Conferința ‘Sfânt” cu Beniamin Fărăgau la Oradea 15-17 Noiembrie

Sursa oradeo.ro via Eveniment Crestin 

Oradeo:

Cea de-a noua ediție a conferinței Oradeo ne aduce față în față cu un atribut al lui Dumnezeu, sfințenia, unul mai ușor de explicat decât de practicat! Citeste mai multe despre conferinta aici – http://oradeo.ro

Programul:
15 Noiembrie – ora 18 – Iuliu Centea
16 Noiembrie – ora 10 – Beniamin Fărăgău
16 Noiembrie – ora 18 – Benimain Fărăgău, Ami & Crista
17 Noiembrie – ora 17 – Silviu Cornea, Adi Hentea

În cadrul evenimentului se organizează un concurs pentru cele mai frumoase gânduri despre sfințenie, pentru detalii vizitați site-ul conferinței www.oradeo.ro.

Intrarea este liberă iar locația evenimentului va fi: Str. Greierului nr. 17; Biserica Penticostală MARANATA

Mireasa Nătângă

photo via http://naplesnews.com
messy brideImaginați-vă un prinț, să zicem un prinț oriental, care se hotărăşte sa se căsătorească. De fapt, trebuie sa se căsătorească ca să devină rege. Se dă anunț in țară, frumusețile imperiului sunt aduse la palat, una dupa alta. Prințul nu se poate hotări nici de cum. In final, decide sa străbată el țara, in lung şi in lat. Insoțit de oşteni ajunge intr-un capăt de sat. Peste şanț, pe iarba, păstorind niste gâşte, o fată. Cu părul incâlcit, intr-o rochie zdrențuroasă, murdară pe fată, pe mâini, pe picioare, stă şi se uita fără nici un interes.

Prințul se opreşte, se uita la ea, priveşte in ochii ei şi dincolo de neingrijire, vede tot potențialul de frumusete din acea fata şi decide pe loc: Ea va fi regina. Fete-i nu-i vine sa creada. Satenii-s uluiți. Curtenii sunt dați peste cap, şocați. Dar, decizia e a lui.

Se fac pregatirile pentru nuntă. Invitații sunt pe drum. Sala-i pregătită. Totu-i frumos. Dar, undeva, in cămările palatului se intâmplă o tragedie. Inconjurată de coafeze, şi croitorese, cu tot felul de unelte in jurul ei, nătânga stă in haina ei de zdrențe, cu părul murdar, incâlcit si nespălată, infundându-şi gura cu bomboane. Refuză, efectiv, ca să se imbrace ca mireasă. Si cand cei din jur ii dau ghes sa se pregăteasca, ea de acolo zice, „Ce? Nu m-a ales el aşa? Păi, dacă aşa m-a ales, aşa sa mă aibă. Lui aşa-i place să fiu. Eu n-am avut nimic din ce vreți voi să puneti pe mine, cand el m-a ales. Eu aşa vreau să fiu mireasă!” Nu stiu dacă e cineva aici neinsurat. Te-ai insura cu aşa nătângă?

A fost aleasă fără să aibă merite, dar işi păstrează statutul de aleasă dacă işi corectează trăirea. Aici este raportul dintre primirea mântuirii şi păstrarea mântuirii. Să ne silim să ne ducem pană la capăt sfințirea. Căci dacă vom face asa, va fi bine de noi, va fi bine şi de cei din jurul nostru, prin faptul că vor avea in noi o pilda demnă de urmat.

Marturie – Dumnezeu poate sa-ti schimbe (chiar si) viata (sexuala) si Ce spune Dumnezeu despre sexualitate? cu Sami Tutac

poza http://www.fineartamerica.com                                                              Psalmul 119
thy word - bibleCum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
11 Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12 Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
13 Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
14 Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc’aş avea toate comorile.
15 Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!

Marturia unui tanar, despre schimbarea produsa in viata lui, in ziua cand L-a intalnit pe Isus Hristos, ca Mantuitor. I-am cerut permisiunea ca sa-i public comentariul si ma bucura modul in care mi-a raspuns cand mi-a acordat permisiunea ca sa postez marturia sa care este foarte onesta si sincera:

Daca de ceva nu ma rusinez acum, este de faptul ca sunt crestin si ca Domnul Isus m-a spalat de pacatele care-mi pareau cea mai mare realizare a tineretii. Poti folosi fara nici o problema marturia si fie ca prin puterea pe care Duhul Sfant o are asupra mintii umane sa fie un punct de plecare si pentru alti tineri din romania si din lume. Domnul sa te binecuvanteze.

Marturie – Domnul poate

dragii mei ma bucura faptul ca si bisericile crestine au inceput sa ia atitudine asupra acestor probleme atat de importante pentru intreaga comunitate (nu numai pentru tineri) . una dintre conceptii asa cum spuneti este aceea de “de a se potrivi”.

bine dragilor eu vin din familie de ortodoxi si m-am intalnit cu El ca Salvator acum trei ani si de atunci viata mea sexuala s-a schimbat total. daca inainte pentru mine sexul era mai important decat mancarea (mai ales in relatii nu prea normale) avand in vedere ca eram deja casatorit “ca sa probez” si nu stiam decat sex, sex si sex. cand am hotarat ca ma potrivesc foarte bine cu partenera am hotarat sa ne casatorim, pana la nunta insa a aparut si copilul, dupa care ne-am casatorit.

in urma nasterii copilului uterul sotiei a coborat si de atunci relatiile sexuale au inceput sa fie altfel. nu intelegeam nimic din toate astea, dar de cand m-am intors la El , am inteles ca El ne-a pregatit mai inainte chiar in lumea noastra a pacerilor, a pregatit terenul pentru ca atunci cand viata ne-am predat in Mana Lui toata aceasta pofta sexuala sa se poata transforma, ea, pofta, nu a scazut, a trecut din acel moment pe al doilea plan. am ajuns intr-una din zile sa ma ridic din pat de langa sotia mea si sa-i spun: draga mai bine ne rugam decat sa facem altele; viata de familie nu insemna viata sexuala.

Dragi cititori, fata sau baiat, femeie sau barbat, daca te regasesti in aceasta marturie, ca persoana care a ajuns intr-o situatie asemanatoare de a-ti cauta fericirea in placerile trupesti, deasemenea daca simti ca te afli intr-o stituatie in care nu doresti sa ramai, exista o scapare pentru tine in Isus Hristos. Cauta o biserica unde Isus Hristos este Mantuitor si El este centrul slujbei, si cere ajutor lucratorilor de acolo.  Daca doresti, poti sa ma contactezi scriindu-mi emailul tau intr-un comentariu (nu il voi publica, dar astfel putem sa luam contact prin email) si pot sa te indrum spre materiale pe care sa le citesti sau sa le vizionezi, ca sa inveti mai multe din ce Dumnezeu ne invata pe toti prin Cuvantul Lui scris in sfanta Biblie.

prodigal

Eugen a scris o marturie mai lunga despre transformarea vietii lui. Redau aici marturia lui in intregime:

Inca o zi

Numele meu este Eugen, am 37 de ani si locuiesc intr-un orasel mic din Spania. Am hotarat astazi prin Harului Domnului sa las o mica marturie .

M-am nascut in Constanta, frumos oras pe malul Marii Negre, intr-o familia de crestini ortodoxi, o familie normala cu trei copii, eu fiind primul nascut, apoi au venit la scurt timp si celelalte doua surori . Am spus o familia normala din punct de vedere lumesc, cu tóate cele de trebiunta: mama cu serviciul, casa, copiii, gradina si animale si tata cu servici, crasma, alcool, femei si batai, deci ceva atat de normal ca sa poti primi o educatie la libera alegere. Totusi mama mea a ascuns multi ani adevarul si a incercat sa dea copiilor tot ce a putut din tóate punctele de vedere, atat material cat si emotional, facand ca educatia sa fie cat mai buna.

In familia era si bunica mea, o femeie deosebit de evlavioasa in felul ei. Fiind prea batrana pentru a merge la biserica, ea acasa singura in camera ei se ruga tot timpul, nu intelegeam nimic, pentru ca eram in primul rand pera mic si in al doilea rand prea ratacit, vazand ca tóate batranele merg la biserica si stiind, prin educatia primita ca doar “popa” citeste Scriptura. Asa ca nu prea dadeam importanta lucrurilor.

Mai tarziu a venit vremea sa merg la scoala si an dupa an iata-ma ajuns si in clasa a sapte-a, pus in situatia de a schimba scoala din satul unde locuiam cu o scoala “mai buna” de la oras. Aici, cred ca pentru prima data am auzit de pocaiti: ””ceva destul de rar,secta de persoane debile cu un comportament ciudat, iesit din cadrul normal al acualitatii “”-definitie pe care eu am implantat-o imediat in mintea mea si am inchis cu cheia ca sa nu se mai poata intra.

Bineanteles ca acum fiind la oras urmau si prietenii. In aceasta perioada am avut ocazia sa ma intalnesc din nou cu pocaitii. Mai in gluma mai in serios, unii ma invitau la biserica si altii la femei. Ce credeti ca am ales?? Poate cu siguranta v-ati facut o idee. Am ales calea cea mai placuta trupului, am ales femeile, iar prietenilor mei pocaiti le spuneam ca eu ma pocaiesc cu conditia ca ei sa-mi dea o masina si sa ma duca in Germania.

Imediat au aparut si “mentorii” anilor pubertatii si primele deceptii,prima dragoste ,primii pasi spre o viata de destrabalare,desfrau,alcool… am inceput astfel si relatii sexuale minoritare. Anii au trecut, studiile au mers mai departe si iata-ma ajuns in prima tinerete ,un tanar de aproape 19 ani cu o impresionanta experienta sexuala, pe tote planurile, laturile  ,etc, gata sa o desvaluie si altora.De aici dragii mei au inceput problemele.

Am facut scoala profesionala si dupa terminare am inceput activitatea profesionala,atat in campul muncii dar mai ales pe plan personal,sexual. Am inceput sa ma indragostesc,si toti va ganditi ca lucrul acesta este foarte bun, numai ca problema era insa, ca ma indragosteam in fiecare  zi de cate o persoana, fie casatorita, fie de acelasi. Dar cum eu eran tanar, frumos si acum si cu bani ,nu ma mai interesa decat palmaresul meu plin de sex; putea sa vina de unde venea, pentru mine nu erau decat experiente pline de farmec care ridicau eul meu la un nivel ametitor.

Ma plictiseam foarte repede de tot,nimic nu ma mai impresiona daca nu era ceva “altfel” ,asa ca am inceput sa caut altceva. Mai in gluma mai in serios in scurt timp m-am tramsformat intr-o masinarie de facut bani. Daca ofértele ma interesau nu ma uitam cine sufera sau cine cade si mergeam mai departe,atata timp cat eu eram satisfacut.

Mi-am inselat o prietena cu insasi mama ei scuzandu-ma in alcool.. apoi mai tarziu cum nici astfel de tip de relatii nu ma mai inveseleau am trecut la lucruri mai grave,in functie de cum se platea.

Una dintre experientele care nu mi se parea in nici un fel bizara ,m-a facut sa ma mustre constiinta,dar nu pentru mult timp. Astfel in urma unei relatii destul de complícate viata s-a terminat pentru una din persoanele implícate ,datorita presiunii nu a putut suporta relatia si a hotarat sa-si curme viata . Dar asta nu m-a oprit pera mult timp pe loc. Dupa scurt timp nu mai era suficienta pentru mine Romania si astfel am hotarat sa umblu cu “afacerile “mele si prin Europa. 

Intre timp insa cum mergeam in inalta societate,avand relatii la inalte nivele,incepusem sa filozofez Biblia, petru a putea demonstra faptul ca Dumnezeu iti da voie sa te “disttrezi in tineretea ta”. Legandu-ma de aceste vérsete pe care le cautam ,ma convingeam pe mine insumi ca ceea ce fac este bine,si aratam si altora aceasta cale de dezmat . 

Asa cum va spuneam mai inainte, si de asta m-am plictisit repede. La intoarcerea dintr-o vacanta de vara din Cehia, am luat hotararea sa plec in Italia,sa vad si altceva mai nou si mai modern, sa raman la lucru un an, dupa care ma voi intoarce sa continui studiile de medicina, care nu ma mai interesau acum mai mult decat viata medievala de la Sighisoara. 

Toate mergeau conform planurilor mele. Am aranjat ca unul dintre prietenii ce aveau o datorie fata de mine, sa ma cheme la el in Germania in vacanta si de aici, urma sa plec mai departe in Italia.

Cu bagajul facut m-am hotarat si la transport. Cum ma grabeam spre o viata noua am optat pentru curse rapide in masini de lux. Obisnuit ca sa fiu plin de mandrie, prepotenta si bani, am gasit repede ce-mi trebuia.”Prieteni” care faceau Germania cu masini de marca, insa ,planurile mele s-au vazut afectate cand la trecerea frontierei am fost retinut, arestat ,pentru trafic si nu mai stiu ce alte afaceri. Atunci am inceput sa ma infurii am facut mare scandal in vama si in urma cercetarilor am fost imediat pus in libértate, cu scuzele de rigoare, si imbarcat rapid spre Germania. Deja totul era bine in mintea mea si orgoliul meu refacut. Ajuns in Germania insa, mi-am schimbat traiectoria si am aterizat in Spania, tara pe care nu o vazusem si nici un stiam limba, dar aveam aici un prieten, ce gandeam eu, ma putea ajuta in schimbul a ceva bani.

M-am instalat imediat si a doua zi am inceput sa lucrez, sa primesc chiar si foarte multi bani. Dupa ce am lucrat doua saptamani si cu buzunarele pline de bani, ce credeti ca am facut?? Pai mi-am continuat viata de desfrau si aproape doua luni nu am facut decat sa umblu prin tot felul de locuri pline de “viata” pe care eu o cautam. Dar dragii mei dupa doua luni banii s-au terminat si am ajuns in Valencia fara sa cunosc pe nimeni, fara prieteni si fara bani, sa dorm pe bancile garii, eu acel gigoló plin de faima si plin de fumuri, ignorand ca viata nu este decat o suflare pana in acel moment, acum nu reprezentam decat un gunoi in plus pe bancile Valenciei. Eram ametit, buimacit ma trezeam oare dintr-o betie?? 

Nu stiu prin ce intamplare a aparut un domn din inalta societate romaneasca pe care-l cunoscusem cu multi ani in urma in umblarea mea, m-a recunoscut si s-a inspaimantat, el mi-a platit hotelul si mi-a zis: e bine asa?? 

Atunci cred ca a fost pentru prima data cand eu m-am rugat cu adevarat, ma gandeam la tot ce facusem cu viata mea si la tóate cele petrecute. Nimic nu mai era la fel. Luasem hotararea sa ma schimb.O sa spuneti ce minunat!!. Da ce minunat, numai ca in acele timpuri orice minune tinea trei zile. Dupa trei zile am cunoscut persoane ca si mine si am luat-o de la capat cu viata de mai inainte ca si cum nimic nu s-ar fi intamplt si am uitat de tot ce spusesem in rugaciunea mea, am inceput sa colind orasele spaniole si cand m-am saturat m-am stabilit intr-un satuc micut, tot timpul in cautarea noului.

Aici dragii mei ,am cunoscut oamenii de afaceri locali, care aveau nevoie in acele timpuri de personal de import. Astfel in casa unuia dintre ei, in una din zile am fost invitat de un prieten, care spunea el, mergea sa-si aleaga o sotie, dintre frumoasele romancute venite la lucru. Eu cunoscand situatia, (veneau femei maritate, cu copii acasa ca sa lucreze in confectii, nu manechine sau mai stiu eu ce) i-am spus in batjocura: hai ma ca ma insor si eu. Toti prietenii spuneau ca deja alcoolul a inceput sa-mi afecteze tóate celule si ca nervii un mai functioneaza la capacítate normala, ca atata umblatura, atata discoteca si desfrau trebuie sa duca la ceva. Adevarul a fost ca atata umblatura a dus la ceva: m-am indragostit, dar nu oricum. Acum era ceva nou, ceva ce nu mai simtisem pana atunci. 

Am sunat-o pe mama acasa si i-am spus: mama, eu ma casatoresc. Mama, biata femeie, a inceput sa rada si mi-a zis: ce mama ai gasit o baba mai bogata decat pana acum si te insori cu ea?I-am raspuns :nu mama, este o tanara asa de frumoasa ca o floare. Nu m-a crezut si a vrut sa cunoasca fata, ca sa-i povesteasca viata mea, pentru ca zicea ea: mama m-ai nenorocit pe mine cu viata ta, nu vreau sa mai nenorocesti si pe altii.

Treceau zilele si eu eram tot mai indragostit,dar nu stiam cum sa fac sa-i povestesc viata mea pentru a nu distruge totul, asa ca in fiecare zi tot mai povestem cate putin si atunci cand nu am mai suportat am spus: stai jos ca am de vorbit, nu ma intrerupe si cand termin poti sa pleci daca asta doresti, nu am sa te opresc. M-am apucat la vorba si i-am povestit toata viata mea cu cele mai mici detalii. Cand am terminat am adaugat: tóate astea insa se termina aici daca vrei sa fii cu mine si sa avem un copil impreuna. Toate acestea se intamplau in anul 2002. 

In ciuda asteptarilor mele, a familiei mele care nu putea sa creada ca este adevarat si o avertiza pe fata ca o sa fie un dezastru de relatie si ca o sa sufere mult din pricina mea, in afara tuturor acestor factori ea a hotarat sa ramana cu mine.  Am inceput o relatie in care eu ma bazam pe sex mai mult decat pe mancare, ea pe dragoste si sinceritate. Relatia noastra era din cele mai potrivite,spuneam eu si nimic un se mai poate intampla. Imediat a aparut si copilul si problemele. In urma sarcinii si a nasterii, uterul sotiei a coborat la un asa nivel incat tóate fantaziile mele sexuale se terminau aici. Pentru mine era sfarsitul relatiei. Am mers insa mai departe cu pasiune.

Am inceput sa ne construim caminul nostru , sotia, cu mai mult interés , eu uitandu-ma innapoi la viata mea si facand si altele (din nou). Astfel, am cumparat o casa cu etaj si o frumoasa curte interioara, doua masini si aveam si destui bani ca sa nu ne facem probleme pentru vacante si alte cheltuieli, dar ceva lipsea din viata noastra.

Viata noastra mergea inainte, eu cu colectiile mele de vinuri si bauturi spirtoase care nu-mi lipseau din casa, petreceri si alte aniversari in care alcoolul era de o deosebita importanta, sotia ingrijindu-se ca copilului sa nu-i lipseasca tatal si tot asa.

Intre timp printr-e noii nostrii prieteni Dumnezeu asezase o famile de oameni care mergeau la biserica “altfel, o nu, erau din nou pocaiti, ce plictiseala, ce tristete, ce bolnavi….. o vorbeam cu atatea felurite cuvinte ca-mi este rusine sa-mi aduc aminte. Ei tot timpul dezaprobau comprtamentul meu cu multa blándete, fara ca tanarul sa se supere. Orgoliul meu ajungea deja la culme, nu ma interesa nimic si tot ce faceam avea o scuza.

Nu insa dupa mult timp, in vara anului 2009 dupa o noapte destul de tulbure, m-am trezit din somn si am hotarat ca din acel moment tot alcoolul din casa mea trebiue sa dispara. Seara, cand sotia mea a ajuns de la lucru mi-a zis: trebiue sa stam de vorba; i-am raspuns: stiu si eu vreau sa-ti spun ceva. Asa ca am inceput sa vorbim. Ea mai intai, ma cunostea, stia ce am in cap, cum putea sa-mi spuna fara sa ma supere: stii, as vrea sa-mi schimb viata, stii cred ca ar fi mai bine daca L-as primi pe Domnul Isus in inima mea……. o tulbura numai idea de a spune sotului ei asa ceva, e o nebunie, sigur ne v-om desparti si totul se va sfarsi…..

Dupa ce a plans si a terminat ce a avut de spus, am continuat eu, ma surprindea tonul vocii mele pe mine insumi, nu-mi puteam inchipui ca eu pot spune asa ceva…. am inceput prin a spune ca in primul rand din casa noastra trebuie sa dispara tot alcoolul, tóate aceste sticle nu-si mai gasesc locul acolo in acel colt al barului nostru. Ea foarte surprinsa si inca plangand, ma intreba acum daca sunt sigur, daca vreau sa arunc o “asa bunatate de vin, o asa de scumpa sticla de coniac, ooo, dar astea sunt comorile tale”, raspunsul a venit doar prin Harului Domnului Isus. I-am marturisit atunci ca si eu vreau acel lucru, si eu vreau ca El sa locuiasca in inima mea.

Impreuna am sunat atunci familia prietenilor “pocaiti” si am intrebat ce trebuie sa faci sa primesti iertare,ce trebiue sa faci ca El sa te curateasca, o Doamne, am plans impreuna si ne-am predat viata Domnului Isus. Trecusera atatia ani de cand incepuse pregatirea mea si mai apoi pregatirea noastra ca si familie, nu intelegeam de multe ori hotararile pe care le luam, dar Domnul pregatea drumul nostru spre vesnicie. De fiecare data credeam ca eu sunt acela care stie ce sa hotarasca, eram asa de mandru, o Doamne. Am mers la adunare si am hotarat sa luam botezul in apa. Sa nu credeti ca a fost usor, de atunci au inceput luptele cu cei dragi care spun: mai bine curvar, golan si ca mai innainte decat sa ne faci de ras in fata rudelor, in fata familiei, o gramada de probleme si de acuzatii, dar am mers mai departe si am luat botezul, am ales calea pe care trebuia sa o urmez cu multi ani in urma, calea Domnului calea de care am fugit ani si ani,mii si mii de kilometri….

O, draga prietene, cand imi spuneau ca Domnul Isus ma iubeste, ma uitam cu dispret la cei ce se rugau in tacere pentru mine, poate chiar plangeau inaintea Lui pentru mine si pentru viata mea plina de pacat, acum insa trebuie sa-mi plec capul si sa las eul meu cel salbatic la o parte si sa accept ca fara de El nu sunt decat o suflare, El are minunate daruri astazi si pentru tine, apropie-te de El si fa ceva ce doar tu poti face: accepta dragostea Lui in inima ta, nu-ti fie rusine, nu-ti fie frica, teama, nici de prieteni, nici de parinti nimeni si nimic nu te poate scoate din mana Lui cea tare. Invat in fiecare zi ca viata fara de El nu are nici un sens, nici o bogatie a lumii acesteia, nici o placere a lumii acesteia nu este de ajuns pentru a te satisface pe deplin. Nici chiar viata ta sexuala nu are nici o valoare daca contextul in care o practici nu este acela al familiei, acel cadru pe care Dumnezeu L-a binecuvatat, asa cum invatam din Scriptura.

Sigur, ai tot dreptul sa ma judeci si sa crezi ca totul este o poveste, sau ca vrei si tu sa treci prin aceste placeri ale vietii, pe acolo pe unde eu am trecut, sa gusti din amarul pelin al dragostei fara de Dumnezeu dar in Numele Domnului Isus iti spun ca aceasta nu este viata, nu este decat desartaciune, amar si moarte. El, Domnul Isus este Calea, Adevarul si Viata.

Asa cum am spus la inceput, am 37 de ani de viata, dar traiesc din vara anului 2009 cand eu am murit si El traieste in mine. Ce faci astazi cu viata ta, pe cine asculti, este cu siguranta alegerea ta. Nimeni nu te poate obliga sa iubesti sau sa lasi de iubit, nimeni nu poate hotari pentru tine, dar de un lucru poti fi sigur:ziua de maine nu este a ta, astazi este ziua in care tu ti-ai hotarat destinul, astazi El te iubeste.

Ma bucur ca ai citit aceste randuri si nu uita, daca astazi eu am scris aceata marturie, este pentru ca Domnul Isus imi conduce viata, mandria, orgoliul, amarul din viata mea au fost rascumparate de El la Calvar, El a murit pe cruce pentru mine si pentru tine, ca astazi sa fim martorii vii, candele ale acestei lumi, fii de Dumnezeu.

Domnul Isus sa te binecuvanteze draga prietene.

 

Vezi ce spune Dumnezeu despre sexualitate cu Pastorul Sami Tutac aici. Fa click pe poza sau pe link pentru video:

Eu cu cine ma casatoresc?

Ce spune Biblia despre viata sexuala?

Acesta este video #5 din seria pentru tineri. Veti gasi toate linkurile  de la celelalte secvente video la pagina accesata din poza sau din link.

Leonard Ravenhill (3) La amvoane, ungerea! În popor, strângerea!


Citeste – din Cartea „De ce intarizie trezirea”, autor Leonard Ravenhill, Traducere Valentin Popovici

  1. Partea (1) Cu orice preţ, căutaţi să aveţi ungerea
  2. Partea (2) Rugăciunea atinge veşnicia

După ce ani de zile şi-a târât viaţa într-o religie lâncedă, de formă, când un credincios intră dintr-odată în alertă spirituală şi se înflăcărează în lupta Domnului, când e prins de un zel nestăpânit pentru câştigarea altora la Cristos, toate stările acestea au un motiv, o explicaţie. (Dar suntem atât de „subnormali” în credinţă azi încât credinţa nou-testamentală normală ni se pare anormală). Motivul, secretul, acestui „om cu motoare de reacţie” e că undeva în viaţa lui a avut, ca Iacov, o noapte de luptă cu Dumnezeu, şi a ieşit din ea zdrobit, dar „întărit prin Duhul Sfânt”.

Aşa cum am mai spus, există doi factori necesari unei vieţi de biruinţă în credinţă: Viziunea şi pasiunea! Unii înfruntă talazurile criticilor fireşti şi iau cu asalt înălţimile de cremene ale împotrivirilor diavoleşti, ca să împlânte acolo, în locurile cruzimii şi ale răutăţii, crucea dragostei lui Cristos. De ce? Fiindcă au fost prinşi de o viziune, şi au contractat o pasiune!

Iar acum altcineva vine şi ne avertizează să nu care cumva să avem gândirea prea cerească încât să nu mai fim de folos pământului. Fraţii mei, generaţia de credincioşi de azi în nici un caz nu suferă de aşa ceva! Adevărul dureros, cutremurător, este că noi avem gândirea atât de pământească încât nu mai suntem de nici un folos pentru cer.

Dragul meu, dacă ai fi în lucrurile spirituale tot aşa de sârguitor cât eşti la serviciul tău, ai fi un pericol pentru diavol; dar dacă la servici ai fi tot aşa de delăsător după cum te îngrijeşti de sufletul tău, ai ajunge să-ţi cerşeşti pâinea în curând.

George Deakin mi-a rămas în amintire cu următorul raţionament spiritual care mă obsedează de câţiva ani: „O viziune fără misiune crează un visător; o misiune fără viziune aduce chin şi amărăciune; dar, o viziune cu misiune crează un misionar!”  Bine spus!

Isaia a avut o viziune, o vedenie, în anul morţii împăratului Ozia. A trebuit să moară împăratul, ca Isaia să aibă o viziune. Pentru tine, care e persoana care îţi blochează vederea clară a Domnului? Lărgirea orizontului spiritual e de multe ori costisitoare şi adesea înfiorător de dureroasă. Eşti gata de viziunea care îţi cere preţul cel mai mare, pierderea unui prieten sau distrugerea unei cariere? Nu există ieftiniri de preţuri pentru revoluţionarea spirituală. Dacă vrei să fi doar mântuit, sfinţit şi mulţumit, atunci în lupta Lui, Domnul n-are nevoie de tine.

Isaia a avut o viziune în trei dimensiuni. Observaţi textul de la Isaia 6:1-9:

  • În versetul 5, „Vai de mine!” – o mărturisire! 
  • În versetul 7, „Iată… cărbunele acesta” – o curăţire. 
  • Şi în versetul 9, „Du-te” – o trimitere.

Apoi, viziunea lui Isaia a fost în trei direcţii: a fost în sus, L-a văzut pe Domnul; a fost lăuntrică, s-a văzut pe sine; a fost înafară, a văzut lumea din jur.

A fost o viziune de înălţime, a văzut pe Domnul pe un scaun de domnie foarte înalt. O viziune de adâncime, a văzut adâncul păcatului din viaţa lui. O viziune de lărgime, a văzut lumea.

A fost o viziune a sfinţeniei O, iubiţii mei! Ce mult avem nevoie azi de o viziune a lui Dumnezeu în toată sfinţenia Sa! Dar a fost şi o viziune a păcătoşeniei: Sunt un om cu buze necurate! Şi, o viziune a urgenţei: Cine va merge pentru noi?

„Când nu este nici o descoperire dumnezeiască poporul este fără frâu!” Unde nu e viziune poporul se rătăceşte şi e nimicit. Unde nu e pasiune biserica piere, chiar dacă e tixită până la refuz.

Un bun predicator, unul care a fost folosit de Dumnezeu în chip minunat la aprinderea câtorva treziri reale (deosebite însă de trezirile în masă), mi-a spus că şi el a avut o asemenea vedenie întreită. Parcă-i văd şi acum faţa solemn crispată când îmi vorbea şi nu ştia dacă fusese un vis sau o vedenie, dacă era în trup sau era transmutat; totuşi vedea clar într-un abis o mulţime pe care nimeni nu putea s-o numere, înconjurată de flăcări, în locul întunecat, în iad, „ospiciul de nebuni al întregului univers.” De atunci, predicatorul n-a mai fost acelaşi ca înainte. Cum ar fi putut să rămână acelaşi?

Oare ne poate Dumnezeu încredinţa şi nouă asemenea descoperiri? Am trecut noi prin locul tainic al rugăciunii şi prin şcoala suferinţei ca sufletele noastre să fi fost călite pentru tablouri atât de dureroase? Binecuvântat e cel căruia Dumnezeu îi descoperă asemenea vedenii!

Nu e nimeni care să trăiască o viaţă mai înaltă decât idealul viziunii sale. Teologii cu gândiri grele nu pot deschide cortina de fier a superstiţiilor şi întunericului în spatele căreia milioane de oameni au pierit de-a lungul mileniilor. O pot face însă cei care, deşi vor fi având probabil un orizont intelectual mai redus, au însă o adâncime profundă în idealul viziunii lor.

Dacă judecăm spiritual lucrurile într-un cerc mic, avem bucurie şi pace. Dacă privim lucrurile statistic, mai larg, ne tulburăm.

Citiţi şi plângeţi:

JAPONIA: Guvernul de acolo afirmă că populaţia ţării a depăşit cifra de 87 milioane. Populaţia creşte cu 1.100.000 în fiecare an! Numărul creştinilor din Japonia a crescut cu cinci milioane în ultimii cinci ani. Puneţi, vă rog, Japonia pe lista de rugăciune!

COREA: În Corea există nouă milioane de oameni fără casă, cei mai mulţi dintre aceştia refugiaţi, fără hrană.

INDIA: Milioane trăiesc în întuneric şi în umbra morţii.

ORIENTUL APROPIAT: Aici trăiesc peste un milion de refugiaţi arabi!

EUROPA: Unsprezece milioane de refugiaţi – „oameni fără ţară”. Ce durere copleşitoare, amarnică!

CHINA: O treime de milion de oameni refugiaţi din China, trăiesc în corturi şi colibi în jurul Hong Kong-ului.

Ca să împovărez sarcina şi mai mult, adaug că există:

– 15 milioane de evrei;
– 315 milioane mohamedani;
– 170 milioane budişti;
– 350 milioane confucianişti şi taoişti;
– 255 milioane hinduşi;
– 90 milioane şintoişti;
– şi încă alte milioane şi milioane de oameni pentru care a murit Cristos şi încă n-au fost atinşi de binecuvântata Evanghelie.

Chiar şi America, cea care ştie de Dumnezeu, are 27 milioane de tineri sub vârsta de douăzeci şi unu de ani care n-au nici o pregătire religioasă, şi o mie de sate în care nu există nici o casă de rugăciune. Aproape un milion de oameni mor în fiecare săptămână fără Cristos. Nu vă doare lucrul acesta?

Lumea de azi, această mlaştină a păcatului, cere urgent ungerea celor de la amvoane pentru mobilizarea oştirii Domnului şi strângerea poporului la acţiune şi mărturie! Trebuie să scăpăm de religia „sintetică”, artificială. Colţul celor ce exclamau „Amin!” în biserici a dispărut cam odată cu dispariţia maşinilor Ford „model T”. Iar gloria adunărilor din corturile de evanghelizare a trecut. Zelul după adunările de stradă s-a stins.

Poate – cine ştie? – Dumnezeu e mai supărat împotriva Americii şi Angliei decât împotriva Rusiei! Nu vă sperie lucrul acesta? În Rusia milioane de oameni n-au auzit niciodată de Evanghelia Domnului Isus Cristos, n-au avut niciodată o Biblie în mâinile lor, n-au auzit niciodată un program religios la radio. Dacă ar fi avut ocazia, ei s-ar fi dus la închinăciune.

Rugăciunea pe care o aud des, în care dorim ca păcătoşii să vadă în faţa ochilor lor un tablou al chinurilor din iad, s-ar putea să fie total greşită. Dimpotrivă, cred că aceştia au nevoie de un tablou al Calvarului, cu Mântuitorul în suferinţele răstignirii cerându-le să se pocăiască. Cine poate sta nepăsător în faţa Golgotei?? William Booth, întemeielorul Armatei Salvării, spunea că dacă i-ar fi fost cu putinţă, la sfârşitul cursurilor de pregătire a soldaţilor săi, timp de douăzeci şi patru de ore i-ar fi suspendat deasupra iadului, ca să privească pe cei din chinul veşnic. Mişcarea fundamentalistă are nevoie să vadă încă odată de acest tablou îngrozitor. Evanghelistul galant, grandilocvent, are nevoie de acest tablou!

Charlie Peace a fost un criminal. Legile lui Dumnezeu şi ale oamenilor l-au ajuns şi a fost condamnat la moarte. În dimineaţa execuţiei în închisoarea Armley, din Leeds, în Anglia, a fost luat şi condus pe ultimul drum. În faţa lui mergea capelanul închisorii, citind adormit şi monoton câteva versete din Biblie. Condamnatul l-a atins pe umăr şi l-a întrebat ce citeşte. „Mărturia Religiei”, i-a răspuns capelanul. Charlie Peace a fost şocat de felul calm în care capelanul citea despre iad. Poate fi cineva atât de nesimţitor încât sub umbra spânzurătorii să vorbească unuia care urmează să fie omorât, şi cu ochii uscaţi să-i spună despre adâncul fără fund în care va cădea în întunericul veşnic? Oare crede capelanul acesta ceva din ce citeşte? Crede el că există un foc veşnic care nu mistuie dar chinuie? Dacă da, cum poate să citească fără nici o emoţie? Poate fi cineva cu adevărat om şi să citească, rece, fără nici o lacrimă în ochi: „Vei muri veşnic, dar fără să cunoşti uşurarea pe care o aduce moartea”? Lui Charlie Peace i s-a părut prea de tot. Şi atunci a început el să predice! Ascultaţi cuvintele lui înainte de moarte:

„Domnule”, i s-a adresat Peace capelanului, „dacă aş crede ce spui că crezi dumneata şi biserica lui Dumnezeu, chiar dacă toată Anglia ar fi acoperită cu cioburi de sticlă de la un ţărm la altul, aş umbla peste ele, dacă trebuie desculţ, şi aş spune că s-a meritat să trăiesc dacă aş fi în stare să salvez măcar un suflet de la un iad atât de grozanic şi înfricoşător!”

Cititorul meu, fiindcă Biserica a pierdut focul Duhului Sffnt, oamenii se duc înspre focul iadului! Avem nevoie de viziunea sfinţeniei lui Dumnezeu. Trăsătura esenţială a lui Dumnezeu este sfinţenia. Heruvimii şi serafimii nu exclamă: „Atotputernic, Atotputernic e Domnul!”, nici „Atotprezent, Atotprezent e Domnul!”, ci „Sfânt, sfânt, sfânt!” Acest termen vast şi grandios din tezaurul evreiesc trebuie să ne pătrundă şi pe noi. „Dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi!” Dumnezeu înconjoară şi cuprinde toate dimensiunile timpului nostru. Dumnezeu, inevitabilul Dumnezeu, ne aşteaptă dincolo de timp, în veşnicie. Am face bine să ne împăcăm cu Dumnezeu de aici, şi să ne punem în centrul planurilor Sale chiar acum.

Rugăciunea de dimineaţă, în aşteptare cutremurată în faţa acestui Dumnezeu de trei ori sfânt, înainte ca să plecăm de acasă înspre munca zilnică, e unul din stimulentele spirituale cele mai puternice. Cel ce se teme de Dumnezeu, nu se mai teme de oameni. Cel ce îngenunchează în faţa lui Dumnezeu, rămâne în picioare în orice furtună. O privire zilnică înspre Cel sfânt ne face să ne supunem atotprezenţei Sale, să ne umilim în faţa atotputerniciei Sale, să rămânem tăcuţi înaintea atotştiinţei Sale, şi să stăm într-o solemnitate adâncă în faţa sfinţeniei Sale. Fiindcă, sfinţenia Sa devine sfinţenia noastră. Blasfemia acestui ceas în care trăim e faptul că există învăţătură despre sfinţenie, dar cei care o învaţă trăiesc în nesfinţenie! Robert Murray McCheyne spunea: „Un slujitor al Evangheliei îmbrăcat în sfinţenie e o armă extraordinară în mâinile lui Dumnezeu!”

Înainte de experienţa avută în capitolul şase al cărţii lui, Isaia are o sumedenie de „Vaiuri!” pentru o mulţime de oameni. După vedenia avută, Isaia strigă: „Vai de mine!” O cântare spune: „Da, eu! Da, eu, Doamne! Eu trebuie să mă rog!” Cât de adevărat! Oare n-are mintea noastră odăi în care stau agăţate încă tablouri murdare? Oare n-avem lucruri ascunse în unele unghere? Avem curajul să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să ne conducă prin unele coridoare ale sufletului nostru? Şi oare nu sunt încă motive ascunse, intenţii murdare, idei poluate, care ne controlează viaţa? În fiecare din noi trăiesc trei chipuri ale noastre: „Unul care credem noi că suntem; unul care cred oamenii că suntem; şi unul, cel pe care ne cunoaşte Dumnezeu că suntem!”

Ne tolerăm pe noi înşine, dar suntem aspri cu ceilalţi, fiindcă nu dorim cu tot dinadinsul o biruinţă reală! Ne iubim pe noi înşine; deşi despre Gerald Majella s-a spus: „A iubit pe toţi oamenii afară de unul, şi acela unul a fost Gerald Majella.” S-ar putea să fi fost aşa! Dar prea adesea noi ne ascundem de noi înşine, ca să nu ne vedem şi să ne vină rău. Să-L chemăm pe Dumnezeu cu ochiul Său pătrunzător, ca El să ne găsească „eul” corupt, pătat, în descompunere, din noi. Fie acest „eu” al nostru scos din noi şi „răstignit împreună cu Cristos, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului” (Romani 6:6).

Nu merge să dăm alt nume păcatului. Nici să spunem: „Cutare are un temperament drăcesc; al meu e doar animat de o indignare dreaptă!” Sau: „Ea e iritabilă; eu am doar nervii slăbiţi.” Sau, cum zic unii: „El e pătimaş; eu doar îmi lărgesc venitul.” Sau: „El e încăpăţânat; eu însă am convingeri personale.” Şi încă: „Ea e mândră; eu am gusturi înalte.” Dacă mergem pe linia aceasta, găsim o scuză pentru orice lucru.

Duhul Sfânt nici nu ne cruţă nici nu ne înşeală; doar să-L lăsăm să ne cerceteze cu infailibila Sa scrutinare. Domnul Isus a întrebat (pe orbul venit la El): „Ce vrei să-ţi fac?” Şi orbul I-a răspuns: „Învăţătorule, să capăt vederea” (Marcu 10:51). Avem şi noi nevoie de aceeaşi rugăciune, „Să ne căpătăm vederea!” – o vedere în sus, o vedere lăuntrică, şi o vedere în afară! Atunci, ca Isaia, când vom privi în sus, Îl vom vedea pe Dumnezeu în toată sfinţenia Sa. Când vom privi înlăuntrul nostru, ne vom vedea aşa cum suntem şi vom dori curăţirea. Când vom privi în afară, vom vedea o lume care piere în păcate şi are nevoie de Mântuitorul.

„Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă şi cunoaşte-mi gândurile! Vezi, dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!” (Psalmul 139:23-24). Atunci abia, pentru vestirea Evangheliei la amvoane va fi ungerea, iar pentru unirea laolaltă în lucrarea sfântă şi proslăvirea lui Dumnezeu în popor va fi strângerea!

„Oare nu ne bazăm în ziua de azi prea mult pe braţul firii pământeşti? Oare mai pot fi azi trăite minunile de demult? Oare nu se plimbă şi azi ochii Domnului de-a lungul şi latul pământului ca să-Şi arate puterea Sa în sprijinul celor ce-şi pun încrederea în El? Oh, dacă aş avea mai multă credinţă în Domnul! Unde este acum Dumnezeul lui Ilie? Dumnezeu îl aşteaptă pe Ilie să se roage”.
James Gilmour de Mongolia

„Cunoaştem folosul rugăciunii după eforturile duhurilor rele care vor să ne împiedice de la această slujbă dumnezeiască; iar roada rugăciunii o trăim în biruinţa pe care o avem asupra duşmanilor noştri”.
Joan Climacus

„Când ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune, diavolul ştie că primim puteri împotriva lui, de aceea i se opune din răsputeri”.
R. Sibbes

„Caut printre ei un om!”  (Ezechiel 22:30)
„Ilie era un om…” (Iacov 5:17)

Iosif Ton – „Sfintenie” la Happy Valley, Feb.1,2011

Predica fratelui Iosif Ton la Happy Valley Christian Center in Phoenix, Arizona, Pastor Cornel Avram.

Daca urmariti predicile fratelui Iosif Ton, veti recunoaste subiectul-Sfintenie. Totusi, parca nu strica sa auzim acest mesaj (over and over) pentru ca nu prea am auzit astfel de predici, care sa ne expuna pacatul in fata si sa ne indemne la adevarata sfintenie.

Predica fratelui Ton  incepe la minutul 40. Cintarile dinainte sint frumoase, in special fanfara care cinta o cintare superba.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari