema, cauza pentru care se roaga. Te doare, de aceea te rogi. Si cand te rogi te doare mai tare. Te impovareaza problema fratelui tau. Eu nu vorbesc despre rugaciunea in care-I trimitem text message lui Dumnezeu. Vorba fratelui Zaharia Bica din Cluj: Numai dam binete lui Dumnezeu. Rugaciunea asta nu impovareaza pe nimeni. E vorba de mersul in odaita, e vorba de adancire in rugaciune si rugaciunea o vad ca si o nuca de aia verde. Si cine nu a vazut nuca zice, „Ia sa vad ce gust are. Am auzit ca tare buna e nuca.” Si musca din coaja aia verde. Vai amara e. Si da ca asta e rugaciune, sa se roage altii, mie nu mai imi trebuie. Va spun, „Nu te lasa, da-i mai adanc. Miezul e mai incolo”. Pentru ca te crede e perseverent si mai roade in amaraciunea asta de impotrivire si se asteapta la miez. Si cand miez, ii coaja aia tare. Exista o bariera, bariera aia daca o treci, ai ajuns la miez. Observ uneori ca imi trebuie si 40 de minute sa ajung acolo, ca sa pot sa simt povara. Si simtind povara, ca sa pot sa spun, „Doamne, stiu ca am capatat trecere”. Mut-o, rezolv-o. Intelegi cauza, esti prins in problema aceea.

Daniel s-a identificat pe sine cu poporul Israel. Dar, aduceti-va aminte de Moise. Dumnezeu era manios si a spus lui Moise, „Da-te la o parte si voi nimic acest popor. Din tine voi face un neam mare. Planul pe care-l am il voi duce la implinire cu tine. La care Moise s-a pus in fata. El se identifica cu problema si a spus, ‘Doamne, daca astazi cineva moare, mor eu primul. Dar, gandeste-te bine, daca nimicesti acest poporse va spune despre tine ca n-ai putut sa-i duci in tara promisa si Te-ai scapat de ei pedepsindu-i.” Ce indrazneala, ce argument. Si daca Dumnezeu ar fi spus, „Nu-Mi pasa de slava Mea si nici nu-Mi pasa de ce zic paganii aia, da-te la o parte, vreau sa-i nimicesc”. Moise L-a intampinat pe Dumnezeu cu alt argument, „Doamne sfinte, daca cineva trebuie sa moara astazi, incepi cu mine, dar acest popor scapa. Dumnezeu a spus, „Asa sa fie”.

Rugaciunea te face sa fi una, sa simti povara. Fratii mei, stiti de ce nu simtim cu biserica? Pentru ca nu ne rugam pentru biserica. Stiti de ce nu simtim cu slujitorii lui Dumnezeu? Pentru ca nu ne rugam pentru ei. Suntem consumatori slujirii lor, dar nu sustinatorii lor. Si de aia nu ne doare. Nu se poate sa nu te doara pentru acela pentru care te rogi. Nu se poate sa nu simti povara aceluia pentru care te rogi. Vezi cum rugaciunea te leaga de problema aia? Si asta este una dintre marile realizari. Si mai e ceva. Legandu-te incepi sa lucrezi pentru rezolvarea acelor probleme.

Principiul – Roaga-te si apoi lucreaza Daca, spre exemplu, te rogi pentru unitatea bisericii- noi am avut la Sibiu o situatie foarte interesanta (apropo despre razboiul spiritual). Facand o investigatie in atmosfera rugaciunii, a cercetarii istoriei bisericii noastre, am observat ceva. In cicluri de cate 10 ani, biserica a trecut prin framantari grozave. Anii ’70 au fost ani de mare framantare, de tulburari. Au trecut anii cum au trecut, au venit 1980, tulburari si mai mari. Au trecut anii cum au trecut, in anii ’90 au fost tulburari mari de tot. Au venit anii 2000, ce tulburari au fost atunci, pe alea le-am prins si eu. Le cunosc bine, prin experienta. Si acuma, prin anii 2007, in consiliul bisericii noastre, am zis noi, „Fratilor, vine anul 2010. Ce facem? Stam cu mana in san si asteptam ca cel rau sa semene motivul, sa caute instrumentele si sa creeze atmosfera. Si apoi sa fie de-o data ruptura si dezbinare si cearta si iar agitatie. Nu! Ne punem in post, ne punem in rugaciune, cerem lui Dumnezeu protectie. Cerem sa binecuvanteze Dumnezeu unitatea bisericii.

Si acum te intreb, „Cand te rogi pentru unitatea bisericii, poti tu lupta la dezbinarea ei? Nu e fatarnicie mai mare decat sa te rogi pentru unitatea bisericii si sa o tulburi dupa aia. Pai, cine tulbura biserica lui Dumnezeu, ala nu se roaga pentru biserica lui Dumnezeu. Astea se contrazic. Daca tu te rogi pentru biserica lui Dumnezeu, tu lucrezi pentru biserica lui Dumnezeu. Daca cer binecuvantare pentru biserica, eu sunt binecuvantare pentru biserica. Cer unitate pentru biserica, eu sunt unitate pentru biserica. Si mai e ceva. Dumnezeu da biruinta acolo. Peste ce poti tu, Dumnezeu da biruinta.

Si aici avem, in Cuvantul lui Dumnezeu, o situatie foarte, foarte graitoare. Multe altele, dar ma refer doar la una. Exodul 17 ne relateaza ca poporul Israel a trecut prin pustiu. In drumul lui spre Canaan, a ajuns in pustiu si urma sa treaca prin teritoriile Amalecitilor. Amalecitii nu au vrut sa-i lase sa  treaca si a pornit razboi. Moise a organizat armata, in fruntea ei a pus pe Iosua. Iar, El urma sa se duca pe un munte si sa se roage. Batalia urma sa aiba loc in vale, si el s-a suit pe deal, desupra, ca sa se roage. Acuma, cineva ar fi zis, „Nu-i vreme de rugaciune acuma. Acuma trebuie lucrat. Scuze spirituale pentru frica de razboi. Moise, insa, care intelegea cat de importanta este mijlocirea, pana si in ducerea unei lupte, ca cea din vale, s-a suit pe munte. S-a insotit cu doi preoti tineri. Isis ridica toiagul si se ruga. Cand tinea toiagul ridicat, acolo in vale, Iosua si armatele evreilor erau mai puternice. Dar, obosea si isi lasa mana jos. Si cand isi lasa mana jos, evreii in vale erau mai slabi. Dupa ce se odihnea un pic, iar ridica mana. Iar o cobora. De cate ori o fi facut asa Moise, pana ce cei doi preoti tineri si-au dat seama ca vitejia lui Iosua din vale tine de cum sta mana lui Moise? Cand si-au dat seama care-i legatura dintre cele doua, pe Moise l-au pus pe o piatra, unul s-a pus in stanga lui, altul in dreapta lui. I-au ridicat mainile sus, toiagul lui Dumnezeu acolo si asa l-au tinut pana seara. Si mijlocitorii au nevoie de sustinere.

Daca observati in adunarea dumenavoastra, un barbat sau o femeie, sau mai multi, care au la Dumnezeu trecere, puneti-va in jurul lor si sustineti-i. Timpul a trecut, biruinta a fost mare. Imaginati-va cand au plecat seara acasa. Birutitori. S-au intalnit cu nevestele lor, cu pruncii lor, „Cum a fost la lupta?” Si s-au laudat ostenii, „Ai vazut cum m-am invartit atunci, cum m-am aplecat, cum am lovit? Cum a fost incursiunea aia, invaluirea aia?” Si se laudau cu vitejiile lor. Cam ca predicatorii fara minte, cu predicile lor, fara sa stie ca soarta razboiului s-a hotarat pe munte, acolo in rugaciune.

De ce sa ne rugam? Numai astea, intelegandu-le, ce ne deschidem si adevarul luuminos, zis de Isus, „Casa Mea va fi o casa de rugaciune”.

4. Rugaciunea in raport cu Dumnezeu

Dincolo de faptul ca rugaciunea este o jertfa placuta lui Dumnezeu, scrie in Biblie ca acolo, asa sunt imaginate rugaciunile sfintilor, ca o tamaie care se ridica in prezenta lui Dumnezeu. Il bucura rugaciunea. Si il bucura rugaciunea pentru ca oamenii pe care ia rascumparat au inteles cine sunt: Preoti pentru Dumnezeu, au inteles ca sunt intr-un razboi spiritual si au primit mandatul sa fie lucratori impreuna cu Dumnezeu. Se impotrivesc cu hotarare diavolului. Se lipesc pe problemele pe care le doresc rezolvate. Constientizeaza dependenta lor de Dumnezeu si se fac mai credinciosi prin rugaciune. Si prin aceasta, o jertfa placuta lui Dumnezeu se face. In acest context, rugaciunea capata si valenta de induplecare al milei lui Dumnezeu. Dumnezeu lucreaza pentru cauza aceea.

Amintiti-va de mijlocirea din rugaciunea lui Avram pentru Sodoma si Gomora. Ce frumusete de rugaciune. Ce incantare, ce politete. Uneori, in rugaciunile noastre, ar trebui sa invatam politetea, evlavia, frica de Dumnezeu. Eu bag de seama, fratii mei dragi, noi avem o problema. Sentimentul fricii de Dumnezeu in biserici incepe sa plece. Constientizarea faptului ca e casa lui Dumnezeu,  ca acolo e slava lui Dumnezeu si ca acolo trebuie sa intri cu frica si cu cutremur, asta incepe sa plece. Pierderea sentimentului prezentei lui Dumnezeu in casa lui Dumnezeu. Si aduceti-va aminte ce a facut Isus de Florii. A restaurat casa lui Dumnezeu si a zis, „Asta-i casa de rugaciune, nu casa de divertisment. Rugaciunea reconditioneaza, reaseaza in mintea noastra sensul casei lui Dumnezeu.

Rugaciunea indupleca mila lui Dumnezeu. Si pe de alta parte, prelungeste harul lui Dumnezeu pentru o persoana sau pentru un popor. Din perspectiva harului dat de Dumnezeu unui om, viata sa este despartita in doua segmente. La un punct harul se sfarseste. El continua sa traiasca, dar nu e har. Tot in ziua de Florii s-a spus si despre acest adevar, „De ai fi cunoscut tu vremea cercetarii tale”.  Exista o vreme a cercetarii, o vreme in care Dumnezeu sta aproape, de cei care sunt tematori de Dumnezeu. O vreme in care e cercetat omul, spre pocainta. Dupa aceea, urmeaza o alta vreme. Vine o vreme de impietrire. Acuma, intrebarea este: Ce are de a face rugaciunea cu acest plan al lui Dumnezeu? Cu harul pe care-l da?

Eu cred, ca atunci cand mijlocim prin rugaciune pentru cineva, Dumnezeu poate prelungi vremea harului. E biblic? Pilda cu smochinul. Il caut de rod si n-are. „Taie-l,” a zis stapanul. Atunci a mijlocit, a intervenit gradinarul si a zis, „Mai lasa-l si anul asta.” Si l-a lasat. In aceasta zona, rugaciunea de mijlocire are efecte. Dumneavoastra ca parinti , care aveti copii care nu-s introsi la credinta, , sau sotii, sau soti, care nu-s introsi la credinta, prin rugaciunile dumneavoastra, asigurati ca Dumnezeu  sa-i cerceteze mai departe. Trebuie sa ne rugam, pentru ca in felul acesta vine de la Dumnezeu indurare peste oameni, peste lume.

O experienta reala cu rugaciune

Vreau sa va impartasesc o experienta a rugaciunii, din care se desprinde o mare invatatura. Acolo, in partile noastre la Sibiu, in urma cu cativa ani, eram implicat in slujirea unei biserici, biserica din localitatea Sura Mare, si impreuna cu fratii ne-am tot gandit: Ce am putea noi sa facem pentru imparatia lui Dumnezeu mai mult? Ne-am hotarat ca ar trebui sa ducem evanghelia intr-o localitate invecinata, in localitate in care nu era biserica, de nici un fel. In localitatea aceea, ortodoxi si cu greco-catolicii s-au batut intre ei pentru cladirea bisericii din sat, si un om si-a pierdut viata in luptele alea. Ne-am zis, „Acolo ne ducem sa semanam evanghelia Domnului Isus. Dar, dupa ce ne-am dus prin sat, am vizitat satul, am stat de vorba cu cativa oameni, ne-am dat seama care este atmosfera, ne-am rugat mergand pe strazi, la fiecare pas. Am strabatut tot satul, cerand binecuvantarea lui Dumnezeu si deschiderea evangheliei acolo.

Ne-am dat seama ca aveam nevoie de o casa. O casa in care sa incepem adunarea. Ne-am rugat, am mers a biserica din Sura Mare si fratii din consiliul bisericii ne-au sfatuit ce sa facem. (Pe) noi ce studiam pe vremea aceea cuvantul despre rugaciune. Si atunci s-a nascut intre noi ideea, „De ce n-am aplicat ceea ce am invatat?” Sa ne rugam Domnului concret. De multe ori necredinta noastra se ascunde in spatele rugaciunilor generale. Orice ar face Dumnezeu ca raspuns la rugaciunile alea, noi tot nu vedem nimic. Ca sunt atat de generale ca nici Dumnezeu nu stie ce sa faca ca raspuns. (Acuma, a-ti inteles dumenavoastra formularea mea).

Atat de generale sunt (rugaciunile), incat necredinta noastra e mascata. Spre exemplu: „Doamne, noi stim ca tu poti vindeca bolnavii!”  Asta-i rugaciune pentru bolnavi? Asta este o declaratie teologica. Nu rugaciune. Sau, „Doamne, daca este voia Ta, vindeca.” Asta nu e rugaciune. Mai taci. Asta este marturisirea unui principiu, care si el are sens de invatatura biblica. Rugaciunea are alte carari. Nu vorbe inaltatoare, frumos formulate, ca in spatele lor sa stau in siguranta, „N-o vrut Domnul.” Intelegeti? Rugaciunea este concreta.

Si, in aceasta latura a rugaciunii, cu fratii de acolo, am zis, „Domnul Dumnezeu sa ne binecuvanteze si (1) sa ne dea in localitatea aceasta o casa.” Am cerut casa sa fie in centrul satului, ca sa fie usor de venit la ea. Prima conditie- la rugaciunea concreta. (2) Am cerut sa fie a unui om cu nume bun. Nu ne ducem noi in casa unui om care are o faima din aia de rea reputatie, ca nu mai vine nimeni acolo. Sa fe de nume bun. Cineva a zis, dar aici prin partile noastre, daca zici ca stai in casa in care se face si biserica, nu mai vine lumea la adunare. Atunci am zis, „(3)- sa fie si goala”. Cineva a zis, „dar cum stam cu banii? N-avem bani de inchiriat asemenea casa”. Am zis, „(4) Sa ne-o dea Dumnezeu fara bani”. Si cand vrem sa incepem lucrarea? In trei saptamani. Conditiile astea le-am pus Domnului Isus. Ne-am rugat si am postit. Dumnezeu e pentru noi in experientele noastre, cat ii permitem sa fie.

In timpul celor 3 saptamani s-a intamplat o situatie. Am primit un telefon din partea unui domn, Domnul Mates. „Domnul Brie?” „Da.” „Nu va suparati, nu ma cunoasteti, nu va cunosc. Ma gasesc intr-o situatie de stramtorare. Reprezint o asociatie, am primit un TIR din Germania, incarcat cu tot felul de bunuri pentru oameni necajiti si n-am unde le descarca. Masina trebuie sa plece. Am auzit ca dumneta ai avea ceva spatii cu care ai putea sa ne ajuti.” Am zis, „Cum sa nu?” Am simtit in inima, pe omul acesta trebuie sa-l ajutam imediat. Si l-am ajutat, Am gasit 15 baieti si repede i-am rezolvat treaba. A fost foarte bucuros. S-a pus problema, in timp ce eu rezolvam lucrurile acestea, ne-a intrebat el, „Cat ne costa?” „Nu va costa nimic, Domnule. Dorim sa facem o binefacere. Si dumneavoastra faceti binefacere”.

Foarte bucuros si incantat de ce se intampla, imi zice el, „Stiti unde ar trebui sa mergeti dumneavoastra si sa predicati? Ca va vad oamenii asa, si aici, baietii astia vorbesc numai despre Dumnezeu.”  In satul pentru care ne rugam noi. Eu am tresarit. Zic eu, ne-am duce, numai ca suntem in cautarea unei case acolo. „Oh,” zice, „asta cautati? Am eu o casa in Hamba, e goala, nu sta nimeni in ea. E langa posta, in centrul satului.” Cand am auzit am zis, „Aleluia”. Dar, vreau sa vad cum merge. Imi spuse-se ca e directorul scolii, treaba cu numele bun. Neamt, si directorul scolii. Nu se putea nume mai bun in imprejurarea aceea. „Domnule profesor, dar trebuie sa ne intelegem cu banii. La care zice el, „Cat ma costat pe mine, ca tin aici produsele astea? Atata va costa si pe voi. Luati-o pe de gratis. Daca vreti, de maine puteti merge sa o amenajati si sa intrati in ea cat mai iute.” Cand s-au terminat acele trei saptamani, noi inauguram lucrul Domnului in casa aceea. Legile rugaciunii, surori si frati. Dumnezeu asculta rugaciunea. Slavit sa fie numele Lui. Trebuie s ane incurajam si sa ne rugam Domnului cu credinta.Sa ne rugam Domnului cu toata inima si cu toata indrazneala, ca El ne asculta. Si cu atat mai mult ne asculta, cand ne rugam impreuna.  „Casa Mea va fi o casa de rugaciune”. Amin.

Nelu Brie – La casele de schimb – Trei observatii sub forma de avertisment – Biserica Emanuel Anaheim California 24 Martie 2013

Alte predici recente – NELU BRIE-

Nelu Brie Emanuel

Matei 21:10-17

Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s’a pus în mişcare, şi fiecare zicea: ,,Cine este acesta?„ 11 ,,Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii„, răspundeau noroadele. 12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, 13 şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.„

14 Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i -a vindecat. 15 Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!„ s’au umplut de mînie.

16 Şi I-au zis: ,,Auzi ce zic aceştia?„ ,,Da,„ le -a răspuns Isus. ,,Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?„ 17 Şi, lăsîndu -i, a ieşit afară din cetate, şi S’a îndreptat spre Betania, şi a ramas acolo.

Trei observatii sub forma de avertisment care apostolul Pavel le-a lasat in epistolele sale:

  1. Apostolul Pavel a anuntat ca vor veni vremuri cand oamenii se vor lasa de credinta. Nu poti sa te lepezi de ceva ce n-ai. Pavel a anuntat ca in vremurile din urma, oamenii se vor indeparta, se vor lepada de credinta.
  2. Apoi, Pavel a avertizat ca vor veni vremuri grele pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru biserica ce se tine in credinta vor veni vremuri grele.
  3. Avertizmentul al treilea, tine de faptul ca in vremurile de pe urma biserica va fi o biserica amestecata, adica comunitatile vor fi comunitati amestecate, in sensul in care, in comunitati vor fi oameni care nu vor suporta nicicum invatatura sanatoasa. Este extrem de greu sa slujesti in asemenea vremuri, sa sti ca Dumnezeu iti cere sa proclami cuvantul si sa sti ca intre cei care te asculta sunt oameni care pretind ca-l iubesc pe Dumnezeu si totusi nu-L iubesc.

Domnul Isus a intrat in Ierusalim. Mergand in cetate, El a tintit spre templu. A intrat in templul lui Dumnezeu. De observat e ca Domnul Isus a restaurat templul. Templul lui Dumnezeu devenise cu totul altceva decat se intentionase, atunci cand a fost zidit. La inaugurarea templului, slava lui Dumnezeu s-a coborat peste templu si impresia slavei lui Dumnezeu a fost atat de puternica, incat preotii au trebuit sa iasa afara. Nu au mai putut sa faca slujba din cauza slavei lui Dumnezeu. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si-n vremea in care Domnul Isus intra in templu, Dumnezeu nu-si mai poate face lucrarea din cauza prezentei masive a oamenilor neascultatori de Dumnezeu. Acolo, in situatia aceea, Domnul Isus a facut un lucru foarte sugestiv.

Intrand in templu, prima data in curtea neamurilor, a dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei. In acest verset se gaseste o semnificatie. De fapt, ce se intampla in acea curte a neamurilor. Oamenii veneau la templu ca sa-si aduca jertfe. Cei care calatoreau de departe, nu puteau sa se insoteasca cu animalele de jertfa, ci aduceau cu ei bani, urmand ca la templu sau in Ierusalim sa cumpere animalele pentru jertfa, dupa aceea sa aduca sacrificii lui Dumnezeu. Problema era insa, ca la templu nu mergea cu orice fel de moneda. Nu puteai sa cumperi cu orice fel de moneda. Evreii aveau o sensibilitate pentru monede, cum sa tii in visteria templului o moneda a Cezarului? Asa ceva este o idolatrie. Atunci s-au gandit sa rezolve problema intr-un fel foarte ingenios. In curtea templului au fost asezate niste case de schimb. La templu au facut o moneda a templului, o moneda sfanta. Au pus casele de schimb in curte, de unde puteai sa cumperi moneda cea sfanta, venea-i cu banii tai lumesti la templu, acolo ti-i schimbai in bani duhovnicesti, dupa aceea puteai trece in templu. Era un fel de ‘exchange office’ sau casa de schimb.

Acolo se intampla un transfer foarte interesant. Valorile, continutul, fluxul, care exista in banii pagani se transforma prin banii templului in valori spirituale, tolerate, de dorit. Pe Isus l-a deranjat acest comportament si a rasturnat mesele. M-am gandit ca exista niste case de schimb si in curtea miscarii evanghelice contemporane. M-am gandit ca exista case de schimb la care se convertesc valori seculare, lumesti, concepte, filozofii pagane, nebiblice. Dar, care trecute pe la casele de schimb se transforma in moneda templului si sunt acceptate in miscarea crestina evanghelica din vremea noastra. Pe dumneavoastra nu va cunosc, il cunosc pe fratele Lazar, invatatura dumnealui, nu-mi fac mare grija. Desi, nici odata garda nu trebuie sa fie lasata jos. Apostolul Pavel a spus despre sine, „Chiar daca eu v-as spune o alta evanghelie- cu mine afara. Evanghelia Domnului Isus sa ramana.”

Exista o presiune teribila, care se exercita in vremurile noastre impotriva poporului lui Dumnezeu, bisericii lui Dumnezeu. Predica din aceasta dimineata am intitulat-o:

La casele de schimb

Acolo, la casele de schimb se intampla ceva. Vii, sa se vine cu moneda lumeasca, cu concept si filozofie straina de evanghelia Domnului Isus. Dar, care e transformata cumva si in interior devine acceptabila. Vom identifica 4 de asemenea monezi, care sunt convertite in monezi acceptabile, sau care influenteaza. Eu am ramas surprins sa vad cat de disponibila este miscarea evanghelica actuala sa se potriveasca acestor conceptii si sa se lase influentata in modul de a gandi evanghelia si viata de credinta prin prisma acestor conceptii.

  1. Primul concept filosofic – Umanismul
  2. A doua conceptie filosofica – Pragmatismul
  3. A treia conceptie filosofica – Pozitivismul
  4. A patra conceptie filosofica – Relativismul

Vezi notite din predica (FULL) sub video

1. Primul concept – Umanismul

Umanismul este o filozofie care declara ca scopul suprem al tuturor lucrurilor este fericirea omului. Ratiunea pentru care exista natura, si viata, toate binecuvantarile este fericirea omului. Scopul intregei existente este fericirea omului. S-a mers pana acolo ca s-a spus ca si Dumnezeu exista ca sa asigure omului fericirea. Viata este imaginata ca un imens Disneyland, in care omul este chemat sa se joace, sa se simta bine. Un filozof american Johnson a spus ca omul n-a fost facut ca sa munceasca. El a fost facut sa se joace. Munca este pretul platit pentru bilet. Umanismul ne invata ca existam ca sa fim fericiti. Dumnezeu exista ca sa fim fericiti. Ca ratiunea si sensul existentei este buna starea, implinirea si fericirea noastra. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb se transforma in adunari cu foarte multe lucruri care se predica.

Spre exemplu: Teologia Prosperitatii. Succesul este definit in termenii  buna starii pamantesti. Buna starea pamanteasca devine un criteriu dupa care iti dai seama daca cineva e duhovnicesc sau nu. M-am tot intrebat: Ce le va mai predica in aceste vremuri de criza. De exemplu, ce le va predica in Detroit celor caruia i-au luat casele si au ramas fara de joburi. Am aflat ce le predica. Spre exemplu: Vei primi inapoi tot ce ai pierdut- titlu de predica- cu conditia daca dai ce ti-a mai ramas. Trebuie sa sameni mai intai, ca sa-ti vina binecuvantarea. Este umanism si aceasta conceptie nu exista. La probele vietii nu ramane in picioare.

Daca este sa mergem mai adanc, vom observa ca in umanism exista doua orientari mari.

  1. Daca esti prieten cu Nietzsche, vei spune ca sensul vietii este sa acumulezi puterea. Putere, care are la baza buna starea materiala si putere cu care apoi vei influenta pe altii.
  2. Iar, daca esti frate cu.. mergand in antichitate cu  Epicur: Sensul vietii este placerea. Oamenii fug dupa buna stare si fug dupa placere, dupa a se simti bine. Acest concept „Eu exist ca sa ma simt bine”,  tot ce e in jurul meu exista ca eu sa ma simt bine- acest concept cand este dus la biserica face dezastru in biserica.

De fapt, de ce exista biserica? Sa ma simt eu bine. De ce predica pastorul? Ca sa am eu sentiment al buna starii si a binelui si a implinirii. De ce canta grupul de cantare? De ce canta corul? Raspunsul este la toate aceste intrebari: Pentru ca sa-mi placa, ca sa ma simt bine. Oamenii cauta sentimentul binelui. Cauta sa fie satisfacuti. Iar cand se incheie o slujba la adunare, ne ducem spre casa si vorbim unii cu altii. Cum a fost? Ti-a placut? Chiar intrebarea ‘ti-a placut’, sau felul in care ne uitam si masuram, socotim daca-i acceptabil sau daca nu-i acceptabil in functie de daca ne-a placut sau nu. Asta0i umanism, fratii mei.

Si-n ziua de Florii, trebuie sa spunem ca restaurarea templului lui Dumnezeu implica scoaterea acestor conceptii. Noi nu venim la biserica pentru a ne simti bine, desi, nici nu venim la biserica pentru a ne simti rau. Nu de aia venim la biserica, sa ne chinuim. Dar, esenta nu-i pentru noi. La casa lui Dumnezeu venim ca sa ne inchinam lui Dumnezeu. La casa lui Dumnezeu, eventual daca ne gandim la comunitate, venim ca sa zidim pe altii, sa oferim altora. Casa lui Dumnezeu nu exista, in primul rand, pentru buna starea mea. Casa lui Dumnezeu exista pentru gloria lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu. Si acolo, Dumnezeu trebuie sa fie proclamat, marturisit si noi sa ne inchinam Lui.

Cu presiunea umanismului pe ei, lucratorii, slujitorii, pot sa simta o ispita grozava. Ispita consta in faptul ca va trebui sa faca tot ce le sta in putere ca oamenii sa fie multumiti, sa fie bucurosi. Pai, daca el vine la biserica sa fie fericit si lumea exista ca el sa fie fericit, eu ca pastor ce misiune am in lume? Sa te fac pe tine fericit. Acesta este umanismul. Misiunea pastorului in lume nu este sa faca fericita biserica. Misiunea pastorului in lume este sa propovaduiasca adevarul lui Dumnezeu, sa ramana slujitorul lui Dumnezeu. Si cine ia aminte la cuvant si plateste pretul a smereniei, pocaintei, credintei, a lepadarii de sine va fi fericit, dar in termenii lui Dumnezeu, nu a umanismului secular.

Frati si surori, ce cautam, in esenta? Care este motivatia care ne impinge spre ceea ce facem? Pentru ca tot sub imperiul umanismului contemporan, bisericile evanghelice contemporane s-au comutat de pe evlavios spre divertisment. S-au mutat de pe reverenta cu frica de Dumnezeu si rugaciune spre divertisment si amuzament. Asa este. Vorba lui Tozer: Cand Dumnezeu pleaca dintr-o biserica, in loc ramane distractia. Si atunci, sub presiunea acestor cautari, oamenii, cautand ca urechile sa le fie gadilate, slujitorii simt ceva, ca dintr-un instinct, o ispita- apleacarea a deservii o asemenea comunitate cu asteptarile ei. Dar, daca facem asa, ne-am pierdut recunaosterea lui Dumnezeu. Adunarea s-a trasnformat in adunatura. Si Domnul Isus, cand o cerceteaza, daca o mai cerceteaza, pune mana pe bici. Frati si surori, va chem sa veghem in aceasta privinta cu totii.

A doua moneda, sau a doua filosofie care influenteaza gandirea evanghelica contemporana:

2. A doua conceptie – Pragmatismul

Aceasta filosofie este cel mai des intalnita. Poate cea mai simpla definire a acestui concept, am putea sa il exprimam in felul urmator. Ceva e bun sau e rau in functie de rezultatele pe care le produce. Rezultatul la care se ajunge arata  ca ce faci e bine sau e rau. Prin urmare, adevarul este definit in termenii rezultatelor. Morala este definita in termenii rezultatelor. Reformulata, aceasta conceptie spune: Scopul scuza mijloacele. Este o folosofie laica, o filosofie  lumeasca, n-are de a face cu Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Dar, aceasta filozofie sustine ca principiul al practicilor, al dorintelor, al proiectelor, al planurilor pe care le facem este rezultatul. Prin urmare, vom face ceva daca da rezultate bune. Daca nu da rezultatele asteptate, nu vom face. Marea problema este ca pragmatismul defineste si ce inseamna rezultat. De s-ar opri aici, dar el defineste si rezultatul. El nu spune doar ca rezultatul este esenta, dar iti arata si care rezultat e cel bun. Si acela este definit in doua feluri:

(1) Rezultatele acceptabile sunt cele legate de prosperitate si buna stare si popularitate si influenta. Asta-i. Intrebare: Cand un post de radio se numeste popular si de succes? Cand un post de televiziune de numeste de succes? Sau un ziar, un sait? Raspunsul este simplu: Cand are audienta mare. Succesul este definit in termenii audientei. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb, intra in biserica si sa vedeti ce face ea. O biserica buna si de succes este aia cu o audienta maxima. Si care ne vom gandi in termenii pragmatismului ne vom gandi: Ce sa facem sa atragem audienta? Sa nu creada cineva ca exista pastor care sa nu se bucure ca vin oamenii la biserica, pentru ca succesul bisericii nu se masoara prin bancile goale. Dar, pentru pretul platit, sau pentru audienta asteptata, bag de seama ca in miscarea contemporana sa strecurat un flagel.

(2) S-au coborat standardele de dragul audientei. S-a schimbat mesajul de dragul publicului. S-a reorganizat inchinarea de dragul publicului. S-a reasezat, sa redefinit morala. S-a redefinit evlavia, s-a schimbat doctrina. Este adevarat ca unii n-au spus niciodata cu gura lor erezii, dar prin faptul ca n-au spus tot au devenit eretici prin omisiune. Ca s-au temut de oameni si au vrut sa fie populari. Adevarul este ca aceste presiuni se exercita asupra lucratorilor, asupra bisericilor, asupra felului in care intelegem lucrurile. Rezultatele sunt importante, dar nu definit in termenii pragmatistilor, ci definit in termenii lui Dumnezeu. Sa exemplificam: Felul in care pragmatismul religios in casele de schimb influenteaza viata bisericilor. Sa ne referim doar la principiul de piata.

Unul dintre cele mai elementare principii in economie e principiul de piata. De exemplu- un producator si un client. Producatorul se uita la buzunarul clientului si se gandeste, „Ce pot sa fac eu ca sa iau din buzunarul lui ceva bani? Si atunci inventeaza marfa pe care o pune intre el si clientIi vorbeste clientului de cat de importanta e marfa asta si cauta sa-l convinga s-o cumpere. Si el este un producator de succes, daca reuseste sa convinga pe cati mai multi sa cumpere ce a produs. Acuma, se intampla ceva. Clientul nu mai e multumit de marfa. Ce faci ca producator, atunci cand clientul nu-ti mai cumpara marfa? Primul lucru pe care- l faci e incetezi productia. Iar, daca se intampla sa ai pe stoc marfa nevanduta, primul lucru pe care-l vei face, vei cobora pretul, cat de jos cu putinta, numai ca sa scapi de marfa. Asta este economie, trecuta pe la casele de schimb, sa vina in biserica.

Noi suntem producatori, astia de aicea (la amvon), dumneavoastra clienti. „Nu-mi place acolo. Daca nu-mi place acolo, nu mai merg acolo”. Este pragmatism trecut pe la casele de schimb. Asta nu e evlavie. Atunci simt o presiune, ca predicator. Ce sa fac sa tin oamenii in loc, si sa atrag pe altii, de la alte magazine? Si atunci inovam. Schimbam marfa, adica. Nu mai producem. Incercam sa adaugam accesorii noi. Sa o transformam, sa o facem atractiva. Sa facem ceva, sa sclipeasca. Si apoi predica devine inserata cu tot felul de bancuri si de glume. S-a vazut ca clientilor le place sa rada.  Mesajul este golit de acuratetea lui. Si in loc, se aseaza tot felul de situatii. Fratilor, nu trebuie sa ne fie rusine de numele Penticostal. Ci trebuie sa traim intr-asa fel incat sa aratam ca acest nume este un nume demn. Confesional vorbind, sunt mandru de acest nume, dar trebuie sa traim la demnitatea acestui nume- copii ai lui Dumnezeu, plini de Duhul Sfant, care se tem de Dumnezeu si umbla cu frica de Dumnezeu si iubesc adevarul lui Dumnezeu si sunt plini de bunatate unii fata de altii.

Deci, exista acesta presiune sa schimbi mesajul, sa alterezi mesajul cu altceva, sau sa cobori pretul. Si la aceasta presiune de ieftinire a pretului s-a ajuns la ocolirea acelor lucruri care deranjeaza. N-am crezut vremurile din biserici in care pe oameni ii deranjeaza cand spui adevarul. Pe mine nu -au injurat oameni din lume pana acuma, dar oameni din biserica m-au suduit. Eu n-am luat o palma de la un necrestin, dar de la frati am luat. Ce vremuri traim? Si pretinde cu o mandrie, ca este mantuit si copilul lui Dumnezeu si cand colo el este un schimbator de bani. Daca dorim sa fim mantuiti  va trebui sa ramanem langa adevarul lui Dumnezeu, chiar daca platim cu pretul vietii noastre.

Amuzamentul, divertismentul, spectacolul de varietati a devenit liturghia, aproape oficiala, a unor biserici.

 A treia conceptie – Pozitivismul

Alta conceptie de viata seculara, conceptie de viata foarte populara in lume- sa fim pozitivi. Nu trebuie sa fi negativist, nu trebuie sa te gandesti la rau. Nu trebuie sa iti pui problema in mod negativ, trebuie sa gandesti in termeni pozitivi. Sa spui, „Eu pot, eu sunt frumos, eu sunt sanatos, eu sunt bogat, eu sunt de succes… s-au dus in Africa si acolo au spus, „Stai in fata oglinzii  si spune asa: I’m a rich man”. Asta-i sarac lipit pamantului. (30:00) „I am a healthy man” si tu ai cancer. Nu te vindeca Duhul Sfant, prin darurile Duhului Sfant, ci tu, prin puterea gandirii pozitiva. Forte din cosmos, le controlezi prin puterea gandului pozitiv si a cuvantului rostit. Unul, de la Oradea pana la Arad, prin cuvantul rostit o facut asfalt pe drumul ala de gropi. Asa a zis, cand a predicat in Arad. Eu cand m-am dus, dupa aia, era tot plin de gropi. Oamenii astia, iertati-ma, nici minte nu au. Spun niste lucruri de te uluiesti. Un om cu ratiune n-ar putea spune astfel de lucruri.

Dincolo de aceasta este o filozofie…. Haideti sa-i luam radacinile. NEW AGE – acolo sunt radacinile. Filosofia acestei conceptii este NEW AGE, care afirma: Tu esti Dumnezeu. In declaratiile de credinta a unei biserici am gasit textul: Noi suntem Dumnezei. ‘Dumnezeii nu se imbolnavesc dupa cum cainii nu zboara’ (scrie) in crezul lor. A trecut pe la exchange (casele de schimb). Ori, asemenea conceptii, surori si fratii mei, ne pot infecta gandirea. Ne pot infecta apoi caracterul, morala, viata si compromite mantuirea. Pozitivismul, interesant, spre exemplu: Cu gandirea pozitiva- terapie de gandire negativa. Post de 40 de zile de gandirea negativa prin inlocuire cu gandire pozitiva. Deci, nu post de mancare, ci post de gandirea negtiva. Nimeni n-a spus ca trebuie sa gandim negativ. Nimeni n-a zis ca noi trebuie sa zicem, „Eu sunt ala mai slab, eu sunt ala mai necajit.” Si tot timpul sunt deprimat. Dar, nici sa nu ne ametim cu apa rece.

Crestinii sunt oameni lucizi la minte. Si cine este hranit cu evanghelia Domnului nostru Isus este lucid la minte. Pentru ca, problema asta cu pozitivismul, iata unde ne duce: Studierea nevoilor oamenilor. „Ia sa vedem, ce-i pentru ei pozitiv?” Sociologi, psihologi de marca isi sparg capul in bucati, ca sa faca tot felul de chestionare, ca sa puna in evidenta ce sateapta oamenii si ce le place oamenilor. Se creeaza profile a publicului tinta. Apoi, sigur, exista o latura pozitiva aici, ca trebuie sa stii cine-i grec si cine-i iudeu. (Nu despre asta vorbim acum). Implinirea nevoilor lor, plecandu-se de la un singur enunt. Clientul este suveran. De aicea spune: Da oamenilor ce asteapta sa primeasca, da-le ce le place lor sa auda.

N-a mai fost decat un pas. Urmatorul pas- renuntarea la mesajele nepopulare. Cum sa predici de iad, intr-o lume unde oamenii se gandesc la rai numai? Cum sa predici de judecata lui Dumnezeu si de asprimea Lui si de mania Lui? Oh, cum nu ma cutremuram eu, cu pixul in mana, cand auzeam cuvintele dumneavoastra (a fr. Lazar God, a carui predici le urmarea pe tape) prin anii ’90. M-as bucura frate Lazar, nu v-am ascultat predicile noi, tot asa sa fi. Cuvantul despre dreptatea lui Dumnezeu si despre iubirea Lui Dumnezeu. Am fost odata intr-o adunare in Romania, am observat ceva. Nu se predica despre iad. Ascultatorului nu-i place sa asculte despre iad. Si la o evanghelizare am predicat despre iad. Erau fierti. Dar, cand a predicat Jonathan Edwards  si s-a facut acea mare trezire spirituala, despre ce credeti ca au predicat? Despre fluturi care zboara pe campie si floricele? (A predicat) Pacatosi pierduti in mana unui Dumnezeu infuriat. Si a fost o predica despre iad. Si oamenii s-au pocait.

Da, dar in gandirea pozitiva, in pozitivismul contemporan, nu este loc de asemenea mesaje. Dar de disciplinarea bisericeasca? Un concept Nou Testamentar, suta la suta. Cum, Domnule, sa deranjezi pe cineva, spunandu-i ca a gresit, retinandu-l de la un anumit drept? Sau exclus? Asta-i din cauza pozitivismului, care transforma biserica Domnului Isus intr-o biserica ospitaliera si atunci homosexualii’s buni, pe unde sunt si lesbiencile, recasatoritii de 5 ori is buni si de pastori in alta parte, si atunci la ce ajungem fratilor? Toate astea sunt posibile in crestinismul evanghelic contemporan- din cauza meselor de schimb.

De aceea, dragii mei frati, va chem in aceste vremuri de pe urma sa veghem. Va chem sa veghem. Mintea noastra este un for foarte important, ca sa permitem ca el sa fie format, ca sa nu zic deformat, de orice conceptie de viata.

A patra conceptie – Relativismul

Relativismul este o prelungire a postmodernismului contemporan. Dar, facem o scurta incursiune in trecut. Eu am bagat de seama, ca de la Domnul nostru Isus incoace, istoria omenirii a fost dominata de 3 mari tipuri de gandiri. Asta e o observatie personala. Trei curente mari:

A. Teocentrismul

Teocentrismul a fost primul curent. Potrivit acestei gandiri s-a inteles ca Dumnezeu este in centrul vietii si a existentei si noi in jurul Lui. Duceti-va dumneavoastra in Europa si o sa observati ca in fiecare oras mare din Europa, in centrul orasului e biserica. Mergeti in orice sat romanescs vreti dumneavoastra si o sa vedeti, in sat mai vechi, ca in centru e biserica. Asta reflecta gandirea stramosilor nostri. Dumnezeu este in centru si Il onoram, punandu-i la mijloc casa, templul. Asa s-a gandit, sute de ani la rand s-a gandit asa. Incepand cu secolul XV- XVI s-a strecurat o gandire. Samanta ei e din filozofia greceasca, dinainte de Domnul Isus. Umanizmul, care deschide portile unei noi conceptii de viata si care se numeste modernizm. In modernizm s-a spus: Omul este in centru. Dumnezeu se misca din centru spre periferie, iar in centru e omul. In formele generoase, omul ca societate. In formele aspre, omul ca individ. Dupa 1970 si in mod deosebit, dupa 1990, dupa caderea comunismului si-a facut loc o teologie foarte interesanta. Se numeste postmodernism. Asta-i foarte greu de definit. Dar, comparand-o cu ce am zis anterior, eu asa. Daca in teocentrism in centru era Dumnezeu, daca in modernism in centru era omul, in postmodernism in centru nu-i mai nimic. Nimic! S-a scos afara orice reper la care te poti uita. Daca era omul, macar te uitai si zici: drepturile omului, etica datoriei de sine,etc si tot felul raporta la om. Acuma, nimic nu-i mai in centru. Nici un punct de referinta. O razvratire agresiva impotriva oricarei structuri seculare. Nimic nu mai trebuie sa ramana. Biblia nu-i buna, Koranul nu-i bun, Torah nu-i buna. Nimic, totul e dat la gunoi. Fiecare face ce vrea el, gandeste cum vrea el. Fiecare are dreptate in felul lui. N-ai voie sa spui nimanui cum e bine, cum e rau. Afara cu simbolurile religioase din public si din scoli. Afara cu orice, cu intalniri publice, fiecare acasa face ce vrea, fiecare in biserica lui face ce vrea- sa credem noi ca in biserica e asa. Dar asa e conceptia.

Aceasta gandire, trecuta prin casele de schimb, face ravagii in comunitatile Domnului Isus. Pai, sa gandesti tu ca biserica Domnului Isus e un loc in a carui centru nu-i nimic, in afara de eul tau, care trebuie deservit. Pentru ca daca nu este deservit, mergi la alta taraba. Daca tu asa crezi, poti sa te duci linistit. Daca nu, te pocaiesti in iad. Oameni buni, va rog scuzati-mi indrazneala, sau poate ca n-ar trebui sa o scuzati, ci sa o apreciati. Nu cer eu aprecierile nimanui, nu caut eu bunavointa oamenilor, gaseam o alta predica pentru bunavointa oamenilor. Dar, insist surori si frati sa veghem, pentru ca s-a zis, cuvant de profetie, eu nu stiu daca trebuie sa cautam altceva. Dar, astea’s problemele cu care se vor confrunta tinerii nostri si nepotii nostri. Noi am inceput sa ne luptam cu ele in Romania.

Eu le vad deja in Romania. Umanism imbracat in haine religioase, pragmatism imbracat in haine religioase, pozitivism imbracat in haine religioase, si relativism. In materie de morala, relativismul face ravagii. Ce-i bine si ce-i rau? Raspuns: Adevraul e relativ. Pai, de cand, dupa Biblie, adevarul este relativ? Marturisim noi ca Scriptura este revelatia lui Dumnezeu? Marturisim noi ca Domnul Isus e adevarul si ca acest cuvant, cuvantul Lui este adevarul? Si atunci, unde-i loc de relativism? Oamenii in zilele noastre au nevoie de certitudini. Filosofia contemporana ia invatat ca n-au nevoie de certitudini. Dar, au nevoie de certitudini. Biserica are nevoie de lideri si de pastori, care sa arate cu hotarare si autoritate cu degetul: „Asta-i bine, asta-i rau. Asta-i calea lui Dumnezeu, asta nu. Du-te acolo si esti pierdut, du-te acolo si esti mantuit.” Strajer care striga pe zid. Daca cineva asculta, slavit sa fie Domnul. Daca cineva nu asculta, slavit sa fie Domnul, ca Dumnezeu va fi slavit si cand altii se vor topi in iad.

Tot asa va fi slavit, ca si cand altii vor fi in slavile ceresti. In materie de morala, spuneam, relativismul face ravagii. Sub presiunea relativismului din afara, dupa lume, homosexualismul este pacat? Nu e. A-ti auzit de biserici de homosexuali? Astia cum de au ajuns sa se roage Domnului Isus? Casele de schimb. Adulterul este pacat? Este. Si minciuna. Avortul, consumul de alcool, cineva a zis ca nu-i pacat. Eu am zis, sunt de acord cu tine. Nu-i pacat mic. Oameni buni, de ce oare am ajuns sa lasam sa coboram standardele in materie de morala. De ce oare, in tineretea noastra, cand ne-am pocait aveam asa o constiinta, ca ne era frica  si de lucrurile care pareau a fi rele? Frati si surori, in materie de morala am coborat standardele, sub presiunea relativismului contemporan, ca vrem sa fim prieteni si cu cei care sunt dusmanii Domnului nostru Isus. Este loc in biserica Domnului Isus pentru cel mai mare pacatos, dar nu ca membru. E chemat la cruce, dar nu calificat pentru rapire, in starea  asta. Sa se sfinteasca, sa se curateasca prin jertfa Domnului Isus, sa se umple de Duhul Sfant si sa traiasca langa Dumnezeu, slujindu-i cu bucurie si atunci va merge la Domnul. Dar, nu biserica ospitaliera, in sensul cu ‘toleranta cu ceea ce Dumnezeu uraste’.

Desacralizarea

Rezultatul acestor presiuni contemporane este ca mesele de schimb se muta tot mai aproape de altar. Tot mai langa altar vin. Evreii, macar le-a tinut in curtea neamurilor. Bag de seama ca noi le-am bagat in holul bisericii, daca nu, chiar uneori, le-am pus in fata altarului, amvonului si ele filtreaza pe multe altele. Desacralizarea este prima problema pe care o observ. Desacralizarea- pierderea sentimentului sacrului, cand intram in biserica lui Dumnezeu. Asta-i problema care doare cel mai tare. Efectele umanizmului, pragmatizmului, pozitivizmului, relativizmului este pierde sentimentului sacru. Vii in biserica, asta-i sala de spectacol, unde eu trebuie sa ma simt bine, unde trebuie sa mi se intample lucruri bune si unde nu are nimeni voie ca sa-mi spuna ce sa fac, ca eu stiu ce sa fac, e viata mea. In asemenea loc, cu asemenea conceptii, unde-i frica de Dumnezeu? Nu mai este si atunci devin posibile toate lucrurile. Oare de ce putem sa facem tot felul de lucruri in templul lui Dumnezeu, despre care vorbim la Florii? Stiti de ce? Ne-am pierdut sentimentul sacrului si odata cu el, frica de Dumnezeu si atunci toate-s posibile. Din momentul in care ti-ai pierdut sentimentul sacrului, aici e Dumnezeu si nu ti-e mai frica in inima ta, ca e Dumnezeu acolo, dupa punctul ala este posbil absolut orice.

Autoamagirea

Al doilea lucru care se intampla si acesta este cel mai grozav este autoamagirea.Ii spune Domnul bisericii din Sardes, „Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.” deci, in reclama, stateau grozav. Reputatia, adica ce au fost alta data inca reverbereaza nume bun. Dar, intre timp, ceva s-a intamplat. Si counitatea a ajuns pana acolo, incat din punct de vedere spiritual, Domnul sa spuna, „Esti mort.” Iti merge numele ca traiesti doar. Ce se va intampla cu asemenea comunitate? Si ma intreb eu, ce face ea, comunitatea aceea. Sau biserica din Laodicea, care-L acea pe Isus  afara, nu inauntru. Oare cine era inauntru? Parerea mea este ca inauntru era crestinizmul, cu tot ce cuprinde el. Cu cele mai frumoase si inaltatoare cantari despre Jesus. Si Isus era afara, pentru ca inauntru isi facuse loc alte valori. Apelul meu in aceasta dimineata pentru dumenavoastra, familiile dumneavoastra este sa tinem sus adevarul lui Dumnezeu. Slava casei lui Dumnezeu  sta in 3 lucuri:

  1. Sa fie prezenta lui Dumnezeu acolo
  2. Sa fie legea lui Dumnezeu acolo
  3. Sa fie Duhul Sfant acolo

Focul Duhului Sfant acolo. Dumnezeu acolo si toti uitandu-ne la El cu sentimentul sacrului si a fricii de Dumnezeu, legea Lui care sa curga spre noi prin predici, adevarate cuvinte de la Dumnezeu. Cantari adevarate, poezii, mesaje binecuvantate de Dumnezeu si peste toti, asa o atmosfera, ca la Cincizecime- focul Duhului Sfant. Aia e gloria templului lui Dumnezeu. Doamne da. Amin

Vladimir Pustan – Cea mai puternica saptamana din istoria universului

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI aici

Pustan Targu Jiu

Intrarea lui Isus in Ierusalim (Targu Jiu)

Cel mai mare eveniment s-a petrecut acum 2000 de ani, cand Isus Hristos a intrat calare pe un magarus in Ierusalim. A fost cea mai puternica saptamana in istoria universului, cea mai incarcata de semnificatie istoria universului. A fost o saptamana de foc pentru Domnul nostru si la propriu si la figurat. Mergea pe un drum, la capatul caruia il astepta un botez al suferintei. Mergea pe un drum la capatul cui il astepta paharul care trebuia sa-l bea. Un pahar al suferintei exceptional. E greu ca sa suferi cand esti vinovat, e foarte greu si cand esti vinovat. Dar, cand esti nevinovat e cu atat mai mare durerea. E greu sa suferi pentru tine, dar cand trebuie sa suferi pentru altii, cu atat mai grea este durerea.

In urma cu 2000 de ani, pentru ortodoxi, penticostali, baptisti si crestini dupa evanghelie si adevntisti sau catolici, in urma cu 2000 de ani a venit cineva care a impartit lumea in doua. Care a impartit istoria si universul in doua.  Timpul si vesnicia le-a impartit in doua. Pana la Isus Hristos toate lucrurile erau in ceata. A venit Domnul si a limpezit lucrurile. Domnul nu mai are gri. Domnul are negru si are alb. Culorile sunt clare. Este o delimitare puternica in ceea ce vedem. Noi ne impartim dupa culte, Hristos ne imparte dupa roada. In urma cu 2000 de ani a intrat in Ierusalim, calare pe un magarus. M-au intrebat copii de ce a intrat in Ierusalim, daca a stiut ca o sa moara. De aceea. Pentru ca a stiut ca o sa moara.

Spune evanghelistul Luca ca s-a indreptat hotarat cu fata spre Ierusalim. Trecuse-ra pana atunci toate amaraciunile peste El. Pentru pacatul meu trebuia sa mor eu. Dar, Dumnezeu a hotarat, in marea dragoste ca Isus Hristos sa moara in locul nostru, pentru mine si pentru tine. Si acesta era planul lui Dumnezeu: Sa-L nasca pe Isus Hristos in pantecele unei fecioare , sa traiasca printre noi timp de 30 de ani, la 30 de ani sa-Si inceapa activitatea, timp de 3 1/2 ani sa predice, sa faca bine, sa vindece bolnavii, sa scoale mortii din mormant, timp de 3 1/2 ani sa vesteasca o imparatie si sa le spuna oamenilor acelasi lucru. Pocaiti-va ca imparatia cerurilor este aproape. Timp de 3 1/2 ani a fost ascultat, sau ascultat mai putin. La 3 1/2 ani, in ultima saptaman a vietii Sale pamantesti, in trupul acesta de carne, ca a fost si Dumnezeu si om, s-a dus calare pe un magarus, si-a intrat in Ierusalim.

Jesus jerusalem entry art

De ce a intrat Isus Hristos in Ierusalim?

De ce s-a dus acolo, in cetatea aceea, ca acolo nu L-au primit niciodata? De ce s-a dus acolo unde a fost ridiculizat mereu? De ce s-a dus in locul acela, unde stia ce era sa i se intample? Este usor sa te duci si sa slujesti intr-o biserica unde oamenii te accepta, intr-un oras in care te acepta. Este usor sa stai intr-o familie in care esti bine primit. Ei bine, Isus Hristos a intrat in Ierusalimul care nu l-a acceptat niciodata. N-avea sa-L accepte nici in saptamana aceea. Imi veti spune, „Dar, au venit oamenii si au aruncat haine si flori si crengi au aruncat, si-au strigat Osana, au strigat „Mantuieste acum, Doamne”. Asta nu e inchinare? Da, este inchinare. El acolo a intrat, pentru ca iubea oamenii si nu pietrile.

Seara Isus a inceput sa planga. S-a uitat la templu si a zis: Ierusalime, Ierusalime… dar nu pentru tine am intrat eu, pentru templul asta de pietre, pentru ca eu nu iubesc pietrele, eu iubesc oamenii. Va veni o vreme cand in templul asta nu va ramanea piatra pe piatra. NImic nu va mai ramanea Ierusalime aici, pentru ca n-ai cunoscut vremea cercetarii tale. Dumnezeu nu mai era in templul din Ierusalim, plecase de mult. Dumnezeu nu iubeste pietre, Dumnezeu iubeste oameni. Stiti de ce a plans Isus Hristos de Ierusalim? El nu plangea decat la mort. A plans cand a mai fost la Lazar acasa si la vazut mort. El nu plange decat acolo unde-i moarte, moarte spirituala. Acolo era moarte spirituala. Acolo il cinsteau pe Dumnezeu numai cu buzele si inima lor era departe de Domnul.(9:00 mai sunt 47 de min. din predica)

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari