Studiu: Copiii care petrec mai mult timp cu taţii lor au un IQ mai mare

Father and son baby

Copii care petrec mult timp alături de taţii lor au un IQ mai mare potrivit unui studiu realizat de academicienii de la Universitatea din Newcastle, informează The Telegraph.

Cercetătorii au avertizat că nu este îndeajuns ca părinţii să trăiască împreună, ci tatăl trebuie să fie implicat activ în activităţile odraslei lor.
În cadrul studiului mamele au fost întrebate cât de des tatăl participa la activităţiile copilului (citit, jucat etc). Aceştia au găsit că acei copii ai căror taţi au petrecut mai mult timp cu ei au un IQ mai mare şi că sunt mai sociabili decât copii care au primit mai puţină atenţie.

CITESTE mai MULT – http://www.businessmagazin.ro/actualitate/studiu-copiii-care-petrec-mai-mult-timp-cu-tatii-lor-au-un-iq-mai-mare-14956363

Reclame

Între viață și moarte: Religia în SUA

Pew research statistics

Moartea religiei a fost anunțată cu mult timp în urmă. La vremea respectivă, a fost un anunț curajos, dacă nu nebunesc, însă sondajele din ultimii ani arată că aceasta ar fi direcția. Dar va fi acesta și finalul?

Per total, neafiliații religios numără 56 de milioane de americani, cu 33 de milioane mai mult ca în 2007, ceea ce înseamnă o creștere de la 16% la 23%. Această categorie îi include pe cei care se declară atei și agnostici, care sunt sub 5%, dar și pe cei care „nu aderă la nimic, în mod special”. Studiul arată că printre aceștia se numără foști creștini. Aproape un sfert dintre persoanele care au fost crescute creștine au părăsit acest mediu, reprezentând acum 19% dintre adulții americani. Cei mai mulți dintre aceștia au plecat din bisericile protestante tradiționale și din bisericile catolice.

Oamenii sunt din ce în ce mai înclinați spre diversitate, îndreptați către includerea altor culturi și religii, toleranți față de diversitatea religioasă în cuplu, familie, relații și cer aceeași flexibilitate și din partea instituțiilor religioase. Aceste informații vin asociate și cu o gândire mai critică față de propria credință și faţă de propriile ritualuri.

Un adversar al religiei ar fi puterea pe care știința o are asupra formării minții. Aici, Wolpe se referă la faptul că majoritatea instituțiilor educaționale sunt pur seculare. Ele sunt ospitaliere în faţa unei mentalități seculare și științifice, nu a unei mentalități religioase, care este mai degrabă o minoritate tratată cu indulgență, dar și cu superioritate. În bestsellerul Sapiens: A Brief History of Humankind, autorul proclamă că toate valorile umane sunt construcţii sociale, că toate religiile sunt motivatori mitologici și că știința nu are dogme, lucruri admise ca adevăruri pe majoritatea holurilor academice.

Citeste mai mult aici –

 

Paul Washer – Biblical Manhood – Ce nu este un bărbat – (video 69 min. subtitrat)

VIDEO by ibhglobal from HeartcryMissionary.com ENGLISH with Romanian subtitles (subtitrare in Limba Romana). (Photo credit Vimeo version of English video)

ROMANIAN: Paul Washer vorbeşte despre ce înseamnă să fii bărbat. Eşti tu un bărbat conform cu ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu?

Biblia presupune ca daca esti tanar nu ai intelepciune. Si motivul pentru care presupune aceasta e pentru ca intelepciunea nu e ceva cu care te nasti. Te nasti cu exact opusul. Biblia invata ca nebunia este legata de inima copilului. Deci ce trebuie sa vedeti e ca in tinerete, in a fi tanar, aceasta aduce cu sine ideea nebuniei, a nu avea intelepciune,  a nu sti cum sa actionezi. Acuma, daca mergi in multe locuri din lume, in special in zone tribale, daca am putea lua masina timpului, ne-am intoarce in timp am vedea ceva foarte diferit fata de ce vedem azi. Foarte, foarte diferit… Si am vedea barbati antrenand baieti. Nu am vedea baieti fiind cu baieti. Aproape niciodata baieti cu alti baieti. Cu greu am vedea un tanar impreuna cu tineri. Aceasta era practic considerat un tabu. Era gresit. De ce? Pasajul acesta din Proverbe 13. Cum spune acest pasaj, ar promova nebunia. Un nebun plus un nebun nu da un intelept. Si deci, cand ai un grup de nebuni mergand impreuna in aneeasi directie, ai o absoluta nebunie, la cel mai inalt grad.

Chiar si in afara culturilor biblice poti vedea asta. Acum, de ce punem tinerii nostri impreuna astazi? Adica, de cand sunt la cresa pana chiar dupa facultate barbatii tineri stau cu tineri si cea mai mare influenta in viata unui tanar o au alti tineri. De ce facem asta? Si nu numai ca fac asta in lumea laica, dar fac asta si in biserica. (4:00)

 

 

Insemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor – Doar 33% dintre oamenii religiosi se simt vinovati de folosirea pornografiei

1 Timotei 4:2 – ..însemnaţi cu ferul roş în însuş cugetul lor.

O satistica interesanta si putin surprinzatoare, dintr-un studiu raportat la Semnele Timpului.

„Folosirea pornografiei pentru excitarea sexuală i-ar face pe 15% dintre nereligioşi să se simtă vinovaţi, adică jumătate faţă de persoanele religioase (33%).”

Mai mult de 4.000 de persoane au participat la acest sondaj, desfăşurat între 25 şi 30 ianuarie. Iata rezultatele:

Baptiştii, musulmanii şi penticostalii resimt cel mai puternic sentimentul de vinovăţie pentru păcate legate de sex, precum pornografie, contracepţie şi relaţii sexuale premaritale şi extramaritale.

Aproximativ 16% dintre oamenii religioşi se simt vinovaţi când vine vorba despre aceste patru păcate, comparativ cu doar 3% dintre cei care nu aparţin niciunei religii, arată un sondaj realizat de YouGov.

Dintre catolici, doar 14% au declarat că s-ar simţi vinovaţi pentru vreunul dintre aceste păcate. Folosirea cotraceptivelor i-ar face pe 5% dintre catolicii „cu numele” să se simtă vinovaţi şi pe 12% dintre catolicii practicanţi, scrie Guardian.

În ceea ce priveşte relaţiile sexuale premaritale, 20% dintre persoanele religioase s-ar simţi vinovate, comparativ cu 5% dintre cele nereligioase.

Folosirea pornografiei pentru excitarea sexuală i-ar face pe 15% dintre nereligioşi să se simtă vinovaţi, adică jumătate faţă de persoanele religioase (33%).

Florin Ianovici – Amiciţia și Prietenia – Relaţia dintre un băiat și o fată – Seara de Tineret Betel București Marţi 26 Martie 2013

ianovici 26 martie 2013 rodiagnusdei

Suntem in al treilea capitol pe care ni l-am asumat cu privire la relatii. Primul capitol a fost – Relatia cu tine insuti. Pentru ca, pe pamantul acesta nu vei putea niciodata sa iubesti pe aproapele tau, atunci cand tu nu poti sa te respecti pe tine insuti. Biblia spune sa ne iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine, si atunci, intrebarea pe care ne-am pus-o la primul capitol a fost: Cum poate cineva iubi, atunci cand pe el insusi se dispretuieste? Al doilea capitol a fost acela al relatiei cu Dumnezeu, pentru ca unul din apostolii Domnului Isus Hristos a exclamat la un moment dat, „Domnul meu si Dumnezeul meu”. Relatia cu Dumnezeu nu este o relatie mostenita. Relatia cu Dumnezeu este o relatie personala.

flori flowers young womanAcum, in aceasta seara, intram in cel de al treilea capitol pe care l-am asumat. Probabil ca vor merge aceste niveluri ale relatiei mult mai adanc, incepem relatia dintre un baiat si o fata. Dumnezeu stie cand vom termina.  De ce este important sa discutam acest lucru, dragii mei si va rog sa fiti atenti. Nu va fi o predica lunga, dar nici scurta. Unde sa te uiti in Biblie? E putin cam dificil pentru ca atunci cand vorbim despre relatia intre un baiat si o fata, nu se gaseste un capitol in Biblie care se numeste „Relatia dintre un baiat si o fata”. De regula, parintii sunt primii care ne educa si ne spun, si sunt primii care gestioneaza tineretea, adolescenta, si de obicei parintii se impart in doua categorii. Unii care spun, „Nu ai voie,” si unii care spun, „Ai voie, dar ai grija,” asta e in cazul in care ii intrebi.

Exista, de asemenea o opinie care ti-o exprima prietenii. Dar, si aici prietenii se impart dupa mediul pe care-l frecventezi. Daca vei intreba prietenii de la scoala, cum trebuie sa fie o relatie dintre un baiat si o fata, iti vor spune parerea lor. Daca vei intreba prietenii de la biserica, s-ar putea sa aiba o opinie diferita. Depinde acuma pe cine intrebi. Acuma, ce spune Biblia despre relatia dintre un baiat si o fata? E foarte dificil si am sa va spun de ce. Poate sa-mi spuna cineva, ce varsta avea Adam cand Dumnezeu i-a adus-o pe Eva? Nu poti sa sti. Puteti sa-mi spuneti cat timp a curtat Isac pe Rebeca? Spune Biblia ca a vazut-o si a luat-o. Ea si-a ridicat ochii, el si-a ridicat ochii, a placut-o si a zis, „Gata”. Poti sa zici, „Pai, Iacov a curtat-o pe Rahela 7 ani.” O fi bine sa fi 7 ani logodit? (Photo via http://us.123rf.com/)

Vorbim despre compatibilitate in relatii. Trebuie sa aiba statute, cat de cat egale. Dar, cum pui problema intre Rut si Boaz? Statut social. Cum pui problema diferentelor de varsta? Nu stiu daca stiti, Boaz era mai ‘nascut de vreme’. Exista timpul acesta in care noi spunem, „Eu iubesc pe cine vreau.” Te uiti in Biblie. Ce ne poate spune Estera de ‘eu iubesc pe cine vreau?” Ce alegere a avut Estera? N-a avut. Vedeti, nu-i usor sa te duci in Biblie , sa spui, „Aici este capitolul care mi se potriveste”. Timpul nostru este un timp dificil. Are o dinamica aparte. Putem extrage si am vazut foarte multe situatii in care oamenii au luat din Biblie anumite secvente pe care au inceput  si au incercat sa le aduca la timpul nostru present. De obicei se refera la atitudini caracteriale. Spre exemplu: Va spuneam despre o imprejurare in care Iacov, fiind politicos, si scotand apa de la fantana a castigat-o pe cea mai frumoasa fata din tinut. Si iata ce inseamna politetea, bunul simt, cat mult castig poate sa aduca. Dar, inca odata spun: Cand vorbim despre relatia dintre un baiat si o fata, nu veti gasi un capitol in Biblie, care sa numeasca relatia dintre un baiat si o fata:

  1. Cand incepe?
  2. Cum trebuie sa fie cei doi?
  3. Ce trebuie sa spuna mama si tata?
  4. Ce parere are pastorul?

Nu-i usor, si cineva, pana la urma, trebuie sa-si asume o responsabilitate, pentru ca timpul nostru este un timp dificil. Mi-am notat eu cateva coordonate ale timpului nostru. Fetele cocheteaza deja de la 12 ani. La 18 ani au deja 2-3 prieteni fosti. Eu nu va spun lucrul asta ca imi place. Va spun lucrul asta cu durere in suflet. La 16 ani, daca ii spui cuiva, „De ce te ti de mana?” Iti spune, „Dar tu dupa ce planeta ai coborat?” Tinutul de mana la 16 ani pare desuet. Sa pui alte intrebari, deja, e rusinos. Nici n-ai dreptul sa o spui. Suntem si facem parte intr-un timp in care  suntem extrem de preocupati de imaginea de sine. Intreaga societate este preocupata de imaginea de sine. Este o lume care construieste putin inlauntru. Dar este o lume care sia-r da totul ca sa construiasca la nivel de imagine. Imaginea este totul.

Exista un timp in care am vazut ca adolescentii, si sa fiti atenti la ce va spun in seara aceasta, ne grabim sa ne maturizam. Adolescentele vor sa arate precum femeile si adolescentii vor sa arate precum barbati. Ne grabim sa ne maturizam si ma uit, cat chin si cata truda ca adolescentii sau adolescentele sa arate, daca se poate, cat mai maturi. E o graba in privinta aceasta. Mentalitatea timpului nostru  si in special cat priveste tineretea, este ceva de genul „Ia tot si da cat mai putin”. Sau daca vrei, maximul de rezultat, cu minimum de efort. Cam asta ar fi tendinta generala pe care eu o observ.

Cel mai mare atac al societatii astazi, pentru ca ceea ce vrea sa desfiinteze cel rau si ceea ce nu-i place diavolului este Biblia. Intotdeauna, cand cel rau a reusit sa inchida scriptura, pentru constiinta omului, batalia-i castigata. Atacul cel mai puternic in ziua de astazi este atacul pe care l-am numit uniformizarea. O fel de nivelare. Au icercat-o cu succes comunistii si au reusit-o. Spuneam eu intr-una dintre seri, cand am ajuns in armata, pe toti ne-au tuns zero. Nimeni nu arata frumos tuns zero. Jumate de ora am ras unii de altii si apoi am plans. Dar, de ce au facut lucrul asta? Sa ne niveleze. Un om care are parul cret si mai des e mai frumos ca un om care nu are. Sa zicem, ca o ideie. Cand il tunzi, toti is la fel. Ne-au imbracat in uniforme, ne-au dat un numar matricol si aveam bocanci in picioare. Dar nu mai era nici o diferenta. De odata nu mai conta.

Si societatea va cauta tot timpul sa uniformizeze, sa niveleze. Si acesta este atacul cel mai puternic al zilei de astazi. Este un atac fara de precedent, pentru ca un atac de felul acesta loveste in ordinea naturala. Atacul se da acolo unde este baza, la ordinea naturala a creatiei, pentru ca Dumnezeu ne-a facut diferiti, cand ne-a facut pe noi. Pentru ca Dumnezeu vrea sa fim diferiti. Pentru ca Dumnezeu se bucura de diversitate, pentru ca Dumnezeu ne-a construit intr-un fel in care trebuie  sa cautam sa ramanem asa cum Dumnezeu ne-a facut. (Continuare sub video)

A-ti auzit de haine unisex? Cum sa nu auziti? Nu mai conteaza acuma. Deci exista haine mixte, exista zone mixte, exista preocupari mixte si daca se poate sa fie lucrurile cat mai putin diferentiate. Uitati-va la vocea democratiei astazi. Vocea democratiei este aceea in care sa se stopeze diferentele dintre oameni. In baza acestui cuvant, acestei sintagme, egalitati e sansa, femeia, daca se poate, sa fie egala cu barbatul in toate. Spuneam eu, asa, putin amar, ca revolutia asta a feminista a reusit sa adauge femeii  care avea deja sort de bucatarie si o salopeta. Foarte interesant. Ea a fost si este egala cu barbatul, ca munceste cot la cot. Dar, nici odata barbatul nu va spala vasele in bucatarie. El ramane ce a fost intotdeauna. Numai ca femeia, pe langa ceea ce a fost menita sa faca, sau zic eu, i se atribuia acest rol si le mai lua si pe altele suplimentare. Si uitati-va dumenavoastra la aceasta tendinta generala: Egalitate de sansa.

Daca vorbesti azi despre diferenta dintre barbat si femeie, vor sari femeile si vor spune: Noi vrem sa fim egale cu barbatii. Dumnezeu din ceruri se uita si spune, „Niciodata n-am vrut sa fie asa”. Cand zic despre egalitate de sansa, nu vorbesc despre discriminare. Nu vorbesc de acea ideie, dincolo de care sa dispretuiesti. Vorbesc despre bogatia diferentelor. Vorbesc despre farmecul diferentelor. Vorbesc despre fascinatia faptului ca suntem diferiti si ar trebui sa ramanem diferiti. Ar trebui ca baietii sa nu caute sa se efeminizeze si nici fetele sa nu caute sa se masculinizeze. Traim o societate in care ii vad pe baieti „dandy”. Asa o alura de parca nici nu mai sunt baieti. Vreau sa va spun ce ciudat mi se pare mie. Biblia spune ca femeia are o podoaba (parul) si uitati-va la tendinta de a rasturna ordinea creatiei lui Dumnezeu. Si ce credeti ca se afla in spatele ei? Acest nou conformism, care noi il promovam si ni se pare cool, Aceasta tendinta de a iesi in decor, acest efort permanent ca eu sa fiu mai cu mot. Pentru ca vreau sa fiu vazut. Te vad toti , dar ce nu sti tu e ce gandesc ei. Oamenii nu gandesc bine. A iesit in fata un baiat astfel si stiti ce am gandit eu? Ca e ultima data cand iese in fata, ca doara eu sunt pastorul bisericii, deocamdata.

Noi traim intr-o societate in care, daca se poate sa fim cumva nediferentiati, asta si-ar dori cel rau. Parca mergem de multe ori in hoarde, in haite (iertati-mi expresia). Eu mai ma duc sa-mi iau copii (de la orfelinat) si cand ies de la liceu, se napustesc, de-a valma, fara nici o logica. Ele baietoase, ei mm, ca sa nu zic altceva. Si ma tot duc si spuna asa, „Ceva rau se intampla si ceva nu este bine in tot ceea ce se intampla. Pentru ca in relatia dintre un baiat si o fata– Dumnezeu din ceruri s-a uitat si a zis, „Voi trebuie sa fiti diferiti. Cred ca orice baiat isi doreste o fata care sa fie feminina. Cand spun o fata feminina, nu inteleg cineva care sa se pisiceasca. Dar, inteleg cineva care sa aiba gratie. Cineva care sa aiba farmec. Nu-mi doresc in casa pe cineva care sa joace rugby. Si-mi doresc pe cineva care sa semene cu creatia lui Dumnezeu. (14)

Tendinta aceasta de uniformizare aduce cu ea un alt aspect. Bucuresti este orasul in care usor poti sa te ascunzi in umbra anonimatului. Nu-i mama, nu-i tata. Nu mai esti in orasel, nu mai esti in provincie. Si de cele mai multe ori, tendinta aceasta te face sa lasi garda jos. Cand te vede cineva, de a carui parere iti pasa, tu incerci sa te controlezi. Cand in jurul tau nu mai exista nimeni de care sa-ti pese, tu pur si simplu lasi garda jos. Si am vazut asa, cum din ce in ce mai mult, glumele proaste, dialogurile care incep de la nimic si merg spre nimic, o gandire din asta bolovanoasa caracterizeaza din ce in ce mai mult relatiile  dintre un baiat si o fata.

Intotdeauna Dumnezeu a vrut, ca atunci cand un baiat se intalneste cu o fata, sa aiba acel tremur si acea fascinatie, pe care Dumnezeu a facut-o sa existe intre cele doua creatii diferite. Dar noi din pricina faptului ca nu mai tinem cont de  modul in care Dumnezeu ne-a structurat, coboram lucrurile la un nivel, dincolo de care nu mai conteaza. (15 )

De ce am ales acest subiect? Datorita ranilor. De obicei, ea vine la mine, daramata, suparata. Sunt dese situatile astea. Dar si el, nu numai ea. Zice, „Frate-s amarat”. Zic, „De ce?” Zice, „Iubesc o fata”. Si zic, „pai ce e rau in asta?” „Pai e rau,” zice, „pentru ca am vorbit cu ea si ea mi-a zis, ‘Nu, eu nu te iubesc’. Pai da, dar …” „Pai,” zice ea, „noi suntem decat frati”. Sau zice ea, „Frate, dar mi-a dat semnale si cand am vorbit cu ea, mi-a zis, ‘Da, tu nu esti decat un frate'”. Dragii mei, unde este amicitie si unde este iubire? Care sunt limitele, cum incepe? Cum devine? Care-i diferenta dintre astea doua? Pentru ca baietii nostri, (ai bisericii) in mai multe situatii, pe care le-am cunoscut eu, au un fel de a fi, un fel de Don Juan, un fel de flirtare din aceasta permanenta. Si in relatiile pe care le au unii cu altii, dau de inteles foarte multe lucruri, dar cand sunt intrebati, zice, „Ah, nu!”

1. Natura noastra esentiala:Baiatul ramane baiat,fata ramane fata

In biserica, cui ii e foame si nu mananca, foame o sa-i fie si la iesire. Dumnezeu nu e obligat ca in biserica sa suspende legile. Cui e sete in biserica, va trebui sa bea apa, nu sa se roage la Dumnezeu sa nu-i mai fie sete. Dumnezeu nu anuleaza legile naturale. Si in biserica un baiat ramane baiat si o fata ramane fata. Asta e natura noastra esentiala. Si apoi este sora si apoi este frate. Noi avem aceasta gresita intelegere a lucrurilor si spunem in felul urmator, „Daca esti sora mea, sau daca esti fratele meu, atunci ar trebui sa ma inteleaga, ar trebui sa ma pot exprima cum doresc, pot sa fiu cat de relaxat vreau eu… Nu-i asa. Inainte ca o sora sa fie sora, e fata. Inainte ca un frate sa fie brate, e baiat. Bagati bine de seama cum vorbiti intre voi cand mergeti  in lucrare. Bagati bine de seama cum va relationati unii cu altii in grup. Cand luati microfonul in mana si cantati, dincolo de faptul ca ea e sora si tu esti frate, el e baiat si tu esti fata. Intodeauna povestile incep in asa fel: Mergem in lucrare impreuna, discutam, dupa care incepem sa avem discutii private, conversatii mai apropiate.

Ne impartasim, la inceput, de lucrare. Ce playlist avem astazi. Cum ai cantat. Si-i spui, „Bine ai canta”. Si spune si ea, ‘Bine ai cantat si tu”. Si apoi, mergeti sa beti o cafea sa va spuneti ce bine a-ti cantat. Si de la grup, facei perechi, doi cate doi. Dragii mei, nu-i rau ca prieteniile care duc spre casatorie trebuie sa se formeze din launtrul lucrarii. Dar, in momentul in care voi doi v-ati dat seama ca amicitia, lucrarea din grup nu mai este ea prioritara si acuma prioritari sunteti voi, care care trebuie sa aveti o relatie in privirea casatoriei, faceti un pas inapoi si nu amestecati lucrurile intre ele. In momentul in care voi va-ti cunoscut altfel decat tovarasi in lucrare, in momentul acela in care stiti ca v-ati uitat unul la altul si s-a aprins ceva, faceti un pas in spate si din momentul acela concentrati-va pe voi insiva, evaluati-va, masurati-va si nu-i mai zapaciti de cap pe ceilalti, pentru ca dati semnale gresite.

2. Cand sunt amic cu cineva?

si cand dau eu semnale ca as vrea sa fiu prieten? Amicitia are zone de interes comun. Amicitia cauta afinitati. Amicitia cauta schimb de idei. Amicitia cauta sa schimbe adevaruri. Cand vorbim despre amicitie nu avem in vedere, in mod deosebit persoana ci zonele de interes comun. Intotdeauna amicita va cauta acea zona comuna. Daca vreti: Amicitia are o intrebare- Si tu esti preocupat de lucrul asta? Si tie iti place lucrul asta. Prietenia nu se concentreaza pe schimb de idei. Prietenia care are la baza iubirea nu se caracterizeaza prin zone comune de interes. Prietenia cauta un om. E diferenta. Amicitia iti aduce prieteni. Pe cand, prietenia cauta un om. Intotdeauna omul care intra intr-o relatie de prietenie se va concentra partener. Cel ce doreste sa iaba o relatie de prietenie, va cauta sa aiba langa el un om. Pe cand, amicitia inseamna schimb de idei, inseamna afinitati, zone compatibile in care stam, schimbam idei si avem diferite discutii.

Numai ca, atunci cand noi nu delimitam bine ariile, intram in confuzie, ne pacalim pe noi insine si trimitem semnale false si catre cei din jurul nostru. Amicitia, de cele mai multe ori are in vedere discutii. Cand eu am insa un prieten, ma concentrez pe el. Amicitia se bucura de oricine si imparte cu oricine. Iubirea nu imparte- adica, cum sa ti-l dau tie? E al meu. Deci, intr-o amicitie e bine venit oricine, si al treilea, si al patrulea, si al cincilea. Intr-o prietenie, cum iti dai seama ca fata aceea il place pe ala? Pai, ai sosit tu langa ea si de odata s-a schimbat la fata. Atunci nu e amicitie. Inseamna ca tu ai alte asteptari. Intotdeauna, intr-o relatie intre doi, vezi ca te-ai apropiat si vezi ca nu esti bine venit, atunci nu sunteti amici, atunci este o prietenie. Dragii mei, delimitati-va bine in seara aceasta zona amicitiei si zona prieteniei si stati de vorba si dati niste semnale foarte clare. Vezi articol in engleza – Can Men and Women be just friends? photo via www.brucesallan.com

Poate fi un baiat si o fata doar amic?

Aceasta este teza biblica. Poate fi un baiat si o fata doar amic?
Argumente PRO:

  • Pentru ca prietenia este bazata pe incredere si nicidecum pe invidie, cum se obisnuieste la fete. Zic ele: Mai bine e sa fi prietena cu un baiat, ca la fete este invidie si sunt nesincere. Dar, un baiat nu e invidios si spune adevarul pe fata.
  • Prietenia intre un baiat si o fata este trainica, pentru ca ei se sfatuiesc reciproc. Cu alte cuvinte, de regula, contrariile sudeaza relatia.
  • Exista mai multa transparenta si comunicare  mult mai buna
  • Exista prietenie deoarece baietii sunt mult mai obiectivi si mai reali intr-o relatie, ca sa dea cu parerea asupra unor probleme.
  • E mai bine sa fi prietena cu un baiat, ca daca ti se strica ceva, repara gratis.
  • Fetel sunt mai sentimentale, dramatizeaza foarte usor, pe cand baietii judeca totul la rece. Cantaresc bine lucrurile inainte de a le face publice. Baietii, daca au ceva de zis o zic. Fetele tin totul in ele si apoi izbucnesc.

Dar, 80% dintre oameni intervievati zic ca o relatie intre baiat si fata nu poate sa existe.

Argumentele CONTRA:

  • Nu poate exista prietenia intre un baiat si o fata, deoarece, ea totdeauna sfarseste cu suferinta. Adica, unul din cei doi se poate indragosti. Adica, in cele mai multe povesti din acestea „Eu sunt frate si tu-mi esti doar sora”, s-a terminat cu faptul ca unul dintre ei s-a indragostit de celalalt. 
  • Nu se poate pentru ca nu poti sa-i spui chiar fiecare detaliu. Prietenia in care ai ascunzisuri nu e prietenie. Aceea e servitude. Prietenia in care nu spui totul robeste, iar prietenia in care spui totul elibereaza.
  • Dace el este prieten cu ea, si el are o alta relatie de prietenie, in sensul de a se casatori, apare gelozia. Sa pun o intrebare simpla. Cum ar fi tu, casatorit, sa vina sotia sa-ti spuna, „Eu am un prieten bun.” Cred ca iei foc. „Am un prieten bun si nu esti tu”. Cum adica sa nu fiu eu?
  • Prietenia unui baiat si o fata dureaza pana la casatoria unuia din ei, pe cand relatia intre doua fete si doi baieti poate dura o vesnicie. (32)

Pe ce poszitie ma situez eu si care e sfatul pe care il dau eu? Nu exista nici un exemplu biblic in care un baiat sa fie prieten cu o fata. De ce vrei sa fi tu prieten cu un baiat la 14, 15, 16 ani? De cele mai multe ori vrei sa fi prietena cu el pentru ca asa e moda. Si tie iti este clar ca raman sanse foarte mici ca tu sa ramai prietena cu el pana la casatorie. Stau si ma framant deseori. De ce incep fetele prietenia la 14, 15 ani? Sau baiat la 15 ani cauta prietena. Ma framanta intrebarea asta teribil. Va spun eu de ce. Pentru ca este moda. Pentru ca este presiunea sociala, pentru ca asa fac toti in liceu. Pentru ca asa fac toti pe strada ta si este cool, este extraordinar. De cele mai multe ori cautarea aceasta de un prieten sau prietena la o varsta frageda, sa fie o expresie ca acasa, nu ai primit din partea parintilor acea nevoie de ocrotire si n-ai primit acea stare de statut pe care parintii trebuie sa ti-o acorde tie.

Multi spun ca se simt singuri si singure. Aceasta singuratate e obiectiva. Nu e mama, nu e tata, sunt ocupati, nu-ti dau atentie. Dar, mai exista o singuratate vinovata, care se datoreaza plictiselii. Si sa stiti dragii mei ca plictisit la 14 ani se intelege astfel- puturos, comod, pentru ca singuratatea aceasta pe care o ai la 14-15 ani si vrei sa o umpli cu o prietenie, se datoreaza  faptului ca n-ai investit in nimic. O multime de adolescenti, habar nu au de lucruri elementare. Nici nu mai vorbesc si nici nu am vreo pretentie de cultura. Dar, macar lucrurile elementare din viata nu le fac. Stiti care e proba cea mai buna? El e plictisit, vrea o prietena, dar camera lui e un dezastru. In fiecare zi e tsunami in camera lui.

Inca un lucru, dar sa ma priviti in ce va spun, ma doare sufletul: Nici o relatie cu Dumnezeu. Vin la biserica multi dintre ei, dar nici o relatie cu Dumnezeu. Nu-i acorda lui Dumnezeu exclusivitatea pe care trebuie sa i-o acorzi lui Dumnezeu. Dumnezeu nu e prioritar. Dumnezeu este esential in viata. Dumnezeu nu este marginal in viata, Dumnezeu este central in viata noastra.  Tu la 15 ani nu ai o relatie cu Dumnezeu, ca nici nu poti sa il intelegi pe deplin, dar tu vrei sa ai atentie din partea cuiva intr-un mod exclusiv. Dar, tu nu esti capabil sa acorzi atentie lui Dumnezeu intr-un mod exclusiv. Cineva zicea: Cand doi „vai de mine se intalnesc”, atunci devin „vai de noi”.

Cand incepeti o relatie la o varsta imatura, ca faceti un rau extraordinar, pentru ca structura voastra nu poate duce  ceea ce voi a-ti inceput. In cartea Cantarea Cantarilor, care este singura sintagma care apare de 3 ori?  „Nu straniti dragostea pana nu vine ea”. Nu o starniti, de ce? Nu o puteti duce. Urmele care se lasa sunt adanci.  Ce presupune o relatie? Presupune timp, disponibilitate si efort. Nu creste o relatie fara timp, disponibilitate si efort. Si tu ai 15 ani. Tu ai teme, o gramada. Tu trebuie sa mergi la scoala. Te duci in mall si stai cu prietena sau prietenul tau. In detrimentul a ce? Educatie, care si asa e precarie. O multime de oameni s-au nenorocit pentru ca la 16 ani are copil. Ce se va intampla cu un astfel de om? Zece ani de acum va train la limita saraciei. Zece ani de acum incolo va fi povara pe statul roman. Va da copilul la orfelinat, sau copilul va sta acasa. Si uite asa, cu succes vine Satana si nenoroceste o intreaga tara.

Aceasta e puternica interventie a celui rau, care nu suporta si vrea sa intoarca toata ordinea naturala a lucrurilor. Nu suporta modul in care Dumnezeu l-a facut pe om. Cum? Responsabil, matur, care sa-si asume o iubire intr-un mod responsabil. Este o diferenta enorma intre a iubi si a avea o patima oarba, datorita faptului ca sunt doua sisteme in lume: Hollywood-ul care ne-a inebunit de cap, si ar trebui sa fie Holy Bible, care ar trebui sa ne restructureze. Noi traim datorita unei imaginatii starnita de filme. Ganditi-va bine ce faceti, prietenia la ce varsta o aveti si de ce aveti aceasta prietenie.

Nu va mai lasati purtati de sentimentalismul asta ieftin. La 15 ani, nu mi-a trecut prin cap sa am prietena. CIteam carti cu sacul. Eu nu spun ‘faceti ca mine”, dar intelegeti ca la varsta asta nu-i prietenie, este un simulacru, este o comedie urata. Omul care vrea sa aiba o prietenie trebuie sa fie matur, sa fie responsabil, sa fie ancorat in Dumnezeu, sa aiba o educatie, sa poata sa dea ceva in mod real. Sa nu cadeti in capcana faptului de a crede ca o fata si un baiat sunt ‘doar prieteni’. Eu nu crde lucrul asta. O fata si un baiat sunt tsructural formati diferit. Mai de vreme sau mai tarziu, ochii se vor deschide. Si sa nu uitati niciodata. Puneti limite, fiti cuvinciosi. Si ultimul lucru: Nu starniti dragostea pana puteti sa o duceti. Emotional, nu sunteti capabili. Intelectual nu o puteti duce. Responsabil, din punct de vedere social-economic nu o puteti duce.

Ianovici Betel 2013

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

youtube.com/watch?v=rFNB46Dau2M

Nelu Brie – La casele de schimb – Trei observatii sub forma de avertisment – Biserica Emanuel Anaheim California 24 Martie 2013

Alte predici recente – NELU BRIE-

Nelu Brie Emanuel

Matei 21:10-17

Cînd a intrat în Ierusalim, toată cetatea s’a pus în mişcare, şi fiecare zicea: ,,Cine este acesta?„ 11 ,,Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii„, răspundeau noroadele. 12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, 13 şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.„

14 Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i -a vindecat. 15 Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!„ s’au umplut de mînie.

16 Şi I-au zis: ,,Auzi ce zic aceştia?„ ,,Da,„ le -a răspuns Isus. ,,Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?„ 17 Şi, lăsîndu -i, a ieşit afară din cetate, şi S’a îndreptat spre Betania, şi a ramas acolo.

Trei observatii sub forma de avertisment care apostolul Pavel le-a lasat in epistolele sale:

  1. Apostolul Pavel a anuntat ca vor veni vremuri cand oamenii se vor lasa de credinta. Nu poti sa te lepezi de ceva ce n-ai. Pavel a anuntat ca in vremurile din urma, oamenii se vor indeparta, se vor lepada de credinta.
  2. Apoi, Pavel a avertizat ca vor veni vremuri grele pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru biserica ce se tine in credinta vor veni vremuri grele.
  3. Avertizmentul al treilea, tine de faptul ca in vremurile de pe urma biserica va fi o biserica amestecata, adica comunitatile vor fi comunitati amestecate, in sensul in care, in comunitati vor fi oameni care nu vor suporta nicicum invatatura sanatoasa. Este extrem de greu sa slujesti in asemenea vremuri, sa sti ca Dumnezeu iti cere sa proclami cuvantul si sa sti ca intre cei care te asculta sunt oameni care pretind ca-l iubesc pe Dumnezeu si totusi nu-L iubesc.

Domnul Isus a intrat in Ierusalim. Mergand in cetate, El a tintit spre templu. A intrat in templul lui Dumnezeu. De observat e ca Domnul Isus a restaurat templul. Templul lui Dumnezeu devenise cu totul altceva decat se intentionase, atunci cand a fost zidit. La inaugurarea templului, slava lui Dumnezeu s-a coborat peste templu si impresia slavei lui Dumnezeu a fost atat de puternica, incat preotii au trebuit sa iasa afara. Nu au mai putut sa faca slujba din cauza slavei lui Dumnezeu. Timpul a trecut, lucrurile s-au schimbat si-n vremea in care Domnul Isus intra in templu, Dumnezeu nu-si mai poate face lucrarea din cauza prezentei masive a oamenilor neascultatori de Dumnezeu. Acolo, in situatia aceea, Domnul Isus a facut un lucru foarte sugestiv.

Intrand in templu, prima data in curtea neamurilor, a dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei. In acest verset se gaseste o semnificatie. De fapt, ce se intampla in acea curte a neamurilor. Oamenii veneau la templu ca sa-si aduca jertfe. Cei care calatoreau de departe, nu puteau sa se insoteasca cu animalele de jertfa, ci aduceau cu ei bani, urmand ca la templu sau in Ierusalim sa cumpere animalele pentru jertfa, dupa aceea sa aduca sacrificii lui Dumnezeu. Problema era insa, ca la templu nu mergea cu orice fel de moneda. Nu puteai sa cumperi cu orice fel de moneda. Evreii aveau o sensibilitate pentru monede, cum sa tii in visteria templului o moneda a Cezarului? Asa ceva este o idolatrie. Atunci s-au gandit sa rezolve problema intr-un fel foarte ingenios. In curtea templului au fost asezate niste case de schimb. La templu au facut o moneda a templului, o moneda sfanta. Au pus casele de schimb in curte, de unde puteai sa cumperi moneda cea sfanta, venea-i cu banii tai lumesti la templu, acolo ti-i schimbai in bani duhovnicesti, dupa aceea puteai trece in templu. Era un fel de ‘exchange office’ sau casa de schimb.

Acolo se intampla un transfer foarte interesant. Valorile, continutul, fluxul, care exista in banii pagani se transforma prin banii templului in valori spirituale, tolerate, de dorit. Pe Isus l-a deranjat acest comportament si a rasturnat mesele. M-am gandit ca exista niste case de schimb si in curtea miscarii evanghelice contemporane. M-am gandit ca exista case de schimb la care se convertesc valori seculare, lumesti, concepte, filozofii pagane, nebiblice. Dar, care trecute pe la casele de schimb se transforma in moneda templului si sunt acceptate in miscarea crestina evanghelica din vremea noastra. Pe dumneavoastra nu va cunosc, il cunosc pe fratele Lazar, invatatura dumnealui, nu-mi fac mare grija. Desi, nici odata garda nu trebuie sa fie lasata jos. Apostolul Pavel a spus despre sine, „Chiar daca eu v-as spune o alta evanghelie- cu mine afara. Evanghelia Domnului Isus sa ramana.”

Exista o presiune teribila, care se exercita in vremurile noastre impotriva poporului lui Dumnezeu, bisericii lui Dumnezeu. Predica din aceasta dimineata am intitulat-o:

La casele de schimb

Acolo, la casele de schimb se intampla ceva. Vii, sa se vine cu moneda lumeasca, cu concept si filozofie straina de evanghelia Domnului Isus. Dar, care e transformata cumva si in interior devine acceptabila. Vom identifica 4 de asemenea monezi, care sunt convertite in monezi acceptabile, sau care influenteaza. Eu am ramas surprins sa vad cat de disponibila este miscarea evanghelica actuala sa se potriveasca acestor conceptii si sa se lase influentata in modul de a gandi evanghelia si viata de credinta prin prisma acestor conceptii.

  1. Primul concept filosofic – Umanismul
  2. A doua conceptie filosofica – Pragmatismul
  3. A treia conceptie filosofica – Pozitivismul
  4. A patra conceptie filosofica – Relativismul

Vezi notite din predica (FULL) sub video

1. Primul concept – Umanismul

Umanismul este o filozofie care declara ca scopul suprem al tuturor lucrurilor este fericirea omului. Ratiunea pentru care exista natura, si viata, toate binecuvantarile este fericirea omului. Scopul intregei existente este fericirea omului. S-a mers pana acolo ca s-a spus ca si Dumnezeu exista ca sa asigure omului fericirea. Viata este imaginata ca un imens Disneyland, in care omul este chemat sa se joace, sa se simta bine. Un filozof american Johnson a spus ca omul n-a fost facut ca sa munceasca. El a fost facut sa se joace. Munca este pretul platit pentru bilet. Umanismul ne invata ca existam ca sa fim fericiti. Dumnezeu exista ca sa fim fericiti. Ca ratiunea si sensul existentei este buna starea, implinirea si fericirea noastra. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb se transforma in adunari cu foarte multe lucruri care se predica.

Spre exemplu: Teologia Prosperitatii. Succesul este definit in termenii  buna starii pamantesti. Buna starea pamanteasca devine un criteriu dupa care iti dai seama daca cineva e duhovnicesc sau nu. M-am tot intrebat: Ce le va mai predica in aceste vremuri de criza. De exemplu, ce le va predica in Detroit celor caruia i-au luat casele si au ramas fara de joburi. Am aflat ce le predica. Spre exemplu: Vei primi inapoi tot ce ai pierdut- titlu de predica- cu conditia daca dai ce ti-a mai ramas. Trebuie sa sameni mai intai, ca sa-ti vina binecuvantarea. Este umanism si aceasta conceptie nu exista. La probele vietii nu ramane in picioare.

Daca este sa mergem mai adanc, vom observa ca in umanism exista doua orientari mari.

  1. Daca esti prieten cu Nietzsche, vei spune ca sensul vietii este sa acumulezi puterea. Putere, care are la baza buna starea materiala si putere cu care apoi vei influenta pe altii.
  2. Iar, daca esti frate cu.. mergand in antichitate cu  Epicur: Sensul vietii este placerea. Oamenii fug dupa buna stare si fug dupa placere, dupa a se simti bine. Acest concept „Eu exist ca sa ma simt bine”,  tot ce e in jurul meu exista ca eu sa ma simt bine- acest concept cand este dus la biserica face dezastru in biserica.

De fapt, de ce exista biserica? Sa ma simt eu bine. De ce predica pastorul? Ca sa am eu sentiment al buna starii si a binelui si a implinirii. De ce canta grupul de cantare? De ce canta corul? Raspunsul este la toate aceste intrebari: Pentru ca sa-mi placa, ca sa ma simt bine. Oamenii cauta sentimentul binelui. Cauta sa fie satisfacuti. Iar cand se incheie o slujba la adunare, ne ducem spre casa si vorbim unii cu altii. Cum a fost? Ti-a placut? Chiar intrebarea ‘ti-a placut’, sau felul in care ne uitam si masuram, socotim daca-i acceptabil sau daca nu-i acceptabil in functie de daca ne-a placut sau nu. Asta0i umanism, fratii mei.

Si-n ziua de Florii, trebuie sa spunem ca restaurarea templului lui Dumnezeu implica scoaterea acestor conceptii. Noi nu venim la biserica pentru a ne simti bine, desi, nici nu venim la biserica pentru a ne simti rau. Nu de aia venim la biserica, sa ne chinuim. Dar, esenta nu-i pentru noi. La casa lui Dumnezeu venim ca sa ne inchinam lui Dumnezeu. La casa lui Dumnezeu, eventual daca ne gandim la comunitate, venim ca sa zidim pe altii, sa oferim altora. Casa lui Dumnezeu nu exista, in primul rand, pentru buna starea mea. Casa lui Dumnezeu exista pentru gloria lui Dumnezeu, spre slava lui Dumnezeu. Si acolo, Dumnezeu trebuie sa fie proclamat, marturisit si noi sa ne inchinam Lui.

Cu presiunea umanismului pe ei, lucratorii, slujitorii, pot sa simta o ispita grozava. Ispita consta in faptul ca va trebui sa faca tot ce le sta in putere ca oamenii sa fie multumiti, sa fie bucurosi. Pai, daca el vine la biserica sa fie fericit si lumea exista ca el sa fie fericit, eu ca pastor ce misiune am in lume? Sa te fac pe tine fericit. Acesta este umanismul. Misiunea pastorului in lume nu este sa faca fericita biserica. Misiunea pastorului in lume este sa propovaduiasca adevarul lui Dumnezeu, sa ramana slujitorul lui Dumnezeu. Si cine ia aminte la cuvant si plateste pretul a smereniei, pocaintei, credintei, a lepadarii de sine va fi fericit, dar in termenii lui Dumnezeu, nu a umanismului secular.

Frati si surori, ce cautam, in esenta? Care este motivatia care ne impinge spre ceea ce facem? Pentru ca tot sub imperiul umanismului contemporan, bisericile evanghelice contemporane s-au comutat de pe evlavios spre divertisment. S-au mutat de pe reverenta cu frica de Dumnezeu si rugaciune spre divertisment si amuzament. Asa este. Vorba lui Tozer: Cand Dumnezeu pleaca dintr-o biserica, in loc ramane distractia. Si atunci, sub presiunea acestor cautari, oamenii, cautand ca urechile sa le fie gadilate, slujitorii simt ceva, ca dintr-un instinct, o ispita- apleacarea a deservii o asemenea comunitate cu asteptarile ei. Dar, daca facem asa, ne-am pierdut recunaosterea lui Dumnezeu. Adunarea s-a trasnformat in adunatura. Si Domnul Isus, cand o cerceteaza, daca o mai cerceteaza, pune mana pe bici. Frati si surori, va chem sa veghem in aceasta privinta cu totii.

A doua moneda, sau a doua filosofie care influenteaza gandirea evanghelica contemporana:

2. A doua conceptie – Pragmatismul

Aceasta filosofie este cel mai des intalnita. Poate cea mai simpla definire a acestui concept, am putea sa il exprimam in felul urmator. Ceva e bun sau e rau in functie de rezultatele pe care le produce. Rezultatul la care se ajunge arata  ca ce faci e bine sau e rau. Prin urmare, adevarul este definit in termenii rezultatelor. Morala este definita in termenii rezultatelor. Reformulata, aceasta conceptie spune: Scopul scuza mijloacele. Este o folosofie laica, o filosofie  lumeasca, n-are de a face cu Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Dar, aceasta filozofie sustine ca principiul al practicilor, al dorintelor, al proiectelor, al planurilor pe care le facem este rezultatul. Prin urmare, vom face ceva daca da rezultate bune. Daca nu da rezultatele asteptate, nu vom face. Marea problema este ca pragmatismul defineste si ce inseamna rezultat. De s-ar opri aici, dar el defineste si rezultatul. El nu spune doar ca rezultatul este esenta, dar iti arata si care rezultat e cel bun. Si acela este definit in doua feluri:

(1) Rezultatele acceptabile sunt cele legate de prosperitate si buna stare si popularitate si influenta. Asta-i. Intrebare: Cand un post de radio se numeste popular si de succes? Cand un post de televiziune de numeste de succes? Sau un ziar, un sait? Raspunsul este simplu: Cand are audienta mare. Succesul este definit in termenii audientei. Aceasta conceptie, trecuta pe la casele de schimb, intra in biserica si sa vedeti ce face ea. O biserica buna si de succes este aia cu o audienta maxima. Si care ne vom gandi in termenii pragmatismului ne vom gandi: Ce sa facem sa atragem audienta? Sa nu creada cineva ca exista pastor care sa nu se bucure ca vin oamenii la biserica, pentru ca succesul bisericii nu se masoara prin bancile goale. Dar, pentru pretul platit, sau pentru audienta asteptata, bag de seama ca in miscarea contemporana sa strecurat un flagel.

(2) S-au coborat standardele de dragul audientei. S-a schimbat mesajul de dragul publicului. S-a reorganizat inchinarea de dragul publicului. S-a reasezat, sa redefinit morala. S-a redefinit evlavia, s-a schimbat doctrina. Este adevarat ca unii n-au spus niciodata cu gura lor erezii, dar prin faptul ca n-au spus tot au devenit eretici prin omisiune. Ca s-au temut de oameni si au vrut sa fie populari. Adevarul este ca aceste presiuni se exercita asupra lucratorilor, asupra bisericilor, asupra felului in care intelegem lucrurile. Rezultatele sunt importante, dar nu definit in termenii pragmatistilor, ci definit in termenii lui Dumnezeu. Sa exemplificam: Felul in care pragmatismul religios in casele de schimb influenteaza viata bisericilor. Sa ne referim doar la principiul de piata.

Unul dintre cele mai elementare principii in economie e principiul de piata. De exemplu- un producator si un client. Producatorul se uita la buzunarul clientului si se gandeste, „Ce pot sa fac eu ca sa iau din buzunarul lui ceva bani? Si atunci inventeaza marfa pe care o pune intre el si clientIi vorbeste clientului de cat de importanta e marfa asta si cauta sa-l convinga s-o cumpere. Si el este un producator de succes, daca reuseste sa convinga pe cati mai multi sa cumpere ce a produs. Acuma, se intampla ceva. Clientul nu mai e multumit de marfa. Ce faci ca producator, atunci cand clientul nu-ti mai cumpara marfa? Primul lucru pe care- l faci e incetezi productia. Iar, daca se intampla sa ai pe stoc marfa nevanduta, primul lucru pe care-l vei face, vei cobora pretul, cat de jos cu putinta, numai ca sa scapi de marfa. Asta este economie, trecuta pe la casele de schimb, sa vina in biserica.

Noi suntem producatori, astia de aicea (la amvon), dumneavoastra clienti. „Nu-mi place acolo. Daca nu-mi place acolo, nu mai merg acolo”. Este pragmatism trecut pe la casele de schimb. Asta nu e evlavie. Atunci simt o presiune, ca predicator. Ce sa fac sa tin oamenii in loc, si sa atrag pe altii, de la alte magazine? Si atunci inovam. Schimbam marfa, adica. Nu mai producem. Incercam sa adaugam accesorii noi. Sa o transformam, sa o facem atractiva. Sa facem ceva, sa sclipeasca. Si apoi predica devine inserata cu tot felul de bancuri si de glume. S-a vazut ca clientilor le place sa rada.  Mesajul este golit de acuratetea lui. Si in loc, se aseaza tot felul de situatii. Fratilor, nu trebuie sa ne fie rusine de numele Penticostal. Ci trebuie sa traim intr-asa fel incat sa aratam ca acest nume este un nume demn. Confesional vorbind, sunt mandru de acest nume, dar trebuie sa traim la demnitatea acestui nume- copii ai lui Dumnezeu, plini de Duhul Sfant, care se tem de Dumnezeu si umbla cu frica de Dumnezeu si iubesc adevarul lui Dumnezeu si sunt plini de bunatate unii fata de altii.

Deci, exista acesta presiune sa schimbi mesajul, sa alterezi mesajul cu altceva, sau sa cobori pretul. Si la aceasta presiune de ieftinire a pretului s-a ajuns la ocolirea acelor lucruri care deranjeaza. N-am crezut vremurile din biserici in care pe oameni ii deranjeaza cand spui adevarul. Pe mine nu -au injurat oameni din lume pana acuma, dar oameni din biserica m-au suduit. Eu n-am luat o palma de la un necrestin, dar de la frati am luat. Ce vremuri traim? Si pretinde cu o mandrie, ca este mantuit si copilul lui Dumnezeu si cand colo el este un schimbator de bani. Daca dorim sa fim mantuiti  va trebui sa ramanem langa adevarul lui Dumnezeu, chiar daca platim cu pretul vietii noastre.

Amuzamentul, divertismentul, spectacolul de varietati a devenit liturghia, aproape oficiala, a unor biserici.

 A treia conceptie – Pozitivismul

Alta conceptie de viata seculara, conceptie de viata foarte populara in lume- sa fim pozitivi. Nu trebuie sa fi negativist, nu trebuie sa te gandesti la rau. Nu trebuie sa iti pui problema in mod negativ, trebuie sa gandesti in termeni pozitivi. Sa spui, „Eu pot, eu sunt frumos, eu sunt sanatos, eu sunt bogat, eu sunt de succes… s-au dus in Africa si acolo au spus, „Stai in fata oglinzii  si spune asa: I’m a rich man”. Asta-i sarac lipit pamantului. (30:00) „I am a healthy man” si tu ai cancer. Nu te vindeca Duhul Sfant, prin darurile Duhului Sfant, ci tu, prin puterea gandirii pozitiva. Forte din cosmos, le controlezi prin puterea gandului pozitiv si a cuvantului rostit. Unul, de la Oradea pana la Arad, prin cuvantul rostit o facut asfalt pe drumul ala de gropi. Asa a zis, cand a predicat in Arad. Eu cand m-am dus, dupa aia, era tot plin de gropi. Oamenii astia, iertati-ma, nici minte nu au. Spun niste lucruri de te uluiesti. Un om cu ratiune n-ar putea spune astfel de lucruri.

Dincolo de aceasta este o filozofie…. Haideti sa-i luam radacinile. NEW AGE – acolo sunt radacinile. Filosofia acestei conceptii este NEW AGE, care afirma: Tu esti Dumnezeu. In declaratiile de credinta a unei biserici am gasit textul: Noi suntem Dumnezei. ‘Dumnezeii nu se imbolnavesc dupa cum cainii nu zboara’ (scrie) in crezul lor. A trecut pe la exchange (casele de schimb). Ori, asemenea conceptii, surori si fratii mei, ne pot infecta gandirea. Ne pot infecta apoi caracterul, morala, viata si compromite mantuirea. Pozitivismul, interesant, spre exemplu: Cu gandirea pozitiva- terapie de gandire negativa. Post de 40 de zile de gandirea negativa prin inlocuire cu gandire pozitiva. Deci, nu post de mancare, ci post de gandirea negtiva. Nimeni n-a spus ca trebuie sa gandim negativ. Nimeni n-a zis ca noi trebuie sa zicem, „Eu sunt ala mai slab, eu sunt ala mai necajit.” Si tot timpul sunt deprimat. Dar, nici sa nu ne ametim cu apa rece.

Crestinii sunt oameni lucizi la minte. Si cine este hranit cu evanghelia Domnului nostru Isus este lucid la minte. Pentru ca, problema asta cu pozitivismul, iata unde ne duce: Studierea nevoilor oamenilor. „Ia sa vedem, ce-i pentru ei pozitiv?” Sociologi, psihologi de marca isi sparg capul in bucati, ca sa faca tot felul de chestionare, ca sa puna in evidenta ce sateapta oamenii si ce le place oamenilor. Se creeaza profile a publicului tinta. Apoi, sigur, exista o latura pozitiva aici, ca trebuie sa stii cine-i grec si cine-i iudeu. (Nu despre asta vorbim acum). Implinirea nevoilor lor, plecandu-se de la un singur enunt. Clientul este suveran. De aicea spune: Da oamenilor ce asteapta sa primeasca, da-le ce le place lor sa auda.

N-a mai fost decat un pas. Urmatorul pas- renuntarea la mesajele nepopulare. Cum sa predici de iad, intr-o lume unde oamenii se gandesc la rai numai? Cum sa predici de judecata lui Dumnezeu si de asprimea Lui si de mania Lui? Oh, cum nu ma cutremuram eu, cu pixul in mana, cand auzeam cuvintele dumneavoastra (a fr. Lazar God, a carui predici le urmarea pe tape) prin anii ’90. M-as bucura frate Lazar, nu v-am ascultat predicile noi, tot asa sa fi. Cuvantul despre dreptatea lui Dumnezeu si despre iubirea Lui Dumnezeu. Am fost odata intr-o adunare in Romania, am observat ceva. Nu se predica despre iad. Ascultatorului nu-i place sa asculte despre iad. Si la o evanghelizare am predicat despre iad. Erau fierti. Dar, cand a predicat Jonathan Edwards  si s-a facut acea mare trezire spirituala, despre ce credeti ca au predicat? Despre fluturi care zboara pe campie si floricele? (A predicat) Pacatosi pierduti in mana unui Dumnezeu infuriat. Si a fost o predica despre iad. Si oamenii s-au pocait.

Da, dar in gandirea pozitiva, in pozitivismul contemporan, nu este loc de asemenea mesaje. Dar de disciplinarea bisericeasca? Un concept Nou Testamentar, suta la suta. Cum, Domnule, sa deranjezi pe cineva, spunandu-i ca a gresit, retinandu-l de la un anumit drept? Sau exclus? Asta-i din cauza pozitivismului, care transforma biserica Domnului Isus intr-o biserica ospitaliera si atunci homosexualii’s buni, pe unde sunt si lesbiencile, recasatoritii de 5 ori is buni si de pastori in alta parte, si atunci la ce ajungem fratilor? Toate astea sunt posibile in crestinismul evanghelic contemporan- din cauza meselor de schimb.

De aceea, dragii mei frati, va chem in aceste vremuri de pe urma sa veghem. Va chem sa veghem. Mintea noastra este un for foarte important, ca sa permitem ca el sa fie format, ca sa nu zic deformat, de orice conceptie de viata.

A patra conceptie – Relativismul

Relativismul este o prelungire a postmodernismului contemporan. Dar, facem o scurta incursiune in trecut. Eu am bagat de seama, ca de la Domnul nostru Isus incoace, istoria omenirii a fost dominata de 3 mari tipuri de gandiri. Asta e o observatie personala. Trei curente mari:

A. Teocentrismul

Teocentrismul a fost primul curent. Potrivit acestei gandiri s-a inteles ca Dumnezeu este in centrul vietii si a existentei si noi in jurul Lui. Duceti-va dumneavoastra in Europa si o sa observati ca in fiecare oras mare din Europa, in centrul orasului e biserica. Mergeti in orice sat romanescs vreti dumneavoastra si o sa vedeti, in sat mai vechi, ca in centru e biserica. Asta reflecta gandirea stramosilor nostri. Dumnezeu este in centru si Il onoram, punandu-i la mijloc casa, templul. Asa s-a gandit, sute de ani la rand s-a gandit asa. Incepand cu secolul XV- XVI s-a strecurat o gandire. Samanta ei e din filozofia greceasca, dinainte de Domnul Isus. Umanizmul, care deschide portile unei noi conceptii de viata si care se numeste modernizm. In modernizm s-a spus: Omul este in centru. Dumnezeu se misca din centru spre periferie, iar in centru e omul. In formele generoase, omul ca societate. In formele aspre, omul ca individ. Dupa 1970 si in mod deosebit, dupa 1990, dupa caderea comunismului si-a facut loc o teologie foarte interesanta. Se numeste postmodernism. Asta-i foarte greu de definit. Dar, comparand-o cu ce am zis anterior, eu asa. Daca in teocentrism in centru era Dumnezeu, daca in modernism in centru era omul, in postmodernism in centru nu-i mai nimic. Nimic! S-a scos afara orice reper la care te poti uita. Daca era omul, macar te uitai si zici: drepturile omului, etica datoriei de sine,etc si tot felul raporta la om. Acuma, nimic nu-i mai in centru. Nici un punct de referinta. O razvratire agresiva impotriva oricarei structuri seculare. Nimic nu mai trebuie sa ramana. Biblia nu-i buna, Koranul nu-i bun, Torah nu-i buna. Nimic, totul e dat la gunoi. Fiecare face ce vrea el, gandeste cum vrea el. Fiecare are dreptate in felul lui. N-ai voie sa spui nimanui cum e bine, cum e rau. Afara cu simbolurile religioase din public si din scoli. Afara cu orice, cu intalniri publice, fiecare acasa face ce vrea, fiecare in biserica lui face ce vrea- sa credem noi ca in biserica e asa. Dar asa e conceptia.

Aceasta gandire, trecuta prin casele de schimb, face ravagii in comunitatile Domnului Isus. Pai, sa gandesti tu ca biserica Domnului Isus e un loc in a carui centru nu-i nimic, in afara de eul tau, care trebuie deservit. Pentru ca daca nu este deservit, mergi la alta taraba. Daca tu asa crezi, poti sa te duci linistit. Daca nu, te pocaiesti in iad. Oameni buni, va rog scuzati-mi indrazneala, sau poate ca n-ar trebui sa o scuzati, ci sa o apreciati. Nu cer eu aprecierile nimanui, nu caut eu bunavointa oamenilor, gaseam o alta predica pentru bunavointa oamenilor. Dar, insist surori si frati sa veghem, pentru ca s-a zis, cuvant de profetie, eu nu stiu daca trebuie sa cautam altceva. Dar, astea’s problemele cu care se vor confrunta tinerii nostri si nepotii nostri. Noi am inceput sa ne luptam cu ele in Romania.

Eu le vad deja in Romania. Umanism imbracat in haine religioase, pragmatism imbracat in haine religioase, pozitivism imbracat in haine religioase, si relativism. In materie de morala, relativismul face ravagii. Ce-i bine si ce-i rau? Raspuns: Adevraul e relativ. Pai, de cand, dupa Biblie, adevarul este relativ? Marturisim noi ca Scriptura este revelatia lui Dumnezeu? Marturisim noi ca Domnul Isus e adevarul si ca acest cuvant, cuvantul Lui este adevarul? Si atunci, unde-i loc de relativism? Oamenii in zilele noastre au nevoie de certitudini. Filosofia contemporana ia invatat ca n-au nevoie de certitudini. Dar, au nevoie de certitudini. Biserica are nevoie de lideri si de pastori, care sa arate cu hotarare si autoritate cu degetul: „Asta-i bine, asta-i rau. Asta-i calea lui Dumnezeu, asta nu. Du-te acolo si esti pierdut, du-te acolo si esti mantuit.” Strajer care striga pe zid. Daca cineva asculta, slavit sa fie Domnul. Daca cineva nu asculta, slavit sa fie Domnul, ca Dumnezeu va fi slavit si cand altii se vor topi in iad.

Tot asa va fi slavit, ca si cand altii vor fi in slavile ceresti. In materie de morala, spuneam, relativismul face ravagii. Sub presiunea relativismului din afara, dupa lume, homosexualismul este pacat? Nu e. A-ti auzit de biserici de homosexuali? Astia cum de au ajuns sa se roage Domnului Isus? Casele de schimb. Adulterul este pacat? Este. Si minciuna. Avortul, consumul de alcool, cineva a zis ca nu-i pacat. Eu am zis, sunt de acord cu tine. Nu-i pacat mic. Oameni buni, de ce oare am ajuns sa lasam sa coboram standardele in materie de morala. De ce oare, in tineretea noastra, cand ne-am pocait aveam asa o constiinta, ca ne era frica  si de lucrurile care pareau a fi rele? Frati si surori, in materie de morala am coborat standardele, sub presiunea relativismului contemporan, ca vrem sa fim prieteni si cu cei care sunt dusmanii Domnului nostru Isus. Este loc in biserica Domnului Isus pentru cel mai mare pacatos, dar nu ca membru. E chemat la cruce, dar nu calificat pentru rapire, in starea  asta. Sa se sfinteasca, sa se curateasca prin jertfa Domnului Isus, sa se umple de Duhul Sfant si sa traiasca langa Dumnezeu, slujindu-i cu bucurie si atunci va merge la Domnul. Dar, nu biserica ospitaliera, in sensul cu ‘toleranta cu ceea ce Dumnezeu uraste’.

Desacralizarea

Rezultatul acestor presiuni contemporane este ca mesele de schimb se muta tot mai aproape de altar. Tot mai langa altar vin. Evreii, macar le-a tinut in curtea neamurilor. Bag de seama ca noi le-am bagat in holul bisericii, daca nu, chiar uneori, le-am pus in fata altarului, amvonului si ele filtreaza pe multe altele. Desacralizarea este prima problema pe care o observ. Desacralizarea- pierderea sentimentului sacrului, cand intram in biserica lui Dumnezeu. Asta-i problema care doare cel mai tare. Efectele umanizmului, pragmatizmului, pozitivizmului, relativizmului este pierde sentimentului sacru. Vii in biserica, asta-i sala de spectacol, unde eu trebuie sa ma simt bine, unde trebuie sa mi se intample lucruri bune si unde nu are nimeni voie ca sa-mi spuna ce sa fac, ca eu stiu ce sa fac, e viata mea. In asemenea loc, cu asemenea conceptii, unde-i frica de Dumnezeu? Nu mai este si atunci devin posibile toate lucrurile. Oare de ce putem sa facem tot felul de lucruri in templul lui Dumnezeu, despre care vorbim la Florii? Stiti de ce? Ne-am pierdut sentimentul sacrului si odata cu el, frica de Dumnezeu si atunci toate-s posibile. Din momentul in care ti-ai pierdut sentimentul sacrului, aici e Dumnezeu si nu ti-e mai frica in inima ta, ca e Dumnezeu acolo, dupa punctul ala este posbil absolut orice.

Autoamagirea

Al doilea lucru care se intampla si acesta este cel mai grozav este autoamagirea.Ii spune Domnul bisericii din Sardes, „Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.” deci, in reclama, stateau grozav. Reputatia, adica ce au fost alta data inca reverbereaza nume bun. Dar, intre timp, ceva s-a intamplat. Si counitatea a ajuns pana acolo, incat din punct de vedere spiritual, Domnul sa spuna, „Esti mort.” Iti merge numele ca traiesti doar. Ce se va intampla cu asemenea comunitate? Si ma intreb eu, ce face ea, comunitatea aceea. Sau biserica din Laodicea, care-L acea pe Isus  afara, nu inauntru. Oare cine era inauntru? Parerea mea este ca inauntru era crestinizmul, cu tot ce cuprinde el. Cu cele mai frumoase si inaltatoare cantari despre Jesus. Si Isus era afara, pentru ca inauntru isi facuse loc alte valori. Apelul meu in aceasta dimineata pentru dumenavoastra, familiile dumneavoastra este sa tinem sus adevarul lui Dumnezeu. Slava casei lui Dumnezeu  sta in 3 lucuri:

  1. Sa fie prezenta lui Dumnezeu acolo
  2. Sa fie legea lui Dumnezeu acolo
  3. Sa fie Duhul Sfant acolo

Focul Duhului Sfant acolo. Dumnezeu acolo si toti uitandu-ne la El cu sentimentul sacrului si a fricii de Dumnezeu, legea Lui care sa curga spre noi prin predici, adevarate cuvinte de la Dumnezeu. Cantari adevarate, poezii, mesaje binecuvantate de Dumnezeu si peste toti, asa o atmosfera, ca la Cincizecime- focul Duhului Sfant. Aia e gloria templului lui Dumnezeu. Doamne da. Amin

Nelu Brie – Invatatura Despre Acoperirea Capului la Inchinare

pastor nelu briePastor IOAN BRIE – Invatatura dspre „acoperirea capului” la inchinare.

Textul 1 Corinteni 11:

  1. Vom studia imprejurarile, situatia de viata  in care acest cuvant a fost dat. Vom raspunde la intrebarea, „Ce s-a intamplat oare, in comunitatea bisericii din Corint, ca apsotolul Pavel a fost calauzit sa scrie pe aceasta tema? 
  2. De ce cere apostolul Pavel ca femeia crestina sa se roage, sa se inchine lui Dumnezeu avand capul acoperit si barbatul capul descoperit?
  3. Vom investiga dintre cele mai reprezentative interpretari gresite ale acestui pasaj.
  4. In final, pentru comunitatea Bisericii Emanuel si pentru toti cei ce vor sa umble in spiritul acestei invataturi, vom propune cateva solutii practice.

In primul rand, asa dar, contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura  lui Pavel, referitoare la acel context. Vezi transcrierea completa sub video.

VIDEO by Biserica Emanuel Sibiu

Textul   1 Corinteni 11:1-16

Călcaţi pe urmele mele, întrucît şi eu calc pe urmele lui Hristos. Vă laud că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său. Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.

Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentrucă el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe cînd femeia este slava bărbatului. În adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

10 De aceea femeia, din pricina îngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei. 11 Totuş, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12 Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sînt dela Dumnezeu. 13 Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită? 14 Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. 16 Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n’avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

Am citit unul dintre cele mai nepopulare texte din Noul Testament. Cand spun nepopulare, ma gandesc la diversitatea de discutie, controverse, luari de pozitie, atitudini, pe care acest pasaj biblic le naste. In mod general, atitudinile in acest paragraf biblic si fata de practica implicata in el este diversa.

  • In unele comunitati este ignorata deplin aceasta invatatura, socotindu-se ca fiecare este liber sa decida pentru sine ceea ce socoate ca este potrivit.
  • Altii resping aceasta practica, socotind-o o particularitate culturala a bisericii din Corint. Asta e problema celor din Corint. Noi locuim in Sibiu sau in alta parte, prin urmare nu ne priveste.
  • O alta categorie de oameni sustin ca aici, apostolul vorbeste doar celor care sunt casatoriti. Cei necasatoriti, fetele nemaritate nefiind implicate in discutie.
  • Pentru altii, insa, practica acoperirii capului este o norma de credinta, cel putin egala cu invatatura despre Sfanta Treime. Si fetele, incepand de la cele mai mici, pana la cele inaintate in varsta, trebuie sa aibe baticul pe cap, legat cat se poate de strans. Uni au mers pana acolo incat spun ca se gaseste un simbol chiar si in felul in care este asezat, innodat baticul. Sigur ca asemenea perspective de extrema nu sunt cu nimic mai sanatoase decat cele din spectrul opus.
  • Altii considera ca aceasta practica a acoperirii capului la femei, indiferent de varsta si de stare civila, trebuie sa fie facuta oriunde. Atat acasa, cat si la biserica, la locul de munca sau pe strada, ziua sau noaptea, pentru ca esti chemat sa te rogi neincetat si neincetat, ingerii lui Dumnezeu vegheaza.

Iata cat de diverse sunt opiniile acelor care se apleaca asupra acestui text. Spuneam la inceput ca acest pasaj este nepopular. Poate sunt si printre noi din acei care ar fi spus, „Ce bine era daca apostolul Pavel nu-l scria si cu asta problemele erau limpezite, cel putin in parte.” (5:46). Sigur ca nu suntem noi mai intelepti decat Duhul lui Dumnezeu, care l-a inspirat pe apostolul sa lase acest cuvant in Scriptura si nici nu ne trece prin minte sa vorbim despre autoritatea acestui cuvant care vine de la Dumnezeu si care are ceva sa ne spuna. Ne vom apropia de el, nu din perspectiva unei interpretari liberale si nici din perspectiva unei interpretari legaliste, ci din perspectiva a unei interpretari echilibrate, argumentata biblic, istoric, dar si cu aplicabilitate culturala. Un cuvant care sa ne duca aproape de spiritul principiului cuprins  in acest paragraf. (6:40)

Cuvantul va fi impartit in trei parti:

  1. Vom studia imprejurarile, situatia de viata  in care acest cuvant a fost dat. Vom raspunde la intrebarea, „Ce s-a intamplat oare, in comunitatea bisericii din Corint, ca apsotolul Pavel a fost calauzit sa scrie pe aceasta tema?
  2. De ce cere apostolul Pavel ca femeia crestina sa se roage, sa se inchine lui Dumnezeu avand capul acoperit si barbatul capul descoperit?
  3. Vom investiga dintre cele mai reprezentative interpretari gresite ale acestui pasaj.
  4. In final, pentru comunitatea Bisericii Emanuel si pentru toti cei ce vor sa umble in spiritul acestei invataturi, vom propune cateva solutii practice.

I.Contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura lui Pavel

In primul rand, asa dar, contextul de viata al bisericii din Corint si invatatura lui Pavel, referitoare la acel context. Lucrurile trebuie sa le luam mai, privite dintr-o perspectiva mai larga. Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu sa duca evanghelia intre neamuri. Chiar aceasta chemare era deja un lucru revolutionar. Revolutionar pentru poporul Israel, revolutionar pentru poporul iudeu. Mantuirea se deschidea pentru natiuni. Mesajul apostolului Pavel a fost un mesaj care a provocat mentalitatile antice, intr-un fel in care n-au mai fost provocate pana atunci. Spre exemplu: apostolul a invatatca stapanii de sclavi si sclavii sunt frati in Hristos. Noi nu cunoastem indeajuns de bine mentalitatea antica, referitor la relatia dintre stapan si sclav, ca sa intelegem socul pe care la provocat aceasta invatatura Paulina. Stapanul si sclavul sunt frati; mananca din aceiasi paine la Cina Domnului si beau din acelasi pahar.

O alta particularitate revolutionara a mesajului lui Pavel este ca femeile crestine si barbatii crestini sunt egali in Hristos. Ca si unul si altul sunt primiti de Hristos. Si mandatul preotiei este incredintat si barbatilor si femeilor. Fiecare fiind recunoscut de Dumnezeu si avand dreptul sa se roage lui Dumnezeu. Mai mult, apostolul a invatat ca femeile crestine pot sa participe la intalnirile crestine, in adunarile crestine, in aceleasi incaperi cu barbatii. Lucru care in sinagoga iudaica era imposibil. Erau religii, in vremea apostolului Pavel, rezervate doar barbatilor. Cum spre exemplu, in mahomedadism astazi, numai barbatii ,erg la moschee. Apostolul Pavel spune ca si surorile pot sa vina la inchinare, in casa de rugaciune. Mai mult, ele se pot ruga acolo. Se pot ruga reprezentand adunarea. Pot lucra in lucrul lui Dumnezeu cu darurile Duhului, care i-au fost incredintate- spre exemplu proorocia.

Sigur ca, aceasta latura a mesajului apostolului Pavel, mesaj care venea de la Duhul Sfant, a fost un mesaj care a adus bucurie. Numai ca uni nu l-au inteles bine si au fortat limitele. De exemplu, intre stapani si sclavi, au zis, „Daca eu si stapanul suntem frati, maine sa se duca el la munca; eu nu mai merg.” Si sub numele ca sunt frati isi dispretuiau stapanii. Cam cum fac angajatii crestini care au patron crestin in vremurile noastre. Pe latura cealalta, femeile crestine si-au ridicat fruntea si au zis, „Nu ajunge sa fim alaturi de barbati, vrem sa fim peste ei.” Asta a fost problema din Corint. O emancipare dusa la extrema, o emancipare care a adus dezordine in viata de familie si i viata bisericii. Sub numele ‘ca sunt al lui Hristos’, n-au mai vrut sa-si urmeze sotii. N-au mai vrut sa aibe relatii conjugale cu ei, n-au mai vrut sa stea sub autoritatea lor, ca ele apartin lui Hristos. (12:45)

Si daca pe strada, conform normelor grecesti, se duceau la adunare avand capul acoperit. Era mare rusine sa umble pe strada femeie casatorita, in societatea Greco Romana cu capul descoperit in vremea aceea. Dar, cand intrau in adunare isi dadeau jos naframa si se aratau superioare barbatilor. Asta a fost problema. In aceasta situatie s-a cerut o rezolvare. Iar, rezolvarea venita de la Dumnezeu, prin apostolul Pavel a constat tocmai in acest pasaj. In vremurile noastre se intampla usor diferit. Surorile vin pe strada cu capul dezvelit si se invelesc la biserica si spun ca lucrul acesta nu e rau. Noi, sigur ca laudam exemplul celalat, a veni de acasa cu capul acoperit, dar nu facem din acesta o norma pentru toti.

Revenind asupra Cuvantului, teza apostolului Pavel, invatatura centrala, predata in acest pasaj este ca femeile crestine, femeia in general si in special femeia crestina care intelege, aude cuvantul lui Dumnezeu este invatata sa stea sub autoritatea barbatului, a sotului, in mod special. Si ca recunoastere a acestui statut, sa aibe capul acoperit cu un voal, cand se roaga sau prooroceste. Aceasta este invatatura. Pe partea cealalta, barbatii au datoria sa aibe capul descoperit.

Atentie, va rog: In contextul in care barbatii in Iusaism, cand se rugau, isi acopereau capul. Asta trebuie stiut. Intrebarea care se ridica acuma este intrebarea, dar de ce? Pana, insa la intrebare, haideti sa ne uitam la doua versete, 4 si 5, avand in vedere situatia- teza lui Pavel este aceasta: Orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau.  Cuvantul cap, din acest pasaj are doua sensuri. Primul sens este sens de partea anatomica, cap si al doilea sens este sensul metaforic, de autoritate- precum, de exemplu, scrie in vers. 3 „Barbatul este capul femeii„, sau, inseamna ca partea asta in sus (capul) este barbatul. E sens metaforic. Dumnezeu este capul lui Hristos- sens metaforic. Versetul 4 ne spune ca orice barbat, care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit (aici nu este vorba de sens metaforic, ci ca partea anatomica) isi necinsteste capul sau.”  Ce sens are cuvantul „capul sau” aici? Si metaforic si partea anatomica. Se necinsteste si pe sine si pe Hristos, care este autoritate peste el. Urmatorul verset, vers 5- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Intrebarea este din nou, sens anatomic sau metaforic? Raspunsul este ambele sensuri. Pentru ca nu poti intelege cum poti, in vers 6 „razi sau a tunde capul” in sens metaforic. Probabil ca am putea gasi explicatii, cam cum ar putea o sotie sa-si tunda sotul.

II. De ce femeia crestina trebuie sa aibe capul acoperit

cand se roaga sau prooroceste?

Trecand peste partea aceasta, apostolul Pavel adanceste Cuvantul, mergand spre raspunsul la intrebarea: De ce? De ce femeia crestina trebuie sa aibe capul acoperit cand se roaga sau prooroceste? Si invers, barbatul crestin sa aibe capul descoperit.  In pasajul din cele 16 versete sunt puse in evidenta cel putin 7 raspunsuri la aceasta intrebare. Teologii crestini observa ca aici apostolul Pavel (citez) „face abuz de argument”. O problema care pare mica este argumentata cu o inflatie de argumente. „Prea multe se zice pentru o asa problema.” Tocmai pentru ca sunt multe se reflecta sensibilitatea si rezistenta, chiar din vremea lui Pavel la aceasta invatatura.

Argumentul # 1:

Principiul autoritatii barbatului in raport cu femei

Se incepe de la vers. 3 unde cuvantul spune: Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos. Acest verset reflecta principiul autoritatii spirituale, asa cum este el asezat de Dumnezeu in univers. „Hristos, capul oricarui barbat, barbatul capul femeii, Dumnezeu, capul lui Hristos.”  Vorbind de o ierarhie, am putea sa spunem (Cel mai sus) Dumnezeu, Hristos, barbatul, sotia. Atentie, ca rog: Ierarhie, nu in sensul importantei sau a valorii persoanelor implicate in aceasta structura, ci ierarhie in ce priveste autoritatea si responsabilitatea. Sotul are autoritate si responsabilitate.

Sotul e responsabil pentru ce se intampla in familia sa, pentru ca i s-a dat autoritate. Eva a mancat din pomul cunostintei binelui si raului si Dumnezeu l-a intrebat pe Adam, nu pe Eva. Probabil ca doar aici, stimate doamne, surori de credinta, convine 100% principiul autoritatii- cand e vorba de dat seama. Revenind la problema noastra, Biblia vorbeste despre statutul de supunere, pe care femeia il are in raport cu barbatul. De unde vine acest statut? Raspunsul Scripturii este ca statutul acesta vine din cel putin 4, sau chiar 5 ratiuni.

  1. Datorita prioritatii in creatie. Adam a fost facut intai, spune Pavel, si apoi Eva.
  2. Apoi, originea femeii. Femeia a fost luata din barbat, va spune Pavel, si nu barbatul din femeie.
  3. Scopul cu care au fost asezati in creatie fiecare. Femeia a fost facuta pentru barbat si barbatul pentru femeie.
  4. Si ordinea in pacatuire. Femeia s-a facut intai vinovata de calcare a poruncilor, lasandu-se amagita.
  5. Mai exista o ratiune. Este consemnata in Geneza 3:16, unde Domnul Dumnezeu a spus cuvintele: „Dorintele tale (adica ale femeii)  se vor tine dupa barbatul tau, iar el va stapani peste tine.”

In scopul protejarii femeii, in scopul ocrotirii ei in lupta spirituala, care a inceput, odata cu caderea in pacat- lupta a carui scop este mantuirea, Dumnezeu o aseaza pe femeie sub protectia  si responsabilitatea barbatului. Nu-i face dezonoare, dimpotriva ii da demnitate, asezand-o sub protectie.

Cand Dumnezeu instituie o stare, stabileste un legamant

Acum, trebuie sa observam un principiu biblic. Ori de cate ori Dumnezeu instituie o anumita stare, face un anumit decret. Stabileste un anumit legamant. Dumnezeu invoca simboluri, care au menirea de a vorbi despre respectiva stare. Spre exemplu:

  • In dreptul lui Cain, Dumnezeu a hotarat s anu fie omorat, sa fie fugar si i-a pus un semn.
  • A fost mai tarziu legamantul cu Noe. Urma ca pe pamant sa vina ploaie, ce inainte de potop nu se intampla. Si dupa ce acest lucru se intampla, Dumnezeu ii spune lui Noe sa nu se sperie cand va vedea ca vine ploaie, pentru ca Dumnezeu a hotarat ca legamant sa nu mai duca niciodata pe pamant potop. Care era semnul care vorbea despre decretul divin? Curcubeul.
  • Ulterior Dumnezeu a angajat cu poporul Israel un legamant. Legamant pe care l-a inceput cu Avram si apoi la continuat cu poporul Israel prin Moise si urmatoarele generatii. Acest legamant avea si el un simbol. Taierea imprejur. Aceia care participau, subscriau legamantului trebuiau sa fie taiati imprejur.
  • Exemplele pot continua. Spre exemplu: Legamantul cel nou, facut in Domnul nostru Isus. Are si el cel putin un simbol, daca nu doua. Botezul in apa si Cina Domnului.

Acuma, se ridica o intrebare. Cand vorbim de decretele divine, avem datoria sa respectam doar cerinta divina? Sau sa pastram si simbolul care vorbeste despre cerinta divina? Aduceti-va aminte ce era sa se intample lui Moise, din cauza faptului ca a neglijat simbolul. Dumnezeu il cheama sa fie izbavitor pentru Israel. Se porneste impreuna cu sotia si cei doi copii spre Egipt, ca sa fie liberator pentru Israel. Si pe drum il intalneste ingerul Domnului, care intr-o noapte a vrut sa-l omoare din pricina ca nu-si taiase imprejur copiii. Nevasta sa stia de aceasta oranduiala si in regim de urgenta a facut o taiere impejur radicala. Acest pasaj reflecta ca in ochii lui Dumnezeu- Moise nu era un om care singur isi lua cinstea sa fie eliberator. Dumnezeu ii vorbise, Dumnezeu il implicase in minuni. Dumnezeuii facuse trimiterea. Si cu toate acestea, Dumnezeu vrea sa-l ucida, pentru ca El nu are nevoie de servitori care neglijeaza parti ale Cuvantului Sau. Acest lucru este foarte sensibil.

Revenind, vorbim despre Cina Domnului, care reflecta impartasirea noastra spirituala cu Hristos Domnul, din care luam viata. Intreb: La Cina Domnului, este important doar sa ne impartasim spiritual cu Domnul, sau sa luam si elementele? Painea si rodul vitei- fizic vorbind. Si simboluri- Nu vom face cum au facut uni luand Cina Domnului prin internet. (25:00)

Unde este argumentul lui Pavel atunci? Argumentul este urmatorul: Dumnezeu a decretat ca femeia sa stea sub autoritatea sotului. Si ca simbol care sa vorbeasca peste veacuri prin acest statut, Dumnezeu a asezat ca femeia crestina sa aibe capul acoperit, cand se roaga, cand prooroceste. Prin urmare, femeia crestina va recunoaste statutul pe care il ocupa inaintea lui Dumnezeu si in relatia cu barbatul, extinzand principiu- in relatia din comunitate- femei, barbati- va recunoaste statutul pe care il are si va fi protejata in contextul, in cadrul acestui statut, acoperaindu-si capul. Lucrul acesta este evident. (26:25)

Rusinea parului lung la barbati si tunsoarea la femei. Facand altfel, in vers. 6, apostolul Pavel spune, „Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învălească.”  Sa punem o intrebare grea. De ce oare era rusine, ca acuma nu e mai e rusine- e la moda sa fie exact invers, barbati cu plete si femei tunse. Si in antichitate erau femei tunse. Numai ca femeile tunse baieteste in antichitate, chiar prin faptul ca-si faceau tunsoare  scurte, sau chiar rase, spuneau ca sunt lesbience (in texte grecessti care va confirma ce va spun). Iar, parul lung la barbati era un simbol al homosexualismului. Si asta este probata stiintific din texte grecesti extrabiblice. (Asta doar in paranteza).

De ce era atunci rusine? Am citit si am auzit opinii care sustin ca acolo in Corint, niste surori in credinta, inainte ca sa se pocaiasca erau preotese la templul zeitei Vesta, sau Afrodita si acolo femeile alea se tundeau in semn de recunoastere pentru cei care vroiau sa participe la prosstitutie sacra. Si acuma, sigur ca increstinandu-se trebuiau sa poarte capul acoperit pana le creste parul. Si dupa ce le creste parul, dau jos baticul si acoperitul este parul lung. (E) o interpretare ciudata. Dar e o singura problema. Nu exista nici o evidenta istorica, evidenta care sa confirme ca preotesele vestale se tundeau chel. Nu exista.

Altceva ne spune istoria. Spre exemplu- un filozof, poet Latin, Tacitus spune asa despre obiceiuri Greco-Romane: Daca o sotie isi insela barbatul, era prinsa in adulter, cand barbatul o alunga de acasa o tundea chel si dezbracata in pielea goala era scoasa in strada sa se duca la parinti de la sotul. Apoi, Aristofan vorbeste despre un alt obicei Grecesc. Mamele erau lasate in casa sa ingrijeasca de casa si sa creasca copiii. Barbatii se duceau la razboi, cine stie in cate directii se duceau. Multe responsabilitati erau pe femeie in vremea aceea. Daca in mandatul ei de mama, femeia esua, copiii crescand si facandu-i rusine in sat, pe strada, in cetate, atunci obiceiul era ca aceasta femeie sa fie tunsa chel. Si prin faptul ca e tunsa chel sa-i fie rusine ca nu a fost mama buna si nu si-a crescut copii cumsecade.

Deci, rusinea care deriva din tunsul capului nu avea nici o legatura cu preotesele vestale, ci avea de a face cu fidelitatea fata de sot si statutul de mama. Cand apostolul spune ca daca nu vrea sa se inveleasca, atunci sa se tunda, el arata neascultarea aceasta si subliniaza aceasta infidelitate, nesupunere fata de sot, ca samburele care va aduce la infidelitate si la esec in statut de mama. Sa fie limpede: Cand mama, sotia nu recunoaste autoritatea sotului, mai devreme sau mai tarziu familia sufera, separandu-se si copiii o iau razna. Asta se intampla in practica.

Mergand spre celelalte argumente:

Argumentul # 2: Semnificatia creeri barbatului si a femeii Barbatul este slava lui Dumnezeu, spune Pavel. Femeia este slava barbatului (vers. 7).

Argumentul # 3: Prioritatea in ordine in creatieNu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat (vers. 8) .

Argumentul # 4: Relatia de scop dintre barbat si femeie (vers. 9) „şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.”  

Argumentul # 5: Versetul 10 – din pricina îngerilor,trebuie să aibă pe cap un semn al stăpînirii ei.  Acest al cincilea argument aduce in discutie existenta unor fiinte spirituale- ingeri. Ingeri care sunt angajati in relatiile cu biserica si cu familia. Din pricina lor, spune apostolul Pavel, femeia trebuie sa aibe capul acoperit. Acum, aici este o problema. Problema consta in faptul ca in textul grecesc lipseste expresia (care este scrisa in traducerea noastra) „un semn”.  Textul grecesc ar putea fi luat asa, literal, „De aceea femeia, din pricina ingerilor trebuie sa aiba pe cap stapanire.” Sau autoritate. Asa este textul grecesc. Vazut intr-un context mai larg, pasajul biblic este tradus foarte corect aici. In NLBT (Living Bible), scrie asa, „Asadar, o femeie trebuie sa poarte o invelitoare pe cap, ca semn ca este sub autoritatea barbatului.”

V-a intreba cineva: Dar, cine sunt ingerii? Spre exemplu, am citit intr-un comentariu, scris de  fratele Beni Faragau, pentru care avem o aleasa consideratie, dar interpretarea aceasta e o problema. Dansul spune asa: Femeia, din pricina demonilor (in Biblie scrie ingerilor) trebuie sa-si acopere barbatul, ca e vulnerabil in lupta cu Satana. Si ea trebuie sa stea in spate si sa-l protejeze de demoni. Orice altceva, numai sa nu isi acopere capul, sa nu stea sub autoritatea sotului. Ea este facuta aici protector. Lucrez la un studiu mai amplu, care va fi publicat, in care face o analiza profundata pe baza acestei interpretari.

Textul ne spune urmatorul lucru: Femeia crestina se misca, de altfel ca orisice alta femeie crestina sau necrestina si in sferele spirituale sunt ingeri si demoni. Din cauza ingerilor, chemati de Dumnezeu sa vegheze peste ordinea creatiei, sa protejeze pe cei tematori de Dumnezeu. Din pricina acestor ingeri, care asista la inchinare, se bucura de privelistea bisericii. Din cauza lor, cand te rogi, acopera-ti capul. Nu stiu. Nu ni s-a revelat care sunt implicatiile neascultarii. Dar fiti siguri, sigure ca sunt.

Argumentul # 6: Argumentul bunului simt De aceasta data este un argument pur cultural. Zice Pavel, „Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu desvălită?” Nu. Argumentul avea forta in contextul culturii lor. Pentru ca luata din perspectiva culturii noastre, noi am spune: Nici o rusine. Urmatorul verset 14- Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 pe cînd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. Nu va invata chiar si natura voastra fireasca, nu va invata chiar si cultura, sau am zice ‘bunul simt’? Se zice ca in spatiul Romanesc, in cultura secolului XXI nu mai e o problema. Nu-i chiar asa de rusinos ca in antichitate.  Aici e un argument cultural, care functioneaza sau are greutatea lui specifica in contextul in care cultura este formata de Scriptura si cu adevarat asa se crede. In Rusia, spre exemplu, probabil ca functioneaza, sau in Orient; in Romania, in spatiul occidental, tot mai putin, (functioneaza) acest argument.

Argumentul # 7:  Argumentul tine de vers 16, in care apostolul Pavel face o trimitere, o intelegere larga a principiilor acoperirii capului in toate bisericile lui Dumnezeu.

Dupa ce am vazut aceasta argumentatie, vom merge spre partea a III-a a cuvantului nostru:

III. Interpretari gresite a acestui pasaj biblic

Vom nota 5 interpretari gresite din spectrul liberal si din spectrul legalist.

1. Acoperirea capului este doar pentru femei casatorite.
Apostolul Pavel, in acest pasaj ar avea in vedere aici, in purtarea de val de catre femeile casatorite, cele necasatorite fiind in afara discutiei. In practica, acest lucru ar transforma acoperirea capului intr-un simbol al casatoriei, un fel de verigheta. Pe la tara, in mediile populare Romanesti, aceasta ideie inca exista. Cand femeia se marita isi acopera capul. Cata vreme a fost nemaritata se ducea cu coditele…. Aceasta traditie vine inca din spatiul iudaic. La Evrei acesta era obiceiul. Venind pe aceasta linie se sustine ca cele maritate sa aibe capul acoperit si cele nemaritate sunt libere sa aiba capul descoperit. Intrebarea este: Asa ne invata apostolul Pavel? Este oare invatatura cuvantului in aceasta forma?

Din start, consider ca aici apostolul Pavel se considera la toate femeile, indiferent de statutul lor civil. In primul rand, casatoria nu este mentionata in pasaj. In al doilea rand, pasajul 1 Corinteni 11:1-16 scoate in evidenta deosebirile care sunt intre barbati si femei, in cadrul oranduielii Dumnezeiesti. Argumentul al treilea, principiile din pasajul acesta sugereaza ca barbatii, in general, sunt si reprezinta capul femeilor. Si mai ceva, in vers 4 – Orice bărbat, care se roagă sau prooroceşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.Citim, orice barbat insurat? Cand zice, „orice barbat”, sunt prinsi si feciorii? Sau numai soti? Orice barbat se refera la genul masculin, nu la clasa in genul masculin. Versetul 5- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă.”Daca „orice barbat” din vers. 4 se refera la genul masculin, inseamna ca „orice femeie” din versetul 5 se refera la genul femenin, nu la clasa in genul femenin. Tertulian observa, inca de prin anul 220 aceasta nuanta a apostolului si o argumenta cu nuante de text grecesc. Noua nu ne sunt accesibile. In vremea aia era limba lor materna in care vorbeau si predicau.

Cuvantul Domnului, in locul acesta ne invata ca este vorba de orice femeie, ca gen femenin, nu clasa in gen. Cineva ar putea sa obiecteze, spunand: Da, dar ce scrie apostolul Pavel, „Cat despre fecioare, nu am nici o porunca de la Domnul.” 1 Corinteni 7:25 Versetul acesta este luat si mutat in alt context. In ce context spune Pavel ca pentru fecioare nu are nici un cuvant? Inseamna ca fetele fecioare n-au nici o porunca de la Domnul si de aici incolo pot trai cum vor, ca nu incalca nimic? Nicidecum. In 1 Corinteni 7 Pavel vorbeste despre relatia dintre barbati si femei in cadrul familiei. Acolo le spune cum sa se abtina de la relatii intime cand postesc, dupa ce principii guvernata viata conjugala, acolo se vorbeste despre divort, despre recasatorie. Acolo se vorbeste despre problema familiilor mixte- unul crestin, unul necrestin, de relatiile din sanul unei asemenea familii, despre asta se vorbeste. Si tot in contextul relatiilor din sanul familiei spune: Pentru fecioare nu am nici o porunca. Pentru ca de altfel si fetele sunt cuprinse in voia Domnului si li se cere sa asculte de Cuvantul Domnlui nostru. (41:51)

Femeia este casatorita sau necasatorita? Ca sa facem o aplicatie adaptata bisericii noastre, as spune asa: Prin „orice femeie” (noi) intelegem orice femeie adulta, casatorita sau necasatorita, botezata, care participa activ la rugaciune sau prin proorocie la adunarea bisericii. Nu sunt cuprinse aici fetele mici- copilasii, copiii. Dar, in schimb, cineva a ajuns la o varsta in care incepe sa faca o slujba in biserica si copiii de la scoala duminicala vin sa faca un program, ii invatam pe invatatorii de scoala duminicala sa respecte acest principiu, pentru ca vorbim de educatie si de crestere in invatatura lui Dumnezeu si in aceasta secventa. (42:51)

2. Invelitoarea nu este ceva artificial (de tip batic, palarie, val, sal) ci parul capului.
A-ti auzit aceasta interpretare? Ca de fapt aici, apostolul Pavel invata asa: Femeia crestina trebuie sa poarte par lung si barbatul sa se tunda rezonabil. Asa este interpretat textul. Prin urmare, femeia care poarta par lung, de la urmar, lasat in jos respecta textul si mai mult nu trebuie facut. Oare aceasta sa fie intelegerea corecta a textului Paulin?

Daca parul este invelitoarea capului despre care vorbeste Pavel, atunci toate versetele astea sunt in plus. O discutie degeaba. Concluzia aceasta o fundamentam pe urmatoarele argumente.

  • Prima Interpretare Gresita Daca parul este invelitoarea si femeia are datoria sa se inveleasca, i se cere sa se inveleasca si parul este invelitoarea inseamna ca nici o femeie, in mod natural nu are par. Ca trebuie sa decida ea daca are par sau nu. Vi se pare logic? Daca parul este invelitoarea, cerinta lui Pavel ca femeia sa se inveleasca in inchinare este absolut irationala, de vreme ce fiecare femeie are par pe cap. Este ca si cum mi-ar cere mie sa am doua picioare. Dar, numai cand ma rog sa am doua picioare. Este lipsit de logica sa tragi concluzia ca acoperitoarea este parul capului. Sigur, ca aceasta interpretare a plecat de la vers. 15 – Pentru că părul i -a fost dat ca învălitoare a capului. (45:15)
  • Daca parul este invelitoarea, atunci de ce cere Pavel femeilor sa se inveleasca. Care femeie e fara par, ca sa i se spuna, „Inveleste-te”. In plus, vers. 5 spune Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul desvălit, îşi necinsteşte capul ei, pentrucă este ca una care ar fi rasă. Dacă o femeie nu se învăleşte, să se şi tundă! Daca parul este invelitoarea capului, atunci de ce ‘daca nu vrei sa te invelesti, tunde-te?’ Daca nu ai par, sa nu ai par. In plus, terminologia greceasca al textului din vers. 15 ne arata ca a ne inveli nu e acelasi cuvant ca si cuvantul par.
  • A 2-a Interpretare Gresita O alta consideratie. Daca parul este invelitoarea pe capul femeii in cadrul inchinarii publice, atunci aceasta concluzie ar distruge intreaga concluzie Paulina din acest pasaj, cele 16 versete fiind scrise degeaba. In plus,in text ar aparea niste tensiuni grozave care ar starni rasul oricui se uita cu atentie la text. Se spune aici: Orice barbat care se roaga sau prooroceste cu capul acoperit…. Acoperit cu ce? Daca la femei, capul acoperit inseamna parul, la barbat ce inseamna? Tot par. Si atunci am spune „Orice barbat care se roaga cu par pe cap..” Dar, care barbat e fara par? Atunci, ar trebui sa mergem pana la capat spunand ca femeile trebuie sa poarte parul lung si barbatii sa se tunda chel. Dar chel doar cand se roaga. In rest vor purta peruca. Ce ciudat. Si invers, femeile sa aiba la biserica capul acoperit. Si in rest, pe strada, cand se roaga… si ajungem pana la urma ca in perioada moderna. Toate aceste concluzii se desprind in mod logic in text, daca asa vrem sa-l privim. Ce ne spune vers. 15? Este ca pentru femeie, parul este o podoaba, pentru ca i-a fost dat ca invelitoare a capului. Ioan Gura de Aur interpreteaza acest verset foarte frumos: Parul lung i-a fost dat femeii ca sa ceara invelitoare. (49:00)
  • A 3-a Interpretare Gresita este ca pasajul nostru nu are revelanta culturala noua ci este specific Corintului. (Vezi mai sus referinta la preotese vestale…) Dupa invatatura care o desprindem si de la Pavel, dar si de la contextul mai larg al societatii Greco Romane, in spatiul antic, femeile pe strada umblau cu capul acoperit. Spre exemplu” Plutarch, spre sfarsitul secolului 1, vorbeste despre obiceiul Roman- citez: Se obisnuieste ca femeile sa-si faca aparitia in public cu capul acoperit, iar barbatii, mai mult cu capul descoperit. Ioachim Ieremias intra in detalii, cum era imbracata o englezoaica, care era liberala in gandire, vine si arata cum in vremea respectiva, grecii si romanii se imbracau decent pe ulite. Nu a fost Corintul atat de dezmatat, incat in dezmatul lor sa spuna Pavel, „Ceva aicea se intampla dezastruos si biserica trebuie sa se recomande pentru o particularitate, chiar in vestimentatii.” Nu. Mai mult decat atat, traditia bisericeasca timpurie reflecta practica larg raspandita ca in adunari se purta capul acoperit. (50:00)

Am facut o investigatie ampla, incepand de la primii scriitori bisericesti, continuand apoi spre apologeti, parintii bisericii, continuand la reformatori si pana in zilele noastre. Cateva nume doar: Ireneu, Clement Alexandrinu, Tertulian, Origen, Vasile cel Mare, Ioan Gura de Aur- numai din primele 4 secole. Parinti reprezentativi care in unison spun ca asa trebuie inteles pasajul lui Pavel: Femeia crestina sa aiba capul acoperit, ca semn ca recunoaste autoritatea barbatului ei. Avem o greutate. Citind, citind, am ajuns la o discutie cu un distins profesor din spatiu ortodox care spunea asa: Problema era ca in catacombele romane, femeile crestine par in gravuri cu capul descoperit. Asta reflecta ca in Roma acelor vremuri, femeile crestine nu purtau capul acoperit la biserica. De unde, apoi relaxarea in spatiul occidental, legat de acoperirea capului. Intr-o zi, ajung in Roma si un bun prieten m-a dus la catacombe. Nu ai acces acolo, dar pana la urma, cu niste rugaminti am putut sa observam niste gravuri. Si asa este. Insa, un detaliu mi-a sarit in atentie. In toate gravurile si desenele acelea apare potirul si spicele de grau- Cina Domnului, adica. Deci, femeia e cu capul descoperit la Cina Domnului in respectivele gravuri. Atunci, citeste, citeste. Un scriitor neamt, Hans Kuzelman, scrie un text care mi-a aprins becul. Zice el asa: La Romani, obiceiul de doliu insemna ca femeia sa-si descopere capul, de doliu. In Bihor, Zalau si astazi e obiceiul de doliu la tara, cand moare sotul tanar, sau un baiat mare. femeia a ramas vaduva, sau mama necajita, isi da jos baticul, isi despleteste parul si in sat merge tipand. Doliu – asta vine de la Romani. De odata, totul se leaga. Pictorul crestin zugraveste durerea in inima femeii crestine, care uitandu-se la masa Domnului, in centrul carui este Hristos crucificat, o doare si e in doliu. Este un limbaj artistic, nu reflectarea practica bisericii. Ca altfel, s-ar contrazice cu Tertulian, s-ar contrazice cu Ioan Gura de Aur, s-ar contrazice cu toata traditia bisericii din spatiul acela contemporan a acelor gravuri. (54:50)

O vorba despre cultura. O observatie de tip personal. Pe tot ce s-a scris pe acest text, pana in 1950, marea majoritate, peste 90% dintre autori interpreteaza conservator. Dupa 1950, randul celor care sustin interpetarea conservatoare se subtiaza, ajungand ca in ultimii 15 ani, 10% sa mai sustina conservator. Aceasta se suprapune cu miscarea feminista. Inca o observatie, mai mult de 70% de studiile pe subiect sunt scrise de femei. Mi se pare ca revolta pe care o traieste crestinul contemporan, crestinua contemporana, cand aude acest subiect se hraneste mentalitatile contemporane din chipul veacului contemporan. Chip al veacului, format din mentalitati feministe si nu din invatatura curata a cuvantului lui Dumnezeu. Sa avem mare grija cine ne formeaza mentalitatile si cum, ca acestea nu raman fara consecinte.  Ce sa mai spun, legat de obiceiul cultural? De exemplu, la evrei, daca iesea femeia maritata cu capul descoperit, dupa Hilel putea sa divorteze barbatul de ea. (56:00)

  • A 4-a Interpretare Gresita. Multe biserici din vest si nePenticostale din Romania nu cred ca femeia trebuie sa-si poarte capul acoperit. Oare Dumnezeu nu lucreaza si acolo? Oare Dumnezeu nu mantuie chiar si in bisericile acelea? Chiar nu o sa fie nimeni mantuit? Chiar in batic sta capul? Uite ca si dar de proorocie are si inseamna ca Dumnezeu accepta si asa. Fratii mei, de cand facem invatatura crestina, descriind comportamentul oamenilor? Invatatura se da pe temeiul Scripturii. Nu pe studiul maselor, ci pe Scriptura. Iar, daca luam pe acelasi argument: Uite ca a proorocit. Inseamna ca e bine sa fi ca ea, de vreme ce Dumnezeu a lucrat prin ea. Haideti sa ducem un argument de extrema. Va intreb: Magarita lui Balaam a proorocit? Ar fi bine sa fim si magarita. Iertati-mi indrazneala si afrontul pe care-l aduc la aceasta ideie. Dar asa mi se pare. Daca si Caiafa odata a proorocit, inseamna ca si Caiafa e bine sa fi. Fratii mei dragi, sa nu ne lasam impresionati de aceste abateri de la voia lui Dumnezeu, pentru ca luata din alta perspectiva, in bisericile americane, englezesti, canadiene, australiene, in urma cu 30 de ani femeile crestine aveau capul acoperit la biserica. Doar asa, pentru cei mai tineri dintre noi, mergeti pe internet si cautati asasinarea cu Kennedy. Uitati-va la femeile de pe margine, ca el a mers cu masina printre oameni. Uitati-va la oamenii printre margini sa vedeti ca femeile, in cea mai mare parte aveau capul acoperit si in public.

Deci, ceva s-a intamplat in acele societati, ceva ce incepe sa se intample in Romania noastra, in Biserica Emanuel. Baticul se ingusteaza tot mai mult, tot mai mult si dupa aceea va disparea si acesta. Si incet, incet o vom lua in alte medii. Dar as vrea sa va spun ca si in America, si in Canada si in Australia sunt biserici in care aceasta evlavie este tinuta. (58:00) Fratii mei, evlavia, aceasta intelegere a cuvantului, ca femeia trebuie sa aiba capul acoperit nu-i pur romaneasca, iata un exemplu- asa-s fratii penticostali italieni (le arata un youtube cu Italieni penticostali pe screen). (61:00)

  • A 5-a Interpretare Gresita. Femeia trebuie sa aiba tot timpul capul acoperit. Doua argumente: Rugati-va neincetat. Si daca neincetat trebuie sa te rogi, nu mai ai vreme sa dai jos acoperitoarea. Si ce, ingerii lui Dumnezeu numai la biserica sunt? (Asa ca) din pricina ingerilor, pe tot locul (sa fie acoperita). E pertinent argumentatia? Daca cineva doreste sa faca asa, nu ne opunem. Dar, textul biblic nu invata aceasta porunca. Ca, daca asa este, neincetat femeia trebuie sa aiba capul acoperit, ca neincetat trebuie sa se roage, stimati barbati, luati-va gandul ca vreodata mai puteti purta palarie vara, pe soare, sau caciula in cap iarna, ca e frig. Ca si noi trebuie sa ne rugam neincetat; si cand mai ai vreme sa pui palaria. Pavel spune lamurit: Cand se roaga femeia sau prooroceste…. si orice barbat care se roaga sau prooroceste. Si textul grecesc nu este ‘orice femeie credincioasa’ ci,  ‘orice femeie cand se roaga’. Acel verb, e un participiu care asa trebuie tradus: ‘In timp ce se roaga’.  Nu ‘care se roaga’. (63:30)

Concluzii

  1. Femeia crestina, indiferent de starea civila este datoare sa fie cu capul acoperit in cadrul rugaciunii, a manifestarii darurilor Duhului, indiferent de locul in care se roaga. 
  2. Consideram ca si principiul supunerii fata de barbat/fata de sot, precum si simbolul acestui principiu, adica acoperirea capului este o porunca de la Dumnezeu.
  3. Consideram ca acest pasaj biblic nu impune ca femeia crestina sa aiba tot timpul capul acoperit, sau barbatul tot timpul capul descoperit, ci doar in contextul activitatii de rugaciune.

Cateva aspecte specifice legate de Biserica Emanuel la minutul 64-73.

Articole asemanatoare

Dragostea scade durerea

A elderly couple walks at the yard of the Canevaro old people's home in Lima

Geneza 2:18

18 Domnul Dumnezeu a zis: ,,Nu este bine ca omul să fie singur; am să -i fac un ajutor potrivit pentru el.`

DRAGOSTEA scade durerei! UN STUDIU interesant:
Într-un studiu publicat în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences, o echipă de cercetători a utilizat un aparat de rezonanţă magnetică functională pentru a scana creierul a 17 femei ce au primit scurte şocuri în timp ce priveau fotografii ale partenerilor de viaţă, ale unor străini sau ale unor obiecte. Femeile au fost întrebate apoi de intensitatea durerii pe care au simţit-o.

Aşa cum se aştepta Eisenberger, conducătoarea echipei ce a efectuat studiul, durerea nu s-a simţit atât de tare atunci când femeile îşi priveau partenerii de viaţă. Deşi studii anterioare au descris acest fenomen, Eisenberger şi echipa sa au putut vedea aceste efecte în faţa ochilor.

S-a constatat că durerea a scăzut în urma unei activităţi în cortexul prefrontal ventromedial, o parte a creierului asociată cu sentimentul de siguranţă şi liniştire.

Observaţia susţine că ipoteza lui Eisenberger cum că prezenţa unei persoane dragi scade durerea prin producerea unor sentimente de siguranţă, mai degrabă decât simpla stimulare a sistemului neuronal de recompensă, aşa cum este văzut în rândul cuplurilor euforice care se află într-un stadiu de început al relaţiei.

Acest efect poate fi diametral opus în cazul în care voluntarilor li se arată o imagine cu un păianjen sau cu un şarpe, intensitatea durerii fiind simţită mai puternic.

Deşi noul studiu nu a fost realizat şi pe bărbaţi, Eisenberger susţine că nu există niciun motiv pentru a se crede că efectele ar fi diferite. „Oamenii ar putea sugera că femeile sunt mai sensibile, dar aceste procese sunt la fel de critice şi în cazul bărbaţilor”, încheie cercetătoarea.

CIteste mai mult aici – http://www.descopera.ro

Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Partea I-a Decizii in tinerete

Despre  ‘lucruri materiale’, ‘sufletul’ si cateva lectii practice.

Related posts

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (4 din 4) –– (la Credo TV)

Published on Sep 24, 2012 by 

Partea 1-a aici Introducere

Partea 2-a aici Capitolul 1-6

Partea 3-a aici Capitolul 7-8

Partea 4-a – Daniel Cap. 8-12

In primele versete din ambele capitole apare apare o referinta in timp cand a aparut vedenia respectiva. Daniel a vazut vedenia din cap. 7 in anul intai al lui Belsatar. Iar capitolul 5 reflecta si descrie sfarsitul lui Belsatar. Belsatar a domnit 13 ani. Deci Daniel a vazut cap. 7, cu vedenia aceasta minunata cu fiarele si cu fiara grozava inainte de a se schimba imperiul babilonian cu cel Medo-Persan. Atunci cand Daniel merge sa-l acuze pe Belsatar, el are sub centura o vedenie. El stie ca mai exista fiare care vor veni. Foarte important. El stie ca in succesiunea care a avut-o in cap. 2, are informatie in plus de cap. 2. Ca dupa capul de aur vine trunchiul si pieptul si bratele de argint, dar, vin mai departe imparatii. El nu-si face iluzii ca aici se termina toate pentru ca el a primit deja in primul an al imparatiei lui Belsatar, cand Belsatar era inca un copil cuminte a primit perspectiva celor 4 fiere.

Belsatar l-a indepartat pe Daniel si el a fost chemat de imparateasa. El stia lucruri pe care nu le-a spus nimanui si le-a asteptat sa se intample. Deci cap. 7 in mod cronologic precede cap. 5. Cap. 5 din Daniel este sfarsitul lui Belsatar. Cap. 7 din Daniel este anul intai al domniei lui Belsatar, adica 553 B.C.

Ce mai stie Daniel? Mai stie din cap 8:1 aceiasi precizare cronologica. „In anul al treilea al domniei imparatului Belsatar, eu, Daniel am avut o vedenie” in afara de cea care a avut-o cu doi ani inainte. Din nou, cand el merge la Belsatar sa-l acuze in cap. 5, el merge cu doua vedenii foarte clare. Vreau sa aplic spiritual si sa spun: Pe lume ii panicheaza istoria, ii panicheaza secventele, schimbarile, tulburarile politice. Omul lui Dumnezeu care citeste Biblia sau este in contact tot timpul cu Dumnezeu si fagaduintele divine, stie mult mai mult decat stiu muritorii de rand sau imperiile de rand.  Are toata perspectiva.

Pana la urma, Daniel mai are o viziune (cap 10) care este in anul al treilea a lui Cyrus, care a venit dupa Darius. Cuvantul acesta vesteste o mare nenorocire si se explica in ce consta vedenia. Daniel 10:21- vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului.. Deci, ingerul vine sa-i spuna adevarul. Istoria umanitatii nu se duce dupa cum au chef imparatii sau cum pornesc ei la razboi vara sau iarna. Istoria umanitatii se deruleaza dupa ce merge in Cancelarea Suprema, dupa ce se decide la suveranul suprem al universului care este Dumnezeu. Istoria nu se scrie dupa fortele de imparati care domina azi. Ei se uita la perspectiva istorica si interpreteaza trecutul ca avand conectiune cu ei. Il deformeaza, il deconfigureaza, il confisca in favoarea lor. Istoria adevarata a universului si a imparatiilor lumii acesteia merge mai departe cum este prevazuta in cartea adevarului care nu se scrie pe pamant, ci este cartea lui Dumnezeu. Este perspectiva lui Dumnezeu la ceea ce trebuie sa se intample.

  • Daniel 8 10 S’a înălţat pînă la oştirea cerurilor, a doborît la pămînt o parte din oştirea aceasta şi din stele, şi le -a călcat în picioare. 11 S’a înălţat pînă la căpetenia oştirii, i -a smuls jertfa necurmată, şi i -a surpat locul locaşului său celui sfînt. 12 Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvîrşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pămînt, şi a izbutit în ce a început. Care-i ostirea cerurilor? Comentariile avizate vor zice ca ostirea cerurilor nu este de loc ingerii care sunt sus. Este mai degraba ostirea de pe pamant a poporului evreu. Si jertfa si toate astea sunt ritualul care a mers la templu, care a fost instituit de Dumnezeu. Si stelele sunt liderii, purtatorii de lumina. Evreii asta au facut. In vremea intertestamentara au fost alesi ca niste luminatori ai popoarelor. Cand se va implini? Dupa ce vor trece 2,300 de seri si dimineti. Daniel a primit talcuire in anul 550.
  • Daniel 8 23 La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. Cine sunt pacatosii? Parerea mea este ca e chiar poporul evreiesc (pacatosii), o sa vedem cum au cooperat prin helenizare cu grecii. Lor li s-a umplut masura pentru ca ei , elenizarea care a fost in timpul Seleucizilor a avut doua componente, doua motoare. Unul interior in care evreii au vrut sa semene ca si grecii. Grecii, domnitorii cand au vazut Seleucizi au zis, „Voi vreti chestia asta? O s ava ajutam noi.” S-a intalnit in mod nefericit un impuls de modernizare care a venit din paturile superioare ale societatii evreiesti si preotii de la templu erau mai interesati de sport (ca de religie).
  • Daniel 8  La sfîrşitul stăpînirii lor, cînd păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără ruşine şi viclean. Cine e imparatul viclean care va birui chiar poporul sfintilor? Acum, poporul sfintilor este clar ca este poporul evreu. Nu la fel ca si sfintii din capitolul 7 in Daniel. Acest imparat fara rusine si viclean este in istorie. E clar ca este vorba de un descendent al lui Alexandru Macedon – Antiochus Epifanes.

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (3 din 4) –– (la Credo TV)

Vezi:

In emisiunile precedente, Pastorul Valeriu Brancovan a discutat primele 6 capitole din cartea Daniel. In emisiunea de fata urmeaza o discutie despre Daniel capitolele 7 – 12, capitole profetice care contin viziuni apocaliptice.

Din introducere, Pastorul Valer Brancovan:

Am vazut in emisiunea precedenta ca in prima parte din cartea lui Daniel, in primul bloc, pana la capitolul 6 sunt acele istorii personale a robilor evrei din captivitatea babiloniana- Daniel si prietenii sai. Am vazut Am vazut istoria personala a lui Nebucadnetar din capitolul 4. Am vazut, de asemenea, o prima profetie predictiva despre succesiunea imperiilor mondiale din capitolul 2, care a fost data lui Nebucadnetar si modul in care Daniel a talcuit-o. Cred ca este bine sa vedem capitolul 2, despre care am precizat ca acel cap de aur din fruntea chipului este chiar Nebucadnetar.

Ce a vazut Nebucadnetar? Nebucadnetar a vazut, conform visului, in visul sau a vazut un chip de aur, un chip compozit, un chip compus. Un chip care avea un cap de aur, avea pieptul si bratele de argint, avea pantecele si coapsele de arama. Si avea picioarele, in continuare de fier. Avea labele picioarelor si degetele picioarelor le avea din lut si fier amestecat.

Apar aceste patru nivele de imparatie. Pana la urma, Daniel le-a spus in capitolul 2, ca talcuire ca acestea sunt patru imparatii care vor veni. Si i-a spus lui Nebucadnetar: Tu esti capul acesta de aur. Intr-un fel, vedenia vorbea despre imparatii, dar fiecare imparatie avea si un lider sau un imparat distinctiv. In cazul imparatiei babiloniene era Nebucadnetar capul de aur. A zis Daniel: Tu esti imparatul imparatilor. Dumnezeu ti-a dat in mainile tale pe toti oamenii de pe tot pamantul. Tu esti capul de aur.

Imparatia babilonienilor de la care a pornit numaratoarea, sau cronometru, sau cronologia este importanta pentru modul in care Dumnezeu va lucra cu poporul sau evreu. De aceea nu s-a pornit cu Egiptul sau cu imperiul babilonian dinainte a lui Hammurabi, ci s-a pornit cu neobabilonieni care erau instrumentali  ca Dumnezeu sa-i pedepseasca pe evrei in lunga captivitate babiloniana de 70 de ani.

Vedenia se deruleaza in felul urmator. Dupa ce contempla chipul acesta cu structurile amintite, cu cele 4 nivele de structuri, practic are aparenta a unui chip de om, dar ele sunt imparatii care se vor succede incepand cu imperiul  babilonian. …………

Succesiunea aceasta a imparatiilor care Dumnezeu i-a dat-o (in vis) lui Nebucadnetar, cred ca Daniel a fost uimit ca sa vada ca Dumnezeu a lucrat in maniera aceasta la Nebucadnetar- adica sa-i dai unui pagan o piesa de revelatie centrala in istoria umanitatii. Si dupa aia sa vina istoricii dupa scurgerea vremurilor care sa incerce sa inteleaga ce -sa intamplat, sa confirme dezvoltarea istoriei universale a umanitatii, asa cum o cunoastem noi. Ni se pare absolut uimitor.

Iata aici o perspectiva in care sfarsitul istoriei umanitatii, a timpurilor neamurilor, dela neobabilonieni incoace. Si merge iata pe o civilizatie care nu se termina cand apare imparatia. Imparatia a venit, Isus Hristos a venit si Dumnezeu Si-a intemeiat imparatia care a izbit structurile din plin, continua sa creasca, inca vine aceasta imparatie cu o judecata finala care va face ca imparatiile lumii acesteia sa fie complet indepartate si abolite. Daca ne uitam la efectul cataclismic final trebuie sa fie cea de-a doua venire avuta in cedere  pentruca El a venit in prima Lui venire si nu Si-a propus, a zis lui PIlat, ‘Imparatia Mea nu este din lumea aceasta.”  Nu ca „nu merge imparatia Mea”, este deja inaugurata, cum se zice in teologie- ‘deja si nu inca’. (already, not yet). O imparatie care a rins contur, dar deocamdata este in inimile oamenilor, in mintea oamenilor, este in societatea omeneasca, este o prezenta activa si transformatoare. Este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia- intai a Iudeului, apoi a Grecului (Romani).

Dar finalul este acesta- aceasta piatra care cucereste pamantul si va face tot serviciul pana la capat, adica, distruge, in final, imparatiile lumii acesteia. Viziunea asupra istoriei nu e de loc una naiva (cu privinta la pozitia post milenista care zice ca Isus deja a venit in A.D. 70 cand a fost distrus Ierusalimul, cand El a venit sa judece poporul Lui si Dumnezeu i-a judecat pentru ca I-au ucis Fiul si de atunci incolo se zideste pe viziunea aceasta preterista un cer nou si un pamant nou, datorita prezentei evangheliei). Este aceasta teologie care se numeste Reconstructionism, in care noi, la ora actuala reconstruim si recapturam toate structurile sociale sub imperiul imparatiei. Si dupa ce transformarea aceasta este gata poate sa vina Hristos.

In timpul acestor imparatii, adica in timpul imperiului Roman in faza lui pe care am stiut-o, partea de fier, care a fost o imparatie ce a dominat lumea, inclusiv tara noastra Dacia- ne amintim in timpul lui Traian si pana pe vremea lui Adrian sau Marcus Aurelius, pana la aprox 171 A.D. cand s-au retras Romanii dincolo de Dunare la sud. Aceasta imparatie Romana si civilizatie nascuta din ea continua sa existe. In secolul cinci, cand popoarele migratoare au asaltat Roma. 410 A.D. de exemplu, cand au atacat Vizigotii si au jefuit Roma, Roma continua sa existe prin imperiul Roman de rasarit. A fost o moarte, cumva in picioare. Nu a disparut, popoarele migratoare au creat alte imperii, care au trecut in degetele (viziunii lui Nebucadnetar) Westului  care merge pana in ziua de astazi.

Nu ne poate scapa corespondenta dintre capitolu 2 si capitolul  7 din cartea Daniel. In Daniel cap. 2 sunt 5 imparatii, luand in considerare imparatia cea vesnica a lui Dumnezeu care e simbolizata prin piatra. Iar, pentru Nebucadnetar, el s-a uitat din punctul sau de vedere la structurile lumii acesteiaCe-i mai valoros decat liniile de forta ale unui imperiu, valorile care se acumuleaza- ce poate sa fie mai valoros decat sa fi capul de aur si puternic si sa faci legea peste popoare si natiuni? Deci asta este si a fost slava imparatiilor acestei lumi- sa domine umanitatea. Valorile lor sunt: Aceia este valoros cand tu poti sa aupresti si sa acumulezi, puterea curge prin degetele tale. Cand esti deasupra tuturor, atunci esti aur, esti sus pe scara, esti in culmea stralucirii tale- cand esti deasupra. Valoarea si nobletea de la aur la argint si de la argint la arama scade, pana la fier care este cel mai dur.

Dincolo, in capitolul 7 sunt fiare care au iesit din mare. Pe marea poparelor a izbucnit un vant si au aparut succesiv fiare. Din perspectiva divina, aceste fiare, care sunt imparatiile lumii acesteia sunt niste fiare. Adica, de la Nimrod incoace, care a initiat prima imparatie (Genesa), care a asuprit pe oameni este o uraciune inaintea lui Dumnezeu aceasta guvernare umana care tacit sau pasiv Dumnezeu a acceptat-o. Dar in esenta, toate aceste structuri create de umanitate se intemeiaza pe exploatarea omului si pe constrangere si violenta. Nimrod insusi a fost un viteaz vanator impotriva lui Domnului.

Este perfect sa gasesti o teocratie, o imparatie cu frica de Dumnezeu- nu gasim treaba aceasta. Gasim numai adularea si gasim transformarea unui nivel de autoriate date de Dumnezeu la fiara, practic, care va veni si va folosi constrangere si violenta, asuprire, impunere fortata. Democratia nu este o o teocratie. …

Diferenta dintre Daniel 2 si Daniel 7

 Cred ca Nebucadnetar stie in mare, dar in Daniel in cap. 7 este un prim plan. In Daniel cap. 2 se da toata panorama si in cap. 7 lucrurile incep sa devina mult mai concrete si mult mai in detaliu cu privire la doua chestiuni care apar aici:

  1. Unde este Dumnezeu fata de sistemul acestei fiare?

Zice: In timp ce ma uitam la a patra fiara si contemplam cornul cel mic care a aparut, deodata planul s-a schimbat si am vazut pe cel prea inalt. Am vazut, cartile au fost aduse, zeci de mii de slujitori in fata Lui. Si deodata se schimba perspectiva. Vede fiara grozava si pe care n-o intelege, i se da sa vada ce este deasupra acestor imparatii ale lumii. Sa vada, pur si simplu, imprejurarea tronului, sa vada judecata, sa vada venirea care este ca un fiu al omului. Cine altul poate sa fie decat Isus? Isus Hristos, Domnulnostru care chiar si-a asumat in evanghelii chiar de asa de multe ori. Conceptul acesta de ‘fiul omului’ nu este din alt profet, e de aicea, din cap. 7 din Daniel. Aceasta este inca o validare a profetiei lui Daniel pentru ca titlul de ‘fiu al omului’ este cu alte cuvinte  introdus de catre Daniel in cartea lui, pe care Isus Si L-a asumat (Matei 24).

Deci, perspectiva aceasta, cu imparatiile- diferenta intre capitolul 2 si capitolul 7 este ca acum noi ne focalizam si vedem cine este in dosul imparatiilor de aici. Adica, vedem si un alt plan care dubleaza planul fizic, planul spiritual. Dincolo de planul aparent exista un plan mai inalt, jocurile se fac acolo si deciziile se iau acolo. Cum anume?

In primul rand, soarta fiarelor care apar succesiv, poate e bine ca sa spunem acuma ce-a vazut Daniel in capitolul 7. Vedenia merge in felul urmator:

  • Daniel a vazut un leu cu aripi. Aceasta este o imparatie.
  • Apoi a aparut un urs care era culcat pe o rana si avea trei coaste in gura si ca mananca si mai multa carne
  • Dupa aceea a aparut un leopard care avea patru capete si patru aripi
  • Dupa aceea a vazut a patra fiara care era foarte grozava. Fiara aceasta nu a semanat cu nimic anterior. Avea dintii de fier, avea ghiarele de arama, manca tot ce prindea. Pe cap sau pe corp avea 10 coarne, cornul inseamna putere si autoritate. Cine are corn? Nu oamenii, fiarele au corn. Din nou venim la ideia ca nu-i o stapanire din aceasta  care iti face bine, ci o stapanire care iti impune stapanire si dictatura cu forta.

Cum se vede faptul ca Preainaltul si suprastructura de autoritate divina si cereascase suprapune peste structura asta fizica? Ni se spune ca aceste 4 fiare, una dupa alta sunt indepartate. Si pana la urma, citim in cap 7:11  –

Eu mă uitam mereu, din pricina cuvintelor pline de trufie, pe cari le rostea cornul acela: m’am uitat pînă cînd fiara a fost ucisă, şi trupul ei a fost nimicit şi aruncat în foc, ca să fie ars

..deci au fost 11 coarne din care scadem cele 3 care au cazut si practic fiara ramane cu 8 coarne. Este o corespodenta foarte puternica cu Apocalipsa, cu cei 8 imparati, din care al 8-lea este din grupul acelor 7 si care insusi el este unul dintre ei, face parte din fiara. Prima data in Daniel 7:11 ni se spune soarta fiarelor si acestei fiare care a fost ucisa. Vers. 12 ne spune ca si celelalte fiare- adica leul, ursul si leopardul- celelalte fiare au fost dezbracate de puterea lor, dar, li s-a ingaduit o prelungire a vietii pana la o vreme si la un ceas anumit. Adica, Dumnezeu n-a ucis umanitatea.

Imperiul Babilonian a trecut la imperiul Medo-Persian. Iraqul este Babilonul. Medo-Persii sunt Iranienii, Afganistanii. Grecii au fost grecii lui Alexandru macedon. Romanii sunt civilizatia Romei. Dar, sa ducem ideia pana la capat. Pana la urma, daca in capitolul 2 ne spune ca toate au fost izbite si s-au imprastiat si au fost nimicite cumva deodata, aicea ni se spune ca s-a prelungit viata celorlalte pentru o vreme. Dar, drastic a fost modul in care Preainaltul S-a ocupat cu ultima imparatie, care a fost ucisa, nimicita, capul ei dat sa fie ars de foc, celelalte fiare au avut  prelungire a vietii lor. Au trecut una din alta in societatile lor. De exemplu, Alexandru Macedon a ingropat pe toata lumea cunoscuta de atunci. Din Europa s-a dus pana la Indus, a cucerit Egiptul, toata lumea cunoscuta de atunci a fost sub stapanirea lui. (29:52)

Dumnezeu se amesteca in istoria acestei cea de-a 4-a fiara grozava…intelegem ca nu e altceva decat o forma de guvernare care inglobeaza tot pamantul si calca totul sub picioare si poate sa fie acel -one world government- adica o guvernare mondiala. Cum apare aceasta? Lumea vorbeste astazi despre iesirea din criza in mod total netraditional. Oamenii cauta solutii decisive si solutii cu totul iesite din comun pentru ca (deja) au experimentat tot ce se poate experimenta. Lumea cauta integrare, cauta universalizare, cauta globalism. Cauta un guvern mondial, o religie mondiala, Cum o sa fie toate astea posibile? Sa pui cumva nationalitatile, natiunile? Hai sa ne gandim mai departe: Nu oti sa ai uintate numai economica sau politica- e vorba si de unitate religioasa.

De ce cred ca Daniel a avut vedenia aceasta cu partu fiare fata de capitolul 2 este ca potentialul distructiv al raului pe care a 4-a imparatie il duce. Exista grupari de crestini care-l inteleg diferit capitolul 2 si nu-l inteleg in corespondenta cu capitolul 7. Dar, cred ca majoritatea opiniilor cred ca exista o corespondenta intre cele doua. Si cred ca a patra fiara, care are fier amestecat cu lutul, practic este imparatia fiarei a patra, cea cu dintii de fier. Dar, imparatia a patra face un lucru foarte grav. De aia stim noi despre ea detalii, pentru ca cornul care apare dintre cele 10 si da cele 3 la o parte si este obraznic fata de sfintii celui Preainalt, el creeaza un timp foarte dificil pentru sfintii celui Preainalt. Sfintii celui Preainalt sunt dati in mainile acestei imparatii pentru o vreme, doua vremi si jumatatea unei vremi- adica 3 1/2 ani.

Sfintii celui Preainalt au fost dati pe mana cornului mic. Poate ar fi bine sa vorbim aici- ce este ideia de anticrist? Ideea de anticrist este nu peste tot in Biblie, ci in epistolele lui Ioan. Dar, au existat teologi care au prezentat anticristul, nu ca o persoana fizica, ci au prezentat-o ca un sistem. In capitolul 7, sfintii celui Preainalt, (parerile sunt impartite) eu cred ca sfintii celui Preainalt nu sunt numai poporu evreu, ci si biserica lui Isus Hristos. Gazduiesc aceasta opinie teologica ca premilenismul teologic care cred ca postuleaza trecerea bisericii prin faze destul de dificile, cand din cauza celor alesi, zilele acelea vor fi scurtate, cand la sfarsitul veacului va trimite pe ingerii sai si va face secerisul alesilor in cele 4 vanturi.

Published on Sep 24, 2012 by 

 

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (2 din 4) –– (la Credo TV)

Vezi Partea 1-a aici

In partea II-a Pastorul Brancovan incepe facand o prezentare scurta- capitol de capitol, la primele 6 capitole din cele 12 capitole din cartea Daniel.

Valer Brancovan:

As imparti foarte rapid cartea lui Daniel in doua blocuri mari:

  1. Primul- cel care se refera la experientele personale ale robilor evrei, a prietenilor lui Daniel si Daniel in Babilon.
  2. Dupa aceia, cel de al doilea bloc- profetiile predictive cu privire la timpul lui Daniel. (Captiolele 7-12 si inclusiv capitolul 2 care este profetie predictiva despre Nebucadnetar.

Valer Brancovan – Cartea lui Daniel, capitolele 1-6 :

  • Capitolul 1 – Istoria lui Sadrac, Mesag si Abednego si Daniel, care nu se spurca cu mancarea si cu stilul de viata babilonian. Dumnezeu ii binecuvanteaza si ajung foarte sus. Este istoria acestei confruntari in care pur si simplu, niste tineri, departe de cultura lor au indrazneala sa stea pentru sistemul lor de valori. Aplicatia capitolului este evidenta pentru toti tinerii crestini, care ar trebui sa aiba tupeu in confruntarea cu sistemul lumii acestea si sa nu se lase intimidati, sau sa nu se lase asimilati numai pentru ca-s diferiti. Sa indrazneasca sa fie diferiti, adica nu in rau, ci diferiti imitandu-L pe Hristos intr-o lume care are prabusirea ei morala si Dumnezeu ii va binecuvanta.
  • Capitolul 2– este o profetie predictiva pentru ca prin intermediul visului lui Nebucadnetar este data o revelatie uimitoare la succesiunea imperiilor mondiale ale lumii de la vremea lui Daniel. Desigur, nu toata istoria antichitatii, sau toata istoria lumii este vazuta, ci acea parte din istoria umanitatii care are relevanta pentru modul lui Dumnezeu in care trateaza cu poporul Sau evreu. La un moment dat, in cap. 2, Daniel ii spune, „Tu esti capul de aur.” Atunci cand el a visat visul acela cu capul de aur, cu pieptul si bratele de argint, cu pantecele, coapsele de arama, cu picioarele de fier si cu degetele la picioare de lut. In fruntea acestui chip este capul acesta de aur. Varful acestui chip este capul acesta de aur despre care Daniel ii spune clar, identifica clar: Tu esti capul de aur. Cu alte cuvinte, preocuparea acestei succesiuni este doar secventa de la imperiul babilonian in continuare, in dezvoltarea istoriei. Bergihano: De ce este important ca se incepe la Nebucadnetar? Brancovan: Evreii la data aceea sunt un popor pedepsit de Dumnezeu prin captivitatea babiloneana. Dar modul in care Dumnezeu opereaza cu ei, El ii pune in menghina popoarelor, foloseste un imperiu sau altul, dar niciodata nu-Si abandoneaza pe poporul Sau pe care L-a ales. Il disciplineaza, ca si in vremea cartii Judecatorilor prin cutare popor, care vine si sunt ca un bici pentru o pedeapsa contemporara. Dar Dumnezeu nu-Si abandoneaza poporul. Este important sa vedem desfasurarea aceea din contemporanitatea lui Daniel cu succesiunea imparatiilor pentru ca acolo sunt ei, evreii. Sigur, de ce a fost profetia aceasta, in maniera aceasta, Preainaltul stie acest lucru. Dar, de acolo a inceput, de la ceea ce a facut Nebucadnetar prin distrugerea templului, prin captivitatea poporului pentru 70 de ani de la timpul sau si dupa timpul sau in continuare…. Poporul acesta, care a suferit foarte mult L-a suparat foarte tare pe Dumnezeu. Ce putem sa spunem decat- L-au suparat extrem cand l-au rastignit pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus Hristos. Dar noi nu putem avea inimile pline de resentiment la adresa lor pentru ca Dumnezeu niciodata nu a abandonat poporul acesta. „Mantuirea,” spune Isus, „vine de la evrei.” Dumnezeu, in ciuda faptului ca a folosit diverse conjuncturi istorice a continuat sa urmareasca firul rosu si a relatiei cu poporul Sau. Capitolul 2 face parte din profetia predictiva- succesiunea imperiilor. O sa revenim la cap. 2 sa ne uitam la semnificatia lor.

  • Capitolul 3 – este istoria minunata a celor 3 tineri care din nou apar pe scena. De data aceasta ei nu se inchina unui chip de aur pe care toata lumea, toti babilonieni il divinizau, i se inchinau. Chipul care reprezenta ‘poate’ imaginea lui Nebucadnetar. Dar, ei au refuzat sa faca acest lucru. Ei sunt, mai departe, paralel cu credinta lor. Au fost kosher la capitolul ‘stil de viata’ si sistem de valori. Parte din sistemul lor de valori central este inachinare. Nu dau inchinarea lor nimanui. Zic in capitol, „Chiar daca nu ne va scapa Dumnezeu, noi nu ne inchinam imparate, chipului tau de aur.”  Ei au o singura alianta, alianta pentru Dumnezeu. Si bine fac pentru ca in mijlocul flacarii focului, cuptorului incins de 7 ori, ei o duc foarte bine. Nici macar miros de fum pe hainele lor nu se prinde si sunt promovati. Nu numai atata, dar zice, „Am vazut pe unul, care impreuna cu ei parea un fiu de dumnezei.” Deci, „Este incredibil,” zicem noi ceea ce s-a intamplat, cum Dumnezeu i-a protejat miraculos pe acesti tineri. Aceasta este pretentia pasajului din cap. 3, ca este adevarul absolut. Ce facem noi? Il credem sau il respingem? Bine inteles ca il credem pentru ca Dumnezeu este asa de mare! Unde ne aflam, nu conteaza, pentru Dumnezeu conteaza partasia cu El- chiar daca aparent se pare ca ai suferit contactul cu focul.
  • Capitolul 4 – este din nou o istorie personala, de data aceasta a lui Nebucadnetar. Pentru el insusi viseaza un vis cu istoria lui personala, cu copacul cel mare care cuprinde tot pamantul, pasari in crengile lui, cuib, fiarele campului sub el. Copacul acesta, din nou Daniel ii spune, „Tu esti, imparate, copacul acesta.” Dar, la un moment dat, la cap. 4 spune: Placa-ti sfatul meu. Pune capat pacatelor tale si poate ca ti se va prelungi fericirea- care din nou este o reteta divina pentru un om pe pamantul acesta. „Placa-ti sfatul meu.” Placa-ti sfatul Bibliei, ca asculti in aceasta zi Cuvantul lui Dumnezeu. Te cheama sa pui capat pacatelor ca sa ti se implineasca nu o fericire iluzorie, ci o fericire autentica. Acuma, oamenii cauta fericirea, noi stim, mai ales tinerii. Fericirea o gasesc in anturaje, in pasiunile lor intr-un domeniu sau altul de arta, in abuzul pe care-l fac cu privire la viata lor, in relatiile pe care le au, in droguri, in toate lucrurile acestea. Fericirea pare ca surade in multe moduri, dar, fericirea adevarata e sa Il cunosti de Dumnezeu si sa fi copilul Sau. „Place-ti sfatul meu,” zice Daniel. Lui Nebucadnetar nu cred ca ii place sfatul asta, cum nu place sfatul nici unei biserici, sau unui om care-i prins in desfasurarea patimilor, viciilor. Adevarul a venit, lumina a venit si spune Ioan, „Oamenii nu opteaza pentru lumina. Nu pentru ca lumina nu este buna, ci pentru ca lumina pune in evidenta faptele lor, ii desconspira. In cap. 4, sfarsitul este urmatorul: Nebucadnetar, in prima extensie a cultului personalitatii se plimba pe acoperisul sau din Babilon, se uita prin mandrie la Babilon in grandiozitatea lui, megalomania lui care a avut-o si zice, „Nu este acesta Babilonul, produsul mintii mele, produsul geniului meu?” Cam toti megalomaniacii care’s plini de cultul personalitatilor, intr-o portiune de timp foarte scurta, el, un strajer sfant, spune-n Daniel,vine si-l loveste si mintea lui este afectata.  Nu se incheie bine anul de cand a vorbit Daniel si se implineste profetia. El isi pierde mintea, oamenii din anturajul lui zic, „Ce-i cu imparatul nostru? Nu te mai intelegi cuel, nu mai este in stare sa faca nimica. Ramane ca o vegetala pe tronul imperial pana ce oamenii il izgonesc. Sapte ani trec peste el, in care asa cum a fost profetia- este complet redus, animalizat  la o stare vegetala, care este un lucru cumplit. Ce s-a intamplat in perioada aceasta e geu de spus. Sapte ani in care el a suferit. Dupa 7 ani, spune ca si-a ridicat din nou privirea inspre cer si i-a venit iarasi mintea la loc, care este un lucru fabulos, mintea pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa intelegem realitatea. Din experienta lui tragem concluzia ca Dumnezeu ia imparatia lumii in mainile Sale, o da cui vrea, inalata si da jos pe cine vrea. Dumnezeu este suveran. Carte lui Daniel sfarseste cap. 4 cu aceasta conclusie absolut uimitoare a experientei lui personale- De aceea eu cer ca imparatia mea, toata lumea sa se inchine si sa venereze pe Dumnezeul lui Sadrac, Mesag si Abednego.

  • Capitolul 5 – Belsatar ignora pericolul care-l asteapta, relatia lui cu Dumnezeu nici nu exista. Lui Dumnezeu ii pasa si de acest imparat ingamfat si mandru, care este Belsatar. De aceea, in timp ce banchetul se deruleaza, din nou a unui megalomaniac, care nu stie decat ce este el. De aceea el este inconstient de pericolul care il asteapta. Sunt acolo toti mai marii imperiului (tinuturilor Babilonului, care este extins pana aproape in Egipt, cu foarte multe provincii), foarte multe femei, tiitoarele lui. In cheful vinului, dupa cateva zile, el face un lucru neobisnuit. Porunceste sa fie adus din trezoraria imperiala vasele de aur, cupele de aur si de argint, pe care Nebucadnetar le-a pastrat, pe care Nebucadnetar, la distrugerea templului le-a adus si vasele au fost la locul lor, inca nimeni nu le-a desecrat. Deodata, acest imparat, care nu intelege unde se afla in raport cu Dumnezeu sfideaza pe Dumnezeu. Nici nu stim de ce a facut treaba aceasta. In timp ce au acest chef de exceptie si nici nu-si dau seama ca ar putea pangari pe Dumnezeul evreilor, deodata Dumnezeu vorbeste, scrie pe perete. Reactia lui Belsatar a fost extraordinara. I-a ingalbenit fata, a inceput sa tremure, a avut convulsii, spune Biblia: I s-au desfacut incheieturile soldurilor. Este un lucru foarte puternic aceasta exprimare. Ceva s-o fi intamplat cu el incat a cerut sa-i vina imediat cititorii din stele, inteleptii, vrajitorii, oricine i-ar fi putut da o ideie ce scrie in textul acela de pe perete care refuz sa dispara. Un cap de mana a scris 4 cuvinte. Nu stia ce scrie acolo. Imparateasa, care era o descendenta de la Nebucadnetar a venit si i-a spus, „Nu te inspaimanta, stai linistit, exista un om care ar putea sa-ti dea o dezlegare. Sa fie adus Daniel. Daniel vine si este fericirea lui sa runce adevarul in fata acestuia, atat i-a trebuit. Ii da 6 capete de acuzare, „Imparate, tu ai stiut de experienta tatalui tau, nu ti-ai smerit inima, te-ai inaltat impotriva Dumnezeului cerurilor, desecrand vasele Lui in cheful vinului, nu L-ai laudat- ai laudat pe dumnezeii de piatra, de argint, de aur, de orice si in continuare spune: Din aceasta cauza, de aceea a trimis El aceasta scriere. Iata scrierea: Numarat, numarat inseamna ca Dumnezeu ti-a numarat zilele domniei si i-a pus capat. Cantarit- inseamna ca Dumnezeu te-a cantarit si te-a gasit usor. Dumnezeu a rupt deja imparatia si a dat-o Mezilor si Persilor. Cum s-a comportat imparatul cand a auzit acest verdict? Aparent i-a dat lantisorul de aur promis si haina si locul al treilea in imparatie. Dar, sfarsitul istoriei este acesta: Chiar in noaptea aceea Belsatar a fost ucis. Direct din cheful vinului a trecut in locuinta mortilor. In acea noapte evreii au schimbat un stapan. A cazut un imperiu  la care au fost robi 70 de ani si a venit un nou imperiu. A venit acest Cirus, Cir care era prevazut prin profetia lui Isaia 7, cu 50 de ani inainte de Hristos. Deci, circa 200 de ani de la timpul respectiv (dinainte). Cirus a dat un edict, a spus: Cine e din poporul lui Dumnezeu sa plece in Ierusalim. Spune in cap. 9: Am vazut din carti, probabil nu era numai cartea lui Ieremia. Ieremia a prevazut ascensiunea Medo-Persilor. Dar Isaia, in capitolul 45,  foarte clar, nominal, da numele lui Cyrus. Cat de mare este Dumnezeul istoriei si Dumnezeul crestinilor si Dumnezeul in care credea Daniel. Ce mare a fost si ce mult s-a dovedit atotputernic! Daniel ajunge foarte bine in domnia aceasta a lui Cyrus Darius pentru o perioada, un an sau doi. Lucruri pe care face Cyrus, care pleaca mai departe cu cucerirea- El nu se opreste la Babilon, el se duce mai departe inspre nord; merge pana in Asia mica si continua campania sa victorioasa. Aceasta a pus Dumnezeu pe inima si mintea lui (Ezra 1). A dat edictul ca cei din poporul evreu sa plece la Ierusalim si vasele acelea care au fost desecrate, pangarite de catre Belsatar au ajuns in trezorira imperiului Persian. Deci, cineva le-a cules din banchet si le-a pus dupa numarul lor in trezorire. Cyrus si Darius au fost aclamati biruitori de catre poporul babilonului. El n-a devastat Babilonul, a preluat de acolo toate valorile. Trezoreria- aurul, toate valorile au fost date de catre un vistiernic, Mitredat spune in cartea lui Ezra celor care au venit in prima transa de evrei ca sa construiasca din nou templul dupa edictul lui Cyrus. Aplicatia spirituala: Ni vedem o viata, a doua viata a vaselor de aur, adica se intampla tot felul de lucruri intr-o viata de crestin. Sunt foarte multi tineri care aleg dupa ce L-au cunoscut pe Domnul sa faca tot felul de lucruri care sunt neortodoxe, in sensul biblic. Apostolul Pavel spune foarte clar, „Nu stiti ca corpurile voastre sunt templurile Duhului Sfant? De aceea, veti lua oare templul Duhului vostru si va veti impreuna cu madularele unei desfranate?” El este foarte specific pentru puritatea morala si pentru puritatea mintala si fizica a trupului credinciosului-templul Duhului Sfant. Ar trebui tinerii sa isi aminteasca in aceasta secventa a emisiunii ca nu se pot juca cu trupurile lor. Trupurile lor, daca au fost alese si au fost puse pecetea Domnului pe ele sunt vase de pret si exista dincolo de episoade neplacute ale vietii spirituale, exista totdeauna cu Dumnezeu posibiitatea ca vasele din nou  sa ajunga sa fie curatite cu pocainta. Cuvantul chiar spune aceasta, „Daca cineva se curateste de aceste lucruri pot sa fie un vas de cinste. Deci este o evanghelie a recuperarii foarte frumoasa. Daca Dumnezeu te-a insemnat ca vas de cinste, tu ai putea sa ai nebunia sa te pangaresti, sa iti pangaresti viata. Dar iata speranta. Pana la urma esti pe inventarul lui Dumnezeu si El te aduce acolo unde vrea.

  • Capitolul 6 – Experienta personala, din nou, a lui Daniel. Daniel este la curtea noului imparat Darius. Ei se mira, functionarii mari al Imperiului Persan, cum acest evreu in varsta (poate la 80 de ani) este imediat inrolat si folosit de catre Darius pentru ca se pricepe la absolut tot ce misca in imparatia Babilonului. Darius, cand il vede cate stie, cate subtilitati ale imperiului- un om care a petrecut 66 de ani in imperiu- sta absolut totul. Despre organizare, despre toate valorile; el deodata ajunge foarte sus. Aplicatia spirituala: Nu conteaza cate ti se schimba. Daca esti in liga cu Dumnezeu ajungi totdeauna sus pe scara. Exista oameni care cred ca daca esti crestin o sa fi periferic. Nu pot gasi, functionarii aceia inalti, plina de ciuda la ascensiunea fuleratoare a lui Daniel o explicatie  si nici un capat de acuzare impotriva lui. Profesional e impecabil. Darius se increde in el si este prietenul lui personal. Si ei se gandesc cum sa-l scoata pe abatuta, pe linia moarta si masinatiile care le fac ei la curtea imperiala dar nu gasesc impotriva lui Daniel sa il acuze cu nimica. Pana la urma au gasit totusi ceva in religia lui pentru ca Daniel asta are un stil de viata de rugator. Biblia spune ca se ruga de trei ori pe zi cu ferestrele deschise spre Ierusalim. Nu s-a rugat numai atunci, toata viata lui, cei 66 de ani (in robie Babiloniana). Noi vedem cum in Islamul de azi , covorasul cel mic, oriunde ar fi, Islamistii se indreapta cu fata spre Mecca si de 5 ori pe zi isi fac rugaciunile lor. Daniel face acelasi lucru. Parca este un precursor al ideii de inchinare intr-o anumita directie. Dar, cand am descoperit in I Regi 8- contextul acestui capitol ne duce in timpul lui Solomon, cand templul construit de el in 961 B.C. este dedicat lui Iehova si face aceasta rugaciune plina de sensuri, si profetice. La faza aceasta, Solomon este cu mintea limpede; nu sunt distragerile care vin mai tarziu- o multime de femei in jurul lui, placere… Nu, la data asta e un tanar imparat care are o singura dorinta: Sa Il iubeasca pe Dumnezeu. Este plin de smerenie. Este absolut minunat. El se roaga, se roaga profetic si in mod special de la vers. 46  zice: Cînd vor păcătui împotriva Ta, -căci nu este om care să nu păcătuiască, -şi Te vei mînia împotriva lor şi -i vei da în mîna vrăjmaşului, care -i va duce robi într’o ţară vrăjmaşă, depărtată sau apropiată:47 dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine, şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce -i vor duce în robie, şi vor zice: ,Am păcătuit, am săvîrşit fărădelegi, am făcut rău!`; 48 dacă se vor întoarce la Tine din toată inima lor şi din tot sufletul lor, în ţara vrăjmaşilor lor cari i-au luat robi, dacă-Ţi vor face rugăciuni, cu privirile întoarse spre ţara lor, pe care ai dat -o părinţilor lor, spre cetatea pe care ai ales -o, şi spre casa pe care am zidit -o eu Numelui Tău, – 49 ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor: şi fă-le dreptate; 50 iartă poporului Tău păcatele lui şi toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezeşte mila celor ce -i vor ţinea robi, ca să se îndure de ei,zice: Trezeste mila acelor care-i asupresc si da-le salvare. Cand Daniel si-a construit vila sa de functionar in imperiul Babilonian cu perete si cu ‘view’. S-a rugat timp de 66 de ani, nimeni n-a inteles ce face el. S-a rugat plin de credinta spre un templu care nu mai exista, spre o tara care era complet nimicita, spre un popor care-si pierduse identitatea. S-a rugat cu credinta ca ceea ce a zis Solomon a fost adevarat. S-a rugat cu credinta Dumnezeului evreilor care poate sa asculte. Am fost uimit sa descopar cat de mare a fost credinta acestuii om. Sigur ca s-a rugat nu mecanic. Cei care au stiut cum se roaga au vazut ca s-a rugat zi de zi. Dupa ce a iesit legea Mezilor si Persilor- a se roaga, acum emomentul sa il arestam. S-au dus la Daniel si au zis, „Ce faci? Te rogi? Nu stii porunca imparatului? Foarte bine, sa fi aruncat in groapa cu lei.”  Nu se putea anula sentinta si Daniel este in groapa cu lei. Dar, exact ca si cu prietenii lui in foc, nu este nici o problema ca esti in groapa cu lei daca Dumnezeu este cu tine acolo. Imparatul, prietenul lui vine disperata doua zi si spune, „Daniele, oare a putut Dumnezeul tau sa te scape de gura leilor?” „Da. imparate. Vesnic sa traiesti imparate. Nimica nu e rau cu leii pentru ca Dumnezeu este impreuna cu mine. Dumnezeu m-a scapat.” Aceasta este o istorie fantastica din capitolul 6 si credinta unui om se vede, dar nu numai credinta omului, se vede credinciosia lui Dumnezeu care continua sa-Si onoreze cuvantul. Asa se sfarseste capitolul 6:25 După aceea, împăratul Dariu a scris o scrisoare către toate popoarele, către toate neamurile, către oamenii de toate limbile, cari locuiau în toată împărăţia: ,,Pacea să vă fie dată din belşug!  26 Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte vecinic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpînirea Lui nu va avea sfîrşit. 27 El izbăveşte şi mîntuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pămînt. El a izbăvit pe Daniel din ghirele leilor!„ 28 Daniel a dus -o bine supt domnia lui Dariu şi supt domnia lui Cir, Persanul.

Published on Sep 24, 2012 by 

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan (1 din 4) –– (la Credo TV)

Pastorul Valeriu Brancovan din Sacramento, California despre Cartea profetului  Vechiului Testament – Daniel:

Cred ca primul lucru care ar trebui sa-l spun despre cartea lui Daniel este ca a fost validata de insusi Isus, care a citat-o si s-a referit la ea. (Matei 24:15 – De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! -) In permanenta, in evanghelii s-a referit la Sine insusi ca la Fiul Omului. Fiul Omului este un concept din capitolul 7 din Daniel. In mod exceptional este prezentat in capitolul 7(pînă cînd a veni Cel Îmbătrînit de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Prea Înalt), acest concept al Fiului Omului. Avem o dubla validare prin care Isus ia adus-o.

Nu poate cineva macar sa gandeasca la interpretarea Apocalipsei daca nu intelege de unde au venit toate imaginile pe care le foloseste Ioan in insula Patmos. Noi credem ca toata Biblia este inspirata de Dumnezeu, atat in Daniel cat si in Apocalipsa, e acelasi Duh Sfant care l-a inspirat pe Daniel cum la inspirat si pe Ioan atunci cand Ioan foloseste vadit imagini din Daniel: fiare, capete, succesiune de imparatii, vremuri, semnuri si deasemenea aceste timpuri de 3 ani si jumatate- o vreme, doua vremuri. Aceste lucruri, Ioan le preia, le combina intr-un mod care apare surprinzator. (8:24 minute mark)

Florin Ianovici – Viaţa noastră stă între dragoste şi frică. Uneori cele două se împletesc.

Există o dragoste începătoare în care eşti preocupat să nu greşeşti în faţa persoanei pe care o iubeşti. Este dragostea care foloseşte cuvântul NU, dragostea de tip: nu lua, nu gusta, nu atinge! Este o dragoste în care există frică: frica de a nu greşi!

Există o dragoste desăvârşită în care eşti preocupat să faci tot ceea ce poţi ca să onorezi persoana pe care o iubeşti. Este dragostea de tip DA, care se întreabă ce ar mai putea face ca să dovedească recunoştinţa faţă de cel iubit. Este o dragoste în care nu există frică pentru că nu se întrebă ce să nu facă – ca să nu greşească – ci ce să facă ca dovadă a preţuirii celui iubit.

O viaţă întregă stăm cu piciorul pe frână datorită fricii de a nu greşi. Este o dragoste începătoare. E timpul să călcăm acceleraţia şi să alergăm pentru Dumnezeu, de dragul Lui, pentru onoarea Lui .Spune azi un DA lui Dumnezeu, fă ceva pentru El şi dragostea ta va fi desăvărşită!

Când la dăm aripi, ei devin îngeri.

Când la dăm aripi, ei devin îngeri. Când le luăm aripile, ei rămân doar oameni…!

Atât de uşor se frâng oamenii. Atăt de fragilă e puterea noastră. Mâinile lui Dumnezeu suntem noi. Nu zdrobiţi, nu frângeţi, nu stingeţi ce încă mai fumegă. Alinaţi şi mângâiaţi pe cei ce suferă. Nu pentru că merită ci pentru că sunteţi mâinile Lui pentru cei înfrânţi de viaţă.

Dar iubiţi înţelept! Iubiţi cu Adevărul, iubiţi cu tăcerea ca prietenii lui Iov. Iubiţi rugăndu-vă şi tăind calea celor ce vor să găsească o margine de prăpastie de pe care să se arunce. Ieşiţi-le înainte şi spuneţi-le că există speranţă…! O nădejde care se numeşte Isus Hristos!

Când la dăm aripi, ei devin îngeri…!

sursa Facebook

Florin Cimpean – Antidot pentru pierderea gloriei divine – Un Studiu despre Gloria lui Dumnezeu in Familie si Natiune la Credo TV

In partea I-a (primul video) Pastorul Florin Cimpean discuta aspectele gloriei lui Dumnezeu:

  • defineste slava sau gloria lui Dumnezeu
  • arata domeniile prin care Dumnezeu isi descopera gloria Sa
  • ilustreaza ce inseamna sau cum arata gloria lui Dumnezeu in viata unui credincios
  • arata cum se indeparteaza gloria lui Dumnezeu din popor
  • arata motivele pentru care se indeparteaza gloria lui Dumnezeu din familie
  • discuta remedierea indepartarii gloriei lui Dumnezeu

CredoTV  Realizator: Iacob Berghianu. Published on Sep 24, 2012 by 

Partea 1

Pastorul Cimpean a decis sa faca un ciclu de predici, spune el, din motivul urmator:

„Citind situatia prezenta a bisericii, a societatii, chiar a familiei crestine si a credinciosilor care trec prin tot felul de crize. Uneori este extrem de greu de explicat de ce bisericile trec prin anumite situatii, de ce familia crestina, spre exemplu, urmeaza aceleasi tipare ale familiei seculare, cand familia crestina ar trebui sa aiba standarde superioare, ar trebui sa reziste mai mult. Ce se intampla cu o natiune? De ce anumite natiuni cad, altele se ridica. Ce se intampla in aceasta dinamica?

Am inceput sa studiez, sa gasesc un raspuns in Scriptura. Mai intai am gasit acel pasaj din 1 Samuel 4, care vorbeste despre un moment crucial din viata poporului evreu, cand se produce o mare infrangere. Daca cititi acolo, chivotul legamantului-care reprezenta slava lui Dumnezeu, prezenta lui Dumnezeu in popor este luat. E vorba de vremea lui Eli. Chivotul este luat, chivotul este infrant, peste 30,000 de oameni mor intr-o singura zi. Ambii copii ai lui Eli mor, Hofni si Fineas. Si sotia lui Fineas da nastere copilului si cu ultimile cuvinte il numeste Icabod- inseamna ‘s-a dus slava natiunii’ odata cu chivotul lui Dumnezeu.

Cand am inceput sa studiez ideia slavei lui Dumnezeu am ramas socat de doua lucruri.

  1. Cat de des folosim noi cuvantul slava si glorie. Daca ascultati in serviciile noastre , probabil ca este cel mai uzat cuvant pe care noi il avem. SI cand ne salutam, si in predici, peste tot… in cantariel noastre. Si folosim cuvantul acesta fara sa il constientizam.
  2. In al doilea rand am fost socat de frecventa cuvantului slava in Scriptura. Am descoperit ca este unul dintre cele mai utilizate cuvinte din Scriptura, foarte frecvent cat in Vechiul Testament cat si in Noul Testament.

Pe masura ce am inceput sa studiez realizez ca slava lui Dumnezeu este corelata cu ce se intampla in istorie, in poporul lui Dumnezeu, in societate si chiar in familiile noastre. Exista un raspuns in modul cum noi suntem raportati la slava lui Dumnezeu.

In ebraica sunt doua cuvinte care vorbesc despre slava lui Dumnezeu

  1. cabod – este cuvint mai vechi si mai putin teologic. Inseamna greutatea, caracterul lui Dumnezeu, valoarea caracterului lui Dumnezeu. Este prima semnificatie a cuvantului slava. (The Character of GodGlory. Old Testament, Hebrew cabod. Exodus 24:15-18, Exodus 40:30-38, 2 Chronicles 6:38–7:4, Introduction Psalm 29:1-11) The root meaning of our Hebrew word cabod is weight or heaviness, and thus splendor, honor, or glory. In the King James version, cabod is translated “glory” .
  2. ShekinahShekinah, Shechinah, Shechina, or Schechinah, (Hebrew: שכינה‎) este un cuvant mult mai teologic si este folosit tot timpul de evrei, chiar si astazi este un cuvant foarte, foarte important. Shekinah inseamna stralucirea caracterului lui Dumnezeu. Este aceasta exuberanta pe care o creeaza slava lui Dumnezeu. Avem exemple Biblice. De exemplu, slava lui Dumnezeu este manifestata printr-un stalp de foc, e aceasta manifestare a lui Dumnezeu in mod stralucitor, vizibil. Cortul intalnirii pe munte, de exemplu Moise vine de pe munte reflectand, coboara de pe munte reflectand slava lui Dumnezeu. Poporul e speriat de fata lui care straluceste si care este un indiciu ca el a fost in shekinah, in prezenta glorioasa a lui Dumnezeu.

Acestea sunte cele doua cuvinte in ebraica. In Noul Testament este un cuvant consacrat doxa, care de asemenea are de a face cu frumusete, cu stralucire, cu manfestarea vizibila a prezentei lui Dumnezeu in raport cu fiinta umana.

De ce tine atat de mult Dumnezeu la descoperirea slavei Sale? Pentru ca are de a face cu caracterul lui Dumnezeu. Slava lui Dumnezeu este aceasta frumusete, aceasta stralucire a caracterului lui Dumnezeu si a tenta la slava lui Dumnezeu este a nega caracterul divin, caracterul lui Dumnezeu care straluceste vizibil in multe aspecte ale cosmosului, nu numai in biserica.

Domenii prin care Dumnezeu isi descopera gloria

  1. Gloria lui Dumnezeu este manifestata in creatie. Oriunde ne uitam in creatie vedem o expresie a genialitatii, a gloriei, a stralucirii lui Dumnezeu.
  2. Gloria lui Dumnezeu este reflectata prin poporul Sau, prin biserica Lui. Daca ne uitam in vechime, Israel avea ca si scop primordial sa duca gloria lui Dumnezeu, sa vorbeasca despre cine este Dumnezeu, despre gloria Lui, despre frumusetea Lui, despre superioritatea lui Dumnezeu intr-o lume pagana, intr-o lume politeistica. Si in mod frecvent Israel avea aceasta chemare sa duca, sa poarte gloria lui Dumnezeu. De fiecare data cand ei esueaza sa faca acest lucru suporta niste consecinte dramatice. Putem sa ne uitam la cartea Judecatorilor, cartile Imparatilor, Regi si Cronici, toata caderea in robie are de a face cu modul in care ei si-au indeplinit misiunea de a proclama gloria lui Dumnezeu.
  3. Gloria lui Dumnezeu este primita de noul credincios. Citind in Noul Testament, redinciosul, atunci cand se intoarce la Dumnezeu primeste aceasta glorie, aceasta frumusete peste viata individului. Daca citim Ioan 17:22, peste rugaciune care El o face, Mantuitorul spune, „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu”. Deci, credinciosul primeste acest transfer de glorie divina. Nu este doar un artificiu, inseamna: aceasta frumusete a caracterului divin este transferata prin Isus de la Dumnezeu la credincios. Si

De ce  si-ar imparti Dumnezeu gloria cu noi? Pentru ca, asa cum spune John Piper, „Noi am fost creati pentru glorie”. Omul a fost creat pentru glorie. John Piper este unul dintre teologii contemporani care accentueaza lucrul acesta ca ‘noi ca si credinciosi, si biserica este creata pentru glorie si destinata pentru glorie. Noi suntem o reflectie a gloriei lui Dumnezeu, este chemarea noastra in lume sa reflectam caracterul lui Dumnezeu intr-o lume care este ostila lui Dumnezeu.

Dumitru Cornilescu a folosit cuvantul slava, care este de origine slavonica si este mai impropriu decat cuvantul glorie, care vine din limba latina. Si probabil, din aceasta cauza este o neintelegere a slavei lui Dumnezeu. Slava vine un cuvant care trece pe langa noi si care nu ne penetreaza si nu ii intelegem intotdeauna dimensiunea profunda pe care o are acest cuvant.

Dumnezeu zice prin prooroci ‘ca nu voi da nimanui slava Mea”. Ce insemneaza ca omul sa priveasca spre alte persoane cu admiratia pe care ar trebui sa i-o datoreze doar lui Dumnezeu? De ce Dumnezeu e gelos pentru aceasta? Dumnezeu este vehement. Nu imparte gloria Lui absolut cu nimeni. Noi primi gloria Lui, o reflectie a caracterului Lui, dar ramane gloria Lui. In momentul cand noi atentam la gloria lui Dumnezeu, atunci, noi suportam anumite consecinte.

Ce inseamna gloria lui Dumnezeu in viata credinciosului?

  1. Siguranta Mantuirii. Unul dintre lucrurile pe care trebuie sa le avem atunci cand gloria lui Dumnezeu este reflectata in viata noastra  este siguranta mantuirii.  2 Corinteni 4:6-7, versetele respective vorbesc despre aceasta siguranta a mantuirii care este o reflectie a gloriei lui Dumnezeu in viata noastra. Cand oamenii n-au aceasta, de fapt sunt privati de gloria lui Dumnezeu. Scrie ca noi purtam in aceste vase de lut aceasta comoara incredibila care este mantuirea si aceasta reflecta asupra gloriei lui Dumnezeu. Siguranta mantuirii este un beneficiu a gloriei lui Dumnezeu.
  2. Rezistenta in necaz. Descoperim in acelasi pasaj ca noi credinciosii, ca un beneficiu al gloriei lui Dumnezeu avem rezistenta in necaz. Nu intotdeauna gloria lui Dumnezeu nu ne lasa sa trecem prin necazuri, dar atunci cand trecem prin necazuri, noi rezistam in aceaste necazuri pentru ca avem, de exemplu, tot acolo afirmatia aceasta foarte puternica, „Necazurile de acum, suferintele de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu gloria viitoare”. (2 Corinteni 4).
  3. Influenta in lume. Gloria lui Dumnezeu in viata noastra inseamna favoare. Uneori, noi incercam toate solutiile noastre si cand Dumnezeu, cum spune psalmistul, face sa straluceasca fata Lui peste noi, noi primim aceasta favoare inaintea oamenilor, ca usile se deschid, Dumnezeu merge inaintea noastra si este o influenta pe care noi o avem in lume. E foarte important sa intelegem lucrul acesta. Noi nu avem nevoie de politica lumii ca sa avansam, ca sa ducem la indeplinire planul lui Dumnezeu, pentru ca noi avem favoarea lui Dumnezeu. Ca oameni, de foarte multe ori mizam pe favoarea pe care o avem cu oamenii si uitam de favoarea cae o avem cu Dumnezeu.

In creatie, Dumnezeu a manifestat gloria Lui. In Geneza spune, „Sa facem om dupa ‘chipul’ si asemanarea noastra”. Ce este chipul? Chipul este gloria lui Dumnezeu, este fata lui Dumnezeu care este reflectata in creatie. Prin pacat, acest chip al lui Dumnezeu, gloria lui Dumnezeu a fost afectata si omul a iesit prin pacat… Pacatul intotdeauna atenteaza la gloria lui Dumnezeu. (Romani 3:23).

Chivotul, intotdeauna in vechime reprezenta gloria lui Dumnezeu si reprezenta prezenta lui Dumnezeu. Aduceti-va aminte de David cand vroia sa readuca chivotul la locul lui. Moare Uza si David este foarte speriat, este ingrozit de ce s-a intamplat alege sa nu mai duca chivotul in casa lui si au gasit un strain care sa duca chivotul in casa lui Obed. El nici nuface parte din popor, este edomit. Se intampla un lucru foarte ciudat. Sase luni a tinut chivotul acolo, in sase luni, toti, inclusiv imparatul David a vazut o diferenta. A vazut ca toata familia lui Obed Edom, „Chivotul a ramas trei luni in casa lui Obed Edom si Domnul a binecuvantat pe Obed Edom si toata casa Lui.” Un efect vizibil al gloriei lui Dumnezeu in viata omului, al familiei, este binecuvantarea. Acest lucru este  ca un fir rosu prin Scriptura, intotdeauna gloria lui Dumnezeu aduce binecuvantare si aduce autoritate. Dumnezeu a dat autoritate omului dupa creatie: sa stapaneasca, sa numeasca animale, a avut acest privilegiu al autoritatii dupa tiparul lui Dumnezeu.

Omul a fost creat pentru glorie biserica, scopul fundamental al bisericii este gloria. Mantuitorul spune ca o sa seintoarca in gloria Lui si o sa impartaseasca gloria Lui cu subiectii Imparatiei Lui, cu prietenii Lui, cu poporul Lui. In ultimile capitole din Apocalipsa, acolo ni se arata consumare gloriei lui Dumnezeu cand biserica, mireasa ajunge sa ia parte in gloria lui Dumnezeu, in stralucirea lui Dumnezeu. Acolo scrie: Atunci nu va mai fi nevoie de soare, de lampa pentru ca gloria lui Dumnezeu va straluci, va fi lumina poporului lui Dumnezeu si a eternitatii. Acesta este scopul bisericii si scopul omului. Omul a fost creat pentru gloria lui Dumnezeu.

Numeri 6: Fata lui Dumnezeu este cel mai bun simbol al gloriei lui Dumnezeu. Acolo nu este in sacrament sau otraditie. Este un moment cand noi invocam gloria lui Dumnezeu peste copii nostri si spunem, „Doamne transfera gloria ta peste copilul acesta”. Si acolo vedem ca gloria lui Dumnezeu aduce protectie, aduce har sau mantuire si aduce pacea, adica armonie- shalom. Gloria lui Dumnezeu – shekinah- este legata intotdeauna de shalom. Shalom este un rezultat peste viata unui popor sau peste viata unei familii.

Diferenta dintre Duhul lui Dumnezeu si gloria lui Dumnezeu- Duhul lui Dumnezeu este trinitate, este a treia persoana a trinitatii. Este purtator de glorie. Cand m-am uitat in Scriptura am descoperit ca un rezultat al gloriei lui Dumnezeu este puterea care o are biserica. E o putere pe care lumea nu o poate procura, o putere inexplicabila in ochii lumii, insa o putere care Dumnezeu o da in biserica prin manifestarea gloriei Lui.

Cum se indeparteaza gloria?

Gloria lui Dumnezeu in viata unei persoane– Care este procesul? Cum se indeparteaza gloria? Vedem in Vechiul testament, descoperim la Eli ca:

  1. A incetat sa mai comunice cu Dumnezeu. Undeva sa rupt comunicarea cu Dumnezeu, nu mai aude vocea Domnului. Este o mare tragedie pentru natiune cand  liderul nu mai aude. Deci, Dumnezeu n-a incetat sa vorbeasca. Noi spunem, „Oh, numai vorbeste Domnul”. Dumnezeu intotdeauna vorbeste. Problema pe care o avem noi este ca noi ca si indivizi, ca persoane nu mai auzim vocea Domnului.
  2. Oamenii practica multa religie si foarte putina relatie. Ce s-a intamplat acolo? Reiese ca fii lui Eli nu mai aveau nici o relatie cu Dumnezeu. Au inceput sa practice religie. Au inceput sa aduca jertfe. Si-au asumat roluri religioase. Au cultivat, au pus accentul pe religie. Religia e importanta pentru a tine pe oameni impreuna, pentru a da un sentiment supranatural. Insa, atunci cand noi punem accent pe religie si neglijam relatia este un inceput al departarii gloriei lui Dumnezeu. Este pericol pentru noi oameni. Bisericile evanghelice au ajuns la a treia, a patra generatie si pericolul nostru este ca sa avem o religie foarte bine pusa la punct: sa avem programe foarte bine organizate, sa avem profesionisti lideri ca pastori, ca predicatori, sa avem muzicieni cu scoli inalte, totul sa sune perfect, sa avem o religie perfecta dar sa lipseasca relatia (cu Dumnezeu). Cand ma uit in biserici si vad lucruri care se intampla, vad noua generatie care se ridica si este acest mare pericol sa pierdem gloria lui Dumnezeu prin absenta relatiei noastre cu Dumnezeu. Toate cele 7 biserici din Apocalipsa au fost biserici fruntase si importante. Bisericile acestea au disparut pentru ca s-a departat gloriaN-au primit avertismentul, n-au inteles si n-au cultivat relatia lor cu Dumnezeu si s-au axat pe religie.
  3. Aroganta spirituala. „Asa vorbeste Domnul bisericii din Laodicea: Spui ca vezi bine, ca traiesti…”. Aroganta spirituala: ne asumam slava. Atentam la slava Domnului. Noi trebuie sa reflectam slava lui Dumnezeu. In momentul cand noi vrem slava lui Dumnezeu, cand vrem sa ne asumam slava, noi atunci suntem periclitati de gloria lui Dumnezeu si gloria se departeaza.
  4. Complacerea in pacat. Cand pacatul patrunde in diferite forme, noi nu mai reactionam, dam ochii, ne complacem in situatia aceea, nu mai avem curajul sa numim pacatul pacat. Pacatul, intotdeauna este un afront fata de gloria lui Dumnezeu. Nu coexista pacatul nostru cu gloria lui Dumnezeu niciodata.
  5. Pierderea completa a prezentei lui Dumnezeu. Aici, in pasajul respectiv a fost chivotul. Atunci moare Eli. Eli se pare ca a fost un barbat foarte mare si greu. Stiti cand moare? Nu cand a auzit ca au murit copii lui, ca s-a pierdut razboiul ci in momentul cand a primit vestea ca chivotul a fost luat. El a cazut si a murit. A pierdut prezenta. El si-a dat seama ca asta e un simbol al pierderii prezentei lui Dumnezeu. Cand pierdem prezenta lui Dumnezeu nu mai exista slava. Slava este manifestare stralucitoare a prezentei lui Dumnezeu in vietile noastre.

Daca ne uitam in toata Scriptura, niciodata nu a existat o coexistenta intre pacat si gloria lui Dumnezeu. Si este foarte posibil ca noi traim o astfel de vreme cand nu mai vorbim de sfintenia personala, putem vorbi despre sfintenia teologica, despre un concept teologic (o atitudine doctrinara). Putem vorbi foarte mult despre etica fara sa vorbim despre moralitate, despre sfintenie personala. Oamenii vorbesc despre etica sociala, cum sa te comporti in societate, nu cum sa traiesti in viata ta particulara. Si noi incet cu incet acceptam pacatul, ne complacem . In acest perspectiv Eli este foarte constient de pacatele copiilor. Copii lui comit lucruri oribileErau casatoriti, atentau la sotiile altora, faceau tot felul de pacate. Si Eli se complace in situatia aceasta. Nu ia nici omasura. Acolo este consemnata o simpla mustrare foarte blanda: Copilasi, vedeti si voi, daca o faceti sa nu va vada lumea, sau asa ceva.

Complacerea in pacat, de fapt, face ca gloria lui Dumnezeu sa se departeze de pe o persoana, comunitate, biserica, un popor.

Cum se poate remedia pierderea slavei lui Dumnezeu?

Eu cred ça sunt consecinte foarte grave atunci cand pierdem gloria lui Dumnezeu asupra familiei. Si familia este in pericol. Ne intrebam adesea: Cum se face ca noi crestinii care profesam puterea lui Dumnezeu, suntem credinciosi, ajungem sa avem aproape aceiasi rata de divort ca si familia seculara, ca si cei din lume? Nu putem da toata vina pe diavolul. Noi trebuie sa cautam un raspuns la aceasta problema. Si are de a face, cred eu, cu prezenta sau absenta gloriei lui Dumnezeu in familie.

Motive pentru care se departeaza gloria lui Dumnezeu din familie

Sunt 5 motive pentru care gloria lui Dumnezeu se departeaza dintr-o familie crestina si apoi familia colapseaza. Cand gloria s-a departa nu mai exista nici un remediu. Oamenii actioneaza dupa pornirile firii lor.

  1. Conflictul, luptele din familie duc la disparitia gloriei lui Dumnezeu. Cand noi cultivam conflicet in familie, noi de fapt aducem sau facem ofensa impotriva lui Dumnezeu.
  2. Daramarea altarului din familie. In cei 20 de ani de slujire am descoperit ca oamenii nu se roaga ca familie. Oamenii se roaga individual, se roaga in biserica, vrem sa punem atat de mare accent pe ora de rugaciune la biserica pentru ca ne lipseste altarul de acasa si vrem sa rezolvam totul intr-o Duminica, printr-o ora de rugaciune care o facem. Rugaciunea este foarte importanta si cand altarul familiei este daramat, se departeaza gloria.
  3. Cand casa noastra nu vine la casa Domnului. Cand oamenii nu mai vin in casa Domnului imediat se asociaza lucrul acesta in fapt real- o criza prin care familia trece.
  4. Noi ne sacrificam copii. Levitic 18:21 sau 20:5 le spune acolo: Sa nu va aduceti copii jertfa lui Moloh. Noi nu facem asta, dar noi ii sacrificam pe copii nostri in  multe feluri. Ii sacrificam pe altarul lui Xbox, a tuturor aparatelor, a game-urilor, internet fara limita, televizor, toate acestea si ii sacrificam uneori pe altarele bisericii ca religie. De ex. ii invatam sa traiasca o viata dubla. Le impunem sa fie ceva in biserica si noi nu traim acasa. Ii invatam sa fie ipocriti de cand sunt mici.

Concluzie la partea I: Primul lucru pe care noi putem sa-l facem si pe care trebuie sa-l facem este sa incurajam relatia noastra cu Dumnezeu, sa incurajam pe oameni sa cultive relatia lor cu Dumnezeu. Noi trebuie sa ne oprim din a promova o religie si sa punem accentul pe o relatie. Faceti un experiment in biserica dumneavoastra. Intrebati pe oameni cand s-au intors la Dumnezeu, cand au inceput relatia lor cu El si veti fi surprins ca poate va va da o data de botez, sau nu o sa aiba o anumita siguranta. Intrebati oameni: Ai siguranta mantuirii? Conform Noului Testament noi putem sti si aceasta siguranta a mantuirii se bazeaza pe o relatie vibranta cu Hristos. Noi trebuie sa cultivam lucrul acesta. Trebuie sa investim in familiile noastre. Trebuie sa chemam familia la rezidirea altarului din casele noastre. Trebuie sa ne schimbam prioritatile.

Noi nu inventam ceva acum. Daca ne uitam la denominatiuni, de obicei in a treia si a patra generatie biserica devine nominala, in sensul ca oamenii participa inntr-o religie, fara sa aiba o relatie. Si cred ca este momentul sa tragem un semnal de alarma. Noi insine sa punem: Vrem gloria lui Dumnezeu. Daca nu, gloria lui Dumnezeu se indeparteaza si s-ar putea pentru o vreme sa ne desfasuram activitatile nestingheriti si sa sezisam ca si Eli, doar cand se petrece o catastrofa, ca de fapt gloria se indepartase.

Va urma Partea 2-a maine

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea III

PAGINA PREDICI / STUDII Valer Brancovan

photo – metmuseum.org

Vezi Partea I si II aici:

  1. Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea I Discutie despre escatologie, curentele de teologie a zilelor noastre, o introducere a cartii Daniel si studiu (informal) din capitolele 1-5.
  2. Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea II Discutia continua despre interpretarea cartii Daniel

Notite din introducerea din Partea III-a, Pastorul Valer Brancovan:

Daniel a fost mai constient ca oricine mostenirea spirituala care continea previziuni mesianice. Cred ca pe aceia vizati care si-au cunoscut Biblia (Vechiul Testament) au inteles ce s-a scris acolo: este un Dumnezeu care judeca, Osea sau alte carti care au fost inainte, Amos, nu cred ca Daniel nu le-a avut. Evreii au venit cu Talmudul in Babilon, interpretari pentru Tora care le-a luat in departari. Nu mai aveau un templu si jertfe dar aveau Tora. Pavel spune in Romani 3 despre evrei ca lor li s-a incredintat original oracolele, cuvintele lui Dumnezeu. (durata lecturii 3 ore)

Pastorul Valeriu Brancovan,Victory Romanian Church, Sacramento, California:

Seminar 3 – Cartea Daniel cu Pastor Valer Brancovan from Metanoia Timisoara on Vimeo.

Daca aveti problem cu vimeo, accesati acest video in formatul Youtube aici

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea II

PAGINA PREDICI / STUDII Valer Brancovan

photo – metmuseum.org

Vezi Partea I-a aici:

  1. Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea I Discutie despre escatologie, curentele de teologie a zilelor noastre, o introducere a cartii Daniel si studiu (informal) din capitolele 1-5. Va urma ultima parte, partea 3-a maine.

Notite din introducerea din Partea II-a, Pastorul Valer Brancovan:

Va rog sa mergeti la sursele astea paralele si sa vedeti si pe Hagai si pe Ezra, care pentru discutia noastra sunt relevante. Deasemeni Neemia cu zidirea zidurilor a Ierusalimului, care e aproape 90 de ani mai tarziu deat edictul pentru restaurarea templului. Mai intai a fost Zorobabel si Iosua, dupa aceea a venit Ezra. Ezra a venit cu 13 ani inaintea lui Neemia. Informatie despre templu este compilata de Ezra si pusa in cartea lui Ezra.  Toata perioada dupa templu e acoperita de ce a facut Ezra.

De ce am mentionat treaba aceasta? Pentru ca intr-o parte vedem impactul care l-a avut profetii Hagai si Zaharia la construirea templului. Hagai 2 – zidirea inspirata de Petru Licius Dumnezeu a prevazut-o. Au intarziat cu ea pentru ca Dumnezeu a vrut ca ei sa finalizeze proiectul asta.  De aceea scrie in versetul 3 „,Cine a mai rămas între voi din ceice au văzut Casa aceasta în slava ei dintîi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?” Suntem la nivelul anului 537, anul 2 al lui Darius. Din anul 586 pana in anul 536 au trecut 50 de ani.

Mai exista profetii din astea escatologice, pur si simplu coplesitoare prin Evrei, unde zice: Inca putina vreme si voi clatina inca odata cerurile si pamntul, marea si uscatul. Evrei 12 „,Voi mai clătina încăodată nu numai pămîntul, ci şi cerul„. Acum noi stim ca nu este vorba de templul lui Zorobabel. Deschide o perspectiva profetica pentru ultima casa care va fi. Si care casa, nu ar trebui sa o confundam cu templul lui Irod sau vreun alt templu pus pe undeva prin teorii primileni, ci ar trebui s ane gandim ca aceasta este casa spirituala a carei slava va fi cea mai mare dintre toate  si practic reprezinta implinirea completa a ideii cu casa lui Dumnezeu cu oameni.

Dar vedeti cum merge profetia. Asta este o mostra sa vedeti cum telescopeaza de la amanunte si detalii. Uneori perspectiva imediata se confunda cu perspectiva viitoare.  Practic, cand vede ceva in viitor, dar aicea porneste de la evenimente care simbolic le interpreteaza pentru ca sa anunte niste miscari viitoare. Si cumva, cele doua perspective se suprapun si din cauza asta este foarte greu de distins elementele. De exemplu, acelasi lucru este si in discursul Domnului din Matei, Marcu si din Luca unde cele doua perspective sunt foarte interpatrunse, dar acum dupa ce am vazut istoria din anul 70 AD., ne dam foarte bine seama care au fost pana /pentru anul 70 si care au fost dupa aceea.(min. 11:00)

Seminar 2 – Cartea Daniel cu Pastor Valer Brancovan from Metanoia Timisoara on Vimeo.

Daca aveti problem cu vimeo, accesati acest video in formatul Youtube aici

Repere prin Cartea Daniel cu Valer Brancovan Partea I

PAGINA PREDICI / STUDII Valer Brancovan

photo – metmuseum.org

Primele 50 de minute: Discutie cu intrebari si raspunsuri date de Pastorul Valer Brancovan. La minutul 49:00 incepe studiul din cartea Vechiului Testament- Daniel. Acesta este primul video din cele 3 realizate la Biserica Metanoia, Timisoara in vara anului 2012 (www.metanoiaorg.ro). Va urma partea 2-a, si partea 3-a. Iar acum, cateva notite din partea 1-a.

Pastorul Valeriu Brancovan,Victory Romanian Church, Sacramento, California:

  • In escatologie nimeni nu poate sa aiba un sistem separat, numai escatologic si sa faca abstractie de o teologie sistematica si atunci profesorii care sunt  tributari unui sistem teologic merge si cu escatologia in directia fixata de locomotiva teologiei fixate.
  • Un curent periculos in America: Preterism – Termenul preterism provine din latinescul praeter, care apare în dicționarul lui Webster din 1913 ca un prefix care denotă că ceva este trecut. Exista o tendita in aceasta teologie pragmatica care zice ca totul s-a intamplat si biserica nu mai are nici un eveniment special si ca totul s-a intamplat pana in anul 70 A.D. pe care ei il considera ‘o venire a lui Isus’. (5:00). Eu cred ca acesti oameni jefuiesc speranta crestina – o speranta escatologica ‘ca Hristos vine”.
  • Tit 2:11-13  „aşteptînd fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mîntuitor Isus Hristos” . Speranta crestina pana la urma, oricat de nedreapta ar fi lumea si cat de multe probleme ar intalni biserica (asta-i si teza Apocalipsei) – Hristos este biruitor si biserica biruie impreuna cu El.  Nadejdea aceasta crestina este amenintata de pragmatizmul acesta al unor lideri religiosi la care nu le pasa asa de mult ce credem noi ci mai mult le pasa cum merge lucrarea in care sunt ei. Lor le pasa de biserica ca de o companie, vor sa aiba cat mai mult succes si vor sa-l aiba acuma. Pe linia aceasta o sa fiti surprinsi ca proponenti preterismului sunt exact emergent church– biserica emergenta.  (Apropo despre mentionarea lui Brian MacLaren de Pastorul Brancovan- recent (in Septembrie ’12) Brian MacLaren a oficiat casatoria homosexuala a fiului sau cu un alt barbat.(13 min)
  • Puterea ecumenica: Un alt aspect paradoxal. Paradoxal pentru ca o alta parte din lideri religiosi se gandesc ca mai este destul pana se implinesc toate conditiile pentru ca sa se declanseze… uni pe buna dreptate fac ce trebuie si doresc sa vada lumea asta evanghelizata si doresc sa realizeze apropieri in diverse tabere (Papa de la Roma cu Islamul- A common word si documentul lui Miroslav Wolf). Papa Benedict a recunoscut ca numarul musulmanilor intrece numarul catolicilor.(29:00)

De ce am semnalat lucrurile astea? Pentru ca este important ca noi crestinii sa venim impotriva acestor curente si sa spunem oamenilor, „Avem o speranta si speranta noastra este ferma si subreda. Faceti orice altceva, daar nu incercati sa ne luati speranta pentru ca cu asta traim.  Oricat de nedrept ar fi capitalismul sau comunismul, sau orice ar fi- fiare, dictatura, orice greu care vine peste lume, noi totusi avem speranta ca si pe astia-i batem.

Eu am subliniat lucrurile acestea pentru ca escatologia este cenusareasa preocuparilor noastre. Nu poti sa intelegi ce se intampla in Apocalipsa daca nu intelegi ce s-a intamplat in cartea lui Daniel. (30:00 min)

Urmeaza intrebari din sala la minutul 31:00

  • Se predica prea putin despre venirea Domnului Isus Hristos? De ce nu se mai predica?
  • As fi indreptatit sa compar ce ne-ai prezentat cu Chrislamul si tendintele astea de a intra cu bocancul si de a face un sincretism inacceptabil cu tendinta de helenizare a Israelului? (35:00) raspunde si la min. 44:00
  • Sunt apologeti veritabili in vremea noastra? (36:00)
  • Ce inseamna biserica emergenta? (37:00)
  • Poti sa ne spui cateva lucruri despre missional church sau organic church? (42:00)

Postmilenismul spune ca Isus va veni dupa mileniu. Va exista un mileniu de progres spiritual in care biserica va fi din ce in ce mai bine, va cuceri toate sferele, va impacta politica, economie, ecologie, sistemul social, absolut toate. Va fi un teo-capitalism, adica o teocratie din asta unde capitalismul iti va face bine. Postmilenismul spune ca abia dupa ce biserica isi face temele de casa, abia atunci va veni Isus. Lumea noastra dupa mileniul crestin nu o sa mai semene. Nu o sa mai fie o lume in prabusire ci o sa arate super fain si Isus o sa fie welcomed cand vine. Reconstructionismul- acuma muncesti la chestia asta. Eu consider Crislamul un paradis postmilenist.

Credibilitatea Cartii lui Daniel

Valer Brancovan (incepand de la minutul 49:00):

Isus a citat cartea Daniel de doua ori. Odata in Matei 24:15 „De aceea, cînd veţi vedea ,urîciunea pustiirii`, despre care a vorbit proorocul Daniel, ,aşezată în locul sfînt` -cine citeşte să înţeleagă! ” Versetul 15 incepe cu o conjunctie din asta de  efect, de rationalitate si spune: De aceea- din aceasta cauza- Acum, vorbind despre lucrurile sfarsitului; ucenicii au iesit din templu si au zis, „Uite Doamne ce cladiri”. El a spus, „Nu va lasa piatra pe piatra”. Pentru ei, sfarsitul templului era sfarsitul culturii evreiesti, sfarsitul propriu zis. Au zis ei, „Care va fi semnul venirii Tale si al sfarsitul veacurilor acestora?” Si atunci a inceput sa le spuna, sa le faca o lista cu durerile facerii si le-a dat in versetul 14 semnul pe care l-au asteptat ei. Si a spus asa, „Evanghelia aceasta a imparatiei va fi propovaduita in toata lumea, atunci va veni sfarsitul.” Si atunci incepe mai departe, „De aceea…”  Multa lume nu intelege lucrul acesta. Din aceasta cauza, pentru ca evanghelia merge pana la sfarsit. De aceea, cand veti vedea ce se intampla ce a prezis profetul Daniel cu Ierusalimul si tot… Adica, cand veti vedea un preterism din asta in anul 70, sa nu fiti dusi in eroare ca acela este sfarsitul. Pentru ca nici pe departe, Isus a stiut clar ca nu se va termina evanghelizarea lumii in urmatorii 40 de ani. Deci bagati de seama la conectiva asta. Dar, El le-a spus ce era pentru ei un preterism la nivelul lor de generatie.

Deci, Isus a validat pe Daniel care era considerat si de rabini si de multa lume. Al doilea lucru pentru care Isus a validat cartea lui Daniel este pentru ca s-a referit la Sine insusi ca la Fiul Omului. Capitolul 7 din Daniel detine o profetie uimitoare despre venirea Fiului Omului. A avut o vedenie in anul intai al lui Belsatar. Si a vazut fiarele care veneau, fiara care avea pe trupul ei 10 coarne. A aparut un corn, alte trei au fost rase. Asta mic era foarte obraznic, vorbea hule. Apoi a vazut cum s-a pus o alta imprejurare- tronul, cel ce statea pe tron, miile care ii slujeau, rauri de foc ii iesea de sub tron, a inaintat, au fost deschise niste carti. A inaintat unul catre El, unul ca un Fiu al Omului si i-a fost data stapanire, putere si slava si toate poporurile si neamurile ii vor sluji.

Conceptul acesta de Fiul Omului este din Daniel. Asa a validat Isus cartea lui Daniel si a facut din Daniel un profet autentic. Portiunea care Isus le-a dat-o ucenicilor, sigur ca a avut o implinire imediata. Mai tarziu, cand s-au descoperit manuscrisele de la Marea Moarta, cei care au vrut sa demonteze cartea lui Daniel si care au vrut sa spuna ca nu poate fi opera autentica din secolul 6, au descoperit in manuscrisele de la Marea Moarta care erau pe la 150 de ani inainte (B.C.)- adica copiase din alea mai vechi. Dar, s-a crezut caci cartea lui Daniel a fost scrisa imediat dupa evenimentele cu Macabeii care au fost cam pe la anii 150 BC. Atunci au descoperit caci cartea lui Daniel a fost scrisa mai vechi decat perioada post Macabeana.

Acelasi lucru la facut si cu capitolul 53 din Isaia, care a fost considerat ca vorbeste despre un mesia pe care noua nu ni-l trebuie. Au respins capitolul 53 din Isaia pana cand au descoperit un sul al cartii lui Isaia (copie) scrisa tot pe la 150 BC. care contine capitolul 53. Deci, el nu a fost adaugat (mai tarziu). (minutul 60)

Seminar I – Cartea Daniel cu Pastor Valer Brancovan from Metanoia Timisoara on Vimeo.

Dava aveti probleme cu vimeo, puteti viziona aici in format Youtube.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari