Sunetul vantului solar si alte sunete din spatiul cosmic (VIDEO)

Photo credit www.madoc.mobi

Honor Harger, a carui profesie artistica este „de a asculta sunetele emise de corpurile cerești magnifice care constituie universul,”  descrie sunetele universului ca si „ciudate si minunate”.

Explica Harger cum am ajuns sa descoperim sunetele universului:

Radioastronomii studiază undele radio din spațiu cu ajutorul antenelor și al receptoarelor sensibile care le oferă informații exacte despre ce este un obiect astronomic și despre locul pe care se află el pe cer. Și așa cum facem cu semnalele pe care le trimitem și le recepționăm aici pe pământ, putem converti aceste transmisii în sunet cu ajutorul unor tehnici analoage. Astfel, prin intermediul ascultării am ajuns să descoperim unele din cele mai importante secrete ale universului – dimensiunea sa, din ce este compus și chiar vârsta sa.

Space.com ne prezinta un video cu o colectie de sunete mai mult ciudate, alese din inregistrarile facute de sonde spatiale, printre care si Cassini, a vanturilor solare. Fluxul de plasma ce vine de la Soare este cunoscut sub numele de vant solar. Ascultati, in primul video:

Bone-Chilling Sounds Picked Up by Spacecraft

Here are some downright chilling sounds recorded by several spacecraft. The sounds come from radio signals that are created by solar winds interacting with plasma that is wafting through our solar system.

Honor Harger: O istorie a universului în sunet

Astfel, azi vă voi spune o scurtă poveste despre istoria universului prin ascultarea sa. Aceasta este marcată de trei scurte întâmplări care ne arată cum întâlniri accidentale cu sunete ciudate ne-au oferit unele dintre cele mai importante informații pe care le avem despre spațiu. Această poveste nu începe cu telescoape mari sau navete spațiale futuriste, ci mai degrabă cu un mediu mai umil – care este de fapt chiar mediul care ne-a adus nouă revoluția telecomunicațiilor din care facem parte în ziua de azi: telefonul.

4:43 Este 1876, în Boston, și acesta este Alexander Graham Bell care lucra împreună cu Thomas Watson la inventarea telefonului. O parte esențială a echipamentului lor tehnic era un cablu de 800 m, trecut pe deasupra acoperișurilor câtorva case din Boston. Linia transmitea semnalele telefonice care vor face mai târziu numele Bell un accesoriu pentru fiecare casă. Dar, ca orice cablu încărcat de lungime mare, a devenit accidental și o antenă. Thomas Watson a petrecut ore ascultând zgomotele de pocnituri, fâșâieli țârâituri și șuierături pe care le-a detectat antena sa accidentală. Să nu uităm că aceasta se întâmpla cu 10 ani înainte ca Heinrich Hertz să dovedească existența undelor radio – cu 15 ani înainte de circuitul acordat cuadruplu al lui Nikola Tesla – și cu aproximativ 20 de ani înainte de prima transmisie a lui Marconi. Deci Thomas Watson nu ne asculta pe noi. Noi nu aveam tehnologia necesară pentru a transmite.

5:50 Deci ce erau acele zgomote ciudate? Watson asculta de fapt emisiuni radio de frecvență foarte joasă cauzate de natură. Unele dintre pocnituri erau fulgere, însă șuierăturile stranii și țârâiturile de melodicitate ciudată aveau o origine mult mai exotică. Folosind primul telefon, Watson, de fapt, a apelat în ceruri. După cum a ghicit în mod corect, unele din acele sunete erau create de activitatea de la suprafața soarelui. Era un vânt solar care interacționa cu ionosfera noastră ceea ce auzea el – un fenomen pe care îl putem observa la latitudinile nordice și sudice extreme ale planetei noastre drept aurora. Astfel, în timpul inventării tehnologiei care va duce la revoluția în telecomunicații, Watson a descoperit faptul că steaua din centrul sistemului nostru solar emitea unde radio puternice. El a fost, accidental, prima persoană care să le recepționeze.

6:58 50 de ani mai târziu, tehnologia lui Bell și Watson a tranformat complet comunicațiile globale. Dar trecerea de la câteva cabluri peste acoperișurile din Boston la mii și mii de km de cablu prin oceanul Atlantic nu este un lucru simplu. De aceea, Bell a început să caute tehnologii noi care să optimizeze revoluția. Radioul putea transmite sunete fără ajutorul cablurilor. Dar mediul nu este perfect – poate conține mult zgomot și interferențe. Astfel Bell a angajat un inginer care să studieze acele zgomote și să încerce să afle de unde provin pentru a crea un dispozitiv codificator-decodificator perfect care să le elimine, astfel încât să poată folosi radioul pentru telefonie.

7:50 Majoritatea zgomotelor pe care le-a investigat inginerul Karl Jansky aveau o origine destul de prozaică. Acestea erau produse de fulgere sau de surse de energie electrică. Cu toate acestea, exista un zgomot persistent pe care Jansky nu îl putea identifica și care părea să apară în căștile sale radio cu patru minute mai repede în fiecare zi. Orice astronom vă poate spune ca acesta este semnul clasic al ceva ce nu are originea pe pământ. Jansky a făcut o descoperire istorică și anume că obiectele celeste emit unde radio pe lângă undele de lumină. La 50 de ani după întâlnirea accidentală a lui Watson cu soarele, ascultarea atentă a lui Jansky a dus la o nouă eră în explorarea spațiului: era radioastronomiei. În următorii ani astronomii și-au conectat antenele la boxe și au început să învețe despre partea radio a cerului, despre Jupiter și Soare, prin ascultare.

8:54 Să mergem iară mai departe. Este 1964 și suntem înapoi la Laboratoarele Bell. Și, încă odată, doi oameni de știință au început să aibă probleme cu zgomotele. Arno Penzias și Robert Wilson foloseau antena Horn de la Laboratorul Holmdel al Bell pentru a studia Calea Lactee cu o precizie extraordinară. Ei ascultau galaxia la calitate superioară. În coloana lor sonoră exista o problemă. Un zgomot misterios persistent interfera cu cercetările lor. Zgomotul se afla în intervalul de microunde și părea că vine simultan din toate direcțiile. Lucrul acesta nu avea niciun sens. Și, ca orice inginer sau om de știință rezonabil, au presupuns că problema trebuie să fie de la tehnologie în sine, adică de la antenă. Pe antenă erau porumbei care se adăposteau. Deci au considerat că odată ce vor curăța mizeria de la porumbei și antena va deveni operațională din nou, funcționarea acesteia va reveni la normal.

9:55 Însă zgomotul nu a dispărut. Zgomotul misterios pe care îl ascultau Penzias și Wilson s-a dovedit a fi cel mai vechi și mai important sunet pe care l-a auzit cineva vreodată. Era radiație cosmică rămasă chiar de la nașterea universului. Aceasta a fost prima dovadă experimentală a faptului că Big Bang-ul a existat și că universul s-a născut într-un moment precis acum aproximativ 14,7 miliarde de ani. Deci povestea noastră se termină la început – începutul tuturor lucrurilor, Big Bang-ul. Acesta este sunetul pe care l-au auzit Penzias și Wilson – cel mai vechi sunet pe care îl veți auzi vreodată, radiația de fond a microundelor cosmice rămase de la Big Bang.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari