AGNUS DEI: LIVE In Direct – Cristina Căpâlnaș Serviciu de Priveghi CHICAGO – Luigi Mițoi: Suferința, o realitate, o problemă și o taină.

agnus-dei-foto-video-cristina-ca%cc%86pa%cc%82lnas%cc%a6-serviciu-de-priveghi-chicago-14

– SERVICIUL de PRIVEGHI –

FOTO ALBUM Clik AICI

VIDEO Serviciul de INMORMANTARE:

Urmareste SERVICIUL de INMORMANTARE AICI –

Luni, 9 ianuarie Domnul a chemat-o acasă pe sora Cristina Căpâlnaș. Ne rugăm ca Dumnezeu să mângăie pe fratele Ionel, copiii și întreaga familie.

Cristina Căpâlnaș – Serviciul de Priveghi și Înmormântare

SERVICIUL de PRIVEGHI:

Duminică, 15 ianuarie, începând cu ora 5, la Biserica Penticostala Betania.

Urmat de:

INMORMANTARE, Luni, 16 ianuarie, începând cu ora 10 ne vom întâlni pentru un scurt serviciu la Biserica Penticostala Betania, după care vom însoţi familia Căpâlnaș şi ceea care a fost Cristina Căpâlnaș la locul de odihnă la cimitir.

Sincerele condoleante  familiei  Căpâlnaș şi rudeniilor.  Dumnezeu sa mangaie si sa dea putere  familiei îndurerată, va purtam pe toţi în rugăciunile noastre.

Biserica Penticostala Betania

Luigi Mitoi – Suferința – Ea este în același timp o realitate, o problemă și o taină.

Luigi Mitoi

Suferința a fost și rămâne una dintre cele mai greu de explicat experiențe umane. Ea este în același timp o realitate, o problemă și o taină. Este o realitate pentru că nimeni nu o poate evita, este o problemă pentru că nu o putem rezolva și este o taină pentru că nimeni nu o poate explica. Suferința este o realitate pe care, dacă putem, avem dreptul să o evităm; este o problemă pe care, dacă putem, avem dreptul să o rezolvăm; și este o taină pe care, dacă putem, avem dreptul să o explicăm.

Suferința este o problemă reală, nimeni nu o poate contesta. Oamenii fug de suferință și suferința fuge după oameni. Suferința este o problemă universală, nimeni nu scapă de ea. Suferința este o problemă complexă. Ea poate fi de natură emoțională, intelectuală, fizică și spirituală. Suferința emoțională este o adâncă durere afectivă, cea intelectuală fiind o durere chinuitoare la nivelul gândurilor. Suferința fizică frânge trupul, iar cea spirituală apasă dureros cugetul, conștiința. Suferința naște întrebări și de cele mai multe ori ascunde răspunsurile.

Oamenii văd existența suferinței ca fiind incompatibilă cu existența lui Dumnezeu, drept pentru care ele trebuie să se excludă reciproc. Oamenii cred că dacă există suferință nu există Dumnezeu, și dacă există Dumnezeu nu există suferință. Oamenii se întreabă cum poate fi Dumnezeu drept, având în vedere suferința care se întâmplă în lume. Există trei afirmații pe care teologia iudeo-creștină le conține:
1. Dumnezeu este atotputernic.
2. Dumnezeu este atotiubitor.
3. Dumnezeu îngăduie suferința.

cristinaCum pot fi aceste trei afirmații adevărate în același timp? Dacă Dumnezeu există și este atotputernic, atunci va face orice pentru a evita suferința. Dacă Dumnezeu există și este atotiubitor, atunci nu va accepta ca oamenii să sufere. Există câteva moduri prin care oamenii încearcă să explice aceste afirmații teologice:
1. Cel puțin una dintre afirmații este falsă. Unii neagă faptul că Dumnezeu este atotputernic, iar alții neagă că Dumnezeu este atotiubitor, însă foarte puțini neagă existența suferinței.
2. Există circumstanțe atenuante care explică problema suferinței:
a) Pedeapsă, ca o consecință a păcatului
b) Încercare, ca o metodă pentru creștere
c) Disciplinare, care o soluție pentru desăvârșire
d) Curățire, ca o pregătire pentru plecarea la Dumnezeu

Biblia, cea mai importanță carte din istoria civilizațiilor, vorbește mult despre suferință, oferindu-ne câteva principii călăuzitoare:
1. Suferința este parte din natura căzută la examenul fidelității.
2. Suferința nu este o consecință imediată a păcatului omenesc
3. Suferința construiește caracterul duhovnicesc: ,,Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare” (Romani 5:3).

Mântuitorul Cristos este prezentat în Biblie ca fiind ,,obișnuit cu suferința”. Suferința ne va ajuta sa creștem, să experimentăm adevărata fericire și ne va apropia de Dumnezeu. Suferința este un har atunci când te face mai puternic, atunci când te apropie de Dumnezeu, atunci când te pregătește pentru casa din cer. ,,Şi la aceasta aţi fost chemaţi, fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui” (1 Petru 2:21).

Luigi Mițoi

Reclame

Suferința, ca o virtute ! de Viorel Udriște

 

man

”suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare…” Rom.8:18

Este un lucru mai dificil să vorbim despre suferință, această stare de fapt apare în viață atunci când o aștepți cel mai puțin. Se poate crede că cei mai suferinzi sunt oamenii cu o stare materială precară – aceștia fiind mai expuși suferințelor de tot soiul – dar nu este nici pe departe așa. Cei mai înstăriți dintre oameni, au suferințele lor, dar sunt suferințe ascunse, numai de ei știute; nu sunt suferințe de genul lipsurilor… sunt altele mult mai mari și mai profunde. Dar aceștia știu foarte bine să le mascheze și nouă ni se par că sunt destul de fericiți… dar realitatea fiind de fapt alta !

În Scriptură suferința este considerată o apariție nedorită în lumea creată; creațiunea a fost făcută bună, dar atunci când a intrat păcatul în lume… odată cu acesta și-a făcut apariția: boala, suferința și moartea ! Suferința a venit în lume sub forma conflictului, durerii, necazului, descompunerii, muncii trudnice si a morții. (Gen. 3:15-19)

Sunt foarte multe întrebări care se pun atunci când credincioșii suferă; pentru unele se pot găsi oarecum niște răspunsuri, dar pentru cele mai multe, acestea vor fi disponibile numai în cerul lui Hristos ! Un lucru este cert: suferința a venit de la Diavol ori Satan și se manifestă printre oameni așa cum dorește el, asta este o realitate. Dar Dumnezeu deține controlul tuturor lucrurilor, adică orice lucru care se poate face în ceruri sau aici pe pământ se face numai și numai după cuvântul Lui ! Dacă El nu dorește un lucru, acel lucru nu se va face niciodată, și nu se va întâmpla niciodată, pentru că nimic nu poate trece peste voia lui Dumnezeu ! (Amos 3:6 & Isaia 45:7) Deci putem afirma pâna la urmă că orice suferință vine din „Mâna Domnului” pentru că El controlează și stăpânește suferința !

Pentru unii suferințele au fost pentru mântuirea sufletului (Isaia 38:17), vorbim despre Ezechia împăratul lui Iuda; pentru alții suferința a venit din cauza păcatului, exemple avem cu duiumul… diferența este că pentru unii suferințele au avut o limită de timp, iar pentru alții acestea sau extins către veșnicie; iar pentru altă categorie de oameni suferințele au venit așa… pentru încercarea credinței care aduce după aceea, multă și îndelungă răbdare. (1Petru 1:7)

suferința este umilitoare – nu ar trebui să ne fie rușine de suferința noastră, Satana va profita la maxim de această situație, și ne va ispiti și mai tare, lucru foarte adevărat; va încerca să ne facă să ne simțim vinovați și rușinați. Nu orice suferință este din cauza păcatelor personale, dacă ar fi așa….toți am avea de suferit ! Și încă cum… !? Prin suferință trecem numai prin puterea lui Dumnezeu, pentru că în aceste cirmumstanțe se manifestă puterea lui Dumnezeu.

suferința „produce” laudă la adresa lui Dumnezeu – în suferință, închinarea noastră devine aproape nulă, mulțumirea nu se mai arată… s.a.m.d. Adevărata credință nu cere o justificare imediată a suferinței și va accepta în tăcere hotărârea lui Dumnezeu. Apostolul Pavel dădea slavă lui Dumnezeu în suferință și căuta să se înconjoare cu oameni care să-l înțeleagă. (F.A. 16:22-25)

Să nu uităm că Hristos a suferit cel mai mult decât oricine altcineva (Isaia 53:3) pentrru că Dumnezeu a hotărât să-L zdrobeasă prin ce…? Dumnezeu l-a născut în umilintă – pentru că nu s-a găsit un loc și pentru El – și la zdrobit prin suferință, așa a găsit El cu cale ! (Isaia 53:10)

Dumnezeu îi spune profetului Isaia că, nici focul, nici apa nu-L va opri pe Acesta să fie cu poporul Său în suferință. Până la urmă vechile suferințe vor fi uitate: „căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.” (Isaia 65:16); iar pe noul pământ și în noul cer suferința a fost abolită: „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17) & „El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” (Apoc.21:4)

Lucrarea lui Hristos pentru noi nu este să ne scape de suferințele omenești, de care a avut și El parte și să ne scape de cele viitoare, de moarte și pierzare veșnică ! „Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei 1:21)

Alin Jivan – Marturie: Suferinta-o lupta la care nu te astepti- Prodocens Media

Alin JivanCand vine vorba de suferinta, am decis ca toata viata mea, mai bine sa tac din gura. N-am experienta necesara si atunci cand treci prin suferinta, nici nu sti uneori ce-ti mai doresti de la viata. Am fost, weekendul trecut, cu fratele Florin [Ianovici], cu Florina, sotia mea, chiar si cu bebelusul nostru si cu Marian Mocanu, in Londra, sa o vedem pe Magda [Popescu], pe Dani [Popescu] si vreau sa va spun sincer ca am amutit cand m-am pus langa ei. Nici n-am stiut ce sa le spun. Ce sa-i spui unui om care trece prin suferinta? Au trecut multi prin fata noastra si i-au spus: Domnul te iubeste. Dar, la un moment dat, n-am vazut asa, decat cuvinte, care treceau pe langa ei. Cand esti intr-o situatie, parca si aceste cuvinte te dor de multe ori.

Dar, vreau sa va spun un gand, o perspectiva asupra suferintei. Cand m-am intors la Dumnezeu, am facut o echipa frumoasa cu Alex Tascu si am inceput sa mergem prin biserici. Eu, sa marturisesc cum m-am intors la Domnul, el canta si marturisea cum Dumnezeu l-a vindecat de cancer. El mi-a dat si curaj, sa pot sa incep sa cant. Si, la un moment dat, am auzit in marturia lui, spunea el: „Cat am fost departe in lume n-am avut nici o problema. Am venit la Dumnezeu,” spunea el, si i-a murit bunica, i-a murit tata, i-a murit mama si intr-un an de zile si-a inmormantat toata familia. Mai mult decat atat, a venit in Bucuresti si la un moment dat, a zis, ca nu s-a simtit bine intr-o zi, s-a dus la doctor si doctorii au zis ca are cancer si ca trebuie sa-l opereze de urgenta. Ce poti sa spui, la un moment dat? Sincer! Vorbim ca niste oameni deschisi: Mai, Dumnezeu te ia la pumni cand te intorci la El?

Si la un moment dat, am zis: Doamne, eu nu stiu de ce se intampla lucrurile acestea. Dar, a fost un gand pe care cred ca l-am primit eu din partea lui Dumnezeu. La un moment dat, ca si cum Dumnezeu mi-ar fi vorbit si a zis: Alin, tu sti ca Eu sunt Dumnezeul care cunoaste toate lucrurile. Eu il iubesc pe Alex Tascu. Am stiut ca Alex va trece prin incercarile acestea si m-am gandit ca singur n-o sa reuseasca. Am zis ca mai bine il chem la mine, sa-i mantuiesc sufletul, sa-i pun sprijin in Mine, in biserica, in frati. Ca, poate daca va fi singur, poate nu va reusi. Am stiut ca mama lui va muri. Am stiut ca bunica lui va muri. Am stiut de tatal lui, am stiut ca va muri si va ramane [singur]. Plus, eu sunt Dumnezeul care cunoaste totul si am stiut ca Alex Tascu are cancer in trup. Si am preferat, Alin, ca sa-l chem langa Mine, sa-i fiu un sprijin.

Si, daca privim suferinta din perspectiva aceasta, vedem ca Dumnezeu e bun. Altfel, in suferinta, nu stim ce sa mai facem. Eu, aseara, am trecut prin cel mai socant moment din viata mea. Dar, am sa va spun la final. Subiectul ‘moarte’ intotdeauna m-a interesat, dar m-a si speriat. In seara aceasta, vom asculta marturia unui om care a ramas fara sotie-

vezi aici marturia:

Samuel Opris Marturie – Un tata si 6 copilasi – viata dupa moartea celei mai dragi fiinte, sotia si mama

..cu sase copii. Cel mai mic are sase luni, cel mai mare are 8 ani. Despartirea aceasta este tragica, chiar daca suntem credinciosi. Este tragica, este dureroasa. Stim ca ne vom intalni cu ei in Imparatia lui Dumnezeu, ca daca n-aveam nadejdea aceasta, nici nu mai doream sa traiesc pe pamantul acesta. Dar, avem nadejdea ca intr-o zi ne vom intalni cu El acolo sus si cu toti cei dragi ai nostri. Binecuvantat sa fie Dumnezeu! Sami [Opris], ai ales cea mai buna pozitie care poti sa o ai in momentele astea, o pozitie care vindeca. Dumnezeu sa te intareasca si sa te binecuvanteze in continuare.

Cand eram mic, ma uitam de multe or la mama si o vedeam de multe ori plangand. Si ma trageam intr-o alta camera sau ma inchideam in toaleta casei si plangeam. Ziceam: mama imbatraneste si intr-o zi va trebui sa ma despart de ea. In ’81 a primit viza sa plece in America, sa-si vada rudele si cand a venit ziua sa plece de acasa, imi aduc aminte ca a scris o sora de a mea in bucatarie, pe frigider „mama pleaca in America” si data. Si-a facut bagajele, s-au strans toti in bucatarie, iar eu m-am dus si m-am ascuns sub pat. Stiti de ce? Ca nu puteam sa o vad ca pleaca de acasa. Am zis: Eu nu pot sa-mi iau ramas bun de la ea. A plecat. Nu mi-am luat ramas bun.

Apoi. am inceput sa practic sporturi si prima data, in ’94, am plecat intr-un cantonament de pregatire, undeva la Targu Mures. Acolo, la Targu Mures, am stat o luna de zile si ma gandeam in timpul acela: daca eu n-o mai vad pe mama cand ma intorc acasa? Apoi, au trecut anii si in 2001 eram departe de Dumnezeu. Si atunci, chiar e tragic, sa primesti o veste tulburatoare. Nu va speriati, mama traieste si astazi. Domnul sa o binecuvanteze. Dar, in 2001, m-a sunat un frate, cand eu ma distram de revelion. Si mi-a zis: Alin? Era la 3 dimineata. Sti ca mami are cancer si i-au dat doctorii inca 4 luni de trait? Mi-a pierit toata pofta de distractii, Ii multumesc lui Dumnezeu ca El a ales ca ea sa traiasca si ea traieste astazi. Si se bucura de faptul ca ne vede pe toti cum ne intoarcem la Dumnezeu. S-a intors si tatal meu, v-am spus, si pentru mine e o mare bucurie. Mi-a fost frica sa vad si sa aud ca persoanele dragi, intr-o zi vor pleca de pe pamantul acesta.

Acum sunt parinte si am spus ca aseara am trait cel mai socant [moment]. Am vazut multe lucruri tragice in viata mea. Dar, ce-am vazut aseara a fost, sa stiti, foarte tragic pentru mine. Socant, nu tragic neaparat. Am venit obosit din Londra. Am zis ca am luat si copilul cu noi ca n-am avut cu cine sa-l lasam acasa. Am zis ca inca este mic, parca n-am incredere sa-l las inca cu cineva. Ne-am dus ca sa fim un sprijin pentru Dani si Magda in Anglia. Am venit destul de obositi, am ajuns ieri la ora 3 in Bucuresti. Eu am plecat direct la munca. Sotia s-a pus in pat cu Luca Benaia si au dormit pana la ora 7. Eu am venit de la munca, m-am pus in pat, n-am putut sa dorm, de fapt, nu m-a lasat Luca sa dorm. L-am luat in brate si m-am jucat cu el. Undeva pe la 9 seara, sora Rodica Dumitru a venit la noi. Domnul sa o binecuvanteze. Ne-a ajutat si au facut baita bebelusului si dupa ce i-a facut baita, stateam in bucatarie, vorbeam, ne-am uitat la el, radea. Toate lucrurile bune.Apoi, la luat in brate si a spus sora Rodica: cred ca-i este somn. La un moment dat, a pus capul jos si ea a zis: ia, uite, a si adormit. S-au dus imediat in dormitor sa-l puna in patut. Si cand l-au pus in dormitor, s-au uitat la el si au zis: Dar, de ce-i asa galben? Si cand s-a uitat sotia la el, a tipat si a zis; Alin, vino repede ca a lesinat copilul nostru.

Cand m-am dus in camera, vreau sa va spun caci, cu toata credinta mea, nici n-am mai putut sa deschid gura. Ma uitam la el, era alb tot, pana si buzele erau bagate in interior. Nu misca, nu gesticula, nu facea absolut nimic. M-am speriat foarte tare. L-am luat in brate, am strigat, nu stiam ce sa-i fac. Am vazut ca nu reactioneaza, i-am facut respiratie gura la gura. Si abia atunci a inceput sa respire. Cand am vazut ca respira, am inceput sa ma rog cum nu m-am rugat niciodata in viata mea. L-am scos pe balcon, am deschis geamul si a inceput sa isi revina, dar tot cadea in stari de lesin. La un moment dat, acolo pe balcon am strigat, am zis, Dooamne, te rog sa pui Tu viata in El, Doamne. Sa-l lasi sa ne bucuram de el. Florina nici nu stia ce sa faca. Statea pe jos pe hol si striga: copilul meu, copilul meu!

Am chemat ambulanta, la dus la doctor. Si-a revenit pe drum. Deja, cand am ajuns acolo, era schimbat. Zambea, cand l-am vazut, m-am bucurat din toata inima. Am plecat de la spital, multumesc lui John, ca m-a ajutat cu masina. M-am dus, mi-am luat masina si cand am ramas singur in masina, am plans. Am plans si m-am gandit: daca il pierdeam? Nu mai iti pasa de absolut nimeni si nimic intr-un moment de genul acesta. Am fost si am stat foarte mult si aseara si azi cu el si m-am jucat cu el. Rade.. si-i multumesc lui Dumnezeu pemtru lucrul acesta. Dar sunt momente tragice in viata.

Un copil s-a dus cu parintii la un moment dat, sa faca un control, fiind bolnav, o malformatie la inima, apropo, sa va rugati pentru copilul nostru. Are un suflu sistolic si oboseala. Si noi suntem de vina ca l-am carat dupa noi si faptul ca a stat in caldura, in apa calda si in aburi, cred ca acest lucru l-a dus in lesin. Dar, un copil s-a dus la medic cu parintii lui, sa vada ce se intampla cu el. Si la un moment dat, doctorul, dupa investigatii, s-a uitat la el si i-a zis: noi o sa cautam in inimioara ta, sa vedem ce ai tu acolo. Ca, trebuia neaparat sa intervina chirurgical. Copilul, care era dintr-o familie de credinciosi, s-a uitat la doctor zambind si a zis: o sa-L gasiti pe Domnul Isus in inima mea. Doctorul s-a uitat foarte nervos la parinti si a zis: Bine, bine, dar o sa cautam sa vedem ce mai gasim acolo. Copilul din nou a replicat: o sa-L gasiti pe Domnul Isus in inima mea.

Dupa ce a stat de vorba cu copilul, doctorul i-a tras de o parte pe parinti si le-a zis: Mai, de ce l-ati indoctrinat religios si i-ati dat sperante false, voi stiti ca acest copilas mai are 4% sanse sa traiasca? Ce Isus? Daca era Isus, trebuia sa-i dea viata, nu sa fie asa? Parintii nici n-au mai stiut ce sa mai spuna. Ce poti sa spui intr-un moment de genul acesta?Doctorul a intervenit chirurgical si ce credeti? Copilul a murit. Nervos, doctorul a plecat din sala de operatie. S-a dus in biroul lui si acolo a inceput sa se certe: Daca Tu existi, esti un Dumnezeu rau. Ce vina a avut acest copilas de 8 ani? De ce ai ingaduit Tu sa moara. El a zis ca o sa Te gasesc pe Tine in inima lui. Dar, de ce nu i-ai dat viata? Si supranatural, Dumnezeu i-a vorbit in momentul acela si i-a zis: El si-a incheiat misiunea pe pamant, a fost trimis dupa o oaie ratacita si acea oaie ratacita esti tu. Si am venit sa te salvez pe tine prin acest copilas. A cazut pe genunchi acolo, in biroul lui si a plans in prezenta lui Dumnezeu. Este un om care predica Evanghelia si marturiseste in Statele Unite ale Americi, ca Isus Hristos este Domn si peste momentele acestea tragice. Binecuvantat sa fie numele Lui!

VIDEO by Prodocens Media

„Fericirea în Suferință!”

Când un autor bun reușește să îți captiveze atenția, înseamnă ca a plăsmuit cu mare finețe începutul și sfârșitul operei sale. Bunul simț îți spune că prima și ultima impresie trezesc cele mai vii amintiri în inima cititorului. În fiecare din primele șapte fericiri Isus a rostit o singură dată cuvântul „Ferice.” În cea de a opta, însă, a făcut chemarea la fericire descriind trei stări emoționale diferite : „FERICE va fi de voi…BUCURAȚI-VĂ și VESELIȚI-VĂ…!” Oare de ce a sfârșit Domnul predica despre Fericire atât de dramatic? Oare cât de intensă să fie această fericire încât să merite atât entuziasm din partea Lui?Motivul pentru care ultima fericire naște atâtea emoții este că, spre deosebire de primele șapte, în a opta fericire Isus nu ne cheamă DOAR la o transformare relațională (blândețea, mila, facerea de pace) sau lăuntrică (sărăcia în duh, inima curată, însetarea după neprihănire), chiar dacă fiecare din acestea ne sunt extrem de vitale. Nu mă înțelegeți greșit: să fii sărac în duh, curat în inimă, flămând după neprihănire, blând, milostiv și împăciuitor îți asigură o garanție sigură la Fericire. Să nu ne amăgim, însă! Multe din aceste virtuți rodesc și în grădina altor religii, unele chiar mai antice decât creștinismul! Buda a fost un pacifist neâmpăcat, iar Dalai Lama chiar a câștigat premiul Nobel pentru pace! Unii din profii mei evrei seculari oglindeau mai multă blândețe și pace decât mulți dintre colegii creștini care crescuseră în familii de pocăiți și se înțelepțiseră la Wheaton și Gordon College! De ce este a opta fericire unică în felul său? Pentru că doar a opta fericire conține condiția „din pricina Mea.”

Evident că Domnul Isus ne cheamă să fim săraci în duh, curați suflește, însetați după neprihănire, blânzi, milostivi și împăciuitori! Dar dacă nu le căutăm „din pricina Lui” nu ne vom deosebi cu nimic de Dalai Lama, Ghandi sau Confucius. De ce trezește o opta fericire aceste stări lăuntrice? Pentru că ea face să se resimtă greutatea crucii lui Isus și pe umerii noștrii. „Ferice va fi de voi când din pricina Mea oamenii vă vor ocărî!” Când „vă vor da să fiți chinuiți și vă vor omorî și veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu!”

Cineva spunea că dacă oamenii nu ne ridiculizează pentru credința noastră, înseamnă că am greșit undeva. De ce? Pentru a cumpăra țarina în care este ascunsă comoara va trebui să vinzi toate celelalte lucruri. Totul! „Oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu!” Asta înseamnă că Isus este un despot, sau o divinitate cu un complex de narcisim atât de patologic încât să nu suporte rivali? Nu! Isus obligă la o dezrădăcinare radicală pentru că știe că mai devreme sau mai târziu butucul idolilor din viața mea va da lăstari noi; din nou și din nou.

„Sfințiți în inima voastră pe Hristos ca Domn!” înseamnă să nu-L împărțim cu nimeni la nivelul emoților și al gândurilor noastre. Adică să mă distanțez emoțional față de cei dragi din jurul meu, ca să îl fac pe El fericit? Nu, ci să înlănțuiască El inima mea atât de strâns încât să devin liber să îi iubesc pe cei dragi cu iubirea Lui. Nici o altă formă de iubire nu va acoperi totul, crede totul, nădăjdui totul, suferi totul. Iubește altfel și vei sfârși și voi sfârși prin a neferici pe cel iubit. Motivul pentru care nu putem sluji la doi stăpâni este că nu există doi stăpâni adevărați, ci doar Unul! Toți ceilalți sunt holograme care vor dispărea când spectacolul se va sfârși.

De ce este a opta fericire atât de radicală? Pentru că ea pune coroana de spini a lui Cristos și pe fruntea noastră! Chesterton spunea că oamenii nu au încercat idealul creștin și l-au găsit nesatisfăcător, ci l-au găsit dificil și l-au lăsat neâncercat. Filmul de mai jos îți prezintă chipurile celor care au încercat idealul creștin și l-au găsit satisfăcător; până la moarte!

Tema: „Fericirea în Suferință!” Vineri, 30 octombrie, Tineret Emanuel.

Dan Botică

 

Lazar Gog – Disperare si ridicare – Pana cand Doamne…?

Psalmul 13

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Pînă cînd, Doamne, mă vei uita neîncetat? Pînă cînd Îţi vei ascunde Faţa de mine? Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji, şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?

Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n’adorm somnul morţii, ca să nu zică vrăjmaşul meu: ,,L-am biruit!„ Şi să nu se bucure protivnicii mei, cînd mă clatin.

Eu am încredere în bunătătea Ta, sînt cu inima veselă, din pricina mîntuirii Tale: cînt Domnului, căci mi -a făcut bine!

Lazar Gog: Ca si David, si noi ne gasim deseori intr-o circumstanta ca a lui. Situatie disperata, situatie apasatoare. Incercuiti, parca din toate partile. Si avem aceasta experienta, necazul sa fie indelung de multe ori. Avem de multe ori simtamantul acesta ca Dumnezeu tace si nu ne raspunde. De aceea, ca oameni a lui Dumnezeu, trebuie sa ne intoarcem catre Domnul in rugaciune, sa cautam fata Lui, sa cautam din nou indurarea Lui, pentru ca si David nu s-a oprit la o singura rugaciune. Nu s-a oprit nici la a doua, nici la a zecea. El a strigat catre Domnul pana cand Dumnezeu s-a indurat de El.

Nu exista om pe pamant care sa nu aiba simtamantul disperarii la un moment dat. Daca David, care este imparat, si care omeneste are tot ce-si doreste omul, pozitie,putere, prestigiu. Daca David este in situatie disperata si eu voi fi de multe ori. Si tu vei fi de multe ori. Sau poate te simti chiar astazi. Stai inaintea unui Dumnezeu adevarat, singurul in stare sa aibe in vedere cazul tau, situatia ta poate sa te ridice.

Ca sa vedem ce trebuie in momentul in care venim inaintea lui Dumnezeu sa vedem 3 aspecte:

(1) Dimensiuni ale disperarii

Cum arata necazul tau? Cum arata stramtorarea ta? Depresia, amaraciunea, durerea, boala, suferinta? In Psalmul acesta sunt 4 dimensiuni:

  1. Perceptie gresita despre Domnul. v. 1 ‘Pana cand, Doamne, ma vei uita neancetat?’ Este o perceptie gresita de Dumnezeu. Dumnezeu nu uita pe nimeni. Dar noi, in amaraciunea noastra, in disperarea noastra avem aceasta perceptie gresita. In ce priveste caracterul lui, Dumnezeul nostru este neschimbator. Maleahi 3:6- „Eu sunt Domnul, Eu nu ma schimb.” Caracterul lui este neschimbator. A promis, se tine de cuvant.  A promis Isus ca este cu noi in fiecare zi, se tine de cuvant. A promis ca este cu noi in foc si in raurile involburate, se tine de cuvant. A promis ca nu ne lasa cu nici un chip si nu ne paraseste. Se tine de cuvant. De aceea, as vrea sa te uiti din nou la tine pentru ca vrei sa te apropii de Dumnezeu, nu te apropia de El cu o perceptie gresita.
  2. Dorinta indelungata dupa partasia Domnului. v. 1 „Pînă cînd Îţi vei ascunde Faţa de mine?” Ceea ce David cauta este o partasie cu Dumnezeu. Aceasta o cautam si noi. Partasia cu Dumnezeu este cel mai mangaitor lucru care se poate intampla fiilor oamenilor. Nu este asa, ca daca te rogi si rugaciunea este seaca, te simti amarat? ‘Am crezut ca va fi indurare, am crezut ca va fi cercetare astazi.’ Dar, daca rugaciunea este unsa de Duhul Sfant al Domnului, asta inseamna ca Domnul este prezent acolo. Daca cantarea este unsa de Duhul lui Dumnezeu inseamna ca Dumnezeu este prezent acolo. Daca predica este unsa cu Duhul Sfant inseamna ca Dumnezeu este prezent acolo. Daca poporul este miscat de cuvantul lui Dumnezeu inseamna ca Dumnezeu este prezent in biserica. Dar, daca totul pare sec, amaraciunea mea si a ta are aceasta dimensiune: Cauti fata Domnului  si n-o gasesti. As vrea sa te incuraj: Una din binecuvantarile pe care Domnul o arata poporului Sau prin: „Domnul sa faca sa lumineze fata Lui peste Tine.” Stiti ce inseamna asta? Asta insemneaza sa ai binevointa Domnului. Domnul priveste spre noi.
  3. Neputinta personala- v. 2 „Pînă cînd voi avea sufletul plin de griji” Este probabil ceea ce ai intampinat in casa, este ceea ce ai intampinat la serviciu, la scoala sau poate ce ai intampinat de la un frate sau o sora. Este ceea ce ai intampinat in sufletul tau, este amaraciunea ta personala, experienta, neputinta ta personala. Ai vrea sa strigi catre Dumnezeu si nu poti. Ai vrea sa te bucuri si nu gasesti bucurie. Ai vrea sa gasesti placere in casa lui Dumnezeu si nu o gasesti in momentul acela. Dumnezeu este specialist si peste neputintele tale pentru ca unul dintre numele Lui glorioase cu care s-a revelat lui Israel si prin aceasta s-a revelat credinciosilor din toate timpurile in felul acesta: Domnul care ne poarta poverile. Daca eu sunt  neputincios, Dumnezeul meu este atotputernic. Daca pe mine ma apasa si nu ma pot ridica, ma ridica Dumnezeu.
  4. Puterea vrasmasului- v.2 „Pînă cînd se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?” Nici unul dintre noi nu suntem scutiti de a nu avea vrajmasi. De fapt, trei lucruri ne urmaresc pe toti: umbra, pacatul si vrajmasul. Si toate trei stiti unde se vad? Numai la lumina. Pacatul se vede numai in lumina lui Hristos. Umbra se vede doar la lumina soarelui. Si vrajmasii se vad numai in prezenta lui Dumnezeu. In Psalmul 3 spune David: Doamne, cat d emulti sunt vrajmasii mei?”  Cati de multi zic: Am terminat cu el. Poate asa vorbesc si de tine. De casa ta, de planurile tale. Frati si surori, am o veste buna: Nu este vrajmas pe masura Domnului nostru. Daca e pe masura mea, nu e pe masura Domnului, sa se razboiasca cu El si atunci avem un cuvant pe care Duhul Domnului il spune prin apostolul Petru in 1 Petru 5:8- Aruncati asupra Domnului toate ingrijorarile, neputintele, problemele voastre. Nu incercati sa le duceti prea mult. Aruncati-le pe bratul Domnului ca El stie sa ingrijeasca de voi, stie sa izbaveasca pe sfintii Lui.

photo from http://parkwayucc.org

psalmul 13

(2) Puterea mijlocirii

Cum putem iesi din necaz? Prin rugaciune, prin puterea mijlocirii. In aceasta rugaciune pe care o aducem inaintea lui Dumnezeu sunt doua dimensiuni speciale.

  1. Cere-i Domnului sa considere cazul tau personal. v. 3 „Priveşte, răspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu!” Domnul considera cazul fiecaruia. Cu alte cuvinte: „Consider my case (Ia cazul meu in considerare). Uita-te la cauza mea personala, la casa mea, la lucrul pe care-l aduc inaintea ta. Uita-te la ura cu care vin impotriva mea. Uita-te la cancerul meu, uita-te la situatia de furtuna din familie. Uita-te la lipsa painii. Uita-te la problema mea personala. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al generalitatilor. Dumnezeul nostru se ocupa personal, individual, cu de-amanuntul, cu fiecare dintre noi. De aceea, chiar daca ti se pare ceva ‘marunt’ sa vii inaintea lui Dumnezeu, dar stii ca te apasa, te framanta, adu lucrul acela inaintea Domnului. 
  2. Sa te lumineze la ochi. Cand te rogi Domnului, sa-ti dea Domnul lumina sa vezi corect lucrarea Lui. v.3 „Dă lumină ochilor mei, ca să n’adorm somnul morţii”. De multe ori pierdem pentru ca nu vedem bine si nu intelegem bine iubirea lui Dumnezeu, pacea lui Dumnezeu, purtarea lui de grija, indurarile Lui. Dispunem de cea mai mare putere din tot cosmosul, este Dumnezeu cu noi. Dispunem de cea mai mare putere. Este cuvantul lui Dumnezeu cu noi. Dispunem de cel mai mare har- avem bunavointa Domnului. Din pricina Domnului Isus Hristos, din pricina bunavointei a jertfei din Golgota, din pricina indurarii Lui. De aceea, roaga-te Domnului in mijlocirea la cazul tau: „Doamne, fa-ma sa vad bine. Sa vad ca tu te induri. Sa vad ca tu asculti, Sa vad ca Tu ai mila. Sa vad ca Tu ridici. Sa vad ca Tu binecuvantezi. Sa vad ca Tu te duci si in casa nevoiasului si ramai in noi si ramai in viata mea. Deschide-mi Doamne ochii sa vad maretia lucrurilor Tale, maretia caracterului Tau. Maretia puteri Tale. Maretia indurarilor Tale.”

(3) Puterea biruintei

Cum ne ridica? Sunt 3 dimensiuni ale acestei ridicari, asa cum le spune David in Psalmul 13

  1. Incredere in caracterul Domnului. v.5 „Eu am încredere în bunătătea Ta”. Omul acesta (David) care spune: Pana cand Doamne- de patru ori. Dupa ce s-a rugat, dupa ce a mijlocit si a zis: Doamne deschide-mi ochii- vedeti cum se corecteaza? Si zice, „Ah, stiu. Biruinta vine daca eu imi regasesc incredere in caracterul Domnului. Este Domnul sfant? Da, si nu se schimba. Este Domnul bun? Da, si nu se schimba. Asta e caracterul Lui. Este Domnul indelung rabdator? Este Domnul unul care nu cauta la fata omului? Daca ai inteles caracterul Lui, Domnul se ocupa si de tine si de mine. Pentru ca in bunatatea Lui, in sfintenia Lui, in bunavointa Lui El nu isi schimba caracterul. Se va ocupa si de tine si de mine pentru ca nu cauta la fata oamenilor.
  2. Speranta din Dumnezeu. v. „sînt cu inima veselă, din pricina mîntuirii Tale”. Stiti de ce este vindecare divina? Isaia 53 spune clar de ce este vindecare divina. „Si in ranile Lui suntem vindecati, tamaduiti”. De ce dupa 780 de ani, 800 de ani dupa Isaia, apostolul Petru reia cuvintele acestea, cand scrie, „Si-n ranile Lui avem viata si tamaduirea”. De ce? Pentru ca speranta noastra este in Domnul. El a murit pentru ca ni sa traim. A inviat pentru ca noi sa traim. S-a inaltat la dreapta tatalui  pentru ca noi sa aducem o viata din belsug. Este mijlocitor astazi intre noi si Dumnezeu, pentru ca problema, cazul, neputinta, disperarea, depresia, incercarea, foametea, asteptarea mea si a ta sa ajunga la tronul lui Dumnezeu. Si da-mi voie sa-ti aduc aminte: Nimeni nu mijloceste pentru tine ca si Domnul Isus Hristos. De aceea speranta ta trebuie sa fie in EL Aduceti-va aminte la mormantul lui Lazar cum se roaga si cum spune: Doamne, iti multumesc, Tu totdeauna Ma asculti.”
  3. O rezolutie pentru inchinare. Daca Domnul iti zideste increderea, daca Domnul iti face si iti creste speranta in El, tu si cu mine, fa ca David. Fa o rezolutie pentru inchinare. v.6 „cînt Domnului, căci mi -a făcut bine!” Cu trei minute inainte (daca vreti) David spune de 4 ori: Pana cand, Doamne? Apoi mijloceste pentru ca isi da seama de puterea mijlocirii. Si cand mijloceste, cere sa i se limpezeasca ochii. Cand i s-au limpezit ochii, DAVID NU ESTE MAI PUTIN IN ACEIASI CONDITIE. Tot aceleasi 4 probleme le are. Dar stie cui i le-a spus. Si de aceea vorbeste ca unul care este deja biruitor: „Cant Domnului,” nu ca-mi va face bine, „Cant Domnului ca mi-a facut bine.” Pentru ca speranta lui este in Domnul, pentru ca taria lui este in Domnul, care nu-si schimba caracterul, eu am incredere in bunatatea Ta. Atunci David spune: Nici o problema, m-am linistit. Cand Domnului ca Mi-a facut bine. Si pe cand se ridica de la rugaciune, viata lui s-a schimbat, viata lui este alta, partasia cu Dumnezeu este alta. De ce? Pentru ca a vazut puterea lui Dumnezeu.

  Published on Oct 23, 2012 by  by Rev. Dr. Lazar Gog

John Piper – Suferinta, pentru urmasii lui Hristos este un semn ca Dumnezeu e Tatal lor

De la Conferinta Together for the Gospel 2008 – Impreuna pentru Evnaghelie 2008

„Suferinta pentru urmasii lui Hristos este un semn ca Dumnezeu e Tatal lor. Undeva in lume ACUM cineva piere din cauza credintei lui si a fost asa dintotdeauna. Noi suntem ucisi toata ziua. Suntem socotiti ca niste oi de taiat.

Fata lui Stefan a stralucit ca a unui inger. Nu au putut sa faca fata intelepciunii lui si l-au omorat. Unde sunt tinerii acestei generatii care sa socoteasca vietile lor ca fiind ceva ieftin? Si sa fie credinciosi pana la moarte? Unde sunt cei ce vor trai fara sa se teama de pericol, asumandu-si riscuri in slujba Lui? Unde sunt oamenii rugaciunii care considera Cuvantul lui Dumnezeu ca fiind mai important de cat hrana lor de toate zilele? Unde sunt oamenii care, asemenea lui Moise in vechime, stau de vorba cu Dumnezeu fata in fata cum vorbeste un om cu prietenul lui? Unde sunt oamenii lui Dumnezeu in ziua aceasta a puterii lui Dumnezeu?

Unde sunt pastorii care spun asemeni apostolului Pavel: Nu-mi socotesc viata ca fiind pretioasa, sau ca fiindu-mi scumpa ci doar sa-mi termin alergarea si sa inchei lucrarea pe care mi-a dat-o El- Sa marturisesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.” Eu nu sunt nimic! Am doar o slujba Doamne. Tine-ma credincios slujbei mele iar apoi sa ma prabusesc si sa merg la rasplata mea. Unde sunt pastorii care spun ca si Ioab fratelui sau, Abisai, cand erau inconjurati de sirieni si de amoniti: „Frate, fi curajos1 Si hai sa fim barbati pentru Dumnezeul nostru si pentru cetatile Dumnezeului nostru, iar Domnul sa faca ce crede El de cuviinta”. Unde este Ioab astazi?

Unde sunt femeiile de astazi? Femeile necasatorite si cele casatorite si sotiile pastorilor care sa spuna precum Estera, cand Mordehai a venit la ea si i-s spus: „Trebuie sa faci asta pentru ca poporul tau piere, si ea a spus: ‘Spune-le sa posteasca iar eu ma voi duce la imparat, desi este impotriva legii si daca va fi sa pier, voi pieri”. Unde sunt acelel femei?

Lumea nu-L va slavi pe Hristos pentru ca-i vad pe crestini bogati, sanatosi, prosperi pentru un simplu motiv: Ei pentru asta traiesc! Ei nu sunt impresionati. Isus este „biletul”. Cand incepe spectacolul arunci biletul. Ei n-au nevoie de biletul tau. Nu sunt impresionati. Spun ce spun pentru ca vreau ca ei sa fie impresionati. Si ei nu sunt impresionati cu noi: oameni prosperi, avuti, in siguranta, din clasa de mijloc care fac ceea ce orice om face. Sa nu claditi o astfel de biserica!

Urmasii lui Isus vor suferi. Nu vreau sa lipsesc din numarul acestora. Toti urmasii lui Isus vor suferi. Nu vreau sa lipsesc din numarul acestora. „Eu sa fiu dus catre cer pe carari de roze, Pe cand altii s-au luptat, mari sangeroase-au navigat, Sa castige premiul…” NU! Cum ai putea sa-ti doresti asa ceva vreodata? Tu nu vrei asta. Vrei s-o imbratisezi, s-o tii, s-o traiesti si viata ta sa fie remarcata de stralucire radicala, sa fie sarata, o viata care isi asuma riscuri si sacrificiu. Este singurul mod de viata care va face lumea sa ia aminte la slava Comorii noastre.

Sa mergem la El, in afara taberei, si sa suferim ocara Lui. Vedeti ce spune aici? Isus nu sta la o parte spunand: Du-te acolo. El spune: Sunt aici, afara. Tu esti acolo inauntru, unde este atat de confortabil, este atata siguranta inauntrul Ierusalimului , este atata siguranta inauntru bisericii, a casei. El spune: Sunt afara, aici! Vino la Mine! Frati si surori, cea mai scumpa partasie pe care ai putea sa o cunosti vreodata cu Mantuitorul tau si cu Comoara ta este partasia suferintelor Lui.

Nou – PAGINA Emil Bartos Predici si Studii

sursa orizonturieterne.ro

EMIL BARTOŞ Conferentiar Universitar la Facultatea de Teologie Baptista din cadrul Universitatii Bucuresti.

Predicind la Biserica Sfinta Treime din Bistrita.

Cum şi de ce m-am pocăit şi m-am botezat!!!



Doua lucrari scurte de C.S.Lewis in Limba Romana

A Grief Observed, fragmente traduse de Florin Motiu (9 pagini)

View this document on Scribd

Apologetica Lewisiana, traducere Rodica si Florin Motiu (7 pagini)

View this document on Scribd

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari