Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 8B – In Europa – Activitatea in Elvetia (Part 2)

Citeste

– continuare- traducere A.C.

Dintre toate tarile pe care le-a vizitat, Elvetia pare sa fi fost cea mai aproape de inima sa! Panorama muntilor cu zapezile lor eterne, ii amintea de Himalaya. El a petrecut o zi in Oberland-ul bernez. Zapada acoperea valea si un tren special a adus pe muntenii din tinutul Enhaut, care se regrupau gravi si reculesi in mica biserica din Gersenay. Acolo Sadhu se pare ca s-a simtit ca la el acasa, mai mult ca si oriunde.

„Iubesc pe elvetieni”- a spus el la reantoarcere. El prefera simplitatea satelor in locul marilor adunari din orase.

Pretutindeni prezenta lui atragea masele si auditorii erau castigati de la inceput. Bisericile erau neancapatoare. La Tavannes, in Jura, cu toate ca era numai 1 Martie, au trebuit sa se adune sub cerul liber. Au venit acolo sute de oameni; directorii fabricii de ceasuri au dat liber in ziua aceea lucratorilor. O raza de soare a stralucit pe intreaga durata a predicii, si indata ce multimea s-a risipit , a venit o fulguiala de nea care a inalbit intreg tinutul.

In orasul Morges localul de acolo a fost intesat de oamenii care veneau din toate imprejurimile.

La Lausanne din cauza multimii mari, a trebuit sa se paraseasca biserica Sfantul Francisc, si sa se faca o adunare in Piata Montbenon pentru cei peste 4 000 de oameni care au dorit ca sa fie prezenti. Marea sala de la Tivoli si-a inchis portile cu mult inainte de ora fixata. Oamenii se catarau pe ferestre si sute de altii ascultau de afara. Tacerea era impresionanta. Vocea lui Sadhu, si cea a traducatorului sau, Pastorul F. de Rougemont se auzea de orisiunde. „Vocea mea, spune Sadhu, nu va va fi de vreun mare folos, daca reantorsi la casele voastre, nu veti asculta vocea Mantuitorului.”

In Catedrala, una din cele mai vaste din Elvetia, pana si cele mai mici unghere erau ocupate si a fost impresionant sa auzi pe acest autentic hindus, in roba sa de „sadhu”, proclamand de la inaltimea amvonului mesajul mantuirii.

Ne este imposibil sa urmam pe tot parcursul. Dupa Lausanne a fost la Geneva, Neuchatel, Jura Bernois, La Chaux de Fonds, Le Locle, apoi Elvetia germana, Zurich, St. Gall, Aarau Schaffouse, Thoune, Berthornde, Berne, Bale, etc.

Sundar Singh a vorbit cu admiratie si cu multa afectiune de misionarii pentru care India are o mare datorie de recunostinta. „Acesti barbati si aceste femei sunt sarea pamantului si recunostinta mea pentru ei este profunda. Am vazut pe cativa veniti din Elvetia sa lucreze in India. Ei au facut acolo o frumoasa lucrare. Unii si-au dat viata ca sa aduca pe pagani la Christos; altii au dat pe fii sau fiicele lor. Nimenea in aceasta lume nu va putea sa le redea ceea ce au facut pentru noi, singur Dumnezeu poate sa-i rasplateasca”.

Exista poate printre voi egoisti care nu se gandesc decat la propria lor salvare si nu le pasa de mantuirea aproapelui lor. Adevarat este, nu puteti merge toti ca misionari, insa toti puteti sa va rugati pentru acestia si sa dati ceva din banii vostri. Lumea este o familie. Trebuie sa ne ajutam unii pe altii. Daca iubiti pe Isus, aveti datoria sa sustineti pe servii Lui in lucrarea lor. Numai cu aceasta conditie noi meritam sa fim numiti ucenici ai Aceluia care si-a dat viata, pentru mantuirea omenirii.

Impresia pe care Sadhu a lasat-o in Elvetia a fost foarte profunda si cei ce au avut fericirea sa-l auda nu vor uita nicidecum mesajul lui. Era un lucru unic sa asculti pe acest profet al tarii Vedelor, cum proclama cu putere pe Isus, care este calea, adevarul si viata; de a-l asculta recunoscand deschis, ca scrierile sfinte ale tarii sale nu pot sa dea pacea, ci numai Biblia care este Cuvantul lui Dumnezeu si ca prin rugaciune noi gasim drumul cerului. Nici o mirare deci ca a fost ascultat de atata multime atrasa din toate clasele societatii.

sursa pozei revivalgen.org

Un pastor a scris: „El mi-a facut o impresie profunda, adevarat zis , cea mai puternica impresie primita in viata mea”. Si multi inca pot spune acelasi lucru.

Teologii, anticipat retinuti de o anumita rezerva fata de el, au fost castigati de la prima intalnire. Oameni indiferenti sau ostili crestinismului, au devenit schimbati prin puterea personalitatii sale. In Anglia, un profesor agnostic i-a zis: „Ceea ce m-a convertit nu este predica ci insusi persoana dumneavoastra. Sunteti atata de asemanator lui Christos in atitudine si-n spirit, ca dumneavoastra un hindus, sunteti un martor viu al persoanei Mantuitorului”.

Mii si mii de inimi in Europa, erau atinse prin predica sa. Pretutindeni el lasa o impresie de nesters, un stimulent pentru o viatacrestina reinoita.

Din Elvetia Sadhu sa dus in Germania, , apoi a vizitat Suedia, unde a fost oaspetele episcopului Soederblom, Norvegia, Danemarca, Olanda, vorbind in toate marile orase. In cateva localitati, auditoriul imens ii aducea aminte de adunarile bisericesti siriene din India. Invitatiile staruitoare facute din Finlanda, Rusia, Grecia, Romania, Serbia, Italia, Portugalia, America, Noua Zeelanda, si din alte cateva tari le-a refuzat.

In Iulie a debarcat in Anglia, dar a refuzat sa vorbeasca afara numai la Keswick. El era peste masura de obosit de activitate neancetata si de felul de viata, atat de diferit fata de cel pe care il ducea in India. Avand o mare trebuinta de repaos si liniste, a ramas catva timp la niste amici in insula Wight. Acolo i-a fost posibil sa-si refaca puterile inainte de a se imbarca in August 1922, pentru reantoarcerea acasa si reluarea lucrarii sale in nordul Indiei.

Succesul extraordinar pe care Sadhu l-a obtinut in Europa, elogiile presei, adoratia multimilor care-l considera un sfant, ar fi putut trezi in el, oarecare satisfactie personala. Dar el domina peste aceasta tentatie, si profunda sa umilinta a ramas intacta.

-„Caci eu n-am venit sa predic in Europa, aveti destui predicatori, eu nu vreau sa fiu decat martor al puterii si al dragostei Mantuitorului”.

Un prieten l-a intrebat daca nu este mandru de a fi celebru si de a primi onoruri atat de mari. El ii raspunse prin imaginea urmatoare: – „Cand Isus a intrat in Ierusalim, poporul si-a intins vesmintele inaintea Lui  si cu ramuri de finici taiate i-au iesit inainte sa-L onoreze. Dar Isus mergea calare pe un asin si picioarele Sale nu atingeau drumul impodobit in onoarea Lui. Cine a mers pe vesminte si pe ramurile asternute a fost asinul, si ar fi fost foarte nesabuit sa se mandreasca pentru aceasta. Aceeasi nesabuire ar fi si pentru cei ce vestesc pe Christos oamenilor, caci ar retine pentru dansii onoarea ce nu se cuvine decat lui Dumnezeu”.

In Europa Sadhu n-a cautat sa placa auditorilor sai.

– „Cand ma gandesc la atatia crestini cu numele, ma intristez. Ei stiu foarte multe despre Isus Christos, dar nu-L cunosc pe El. Multi nu-L cunosc decat prin teologie sau din punct de vedere istoric, insa n-au deloc timp sa stea cu El”.

Sadhu n-a ezitat sa-si exprime dezamagirea cu privire la descrestinarea Europei si sa vorbeasca sever dupa goana dupa bani, cautarea placerilor, bunul trai, luxul, indiferenta religioasa a celor mai multi. In Elvetia latina a spus printre altele: – Ceea ce vreau sa va spun nu va va placea, insa trebuie sa ma supun cunostintei si sa va expun mesajul ce l-am primit. Vazand dragostea lui Dumnezeu in inima celor ce au adus Evanghelia, gandeam ca locuitorii pamanturilor voastre sunt toti oameni admirabili. Calatorind printre voi, am gasit lucrurile cu totul diferite. Este adevarat, am intalnit servi sinceri ai lui Christos. Cei mai nobili crestini se gasesc in Europa si in America ca si in India si eu doresc sa ma asez la picioarele lor. Un mare numar insa nu sunt crestini decat cu numele. Si stau sa compar locuitorii tarilor pagane cu cei ai tarilor zise crestine. Unii sunt pagani pentru ca adora idolii facuti din maini omenesti, ceilalti au idolatrie mult mai rea; ei se adora pe sine. M-am convins ca nici o parte din Europa nu poate cu adevarat sa fie numita crestina si ca nu exista decat crestini individuali.

– „In India mi se zicea adesea: dumneavoastra numiti tarile europene crestine? In acelasi timp Christos a zis: „Iubiti-va unii pe altii” si tocmai in aceste tari popoarele se razboiesc cumplit. Asadar crestinismul a dat faliment in Europa. Eu am raspuns: nu crestinismul este falimentar in Europa, ci cea mai mare parte dintre crestini, pentru ca ei nu au inteles crestinismul. Nu pe Christos sa-L dezaprobam ci pe aceia care numindu-se singuri ucenici ai Lui, nu vor sa-L urmeze ca Mantuitor”.

Arhiescopului din Upsala i-a spus: – „Oamenii numesc pagani pe aceia din India. Cum, mama mea a fost pagana? Daca ea mai traia ar fi fost cu siguranta o crestina. Si chiar cand a tinut de religia stramoseasca ea era atat de religioasa ca vorba de pagana ma face sa surad. Ea se ruga, servea si iubea pe Dumnezeu mult mai profund decat un mare numar de crestini. Atat cat mi-am putut da seama, in India exista mult mai multi oameni decat in Europa, care duc o viata religioasa, cu toate ca nu cunosc pe Isus Christos. Ei traiesc cu luminile pe care Dumnezeu le-a dat. Aici in Europa, dumneavoastra aveti pe Soarele justitiei, insa  unde sunt cei care se sinchisesc de El? Crestinii au primit un dar fara putinta de pretuire, Isus Christos. Si in acelasi timp multi dintre acestia nu vreau sa renunte la viata lor moderna, ca sa-L gaseasca. Inima si mainile lor sunt incarcate cu lucruri pamantesti”.

Va ganditi sa satisfaceti toate poftele inimii voastre. A-ti descoperit stiinta si filozofia. A-ti invatat sa va serviti de electricitate si sa zburati in aer. Ei bine, hindusii, care n-au primit comoara Evangheliei , cauta cu zbucium adevarul, adesea timp de ani intregi si cu pret de mari suferinte. Ei sunt gata sa paraseasca lumea si sa renunte la sine, numai sa primeasca pacea. Voi insa crestinii de aici, voi numai dupa zece minute de cautare a lui Dumnezeu, va simtiti obositi.

Amara deceptiune ce o simtea acest trimis al dragostei divine, a facut dintr-insul un profet al judecatilor lui Dumnezeu! – „Popoarele occidentale care au primit atatea binecuvantari de la crestinism le-au pierdut, pentru ca si-au pus increderea in lucrurile materiale si in tot ceea ce poate oferi lumea. Iata pentru ce in ziua judecatii, paganii, care n-au auzit vorbindu-se de Christos vor fi tratati mai putin aspru, decat locuitorii acestor tinuturi, care au auzit buna vestire si au aruncat-o. Timpul este aproape cand Christos va reveni si cand va spune: – „Pentru ca voi nu M-ati cunoscut, Eu nu va cunosc”.  Atunci cand i-L veti vedea in toata gloria Sa, va veti lamenta din pricina necredintei voastre in El si de a va fi lasat intorsi de la El, de cei necredinciosi. Atunci va fi prea tarziu sa va pocaiti. Acum este ocazia oferita voua. Si poate ca in acea zi, i-L  veti mai auzi zicandu-va: un om a venit la voi dintr-o tara pagana, el M-a marturisit facand experienta puterii Mele si cu toate acestea n-ati vrut sa veniti la Mine”.

– Va urma –

Viata lui Sadhu Sundar Singh – Capitolul 7A – Departe in Serviciu

traducere de Avram Cuc

E interesant ca in acest capitol se vede amprenta „Evangheliei Prosperitatii” care credem ca e ceva nou, dar avea dreptate Solomon cand spunea ca nu este nimic nou sub soare. Un mic pasaj din acest capitol ne dovedeste acest adevar:

Sadhu se afla atunci in culmea popularitatii sale, si aici isi are locul urmatorul fapt: Intr-o zi cand se dusese in jungla sa se roage, un individ plin de cucernicie se apropie de el: – „Iertati-ma ca va tulbur singuratatea si va intrerup rugile, dar oare nu este o datorie sa cauti binele altora? Viata dumneavoastra curata si de renuntare m-au impresionat adanc, la fel ca si pe cei multi ce cauta pe Dumnezeu. Cu toate ca v-ati consacrat corpul si sufletul pentru binele aproapelui, totusi n-ati fost suficient recompensat. Si iata ce vreau sa spun: crestin devenit, influenta dumneavoastra s-a intins peste sute de oameni, insa ea ramane limitata. N-ar fi mai bine pentru dumneavoastra sa deveniti ca hindus sau musulman un „lider” al poporului? Daca consimtiti la acest lucru, curand veti vedea milioane ca va urmeaza si adora ca pe „guru-ul” lor”.

Cand Sadhu auzi aceste cuvinte, raspunse imediat: „Inapoia mea Satano, eu stiu ca esti un lup imbracat in piele de miel, tu doresti ca eu sa renunt a urma calea cea stramta a vietii care este ceea a crucii, pentru a apuca pe drumul mare care duce la moarte. 

Citeste

faceti click pe poza pentru sursa – Muntele Everest, Tibet

Eu nu ma rusinez de Evanghelie, ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea oricui crede” Romani 1:16 Apostolul Pavel

In vastele solitudini ale Himalayei, Sadhu a petrecut luni intregi in tacere si in comuniune cu Dumnezeu. El a strabatut singur regiuni rar vizitate de oameni si a contemplat in natura opere splendide ale Creatorului. Acolo Dumnezeu i-a intiparit talentul sau divin si i-a acordat , in momentele de extaz viziuni spirituale asupra lumei invizibile, care i-au iluminat viata.

El a primit putere in vederea slujbei ce i se incredintase in cuprinsul Indiei si pentru calatoriile misionare de-a lungul lumii. Numele sau deveni in curind celebru si toate portile se deschisera inaintea acestui servitor al lui Christos despre care se vorbea cu atata uimire si admiratie. Nimic insa nu l-a abatut de la chemarea sa de „sadhu”. Si mereu arata aceiasi umilinta, aceiasi dulceata, aceiasi simpatie in viata sa de renuntari. Sufletul sau totdeauna indragostit de liniste si de unire cu Dumnezeu, suferea de lingusirea oamenilor si nazuia cu staruinta sa regaseasca solitudinea muntilor.

In 1918 a venit la Mandras si de aici mult mai la sud, ca sa lucreze pentru un timp printre comunitatile lipsite, din cauza razboiului, de misionarii germani. Atunci a intilnit si pe sotii Benoit, veniti in India, sa ajute pe misionarii elvetieni ramasi fara adapost, ca urmare a expulzarilor facute de guvernamantul englez. Pretutindeni Sadhu indemna pe crestinii hindusi sa continue munca misionarilor europeni si sa nu lase sa se piarda lucrarea inceputa. El ilustra indemnurile sale prin pilda urmatoare: „Un om avea o gradina magnifica; plantele si arborii erau foarte bine ingrijiti de el si fiecare le admira. Acel om insa trebuind sa plece pentru un timp indelungat, si-a spus in sine: – fiul meu aste aici; el va pastra totul in ordine pana la intoarcerea mea. Dar fiul nu s-a ingrijit de gradina si nici altcineva nu i-a purtat de grija; poarta ei a ramas deschisa, vacile vecinului au intrat acolo si au pascut florile si verdeata. Nimeni nu a mai udat plantele si curand totul s-a ofilit si s-a uscat. Trecatorii se mirau de neglijenta acestui fiu indolent si trandav. Oh- raspunde el, tatal meu a plecat fara sa-mi spuna ce trebuie sa fac!”

– „Voi crestini indieni, voi sunteti intocmai ca acest fiu; misionarii vostri au trebuit sa plece si vor fi departe mult timp, dar voi nu faceti nimic sa continuati opera lor. Daca voiti sa fiti feciori adevarati, sa va indepliniti datoria, fara sa asteptati un ordin special de la tatal vostru”.

Zi si noapte, Sadhu predica in numeroase adunari. Niciodata cineva nu a atras intr-un asemenea grad atentia si simpatia bisericilor din India. La dansul veneau din toate partile. Sfaturile pe care le dadea, erau intotdeauna pline de intelepciune, de bun simt si de masura. Exemplul pioasei sale mame si educatia pe care i-o daduse, reveneau constant in convorbirile lui cu femeile. – „Daca o mama pagana a putut sa faca atata pentru fiul ei, cu cat mai mult voi mame crestine, puteti sa faceti pentru copiii vostri!”

Foarte adesea –  intocmai ca Nicodim – multi veneau sa-l vada in timpul orelor tacute ale noptii si sa caute adevarul. Il rugau fierbinte sa viziteze bolnavii, sa binecuvanteze copiii. Un numar foarte mare, ca o legiune de oameni, cereau rugaciunile sale  si foarte multi au gasit usurarea asteptata. Vestea vindecarilor facute prin el a luat o astfel de proportie, incat el a refuzat sa raspunda la foarte multe apeluri. Hindusii atribuie voluntar o putere magica, unui barbat sfant.

Ceylon cca. 1900’s – faceti click pe poza pentru sursa

– „La Ceylon, un crestin de buna familie avea un copil, care era pe moarte. Medicii il condamnara si mama lui m-a rugat fierbinte sa vin, sa-mi pun mainile si sa ma rog pentru el. I-am spus ca aceste maini n-au nici o putere, ci singure  mainile strapunse ale lui Christos pot sa tamaduiasca. Cu toate acestea am consimtit in sfarsit sa merg la spital si sa vad pe tanarul bolnav. M-am rugat pentru el si am pus mainile mele pe capul lui. Trei zile mai tarziu l-am zarit asezat langa mama lui, in fundul unei sali in care predicam. In ciuda eforturilor mele, n-am putut convinge oamenii ca vindecarea nu era obtinuta printr-o putere supranaturala ci era acordata mamei de Christos ca raspuns la rugaciune. Astfel, staruiau sa ma priveasca ca un facator de minuni si eu am inteles ca era folositor sa nu incurajez o superstitie, care abatea atentia de la Evanghelie”.

Sadhu a participat la o mare adunare a bisericii siriene, unde 20 000 de crestini au fost prezenti. Aceasta comuniune crestina isi pretinde obarsia de la Apostolul Toma, venit se spune, sa predice Evanghelia in India. Dar in afara acestei traditii, – adevarata sau nu – este stabilit ca aceasta biserica exista inca din secolul al treilea, era crestina. Sundar a participat la una din congresele ramurei „Mar Thomas” , in Tranvacor. In fiecare an, in sezonul uscat, se construia un vast hangar pe o insula de nisip formata in albia secata a unui fluviu mare. Acolo, timp de o saptamana se tineau adunari de evanghelizare. In fiecare dimineata, inaintea aurorei un barbat strabatea cantonamentul strigand: – „Laudat fie Dumnezeu, laudat fie Fiul lui Dumnezeu!” – si de pretutindeni se intonau rugaciuni cantate pe vechile melodii siriene. Astfel se inaltau catre cer printr-un crescendo constant, invocarea ce trebuia sa ajute coborarea binecuvantarii peste adunarile zilei.

Datorita prezentei lui Sadhu, in anul acela a venit mai multa lume decat de obicei. Nu mai putin de 32 000 de auditori erau asezati pe nisip, in timp ce pe o platforma ridicata doi episcopi de-ai bisericii siriene, in roba de matase rosie, cu braie de aur si acoperiti cu turbane neobisnuite prezidau intrunirile. Alti predicatori printre care si Sadhu erau asezati pe estrada in felul indian. Cand episcopul indica un subiect de rugaciune, un murmur se ridica si mergea crescand pana ce devenea asemenea unei rostogoliri de talaz oceanic.

Harta denota Misiunile Crestine din India cca. 1900. Sundar Singh i-a mustrat pentru ca s-au limitat in vestirea lui Hristos doar la zona lor, motiv pentru care a trebuit sa vina misionari din alte tari ca sa vesteasca Evanghelia in India.

Sundar a vorbit deschis acestui mare auditoriu, spunandu-le ca o deosebita favoare le-a fost acordata prin cunostinta ce o aveau, despre Evanghelie dupa atatea secole. El i-a rugat sa se intrebe serios, pentru ce vestirea lui Christos, ramasese atat de mult limitata, numai la aceasta mica parte a Indiei? Din cauza neglijentei lor, Dumnezeu a trebuit sa trimita misionari straini, din Europa si din America, pentru ca sa faca lucrarea ce le fusese lor incredintata. Sadhu ii zorea cu staruinta sa raspunda in fine la apelul divin si sa aduca lumina milioanelor de hindusi, ce mureau in intunerec.

Sadhu niciodata nu a atacat violent religia in care s-a nascut. El primea pe toti cei ce aveau principii religioase si nu cauta sa angajeze contraverse; voia doar sa contruiasca si sa nu darame. Prin dulceata sa, prin smerenia sa, prin acceptarea linistita a umilintelor si insultelor, si inca mai mult prin marturia facuta a vietii sale, decat prin cuvintele sale, el castiga inimile care vedeau in el, insasi dragostea lui Christos.

– „Viitorul credintei crestine in India, scrie C.F. Andrews, in cartea lui despre Sadhu Sundar Singh,  (poti sa o citesti aici, online in L. Engleza) este centrat pe idealul pe care Sadhu l-a asezat in fata crestinilor; Christos va fi gasit de hindusi, numai daca acei care se numesc crestini, n-au intunecat prezenta lui Dumnezeu pe pamant. Daca cei ce lucreaza ar apartine exclusiv lui Christos, spune Sundar, de mult timp lumea intreaga ar fi devenit crestina. Si trebuie sa marturisesc, in timp ce necrestinii, care cauta adevarul, sunt gata sa sufere pentru a-l gasi, biserica crestina in cea mai mare parte a lipsit”.

Sundar a lucrat sase saptamani in Ceylon, unde sederea sa a fost pregatita de misionari si laici de toate felurile. Mahomedani, hindusi, budisti, catolici, protestanti,toti veniti de departe, se inghesuiau in preajma locurilor de adunare, cu mult inainte de ora fixata. La Colombo, sute de oameni n-au putut ajunge macar pana la usile cladirii unde el vorbea. Numele lui era pe buzele tuturor.

Vazandu-l atat de calm si atat de blajin in mijlocul acestor multimi, care il urmareau si in clipele lui de odihna, nu se indoia nimeni de suferinta ce ii era provocata de aceasta popularitate, si cat era de departe de aceasta activitate clocotitoare de viata pe care el si-o dorea.

El a vorbit sever ascultatorilor, despre ceea ce considera ca sunt cele mai mari obstacole in raspandirea Evangheliei; pericolul bogatiilor si luxului si lepra spiritului de casta, care se observa chiar printre crestini. Niciodata India n-a fost scuturata de toropeala ei, cum a fost atunci, prin mesajul simplu al lui Christos cel rastignit si inviat.

Sadhu se afla atunci in culmea popularitatii sale, si aici isi are locul urmatorul fapt: Intr-o zi cand se dusese in jungla sa se roage, un individ plin de cucernicie se apropie de el: – „Iertati-ma ca va tulbur singuratatea si va intrerup rugile, dar oare nu este o datorie sa cauti binele altora? Viata dumneavoastra curata si de renuntare m-au impresionat adanc, la fel ca si pe cei multi ce cauta pe Dumnezeu. Cu toate ca v-ati consacrat corpul si sufletul pentru binele aproapelui, totusi n-ati fost suficient recompensat. Si iata ce vreau sa spun: crestin devenit, influenta dumneavoastra s-a intins peste sute de oameni, insa ea ramane limitata. N-ar fi mai bine pentru dumneavoastra sa deveniti ca hindus sau musulman un „lider” al poporului? Daca consimtiti la acest lucru, curand veti vedea milioane ca va urmeaza si adora ca pe „guru-ul” lor”.

Cand Sadhu auzi aceste cuvinte, raspunse imediat: „Inapoia mea Satano, eu stiu ca esti un lup imbracat in piele de miel, tu doresti ca eu sa renunt a urma calea cea stramta a vietii care este ceea a crucii, pentru a apuca pe drumul mare care duce la moarte. Rasplata mea este insusi Domnul, care si-a dat viata pentru mine si fericirea si datoria mea este sa ma daruiesc Lui cu tot ce posed. Pleaca de la mine, eu n-am de-a face cu tine”.

Sundar planse si se ruga mult. Terminand rugaciunea, el vazu drept inaintea sa o fiinta cereasca glorioasa. Lacrimile turburau viziunea lui Sadhu, dar un fluviu de iubire inunda inima sa. El respinse ispita de a deveni un „guru” hindus asemenea lui Ninak, onorat de toti si unind crestinismul si toate religiile Indiei intr-un sistem, care facea pe Isus egalul lui Mohamed sau a lui Buda. Nu! Pentru Sundar Singh, exista un singur Mantuitor, Isus Christos, o singura Evanghelie, adica buna vestire a harului lui Dumnezeu, ce este in Christos, acelasi ieri, astazi si in vecii vecilor.

Pretutindeni remarcabila personalitate a lui Sadhu starnea un interes extraordinar si dadea o mare putere cuvintelor sale. Acest interes se degaja dintr-insul ca o emanatie de energie spirituala, care il facea numaidecat recunoscut ca un trimis de-al lui Christos, investit cu un special mesaj. El a provocat in intreaga populatie o trezire de o importanta fara de pret. Nu ramane indoiala, ca predicarea sa a produs fructe din belsug si ca a facut sa se nasca un sentiment mai viu si mai profund despre ceea ce trebuie sa fie viata crestina.

Din Ceylon, Sundar a mers la Calicut si la Bombay. Aici el s-a molipsit de gripa, boala care tocmai bantuia prin India. „Dumnezeu mi-a dat prin aceasta un timp de repaus, pe care nu l-am putut avea in Sud” , a spus el.

Apoi , a urmat plecarea sa in prima calatorie misionara in afara Indiei. El a fost chemat sa vina in Birmania la Rangon, la Mandalay, la Singapore. Ca sa evite greutatile traducerii, a inceput studierea limbii engleze. El nu si-a luat cu sine nici un ban, ramanand fidel vorbelor lui Isus „nu fiti ingrijorati de viata voastra, adica ce veti manca si ce veti imbraca… Tatal vostru din ceruri stie de ce aveti nevoie”.

…continuarea capitolului sapte va urma in curand…

Viata lui SADHU SUNDAR SINGH – Capitolul 6 In Tibet din nou

Sadhu Sundar Singh a disparut undeva pe colinele de la poalele muntilor Himalaya in 1929. Fiind un martor crestin a fost in aceeasi masura bine primit, persecutat si chiar lasat sa moara. Multi misionari si chiar lideri crestini indieni l-au considerat ca fiind un convertit foarte excentric deoarece umbla in roba lui galbena si cu turban, nefiind in pas cu crestinismul contemporan. Si totusi, chiar daca nu auzise de cuvantul “indigenizare”, in prima jumatate a secolului al XX-lea el a facut mai mult decat oricare alt om pentru a stabili ca “Isus apartine Indiei.” El a aratat ca crestinismul nu este ceva de import, strain, vreo religie indepartata ci este indigen nevoilor, aspiratiilor si credintei indiene. Ramane unul dintre figurile importante ale crestinismului indian.

Citeste

Capitolul 6, IN TIBET DIN NOU:

,,Eu sunt gata nu numai sa fiu legat, dar chiar sa si mor pentru Numele Domnului Isus”

Faptele Apostolilor 21:13

In primii ani ai lucrarii sale, Sundar Singh a ajuns intr-un tirg numit Doniwala. Cu totul epuizat de lungul mers, avea mare nevoie de hrana si mai ales de repaos. El cauta un adapost pentru noapte, dar de indata ce au inteles ca era crestin, orice ajutor i-a fost refuzat. Ploua si era frig. Foarte obosit pentru a putea merge mai departe, intra intr-o biata coliba parasita, fara usi si ferestre, unde intinzind patura in coltul ce i-a parut mai putin umed, dupa ce a multumit lui Dumnezeu pentru acest adapost, a adormit infometat. Cind se destepta in zori deodata observa pe patura sa in penumbra, o mare pata negricioasa si rotunda; el privind cu mai multa atentie, a vazut un cobra enorm, incolacit aproape de dinsul. Atunci s-a ridicat repede, a iesit afara si s-a reintors fara sa faca zgomot; apucind patura dintr-un capat scutura de pe ea marele sarpe veninos, care desteptat cu bruschete, a mers lenes sa se incolaceasca  intr-alt colt al colibei, fara sa se sinchiseasca de acela ce l-a tulburat. Sundar binecuvinta pe Dumnezeu care il aparase in timpul somnului.

Leopardul, unul dintre animalele pe care le-a intimpinat Sundar Sing in calatoriile lui. Din poza, leopardul care a sfasiat 6 oameni inainte de a fi prins in 2010.

Odata, povesteste un elev al Colegiului Teologic din Delhi, cind stam impreuna cu Sadhu la Bereri, aproape de Kotgarh am vazut inainte de a ne culca, miscandu-se lumini in vale. Fara indoiala erau oameni in urmarirea unui leopard.

La miezul noptii, Sundar se destepta si iesi afara coborind pe scara de lemn auzindu-i scirtaeturile. Stiind  ca deseori Sundar isi petrecea orele noptii in rugaciune, nu am fost surprins, dar vazind ca timpul trece si amintindu-mi de leopardul care da tircoale prin imprejurimi, am devenit nelinistit. M-am sculat si am privit la marginea padurii prin fereastra. Sadhu se gasea la mica distanta de casa, cu privirea indreptata spre valea intunecoasa. Noaptea era splendida, stelele scaparau pe cerul fara nori si un vint usor facea sa fosneasca frunzele arborilor. Eu fixam cu privirea silueta linistita a lui Sadhu, cind deodata privirile mi-au fost atrase de ceva care se misca la dreapta sa. Un animal se apropia de el; am recunoscut un leopard. Ingrozit, am ramas intepenit, incapabil sa strig. Atunci Sadhu se intoarse spre animal si-si intinse mina cu un gest tacut. Intocmai ca un ciine credincios, leopardul se culca nu departe de el si-si pleca capul subjugat de o putere nevazuta.

A fost o scena stranie pe care niciodata no o voi putea uita. Putin dupa aceia Sadhu, se reintoarse si se culca numaidecit; eu insa am ramas treaz, intrebindu-ma cine dadea acestui om o astfel de putere asupra salbaticiunilor?

Dimineata, tinarul barbat intreba pe Sadhu, daca n-a fost infricosat in fata fiarei? Pentru ce mi-ar fi facut rau acest leopard, raspunse, eu nu-i eram dusman si apoi adauga: ,,Atit timp cit ma incred in Isus Christos, n-am motiv sa-mi fie frica!”

Insusi Sadhu a marturisit apoi ca intr-o alta imprejurare a fost pentru o clipita inghetat, cind desteptindu-se subit in grota unde se adapostise, a vazut un enorm leopard dormind foarte aproape de el. Imediat isi revine din sperietura si iesi incet afara, multumind lui Dumnezeu ca l-a pastrat in viata.

Gonit dintr-o localitate, se aseza pe o stinca si acolo cufundat in meditatii nu a observat marea pantera neagra, care se apropia tirandu-se, gata sa sara asupra lui. Cind o vazu, cu inima batind, dar plin de incredere in Dumnezeu, s-a sculat in liniste si s-a indepartat de acolo. Reintorcandu-se in acel tirg a povestit aventura sa; umplind de mirare pe acei negustori: ,,Acea pantera a omorit pe multi dintre ai lor. Acest ,,sadhu” au gindit ei, trebuie sa fie un barbat foarte sfint si din acel moment si-au schimbat total atitudinea lor fata de el. Ei se stransera in jurul lui bucurosi sa auda de acel Isus care este totdeauna cu servitorii sai si care iubeste pe toti oamenii”.

-,,Niciodata un animal salbatic nu mi-a facut cel mai mic rau”- va spuns Sundar mai tirziu.

Lincsi

Tibetul poseda pisici salbatice, tigri, leoparzi, lincsi, yacki. Daca yackul cind este domesticit, este un animal foarte util ca purtator de samar, nesuferind de rau de munte ca si calul sau catirul, in schimb in stare salbatica este foarte periculos.

Sundar a fost atacat odata de un yack salbatic, care s-a napustit asupra sa. El si-a gasit apararea si scaparea pe virful unei stinci pe care a escaladat-o cu multa agilitate. Cind insotitorul sau tibetan a vazut animalul asteptand la piciorul stancii, incepu sa ricneasca , ceea ce a facut sa se abata acolo o banda de tilhari. Acestia au omorit yackul apoi au jefuit pe cei doi calatori de tot ce aveau si apoi ii dusera la ascunzatoarea lor. Acolo Sadhu prinse momentul ca sa le vorbeasca despre Dumnezeul in sjujba caruia era. Ei au fost viu impresionati, inapoindu-le tot ceia ce le-au furat si le-a oferit apoi hrana si loc de dormit.

Tibetanii beau un ceai de culoarea ciocolatei, cu sare si unt, care n-are nimic comun cu cel de-al nostru. Ei isi curata farfuriile si cestile lingandu-le. Cunoscind acest obicei, Sadhu le zice: Voiti sa-mi dati voie sa-mi curat cana? Atunci unul din ei, luindui-o inainte, isi scoate limba lunga si mare cu care a ajuns fara osteneala pina la fundul castronului. Nu mai era nimic de facut decit sa astepte ca operatia sa fie terminata.Cind ceaiul a fost varsat, Sadhu in loc sa bea, se folosi de prilej ca sa curete la rindu-i blidul aceluia. Tibetanii foarte mirati au inceput sa rida, gindind fara indoiala ca oaspetii lor sunt foarte ciudati. Insotitorul lui Sundar le explica ca un hindus nu poate sa bea dintr-o ceasca, care n-a fost purificata; la care tilharii raspunsesera ca daca trebuia sa spele canile si farfuriile , acelasi lucru ar trebui sa faca in fiecare zi cu stomacul lui, ceea ce nu se putea.

Casele Tibetanilor, construite din piatra si valatuci, sunt foarte mici si murdare. Vesmintele lor, cu toate ca sunt facute din lina alba, sunt complect negre, nefiind niciodata curatate. Intr-o zi pe cind Sadhu si insotitorul sau tibetan isi spalau hainele intr-un piriu aproape de orasul tibetan, Kiwa, locuitorii se adunara foarte curiosi sa vada un lucru atit de extraordinar. Lama din partea locului ii mustra zicindu-le: miseii nu fac ceva rau sa-si curete hainele insa pentru sfinti intr-adevar lucrul este foarte daunator; este usor de imaginat ce chin a fost pentru un barbat obisnuit  cu o curatenie rafinata, sa traiasca in mijlocul acestui popor de o murdarie indescriptibila.

Tilharii erau intotdeauna un subiectde temut. – ,,Ar trebui sa porti o arma, i se spunea lui Sadhu, o sabie sau o pusca, caci foarte multi oameni au fost omoriti in aceasta regiune”. ,,Am Biblia si o patura; Cuvintul lui Dumnezeu este sabia mea; Domnul vietii este cu mine si el ma va scapa” -raspunde el.

– ,,Intr-adevar, aceiasi tilhari care au savarsit atitea omoruri, multumita lui Dumnezeu, veneau la noi si nu ne faceau nici un rau. Caci in ciuda violentei si felului lor respingator de trai, tibetanii au o inima buna si sunt prin natura foarte religiosi, fiul cel mare al fiecarei familii este destinat ca sa devina lama”.

Atunci cind predica intr-un oras tibetan numit Rasar, a fost prins intr-o zi si adus in fata sefului lamalelor. Acuzat fiind de a propaga crestinismul, el a fost declarat vinovat si condamnat la moarte. Un fel de executie a unui criminal fara sa fie ucis direct – altfel se calca legea budista – consta in aruncarea lui intr-un put si a-l lasa incet sa piara in mijlocul osemintelor si cadavrelor putrezite. Sadhu urmat de o multime turbulenta si avida de un asemenea spectacol, a fost condus la marginea unui put adinc de patruzeci de picioare si inconjurat de un zid circular. Cu o cheie mare poarta cea grea ce astupa gura acelei gauri a fost deschisa si apoi, ca sa nu existe nici o posibilitate de scapare pentru prizonier, inainte de a-l arunca in groapa, i-au frint bratul sting. Cele doua porti, acela a zidului imprejmuitor si aceia a putului, au fost inchise cu grija si Sadhu a fost parasit in intunerecul acestui mormant oribil al carui miros gretos iti intorcea stomacul pe dos.

– ,,Am ramas trei zile fara sa mananc si sa beau, bratul imi dadea suferinte crincene, insa in fundul acestei inchisori am facut cunostinta cu o pace si o bucurie inefabila, caci prezenta Mintuitorului imi schimba infernul acela cu cerul insusi. Gindeam ca Dumnezeu ma va lua la El”.

A treia zi insa, Sundar a auzit o cheie invartindu-se in in broasca usii si o unda de aer proaspat patrunse pina la el. O voce ii ordona ca sa apuce coarda care i-a fost aruncata. Apoi el s-a simtit ridicat usor dar cu tarie si scos afara din put. Se intunecase si asfel el nu a putut sa recunoasca pe acel salvator, pe care-l lua drept soldat tibetan venit sa-l duca la un nou supliciu.Capacul greu a fost  pus la loc si incuiat cu cheia cea mare. Cind Sadhu a sarit peste zidul cel imprejmuitor nu a vazut pe nimeni. El astepta in zadar si simtea o viata noua cum il cuprindea, iar durerea bratului disparuse cu desavirsire. Tot ceea ce putea face, a fost sa multumeasca lui Dumnezeu pentru miraculoasa lui scapare. Oare nu-si trimitea Dumnezeu ingerul dupa vechile promisiuni ale Cuvintului Sau?

Sadhu reintra in Rasar si in ziua urmatoare a inceput sa predice pe strazile orasului. Cind locuitorii il vazura viu inaintea ochilor lor pe acela pe care il credeau mort, au ramas stupefiati. Vestea aceasta extraordinara a fost raportata de graba lui lama, care a crezut ca vreun tradator l-a eliberat pe condamnat. El a poruncit ca Sundar sa fie adus la el, care la rindu-i povesteste ce i se intimplase. Unul dintre ei a fost trimis sa verifice daca putul era incuiat. Totul era in perfecta ordine. Singura cheie care exista, se gasea ca de obicei legata la centura lamalei. Acesta nu se mai simtea in largul lui, si-i ceru lui Sundar sa-i arate bratul. El il intinse fara greutate si isi aminti ca la iesirea din put, salvatorul sau i-a pus mina pe brat si ca a fost vindecat. Atunci lama i-a zis: Dumnezeul tau este un Dumnezeu puternic, El te-a ajutat si noi nu mai vrem sa-ti facem vreun rau; pleaca din locurile noastre, ca sa nu ne loveasca blestemul.

Oare nu credem ca citim Faptele Apostolilor si-l auzim pa Sadhu spunind ca Petru: ,,Vad acum in mod sigur ca Domnul a trimis pe ingerul Sau, care m-a eliberat din mina lui Irod si de la ceea ce poporul astepta”.

– ,,Timpul minunilor n-a trecut, spunea Sundar, ci numai timpul credintei”. Nimenea dintre acei care au avut prilejul sa-l asculte, nu mai pot sa se indoiasca ca Dumnezeu nu mai face inca minuni si in zilele noastre.

In foarte multe circumstante, Dumnezeu intr-o maniera supranaturala, a venit in ajutorul credinciosului Sau serv.

Astfel in localitatea Kamyan, nimenea nu parea doritor sa-l asculte si nici o bucatica de piine nu i-a fost data. Cind s-a lasat noaptea, obosit si flamind, nu a gasit nici un adapost sa doarma si nici fructe salbatice ca sa-si potoleasca foamea. El se culca sub un arbore si adoarme. La miezul noptii a fost desteptat de o atingere usoara si a vazut doi oameni stind in picioare de-o parte si de alta a sa, oferindu-i mincare si apa. Crezind ca erau doi negustori mai compatimitori decit altii el a luat cu recunostinta ceea ce i s-a oferit, insa cind a vrut ca sa multumeasca binefacatorilor sai, acestia au disparut fara urma.

Altadata, predicind la Khantz, oamenii au fost atit de furiosi pe el, ca l-au prins si l-au legat strins in patura sa si l-au azvirlit afara din tirg. Un strain trecind pe acolo, a avut mila de el si l-a ajutat sa se dezlege.In ziua urmatoare, Sadhu se reintoarce in acelasi loc, predicind pe Christos ca mai inainte. De data aceasta locuitorii exasperati l-au legat de miini si de picioare si l-au tintuit cu sfori de tulpina unui copac. Orele traceau si Sundar slabea fiind epuizat de strinsoarea madularelor sale si de foame.Deasupra lui atirnau fructe, dar ii era imposibil ca sa le atinga. A venit noaptea si istovit de oboseala, a adormit. Cind s-a desteptat, spre marea lui mirare, el s-a gasit culcat la radacina copacului, eliberat din legaturi. Cineva i-au taiat funiile si pe pamint la indemina lui se gaseau citeva fructe asezate pentru el.

Intr-o zi a fost anuntat ca sint unii care vor sa-l auda vorbind si a plecat ca sa-i intilneasca. Dar luind o directie gresita, s-a ratacit in jungla. Ajuns la malul unui riu, nu l-a putut trece din cauza curentului puternic de apa. Incepea sa se insereze, si in padurea apropiata incepeau sa se auda fiarele care umblau in cautarea prazii. Ce putea sa faca singur si dezarmat, decit sa-si reverse inima lui Dumnezeu printr-o rugaciune fierbinte. Atunci, odata cu ultimile lumini ale zilei, el distinge de cealalta parte a riului un barbat care-i striga:

– ,,Vin in ajutorul tau”. Omul acela s-a azvirlit in apa, a inotat cu repeziciune pina la Sadhu, l-a luat pe spate si l-a trecut pe malul celalalt.Acolo era aprins un foc zdravan si Sadhu a putut sa-si usuce vesmintele. Deodata ciudatul sau salvator a disparut si a ramas singur la adapost de salbaticiuni, minunat inca odata de dragostea si de ingrijirea Dumnezeului sau.

Gonit dintr-un loc in care a incercat zadarnic sa predice Evanghelia, a gasit adapost intr-o pestera. Torturat de foame si de sete, el a cerut ajutorul lui Dumnezeu, dupa care a gasit in apropiere citeva buruieni, care i-au parut ca fiind cea mai deliciosa mincare gustata vreodata si care i-a redat fortele. Putin dupa aceia a vazut o ceata de oameni inarmati cu ciomege si pietroace, apropiindu-se de refugiul sau. Reculandu-se el se roaga: -,,Faca-se voia Ta, in miinile Tale Doamne imi incredintez spiritul”. Curind s-a facut liniste in jurul lui, deschide ochii si vede gloata indepartandu-se. Oare ce se intamplase? Se culca apoi si adoarme. A doua zi aceiasi multime de 50 – 60 de insi reapar, dar de data aceasta fara ciomege si fara pietroaie; el acum era sigur ca ei vroiau sa-l omoare. ,,Iata-ma, sunt fericit sa-mi dau viata pentru Mintuitorul, faceti din mine ce voiti”. Un barbat se apropie si incepe sa-i vorbeasca: ,,Am vrut sa te omorim aseara, insa astazi am venit sa te intrebam ceva. Noi am vazut pina acum oameni din multe tari, chinezi, hindusi, europeni. Pe toti ii deosebim dar asa oameni ca aceia care inconjurau ascunzatoarea ta nu cunoastem. Am vrea sa stim din ce tara sunt. Niciodata n-am vazut fapturi mai minunate.Ei stateau roata in jurul pesterii tale si nu atingeau pamintul, astfel ca nu am avut curajul sa ne napustim asupra ta”. Atunci Sadhu a inteles ca Dumnezeu a trimis ingerii Sai sa-l pazeasca. El nu i-a vazut, dar in ochii acelei multimi au fost vizibili. Acei oameni l-au invitat apoi pe Sundar sa vina la ei si l-au rugat sa-i invete despre Dumnezeul lui si mai multi au fost adusi sa cunoasca pe Christos.

Ura contra crestinismului si in general contra tuturor strainilor se intalneste de asemenea in afara Tibetului si in satele limitrofe ale Indiei. Cu riscul vietii, Sundar patrunde in Nepal, stiind bina ca poate nu va mai iesi de acolo in viata.

Nepalul este o vale lunga intinzandu-se intre doua siruri inalte de munti ale lantului Himalaian. Aceasta vale este locuita pe linga altii si de un trib mindru al gurkasilor. Pretutindeni Sadhu a intilnit o dusmanie aprinsa. Sosit de putin timp in orasul Ilom, i se ordona sa taca. El nu se supune si a fost atacat de un indigen foarte iritat, caruia Sadhu i-a dat un exemplar dupa Evanghelia lui Marcu. Acesta a sfisiat cartea  si s-a dus sa denunte pe Sundar la politie. A fost arestat si condamnat la sase luni de inchisoare.

Aruncat in temnita la un loc cu hotii si ucigasii, Sundar i-a gasit pe acesti oameni dispusi sa asculte viata Aceluia care s-a numit prietenul pacatosilor. Pacea lui Dumnezeu a coborit in acest loc de mizerie si saminta de-a curmezisul durerii a produs un rod bogat. Multi au acceptat pe Christos ca Mintuitorul lor. Temnicerul vazind schimbarea care se facea prin Sadhu, ii ordona sa nu mai vorbeasca. ,,N-am sa pot caci trebuie sa ma supun Stapanului meu si sa vestesc vestea cea buna, orice suferinte m-ar astepta”.Temnicerul se intoarce atunci catre osinditi si-i opreste sa mai asculte pe Sundar, dar ii raspunde ca ei au fost inchisi cu scopul sa devina mai buni. Sadhu prin invatatura data, a desteptat in ei adevarata cainta, pentru faptele lor rele. Cum ar putea sa constituie aceasta o injurie pentru oricine ar fi? Temnicerul deveni perplex. Nestiind ce sa raspunda s-a dus la guvernator. Acesta ii da ordinul sa transfere pe Sundar intr-o inchisoare unde sa fie singur. Nu s-a gasit decit un grajd cu o singura usa si fara fereastra. In acest loc infectat si imputit, Sundar a fost dezbracat de vesminte si ferecat cu miinile si picioarele legate de un stilp. Pentru a-i mari si mai mult chinurile, un oarecare a adus din jungla lipitori si a acoperit cu ele corpul gol al lui Sundar. Aceste lighione lacome ii sugeau singele. In torturile si durerile sale isi inalta inima catre Dumnezeu si o mare pace a venit peste el. Cu o voce tare a inceput sa intoneze o cintare de lauda catre Dumnezeu. Poporul s-a adunat la usa grajdului si el acum putea sa-L vesteasca pe Isus. In aceasta multime se gasea si cel care l-a denuntat si  din cauza caruia sau atras asupra lui toate aceste persecutii. Uimit de ceea ce auzea, el a zis temnicerului: – ,, Ce gindesti de acest om, care este atit de vesel in ciuda acestor chinuri?” ,,Trebuie sa fie un nebun”- raspunde temnicerul. -,,Daca este un nebun, si poate avea o pace atit de profunda, atunci si eu as vrea sa fiu la fel si nu numai eu, ci toti locuitorii pamantului ar trebui sa fie, deoarece acest fel de nebunie ar schimba lumea intreaga intr-un paradis!”

Temnicerul din ce in ce mai tulburat si mai intimidat se intoarce la guvernator zicind: ,,Am sperat sa-l facem pe omul acesta sa sufere si sa-l impiedicam sa predica, insa noi n-am reusit decit sa-i marim bucuria; scopul nu ni l-am atins”.  -,,Este un nebun, i-a raspuns guvernatorul, lasa-l sa plece”.

Sadhu a fost eliberat. El era foarte slabit, pierzind mult singe. Cu toate acestea a gasit puterea sa cutreere orasul vestind mesajul crucii cu o noua infocare. O mare incurajare i-a fost data. Omul care i se aratase a fi cel mai inversunat dusman, il intreba daca nu ii este rusine sa mai predice Evanghelia care ii aducea astfel de  suferinte. „Cind eram un hindus ca dumneata, nu mi-a fost rusine ca sa sfisii Biblia, cum deci m-as rusina astazi sa spun tuturora ceea ce Christos a facut pentru mine?” Atunci omul acela, ii ceru un alt exemplar din Evanghelia pe care o sfisiase mai inainte, ca sa cerceteze el insusi secretul pacii si bucuriei ce se manifesteaza de-a lungul celor mai mari incercari. In Noul Testament a lui Sundar, s-au gasit aceste cuvinte: ,,Nepal 7 iunie 1914, prezenta lui Christos mi-a transformat inchisoarea intr-un cer veritabil; atunci cum va fi sus in cer?”

– ,,Binecuvantez pe Dumnezeu, pentru ca m-a ales din tinerete, nedemn cum eram, sa pun la dispozitia serviciului Sau, zilele viguroseniei mele. La botezul meu, am cerut lui Dumnezeu sa-mi arate drumul, si El care este calea, adevarul si viata, m-a chemat sa-I slujesc ca ,,sadhu” si sa predic numele Lui sfint. Si acum, cu toate ca am suferit foamea, frigul, caldura, temnita, nenorociri, betesuguri, persecutii si rautati fara numar, eu i-L binecuvantez pentru ca prin harul Lui, inima mea este prea plina de bucurie. Dupa zece ani de experiente repet fara cea mai mica sovaire, ca anume, crucea poarta pe cei ce o poarta”.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari