Sorin Taban – Vizita la Muzeul Holocaustului – Ierusalim … Astazi ochii mei au plans in Israel…

Photo - Sorin Taban Muzeul Holocaustului din Ierusalim

Photo – Sorin Taban Muzeul Holocaustului din Ierusalim

Vizita la Muzeul Holocaustului – Ierusalim

Astazi ochii mei au plans in Israel
In adanc de tot, am simtit ca-s evreu
M-am crezut cand Ioan, cand Petru, cand Iuda,
Azi am fost trup si suflet, cu-ntreaga-mi fiinta,
madular din poporul Sau…

Am trait cand iubire, cand ura,
grea ingemanare-n omenescul meu,
M-am trezit greu rapus de furie nebuna,
si-am simtit ca prin vene imi curge in valuri,
rosul sange-al acelora care-au murit nemilos de striviti
doar din „vina de neiertat de-a fi fost evreu…”

N-am stiut ca pacatul aduce atata durere…
N-am patruns ca tradarea are-un asa mare pret…
N-am putut sa cred, om pe om sa se calce-n picioare
si sa fie-ntr-un numar chiar atat de mare
omorati fara pic de mila, fara pic de-ndurare
si sa fie zdrobiti si ingenunchiati cu-n asa greu dispret…

Azi firea-mi intreaga a oftat din strafunduri,
as fi vrut sa omor, sa sufoc, sa razbun, sa ucid…
as fi vrut sa salvez din pieire, din randuri
de sute de mii si de mii de copii, macar un odor de evreu…
as fi vrut sa fiu bun,
mi-as fi dorit cu atata putere sa traiasca ei
si sa nu mai fiu eu…

Holocaust, istorie trista
amintiri dureroase-au starnit mintea mea…
azi mai mult ca oricand am vazut ce inseamna
mugetul urlat de atata multime, de multime turbata
…n-am stiut nicidecum ce inseamna sentinta cu sete strigata
ca „sangele Lui sa cada asupra copiilor mei si sa cada asupra mea…”Astazi ochii mei au plans in Israel,
in adanc de tot, chiar am fost un evreu
Mi-am simtit din nou inima cum bate
si cum striga tare, dureros, inlauntrul meu…
…am pastrat tacerea, orice as fi spus
ar fi intinat rugaciunea-n-taina, plina de durere,
cu ochii in lacrimi ridicata in sus…

Astazi ochii mei au plans in Israel…

16.05.2015 Ierusalim

…am vizitat Muzeul Holocaustului din Ierusalim…am plans, am simtit cum in mine se imaprt lumile…am scris ce mi-a umplut inima pentru un timp tare trist petrecut in fata dovezilor crude si barbare ale nazismului…e cutremurator.

Cu ce-am plecat eu Doamne de la cruce? Sorin Taban

James Tissott via pamsperambulation.wordpress.com

Marcu 15:24  „…Dupa ce L-au rastignit, si-au impartit hainele intre ei, tragand la sorti ca sa stie ce sa ia fiecare…”

Cu ce-am plecat eu Doamne de la cruce?

-Sa vad ce-mi pica mie, o sanda…
-Eu? Imi doresc mai mult, eu vreau camasa sa…
-Eu? Poate-mi pica braul, cel moale, cel de in…
-Suntem prea multi soldati, as vrea macar putin
sa prind si eu, macar, atunci cand arunc zarul,
s-apuc si eu ceva din ce-a avut „tamplarul…”

-Credea ca-i imparat,
acum, e unul din cei trei, e doar „talharul”
-A vindecat pe multi,
acum, ca orice muritor de rand, isi bea intreg amarul,
-Intreaga viat-a fost un om de ne-nteles…
-Am dat cu zarul sase…camasa mi-am ales…

…si ziua e pe duca, a fost o zi prea grea,
plec obosit spre casa, plec de la Golgota
cu un trofeu de pret, plec cu camasa sa…
Si am dovada clara, ca cel ce se credea Mesia, Salvatorul,
azi a fost biruit…
In fata tuturor, fara drept de tagada, Isus chiar a murit…

……………………………………………………………………………………………………………………….

S-a-ntunecat tot cerul pe Dealul Capatanii
pe cand Isus murea in mugetul multimii,
pe cand trageau la sorti, sa vada ce le pica…
Nimeni nu-ntelegea secretul rastignirii
prin care El, Isus, platea prin moartea-I grea,
pacatu-ntregii lumi, platea chiar vina mea…

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

-Cu ce plec de la cruce?
…La cruce nu e sort,
La cruce este har,
har mult, pentru cei morti…

la cruce vii murdar…pleci alb precum e lana,
la cruce vii talhar…pleci print, caci El iti da cununa,
la cruce vii in zdrente…fara vreun drept, descult,
pleci cu inel in deget…si ingerii cei multi
inalta osanale Slavitului Isus ,
ce-a castigat prin jertfa, din tirania mortii,
din groapa fara fund, din ghearele satanei,
din bezna neagr-a noptii, din grea pe veci pierzare
si-adancul greu pacat,
pe omul decazut, impovarat de patimi, rapus si-ncatusat…

…………………………………………………………………………………………………………………………………..

-Cu ce plec de la cruce?
-Nu haine, nu sandale, nu brau frumos de in…
-Vreau inima curata, legata de Iubire, nu de pamant strain,
-Vreau dor si fire noua, tanjind sa fiu umplut
de ceru-ntreg, de El…
-Vreau inima de carne, nu inima de lut…
-Vreau haina mantuirii, vreau dragostea dintai,
-Vreau inoirea firii, vreau pentru veci Isus,
in  mine sa ramai
-Vreau viata, infierea, vreau nasterea din nou,
-Vreau Duhul Sfant, puterea…
-Vreau, vreau, vreau, vreau…
ecou, al rastignirii Lui, sa schimbe viata mea
si nu mai vreau hai-hui, prin lume-aceasta rea…

…nu vreau camasa Lui, nu vreau sandale reci,
nu vreau nici brau de in,
ci vreau Isus, pe veci
sa fii al meu Stapan, sa fii al meu mereu,
precum I-ai fost lui Toma si Domn si Dumnezeu…
Vreau Golgota sa-mi fie locul in care eu
prin jertfa lui Isus ,
m-am impacat pe veci, cu Bunul Dumnezeu.

La Golgota e har, e har pentru cei morti,
Totul se da in dar si nu cu zar, la sorti,
Azi este timpu-n care, intreaga viata ta
smerit de stai sub cruce, chiar poate-a se schimba…
La fel ca si talharul, de Domnul  mantuit,
Tu poti schimba amarul, in vesnic fericit.

Intinde-I mana, spune-I cat esti de vinovat,
Golgota inca spala al lumii greu pacat…
Decide sa primesti din toata inima,
nu ce castigi cu zarul, ci ce-ti da jertfa Sa…

…Nu brau de in, sandale, nu, nici camasa Sa
nimic nu-i de valoare, nu asta-i Golgota…
Ci Golgota e locul, unde din slavi de sus,
am capatat salvarea si pacea prin Isus.

…………………………………………………………………………………………………..

La cruce este har, mult har pentru cei morti
Totul se da in dar si nu cu zar, prin sorti…
…iti pun o intrebare, raspunde-n sinea ta,
cu ce-ai plecat tu oare, azi de la Golgota?

16.iunie 2013

sorin taban

…miroase-a paine si miroase-a vin… de Sorin Taban

…miroase-a paine si miroase-a vin…
…si vad mult freamat Doamne imprejurul Tau…
…vad lume nebuna plina de venin…
si Te vad pe Tine,Miel ,mergand spre altar
luand locul meu,cu multa iubire hotarat  sa ma umpli de Har…

…miroase-a paine si miroase-a vin…
…vad atata ura impotriva Ta…
…vad pacate multe,inimi de pelin…
…si Te-aud  Isuse cum Te rogi…si tac…
„-Doamne Tata iarta-i caci nu stiu ce fac ! ”

…miroase-a paine si miroase-a vin…
…si Te vad Isuse greu impovarat…
…vad ciocanul,cuie,sangele-Ti divin,
…si vad spinii,crucea…vad pacatul meu…
„-Eli,Eli,Lama Sabactani ? „…aud cum intrebi…-Doamne oare-s eu ???…

…-cel ce-am pus asupra-Ti murdaria mea?
…-ce-am infipt adanc spini-n fruntea Ta ?
…-ce-am luat barosul,piroane-am batut…
…-Oare pentru mine-ai plans,plans asa durut ?
„…-Dragul meu Sorin,ce-ti spun tie-acum,spune tuturor:
-ca sa va rascumpar,sa va dau iar viata,Eu,de buna voie am decis sa mor…”

…miroase-a paine si miroase-a vin…
…vad mormantul gol…simt in preajma mea
bucuria vietii,simt iubirea Ta…
…simt Isuse Doamne maret har divin…
„…-sa fiti gata toti ! in curand Eu vin !!!

Vin’ cu bucurie scumpa Mea mireasa,
-Tare Mi-ai lipsit !!! te voi lua acasa !!!
-Tatal Meu v-asteapta…nu mai pot sa-Mi tin
lacrimile-ascunse…dar mai e putin
pan’la masa care Imi va stinge dorul
de miros de paine…de miros de vin…”

24.martie.2010 sorin taban

Adevarata Paine, Adevaratul Vin – de Sorin Taban

BouveretLastSupper

Erau cu totii stransi in camera de sus
cei unspe’ si cu Iuda, alaturi de Isus
Pe masa erau azimi, verdet’ amar, mujdei
si-oriunde te-ntorceai era miros de miei…

Credeau c-aveau de toate: azimi, verdeturi, miel,
stiau ca ce lipseste, le va preface El…
…uitara de lighean…uitara de prosop…
…uitara chiar de tot de geamatul lui David din psalmul cu isop…

…uitara de iubire, toti se priveau de sus
si-uimiti au fost sa-L vada stergarul cum si-a pus…
si-atunci au inteles, si-au inteles deplin
ca le lipsea chiar Painea, ca-n cupa, n-aveau Vin…

………………………………………………………………………..

S-a asternut tacerea, Isus s-a ridicat
Erau acum doar ei, caci Iuda a plecat…
” – Cine-Mi mananca trupul si bea sangele Meu,
Va spun, va fi numit, copil de Dumnezeu ”

……………………………………………………………………

Din mana-n mana painea o frangem in bucati,
Si cupa in tacere sorbind-o-ntreaga, toti
sa intelegem bine, in taina, adanc, deplin
Isus Hristos e Painea, si-al ispasirii Vin.

13.10.2013 (din nou am fost vizitat de Domnul : )

Anul de indurare al lui Dumnezeu – Paradisul recastigat – Sorin Taban, serie, ultimul episod

Photo credit sites.google.com

O povestioara si parabola plina de invatatura in acelasi timp, dar  frumoasa ca si povestire, spune ca intr-o fantana adanca, erau doua broaste. Una mica, broscuta si bunica ei, o broasca  batrana si satula de zile. Uitandu-se intr-o zi in  sus, broscuta intreaba pe cea imbatranita de zile:

–          Ce este cercul de sus, cel albastru?
–          Aaaaa, e cerul draga mea, cerul!
–          Cerul? Ce mic este bunico!
–          Nu e mic…tu vezi doar putin din el…cand ai sa cresti mare si ai sa  iesi odata afara, ai sa vezi ca-i atat de mare, de nu-l poti cuprinde cu privirea…dintr-o parte a lui rasare soarele dimineata si in cealalta parte apune seara si…

Si a inceput bunica sa-I explice nepoatei cum e cu cerul cel mare creeat de Maretul Dumnezeu. Se spune ca broasca batrana a murit intr-o zi. Si broscuta mica, a ramas cu amintirile frumoase despre bunica. Mereu isi  amintea  povestile spuse de ea. Intr-o dimineata si-a adus aminte despre povestea cu  cerul acela despre care bunica zicea ca-I fara margini, cerul acela mare creat de Dumnezeu. “Saraca bunica” se gandea broscuta cu un zambet sugubat pe buze, “bunica mea era din generatia care mai credeau ca lumea a fost facuta de Dumnezeu”.. . Nu a crezut niciodata intr-un cer mai mare decat il vedea ea deasupra si nu credea nici in Dumnezeu, Creatorul,  dar i-a fost rusine s-o contrazica pe bunica; prea le zicea cu foc saracuta de ea.

Si zilele treceau si broscuta noastra a imbatranit fara sa iasa vreodata din fantana. Intr-o zi a murit si odata cu ea s-a stins si credinta ei: cerul e atat de mic, iar Dumnezeu nu exista… Nimic nu a putut-o convinge ca cerul este de necuprins si ca undeva, deasupra inaltului lui, Isi are casa Dumnezeu, Ziditorul tuturor celor ce se vad sau nu…S-a hranit toata viata cu o minciuna si a murit, fiind convinsa ca cerul era atat de mic, exact cat il vedea ea din fundul fantanii si ca si ea, ca si omul, s-au tras toti din maimuta evoluata si ea, din molusca traznita de fulgerele marelui Big Bang. Credinta ei nu a schimbat cu nimic realitatea; doar pe ea a tinut-o intr-o nestiinta adanca si paguboasa, doar pe ea…

Concluzia acestei fabule este simpla si sunt sigur ca fiecare din voi ati inteles-o. Poti crede orice, dar viata iti va fi schimbata si transformata, innoita si umpluta de miez, de sens, doar daca ceea ce crezi este Credinta Adevarata. Si despre Credinta Adevarata nu afli decat din Biblie.

Photo credit southernbackwoods.com

Am incercat in aceste meditatii, sa explic insemnatatea Craciunului pentru mine. Unii cred ca Mos Craciun este eroul Craciunului. Si este trist daca si tu ai acelasi mod de gandire…Unii cred ca bucuria Craciunului sunt cadourile. Si asta este o intelegere gresita…Altii, cupleaza Craciunul cu beteala, cu stelutele cu leduri, cu funditele rosii, cu bradul impodobit, cu colindele, sau chiar cu un copilas gingas infasat in scutece si culcat intr-o iesle…si isi zice ei in sinea lor ca e cea mai frumoasa poveste pe care orice copil trebuie s-o stie, asa, ca si cunostinte generale; cine stie? Participi odata la un concurs de televiuziune si pierzi potul cel mare, nestiind mitul despre nasterea lui Isus, care cica ar fi fost fiu de dumnezei…Da, pe toate le intalnim  in preajma Craciunului, dar nu ele sunt Craciunul…Unii asteapta tot anul Craciunul pentru ca de fiecare data, in preajma lui, la Sala Palatului, Stefan Banica Jr. tine un concert de colinde…Pentru gurmanzi, porcul este marea bucurie a Craciunului si-l asteapta incepand din ianuarie…Cat de trist! Cat de trist! Credinta broscutei este de multe ori si credinta noastra.

Intelegand ce este cu adevarat Craciunul si realizand cat de multi oameni habar nu au adevarata lui insemnatate,  am dorit s-o spun in gura mare tuturor si am dorit s-o scriu, ca sa ramana scris; poate cineva va citi, va viziona clipurile de la urma si fiind atent la tot ce spun si scriu eu acolo, sa ajunga sa aiba incepand din 2013 un Craciun adevarat, in care, evenimentul central sa fie nimic altceva decat nasterea Domnului Isus Hristos. Craciunul trait cu adevarat este cel in care serbezi ziua de nastere a lui Isus Hristos, Mantuitorul nostrum si in care El este viu in inima ta.

Am inceput expunerea mea aratand ca nu am aparut nici din maimute si nici in urma “marelui Big Bang” sau din nu stiu din ce fel de moluste ciudate si lipicioase. Suntem creati de Dumnezeu. Suntem facuti din tarana pamantului, partea trecatoare a noastra si care se va intoarce din pamantul din care am fost plamaditi de catre Creator. Am citat ce ne spune Genesa despre inceputuri, si anume ca Dumnezeu, care a dorit sa fie inconjurat de oameni, a suflat in om suflare de viata si omul a devenit un suflet viu. Deci, in trupul de tarana, vremelnic, efemer, Dumnezeu a pus viata. Viata inseamna ceva ce nu are cum sa moara. Daca ar muri, nu ar mai fi viata. Avem in noi suflare din Dumnezeu, care nu va muri niciodata ci va trai vesnic. Va trai vesnic pentru ca este din Dumnezeu, din VIATA. Am aratat ca planul initial a lui Dumnezeu a fost sa daruiasca lumii un viitor vesnic, frumos si impreuna cu El. Dar prin neascultarea lui de Dumnezeu, omul  a cazut in pacat si o prapastie uriasa, s-a deschis, sa cascat intre el si Dumnezeu. Odata cu el, pacatul a adus in lume moartea. Asa spuse-se Dumnezeu de la inceput si omul a ajuns sa vada ca ce spune Dumnezeu este chiar adevarul. Fusese avertizat de Dumnezeu sa asculte de El, altfel, va muri negresit. Departat de Dumnezeu, a-nceput sa duca dorul Edenului si al timpului frumos cand, in fiecare dimineata se intalnea cu Dumnezeu si povesteau de toate cele, cand erau prieteni, cand erau sub ocrotirea si dragostea Lui. Si a-nceput sa gandeasca cum sa faca sa-I recastige dragostea. A-ncercat sa-L imbuneze pe Dumnezeu chinuindu-se sa traiasca o viata curata, frumoasa, morala…dar obosea repede si cadea. A-ncercat sa mediteze adanc la Dumnezeu si la ce asteapta El de la oameni. Si a constatat ca mintea lui, murdarita de pacat, nu mai poate discerne bine intre adevar si minciuna, intre alb si negru, intre drept si stramb, intre bun si rau…si lumea s-a umplut de idoli, dumnezei falsi…si a-nceput chiar saracul om dezorientat sa li se inchine cu mare patima…omul a inceput sa caute alti dumnezei, unii care accepta pacatul, care accepta nedreptatea, care nu-i asa categoric impotriva pactului sub atatea forme josnice ale lui…si s-a intamplat exact cum ne spune Biblia: mintea omului s-a ratacit si depravarea si imoralitatea au umplu pamantul si omul a ajuns sa se indeparteze tot mai mult de Dumnezeul cel adevarat si sfant.

Sfantul Apostol Pavel, descrie atat de trist adevarul acesta, in Scrisoarea sa catre biserica din Roma. Dau mai jos textul citat, din dorinta de-a fi foarte clara situatia trista in care a juns omenirea datorita pacatului:

“ Mania lui Dumnezeu se descopera din cer impotriva oricarei necinstiri a lui Dumnezeu si impotriva oricarei nelegiuiri a oamenilor care inabusa adevarul in nelegiuirea lor.  Fiindca ce se poate cunoaste despre Dumnezeu le este descoperit in ei, caci le-a fost aratat de Dumnezeu.  In adevar, insusirile nevazute ale Lui, puterea Lui vesnica si dumnezeirea Lui se vad lamurit, de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele in lucrurile facute de El. Asa ca nu se pot dezvinovati;  fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit; ci s-au dedat la gandiri desarte, si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti, si au innebunit;  si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare.  De aceea, Dumnezeu i-a lasat prada necuratiei, sa urmeze poftele inimilor lor; asa ca isi necinstesc singuri trupurile;  caci au schimbat in minciuna adevarul lui Dumnezeu si au slujit si s-au inchinat fapturii in locul Facatorului, care este binecuvantat in veci! Amin.

Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lasat in voia unor patimi scarboase; caci femeile lor au schimbat intrebuintarea fireasca a lor in una care este impotriva firii; tot astfel, si barbatii au parasit intrebuintarea fireasca a femeii, s-au aprins in poftele lor unii pentru altii, au savarsit parte barbateasca cu parte barbateasca lucruri scarboase si au primit in ei insisi plata cuvenita pentru ratacirea lor.  Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite.  Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori,  barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti,  fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu, ca cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totusi, ei nu numai ca le fac, dar si gasesc de buni pe cei ce le fac. “ (Epistola sfantului Apostol Pavel catre Romani) Au aparut zeci si sute de dumnezei si sute si mii de religii, care au departat to mai mult pe om, de Dumnezeul adevarat. Prapastia se tot marea, se tot marea…Alti oameni, au crezut ca facand fapte bune, vor putea ajunge la Dumnezeu prin marinimia lor. Faptele bune sunt bune, dare le nu pot sterge pacatele. Aici nu este ca in matematica: minusurile  nu sunt sterse, anulate cu plusurile. Plusurile sunt plusuri si minusurile raman minusuri si trebuiesc rezolvate.

Contributia noastra la mantuirea noastra – Photo hischarisisenough.wordpress.com

Pacatele nu pot  fi sterse cu fapte bune. Unii oameni au gandit si creat tot felul de filosofii prin care au crezut ca vor ajunge la Dumnezeu. Au aparut jertfele care faceau ca mii si mii de animale sa-si piarda viata pentru a sterge vina oamaneilor. Dar, pacatele erau atat de multe, incat nu mai ajungea nici timpul pentru jertfe si nici animalele nu erau suficiente  pentru cat de multe pacate ar fi trebuit sterse…si, mai mult decat atat, inima omului devenise atat de impietrita incat Dumnezeu a strigat prin profetii Lui: “ nu mai voiesc jertfe daca mainile va raman murdare de pacat…nu mai doresc sange de animale daca inima va este departe de Mine!”. Alti oameni mai evlaviosi,  au decis sa mearga regulat la biserica…dar, nici acest obicei, bun dealtfel, nu a adus omului pacea, bucuria si siguranta mantuirii. Orice facea omul, purta amprenta pacatului. Nici o incercare nu reusea sa il apropie pe om  de Dumnezeu. Va aduceti aminte ca in episoadele trecute,  am explicat in detaliu “Dilema lui Dumnezeu” si modul in care a reusit sa o rezolve prin Isus Hristos. Fara varsare de sange nu este iertare, asa ne spune Biblia. Tot ea ne invata ca plata pacatului este moartea si ca dupa moarte ne asteapta judecata. Ai murit necredincios, neimpacat cu Dumnezeu? Viitorul vesnic este trist, in iad. Mori impacat cu Creatorul, te asteapta vesnicia in rai, impreuna cu El. Sunt adevaruri care nu trebuiesc cosmetizate in nici un fel, pentru ca functie de seriozitatea cu care le intelegem, ne pregatim pentru vesnicie. Nimeni nu stim cand vom muri; dar vom muri cu siguranta. Deci, e bine, e intelept  sa ne pregatim pentru vesnicie. Volter spunea: ”nu mi-e frica de moarte ci de vesnicia ei” Sunt biserici in care preotii indeamna oamenii la tot felul de ritualuri, traditii pomeni, fapte bune, mintind oamenii ca acestea vor sterge pacatele celor plecati dintre noi. Adevarul este scris in Biblie si este foarte clar. Dupa moarte vine judecata si nimic nu mai poate  schimba alegerile facute de om in timpul vietii lui.

Pentru ca nimic nu mai reusea sa repare relatia dintre Dumnezeu si om si pentru ca Dumnezeu este sfant, drept dar si dragoste, Dumnezeu a decis sa-si trimita Fiul, unicul Sau Fiu, pentru ca sa moara ca si Miel de jertfa, neprihanit, fara cusur, pentru pacatele mele si ale tale. Jertfa sfanta a lui Isus, adusa odata pentru totdeauna si astfel sa asigure fiecaruia dintre noi, sansa recapatarii cerului, a neprihanirii, a iertarii, a reimpacarii cu El…pentru ca sa putem sa fim eliberati de sub puterea pacatului, de sub robia lui, de sub hidosenia si povara lui istovitoare…Dumnezeu a pregatit o cale, o singura cale de a ajunge din nou in prezenta Lui, calea care este Isus Hristos rastignit. Eu sunt Calea, Adevarul si Viata spunea Domnul Isus despre Sine Insusi. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.

Prapastia dintre om si Dumnezeu: pacatul. Photo www.setapartinchrist.com

Ce a vrut sa spuna prin aceasta Mantuitorul? A vrut sa spuna ca doar prin jertfa Lui pacatele pot fi sterse; doar prin jertfa Lui prapastia dintre om si Dumnezeu poate fi unita; doar prin crucea Lui, care ne ajuta sa trecem ca pe-un pod dintr-o parte in alta a prapastiei despartitoare de Dumnezeu; doar prin jertfa Lui putem fi infiati din nou de Tatal Ceresc; doar prin jertfa Lui relatia dintre om si Dumnezeu poate fi refacuta, reparata; doar prin El ca Mijlocitor, putem sta in prezenta lui Dumnezeu prin rugaciunile noastre; doar prin jertfa Lui, Duhul Sfant coboara din nou peste fiintele noastre si ne ajuta prin viata aceasta de pelerini pe pamant. Nimic altceva nu poate rezolva problema pacatului nostru. Nici preotul, nici faptele bune, nici sfintii, nici moastele, nici Fecioara Maria chiar, nici lumanarile aprinse, nici aghiazma, nici posturile, nici pomenile, nici icoanele, nici traditiile de orice fel, nu vor putea sa ne faca placuti inaintea Dumnezeului cel de trei ori Sfant. Doar prin jertfa Domnului Isus putem gasi iertarea pacatelor si impacarea cu Dumnezeu.

De aceea in episodul trecut am spus ca fiecare om care afla de Isus, trebuie sa ia o decizie personala in inima lui. Fiecare om poate, fie sa-L accepte ca Mantuitor, Stapan si Domn al vietii lui (si aceasta il va ajuta sa gaseasca adevarata cale  spre  Rai), sau, a doua optiune, alegere, decizie, este respingerea jertfei Lui, decizie care va duce sigur si trist si crunt catre un final vesnic si dureros si care in Biblie este numit “iadul de foc, acolo unde viermele nu moare si unde este plansul si scarsnirea dintilor…) O Doamne, ajuta-ne sa facem decizia corecta cu privire la viata noastra! Amin!

Isus Hristos, Darul lui Dumnezeu s-a pogorat printre noi. Mii de ani in urma, Isus s-a nacut intr-o iesle saraca si trista. A parasit cele mai inalte locuri ale sfinteniei si a venit in cele mai de jos locuri ale rautatii, cu un singur scop; sa moara pe o cruce ca jertfa de ispasire si sa plateasca odata pentru totdeauna pentru vina mea si a ta. Darul lui Dumnezeu, aceasta este insemnatatea Craciunului. Darul poate fi primit cu toata inima sau poate fi refuzat. Acceptarea duce catre cer. Refuzul duce in iad. Isus Hristos, Darul lui Dumnezeu, aceasta este frumusetea si insemnatatea Craciunului.

Craciunul fara iesle nu-I Craciun. Nu cauta degeaba Craciunul pe sub brad, ca nu ai sa-l gasesti. El este inteles bine, ca incepand la ieslea din Betleem si sfarsind glorios la Golgota, pe crucea din dealul iubirii, acolo unde Hristos ispasea vina noastra a tuturor. Darul este primit cu smerenie de catre unii si refuzat cu mandrie sau nepasare de altii. Tu? Tu ce faci? Ce decizi dragul meu? Ce decizi? Nimeni nu va mai putea sa faca ceva pentru tine dupa ce vei pune mainile pe piept. Incerc cu toata fiinta mea sa te conving ca Biblia este adevarata. In ea scrie clar ca dupa moarte vine judecata, unde tot ce ai spus in soapta se va auzi cu voce tare, unde tot ce ai crezut ca e ascuns, va fi scos la lumina, unde raul nu va putea fi explicat si argumentat in nici un fel, unde vei sta inaintea lui Dumnezeu si vei vedea ca esti judecat nu pentru pacatele tale, ci pentru ca ai respins jertfa salvatoare a lui Isus Hristos, singura posibilitate de impacare cu Dumnezeu, de iertare a ta, de castigare prin har a cerului pregatit de El pentru toti copiii Lui.

Stii cand mori? Stii ca trebuie sa fii pregatit? Stii ca poate nu mai ajungi dimineata de maine sau seara de azi? Esti impacat cu Dumnezeu? Ai rezolvata problema pacatelor tale? Isus Hristos, Darul lui Dumnezeu a murit si pentru tine. Poti accepta si crede in  jertfa Lui, sau poti s-o respingi si poti  amana momentul deciziei tale pentru El. Esti gata sa-ti asumi riscurile? Esti gata sa-ti asumi consecintele? Eu nu am avut curajul sa raman departe de Dumnezeu si am ingenunchiat la crucea lui Isus; L-am rugat cu cuvinte simple, ca si cum as sta de vorba cu tine acum, sa ma ierte de toata vina mea multa si grea. I-am spus ca singur nu mai pot duce povara pacatelor mele si ca ma apasa greu. I-am spus ca nu mai am pace si linsite si ca mi-e frica de moarte. L-am rugat sa ma invete ce sa fac si L-am invitat in inima mea; i-am spus tot pacatul meu, viciile mele, patimile mele, rautatea din mine si am deschis inima inaintea Lui ca sa ma curete. L-am invitat in inima mea si El a inceput renovarea, curatenia, innoirea, m-a impacat cu Dumnezeu si a mijlocit pentru mine. Pacea si bucuria iertarii au invadat inima mea si am inteles ca un Isus viu, trebuie urmat zi de zi, ascultat si am inteles ca orice porunca a Lui si orice invatataura pe care a predicat-o, va trebui insusita si traita zi de zi. Am inteles ca vrea sa devin un credincios adevarat, curat, real, autentic, transformat in fiecare celula a vietii mele si ca impreuna cu El trebuie sa lucrez si la salvarea altora. Mantuirea nu se primeste in mod egoist.

Am aflat despre adevar? Trebuie, sunt constrans,  sa spun tuturor din jurul meu, tot ce a facut Isus pentru mine. Nu sunt mai bun ca altii, dar El mi s-a descoperit prin jertfa Lui si mi-a castigat inima. L-am cautat si L-am gasit si am inteles apoi, ca de fapt eu doar am raspuns chemarii si cautarii Lui. “Cautati-Ma si Ma veti gasi, zice Domnul. Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, daca Ma veti cauta cu toata inima” Asa zice Dumnezeu in Biblie, singura carte care merita atentia noastra, merita credinta noastra.  Biblia te desparte de pacat si pacatul de desparte de Biblie.

Intelegi acest gand adanc? Citeste Biblia. Daca nu ai una, scrie-mi un email si eu iti voi trimite o Biblie cadou. O voi cumpara si ti-o voi trimite cadou. Va fi o investitie facuta pentru salvarea unui suflet si in cer, ai sa vii bucuros sa ne cunoastem si-ai sa-mi spui ca articolele mele te-au condus la Isus, Salvatorul nostru.

Biblia ne vorbeste de “Anul de indurare a lui Dumnezeu” in care iertarea este gratuita, in dar, prin jertfa lui Isus Hristos. El nu are 365 sau 366 de zile. El se intinde de la jertfirea lui Isus Hristos si iata ca tine pana astazi. Dar Biblia ne spune ca intr-o zi pe care nu o cunoastea nici Domnul Isus chiar, anul acesta al indurarii, al indelungii Lui rabdari se va incheia. Harul si iertarea in dar, vor lua sfarsit. Ce urmeaza dupa? Judecata! Si tot in Biblie gasim un text care spune ca este “grozav lucru  sa cazi in mainile Dumnezeului cel viu”. Cuvantul lui Dumnezeu ne spune ca atunci, cei nemantuiti vor amuti si se vor prosterne inaintea Lui, recunoascand eroarea uriasa de-a refuza jertfa salvatoare a lui Isus; dar va fi prea tarziu. Vor auzi chiar din gura lui Dumnezeu: “Plecati dela Mine blestematilor in focul cel vesnic care a fost pregati pentru diavolul si ingerii lui”. Iar celor mantuiti le va spune: ”Veniti binecuvantatii Mei in odihna Mea”. Tot ce am pus in ghilimele sunt citate din Biblie. Oare le crezi? Si daca le crezi si daca nu le crezi, credinta ta nu le schimba autenticitatea…le vei crede intr-o zi, dar va fi prea tarziu, daca refuzi cat se spune astazi, cat esti in viata, cat poti decide, harul si Darul nespus de mare al iubirii lui Dumnezeu, adica pe Isus Hristos, Mantuitorul nostru. “Cerul si pamantul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” aspus Isus ucenicilor Sai. Mediteaza la acest lucru important pentru vesnicia ta. Poate ai sa spui ca nu ai fost ales; poate ai sa spui ca nu ai stiut; poate asa spui ca nu ai inteles; dragul meu, draga mea, daca citesti acum meditatia aceasta este dovada cea mai vie ca EL te cauta si te iubeste nespus de mult. Tu? Cum raspunzi la dragostea Lui? La dragoste se raspunde doar cu Dragoste! Dumnezeu sa iti umple inima de decizii bune!

De aceea m-am hotarat sa scriu experienta reala din viata mea. Poate vei citi si vei intelege ca fara Dumnezeu viitorul vesnic inseamna IAD. Cu El, impacat prin jertfa scumpa a Domnului Isus, ne asteapta vesnicia in RAI. Depinde cum raspunzi dragostei Lui dovedite atat de clar pe cruce la Golgota. Acolo Isus a murit intre doi talhari, a luat asupra Lui pacatele noastre, a fost parasit de Dumnezeu din cauza ca pacatele noastre au innegrit cerul si Dumnezeu nu l-a mai putut privi pe Isus, singurul Sau Fiu…Nu crezi ca merita sa meditezi la Darul Lui? Daca vei intelege aceasta, Craciunul va fi sarbatoarea cea mai frumoasa din viata ta! Dumnezeu sa te binecuvinteze si sa te lumineze ca sa decizi corect pentru vesnicia ta!

24.01.2012

s.t. frate si prieten

Paradisul recastigat

VIDEO by Towards Heaven

Betleemul – Sorin Taban

Betleem – Photo www.bibleistrue.com

Vezi prima parte aici – 1. Insemnatatea Craciunului – Paradisul Pierdut – Sorin Taban

Betleemul – serie, episod 2

Spune-mi istoria lui Isus,
scrie-o in inima mea,
spune-mi caci e mai mareata,
decat orice ce s-a scris candva “

…asa au cantat copiii in seara de Craciun. Si am cantat si eu cu ochii in lacrimi, impreuna cu ei. Bunicul meu m-a invatat acest colind de cand aveam 4-5 anisori. Este despre Isus, Pruncul nascut in ieslea Betleemului. Este vorba despre un Imparat nascut sarac, pentru ca tu si eu sa fim imbogatiti. Cantecul acesta despre Betleem, este ceea ce va trebui si tu si eu sa intelegem bine de tot…el vorbeste despre adevaruri care stau la baza salvarii noastre. Betleemul si locul lui in istorie, este ceea ce voi incerca sa-ti explic in seara aceasta. Betleemul, locul in care a inceput istoria lui Isus, dar si istoria mea si a ta.

**********************************************************

” – Mi-a fost frica …Ti-am auzit glasul in gradina si mi-a fost frica, pentru ca eram gol si m-am ascuns “. Asa a raspuns Adam, cand Dumnezeu ca de obicei, venind in racoarea diminetii ca sa se vada cu el si cu Eva, nu i-a mai gasit la locul de intalnire… si Dumnezeu i-a stigat cu glas durut: “Unde esti?  Nu cumva ai mancat din pomul din care-ti poruncisem sa nu mananci? “

Paradisul pierdut, asa am intitulat episodul trecut. Dumnezeu gandise pentru om vesnicia, gandise neprihanirea, planuise Edenul fara de pacat…si omul, ascultand de satana, mintit de satana  inselatorul,  crezand ca va deveni ca Dumnezeu cunoscand binele si raul, a descoperit de fapt frica, groaza, vina,  fuga de Creator, intunericul, rusinea…si curand de tot avea sa cunoasca moartea. Moartea spirituala o gustase; a fost despartirea de Dumnezeu si s-a produs in momentul neascultarii de El. In curand insa aveau sa cunoasca si moartea fizica…rodul amar al neascultarii…Abel, fiul lor,  avea sa moara in curand omorat de fratele sau Cain…si de atunci, ochii omului au inceput sa planga plans de neoprit…

“…vei muri negresit !!! negresit !!! negresit !!! …unde esti ???  unde esti ??? unde esti ???  caci tarana esti si in tarana te vei intoarce… “  Refren asurzitor si cu ecouri taioase razbateau fara incetare inima lui Adam… pamantul incepuse sa rodeasca spini si palamida si sudoarea, umplea  fruntea omului dupa fiecare zi de truda grea…Eva, isi nastea cu durere fiii…pamantul era blestemat din pricina lor si ei erau acum izgoniti din gradina binecuvantata, gradina inceputurilor curate si bune…fusesera alungati de Dumnezeu ca nu cumva, pacatosi fiind, sa manance si din pomul vietii si astfel omul murdar si vinovat sa  traiasca vesnic…vesnic pacatos…Cum  s-ar mai fi intors ei  in gradina ! Dar niste ingeri stateau cu sabiile invapaiate si o pazeau la toate intrarile…Au inteles ca plata pacatului este moartea…au inteles ca Paradisul a fost pierdut…pierdut pentru totdeauna…

Dumnezeu privea cu inima sfasiata cum omul se  departase de El…si, ca la inceput, impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, Dumnezeirea toata, gandea un plan de salvare a omului…il iubea atat de mult, dar sfintenia Lui nu putea sa locuiasca la un loc cu pacatosul, cu pacatul. Il iubea pe pacatos, dar nu si pacatul care locuia acum in el…Dumnezeu era sfant si drept. Dreptatea Lui striga incontinuu sentinta: “Plata pacatului este moastrea !”. Dar Dumnezeu era si dragoste, netarmurita dragoste…Cum sa se impace sfintenia, dreptatea si dragostea? Cum sa locuiasca toate-n El?  Cum sa stea toate impreuna in acelasi Dumnezeu? Cum sa poata ierta cu marea-I dragoste si sa ramana si drept? Cum sa-l priveasca cu dragoste pe pacatosul cazut si sa ramana si la distanta fata de pacat, asa cum cerea sfintenia lui Dumnezeu? Cum?

Acest “CUM” se numeste in teologie,  ” Marea Dilema “. Dumnezeu Sfant, Drept si Dragoste, toate-ntr-Unul. Sfintenia Lui tinandu-l pe omulul pacatos la distanta…dreptatea Lui strigand fara mila  pedeapsa pentru pacatos, “moartea” si dragostea Lui, privind cu inima franta si ochii inlacrimati  dupa creatura mainilor Sale, pe care o iubea atat de mult si pe care o dorea din nou aproape de El…

……………………………………………………………………………………………

Omului ii era dor de Dumnezeu si de Eden si de partasia cu El, Creatorul, de acea relatie frumoasa de la inceputuri…si incerca in fel si chip sa repare ce a gresit. A incercat sa duca o viata morala, cat mai curata, crezand ca asa va putea ajunge din nou la inima lui Dumnezeu. A inceput sa aduca jertfe ca sa imbuneze cumva pe Dumnezeul cel sfant si drept. Apoi, si-a imaginat ca faptele bune pot fi o cale de-a ajunge la Dumnezeu. Sau poate religiozitatea ar fi putut restabili ambasadele din nou…sau poate filosofia sau meditatiile adanci la Dumnezeire ar fi reusit sa-I stinga mania si sa impace dreptatea lui Dumnezeu. Se spune ca sangele taurilor si al tapilor nu erau in stare sa tina pasul cu pacatosenia omului si practic, orice ar fi facut, orice fapta buna, orice purtare frumoasa si cu mila, orice bine, toate purtau amprenta murdariei si intinaciunii pacatului si prapastia uriasa  dintre Dumnezeu  si om, devenea din ce in ce mai mare si mai de netrecut. Dumnezeu era sus in sfintenie si dreptate, iar jos pe pamantul prafuit si murdar, plin de silnicie si pacat, traia omul, de-acum impovarat de griji si nevoi, asteptand cu frica si  infrigurare moartea, moartea cea aducatoare de moarte…moartea vesnica…

In Genesa 6, la versetul 5. ni se spune asa: ” Domnul a vazut ca rautatea omului era mare pe pamant si ca toate intocmirile gandurilor din inima lui, erau indreptate in fiecare zi numai inspre rau. I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant si S-a mahnit in inima Lui. Si Domnul a zis: “Am sa sterg de pe fata pamantului pe omul pe care l-am facut…caci Imi pare rau ca l-am facut…” Si Biblia ne vorbeste de cateva judecati: potopul, turnul Babel, apoi peste ani robia poporului Israel in Egipt, robia Babiloniana, robia Asiriana, robia grea de sub imperiul Roman si cea mai grea dintre robii, robia pacatului… Dar cea mai crunta judecata, a fost cand Dumnezeu a tacut fata de om, timp de 400 de ani. Poporul Lui nu a mai avut nici un profet, pe nimeni, chiar pe nimeni in stare sa auda vocea Lui Dumnezeu si sa transmita oamenilor mesajele Lui…400 de ani de intuneric greu, in care omul a gustat din plin despartirea de Dumnezeu. 400 de ani de apasare crunta, de tacere…fundul mocirlei, a gropii pieirii, asa descrie Biblia prapastia dintre Dumnezeul Cel Sfant si omul pacatos !

……………………………………………………………………………………………

Scriindu-va despre aceasta etapa trista a istoriei omenirii, ma cuprinde si pe mine groaza si frica si teama de un asa Dumnezeu…Sfant Sfant Sfant, asa ni-L descrie proorocul Isaia in cartea sa. Cand L-a vazut pe Dumnezeu in templu si cand a auzit oastea cereasca laundand pe Dumnezeu si strigand Sfant, de trei ori Sfant, proorocul a cazut cu fata la pamant si-a inceput ingrozit sa strige: “vai de mine, caci sunt un om cu buzele necurate si L-am vazut pe Dumnezeu!” In fata unui asa Dumnezeu nu ai nici o sansa de-a te dezvinovati si de-a trai…in fata Lui nu ai cum sa fii gasit drept, curat…nu ai cum…

Ma bucur insa ca am pe masa Biblia, Cartea in care este tot adevarul. Si citind cu atentie in Genesa, descopar cu bucurie ca Dumnezeu a promis omului un Salvator, un Mantuitor. Si promisiunea a fost facuta inca de la caderea lui in pacat. Ia auziti ce spune Dumnezeu in Genesa in capitolul 3:

”   Atunci (Adam si Eva) au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: “Unde esti?”  El a raspuns: “Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns.” Si Domnul Dumnezeu a zis: “Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?” Omul a raspuns: “Femeia pe care mi-ai dat-o ca sa fie langa mine, ea mi-a dat din pom si am mancat.” Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: “Ce ai facut?” Femeia a raspuns: “Sarpele m-a amagit si am mancat din pom.” Domnul Dumnezeu a zis sarpelui:

“Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.”

Am copiat exact textul din Genesa. Ultimul verset din acest citat, versetul 15, este prima promisiune a unui Salvator pentru om…este prima promisiune despre nasterea lui Isus Hristos. Este vorba de samanta sarpelui  si samanta femeii.  Este vorba despre o vrajmasie crunta care se va sfarsi cu zdrobirea calcaiului femeii si cu sfaramarea capului sarpelui. Vom reveni in detaliu la acest aspect al profetiei despre Domnul Isus, Mesia. Acum as dori ca doar in cateva cuvinte, sa subliniez ca sfaramarea capului sarpelui, a satanei, a avut loc la Golgota, pe cruce, atunci cand Isus, cu moarte pe moarte calcand, a biruit moartea, odata pentru totdeauna…zdrobirea calcaiului femeii, se refera la zdrobirea inimii Mariei care si-a vazut fiul murind nevinovat pe crucea blestemata. (vedeti ca scriu mereu satana cu litera mica; stiu ca este nume, si ar trebui scris cu majuscule, dar, mi se pare ca satana nu merita nici macar respectarea acestei reguli de gramatica. Isus insa, merita totul! Este unul din modurile prin care doresc sa-l umilesc din nou pe satana, care chiar nu merita nici un fel de atentie din partea noastra )

Inca de la caderea omului in pacat, Dumnezeu, in dragostea Lui nemarginita, a promis omului un Salvator, pe Isus, Mesia. Aceasta promisiune se innoieste mereu si mereu pe parcursul a peste 4000 de ani cat tine istoria Vechiului Testament. Voi cita mai jos cateva din aceste innoiri ale promisiunii lui Dumnezeu cu privire la nasterea Domnului Isus; urmariti cu atentie cat de precis apare locul nasterii, Betleemul, cat de exact se vorbeste despre fecioara care va ramanea insarcinata, cat de clar ni se arata istoria stelei care-a rasarit, cat de clar se prevesteste nasterea Lui ca prunc din semintia lui David, imparatul…apoi profetii care ne vorbesc despre macelul copiilor…sau poate vrei sa stii unde sunt profetiile din Vechiul Testament care vorbesc cu sute  si sute de ani inainte, despre patimile Lui, despre moartea Lui rastignit pe o cruce blestemata…sau poate vrei sa stii despre invierea Lui profetita-n Scripturi, inainte ca El, Domnul Isus sa moara…atat de multe proorocii si atat de clar implinirea fiecareia dintre ele, incat, nu ne-ar ajunge timpul sa le luam pe fiecare in parte. Fiecare profetie s-a implinit pana la ultima iota, pana la ultimul detaliu…Eu voi da doar cateva exemple mai jos. Voi da citatul profetiei din Vechiul Testament si implinirea ei in Noul Testament. Daca insa vrei sa stii mai multe, citeste Biblia. Nu ai o Biblie? Scrie-mi un email, da-mi adresa completa si promi sa-ti trimit o Biblie si adresa cea mai apropiata a unei biserici evanghelice din orasul tau, unde poti sa mergi si sa intrebi despre Adevar. E simplu; Dumnezeu se afla la o distanta de o rugaciune de tine!!! Daca intinzi mana, s-ar putea sa-L atingi! Daca te uiti cu bagare de seama la ce a creeat El, cu siguranta ai sa-L vezi…priveste rasaritul si apusul, priveste o gaza mica, priveste o petala de trandafir, priveste aripa unei libelule,  priveste omul in toata frumusetea si complexitatea lui, priveste stelele si muntii si vaile si apele toate si ai sa incepi sa-L vezi pe Dumnezeu Creatorul…

Profetii despre Domnul Isus:

* ” Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.” Genesa 3:15

** ” Dar, cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie…” Galateni 4:4

* ” Si tu, Betleeme Efrata, macar ca esti prea mic intre cetatile de capetenie ale lui Iuda, totusi din tine Imi va iesi Cel ce va stapani peste Israel si a carui obarsie se suie pana in vremuri stravechi, pana in zilele vesniciei.”  Mica 5:2

** ” Dupa ce s-a nascut Isus, in Betleemul din Iudeea, in zilele imparatului Irod…” Matei 2:1

* ” De aceea, Domnul insusi va va da un semn: “Iata, fecioara va ramane insarcinata, va naste un Fiu si-I va pune numele Emanuel.” Isaia 7:14

** ” In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Ingerul a intrat la ea si a zis: “Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!” Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta. Ingerul i-a zis: “Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.” Maria a zis ingerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?” Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. ” Luca 1:26-35* ” Imparatii Tarsisului si ai ostroavelor vor plati biruri, imparatii Sebei si Sabei vor aduce daruri.” Psalmul 72:10

** ” …au venit niste magi de la Rasarit la Ierusalim…s-au aruncat cu fata la pamant si I s-au inchinat; apoi, si-au deschis visteriile si I-au adus daruri:aur, smirna si tamaie…” Matei 2:1,11

* ” Asa vorbeste Domnul: “Un tipat se aude la Rama, plangeri si lacrimi amare: Rahela isi plange copiii; si nu vrea sa se mangaie pentru copiii ei, caci nu mai sunt!” Ieremia 31:15

** “Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la magi.” Matei 2:16

* ” Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz. Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali, in vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare, tara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor. “ Isaia 9:1

** ” Cand a auzit Isus ca Ioan fusese inchis, a plecat in Galileea. A parasit Nazaretul si a venit de a locuit in Capernaum, langa mare, in tinutul lui Zabulon si Neftali, ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: “Tara lui Zabulon si tara lui Neftali, inspre mare, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor, norodul acesta, care zacea in intuneric, a vazut o mare lumina; si peste cei ce zaceau in tinutul si in umbra mortii a rasarit lumina.” De atunci incolo, Isus a inceput sa propovaduiasca si sa zica: “Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape.”  Matei 4:12-17

* ” Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; 6. atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie ”Isaia 35: 5-6

** ” Isus strabatea toate cetatile si satele, invatand pe norod in sinagogi, propovaduind Evanghelia Imparatiei si vindecand orice fel de boala si orice fel de neputinta care era in norod.” Matei 9:35 Pot continua pe inca zece pagini cu profetiile despre Domnul Isus din Vechiul Testament * si trece apoi implinirea lor in Noul Testament **. Lista este uriasa si s-au implinit toate pana la punct si virgula. Sunt atat de multe! Avem in Vechiul Testament, scrise cu sute de ani inainte profetii despre cum avea sa moara, cum avea sa patimeasca, cum avea sa fie vandut de unul din prietenii Lui, cum suma pe care a fost vandut era de 30 de arginti, cum avea sa fie rastignit, cum urma sa I se strapunga coasta cu sulita, cum nici un os nu-I va fi zdrobit, cum trageau la sorti soldatii pentru camasa Lui, cum se intuneca cerul si se facea noapte in orele rastignirii, cum era ingropat intre cei rai si la un loc cu cel bogat, cum va invia a treia zi…zeci si zeci de profetii, care, daca ai rabdare sa le citesti si sa le vezi apoi implinirea, nu mai poti decat sa iti pleci genunchii slabanogiti si sa I te inchini, tacut, smerit, si plin de reverenta, plin de multumire si intelegand ca salvarea nu a fost prin merit, ci prin har, nemarginit har.

De ce a venit Isus? Vrei sa intelegi motivul nasterii Lui? Raspunsul este simplu: ca sa rezolve “Marea Dilema a lui Dumnezeu”. Ca sa impace pe om cu Dumnezeu si sa-i redea statutul initial, de neprihanit, de copil al lui Dumnezeu, ca sa-l impace cu Dumnezeu, ca sa plateasca pentru vina mea, pentru vina ta, ca sa impace sfintenia, dreptatea si dragostea lui Dumnezeu, pe toate trei, in Sine Insusi. Am sa-ti explic mai jos si mai clar cum au avut loc evenimentele. Evanghelia dupa Luca 1: 26-35

” In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galileea, numita Nazaret, la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. Ingerul a intrat la ea si a zis: “Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei!” Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemne urarea aceasta. Ingerul i-a zis: “Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu.  Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.” Maria a zis ingerului: “Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat?” Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. “

Ca sa putem ajunge din nou la Dumnezeu, era nevoie de o impacare. Era nevoie de un mediator. Era nevoie de cineva neprihanit, curat, fara pata, fara pacat, care sa poata pleda pentru salvarea, pentru iertarea omenirii, care sa poata sta inaintea unui Dumnezeu Sfant si Drept. Era nevoie de cineva la fel ca Dumnezeu, era nevoie de cineva Sfant si Drept si Dragoste.  Pe pamant insa nu se gasea nimeni in stare sa vina si sa medieze intre om si Dumnezeu, sa stea la mijloc, sa stea in spartura. Caci toti au pacatuit si erau lipsiti de slava lui Dumnezeu. Atunci, asa cum spuneau proorociile, Isus, Fiul lui Dumnezeu, a parasit cerul, s-a nascut umil in ieslea Betleemului, s-a nascut din Fecioara Maria, a luat trup de om,  ca al meu, ca al tau si a trait printre oameni plin de har si de adevar. A slujit trei ani si jumatate printre oameni. A invatat multimile despre cer, a pregatit ucenicii cu privire la tainele Imparatiei lui Dumnezeu, a vindecat ologi, surzi si muti, orbi, schiopi, uscati, leprosi, a inviat mortii si cel mai mult, a vorbit oamenilor despre posibilitatea iertarii pacatelor.  Ziua facea bine si predica multimilor care-l urmau, iar noaptea se retragea in munti, unde se ruga si cerea ajutor de la Dumnezeu. El si Tatal erau una. Tot ce facea era dupa planul bine gandit inainte de inceperea lumii. Toti credeau ca El va sfarama jugul greu al robiei romane, care apasa greu  grumazul lor si  nadajduiau ca El  le va deveni imparatul. Dar Isus le vorbea despre o imparatie care nu era de aici de jos. Domnul Isus le vorbea despre cer, despre Imparatia lui Dumnezeu. Domnul Isus venise sa rupa robia pacatului, sa aduca adevarata  eliberarea,  pentru vesnicie.

Domnul Isus le vorbea de pacat, de iad, de rai. Si predicile lui despre pacat, despre lumea pacatoasa, despre plata pacatului, despre o viata traita frumos inaintea lui Dumnezeu, au schimbat multe inimi impovarate de nevoi si griji sau de  esecuri repetate in dorinta de a placea lui Dumnezeu. Macar ca El nu facea decat bine, mesajele Lui clare despre pacat, au facut ca zi de zi, ura sa cuprinda inimile preotilor si ai invatatilor timpului, care au atatat multimea impotriva Lui. Dar El,  a trait pe pamant fara sa infaptuiasca niciun pacat. La varsta de 33 de ani si jumatate, noroadele L-au prins, romanii L-au judecat, si dupa ce Pilat L-a gasit nevinovat, L-au batut cu nuiele, cu bice cu carlige de plumb in capete, si-au batut joc de El, L-au imbracat in haine stacojii de purpura, ca si cum ar fi fost in haine de rege si legandu-L la ochi, Ii porunceau in batjocora sa ghiceasca cine L-a lovit, daca intr-adevar era El Fiul lui Dumnezeu…El insa tacea, ca un miel pe care-l duci la macelarie, ca o oaie muta inaintea celor ce o tund…n-a deschis gura deloc…

” …dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obisnuit cu suferinta, avea fata atat de schimonosita de suferinta, ca-ti intorceai privirea de la El…” Asa descrie proorocul Isaia cu 700 sute de ani inainte patimile Domnului Isus…. A fost dat in mainile lor ca sa-si faca voia cu El. Isus, ducandu-Si crucea a ajuns pe Dealul Golgota si acolo a fost rastignit. Hulit, scuipat, batut, batjocorit, huiduit, dispretuit, Omul Isus a murit pe o cruce blestemata, atarnat intre cer si pamant, fara sa fi avut vreo vina. Parasii Lui se bucurau; in sfarsit Il vedeau atarnat pe lemn; satana se bucura si el,  crezand  ca a reusit sa zadarniceasca planul lui Dumnezeu, planul de salvare al intregii omeniri. Isus insa, era Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele intregii omeniri. Doar El si Tatal intelegeau ce se intampla acolo. Doar Ei stiau ca colo se implinea promisiunea facuta de veacuri: ” Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul.”.  Maria statea langa cruce si privea…inima ii era zdrobita privind la moartea lui Isus. Sarpele insa nu stia ca acolo, pe cruce, samanta femeii ii strivea capul, biruia deplin asupra pacatului si instaura chiar de jos, de pe pamant, in inimile oamenilor, Imparatia lui Dumnezeu.  Isus a luat asupra Lui pacatele, vina, murdaria intregii omeniri si ispasea astfel pentru ca sa impace  pe de o parte sfintenia si dreptatea lui Dumnezeu si pe de alta parte dragostea netarmurita a lui Dumnezeu.

Cineva platea in locul omului, pentru vina Lui. Pe cruce insa, incarcat cu vina mea si cu vina ta, Isus, devenind pacat pentru noi, a fost parasit de Dumnezeu. Relatia frumoasa, perfecta, dintre El si Dumnezeu Tatal s-a rupt. Motivul pentru care s-a rupt relatia de inceput dintre Dumnezeu si om, era acelasi pentru care acum Dumnezeu si-a intors fata de la Fiul Sau…motivul era acelasi, pacatul… ” Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” , a intrebat Isus pironind cu privirea cerul…si tacerea a umplut apasator sfarsitul vietii Lui. El era strapuns pentru pacatele noastre. Privirile lui Dumnezeu, luate de la Domnul Isus din cauza pacatelor noastre, se indreptau din nou spre om, spre mine, spre tine. Era ca si cum eu, tu, noi, nu pacatuisem niciodata. Vina noastra era acum asupra lui Isus. El platea cu viata Sa pentru ca noi sa fim din nou impacati cu Dumnezeu. Un plan maret de mantuire. S-a pogorat din cer ca sa dea lumii viata. A trait neprihanit printre noi si, a platit cu insasi viata Sa pentru ca sa ma/sa ne impace cu Dumnezeu cel Sfant, Drept si Dragoste. A fost o lucrare de substituire. A murit in locul meu. A murit in locul tau. A murit in locul intregii omeniri. A fost ca si cum noi toti am fi murit ca plata a pacatului nostru. A fost Mielul lui Dumnezeu care platea pentru noi toti.

Aceasta se numeste in teologie, Har, dar nemeritat, mila, indurare, indelunga rabdare a lui Dumnezeu, care, s-a despartit de Fiul Sau si a acceptat jertfa Lui fara cusur, pentru ca eu si tu sa putem sa fim impacati cu El. Atunci a aparut un cuvant nou care exprima iubirea. Agape, dragoste jertfitoare, care se da fara sa ceara nimic in schimb. Apostolul Pavel descrie frumos acest lucru cand spune: “…pe cand eram noi inca fara putere, pe cand eram noi inca pacatosi, pe cand Ii eram vrajmasi, Hristos a murit pentru noi…” Ucenicul Ioan spune si mai adanc : “Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai”.

De asta a venit Isus. De asta Betleemul ramane in istoria omenirii locul atat de special, in care Dumnezeu s-a intrupat si a locuit printre noi plin de har si de adevar, pentru ca apoi, sa se lase rastignit, atarnat intre cer si pamant, pentru ca eu si tu sa putem fi iertati, salvati, rascumparati, recuperati din drumul sigur catre moarte vesnica si repusi din nou intr-o relatie buna cu Dumnezeu Tatal, Creatorul nostru, repusi in drepturi, ca la inceput. Dragostea Lui Dumnezeu, aratata prin Domnul Isus Hristos a putut rezolva marea dilema, a putut rezolvat acel “CUM?”.

Betleemul, locul in care Isus s-a nascut umil si smerit, locul in care s-a intrupat cu un singur tel, cu o singura tinta: Golgota, salvarea mea si salvarea ta. Intelegi Betleemul? Intelegi Craciunul? Intelegi de ce s-a nascut Isus? Fara Betleem, nu poti intelege Golgota, nu poti intelege mormantul gol, nu poti intelege vesnicia…nu poti intelege nimic…O melodie crestina spune frumos cam asa: ” Din Betleem la Calvar, de la iesle pan’ la har, in toata  salvarea mea, nu e decat Isus”.

Voi continua desenul inceput randul trecut, ca sa intelegi si mai bine de ce s-a nascut Isus. Trag nadejde ca urmarind schema pe care o voi prezenta, vei putea sa patrunzi si mai mult, planul de mantuire prin Isus Hristos, nascut in ieslea Betleemului si omorat pe crucea Golgotei, de dragul meu si de dragul tau…Dumnezeu sa te binecuvinteze drag prieten !!! Vizionare placuta si Domnul sa-ti descopere ceea ce eu nu am reusit sa-ti expun atat de profund…nu e usor sa vorbesti despre un plan atat de maret ! Dumnezeu sa te binecuvinteze !

s.t. frate si prieten                                                       29.12. 2012

Betleemul

VIDEO by Towards Heaven

Insemnatatea Craciunului – Paradisul Pierdut – Sorin Taban

Photo credit www.infomondo.ro

Paradisul pierdut – serie, episod 1

Acum doi ani, mi-am cumparat o pictura veche intitulata “batran in rugaciune”. Atat de frumoasa imagine cu un batran, incaruntit de zile si ani, stand la o masa pe care avea o Biblie, ochelarii, o bucata de paine si o cana de lut cu apa. Avea mainile impreunate si se ruga. Cand am vazut prima data pictura in casa lui Jeni, mi-a incoltit in minte dorinta ca la batranete, sa fiu si eu ca acest om al lui Dumnezeu, un mos albit de zile, cu mainile impreunate mereu pentru rugaciune. Intr-o zi, s-a intamplat ca acest tablou s-a udat. Repede am scos rama si sticla si am  fugit la masa de calcat rufe. Am incalzit fierul, si-am pus pictura cu fata in jos. Am calcat-o incet si cu teama ca nu cumva temperatura sa imi strice bunatate de tablou…s-a uscat si s-a intins frumos la loc, disparand astfel toate cutele facute de apa. Dar, cand sa-l iau de pe paturica de calcat, am vazut ca se lipise fin de tot de ea. Cu mare atentie l-am desfacut si am vazut ca nu patise nimic. Dar pe patura, ramasese precum o holograma stearsa, chipul batranului cu mainile impreunate, care se ruga parca cu si mai multa pace catre Cel ce este singurul care isi face timp pentru noi, oamenii. Ba chiar, era super interesant sa vezi cum dintr-o ceata groasa si laptoasa, plin de liniste, omul nostru era neclintit in pacea lui. Mi-a trecut un zambet pe fata. Ma gandeam ce valva ar face patura mea de calcat, daca as pleca cu ea la televiziuni, spunand ca o minune s-a petrecut in casa mea si ca Dumnezeu mi-a vorbit…le-as arata patura cu “vedenia” si cred ca cu siguranta as gasi macar doua televiziuni care, dornice de-o stire de senzatie, ar da pe post imagini cu “ciudata aparitie”. Nu ma credeti? Vad tot mai des la televizor stiri de genul: ”

In cartierul Pantelimon, fecioara Maria s-a aratat dintr-un pom unei femei si i-a promis ca se va intoarce cu un mesaj de la Dumnezeu…de ieri, sute de oameni o asteapta pe Maria pe marginea soselei sa reapara si sa vorbeasca oamenilor…” Alteori aud cum nu stiu ce chip s-a gasit intr-o ceapa degerata, sau intr-un cartof taiat din greseala cu sapa, sau ca nu stiu ce cruce s-a gasit intr-un trunchi de copac, in timp ce un om era  aproape sa-l fi  aruncat in soba.

Si ce face lumea la auzul acestor stiri? Chiar crede si face cozi la nu stiu ce manastire sa vada o pictura plangand, sau sub nu stiu ce copac s-o vada pe Maria coborand printre cablurile de net sau de curent electric, chiar in Pantelimon sau Ferentari, sau vad adesea multimi de oameni calcandu-se in picioare sa vada cartoful cu pricina, sau moastele nu stiu carui asa zis sfant. E de ras, dar e si de plans. Nu mai departe de ieri, tot ce era televizor sau radio, vorbea de sfarsitul lumii, asa dupa cum spuneau mayasii. Milioane de oameni, au platit miliarde de dolari ca sa se cazeze in nu stiu ce buncare cu rezerve de mancare si in care, credeau ei ca te poti ascunde de moarte. Si, care a fost urmarea acestor crezuri fara fundament?

Magazinele au vandut tone si tone de alimente in plus, tot felul de catacombe pline de egrasie au fost inchiriate cu sume exorbitante, si asa mai departe. Unii au profitat  la maxim de slabiciunea multora de-a crede-n Nostradamus sau mayasi, in loc sa puna mana pe Biblie si sa inteleaga ca pamantul mai are inca de rotit mult si bine in jurul axei sale,  pana ce Creatorul care l-a facut si i-a dat miscarea si forma si legea dupa care sa functioneze, il va opri si-l va arde, ca sa faca unul nou si la fel de bun precum a fost cel vechi, cel dintai, pana ce pacatul a inceput sa-l intineze si sa-i strice echilibrul…

Intelegeti ce vreau sa spun? Carpa mea de calcat, chiar cu umbra unui batran in rugaciune, cartofi si cepe sau lemne cu tot felul de inchipuiri pe ele, mayasi si Nostradamusi la un loc, n-au nici un fel de consistenta prin mesajele lor, daca sunt pusi in paralel sau in comparatie, sau in lumina Bibliei, singura Carte care vorbeste despre

Adevar.

Proorocul Osea, inspirat de Dumnezeul Cel Viu, scria contemporanilor lui, o profetie care s-ar potrivi atat de mult si vremurilor noastre: ” Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta, si Eu te voi lepada…” Osea 4:6

In nebunia si isteria creeata de aceasta apocalipsa anuntata de mayasi, imi dau seama in ce bezna spirituala suntem si noi, pamantenii finalului de  an 2012. De accea m-am hotarat sa scriu putin, in cateva seriale, un rezumat al istoriei omului si al planetei Pamant. Nu e usor sa comasezi mii si mii de ani de istorie. Nu ma voi ocupa nici de razboaie, nici de stiinta despre pamant si roci, nici despre aberatiile prin care unii spun cu atata curaj povestea cu molusca atinsa de fulger, care prinsa de flama a devenit brusc broasca si apoi peste si apoi un fel de  peste mai ciudat cu un soi de  picioare si tot asa,  pana ce s-a facut maimuta…apoi, intr-o buna zi, zic tot ei, ca maimuta noastra indreptata de greaban, a-nceput sa umble din ce in ce mai tantosa si realizand ca-i in fundul gol, s-a gandit sa isi faca haine si uite-asa, incetul cu incetul, civilizatia a ajuns pana la noi…E trist ce scriu, dar e adevarat de tot.

Oameni cu doctorate peste doctorate, stau in fata tabletei si din lipsa de cunostinta, precum spunea odinioara proorocul, scriu tot felul de baliverne care te fac sa razi, sau care te fac de fapt sa plangi si sa privesti lung spre cerul inalt, de unde cu siguranta Dumnezeu ne priveste si El trist si cu atata mila, pe fiecare in parte. Cum sa nu fie trist, cand ne vede bajbaind incoace si incolo, unii din noi cautandu-L si negasindu-L, macar ca El se gaseste doar la o distanta de o rugaciune, fata de fiecare din noi. Intelegeti de ce vreau sa scriu aceste mesaje? Omenirea a trecut de apocalipsa mayasilor si a uitat de subiect. Suntem in preajma Craciunului si cei mai multi nu stiu care-i insemnatatea lui…Mosul, cadourile, masa festiva, revelionul, skiul si rezervarea la cabana, astea-s preocuparile oriunde te intorci…sau unii stiu de nasterea lui Isus, dar nu fac nici o conexiune intre mesajul Craciunului si viata lor, nu gasesc Lumina care poate lumina orice viata care traieste in bezna noptii si a necunoasterii. Care-i mesajul Craciunului?

Ce-i cu  versurile atat de bine stiute de cand eram mici? “…steaua sus rasare, ca o taina mare, steaua straluceste si lumii vesteste…fecioara Maria, naste pe Mesia…” Sunt sigur ca stiti colindul. Ce-i cu ieslea? Ce-i cu Betleemul?

Am sa incerc sa asez in istorie, evenimentele de la nasterea lui Isus. Am sa incerc sa pozitionez piesa de puzzle  “Pruncul din Betleem”, in imaginea completa a creatiei si am sa caut sa te fac sa intelegi care este legatura dintre Isus si mine  si care este legatura dintre Isus cu tine.

Cumva suntem legati, chiar suntem.  Este un plan frumos si simplu din care si tu si eu facem parte. Este un plan maret care traverseaza istoria si a ajuns si la noi. Cumva existenta noastra atarna de El si de intelegerea adevarului despre care ne vorbeste atat de clar Cartea Cartilor.

Biblia este singura Carte care explica totul despre existenta, despre creatie, despre inceput si despre sfarsit. Frumosul acestei Carti, este ca se face inteleasa doar daca o credem si in acelasi timp, reusim sa ii intelegem mesajul doar citind-o! Citind-o nu ca unii care stim, ci ca unii care dorim sa aflam adevarul. ” Ma voi lasa sa fiu gasit de voi, daca Ma veti cauta cu toata inima, zice Domnul”. Isaia ne indeamna sa ridicam ochii si sa privim inaltimile creatiei: “Cine a facut toate aceste lucruri ?”. In El avem viata, fiinta si miscarea spune Apostolul Pavel, citand pe inteleptii greci.Te rog dar sa citesti cu atentie tot ce scriu, si de nu intelegi ceva din ce voi expune, fii bun si scrie-mi un email si promit ca-ti voi raspunde in detaliu cu privire la tot ce ai sa ma intrebi.

Totul a inceput atunci, dedemult…asa incepe Biblia: ” La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul ” Genesa 1:1. De la inceput Duhul Sfant ne indreapta fiinta, mintea, atentia, inima, catre Dumnezeu, Creatorul. El era de la inceput. El este vesnic. El traverseaza istoria de la un capat la altul. El s-a implicat in creatie; a facut totul prin cuvantul Lui. A pus atat de multa pasiune si bucurie in tot ce a facut si la sfarsitul fiecarei etape a lucrului Sau, a privit multumit totul si-a vazut ca erau bune si fara cusur. El este un Dumnezeu de aproape, implicat activ in creatie, dar si in existenta mea si a ta. Poate te mira sa stii ca El este atat de mare incat umple universul, si atat de mic incat poate incapea chiar si-n inima unui copil. El conduce tot universul si-i cunoaste marginile, dar cunoaste si numele tau…te stie dupa numele mic…ma stie pe mine, te stie pe tine, ne stie pe toti si-Si face timp pentru fiecare dintre noi. E placerea si pasiunea Lui sa petreaca timp cu noi.

In acelasi timp, El este un Dumnezeu de departe, este altfel decat creatia Sa, este in afara creatiei, este inconjurat de lumina si stralucire, locuieste in sfintenie si nu are nici o legatura cu pacatul de orice fel ar fi el. Dumnezeu este din vesnicie in vesnicie. Un Dumnezeu imanent si transcendent in acelasi timp. Acesta este marele adevar care sta la baza intelepciunii.

Dumnezeu este si rasplateste pe toti ceice Il cauta. Dumnezeu este Creatorul a tot ce se vede si a tot ce nu se poate vedea. A creat pamantul si cerurile, universul intreg cu soare si luna si stele. Le-a trasat tuturor calea pe care sa mearga prin haul fara margini al cosmosului. Si n-o sa va vina sa credeti, dar micronic, caile trasate de atunci si pana acum, sunt respectate si de soare, si de luna si de pamant si de toti sorii si trilioanele de stele ale universului. Un Dumnezeu atat de maret!

Apoi, ni se spune ca in prima zi, Dumnezeu a facut lumina. A vazut ca lumina era buna si a despartit lumina de intuneric. Lumina a fost numita zi si intunericul a fost numit, noapte. Astfel a fost prima zi si prima dimineata. In ziua a doua se spune ca Dumnezeu a separat apele de jos de cele de sus. Si intinderea care le separa s-a numit cer. In ziua a treia, Dumnezeu a separat apele de jos si astfel a aparut uscatul numit pamant, iar gramezilor de ape le-a dat numele de mari. Pamantului i-a zis sa rasara verdeata si pomi roditori, si asa s-a si intamplat. In ziua a patra, Dumnezeu a facut cei doi mari luminatori ai cerului, unul pentru zi, soarele si unul pentru noapte si l-a numit, luna…iar printre ei a presarat puzderie de stele mai mici sau mai mari. Doar

EL le stie numarul, locul lor, al fiecareia prin constelatii si le stie fiecareia numele lor. Da, fiecare stea are un nume, iar Dumnezeu le stie locul si numele tuturor. In ziua a sasea Dumnezeu a facut sa misune apele de tot felul vietuitoare, iar vazduhul a fost umplut de pasari de tot felul, care zburau incoace si incolo pe toata intinderea cerului. A cincea zi a fost asa:  Dumnezeu a zis: ” sa dea pamantul vietuitoare dupa soiul lor, vite, taratoare si fiare pamantesti dupa soiul lor”.  Si asa a fost! Si Dumnezeu, ca la finalul fiecarei zile, a vazut ca toate erau bune, fara cusur.

Ziua a sasea ramane insa in istoria inceputurilor, Genesa, ziua cea mai speciala, ziua in care Dumnezeu a spus: ” sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra”. Si l-a facut parte barbateasca si parte femeiasca. Apoi Dumnezeu, i-a binecuvantat si le-a zis: “Cresteti, inmultiti- va si umpleti pamantul”. Din nou a fost o seara si a fost o dimineata. Si in ziua a saptea, privind frumusetea si perfectiunea muncii Sale, Dumnezeu s-a odihnit de toata truda Sa. Dumnezeu nu oboseste ca noi. Este cu siguranta vorba de acea odihna, sau relaxare, sau placere  pe care o ai privind de la distanta tot ce ai facut. Totul era perfect, fara cusur.

Cateva lucruri imi plac mult de tot cand citesc si recitesc  istorisirea creatiei si asta-L face pe Dumnezeu in mintea si-n inima mea, absolut de nedescris, uimitor, maret: prima uimire este ce nu-mi pot explica si, nici nu-mi pasa; de asta e Dumnezeu, este altfel decat mine si decat noi toti. El poate ceeace mintea mea nu poate pricepe si este in stare sa faca din imposibil, posibil.

Ce zici ca Dumnezeu a facut totul din nimic? Ce afacere ar fi sa vand azi tone de materie prima, asemanatoare cu cea folosita de El in creatie, adica nimic. Sa primesc comenzi de tone de nimic. sa impachetez nimicul, sa il numar bine ca sa nu livrez nici mai putin, nici mai mult, apoi sa fac factura, sa pun coletele in camioane si sa umplu magaziile clientilor cu nimic. Ce emotii as avea la inventarul de sfarsit de an, ca nu cumva sa lipseasca ceva din nimicul din stoc. Apoi, e ceva sa stii sa calculezi bine, exact, de cat nimic ai nevoie ca sa faci tot ce se vede si ce nu se vede…Dumnezeu a facut totul din nimic. Apoi, ma uimeste cum a stiut Dumnezeu sa faca lumina in prima zi si abia in cea de-a patra sa faca soarele si luna. Uimitor, nu? Cu cat ma adancesc in a pricepe, parca chiar incep sa inteleg totul sau incep sa nu mai pricep nimic. E greu de priceput ceea ce nu se poate exprima in cuvinte omenesti.

Privind cu atentie la univers, Psalmistul spune: “o stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele, este prea inalta ca s-o pot cuprinde!”. E logic ca a facut mai intai lumina si apoi a facut ceva in care s-o puna, toata la un loc, adica soarele. Cred ca unii din voi, va spuneti in sinea voastra ca am luat-o razna. Nu, nu am luat-o. Sa crezi ce spune Biblia este nevoie de mai putina credinta, decat de cata ai nevoie, ca sa crezi ca lumea atat de perfecta a  luat fiinta in urma hazardului, a intamplarii, a nu stiu carei explozii sau Big-Bang de nu stiu ce fel…intamplarea naste intamplari, imperfectiune, lipsa de armonie, haos…ori noi vorbim de un univers atat de perfect incat, suntem obligati, constransi sa recunoastem ca in spatele lui, este musai sa fie un Creator care a calculat totul la micron. Totul a fost planuit cu minutiozitate greu de inteles sau de imaginat.

Un alt lucru care te lasa mut de uimire, este felul in care a fost facut omul. Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului. Ni se spune ca omul arata ca o statuie din lut. N-avea viata. Atunci, Dumnezeu i-a suflat in nari suflare de viata si astfel omul a devenit un suflet viu. Suflet viu, descrie clar faptul ca omul are un trup efemer, facut din din tarana pamantului si care se va intoarce in tarana, si un suflet care, odata intrat in om, a facut ca omul sa devina un suflet viu, un trup cu viata, cu viata din Dumnezeu. Sufletul este din Dumnezeu si este vesnic. Alt amanunt este ca Dumnezeu a spus ” sa facem (deci pluralul) om dupa chipul si asemanarea Noastra (deci din nou plural) “. Cu cine mai era? Pai era Dumnezeu, Tatal, Creatorul, era Duhul Sau, Dumnezeu Duhul, care plutea peste toata  intinderea de ape, si, daca citim in Evanghelia scrisa de ucenicul Ioan, vedem ca era si Domnul Isus, Fiul Sau, Dumnezeu Fiul. Iata cum descrie Ioan, prezenta Domnului Isus in creatie : ” La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor. ” Era deci si Domnul Isus, Dumnezeu Fiul,  prin care s-au facut toate lucrurile.

Omul era fara cusur, neprihanit, ca Dumnezeu. Dumnezeu a spus omului sa aiba grija de gradina Edenului, si sa manance din orice-i va  placea, “dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit.” Genesa 2:17. Dumnezeu era tare bucuros de tot ce a facut. Omul era perfect, neprihanit, curat, neintinat. Era de aceeasi natura cu Dumnezeu. Se intalnea cu omul in fiecare dimineata, in zorii zilei. Era o placere pentru Dumnezeu sa se intalneasca cu omul, faptura mainilor Sale. Era o relatie atat de frumoasa intre om si Dumnezeu!

Va imaginati? Nu era pacat si totul era deosebit, desavarsit. O realtie de prietenie, de dragoste, de frumos. Imi si imaginez cum era in Eden: flori multicolore de un miros atat de pur, de arome care nu au legatura cu cele mai bune parfumuri de prin magazinele noastre. Omul astepta pe iarba impreuna cu femeia lui, Eva. Si Dumnezeu isi trimitea inainte un susur bland si subtire, un fosnet usor ca o adiere,  care sa-l atentioneze pe om, ca El se apropie. Si omul, cu mana streasina la frunte, astepta in fiecare zori de zi, sa-l vada din nou si din nou pe Creator.

Dumnezeu aparea, ii lua de umeri pe cei doi si incepeau discutii, intrebari si raspunsuri  de tot felul. Omul dorea sa stie cat mai multe si lui Dumnezeu ii facea o bucurie fantastica sa le raspunda pe intelesul lor.

As descrie frumosul dintre ei cu cuvantul “relatie”. Relatie de dragoste. Si zilele treceau si lui Dumnezeu Ii tot placea sa se plimbe prin gradina, fiind intampinat mereu si mereu de om si de femeia lui. Asa a fost la inceput. O realtie de dragoste intre Dumnezeu si om. Si toate au fost frumoase pana intr-o zi cand omul, ispitit de satana, a ales sa nu mai asculte de Dumnezeu…a mancat exact din pomul din care Dumnezeu a spus sa nu manance. Ni se povesteste in Genesa ca Dumnezeu venise ca de obicei,  in gradina cu dorinta de-a  se intalni cu omul. “Unde esti?” intreba Dumnezeu…si omul, cu nevasta lui, erau ascunsi dupa pomii din gradina…cat de trist a fost pentru Dumnezeu sa constate ca omul a ales sa nu mai asculte de El…”Vei muri negresit”,  asa a spus Dumnezeu omului, “in ziua in care vei manca din pomul cunostintei binelui si raului, vei muri negresit”. Reltia aceea speciala dintre Dumnezeu si om, s-a rupt. Omul nu a murit atunci, pe loc, fizic, dar moartea a intrat in omenire de atunci si-a pus amprenta peste toata creatia,  pana la noi. Dumnezeu pregatise Edenul pentru om, pregatise viata, viata vesnica…omul insa  a ales moartea…si moartea si-a pus amprenta pe intreaga umanitate de atunci si pana la noi. De la o relatie desavarsita intre om Dumnezeu si om, s-a ajuns la o relatie rupta, la o despartire, la o prapastie imensa intre Dumnezeu si om…Omul a fost izgonit din Eden. Si moartea a patruns in lume, asa cum spune Biblia, asa cum a spus Dumnezeu la inceput. Moartea spirituala a fost cea mai grozava consecinta a neascultarii…ca un haos imens, de netrecut, asa as descrie consecinta neascultarii de Dumnezeu, o prapastie de netrecut.

Paradisul a fost pierdut, pierdut pentru totdeauna…De la viata vesnica, de la relatie de dragoste, omul a decis sa aleaga moartea, moartea vesnica, despartirea de Dumnezeu.

Asa a fost inceputul omenirii. Ca sa intelegem Craciunul, venirea Fiului lui Dumnezeu si nasterea Lui in ieslea Betleemului, este bine sa intelegem cum a inceput lumea…un inceput asa de  frumos, dar atat de repede si de  trist deviat spre ce putea fi mai rau…Atasez un clip in care, intr-o schema foarte simpla, doresc sa rezum tot ce am scris pana acum. Sunt adevaruri care trebuiesc intelese bine de tot. Doar asa vom ajunge sa-L cunoastem pe Dumnezeu si sa-I intelegem dragostea…doar asa vom reusi sa intelegem planul de Dumnezeu pentru fiecare din noi, si vom descoperi adevaratul Craciun. Revin-o in cateva zile sa vezi si celalalt episod din seria ” Insemnatatea Craciunului pentru mine” Dumnezeu sa te binecuvinteze !

s.t. frate si prieten        25.12.2012

Paradisul pierdut – serie, episod 1

VIDEO by Towards Heaven

ce-ai mai cautat Iubire pe la mine ? Sorin Taban

Te iubesc cu o iubire vesnica dragoste

Photo credit Dumnezeu e minunat

-Ce-ai mai cautat Iubire pe la mine ?
…crezusem c-ai plecat demult…mi-era atat de bine…
…uitasem cum arati…cum ti-e privirea…
…uitasem chiar de tot care-ti mai e menirea…
Credeam c-alegi doar tineri si copii…
…credeam c-aduci mereu doar bucurii…
…credeam…of ! multe-am mai crezut,
…nu  tu-ai dat buzna…stiu prea bine…eu te-am vrut…
-Cum poti fi asa dulce si tot atat de-amara?
-Cum poti sa fii si zori de zi si-ntunecata seara ?
-Cum poti sa fii Iubire toate-ntr-una ?
-Cum poti sa fii si soare-n zi si-n smoala noptii, luna ?
Nu pot sa te-nteleg Iubire si sa te patrund…
…cand imi apari in cale,  imi vine sa m-ascund…
…atat de mult te caut…atat de mult te-am vrut…
…doar m-ai atins suav si-atata m-a durut…
……………………………………………………………
sa nu mai vii Iubire pe la  mine
…parca-i prea greu frumosul ce-l aduci cu tine……
ba,sa mai vii , c-atat cat mai iubesc
E singura dovada vie , ca inca mai traiesc…
29.07.2008
nu este stare mai placuta decat sa te simti iubit…
am 45 de ani, dar cand esti iubit
bucuria este la fel de mare indiferent de varsta pe care o ai…
dar cand te stii iubit de El???

Sorin Taban – ce fel de epistola si martor Iti sunt ?

Photo credit jrv773.blogspot.com

Ce fel de epistola si martor Iti sunt?
As vrea sa-mi descoperi Isus
si-as vrea sa-mi arati aici jos,pe pamant
si nu prea tarziu,cand la judecata voi fi in cer sus…

Ce fel de crestin sunt ? cum ma vezi ?
as vrea sa-mi descoperi deplin drag Isus,
tranforma-mi viata profund,precum crezi
c-ai dori sa Iti fiu ,harnic rob supus…

Ce fel de lumina sunt?O!fa-ma un far
ca sa Te descopar multora Isus,
Iti predau viata,fac din ea un altar
pe care sa ard,ridicand placuta mireasma in sus…

Si ce sare sunt?vreau adanc sa sper
ca dau gust bun Doamne in lucrarea Ta,
calca pe urmele mele pacatosii spre cer ?
Au vazut in mine oglindirea Ta ?

Sunt Isuse Doamne asa cum ma vrei?
Arde-n mine dorul?Ti-este drag de mine?
De-ai veni acum,oare-ai sa ma iei?
Te mandresti cu mine?…sau,Iti e rusine ?

Vreau sa innoiesti viata mea,ard sa stiu
ca Te-apleci din adanc sa ma scoti,sa-mi dai har,
Vreau epistola vie,martor bun sa-Ti fiu
viata-mi toata,intreaga s-o pun pe altar…

vreau sa ard de tot pentru Tine Isus
si sa ma consum zi de zi ca un jar
Ridica-mi viata ,ma fa rob supus
sa pot lumii-ntregi sa vestesc al Tau har !
15.01.2010

Esti martor viu ? esti epistola vie ? asa a inceput 2010…intrebari importante la care fiecare trebuie sa raspundem…O ! Doamne ,vreau sa fiu un exemplu bun,ca cei din jurul meu sa Te vada pe Tine si sa Te urmeze ! …modeleaza-mi viata si curata Tu pietrele si zgura…cu o mana lucreaza in viata mea si cu cealalta tine-ma…ca altfel fug…si stiu ca nu fuga de Tine ma face mai curat ci ramanerea in atelierul Tau,Maestre !!! …multumesc mult ca iti faci timp pentru mine…Te iubesc Doamne,taria mea…

El m-a iubit si pe mine – Sorin Taban

Photo credit

Photo credit shoutitforlife.com

VEZI SI

Ioan 4:4-10
Eclesiastul 11:9-12:7
Apocalipsa 3:20

Eram strain si-orfan in asta lume
intreaga-mi viata nu stia de har,
si hartuit din zori si pana-n noapte
traiam viata celor din, Sihar…

… si intr-o zi -nsetat pana la culme,
prin zapuseala mare ma-ndreptam grabit,
spre vechiul put,pe care-l daruise
Iacov fiului sau iubit.

Ajunsem la fantana ,cand,de-odata
spre mine un iudeu incet venea,
…iar, cand scosesem apa din galeata,
…parca-L aud cum mi-a cerut sa bea…

Eu L-am privit mirat, nu m-asteptam
sa intre-n vorba si sa –mi ceara apa,
deoarece eram samaritean…
Iar El era evreu, din sfantul neam…

– Tu vii la mine? Il intreb cu teama …
– Tu nu te uiti c-am haine de strain?
…ori, toate-acestea nu le bagi in seama?
sunt din Sihar… nu-s din Ierusalim !

-O! daca-i sti cu cine stai de vorba!
imi glasui evreul insetat, Mi-ai cere
apa din ‘cea fantana fara coarba,
fara franghie, si-ai avea putere…

Si n-ai veni mereu tot din Sihar
la ora-ceasta cand, placuta-i umbra…
O ! de-ai primi dumnezeiescul dar
in dragoste ti s-ar preface ura…

minciuna loc ar face adevarului,
iar egoismul s-ar schimba in darnicie,
Tata ti-ar deveni Stapanul Cerului
si lacrimile, revarsa-vor numai bucurie…

…tu esti strain si pribegesti amar…
Siharul te priveste cu dispret…
de dragostea cereasca n-ai habar…
O! vin’ degraba tu samaritean, caci ai un
pret !

Stateam inmarmurit si Il priveam
si dragostea-I cereasca m-a umplut,
si am simtit atunci cum deveneam
satul si plin, ca un ulcior de lut…

… i-am sarutat picioarele cu drag
aveau in ele semne mari, de cui…
si-am inteles de cand statea in prag
batand intr-una, dornic sa-I descui…

Era ISUS, MESIA, SALVATORUL,
EMANUELUL… CEL de cand… promis…
-O! hai la mine, fii MANTUITORUL
si uita-mi tot trecutul, ca pe-un vis…

-ce mare har! ISUS e la fantana
si-asteapta-n zapuseala zilei la Sihar…
-nu vrei sa vii tu inima straina
sa dai navala astazi, cat e har?

-priveste dar,ca roata-i la fantana
-hai uita-te , galeata nu e sparta …
ISUS HRISTOS intinde a SA mana
spre tine, ca sa vezi ce urme poarta…

E zi de har…ISUS din nou e-n prag,
cu mainile-I strapunse bate-ntruna.
De hotarasti ca sa-I deschizi degrab’
El va intra si veti cina-mpreuna
pentru totdeauna…
…am compus aceasta poezie dupa ce am studiat pasajul din Ioan 4…mesajul acestui pasaj mi-a vorbit personal si m-am simtit iubit mult de Domnul…am inteles un pic mai mult ce inseamna HAR si cat de mult a costat mantuirea mea…da,El m-a iubit si pe mine…tu,L-ai intalnit ???e important sa gasesti raspunsul la aceasta intrebare … ieri este istorie,maine este al LUI,dar azi,poti decide pentru vesnicia ta…primeste-L in inima ta ca Mantuitor personal si poti primi iertarea si infierea…dintr-un om departe de Domnul ,poti deveni un copil al LUI !!! Domnul sa te ajute la aceasta !!!iti scriu aceste cuvinte cu dragoste ! sorin http://www.towardsheaven.net

Ia seama sa nu cazi ! Sorin Taban

Photo credit rlwomen.com

“ Astfel, dar, cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada.
Nu v-a ajuns nicio ispita care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca.
Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre;
ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda.”
1 Corinteni 10:12-13

Ia seama sa nu cazi!

…este atat de usor sa aluneci pe cale,
si-i atat de lesne ca si tu in pacate sa cazi,
e-atat de usor sa  crezi ca esti verde, verde,
pacalit de frunzisul bogat ce-n afara se vede
si de fapt, sa fii vreasc uscat si-n vapaie sa arzi…

…si-i atat de fragila privirea
care-apoi sa devina aprig pacat,
si-i atat de suava soptirea
ce te scoate cu tot din trairea sub cruce,
si te-afunda hain si atat  de greu si de-adanc  in  grozavul pacat…

…e atat de sireata ispita ce vine,
iti sopteste mieros: “nu te teme-ai sa vezi, va fi bine, bine…”
si-ametit de aroma-i atat de dulceaga,
i-o iei inainte si e trist de tot ca ii dai fara pret
ce-ai mai scump si ramai jos, cazut, greu ranit, fara vlaga…

…si-i atat de sensibila firea
la ce pare “doar putin si atat de nevinovat”
si mult prea tarziu simti trairea departe de Domnul,
departe de cer, pierzi menirea pentru care cu drag,
platind pret de sange, pret greu, Isus te-a rascumparat…

e-atat de mult zgomot, urechii ii place,
cauti in zadar armonia-n nimic, disperat…
tentatia-i mare, auzu-ti slabeste
si-orbecai prin ceata auzind tot mai tare,
doar vocea ce-ti suiera-ntruna sentinta: “vinovat! vinovat!”

…ai sa calci mai placut pe la porci, prin noroaie,
departe de drumul curat, strajuit de  sigure stanci,
tamplele o sa-ti arda parjol, valvataie
cand mintea-ncoltita de munci prea greoaie
te-o trage mai greu intre apele-atat de tulburi si atat de adanci…

e-atat de usor sa gasesti dulce, umbra
si-i atat de usor de la alb sa-ti doresti sa porti gri,
ai sa vezi ca-n curand o sa-ti placa doar negru,
si lumina curata ca albul de nuferi,
n-ai sa mai poti nicidecum s-o mai vezi, s-o mai poti suferi…
………………………………………………………………………………………………………………………
Ratacit, jos cazut ca de moarte,
de talhari greu de tot jefuit,
Plin de rani sangerande-aud soapte…
“Doamne-ajuta”, imi canta un preot, apoi un levit
se uneste si el fredonandu-mi un cor,
si ma ocoleste  grabit cand in drum intins ma zareste
si-ntelege ca n-am nicio sansa, ca-n curand am sa mor…
……………………………………………………………………………………………………………………….
“- Am sa-l duc sus la han, voi plati tot ce am sa-l salvez de la moarte…”
…Printre genele grele zaresc pe Isus, si aud ca prin vis hohotind planse soapte:
“- Tata, Te laud ca de bogati si-ntelepti M-ai ascuns, de cei drepti…
Dar pe cei haituiti si-omorati de talhari,  doborati de ispite, de propria fire,
i-am gasit, i-am salvat, i-am ridicat cu mult har,  cu intreaga-Mi iubire…
Nu Te rog nicidecum ca din lume sa-i iei, ci Te rog Sfinte Tata sa-i pazesti cu putere
Sa-i feresti de cel rau, sa-i ridici pe cararea ingusta cand cad,
caci pentru orice alunecare  de-a lor,  am murit stii prea bine chiar Eu, Fiul Tau…”
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Mana Lui e de cuie strapunsa, Harul Sau e din belsug peste noi revarsat,
Nu e cadere si nu e ispita si nu e  greseala chiar atat de mare,
nu-i niciun pacat fara de indurare, ca sa nu poata fi pe deplin azi iertat…
…este-atat de usor sa aluneci pe cale, si-i atat de lesne ca si tu in pacat greu sa cazi,
Daca vrei sa pasesti cu putere dinspre moarte spre viata,
te invit suflet drag ca sa vii pe genunchi la Isus. Hai! Vino chiar azi!

7.12.2013 sorin taban

Domnul m-a vizitat din nou si mi-a lasat un mesaj mie, ca sa ma verific si voua tuturor celor care va credeti ca stati „in picioare”. E un mesaj de evanghelizare si trezire pentru noi toti cei care suntem parte din Biserica Lui. Domnul sa va binecuvinteze si sa va ajute sa auziti ce-am auzit si eu cand am compus poezia asta…sau, mai corect, cand am scris poezia inspirata de sus…Mult har !!!
(Preluat de la Resurse Crestine si postat cu permisiune – Sorin Taban)

N-am sa te parasesc,nicicand n-am sa te las ! Sorin Taban

Evrei 13:5 ‘căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”’ Photo credit mydailypraiseblog.wordpress.com

Mai bine esuez cu Tine in lucrare
decat victorios sa fiu degeaba stand…
-O Doamne,fa-mi lumina multa pe carare
si limpezeste-mi temerile rand pe rand…
 .
Mai bine plang cu cei ce plang cu Tine
decat ferice , singur si pribeag pe-acest pamant
-O Doamne,sterge-mi ochii plini de lacrimi
si fa-ma sa nu uit,ca totu-i pleava-n vant…
 .
Mai bine inima s-o leg ,cu noduri  doar de Tine
decat sa fiu, liber cugetator fara de tel…
-O Doamne,vino mai aproape, langa mine
Si pune-mi strans pe deget ,al dragostei inel…
 .
Mai bine jar sa fiu,inconjurat de frati
decat carbune stins in lumea asta rece…
-O Doamne bun,priveste drag la mine,vezi ochii-nlacrimati
si fa ca orice teama sau grija si-ndoiala ,din inima sa-mi plece…
 .
Te caut… lung privirea  o-nalt sa vad mai clar
ce vrei sa fac eu Doamne pentru lucrarea Ta ?
…si-oricat incerc sa-nlatur a negurei amar
Simt parca tot mai mult nimicnicia mea……
 .
sunt slab,sunt carne Doamne,ce-oi fi vazut la mine?
de Te-ai plecat din slava ,din groapa sa ma scoti…
…cu palma Ta strapunsa ,de lacrimi gene pline
mi-ai sters si mi-ai soptit suav: “Cu Mine, ai sa poti !!!
 .
Cu Mine  n-ai sa cazi in lupta si-n lucrare
Cu Mine ,amandoi, plangand,cu spor vom semana
Cu Mine ,ai sa strangi copti snopi de pe ogoare
Cu Mine,impreuna,candela ta aprinsa frumos va lumina…
 .
Cu Mine,doar cu Mine vei izbandi pe cale
Voi fi Lumina ta la fiecare pas…
Voi fi cu tine-alaturi,pe varfuri,dar si-n vale
N-am sa te parasesc,nicicand n-am sa te las „
9.03.2010
.
…caut raspuns la temerile mele…vreau sa fac si eu ceva bun pentru El…pentru lucrarea Lui…si teama de nereusita imi da tarcoale greu…prefer sa cad la lucru ,decat sa stau in picioare degeaba…ajuta Doamne neputintei mele…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari