Marturia unei actrite din Oradea – Hortenzia Meleg

Hortenzia MelegNascuta si crescuta intr-o familie credincioasa, la 18 ani s-a casatorit cu un actor si a intrat si ea in acea viata de actori. Ii mergea bine si asa si-a trait viata. Cateodata se mai ruga si credea ca e ok asa. Desi incerca sa se bucure de viata, din cauza rugaciunilor parintilor ea nu se bucura de placerile celor din jur. Apoi, a inceput sa umble din biserica in biserica si sa posteasca.

Intr-o zi, cand trebuia sa-si lase fetita la parinti pentru o zi, mama sa i-a spus sa vina sa o lase cu ea la Biserica baptista Emanuel, de unde primise o invitatie ca sa participe la un program evanghelic.Ajunsa la Biserica Emanuel tarziu, Hortenzia nu a mai avut loc sa intre in biserica, ci a trebuit sa stea pe holul bisericii unde erau ecrane. Acolo, ea povesteste- „Am vazut un om (pastorul) si am inceput  sa vorbesc in mintea mea cu Dumnezeu. Acel om (era Pastorul Paul Negrut) spunea exact pentru ce m-am dus eu. A spus: „Tu, aceea ce-ai intrat, n-ai intrat intamplator in casa lui Dumnezeu. Isus a venit ca sa se intalneasca cu tine. Intinde-ti mana, Domnul vrea sa te scoata, sa te ia in bratul Lui.” Deci, a spus totul ce cautam eu in alte biserici si in post si rugaciune, fara sa stiu eu ca nu intamplator am dus eu acolo fetita.

Hortenzia Meleg:

Am zis: „Doamne, eu intamplator am venit aici. Eu n-am stiut ca Tu esti aici, ca Tu imi vorbesti. Esti asa de prezent aici. Eu n-am mai fost la fratii Romani. Eu n-am stiut. Eu ce sa fac acuma? Nu mi-au dat voie sa intru (in biserica). Ajuta-ma. Da-mi o alta sansa. Doamne, eu ridic mana.” S-a spus, sa ridice o mana cine doreste sa invite pe Isus in inima.

Eu nu m-am intalnit niciodata cu o invitatie asa clara in toata viata mea. Si m-am uitat in spate, in jurul meu. „Doamne,” eu am spus, „Cine trebuie sa vada, ca eu ridic mana? Dar nu stiu cui sa ridic mana. Stateau 3 femei tigance in spatele meu si mi-am siz: „Doamne, ajunge daca ele vad. Mu stiu ce-am de facut.” Domnul a vazut inima mea. Simteam o prezenta extraordinara. Am zis: „Doamne, eu ridic mana. Nu mi-au dat voie sa intru. Da-mi o alta sansa, ca si acolo ridic mana. Nu conteaza la cate mii de oameni eu ridic mana. Eu sunt aici. Ia-ma in bratul Tau. Si atunci s-a auzit o voce dinauntru: „Oricine doreste sa invite sau sa vina, Duminica e ultima zi de Evanghelizare. Oricine doreste sa vina, ca Domnul Isus vrea sa va ia in brate, vrea sa cineze cu dvs.” Si am spus: Voi veni, Doamne, eu voi veni Duminica.”

Foarte multe greutati am intampinat pana am putut sa ajung, dar in ultima secunda, iar am sosit. „Doamne, nu conteaza, chiar sa stau in picioare, dar da-mi voie sa intru, in ultimul colt, ca vreau sa ridic mana. Eu pentru asta am venit.” Am intrat. Nu mai erau locuri, dar cineva s-a ridicat si mi-a predat locul.  Am stat intr-un colt al bisericii si spuneam: „Doamne, spune acelui om (pastorul) sa spuna sa ridice mana cine vrea sa ajunga in bratul Tau, Doamne. Ca, eu vreau sa ajung.” Eram plina de dorinta dupa Dumnezeu, dupa puterea aceea. Fratele Paul, la sfarsit, a facut chemarea, prima data la balcon, in coltul opus si eu imediat am ridicat si eu mana. La fiecare sectie ridicam mana, ca nu cumva sa raman jos. Deja, cabaret era in ceruri si pe amvon ca cineva (eu) care nu intelege sa astepte, eu tot ridicam mana. Si cand a ajuns la mine: „Sa ridice mana din partea aceasta, cine doreste pe Isus ca stapan si Mantuitor,” am ridicat mana in sfarsit. A spus fratele Pastor: „Sa fiti binecuvantata.” Simteam ca a cazut peste mine un butoi de ceai fierbinte. Duhul Sfant era. Eu nu mi-am dat seama ce este peste mine. O caldura m-a inundat si eu m-am ridicat de acolo, si a zis: „Sa veniti in sala de nunti sa ne rugam pentru cei care v-ati predat viata dvs. si inima lui Isus.” Prima doream sa ajung,  pe primul rand. M-am rugat cum stiam eu si m-am dus acasa saltand de bucurie.

Pur si simplu nu m-a interesat. In Oradea, eram o persoana destul de cunoscuta, de pe ecran, de pe scena teatrului, dupa sotul meu. Si am spus: „Nu ma intereseaza. Sunt asa de fericita.” Si am luat hotararea ca in totalitate ma predau Domnului. Nu o particica. Totalitate. Si am spu: „Doamne, si afacerea mea, e in mana Ta. Aici sunt. Fa ce vrei. Si stiu ca de aici inainte, dusmanul nu ma mai are.” Si stiam ca am primit o putere peste puterea aceia a vrajitoriei.

Sotul meu credea ca eu ma duc. Aveam afacerea mea si trebuia sa fac prezentari. Eram chemata incoace, incolo. Calatoream, mergeam. Am inceput sa nu ma mai duc la prezentari, ci seara de seara la evanghelizari, la rugaciune. Acasa, n-am mai putut de mine, de bucuria ce aveam in inima. Poate suna ciudat, dar in fata Creatorului meu pe care il iubesc din toata, toata inima mea, spun ca nu puteam sa fac aproape nimic. Uitam zile intregi sa mananc. Stateam cu Cuvantul Domnului, stateam cu DVD-urile deasupra capului meu. Mergeau predicile, aveam Biblia (deschisa), niste carti deschise pe jos, in camera unde stateam si aveam Radio Vocea Evangheliei. Deci, stateam 10-16 ore zilnic. Eram ca un burete care absorbea, Mergeam prin toata casa cantand, laudand pe Domnul. Era ceva extraordinar.

Calatoream cu teatru si cu colega mea si vorbeam despre produsele naturiste (afacerea mea) si cum stateam, simteam o intepatura in spate. Era in primul an cand m-am intors la Domnul. Din senin, cand ma puneam cu spatele (la scaun): „Ce-i cu intepatura asta?” M-am dus singura in vestiar, abia am ajuns.  Am un semn de mama. Dintr-o data s-a transformat din foarte micut, la marimea unei nuci. Simteam ca ma inteapa si imediat am stiut ca asta nu-i lucru bun. Cu semnul de mama nu se joaca. Dar, in inima mea era primavara. Eu aveam pe Isus si am invatat sa nu ma ingrijorez de nimic, sa lauzi pe Domnul pentru tot ce ti se intampla. Eram plina de Duhul Sfant si am laudat pe Domnul. Am zis: „Doamne, nu stiu ce e acolo. Dar, ma voi ruga si intepatura aceia se va duce.” M-am dus acasa si m-am uitat in oglinda. Era crescuta si s-a facut urata, destul de mare.

Atunci, am inceput sa ma rog: „In numele Domnului Isus, sa mearga inapoi la locul lui (semnul).” Si pe jumatate s-a dus inapoi. Atunci m-a speriat si am spus: „Doamne, probabil ca Tu ai lasat cu un scop. Familia mea este neintoarsa la Tine si poate cu acest caz, vor veni la Tine, se vor speria si se vor ruga pentru mine, ca vor simti ca avem nevoie de Tine.” Timp de 9-10 luni, sotului meu ii era rusine de mine. Nu ma asculta. Nu puteam sa-i spun cum de am ajuns in bratul lui Isus. Atunci, stiam ca ma va asculta. Era Directorul Sectii Maghiare al Teatrului atunci. L-am sunat. Era in biroul lui si i-am spus in felul urmator:  „Dragul meu, stii ca ti-am mai spus…” I-am spus in gluma, cand i-am vazut mormantarea printesei Diana. I-am spus: „Dragul meu, uita-te bine. Cand eu mor,  exact asa o inmormantare vreau. Alb, flori albe, sicriu alb.” Stia ca-i gluma, dar ma asculta. Stie ca-mi place albul foarte foarte mult.

Si-acum, i-am spus iar: „Dragul meu, sa stii, pregateste-ti portmoneul, ca te costa mult mormantarea mea, flori albe, sicriu alb.” A spus: „Ce vorbesti?” „Mai in gluma, mai in serios, stii ca ce te asteapta.” „Ce vorbesti?” Si i-am spus atunci: „Un semn de mama mi s-a distorsionat. Nu-i o problema mare. Poate ca mai repede ajung la Dumnezeul meu.” El s-a speriat si a fugit acasa de la teatru. Locuim aproape. Cand m-a vazut, a zis: „Du-te la medic.” Am spus: „Nu. Eu am fost la medic.” „Unde, la care medic?” „O, la medicul suprem. La medicul meu.” „Hortenzia, nu te prosti. Hortenzia…” Toata familia s-a speriat. Cand s-a retras pe jumatate semnul, am zis: „Doamne, opreste-te. Vreau sa faci lucrare in familia mea.” Si Domnul s-a oprit. Nu s-a vindecat. Toata familia ma trimitea la medic. Sotia fratelui meu, fiind medic, ma suna zilnic: „Du-te la medic. Nu se joaca cu asa ceva.”

Trei saptamani eram asa de fericita, asa de bucuroasa. Sora mea, pe care n-o puteam misca nicicum, locuia la Budapesta si eu ma rugam cu ardere, cu foc pentru ea. Cand a auzit, a inceput ea sa faca post si rugaciune. A sunat matusile din Viena si le-a cerut:  „Post si rugaciune pentru Hortenzia.” Eu radeam acasa si laudam pe Domnul. Mama mea, dupa aceea mi-a spus, dupa 2-3 ani, ca era asa de surprinsa, cand am sunat-o (mi-am adus aminte cand ea imi povestea): „Cand m-ai sunat si mi-ai spus- ‘Nu cumva sa te pui pe genunchi sa te rogi sa ma vindece Domnul, ci roaga-te pentru fratii mei si ai tai, pentru familia sa lucreze Domnul.’ Atunci, asa de surprinsa am fost cum ai reactionat.” Dar, nu eu am reactionat, ci Duhul Sfant dorea din mine si prin mine sa mantuiasca toata familia mea. Sa simta si ei bucuria ce-o simte Meleg Hortenzia.

Trei saptamani m-am luptat cu familia mea. Eu aveam pace in inima mea si spuneam: „Doamne, Tu esti vindecatorul meu. Lucreaza la fiecare din familia mea.” Parintii si sotul tot m-au trimis la medic. Am spus: „Bine, ma duc pentru voi.” Ca s-a ajuns la amenintari: „Uite, mama sufera de inima. Pana cand.. esti neascultatoare.” Am spus: „Va voi asculta si ma voi duce ca Dumnezeul meu poate sa fie si acolo in sala de operatie.” Cand am spus aceasta propozitie, a aparut ceva in stomacul meu. Ceva neliniste. Stiam ca nu-i bine. Dar, am pus pe cantar si am zis: Acuma, cine sa sufere? Hortenzia, ca-i plina de bucurie, de pace sau familia care inca nu cunoaste? Si eram asa confuza, ce sa fac? Parintii mei, in ultima seara au venit la mine.

Dimineata a trebuit sa fiu la medic pentru operatie la ora 7:45. Seara, stateam cu tata si cu mama si suna telefonul. Taximetristul m-a sunat pentru niste produse si ma intreba cum sa le ia, produse naturiste. Eu i-am explicat. Si fara sa vreau eu, nu inentionam, pentru ca pe acest om il cunosteam foarte din departare, nu stiam multe lucruri despre el, decat ca este un om al Domnului. Are nasterea din nou, atat stiam de el. Si i-am spus: „Frate, rugati-va pentru mine, ca am de-a face, maine dimineata, o operatie pe care eu n-o vreau. Pentru familie, sunt nevoita s-o fac. Rugati-va pentru mine.” Eu n-am stiut ca acest frate era la Conferinta Strajerilor, aici in Felix. Era pauza, a iesit afara si m-a sunat, ca Domnul l-a pus sa ma sune pe mine, sa intrebe de produse. Acel frate a intrat din pauza, fratele Demeter a comunicat: „Acuma ne vom ruga pentru bolnavi.” Si fratele s-a simtit de Duhul Sfant impins sa se ridice si sa spuna: „Eu nu o prea cunosc. Este o actrita de la Teatru pentru Copii si Tineret, care m-a rugat si ne-a rugat… (i-am spus c ael si sotia, asa m-am gandit eu, eu n-am stiut ca el era adunat cu multi oameni) sa ne rugam pentru ea ca maine are de facut o operatie pe care ea nu o vrea, dar care trebuie sa o faca. Nimic (altceva) nu stiu, doar ca rugaciunea ei este sa ne rugam pentru ea.”

S-au ridicat fratii, asta stiu numai din auzite, si s-au rugat pentru mine. S-a ridicat sora Cati din Deva, care pana atunci nici nu am auzit de ea, acuma o stiu. Si a spus: „Eu am vazut-o pe aceasta sora. Era culcata intr-o cutie alba, cu niste flori albe si niste copilasi plangeau in jurul ei. Iar, niste demoni mari jucau, dansau, si spuneau: „Aproape am convins-o sa mearga la operatie. Daca se duce este al nostur. Am omorat-o.” A spus: „Sunati-i si spuneti-i sa nu se duca la aceasta operatie. Nicicum sa nu se duca.” Fratele a incercat sa ma sune, dar eu am stins telefonul. Eu trebuia sa ma pregatesc pentru operatie, dar stateam cu Domnul acasa. N-a putut sa ma sune. Mi-a trimis un SMS. Dimineata m-am trezit la vreo 5:30 si vroiam sa impachetez. Parca n-aveam chef de impachetat, de pornit, stiam ca o sa fac, dar tot impingeam. Am dat drumul la telefon si mi-a intrat SMS-ul fratelui: „Sora Hortenzia, sa nu cumva sa mergeti la operatie inainte de a vorbi noi la telefon, ca Domnul are ceva de comunicat pentru dvs. Imediat mi-a tresaltat inima, ca simteam ca ceva trebuie sa se intample. Simteam ca nu-i pentru mine operatia. Zic: „Cum sa-l sun la 5:30 pe acel om necunoscut? O sa-l sun inainte de operatie, pe la 7:30.

Dar dansul, probabil ca i-a semnalat telefonul ca s-a transmis SMS-ul si m-a sunat dansul. Tin minte, cat traiesc, stateam in dormitor jos pe covor, tineam telefonul si-mi spunea ca era o lucrare, cum au vazut si Domnul spune sa nu ma duc la operatie. In spatele meu era intoarsa lumea. Sotul meu regiza o piesa, el este si regizor, era in decembrie 15-16 si el a intors lumea ca sa fie liber toata ziua, ca lucrau toata noaptea cu scenograful, aranjau scena. Eu a mintors teatrul ca sa fiu libera, sa nu se joace piesa in care jucam eu. Soacra mea a venit dupa copii deja. Si cand am auzit eu aceste vorbe, m-am usurat, mi-au sarit lacrimi in ochi si am spus: „Stiam Doamne, ca ceva minunat ma asteapta. Este lucrarea Ta si Tu vei face ceva minunat. Te laud, Doamne.” Dar, am spus: „Frate, habar n-am ce sa fac eu acum. Toata lumea asteapta operatia. Medicul se spala pentru operatie deja. Sotul meu ma asteapta, teatrul intors cu fata in jos. Ce sa fac?” Si fratele zice: „Haideti aici la Felix si laudati pe Domnul.” „Aleluia! Vin! Vin cu primul taxi la Felix.”

Am pus telefonul jos, am iesit in bucatarie. Sotul meu si-a baut cafeluta. Eu am luat un pahar de apa si am baut. Sotul meu zice: „Nu, nu, nu. Tu n-ai voie, tu te duci la operatie, sa nu bei apa.” Si i-am spus: „Iarta-ma, dragul meu, eu astazi nu ma voi duce la acea operatie.” „Cum, dar cine te-a prostit? Cu cine ai vorbit la telefon? Ce s-a intamplat?” Lui, i s-a parut ceva poveste intre nebuni, pur si simplu. „Nu inteleg, eu nu spun medicului,” zice el. „Du-te spune tu, ca la mine sa nu se uite…” Si m-am rugat si am spus: „Doamne, ajuta-ma sa spun medicului.” Anestezistul era prieten cu sotul meu, dar pe medicul care ma opera nu-l stiam, nu-l cunosteam.  L-am sunat pe anestezist si i-am spus: „Iarta-ma, nu pot sa ma duc acuma, astazi, la acea operatie. Nu sunt pregatita sufleteste. Simt ca astazi nu. Daca Dumnezeu ma va trimite cu alta ocazie, dar astazi nu ma pot duce la operatie.” Nici macar nu m-a certat. A zis: „Bine Hortenzia, vii cand tu vrei. Nu-i nicio problema.”

M-am suit intr-un taxi asi am venit la conferinta. Canta sora Ligia Bodea, plina de bucurie eram. Am inceput sa plang, curgeau lacrimile pe ochii mei. Am intrat in sala, am ridicat mainile si doar cantam. Nici macar cantecele nu le prea cunosteam. Dar, le-am prins repede si le-am invatat si cantam si multumeam Domnului pentru vindecare si pentru minunea ce face in viata mea, sa vada. Doream cu orice pret sa vada familia mea ca ce-a facut Isus. Si multumeam ca m-a vindecat. Si m-am dus acasa seara, aproape pe la ora 11. De dimineata eram in post si rugaciune, plina de bucurie, de puterea Domnului si eram convinsa ca semnul meu se va retrage si ca se va bucura toata familia mea. Peste doua zile, semnul meu era retras. De atunci au trecut 5 ani. Medicul acela anestezist a fost la noi sa ne stropeasca de pasti si i-am spus de Isus. I-am spus: „Uite, atunci nu m-am dus la operatie, ca Isus Hristos este medicul meu. Eu am un ecuson acasa pe care scria nu stiu ce. Dar eu am sters si am scris „Doctor Isus”. Il tin in bucatarie agatat si eu arat la toat lumea: Isus Hristos este doctorul meu suprem si eu ma duc intotdeauna la El cu orice problema am. Si asa am spus: Cand Isus nu te poate vindeca sau cand Isus iti spune ca trebuie sa mergi la spital, pentru ca are ceva trebuinta prin tine acolo sa faca sau chiar tu trebuie sa treci prin ceva, atunci ma duc. Dar nu invers. Nu ma duc la halate albe, asa le numesc eu si sa le binecuvanteze Domnul mainile lor, intelepciunea lor, a mdeicilor, ca am primit un dar asa de mare. M-am nascut din nou din Dumnezeu. Eu ma duc la El cu orice problema si cu orice boala la Isus. Si dupa aceea, unde ma trimite Isus, ma duc mai departe. Slavit sa fie numele Lui!

VIDEO by Alfa Omega TV

Reclame

Marturie – Alexandru Grigorescu – De la droguri si puscarie la predicarea in strada!

Faceti click pentru Pagina – MARTURII aici

Marturie la Conferinta Strajeri – Oradea Mai, 2012

Intors la Domnul dupa ce a fost inlantuit cu cele mai rele droguri timp de 32 de ani si avand o viata depravata, inseland si furand de la oamenii, dar nu numai ca Dumnezeu la mantuit, dar Domnul la si vindecat de boli incurabile, si nemaiputand sa contina trezirea care a facut-o Dumnezeu in viata lui, Alexandru Grigorescu astazi predica pe strada in Bucuresti si Il marturiseste pe Hristos tuturor oamenilor pe care Dumnezeu ii scoate in cale. El zice: Botezul cu Duhul Sfant este pentru marturisirea lui Hristos.

Iar in acest video – Fratele Alexandru Grigorescu predica pe strada in Bucuresti in timp ce alti frati stau de vorba si se roaga cu trecatori.

Predici in Strada, Piata Romana. Chemarea la Pocainta.

LIVE – In Direct – Intalnirea strajerilor – Baile Felix 11-13 mai 2012

Link – LIVE – IN DIRECT la CONFERINTA 

Program
Vineri: 10:00 – 21:00
Sambata: 10:00 – 21:00
Duminica: 10:00 – 16:00

Mesaj: Popa Ilie,Miscolkzi Coloman, Barbu Aurelian, Samartinean Claudius, Mihailescu Razvan, Demeter Ioan

Inchinare prin Cantare: Grupul Harul, Ligia Bodea, Grupul Strajerii

Citeste mai mult la http://www.alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania#ixzz1udNaE4fs

Iosif Ton – Despre Cesationism si Seminarul Invitatie la Cruce (part 3 and 4)

Partea 3

Fratele Iosif Ton incepe un nou seminar discutind implicatiile asocierii dinsului cu Strajerii si dezbaterea asupra subiectelor – 1)cesationsim si 2) vindecari (discuta vindecarea ficei lui, Dora).

Partea 4

Iosif Ton – De la cine invatam? Cu cine ne asociem? Cu cine ne identificam?

via www.iosiftonmesaje.eu

Pentru a face cât de cât ordine în vacarmul discuțiilor din internet în jurul persoanei mele, este necesar să facem distincțiile formulate în cele trei întrebări din titlu. Putem să învățăm ceva, mai multe sau mai puține, de la cineva, fără săne asociem în vreun fel cu persoana sau organizația aceea. Deasemenea, putemsă ne asociem cu o persoană sau o organizație, fără să ne identificăm unii cu alții.Să ilustrăm aceste distincții. Pot să învăț anumite lucruri de la Martin Luther și de la luterani, fără să mă asociez cu luteranii, sau să mă identific cu ei devenind luteran. Mai mult, după ce citez aprobativ ceva din Martin Luther sau din alți teologi luterani, am toată libertatea să spun și lucrurile cu care nu sunt de acord din scrierile lor, dar lucrul acesta nu este necesar. Adică, după ce citez din ei ceva ce-mi place, de ce aș fi obligat să arăt și lucrurile cu care nu sunt de acord în scrierile lor?Click „More” sa cititi mai departe… Mai mult

INVITATIE LA ÎNTALNIREA NAŢIONALĂ DE POST ŞI RUGĂCIUNE PENTRU TREZIRE SPIRITUALĂ ŞI TRANSFORMARE Targu Mures 4, 5 si 6 Noiembrie 2011

loc_22361

INVITATIE
LA ÎNTALNIREA NAŢIONALĂ DE POST ŞI RUGĂCIUNE

PENTRU TREZIRE SPIRITUALĂ ŞI TRANSFORMARE

Targu Mures 4, 5 si 6 Noiembrie  2011

Iubiti frati si surori,
Va invitam cu drag la intalnirea de Post si Rugaciune pentru Trezire Spirituala si Transformare, in zilele de 4, 5 si 6 Noiembrie 2011. Intalnirea este organizata de Miscarea de Post si Rugaciune a Strajerilor va avea loc la Hotelul Business, Targu Mures, jud. Mures.
Intalnirea se va desfasura dupa urmatorul program:

Vineri: 10:00 – 21:00
Sambata: 10:00 – 21:00
Duminica: 10:00 – 16:00

Persoana de contact :
Fam Moldovan si Ersilia:
0751 125 916
0749 286 191

Inscrierile se fac pana in data de 1 Noiembrie 2011

Miscarea de Post si Rugaciune a Strajerilor are ca temelie legatura de dragoste a celor care se pregatesc pentru / si pregatesc venirea Domnului Isus. De aceea informarea celor interesati si a celor care credeti ca trebuie sa participe se va face de catre dumneavoastra, care ati primit aceasta invitatie. A lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant sa fie toata slava, cinstea si onoarea acum si in vesnicie!

faceti click pe imagine pentru video „live”

http://www.alfaomega.tv/stiri#axzz1cm6UD1BO

 

Iosif Ton – Reluarea articolelor mele de crez si predica de la Atlanta

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Iosif Ton – Reluarea articoler mele de crez

Iubiții mei,
Am întrerupt publicarea articolelor mele de crez fiindcă urma să plec într-un turneu în România. Turneul a avut loc în aprilie-mai 2011 și vă  spun cu bucurie că a fost binecuvântat de Domnul într-un mod minunat.

Când am sosit acasă, la Portland, Oregon, am simțit că am nevoie de o aprofundare biblică și teologică a învățăturii despre eliberări de duhuri rele și despre vindecare prin credință. Studiul acesta mi-a luat cam șase săptămâni.

În timpul acesta, bunii mei prieteni, Viorel Clintoc și Teofil Cocean au organizat la Atlanta o întâlnire cu ei și cu un grup de încă nouă păstori baptiști români, ca să discutăm situația creată între noi baptiștii români în urma asocierii mele cu mișcarea ”Străjerii”.
Problema era că unii pastori baptiști români – atât din Romania, cât și din America – mă acuzau de ”grave abateri de la doctrină” și chiar de ”vederi eretice”.

Întâlnirea a avut loc la Atlanta între 21-23 iulie, la Prima Biserică Baptistă Română, păstorită de fratele Teofil Cocean. Dânsul a fost cel care a prezidat întâlnirea și care în final m-a invitat să predic în Biserica păstorită de dânsul.

Cu câtăva vreme înainte de această întâlnire, am scris un material întitulat ”O Evanghelie completă”, în care am arătat ce sunt ”Străjerii” și după aceasta mi-am descris pe larg vederile mele cu privire la eliberări și la vindecări, așa cum le-am înțeles în cele șase săptămâni de studiu menționat mai sus.  Cu șase zile înainte de întâlnire, am trimis acest material celor ce urmau să participe la întâlnire, ca să constituie baza pentru discuțiile noastre, cu precizarea că după ce voi auzi părerile participanților voi revizui acest material și apoi îl voi da publicității.

Am mai trimis acest material și câtorva prieteni apropiați, pentru ca ei să știe cu ce și pentru ce să mă sprijine în rugăciunile lor pentru întâlnirea de la Atlanta. Ei au respectat consemnul că materialul nu este pentru publicare, dar altcineva (nu știu cine) l-a dat spre publicare în internet. Eu nu mă supăr pentru aceasta.
Chiar de la începutul întâlnirii de la Atlanta am precizat că sarcina acestui grup este să analizeze tot ce am scris și predicat eu și să determine dacă eu am scris sau predicat ”erezii” (de exemplu, că nu cred in Sfânta Treime sau în divinitatea Domnul Isus, etc.)  sau ”abateri de la doctrină” (cum ar fi doctrina mântuirii, doctrina nașterii din nou, doctrina despre Biserică, etc.).

Vreau să vă anunț pe toți că timp de două zile de dicuții nu s-au găsit în scrierile și predicile mele nici erezii nici abateri de doctrină.

La încheierea întrunirii, în lipsa mea, participanții au publicat un comunicat în care se spune clar că eu mă aflu în parametrii mărturisirii de credință atât a Uniunii Baptiste din România, cât și a Asociației Baptiste Române din America. Nu intru în detalii sau comentarii, nici cu privire la acest comunicat, nici cu privire la reacțiile unora din conducerea Asociației.

Prin participarea mea la întâlnirea de la Atlanta, am arătat că sunt gata să mă supun unei cercetări din partea fraților mei și să ascult sugestiile lor, păstrându-mi însă libertatea de a gândi în lumina Bibliei și de a-mi formula crezul așa cum mă călăuzește Duhul lui Dumnezeu.

Le mulțumesc fraților care au organizat întâlnirea și celor care au venit la întâlnire și au avut răbdare să mă asculte și apoi au avut bunăvoința să-mi spună părerea lor în toate temele discutate. Dânșii mi-au atras atenția la două greșeli pe care le-am făcut în unele dintre predicile mele ținute în Biserici penticostale.

Prima este că am spus că ”baptiștii m-au dat afară”.  Frații mei baptiști nu m-au dat afară din nimic. Consiliul Uniunii Baptiste din România a decis, după expresia lor, să-mi retragă ”ordinarea pentru slujire în Bisericile Baptiste din România”, cuvinte prin care eu înțeleg că dânșii vor să nu mai predic în aceste Biserici. Dar nici în acest Consiliu nu a fost unanimitate. Unii au pledat cu lacrimi în ochi să nu se ia o asemenea decizie.  Și foarte mulți frați baptiști români și-au exprimat durerea pentru această decizie. Prin urmare, frații mei baptiști români nu m-au dat afară și le cer și pe această cale iertare că am afirmat că m-au dat afară. Iertați-mă, frații mei dragi, și vă mulțumesc la toți pentru dragostea voastră, chiar și după ce v-am îndurerat cu declarația aceasta.

A doua greșeală pe care am făcut-o a fost cu privire la ”cesaționism”. Aceasta este credința că odată cu trecerea în veșnicie a apostolilor darurile miraculoase enumerate de apostolul Pavel în 1 Corinteni 12, 13 și 14 au încetat să mai fie date. Eu cred cu tărie că Duhul Sfânt dă și astăzi toate aceste daruri. Aici este deosebirea fundamentală dintre mine și unii dintre conducătorii și teologii baptisți din România. Dar am fost surprins de numărul mare de pastori, teologi și credincioși români care cred cu tărie ca și mine. O bună parte dintre pastorii care au participat la întrunirea de la Atlanta au stăruit să-mi facă clar că și ei cred în toate darurile Duhului Sfânt ca fiind active și astăzi. Eu am afirmat în scrierile mele și în câteva predici că ”baptiștii sunt cesaționiști.” Acum  îmi văd greșeala: Nu toți baptiștii români sunt cesaționiști și eu îmi cer iertare pentru că i-am inclus pe toți între cei care nu cred în lucrările miraculoase ale Duhului Sfânt. Iertați-mă, frații mei dragi, și mă bucur să văd cât de mulți sunteți în categoria celor ce dau Duhului Sfânt libertatea să lucreze și astăzi și să dea daruri ”după cum voiește” (1 Cor. 12:11).

Mai trebuie să fac o clarificare. După ce au citit materialul meu ”o Evanghelie completă”, frații Nelu Peia și Nelu Demeter mi-au scris că mișcarea ”Străjerii” nu a început cu eliberări și vindecări. În primii ei ani de existență, mișcarea a constat din întruniri de post și rugăciune pentru sfințirea vieții și pentru trezire spirituală. Abia mai târziu, pe traseu, frații au văzut problema atâtor suferințe între credincioși și au început lucrarea de consiliere și de rugăciune pentru eliberări și vindecări.

Eu salut această corectură care mi se face cu privire la natura și la istoria mișcării și doresc să se facă pe viitor o și mai mare concentrare în întrunirile noastre pe stărunță pentru sfințire și trezire spirituală a bisericilor evanghelice și a patriei noastre.

Acum sunt pregătit să reiau scrierea articolelor mele. Voi începe cu un articol mai larg despre mișcarea Străjerilor.

Strajeri – URMARITI LIVE – Intilnirea Nationala de Post si Rugaciune Baile Felix 8-10 Iulie,2011

strajerii_imgLinkul sa URMARITI LIVE – Duminica 10-4 Ora Romaniei

Intalnirea de Post si Rugaciune pentru Trezire Spirituala si Transformare va avea loc in data de 8 -10 Iulie 2011.  Intalnirea este organizata de Miscarea de Post si Rugaciune a Strajerilor. Va avea loc la Hotelul Padis, Baile Felix, jud Bihor.

Program:
Vineri: 10:00 – 21:00
Sambata: 10:00 – 21:00
Duminica: 10:00 – 16:00
Cazarea este asigurata la Hotelul Padis.
Pretul pentru cazare este de 30 lei/noapte/persoana.
Cina este la pretul de 17 lei/zi/persoana.

Persoana de contact :
Popa Ilie – 0744 283 718

Inscrierile se fac pana in data de 04 Iulie 2011.

Miscarea de Post si Rugaciune a Strajerilor are ca temelie legatura de dragoste a celor care se pregatesc pentru / si pregatesc venirea Domnului Isus. De aceea informarea celor interesati si a celor care credeti ca trebuie sa participe se va face de catre dumneavoastra, care ati primit aceasta invitatie. A lui Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant sa fie toata slava, cinstea si onoarea acum si in vesnicie!

Vor sluji: Demeter Ioan, Popa Ilie, Peia Ioan, Ton Iosif, Miskolczi Coloman,Samartineam Claudius, Barbu Aurelian, Mihailescu Razvan, Grupul Harul, CristoCentriC, Bodea Ligia.

Citeste mai mult la http://www.alfaomega.tv/stiri/stiri-din-romania/739-intalnirea-nationala-de-post-si-rugaciune-pentru-trezire-spirituala-si-transformare-baile-felix-8-10-iulie-2011#ixzz1QRhbBP2w

Iosif Ton – Trupul si sangele Domnului (Mai 2011)

via AlfaOmegaTV Mai,2011

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Iosif Ton – Trupul si sangele Domnului (nou) , posted with vodpod

Cina Domnului – o predica de Iosif Ton la conferinta Strajerilor – Aprilie 2011 – Baile Felix

Cuvantul vietii – o predica despre Cina Domnului a fratelui Iosif Ton, rostita la conferinta Strajerilor de la hotel Padis, Baile Felix, in aprilie 2011. Am avut ocazia sa inregistram aceasta predica, e un mesaj special! Fiti binecuvantati!mai multe resurse la http://alfaomega.tv

Alte predici- la Pagina Iosif Ton

Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.

Cina Domnului – o predica de Iosif Ton la confe…, posted with vodpod

Vindecarea de vorbirea de rau, predica de John Wesley (via) Strajeri

Un legamant cu Dumnezeu

o poiezie scurta de John Wesley

Eu nu mai sunt al meu ci al Tau.

Fa-ma ce vrei Tu,

randuieste-ma cu cine vrei Tu;

fa-ma sa lucrez,

fa-ma sa sufar;

fa-ma sa fiu folosit pentru Tine,

sau pus deoparte pentru tine,

inaltat pentru tine,

sau coborat pentru tine;

fa-ma sa fiu plin,

sau sa fiu golit,

fa-ma sa am toate lucrurile,

sau sa nu am nimic:

liber si din toata inima Iti dau toate lucrurile

pentru placerea si la dispozitia Ta.

Si acum, slavit si binecuvantat Dumnezeu,

Tata, Fiule si Duhule Sfant,

Tu esti al meu si eu sunt al Tau.

VINDECAREA DE VORBIREA DE RAU

predica de John Wesley

Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames. (Matei 18: 15-17)

1.” NU VORBI de rau pe nimeni, ” spune marele apostol : o porunca la fel de clara ca ” Sa nu ucizi! ” Dar cine, chiar si printre crestini, ia in considerare aceasta porunca? Da, cat de putini sunt cei ce macar o inteleg!

Ce este vorbirea de rau? Nu este dupa cum presupun unii, acelasi lucru cu minciuna sau calomnia. Chiar daca ce spune un om poate fi adevarat, totusi faptul cum o spune poate fi vorbire de rau. Caci vorbirea de rau nu este nici mai mult nici mai putin decat faptul ca vorbesti rau despre o persoana absenta, Rezulta ceva rau, care a fost intr-adevar facut sau spus de catre cineva care nu este prezent.

Sa zicem, ca vazand un om beat, sau auzindu-l blestemand sau injurand, eu spun aceasta cand el nu este de fata cu mine; aceasta este vorbire de rau. In limba noastra (engleza), ea de asemenea este numita cu un nume extrem de potrivit – BACKBITING (traducere ad literam: muscare de spate, explicata in dictionar ca atacarea caracterului sau reputatiei unei persoane care nu este prezenta). Nu exista nici vreo diferenta substantiala intre acest termen si ceea ce noi de obicei numim TALEBEARING (traducere din dictionar: purtare de vorbe, raspandire de barfa, secrete care pot provoca necaz sau prejudicii, palavrageala). Daca povestea s-ar transmite intr-o maniera calma delicata, (poate cu expresii de bunavointa catre persoana respectiva si de speranta, ca lucrurile pot sa nu fie chiar atat de rele,) atunci noi o numim WHISPERING (traducere din dictionar raspandire de zvonuri, barfa, susoteala).

Dar in orice maniera este facuta, lucrul este acelasi; acelasi in substanta, chiar daca nu este in circumstanta. Oricum este vorbire de rau; oricum aceasta porunca „Nu vorbi rau de nimeni” este calcata in picioare, daca noi relatam altuia gresala, vina, defectul unei alte a treia persoane, cand aceasta nu este prezenta sa raspunda pentru ea insasi.

2. Si cat de extrem de obisnuit este acest pacat, printre oamenii de toate rangurile si clasele sociale! Cum mai cad neincetat in acest pacat cei de sus si cei de jos, cei bogati si cei saraci, cei intelepti si cei prosti, cei invatati si cei fara carte! Persoane, care difera una de alta in toate celelalte lucruri, cu toate acestea sunt de acord in aceasta privinta. Cat de putini sunt cei care pot marturisi inaintea lui Dumnezeu, ” eu sunt curat in aceasta problema: mi-am pus totdeauna o straja la gura mea si am tinut inchisa usa buzelor mele”.

Ce conversatie – oricat de lunga ar fi ea – auzi, din care vorbirea de rau sa nu fie un ingredient? Si aceasta se intampla chiar printre oamenii care in general, au frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor, si cu adevarat doresc sa aiba o constiinta libera de pacat fata de Dumnezeu si fata de om.

3. Si chiar insasi obisnuinta acestui pacat face ca el sa fie dificil de evitat. Deoarece noi suntem inconjurati cu el din toate partile, daca nu suntem profund sensibili la pericol si nu veghem mereu impotriva lui, suntem predispusi sa fim dusi de torent. In acest moment intreaga omenire este, ca sa zicem asa, intr-o conspiratie impotriva noastra. Si exemplul lor se strecoara pe neobservate in viata noastra si noi nici nu stim cum s-a intamplat, asa incat alunecam imperceptibil in imitarea lor. Pe langa toate acestea, el este recomandat din launtru ca si din afara. Nu prea exista in mintea omului o stare de spirit rea, care sa nu poata fi din cand in cand gratificata de ea, si in consecinta sa ne incline spre ea. Ne este satisfacuta mandria noastra, cand relatam acele cusururi ale altora despre care noi credem ca nu suntem vinovati. Mania, resentimentul, si toate starile de spirit urate sunt rasfatate prin vorbirea impotriva celora de care noi suntem nemultumiti. Si in multe cazuri, prin istorisirea pacatelor lor, oamenii fac pe plac propriilor dorinte daunatoare si nesabuite.4. Vorbirea de rau este dificil sa fie evitata, deoarece ne ataca frecvent in mod deghizat. Noi vorbim astfel, dintr-o nobila, generoasa,sfanta indignare „impotriva acestor creaturi josnice”! Noi comitem un pacat prin simpla ura a pacatului! Il slujim pe diavol din ravna pentru Dumnezeu. In scopul de ai pedepsi pe cei rai, suntem cuprinsi de aceasta rautate. „La fel se intampla si cu patimile, caci ne autojustificam lucrurile in toate ” si, sub valul sfinteniei, punem fraudulos pacatul asupra noastra.

5. Dar nu exista nicio cale de a evita aceasta capcana? Exista, fara putinta de tagada. Domnul nostru binecuvantat a aratat o cale simpla pentru ucenicii Sai, in pasajul citat mai sus. Nimeni care umbla precaut si ferm pe aceasta cale, nu va cadea vreodata in vorbirea de rau. Aceasta regula este, fie o masura preventiva infailibila fie un remediu sigur al acestui pacat.

In versetele precedente, Domnul nostru spune: „Vai de lume din pricina prilejurilor de pacatuire.” Suferinte de nedescris vor aparea in lume din aceasta sursa nefasta. {Prilejuri de pacatuire sunt toate lucrurile prin care cineva este intors sau impiedicat din caile lui Dumnezeu.} „Fiindca nu se poate sa nu vina prilejuri de pacatuire.” Astfel este natura lucrurilor: asa este slabiciunea, sminteala si rautatea lumii. „Dar vai de omul acela,” nenorocit este acel om, „prin care vine prilejul de pacatuire. … Acum, daca mana ta sau piciorul tau te face sa cazi in pacat” daca cea mai draga placere, cea mai iubita si mai capabila persoana, te intoarce de la, sau te impiedica in cale, „taie-le si leapada-le de la tine.” Dar cum putem noi evita sa dam prilej de pacatuire unora si sa fim victima prilejului de pacatuire a altora? Mai ales cand ei sunt in gresala si noi o vedem cu ochii nostri? Domnul nostru ne invata cum: El stabileste o metoda sigura de a evita prilejurile de pacatuire, si in acelasi timp vorbirea de rau. „Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur. Daca te asculta, ai castigat pe fratele tau. Dar, daca nu te asculta, mai ia cu tine unul sau doi insi, pentru ca orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori. Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l bisericii; si, daca nu vrea sa asculte nici de biserica, sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames. ”

I. 1. Mai intai, „Daca fratele tau a pacatuit impotriva ta, du-te si mustra-l intre tine si el singur.” Cel mai bun mod de a urma acesta prima regula, acolo unde se poate practica, este aplicarea ei cuvant cu cuvant. Prin urmare, daca tu vezi cu ochii tai un confrate crestin, ca face un pacat de netagaduit, sau auzi cu urechile tale, astfel ca este imposibil pentru tine sa te indoiesti de acest fapt, atunci rolul tau este clar. Cu prima ocazie pe care o ai, mergi la el: si daca poti avea acces, „mustra-l intre tine si el singur.”

Intr-adevar trebuie sa se aiba mare grija ca aceasta sa se faca intr-o stare sufleteasca buna, si intr-o maniera corecta. Reusita mustrarii depinde in mare masura de starea sufleteasca in care a fost data. Asadar, sa nu fii in lipsa de rugaciune zeloasa catre Dumnezeu, iar mustrarea sa fie data intr-un spirit smerit, cu o profunda convingere de pacat care strapunge in inima. Numai Dumnezeu este cel ce te face sa fii diferit, si daca s-ar face vreun bine prin ceea ce este vorbit, Dumnezeu Insusi o face.

Roaga-te ca El sa iti pazeasca inima, sa iti lumineze mintea si sa iti caluzeaca limba catre acele cuvinte cu care Ii face Lui placere sa binecuvanteze. Ai grija sa vorbesti intr-un duh bland si smerit: caci „mania omului nu lucreaza neprihanirea lui Dumnezeu.”

Daca el este „coplesit de vreo vina,” el nu poate fi restaurat altfel decat „cu duhul blandetii. „Daca el se opune adevarului, totusi nu poate fi adus la cunostinta acestuia, decat prin blandete. Oricum, vorbeste intr-un duh de dragoste duioasa, „pe care apele mari nu pot sa il stavileasca.” Caci dragostea nu poate fi invinsa, ea biruie toate lucrurile. Cine poate vorbi despre puterea dragostei?

Dragostea poate apleca gatul indaratnic

Piatra s-o transforme in carne

Inmoaie si topeste, strapunge si zdrobeste

O inima tare de granit.

Confirma apoi dragostea ta pentru el, si prin aceasta vei „aduna carbuni aprinsi pe capul lui.”

2. Dar ai grija de asemenea de maniera in care ii vorbesti ca sa fie potrivita cu Evanghelia lui Cristos. Evita totul in privire, gestica, cuvant, si tonul vocii care sa dea ideea de mandrie. Evita cu grija toate lucrurile care arata aroganta sau ingamfare. Fereste-te sa te apropii chiar si la mare distanta cu desconsiderare, dominare, sau dispret. Cu grija la fel de mare, evita toate formele de manie, si desi trebuie sa vorbesti clar, nu lasa sa fie niciun repros, nicio acuzatie zeflemitoare sau care aduce ocara, ci impartaseste dragoste.

Mai presus de toate, sa nu exite nicio nuanta de ura sau rea vointa, nicio amaraciune sau iritare in exprimare; foloseste limbajul afectiunii precum si al amabilitatii, ca totul sa arate ca decurge din dragoste, din inima. Si totusi aceasta afectiune nu trebuie sa te impiedice sa vorbesti in modul cel mai serios si sincer: in masura in care se poate, vorbeste cuvintele descoperite de Dumnezeu, (pentru ca nu exita nimic altceva mai potrivit ca ele), stiind ca esti sub ochii Celui care vine sa judece vii si mortii.

3. Daca nu ai un prilej de a vorbi cu el in persoana, sau nu poti avea acces, e posibil sa o faci printr-un mesager, un prieten comun, in a carui discretie si integritate, te poti increde deplin. O astfel de persoana, vorbind in numele tau, si in spiritul si maniera descrise mai sus, poate sa corespunda aceluiasi tel, si, intr-o buna masura, sa umple lipsa ta de slujire directa. Numai, fereste-te ca sa nu simulezi lipsa de prilej, cu scopul de a fugi de cruce: nici nu lua drept bun, ca tu nu poti avea acces, fara ca macar sa fi facut incercarea. Daca poti vorbi direct este cu mult mai bine. Dar daca nu poti si trebuie sa o faci prin altul, este mai bine decat nimic.

4. Dar ce faci daca nici nu poti vorbi in persoana si nici nu gasesti un mesager in care sa te poti increde? Daca acesta este realmente cazul, atunci ramane doar sa scrii. Si pot exista unele circumstante care fac din aceasta cea mai recomandabila modalitate de a comunica. Una dintre aceste circumstante este, cand persoana cu care avem de a face, are un temperament iute si violent, asa incat nu suporta cu usurinta mustrarea, in special de la un egal sau de la un inferior. In scris, admonestarea poate fi asfel prezentata incat sa o faca cu mult mai tolerabila. De altfel, multi vor citi chiar aceleasi cuvinte, pe care nu le-ar putea suporta sa le auda. Citirea mustrarii nu da un soc atat de violent mandriei lor, nici nu le atinge atat de sensibil onoarea. Si sa presupunem ca la inceput nu prea face impresie, ei o vor mai citi, poate, a doua oara, si, reflectand mai mult, vor pune pe inima ceea ce ei desconsiderau inainte. Daca iti adaugi numele, aceasta este aproape acelasi lucru cu a te duce la el, si a-i vorbi in persoana. Si aceasta ar trebui totdeauna facut.

5. Trebuie sa observam ca acesta este un pas pe care Domnul nostru ne porunceste sa il facem, inainte ca sa incercam orice altceva. Nu este ingaduita nicio alta alternativa, nicio optiune pentru orice altceva: Aceasta este calea: mergi pe ea. Este adevarat, El ne porunceste, daca este nevoie sa mai facem alti doi pasi. Dar ei trebuie sa fie facuti succesiv dupa acest pas, si niciunul din ei inainte.

6. Nu te gandi sa te scuzi pentru faptul ca faci un pas diferit de cel hotarat de Domnul Isus, spunand: „Ei, nu am vorbit cu nimeni si am fost asa de impovarat, ca nu m-am putut abtine si l-am vorbit de rau.”

Ai fost impovarat!? Nu era de mirare caci trebuia sa-i vorbesti; doar daca nu era impietrita constiinta ta: caci tu erai sub vina pacatului de a nu te supune unei porunci clare a lui Dumnezeu. Tu trebuia imediat sa te fi dus si sa-l fi mustrat ” intre tine si el singur.” Daca nu ai facut-o, cum ar trebui sa fi altfel decat impovarat, (doar daca inima ta nu e cu totul impietrita,) cand calcai in picioare porunca lui Dumnezeu, si il urai „pe fratele tau in inima ta”.

Si ce cale ai gasit sa te despovarezi? Dumnezeu te mustra pentru pacatul de omisiune, pentru ca nu ai spus fratelui tau despre gresala sa: si tu te consolezi sub mustrarea Lui, printr-un pacat de comitere, prin a relata gresala fratelui tau unei alte persoane! Usurarea cumparata prin pacat are un pret costisitor: ma incred in Dumnezeu ca nu vei avea tihna, ci vei fi cu atat mai mult impovarat pana te duci ” la fratele tau si mustra-l” si nu la altcineva.

7. Cunosc o singura exceptie la aceasta regula. Poate exista un caz special, in care este necesar sa il acuzi pe cel vinovat, desi nu este de fata, pentru a-l apara pe cel nevinovat. De exemplu: Ai cunostinta de planul pe care un om il are impotriva vietii sau averii vecinului sau. Situatia in acest caz poate fi de asa natura, incat sa nu existe niciun alt mod de a impiedica acel plan de a se realiza, decat prin a-l face cunoscut, fara intarziere, celui impotriva caruia a fost conceput. In acest caz, aceasta regula a apostolului – ” nu vorbi de rau pe niciun om” este anulata, si este legitim, da, este datoria noastra sa vorbim despre o persoana care nu este prezenta, in scopul de a preveni facerea de rau altora si lui insusi in acelasi timp.

Dar aminteste-ti ca toata vorbirea de rau este, in insasi natura sa, otrava mortala. De aceea, daca esti uneori constrans sa o folosesti ca medicament, totusi, foloseste-o cu frica si cu tremur, cunoscand ca este un medicament atat de periculos, incat nimic, ci numai necesitatea absoluta te poate scuza ca sa o folosesti. In consecinta, foloseste acest medicament cat se poate de rar; doar atunci cand exista o astfel de necesitate; si chiar atunci, foloseste din el cat de putin posibil; numai atat cat este necesar pentru scopul propus. In toate celelalte momente: „du-te si mustra-l intre tine si el singur. ”

John Wesley preaching outdoors

II. 1. Dar ce se intampla „daca nu te asculta „? Daca el intoarce raul pentru binele facut? Daca el este mai degraba infuriat decat convins de pacat? Ce se intampla daca el asculta dar fara nicio relevanta, si continua in raul de pe calea sa?

Daca mustrarea cea mai blajina si afectuoasa nu are niciun efect, binecuvantarea pe care noi am dorit-o pentru altul, se va intoarce in sanul nostru. Si ce trebuie sa facem atunci? Domnul nostru ne-a dat o indrumare clara si completa. Atunci „mai ia cu tine unul sau doi insi „: Acesta este cel de-al doilea pas. Ia unul sau doi martori pe care ii cunosti ca au o natura iubitoare, iubesc pe Dumnezeu si pe aproapele lor. Ai grija, de asemenea, ca ei sa aiba un duh smerit, si sa fie imbracati in umilinta. „Sa fie blanzi cu toti,..plini de ingaduinta rabdatoare; sa nu intoarca rau pentru rau, sau ocara pentru ocara, ci dimpotriva, sa dea binecuvantare.” Sa fie oameni cu judecata, intelegatori, care sunt inzestrati cu intelepciune de sus; oameni care sunt nepartinitori, liberi de prejudecati de orice fel. Trebuie de asemenea sa se aiba grija, ca atat persoanele cat si caracterele lor sa fie binecunoscute persoanei in cauza. Si aceia care sunt acceptabili pentru el, sa fie preferati fata de altii in aceasta alegere.

2. Dragostea va dicta maniera in care ei trebuie sa procedeze, potrivit cu natura cazului. Si nu se poate prescrie vreo anumita maniera pentru toate cazurile. Dar, este posibil, in general, sa se recomande, ca inainte de a incepe confruntarea, ei sa marturiseasca cu blandete si afectiune ca nu au nicio manie sau prejudecata fata de cel pe care il confrunta, si ci pur si simplu din bunavointa se implica totusi in problemele lui. Pentru a face aceasta mai evident, ei ar putea atunci sa te asculte cu calm cand repeti inaintea lor, conversatia anterioara pe care ai avut-o cu cel in cauza, si ceea ce a spus in apararea lui, inainte ca ei sa incerce sa decida ceva. Dupa aceasta ei vor fi mai in masura sa judece in ce maniera sa procedeze, pentru ca, „orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori: ” Pentru ca orice ai spus, sa poata avea tarie deplina, adaugand greutatea autoritatii lor.

3. In acest scop, ei pot: 1. Sa repete pe scurt ceea ce ai vorbit tu, si ceea ce a raspuns el ; 2. Sa dezvolte, sa reveleze, si sa confirme motivele pe care tu le-ai dat; 3. Sa dea greutate mustrarii tale, aratand cat de corecta, binevoitoare si oportuna a fost ea? In final, pune in aplicare recomandarile si convingerile pe care le-ai alaturat la mustrare. Si acestea pot de asemenea pe viitor, daca e nevoie, sa fie marturie la ceea ce s-a vorbit.

4. Cu privire la aceasta, precum si la regula precedenta, putem sa observam ca Domnul nostru nu ne lasa nicio alternativa, ci ne porunceste in mod expres sa facem aceasta si nimic altceva in locul ei. El de asemenea ne indruma cand sa facem aceasta. Nici mai curand, nici mai tarziu. Anume, dupa ce noi am facut primul, si inainte de a-l fi facut pe al treilea pas. Numai atunci, suntem autorizati sa relatam raul pe care l-a facut altul, celor pe care noi ii dorim sa poarte sarcina cu noi, in aceasta mare pilda de dragoste frateasca.

Sa avem grija cum relatam incidentul unei alte persoane, si doar cand ambele masuri au fost luate. Daca neglijam sa luam aceste masuri, sau daca luam altele, de ce este de mirare ca noi inca suntem impovarati? Caci noi pacatuim fata de Dumnezeu, si fata de aproapele nostru. Si in oricat de frumoase culori am prezenta situatia, totusi, daca avem constiinta, pacatul nostru se va descoperi, si va aduce o povara pe sufletul nostru.

III. 1. Ca noi sa fim complet instruiti in aceasta chestiune grava, Domnul nostru ne-a mai dat inca o alta indrumare. ” Daca nu vrea sa asculte de ei,” atunci, si nu pana atunci, ” spune-l Bisericii.” Acesta este cel de-al treilea pas. Intrebarea este: Cum trebuie sa fie inteles aici acest cuvant „Biserica”? Dar insasi natura situatiei va determina aceasta, dincolo de orice indoiala rezonabila. Nu puteti sa spuneti Bisericii nationale, intregii colectivitatii de oameni denumita „Biserica Anglicana. ” Nici nu ar raspunde vreunui scop crestin, daca ati putea face asta: asadar, nu este acesta intelesul cuvantului. Nici nu puteti sa spuneti intregii colectivitati de oameni din Anglia de care sunteti legati mai direct. Intr-adevar, nu ar servi unui scop bun; de aceea, cuvantul nu trebuie sa fie inteles asfel. Nu ar servi niciunui scop valoros, sa spui despre greselile fiecarui membru in parte, congregatiei sau obstei crestinilor adunati la Londra. Ramane ca tu sa spui despre acest fapt, prezbiterului, sau prezbiterilor Bisericii, celor care sunt pastorii acestei turme a lui Cristos, de care voi amandoi apartineti, care vegheaza asupra sufletului tau si al lui, „ca cei ce trebuie sa dea socoteala.”

Si aceasta trebuie facuta, daca se poate, in prezenta persoanei in cauza, cu toata delicatetea si dragostea, pe care natura lucrului o va permite. In mod corespunzator slujbei lor, acestora le revine sarcina sa ia decizii referitoare la comportarea celor aflati in grija lor, si sa mustre cu toata autoritatea potrivit culpabilitatii prilejului de pacatuire. Asadar, cand tu ai facut toate acestea, ai facut tot ceea ce Cuvantul lui Dumnezeu, sau legea dragostei solicita de la tine. Tu nu esti acum partas la pacatul lui, dar daca el piere, sangele lui este pe capul lui.

2. Aici de asemenea sa se observe, ca acesta este cel de-al treilea pas pe care trebuie sa il facem; si pe acesta trebuie sa il facem la randul sau, dupa ceilalti doi pasi; nu inaintea celui de-al doilea, cu atat mai putin inaintea primului pas; doar daca nu exista o situatie foarte speciala.

Intr-adevar, intr-un singur caz, cel de-al doilea pas poate coincide cu acesta: situatiile pot fi, intr-o maniera, una si aceeasi. Prezbiterul sau prezbiterii Bisericii, pot fi atat de legati de fratele ranit, incat ei pot sa ia locul pentru unul sau doi martori; astfel incat poate fi suficient sa le spui lor, dupa ce ia-i spus fratelui tau, „intre tine si el singur.”

3. Cand ai facut aceasta, ti-ai izbavit sufletul tau. „Daca nu vrea sa asculte nici de biserica,” daca el persista in pacatul lui, „sa fie pentru tine ca un pagan si ca un vames.” Tu nu mai ai obligatia sa te gandesti la el: numai cand il incredintezi lui Dumnezeu in rugaciune. Nu mai trebuie sa vorbesti cu el, ci sa il lasi propriului sau Stapan. Intr-adevar, inca ii mai datorezi si lui, precum si tuturor celorlalti pagani, bunavointa sincera, afectuoasa. Ii datorezi politete, si, dupa cum este ocazia, relatii omenesti. Dar sa nu ai nicio prietenie, familiaritate cu el; niciun fel de alte relatii decat cele cu un pagan neprefacut.

4. Dar daca aceasta este regula conform carei umbla crestinii, care sunt meleagurile unde traiesc ei? Cativa este posibil sa ii gasesti imprastiaiti ici si colo. Dar cat de putini! Cat de rar sunt raspanditi pe fata pamnatului! Si unde exista o colectivitate de oameni, care umbla indeobste astfel? Ii putem gasi in Europa? Sau, sa nu mergem mai departe, in Marea Britanie ori Irlanda? Ma tem ca nu: ma tem ca putem cauta in lung si-n lat in aceste regate, si totusi sa cautam in zadar.

Vai pentru lumea crestina! Vai pentru crestinii protestanti, pentru reformati! „O, cine se va ridica cu mine impotriva celor rai?” „Cine va fi de partea lui Dumnezeu” impotriva vorbitorilor de rau?

Esti „tu acel om?” Prin harul lui Dumnezeu, vrei sa fi tu cel care nu va fi purtat de suvoi? Esti deplin hotarat, Dumnezeu fiind ajutorul tau, chiar din acest ceas sa pui o straja, o continua „straja inaintea gurii tale si sa tii inchisa usa buzelor tale?” Din acest moment vei umbla dupa aceasta regula, „sa nu vorbesti de rau pe nimeni? ” Daca il vezi pe fratele tau ca face rau, ii vei spune de gresala lui intre tine si el sigur? „Dupa aceea vei lua”unul sau doi” martori, si numai apoi „vei spune Bisericii?”

Daca acesta ar fi scopul inimii tale, atunci, invata o lectie bine, „Sa nu asculti raul despre nimeni.” Daca nu ar exista ascultatori, nu ar exista niciun fel de vorbitori de rau. Si nu este (potrivit proverbului popular) primitorul la fel de rau ca hotul? Prin urmare, daca oricine incepe sa vorbesca de rau in auzul tau, opreste-l imediat. Refuza sa auzi vocea vrajitorului, oricat de atragator te farmeca el: indiferent cat de delicata este maniera sau de blajin accentul, pe care il foloseste si face atat de multe marturisiri de bunavointa pentru cel pe care il injunghie in intuneric, si il loveste sub a cincea coasta.

In mod hotarat refuza sa asculti, desi soptitorul se plange de a fi impovarat pana cand vorbeste. Impovarat! Nebunule, te trudesti tu, chinuindu-te pana la agonie in rugaciune cu secretul tau blestemat, asa cum sufera o femeie in chinurile nasterii copilului? Du-te atunci, si fii izbavit de povara ta, in felul in care Domnul a hotarat.

Mai intai, „du-te si mustra-l intre tine si el singur.” Apoi, „ia cu tine unul sau doi” prieteni comuni, si vorbeste-i in prezenta lor. Daca niciuna dintre aceste doua masuri nu are rezultat, atunci „spune-l bisericii.” Dar, cu riscul sufletului tau, nu spune nimanui altcuiva, fie inainte sau dupa. De ce sa impovarezi pe altcineva, precum si pe tine, prin a-l face partas la pacatul tau.

5. O, daca toti cei care poarta mustrarea lui Cristos, care sunt numiti metodisti (strajeri) in bataie de joc, ar da un exemplu lumii crestine, cel putin in acest singur exemplu! Lasati deoparte vorbirea de rau, palavrageala, ducand vorba de colo colo, susoteala, barfa: nu lasa pe niciuna dintre acestea sa iasa din gura ta. Ai grija ca „sa nu vorbesti de rau pe niciun om; ” despre cei care nu sunt de fata, nimic, altceva, decat bine.

Daca trebuie sa fie distinsi, fie ca vor sau nu, acesta sa fie semnul de distingere a unui metodist (strajer): „El nu critica pe nimeni in spatele lui; prin aceasta roada poti sa il cunosti.”

Ce efect binecuvantat al acestei lepadari de sine ar trebui sa simtim repede in inimile noastre! Cum „ar curge ca un rau pacea noastra” cand noi astfel „am urmarit pacea cu toti oamenii!” Cum dragostea lui Dumnezeu ar fi din belsug in inimile noastre pe cand noi am confirma in acest fel, dragostea noastra pentru fratii nostri! Si ce efect ar avea asupra tuturor celor care sunt uniti in numele Domnului Isus! Cum dragostea frateasca ar continua sa sporeasca, cand acest mare obstacol ar fi indepartat! Toti membrii trupului lui Cristos ar avea grija si afectiune unul pentru altul! „Daca un membru sufera, toti suferim cu el;” „daca unul ar fi onorat, toti s-ar bucura cu el;” si fiecare si-ar iubi fratele” cu o inima curata, cu ardoare.

Si aceasta nu este totul: numai ce efect ar putea avea aceasta, chiar asupra lumii pacatoase! Cat de repede ar descoperi ei in noi, ceea ce nu au putut gasi printre toate miile de frati ai lor, si ar striga, (precum Iulian, apostatul, catre curtenii lui pagani,) „Vedeti cum acesti crestini se iubesc unul pe altul!” Mai ales, prin aceasta ar convinge Dumnezeu lumea, si i-ar pregati si pe ei pentru imparatia Lui: asa cum putem afla cu usurinta din acele cuvinte remarcabile ale ultimei rugaciuni a Domnului nostru:

„Ma rog pentru cei ce vor crede in Mine ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis.” Domnul ne imputerniceste sa ne iubim unul pe altul, nu numai „in cuvant si in vorbire, ci si in fapta si in adevar” chiar asa cum ne-a iubit Cristos pe noi! Amin!

Articolul este preluat de la situl Miscarea Strajeri din Romania.

Femeia cu doi banuti -predica scurta Ioan ‘Nelu’ Peia la Falticeni

Predica la Falticeni in 2010 la o biserica treaza.

Nelu (Ioan) Peia – Un mesaj despre Rugaciune, Ianuarie 2011

via AlfaOmegaTv.  Pe video veti viziona o introducere de 6 minute, dupa care Nelu Peia vorbeste despre ‘Rugaciune’:

Vizionati Nelu Peia – Lider Miscarea Strajerilor – Predica si Proorocie pentru Statele Unite,  Chicago din 23 Ianuarie,2011 aici:

Nelu Peia – Lider Strajeri, Predica la Chicago 21/01/2011 Biserica Philadelphia Romanian Church of God:

Nelu Peia – Lider Miscarea Strajerilor, Predica si Proorocie in Chicago

Fratele Nelu Peia a fost invitatul Bisericii Philadelphia Romanian Church of God din Chicago la saptamina de rugaciune pe data de Ianuarie 20,21, si 23, 2011. Urmariti mai jos predica de la programul de Dumnica dimineata 11/23/2011 care se incheie cu o proorocie ce el a avut-o din partea Domnului cu privire la Statele Unite ale Americii.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari