Perspectiva Zilei: Ted Pope – Este America o Tara Crestina? Perspectiva Zilei

church,american flag,cross,america

Dan Miclea: Astazi il avem invitat pe Pastorul Doru Pope, sa vorbim despre ce se intampla in ziua de azi in America. Bun venit, frate Doru, as vrea sa va intreb direct: Este America o tara crestina?

Ted Doru Pope: Cand noi am venit aici, am considerat ca America a fost o tara crestina. Si intr-adevar, eu sunt de 26 de ani aici, erau avantaje pentru a fi crestin. Si daca pe resume scria-i ca esti crestin, avea-i sanse sa iei jobul pentru ca se considera ca un crestin este  un om corect, linistit, care nu minte, care nu fura si care face cinste celui care l-a angajat la locul de munca. Dar, dupa aceea, a inceput sa devina mai putin popular crestinismul nostru si acuma a ajuns in faza ca a scrie pe un resume ca esti un crestin, este un punct negru, nu pozitiv. E un punct negativ a fi crestin, pentru ca crestini sunt considerati a fi in vremurile noastre, bigoti, judgmental- adica, au prejudecati impotriva altora si care sunt homofobici. Ii urasc poate si pe altii, sunt si rasisti si care sunt chiar si inclinati la violenta. Desi, sunt putine cazuri de violenta crestina care pot fi dovedite in mod obiectiv. Dar, asta este parerea sau opinia populara. Si opinia aceasta , sigur ca este alimentata de cativa care sunt mai vocali dintre crestini si care se opun mai tare. Si chiar exista acest termen, de exemplu- fundamentalist islamic, care se aplica si la crestini – fundamentalistul crestin, fiind nu prea departe de fundamentalistul islamic, dar nu au pus mana pe arme sa faca dreptate in numele lui Hristos sau a religiei sale, cum are impresia ca face celalalt dreptate.

Dan Miclea: Curtea Suprema a votat legea casatoriei intre persoane de acelasi sex. Ce parere ai? Ce se intampla cu America in aceste momente?

Ted Doru Pope: Ce se intampla cu America? America , care era asa cum am spus adineaori vreodata. La un moment dat, cred ca pe vremea Presedintelui Nixon, spuneau peste 70% din Americani ca sunt nascuti din nou. Asta e o cifra foarte mare. Sa fi fost 300 milioane de locuitori in America  pe vremea lui Nixon, au fost 200 milioane de oameni nascuti din nou. Am asistat la inmultirea bisericilor evanghelice aici, in detrimentul altora, desigur. La aparitia televanghelistilor, la aparitia evanghelistilor in masa, sigur asta de prin anii ’50 incepand si cu ajutorul lui Billy Graham si a celora ca el. Dar, mai tarziu si evanghelistii si cu alti oameni care aveau pretentia ca fac minuni, ca se fac vindecari, unele chiar au si foat facute. Dupa aceea, a aparut evanghelia prosperitatii aici in America. Si nu vreau sa simplific foarte tare lucrurile

Am ajuns, acum 40+ ani la Roe vs. Wade, acea pronuntare a Curtii Supreme, in care avorturile au fost legalizate in America. Vreau sa spun ca daca mergeti si cititi istoria acelor vremuri, nu o sa vedeti prea multa reclamatie din partea crestinilor la acea pronuntare care este la fel de grava ca si asta de acum, cu legalizarea casatoriilor homosexuale. Ca au fost legalizate avorturile in America.

De acolo incoace au inceput sa se lupte si unul dintre lucrurile care s-au intamplat este ca revolutia sexuala a anilor ’50, ’60 si a gasirii a acestei libertati de a te exprima sexual, de a folosi droguri. Pe toata aceasta platforma, tot ceea ce s-a intamplat s-a dus la imbratisarea acestor lucruri si  si de catre biserica crestina sau de crestini. Nu biserica crestina ca o anumita denominatie, ci biserica ca si crestini. Noi ne uitam si citim acelasi carti care le citeste  lumea, care-s incarcate cu sex, fara sa ne gandim de doua ori. As fi curios, de exemplu, cati crestini care se socotesc nascuti din nou au vizionat acum un an sau cand a aparut filmul acela ‘Fifty shades of grey’ (50 de nuante de gri). Un film care este un film pornografic si care in sfarsit a ajuns pe marele ecrane. Dar, crestinii se uita si consuma si ei pornografie. Nu numai pe ecranele mari, ci in dormitoarele lor sau in birourile lor sau pe telefoanele lor. Casatoria, patul, n-a mai fost tinut in curatie, cum spune in Biblie – sa tii patul curat. Si patul a inceput sa fie murdarit. Chiar si intre pastori, aproape anual vezi cate 10-20 de stiri, sunt pastori mai celebrii, mai cunoscuti si se aude ca au avut aventuri extraconjugale si a trebuit sa paraseasca slujirea (ministry).

Tullian Tchividjian, care e nepotul lui Billy Graham, a trebuit sa lase pastoratia la Coral Ridge Ministries din cauza unei aventuri amoroase, o biserica mare cu aproape 3.000 de membrii. Un predicator bun si faimos si a cazut. Si vezi mereu cum cad stele, una dupa alta in felul acesta. Ca sa nu mai vorbesc ca asta e la nivelul pastorilor. Dar avem si la nivelul oamenilor de rand, a crestinilor foarte multi care-s foarte relaxati in ceea ce priveste sexul, incepand de la vorbire si expresii care sunt incarcate cu nuante sexuale pana la flirt si pana la practicarea adulterului. Dupa aceea, se strica casatoriile. Poate ca rata divorturilor intre crestini este la fel de mare ca si intre necrestini. Multi sunt la a doua si la a treia castorie. Trec de la un partener la altul, fara ca sa ne uitam ce spune Biblia despre divort  si recasatorie. Acuma, nu vrem sa fim mai catolici decat Papa, cum s-ar zice si intelegem ca sunt cazuri in care nu se mai poate face nimica si cei doi trebuie sa divorteze. Poate e mai bine ca sa divorteze, poate e mai bine pentru o pare din cei doi. Dar, nu pentru amandoi. Fiecare in dreptul lui.  Dar, daca divortul s-a produs, trebuie sa fie considerat ca fiind o vatamare foarte serioasa si trebuie cautat sa vezi daca poate exista o reconciliere. Sau daca nu poate exista reconciliere, in cazul ca unul dintre cei doi e dus de acasa cu mintile si nu vrea sau nu intelege  sau nu poate sa se comporte, nu stie sa se comporte, daca exista sansa de recasatorire, asta trebuie facut cu mare grija. Trebuie facuta consiliere mai inainte si explicat, cum eu am explicat in cateva cazuri celor ce s-au recasatorit.

Atunci, este o alta problema aici in America. Este ca in societatea noastra, copiii sunt educati la scoli publice si chiar si cei in scoli crestine nu mai beneficiaza de educatie serioasa acasa. Parintii, de obicei, sunt ocupati. Daca e vorba de familii impartite sau divortate, daca este numai mama cu copiii, mama nu are timp sa se ocupe de copii, ca de multe ori trebuie sa aiba un loc de munca, sa castige existenta pentru copii. Chiar daca are timp, ea se gandeste ca rolul bisericii e sa educe copilul ei in cadrul de Sunday School. Sa le spuna lucruri care ea nu poate sa le spuna sau poate n-are timp sa le spuna copiilor.

Dupa aceea, este faptul ca copiii sunt educati in scolile noastre. Unul dintre lucrurile care loveste de 150 de ani in invatamant, este de exemplu, teoria evolutiei a lui Darwin, conform caruia noi provenim din animale. Daca noi provenim din animale, atunci morala nu ne este externa noua. Nu vine dintr-o sursa externa, din Creatorul nostru care este moral. Ci, noi l-am dezvoltat si morala este ceva ce ne dezvolta impreuna cu societatea. Este o expresie a societatii in care traim. Fiind o expresie a societatii in care traim, ea este tot timpul in schimbare. Morala este un nisip miscator, care se va schimba dupa cum se misca gustul si placerile si opiniile celor ce formeaza societatea umana. Deci, nu exista un standard moral extern noua. Ci, noi avem in noi insine standardul moral.

Ca sa nu facem prea complicata situatia, copiii au inceput sa fie invatati la scoala despre evolutie. Nu numai despre evolutie, dar a inceput sa li se faca si educatie sexuala. Sexul, patrunzand asa de mult intreaga cultura americana, vorbim de America acuma, au gasit necesar, invatatorii la scoli sa faca educatie sexuala pentru ca s-au gasit copii care au deja viata sexuala- fetele de la 13 ani si baietii cam tot acolo. Este foarte rar sa gasesti in scolile americane, copii de 13, 14, 15 ani care n-au avut deja cel putin o experienta sexuala, macar din curiozitate. Si atunci, ca sa evite aparitia unor sarcini nedorite, au inceput sa le faca educatie sexuala, sa-i invete sa foloseasca anti-conceptionale, preervativul, este si bolile transmise sexual samd.

Deci, eu cred ca chestia aceasta, teoria evolutiei a lui Darwin, impreuna cu sexualizarea americii in general, aproape toate programele de televiziune, daca te uiti, sunt foarte incarcate cu tot felul de nuante  cu privire la sex. Si asta patrunde in viata noastra si patrunde in gandirea noastra si patrunde in obiceiurile crestinilor. Ei practica lucrurile acestea. Cum ziceam, invatatura nu se mai da acasa. Ori ca lipseste tata, si daca tata este vitreg, el nu se ocupa de copiii nevestei ca poate are copiii lui, in casatorie adusi. Biserica trebuie sa-i educe. Biserica n-are nici ea timp sa-i educe, pentru ca noua ne lipsesc in biserica invatatorii reali de scoala duminicala. In scolile duminicale, daca te uiti la carti sau in curiculum care se foloseste in bisericile noastre in scoli duminicale, e apa de ploaie. Catva timp ii invatam despre povestea lui Noe si David si Goliat si Moise cum i-a scos de la egipteni. Dar, noi nu-i invatam pe copiii nostri despre cine este Dumnezeu, despre cine este Isus Hristos. Despre conditia de pacat a omului, despre nevoia de mantuire a omului, despre Isus Hristos si ce inseamna jertfa lui Isus Hristos.  O sa ziceti: Ok, dar astea, nici noi nu le stim. Nici noi nu le intelegem foarte bine. Ca asta lipseste si in adunarile noastre. Sa ne uitam, ce fel de predici se practica in general  in adunarile noastre? Despre ce ne ocupam?

Noi, de ex., cae venim din Romania si vorbesc despre biserici penticostale, in multe biserici penticostale din America se practica  si se predica o Evanghelie textila- cum trebuie sa fie rochia si sa nu te uiti la televizor. Dar, rochia trebuie sa fie mai lunga si nu trebuie sa te uiti la televizor. Dar, trebuie sa vedem de ce nu trebuie sa facem lucrurile acestea. Care-s motivele pentru care noi nu trebuie sa le facem? Pentru ca predicand ceva… de ex., voi aveti copii si la copilul tau ii spui: Mai, nu fa chestia asta. Te intreaba: De ce? Tu nu poti sa zici: Pentru ca asa zic eu. Adica, poti sa zici: Asa zic eu. Si pana e la tine cutitul si painea, pana atunci, copilul te va asculta in ce zici tu. Dar cand nu o sa mai fie dependent de tine, o sa-ti zica: Mai, batrane, vezi-ti de treaba  si lasa-ma in pace ca eu stiu mai bine decat tine. Si eu imi formulez viata mea, imi trasez drumul. Deci, noi trebuie sa explicam la oameni, ce este rau in toata chestia aceasta.

Un alt lucru este ca foarte multa educatie se face prin televiziune, prin internet si prin platforme sociale. Suntem bombardati, suprabombardati cu informatie. Noi n-avem capacitatea sa procesam atata informatie. Pentru ca informatia se schimba in mod constant. Atunci sunt stiri si lucruri care le invatam sunt foarte superficiale, sunt numai de suprafata. Attention span-ul nostru este foarte redus. Noi nu putem sa stam  prea mult atenti la un lucru, pentru ca trebuie sa schimbi in coninu ecranul. Sa schimbi in continu ideea, sa schimbi in continu speech-ul, ca sa-l faci pe om sa fie atent la ceea ce vrei tu sa spui.

Deci, cultura care s-a format, in special millenials, care au acuma in jur la 25-30 de ani, aici in America au fost cultivati, invatati, prin intermediul internetului, a televizorului, eventual ziare, samd. In alta ordine de idei, noi suntem aici ca urmare a unei lumi a celebritatii. Urmam celebritatile. Suntem pasionati de celebritati. Si traim prin prisma lor. Ii adulam, ii emulam pe cei care sunt celebri. Ne imbracam ca ei, vorbim ca ei si vrem sa fim ca ei in multe puncte de vedere. Multi dintre ei sunt oameni care n-au nici cultura, nici scoala. Nu toti, dar unii dintre ei. Dar au devenit celebri pentru ca au primit de la Dumnezeu un talent pe care au stiut sa-l dezvolte si tara aceasta este o tara ca si late tari din lumea contemporana, unde daca ai un talent, atunci poti sa ajungi cineva. Sunt o multime de showuri ca si America’s Got Talent, unde oamenii isi arata ce talent. Oamenii pot sa castige o suma de bani daca ei cu talentul lor dovedesc ca sunt cei mai buni. Foarte multi cantareti, care n-au fost cunoscuti, s-au lansat pe American Idol sau The Voice samd..

In fiecare an se duc sure si mii de tineri la Hollywood, in Los Angeles, in zona aceea si muncesc munci de nimica, ajungand intr-un final sa ajunga sa primeasca o particica, daca e posibil, intr-un film. Ca daca sunt descoperiti ca talent, sa poata mai tarziu sa-si faca o cariera pentru a fi actor pentru ca aici in acest domeniu, daca devii celebru, se castiga bine. Deci, astea sunt lucrurile care sunt in general. Acuma, sa ne intoarcem la America. America nu este o tara crestina. N-a fost niciodata o tara crestina. Tari crestine nu cred ca exista. Nu cred ca a existat vreodata. Singura natiune care a fost teocratie in sensul in care Dumnezeu a condus-o a fost natiunea lui Israel.

Dar si Israelitii au fost ca celelalte popoare. Au vrut sa aiba un imparat. Si ei au renuntat la o teocratie in momentul in care au ales un imparat, desi Dumnezeu a continuat sa le ceara ca-I respecte legile Sale. Dar stim din istoria biblica ca Israelul, in repetate randuri,  s-a indepartat de legile lui Dumnezeu. S-au departat de Dumnezeu si foarte curand, daca urmaresti cartea judecatorilor, acolo 40 de ani e un judecator care-i elibereaza si-i tine departe pe evrei de dumnezeii straini. Dar el moare si ei cad inapoi in pacat. Dumnezeu ii lasa  ba in mana filistenilor sau in mana lui Madian sau in mana lui Amon sau mai stiu eu cui. Poporul ajunge sa fie apasat foarte tare, striga dupa Dumnezeu. Dumnezeu trimite un izbavitor. Acela ii salveaza si apoi iarasi cativa ani le merge bine. Asta este istoria si faptele lui Israel. Si asta nu este numai istoria lor ci este istoria noastra, a omului, inclusiv a crestinului. Ce vreau sa zic cu asta? Este caci, ca si poporul lui Israel, si noi avem o relatie cu Dumnezeu. Si daca aceasta relatie nu o intretinem in fiecare zi cu seriozitate, ne putem raci. Vedem biserica Laodicea sau Sardes: ‘iti merge vestea ca tu traiesti, dar esti mort . Sau Laodicea: esti bolnav, esti orb, esti gol, esti….’ wow!

In ce conditii a ajuns o biserica crestina? Si asta este pericolul care ne paste pe fiecare din noi ca si indivizi sau ca si biserici. Deci, relatia cu Dumnezeu trebuie sa fie o relatie vie si trebuie sa fie intretinuta  ca orice relatie. Ca si o relatie umana, daca vrei sa intretii relatia cu prieteni, asta te costa. Prietenia te costa. Te costa timp. Te costa interes. Te costa o multime de lucruri si asa este si relatia cu Dumnezeu. Poporul lui Israel s-a indepartat de Dumnezeu si in repetate randuri Dumnezeu i-a avertizat ca li se va intampla rau. Pana la urma, Dumnezeu i-a lasat. Si au fost luati in robie Israelitii, dusi de catre asirieni. Mai tarziu iudeii dusi de catre babilonieni. Au fost intoarceri inapoi pe vremea lui Neemia, pe vremea lui  Ezra. Dar, gasim o societate de iudei si alte neamuri pana la Isus Hristos, care dupa aceea cu al doilea templu care este zidit de Irod, fiind daramat in anul 70 si Israelul pleaca in diaspora. Pleaca in lumea intreaga si nu se mai intorc inapoi decat in 1948. Deci, aproape 2.000 de ani ei sunt plecati din tara lor.

Deci, acuma, sa revenim la tara noastra. Tara noastra nu e o tara crestina. N-a fost niciodata o tara crestina. Si in functie de ce cultura noi avem in tara noastra si care este curentul cultural care predomina la noi in tara, acel curent va reusi sa faca legile acestei tari. Deci, cand a fost Roe v. Wade, legea care a legiferat avorturile, acum 40+ ani, cand legea aceea a fost promulgata, nu a fost un uproar. N-a fost multa reclamatie din partea crestinismului. Dar acuma, crestinii au fost putin mai socati de catre legea noua care a fost data. Si mie mi se pare ca socul lor provine si din faptul ca li-e frica e libertatile religioase. Ca, fara indoiala, avem libertati, desi nu suntem intr-o tara crestina, avem libertati religioase. Unii dintre noi, nu stiu, noi ne amintim ca pe vremuri in Romania nu era voie sa faci o multime de lucruri. Nu era voie sa duci Biblie sau sa ai Biblie. Daca aveai botez, trebuia sa anunti departamentul pe cine botezi. Daca vroiai sa ordinezi, trebuia sa anunti departamentul pe cine vrei sa ordinezi. Nu ti se dadea aprobare sa-ti maresti Casa de Rugaciune, daca aveai nevoie sau sa zidesti Casa de Rugaciune.

Erai urmarit peste tôt. Daca se afla ca te-ai pocait, imediat erai chemat la securitate sau la Sediul de Partid si imediat amenintat ca iti  pierzi anumite drepturi. Si te urmarea in fel si chip ca sa-ti ingradeasca libertatile pe care le aveai. Noi, cu familia, cam de doua ori am fost amendati cu vreo 5.000 de lei, pentru ca ne-am adunat la rugaciune in rugaciuni neautorizate, clandestine. Ne adunam prin case sa ne rugam. Erau perchezitii care se oficiau la domiciliu si noua ne-a venit intr-o sambata dimineata. Era ajun de Craciun. La ora 7 au venit trei militieni si ne-au spart toate paturile si toate perinele ne-au desfacut si le-au lasat si au plecat dupa cinci ore, dupa ce nu au gasit nimic. Nici nu ne-au spus ce cauta. Au fost niste chestii de astea, dar, biserica a mers inainte. Biserica a avansat.

Biserica lui Hristos, ea nu depinde de libertati. Biserica lui Hristos depinde de Hristos. Nu-i rau sa ai libertati. In general, intotdeauna, biserica a fost persecutata. Am avut un caz fericit, ca noi am venit in America si aici, biserica n-a fost persecutata. Dar lipsa de persecutie in America a dus la laxitatea care exista in biserica aici la noi, la lipsa de seriozitate fata de Hristos care exista aici in America.

Asculta aici:

soundcloud Logos

Ted Pope despre alegerea lui Dumnezeu si neascultarea lui Moise

Pastor Ted Doru Pope

Pastorul Ted Pope a raspuns la un comentariu din articolul care se poate citi aici – Dumnezeu Tatal Introducere (1) – Ted Doru Pope. Credem ca este un raspuns care desluseste dezbaterea continua despre alegerea omului si alegerea lui Dumnezeu si il redam aici.

Cristina:

Buna, am si eu o intrebare: Dumnezeu i-a spus Lui Moise ca prin el va scoate poporul din mana egiptenilor si dupa Dumnezeu a vrut sa-l omoare pe Moise (Ezod 4:24). Din acel context se intelege destul de clar ca daca sotia lui nu ar fi taiat copilul imprejur Moise ar fi murit. Cum ramane cu promisiunea pe care i-a facut-o Domnului Lui Moise? Dumnezeu nu poate sa minta!

Avram raspunde:

Cristina,
Dumnezeu a poruncit poporului lui Israel sa faca taierea imprejur la toti nou nascutii de parte barbateasca la opt zile dupa ce s-au nascut. Moise nu a facut aceasta pentru un fiu de-al sau, deci a incalcat legamantul facut de Dumnezeu cu poporul Israel, fapt pentru care Dumnezeu a vrut sa-l omoare.
Moise fiind chemat de Dumnezeu ca sa scoata poporul lui Israel din robia egipteana, trebuia sa-si puna in primul rand viata sa in ordine, ca sa fie un exemplu de urmat pentru tot poporul. Cum ar fi putut el sa conduca un popor care avea un legamant incheiat cu Dumnezeu, printr-o taiere imprejur a fiecarui nou nascut de parte barbateasca care sa fie facut din generatie in generatie, dar el sa nu respecte acest legamant? Cititnd cu atentie Sfanta Scriptura putem sa ajungem la concluzia ca Dumnezeu stia de aceasta neascultare a lui Moise, inainte ca Moise sa fie trimis la Faraon sa-i transmita ca Dumnezeu ii va omora fiul sau intai nascut daca nu da drumul poporului Israel.
Bineinteles ca sotia lui Moise, Sefora, stia si ea motivul pentru care Dumnezeu a vrut sa omoare pe sotul ei, de aceea a luat imediat o piatra cu care a facut copilului lor taierea imprejur si aceasta a facut ca Dumnezeu sa-l lase pe Moise sa traiasca.
Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa-l crute pe Moise l-ar fi omorat fara ca el sa fie instiintat, dar Dumnezeu a vrut sa-i dea o noua sansa de a-si repara pacatul. God bless you!

Cristina:

Eu intreb altceva si cred cam aceasi lucru ca si tine. Dumnezeu sigur stia ca fiul lui Moise nu era taiat imprejur. Stiind acest lucru Dumnezeu totusi decide sa-l foloseasca pe Moise si ii si spune acest lucru.(Exod 3:10) Deci nu mai este vorba de un plan al lui Dumnezeu care se schimba din cauza lucrurilor pe care le face omul (ma refer la faptul ca in mod cert noi pierdem sau am pierdut in viata noastra multe din binecuvantarile pe care Dumnezeu le-a avut pentru noi din cauza pacatului, caz in care Dumnezeu se razgandeste).
Dumnezeu nu poate sa minta si ce promite implineste:
„Dumnezeu nu este un om ca sa minta, nici un fiu al omului, ca sa-I para rau. Ce a spus, oare nu va face? Ce a fagaduit, oare nu va împlini?” Numeri 23:19

Avram:

Cristina,
Exista multa confuzie in randul credinciosilor despre promisiunile lui Dumnezeu. De multe ori confuzia apare datorita faptului ca nu se face diferenta intre promisiunile lui Dumnezeu. Biblia ne releva ca promisiunile lui Dumnezeu sunt conditionate si neconditionate. Un exemplu de promisiune a lui Dumnezeu care este neconditionata este atunci cand El promite ca el nu va mai distruge intreg pamantul de ape (Genesa 9:8-11). Adica nu va fi niciodata un alt potop care sa inghita intreaga suprafata a pamantului cu ape. Aceasta promisiune facuta de Dumnezeu o va duce la implinire indiferent ce oamenii vor face sau nu vor face. El nu pune nici o conditie nimanui (daca voi ve-ti face asa… atunci si Eu voi face). Sau daca oamenii vor crede sau nu vor crede. Aceasta fagaduinta a lui Dumnezeu este declaratia lui Dumnezeu ca El vrea sa actioneze in acest fel. Sunt multe astfel de promisiuni in Biblie.
Un exemplu de promisiuni conditionate il vedem in Evanghelia dupa Marcu 11:24. Aici vedem ca este o promisiune care ne spune ca “daca vom crede” cand ne rugam ca ceea ce cerem vom primi “atunci” ni se va da. Conditia este “daca credem”. Daca nu credem ca vom primi ceea ce cerem este greseala sau necredinta noastra si vina este a noastra nu a Celui ce a facut promisiunea. De aceea nu avem parte de multe binecuvantari ale lui Dumnezeu pentru ca nu credem sau pentru ca le cerem cu gandul de a le risipi… Se afla in Biblie multe astfel de promisiuni, care sunt valabile pentru noi.

Cristina:

Adevarat, dar la Moise nu este conditionat de nimic.

Avram:

Dumnezeu l-a ales si l-a trimis pe Moise ca sa scoata poporul lui Israel de sub robia egipteana. Aceasta nu este neaparat o promisiune.
Corect aceasta este o declaratie neconditionata a lui Dumnezeu pentru Moise. Nu a avut de ales de aceea i-a dat sansa ca sa repare neglijenta sa care a incalcat legamantul lui Dumnezeu. A fost nevoie ca el sa implineasca porunca lui Dumnezeu pentru ca sa fie un conducator fara cusur in fruntea poporului Israel.

Ted Pope (autorul articolului Dumnezeu Tatal Introducere (1) – Ted Doru Pope) sublinierile sunt ale mele (Rodi):

Stimată Cristina,

mulțumim pentru întrebarea ta. Avram a răspuns corect până acum la întrebarea ta și nu înțeleg care e problema. Dumnezeu s-a ținut de promisiune. În procesul ținerii Sale de cuvânt Dumnezeu a făcut chiar și mai mult de atât: l-a transformat pe Moiose în omul prin care a lucrat Domnul.

Biblia spune că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu (1 Cro 3:9). Acum, Dumnezeu ne poate folosi cum folosește vântul (din vânt face îngeri, din flăcări face slujitori ai Săi – Evrei 1:7), cum i-a folosit pe Cir (pe care l-a numit „păstor” din partea Sa, un uns al Domnului – Isaia 44:28; 45:1), cum l-a folosit pe Iuda pentru vânzarea Domnului Isus (Iuda a fost „rânduit” la slujba sa și a și „colaborat” cu rânduiala lui Dumnezeu), sau Dumnezeu ne poate folosi ca pe Moise, Ilie, Samuel, David, Pavel și alții ca ei, ca niște exemple demne de a fi urmate.

Care e deosebirea? Dumnezeu ne poate folosi ca pe un obiect fără să ne schimbe, și deși am fost folosiți de Dumnezeu, să nu avem nici un rezultat personal, nici o îmbunătățire personală, și nu vom fi niciodată exemplele pe care Dumnezeu să le poată oferi altora, nu vom moșteni viața veșnică promisă de Dumnezeu celor ce cred. Sau Dumnezeu ne transformă.

Cum e de preferat să „lucrăm împreună cu Dumnezeu”? Doar ca un obiect oarecare ce își pierde rostul și valoarea după folosire, sau ca un colaborator cu Dumnezeu care va beneficia de tot ceea ce poate oferi Dumnezeu atât aici, în viața aceasta cât și în viața viitoare.

Ca notă de subsol aș spune aici că adunările sunt pline de predicatori care predică frumos, dar a căror viață nu este transformată. Ei aplică principiul, „fă ce zice popa dar nu face ce face popa”. Pavel zicea că el e mulțumit că Cristos se predică oricum (Filipeni 1:15-18) dar aceasta nu le va folosi de loc predicatorilor. În „ziua aceea” vor bate la poarta lui Dumnezeu și El le va spune că nu-i cunoaște.

Moise știa planul lui Dumnezeu și promisiunea lui Dumnezeu. Moise știa și că Dumnezeu a cerut copiilor lui Israel să fie tăiați împrejur, dar el nu-și tăiase împrejur fiul. Dumnezeu l-ar fi putut folosi pe Moise așa cum era el în clipa aceea, relatată în Exod 4, adică neascultător. Dar la ce i-ar fi folosit asta lui Moise? Ori, Dumnezeu l-a obligat pe Moise printr-un act in extremis (cum se întâmplă și cu noi, când o luăm razna și Domnul ne disciplinează printr-o boală, de exemplu) să-și corecteze poziția vizavi de Legea lui Dumnezeu cu privire la tăierea împrejur.

Textul ne lasă cu impresia că Sefora nu voise/acceptase tăierea împrejur și la vederea acțiunii lui Dumnezeu împotriva lui Moise ea își taie împrejur copilul.

Acum, unii comentatori iau separat de context paragraful Exod 4:23-25. Ei consideră că în acest paragraf e vorba despre fiul lui Moise (nu știm care, Gherșom sau Eliezer) și că Dumnezeu cere lui Moise să lase pe fiul său (care este și „fiul” lui Dumnezeu) să „plece să slujească Domnului” (expresie ce poate sta în locul tăierii împrejur, deoarece un iudeu nu putea sluji fără tăierea împrejur. Moise nu face ceea ce-i cere Dumnezeu și pe fiul lui Moise vrea Dumnezeu să îl omoare, nu pe Moise. De aceea Sefora (care probabil se împotrivise „barbarismului tăierii împrejur” în cele din urmă cedeza și-și taie împrejur copilu, aruncând prepuțul acestuia la picioarele lui Moise și pretinzând că Moise e „un soț de sânge” sau crud, sângeros. Această interpretare poate fi și ea validă.

 Articole de Ted Pope –

 

 

 

 

 

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a – Omniprezenta lui Dumnezeu – Logos Podcast

photo credit www.theologyfg.com

Ted Pope: Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

Asculta emisiunea aici:
http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-3

Dan Miclea: Aratami-L pe Dumnezeu. Vreau sa-L vad pe Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Continuam sa discutam despre atributele lui Dumnezeu. Si in aceasta zi vom discuta prezenta lui Dumnezeu. Unde este Dumnezeu? Totodata, vom discuta sentimentele lui Dumnezeu.

Doru Pope: Inainte de a continua cu lectia de astazi, am primit ceva feedback, de la unii care au recunoscut vocea mea sau numele meu si au ascultat podcasturi anterioare. Unii au zis sa inserez in discutia mea, mai multe texte biblice. O sa incerc sa fac lucrul acesta. De asemenea, altii au pretins ca discutia mea sa fie mai academica si acelora le-am raspuns cand am inceput podcasturile. Reiterez faptul ca  noi nu vrem sa fim foarte academici. Pentru cei care doresc sa studieze mai mult, exista manuale si exista scoli unde se pot studia lucrurile acestea. Noi vrem doar sa determinam, in copiii lui Dumnezeu, dorinta de-al cunoaste mai adanc pe Dumnezeu. In ultima instanta, in spusele lui Isus Hristos, viata vesnica este sa-L cunoastem pe Dumnezeu. Si aceasta este dorinta noastra. Acestea sunt niste studii care sunt create pentru a fi ascultate de pe telefon, in masina, sau chiar si acasa pe ecran, de cineva care se ocupa de altceva si  si vrea sa asculte ceva crestin in fundal. Si, al treilea feedback care l-am primit a fost dintr-acela- astazi este Vinerea Mare si imi amintesc ca unii i-au zis lui Hristos: „Ba, ba, Tu care ai promis ca strici Templu si il zidesti in 3 zile, da-te jos de pe cruce.” Aici, unii ne-au vorbit de rau si au zis: „Ba, voi n-aveti treaba, n-aveti de lucru? Vedeti-va de altele.” Si acelora, le multumim si lor, pentru feedback. Daca pana si Fiul lui Dumnezeu si lucrarea Sa a fost vorbita de rau de unii, atunci de ce ar fi vorbita de bine sau numai de bine lucrarea noastra? Cam atat.

Omniprezenta lui Dumnezeu –  Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Photo credit – www.charlotteridge.com

De data aceasta vorbim despre insusirile sau atributele lui Dumnezeu – partea 3-a. As vrea sa luam omniprezenta lui Dumnezeu. Data trecuta am vazut ca ceea ce priveste relatia cu timpul – Dumnezeu este etern, este vesnic. Acum, pe scurt, vom privi la felul in care  se relationeaza Dumnezeu cu spatiul. Cu privire la spatiu, Dumnezeu este omniprezent, spunem noi. Adica este prezent pretutindeni in acelasi timp. Dumnezeu este concomitent prezent peste tot, dar El este si in afara spatiului. Spatiul, ca si timpul, sunt creatii ale lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este limitat de spatiu. Si nu exista nici un spatiu in care Dumnezeu sa nu fie prezent.

Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

  1. Solomon a inteles omniprezenta lui Dumnezeu, cand s-a rugat cu aceste cuvinte la dedicarea Templului, construit de el la Ierusalim, si scrie in 1 Regi 8:27 –  Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pămînt? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cît mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit -o eu!
  2. Ieremia intelege si el cum este Domnul, cand vine in cuvantul Domnului cu aceste expresii. Ieremia 23:23-24 – ,,Sînt Eu numai un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sînt Eu şi un Dumnezeu de departe? 24 Poate cineva să stea într’un loc ascuns fără să -l văd Eu? zice Domnul. Nu umplu Eu cerurile şi pămîntul? zice Domnul.
  3. David intelege si el ca nu exista nici un loc unde s-ar putea el duce, unde sa nu gaseasca prezenta lui Dumnezeu. Astfel, el scrie in Psalmul 139:7-12 –

    Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, 10 şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. 11 Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!„ 12 Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.

Anterior, cand am mai vorbit despre aceste caracteristice ale lui Dumnezeu, mi s-a pus o intrebare. Este o intrebare foarte buna si anume: Daca Dumnezeu este pretutindeni prezent, este El prezent si in iad? Eu cred ca da. iadul manifesta o prezenta a maniei a lui Dumnezeu si a pedepsei Sale fata de cei ce n-au ascultat de adevar si au trait o viata in afara voii lui Dumnezeu. Deci, daca Dumnezeu este prezent pretutindeni, El vede totul, El vede orice pacat comis, dar de asemenea, El vede si orice fapta buna. De aceea, nu ramane fara rasplata niciun pahar de apa oferit in Numele Domnului.

Omniprezenta lui Dumnezeu nu trebuie sa fie inteleasa in sens panteistic. Panteismul este o conceptie conform careia Dumnezeu este totul si totul este Dumnezeu. Sau altfel spus, Dumnezeu este sinonim cu creatia. Dar omniprezenta nu trebuie inteleasa nici in sens panenteistic, un termen mai recent care defineste o conceptie conform careia divinitatea este aparte de creatie, dar creatia ii confera divinitatii un trup, ca sa zicem asa. Adica, Dumnezeu nu exista in afara si separat de creatie. Deci, Dumnezeu nu este o fiinta corporala si n-are substanta fizica care sa fie raspandita pretutindeni. El este pretutindeni prezent ca esenta, chiar daca Biblia afirma ca Dumnezeu este aproape de cineva, intr-un mod special. Este clar prezent in actiuni si interactiuni a lui Dumnezeu cu omul si cu creatia in spatiu si in timp intr-un mod antropomorfic, adica, are caracteristici umane.

De exemplu, citim ca Dumnezeu este sus si ca El este in ceruri. Psalmul 97:9 spune  Căci Tu, Doamne, Tu eşti Cel Prea Înalt peste tot pămîntul, Tu eşti prea înălţat mai pe sus de toţi dumnezeii. Iar Psalmul 108:5 spune – Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi fie slava Ta peste tot pămîntul! Cerul. Hum, devine o astfel de casa a lui Dumnezeu, un fel de palat regal, daca vreti. Imaginea unui loc in spatiu, sa zicem, dar nu neaparat in spatiu, in care este scaunul de domnie a lui Dumnezeu si unde prezenta lui Dumnezeu este manifestata intr-o slava si o maretie, ca sa spunem asa, vizibila. In cartea sa, Elenctic Theology, Francis Turretin (1623 – 1687) spune ca in cer este manifestata gloria deplina a lui Dumnezeu. Este locul unde gloria deplina a lui Dumnezeu este manifestata. 

  • Citim in Biblie ca Isus s-a ridicat in ceruri dupa invierea Sa. Fapte 1:9 – După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S’a înălţat la cer, şi un nor L -a ascuns din ochii lor.
  • Si Biblia ne spune ca, acum, Hristos este asezat acolo. 1 Petru 3:21-22, cand Petru vorbeste despre botez, el zice – Icoana aceasta inchipuitoare va mintuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu prin invierea lui Isus Hristos, 22 care sta la dreapta lui Dumnezeu, dupa ce S-a inaltat la cer, si Si-a supus ingerii, stapinirile si puterile.
  • Evrei 12:2 – Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care -I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Tot in stilul unei naratiuni cu un caracter antromorfic, Dumnezeu coboara din cer pe pamant pentru a privi mai indeaproape ce se petrece intr-un anumit loc. Expresiile acestea trebuie intelese ca fiind analogice cu actiuni umane. Deoarece, Dumnezeu este prezent oriunde si petutindeni. El nu trebuie sa coboare intr-un anume loc pentru a vedea ceva intr-un mod specific. Vreau sa precizez aicea ca naratiunile descriptive ale lui Dumnezeu si ale actiunilor Sale trebuie mereu intelese in lumina versetelor care Il definesc direct pe Dumnezeu si nu invers. De exemplu, un scriitor spune ca lui Dumnezeu ii pare rau sau regreta ca a facut o anumita alegere. Exprimarea autorului respectiv trebuie inteleasa prin prisma unui enunt clar  despre Dumnezeu.

  • Ca acela din Numeri 23:19 cand Dumnezeu spune ca ‘Dumnezeu nu este un om ca să mintă, Nici un fiu al omului, ca să -I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?
  • Sau 1 Samuel 15:29 – ‘Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să -I pară rău.`

Deci, acestea sunt enunturi cum este Dumnezeu, clare, si altele sunt actiuni narative descriptive. Astea din urma trebuie intelese in lumina enunturilor clare despre Dumnezeu si nu invers.

Omniprezenta lui Dumnezeu, ca fapt ontologic, aicea vreau sa spun ca ontologia este ramura filozofiei care se ocupa cu natura sau cu esenta fiintei, cu studierea naturii existentei. Deci, omniprezenta lui Dumnezeu, ca fapt ontologic, nu exclude , ci implica vis a vis de poporul lui Dumnezeu sau de cei ce sunt numarati prin alesii lui Dumnezeu, o prezenta a lui Dumnezeu specifica si speciala. In promisiunea unui Mantuitor, Dumnezeu spune ca  Numele acestuia va fi Emanuel, adica Dumnezeu este cu noi. Inainte de plecarea Sa la cer, Isus a promis in Matei 28:20 – ‘Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin‘ Astfel intelegem ca Acela care este pretutindeni, fata de alesii Sai are o manifestare  a prezentei, aparte , intr-un fel personal  in care El nu este prezent in si cu restul creatiei. In Teologia sa sistematica, John Frame spune ca este o prezenta etica, adica este manifestata de cel neprihanit. Spre deosebire de prezenta lui Dumnezeu cu cel ce nu este neprihanit, fata de care, Dumnezeu, intr-un fel, este departe sau separat.

Deasemenea, gasim in Biblie descrieri ale unor locuri in care Dumnezeu este prezent iarasi in mod specific. Aceste locuri devin din cauza prezentei lui Dumnezeu, locuri sfinte, ca sa zicem asa. Si asta pentru perioada de timp in care Dumnezeu este  prezent acolo, in felul acesta special. Astfel, Moise intalneste un tufis care nu se consuma de niste flacari de care el arde. Si in tufisul acesta, Moise Il intalneste pe Dumnezeu. I se spune sa scoata incaltamintea din picioare, deoarece locul din jurul acestui tufis este sfant, din cauza prezentei lui Dumnezeu. Tot in Vechiul Testament intalnim si Muntele Sinai unde a dat Dumnezeu legea Sa. Acest munte era in flacari si se cutremura si poporului ii era interzis sa se atinga sau sa se apropie de munte, precum si unor animale ale poporului. Caci oricine s-ar atinge de munte sau s-ar apropia va fi ucis. Noi nu intelegem ca in asemenea locuri exista o concentratie a prezentei lui Dumnezeu mai mare decat in alta parte. Ci doar ca in asemenea spatii, Dumnezeu cere celui care se afla acolo un respect si o reverenta mai mare, nu fata de loc, ci fata de Dumnezeul acestui loc. Reverenta, in lipsa careia pedeapsa lui Dumnezeu va veni peste omul prezent acolo. Prezenta aceasta a lui Dumnezeu, specifica cu cei ce sunt ai Lui, va culmina in viitor, cum o descrie Ioan in Apocalipsa 21:1-4 –

Apoi am văzut un cer nou şi un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi şi pămîntul dintîi pieriseră, şi marea nu mai era.
2 Şi eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuş va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici ţipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.`

Un alt atribut, o alta insusire,  despre care vrem sa discutam in momentele urmatoare, este impasibilitatea. La ce ne referim? O sa intrebam daca Dumnezeu simte ceva, daca El are sentimente. Am vazut deja ca Dumnezeu este suficient in Sine Insusi. Se El este singura fiinta independenta de tot si de toate. De asemenea, o sa vedem intr-o emisiune urmatoare ca Dumnezeu este neschimbabil. Dar, intrebarea este, daca asa este Dumnezeu, are El sentimente? Citim prin Biblie si vedem ca Dumnezeu este descris in Biblie ca avand mila, ca iubind, rabdator, fiind gelos, maniinduse. Aceste emotii le simte Dumnezeu. Are El aceste sentimente? Daca nu le are, atunci ce urmareste Dumnezeu cand inspira pe autori sa descrie in felul acesta? Deja am spus in alta parte ca Dumnezeu nu are trup fizic. N-are corp; este o fiinta spirituala. De aceea, El nu este o fiinta spatiala. Acuma, cand un om gandeste, de exemplu, El gandeste cu ajutorul unui organ fizic ale carui conexiuni nervoase sunt esentiale procesului de gandire. De asemenea, cand un om iubeste, in organismul lui fizic se petrec anumite reactii chimice. De asemenea, corpul uman secrete un hormon numit adrenalina, cand omul este confruntat cu anumite experiente traumatice si sufera in urma lor, sau cand este confruntat cu sentimente puternice de frica sau de groaza, sau cand este provocat, de exemplu, ca inaintea unei provocari sportive pe 100 de metri.

Este clar, din cele de mai sus, ca Dumnezeu nu are sentimente diferite de sentimentele omului. Dumnezeu gandeste si El are ganduri. Insa, gandurile lui Dumnezeu nu pot fi legate de un creier divin, Dumnezeu fiind duh. Apoi, emotiile omului sunt in general privite ca fiind reactii la anumite evenimente, la intamplari, experiente. In ce fel putem spune despre Dumnezeu, fara sa gresim, ca El reactioneaza la ceva ce El deja cunoaste din vesnicie? De exemplu: El creeaza ceva si apoi priveste ceea ce a creat. Simte o anumita placere, ca sa zicem asa,  si declara ca lucrul acela este bun.

Nu stia Dumnezeu ca va fi bun ceea ce ce urma sa faca, inante de a incepe sa faca?  Aici lumea teologica se desparte in doua.

  1. Unii care cred ca descrierile lui Dumnezeu ca avand emotii sunt doar descrieri cu caracter antromorfic pentru a ne face sa intelegem cum ar reactiona Dumnezeu. Dar mai ales, pentru a determinacate reactii sau emotii… De exemplu: Citim ca lui Dumnezeu ii pare rau, cititorul poate evalua prin prisma direct experimentat personal, cam cum ar trebui sa simta Dumnezeu cand ii pare Lui rau.
  2. Altii cred ca Dumnezeu are cu adevarat sentimente. Si ca faptul ca Dumnezeu a creat totul si ca din vesnicie a determinat totul, nu Il impiedica pe Dumnezeu ca impreuna cu planul facut de El, sa fi predeterminat  si reale reactii la evenimente si la evaluarile acestuia in timp real.

Dumnezeu este fara timp si fara spatiu, sau in afara lor.  Dar am spus cu o alta ocazie ca El esti si imanent. Ca este in spatiu si in timp, in istorie. Este oare imposibil ca Dumnezeu sa aibe sentimente cand evalueaza evenimentele din interiorul istoriei sau a spatiului, sau a timpului? Astfel, eu cred ca Dumnezeu se bucura de bine si se supara pentru rau. Si El este cu cel ce sufera si vede, aude, sufera alaturi de el. El promite in Isaia 43:2 – ‘Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi rîurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.‘ El are raspunsuri emotionale la ceea ce se intampla in interiorul istoriei. Dar e de alta parte, oamenii, avem sentimente pe care Dumnezeu nu le are. Dumnezeu nu este nerabdator. El nu este curios ce se va intampla maine. Nu este curios cum se va sfarsi un anumit lucru. Nu-i este dor de casa. samd.

De asemenea, cand vorbim despre sentimentele lui Dumnezeu sa nu uitam aspectul intruparii lui Dumnezeu. In intruparea Sa, Dumnezeu a plans. Eu cred ca a si ras. I-a fost foame, sete, a obosit. A experimentat intreaga gama de sentimente ce sunt si nu doar necesare, ci proprii omului. Experienta umanitatii lui Hristos n-ar fi insemnat nimic daca Dumnezeu nu are sau nu este capabil de sentimente.

O alta intrebare cu care vom incheia acest studiu scurt este daca Dumnezeu sufera. Afirmam mai sus, pe scurt, ca Dumnezeu sufera alaturi de cel ce sufera. Este lucrul acesta adevarat? Ce impact, daca are vreun impact asupra lui Dumnezeu, suferinta mea? Care-i suferinta mea. Dar a omului in general si a crestinului in special? Teologii au privit pentru raspuns la aceasta intrebare la Dumnezeu intrupat in Hristos. Jürgen Moltmann, de exemplu, in cartea ‘The Crucified God‘, da motive pentru care Dumnezeu sufera.

  1. Primul motiv este datorita suferintei lui Hristos. Este adevarat ca Isus a murit ca om, sau in umanitatea Sa. Dumnezeu nu moare. Dar cel ce a suferit chinurile premergatoare mortii n-a fost numai omul Isus, ci persoana lui Isus care este 100% om si 100% Dumnezeu.
  2. Un al doilea motiv al suferintei se datoreaza dumnezeirii lui Dumnezeu. Natura iubirii este de asemenea intr-un fel incat cei ce iubesc sunt predispusi suferintei provocate de fiintele pe care le iubesc. La cruce am vazut manifestarea iubirii lui Dumnezeu.
  3. Un al treilea motiv pentru Moltmann este problema suferintei umane in general. El zice ca nu exista un alt raspuns adecvat la problema raului si a suferintei din lume, decat ca Dumnezeu sufera alaturi de fiintele umane  care sufera din cauza pacatului lor.

Am amintit aici pe Jürgen Moltmann, numai pentru a arata un fel de parere cu privire la intrebarea noastra cu privire la suferinta. Trebuie sa tinem cont de faptul ca Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant  sunt una si nu putem separa suferintele lui Isus de suferintele lui Dumnezeu. Dar desi Fiul are anumite experiente, suferinte, dupa rolul pe care Il are in mantuire, in mantuire, Dumnezeu are un altfel de rol. De exemplu, Fiul se boteaza. In timp ce Fiul este in apa botezului, Tatal este in ceruri de unde vorbeste. Fiul este rastignit, Tatal nu este rastignit. Deci, ca Dumnezeu intrupat, Dumnezeu are anumite suferinte care sunt impartasite de Dumnezeu Tatal.

Dar intr-o alta dimensiune sau intr-o alta masura si calitate, vreau sa concluzionez in cuvintele lui John Frame, din Teologia sa sistematica, parafrasez- ‘Dumnezeu in existenta Sa e in afara de spatiu si timp, planifica si determina in slava Sa anumite evenimente care produc intristare si necaz si le evalueaza corespunzator. Adica se intristeaza, dar fara a suferi pierdere sau fara sa fie ranit  cum suntem noi de obicei, sau cum simtim noi o la o anumita pierdere.  In al doilea rand, in spatiu si timp, Dumnezeu sufera alaturi de creaturile Sale si chiar experimenteaza infrangeri temporale in drumul Sau catre biruinta finala. El sufera cand iubitii Sai sufera. Dar le promite victorie finala si completa. Deasemenea razbunarea le va fi inclusa in razbunarea lui Dumnezeu.

logos podcasting

 Podcasturi precedente

Alte Emisiuni Logos, Realizator Dan Miclea-

  • Misionarul Român din Egipt Partea 1-amisionarul ne-a povestit cum a ajuns in Cairo, cum si-a inceput misiune printre egipteni si calatoria pe Raul Nil, ca sa duca evanghelia la nubieni, iar apoi calatoria la muntele Sinai unde a propovaduit evanghelia la beduini. E foarte fascinant sa asculti martuira misionarului si felul in care Dumnezeu se face cunoscut egiptenilor musulmani prin vise, ca mai tarziu diferite persoane sa-l traga la o parte pe strada si sa-l intrebe daca e crestin, si sa le spuna despre acel Isus pe care ei L-au visat.
  • Misionarul Român din Egipt Partea 2-a – Pretul platit de 3 convertiti egipteni, credinciosi pana la moarte… – Misionarul Român din Egipt – Partea 2-a
  • Gicu Stan
    1. Cand s-a nascut Biserica Domnului?
    2. Exista vreo diferenta intre manifestarea Duhului Sfant  inainte de Cincizecime si dupa Cincizecime?
    3. Unde e frontiera care desparte insusirile noastre native, cat si cele pe care noi le dobandim prin instruire, de darurile pe care le imparte Duhul Sfant?
  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1) In crestinism, Dumnezeu este prezentat in Cuvantul Sau din Biblie. Cel mai bine putem sa-l cunoastem pe Dumnezeu de aici, din Scripturi. El este o persoana, in primul rand, El este prezentat ca fiind o persoana.
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu.
  3. Despre Trinitate (3) Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu?
  4. Exista Dumnezeu? (4) Gandul despre Dumnezeu nu-l putem scoate din mintea noastra, fie ca suntem atei, fie ca suntem credinciosi. Atunci, ramane intrebarea: Cum stim ca exista Dumnezeu? Nu se poate stii despre existenta lui Dumnezeu decat daca El se descopera, daca se reveleaza pe Sine. Indiferent cat suntem de savanti sau puternici, noi suntem extrem de limitati. Si cu toate descoperirile noastre in diverse domenii, nu putem decat sa admitem ca stim ca exista din ce in ce mai mult necunoscut.
  5. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 (5) Introducere – Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile – Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu – Insusiri absolute si insusiri relative.
  6. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 2-a (6) Daca Dumnezeu este suficient in El Insusi, care este ratiunea pentru care am fost noi creati? Ce inseamna autosuficienta lui Dumnezeu, aseitatea lui Dumnezeu, eternitatea lui Dumnezeu? Cum intra in timp Dumnezeu? Pentru ca noi, cand intram dintr-o dimensiune, dintr-o camera intr-alta, atunci parasim primea dimensiune, aceea din care am iesit. Deci, cand Dumnezeu intra in timp, si lucreaza in succesiunea timpului, iese El, sau altfel spus, abandoneaza calitatea Sa de a fi in afara timpului? Iese El din afara timpului si intra in timp?
  7. Atributele lui Dumnezeu PARTEA 3-a (7) Pagina actuala – Dumnezeu nu este limitat de spatiu si nu exista nici un spatiu unde Dumnezeu sa nu fie prezent. Dumnezeu este spirit. Ori, un spirit nu are caracteristici spatiale, deoarece un spirit nu are substanta, materie, trup. El poate fi, astfel, prezent in inima unui om; inima insemnand nu neaparat, sau nu numai organul care pompeaza sangele, ci mai ales omul dinlauntru, spiritul omului. Dumnezeu poate fi prezent in spiritul omului, care devine astfel, din cauza prezentei lui Dumnezeu, un templu a lui Dumnezeu. Dar El poate fi prezent concomitent si in vastul cosmosului care se afla in expansiune.

Urmareste Emisiunea Logos aici-

 

DORU POPE – Atributele lui Dumnezeu PARTEA 1 Logos Podcast

Asculta podcastul aici – http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu

Realizator Dan Miclea: Astazi vom discuta despre atributele lui Dumnezeu. Nu este indeajuns doar sa cunoastem numele lui Dumnezeu, sau ca exista Dumnezeu. Trebuie sa cunoastem si ceea ce face acest Dumnezeu. Cand intalnim un om, vrem sa-l cunoastem, sa-i stim numele si conform atributelor care le are, noi ne raportam la el. Astazi, vrem sa vedem cine este Dumnezeul nostru si care sunt stributele lui.

Doru Pope: A W Tozer a scris undeva ca cunoasterea lui Dumnezeu ne va influenta intreaga viata. El a spus, si parafrasez: Ceea ce ne vine in minte cand ne gandim la Dumnezeu este lucrul cel mai important despre noi. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca daca avem o cunoastere gresita a lui Dumnezeu, atunci gresim pretutindeni. Deoarece, cunoasterea de Dumnezeu ne va afecta nu doar caracterul, ci intreaga privire asupra lumii. Noi suntem fiinte create de catre Dumnezeu. Despre faptul ca suntem creati de Dumnezeu, vom vorbi alta data, in viitor. Acum, doar sa spunem, ca in calitate de creaturi, exista in noi o tendinta, un fel de busola interioara care ne face sa cautam si sa avem un dumnezeu, indiferent cine este sau ce este acesta. Apoi, noi avem tendinta de a ne misca catre dumnezeul nostru si de-al imita, de-al copia, de a deveni ca si el- a-l ilustra. Psalmistul ne asigura cu privire la aceasta, ca este adevarat, cand spune in Psalmul 115:4-8

Idolii lor sînt argint şi aur, făcuţi de mîni omeneşti.
5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,
6 au urechi, dar n’aud, au nas, dar nu miroase,
7 au mîni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot niciun sunet din gîtlejul lor.
8 Ca ei sînt cei ce -i fac; toţi cei ce se încred în ei.

Deci, ciné are un idol, devine ça idolul. Ca sa nu mai vorbim ca si idolul este o proectie  a ceea ce suntem noi. Acum, Dumnezeu ar fi putut crea tot universul si sa continue sa ramana ascuns, sa nu se descopere, chiar si in revelatia generala. Si daca va amintiti, data trecuta am vorbit despre aceasta. Putem observa decizia lui Dumnezeu a ni se descoperi si de a ne arata cum este El. A facut-o, asa cum am vazut din scrierile lui ap. Pavel, prin natura. S-a revelat in lucrurile create de El, facute de El. Toti oamenii, ne spune Pavel, sunt pusi fata in fata cu aceasta descoperire de sine a lui Dumnezeu. Asta nu este doar o informare despre Dumnezeu, cum le-ar place unora sa creada, ci este o cunoastere despre Dumnezeu, cum spune Pavel in vers. 21 „au cunoscut pe Dumnezeu.”

Ce-au facut, insa, oamenii cu aceasta cunoastere a lui Dumnezeu? Tot in cuvintele lui Pavel: „Au inadusit adevarul.” Adica, altfel spus, au suprimat adevarul despre Dumnezeu. In pacatul lor, in viata lor, traita in faradelege, ca si cand ar fi fost orbi sau legati la ochi. Este expresia strutului cu capul in nisip. Ca si cand, daca noi ne-am face ca nu-L vedem, El n-ar exista. Cum spuneam mai sus, pentru ca omul nu poate trai fara Dumnezeu, oamenii au cautat dumnezei in alte fapturi: banul, alti oameni, ba in animale, sau plante si chiar si in lucruri, in obiecte, sau in idei. In vers. 23, Pavel ne spune: „Si-au facut idoli.” Nu de mult, am vazut un actibild, pe bara de protectie a unei masini. El ortretiza o balena si o inscriptie care spunea ‘Save Humans’. Balenele nu sunt umani, sunt animale si trebuie sa fie lasate sa fie asa cum au fost create animalele.

Ce element a lipsit in aceasta revelatie generala, despre care vorbeste Pavel in Romani 1? A lipsit un element salvator, de care Pavel ne spune ca este continut in Evanghelia lui Isus Hristos. Mai tarziu, in cap. 10 vorbeste despre aceasta, in Romani. Vestea buna, despre Isus Hristos, duce la credinta. Si cine crede in Isus Hristos devine un copil al lui Dumnezeu si-L cunoaste pe Dumnezeu. Ioan, in cap 17:3 ne spune ca aceasta cunoastere a lui Dumnezeu este egala cu viata vesnica. Si in cuvintele lui Isus, viata vesnica este aceasta: Şi viaţa vecinică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimes Tu.

Acum, tot Domnul Isus ne explica cum functioneaza aceasta cunoastere, cum ne vine aceasta cunoastere. Matei 11:27 ‘Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i -L descopere.‘ Descoperirea aceasta de Dumnezeu este prin intermediul cuvantului lui Dumnezeu, atat scris, cat si intrupat. Intrupat, adica, prin Domnul Isus Hristos. Cuvantul s-a facut trup, ne spune Ioan. Si chiar daca Dumnezeu este inalt si mai presus de orice fiinta, cum spuneam data trecuta, imposibil de cunoscut in totalitate, El care este infinit de catre mintile noastre infinite, totusi, Dumnezeu ne-a descoperit suficient despre Sine, pentru a putea ajunge la cunoasterea Lui. Sa mai spun aici, ca eu personal, cred ca viata vesnica, vesnicia, cerul, raiul, cum vreti sa-i ziceti- o vom petrece, tot timpul acesta, cautand si si continuand sa-L invatam pe Dumnezeu. Sa descoperim pe Dumnezeu si sa-I slavim maretia si frumusetea fapturii Sale. Cred ca asta va fi preocuparea noastra de o vesnicie.

photo credit  answersfromthebook.com

Insusirile lui Dumnezeu: Incomunicabile si Comunicabile
Acum, cunoasterea lui Dumnezeu prin caracterul lui Dumnezeu, cu insusirile Sale, ne apropiem incet de subiectul nostru. Insusirile ne spun cum este Dumnezeu si cine este El. Teologia se apropie de aceste insusiri si pentru o mai usoara abordare a lucrurilor, le-am clasificat in cel putin doua grupe majore:

  1. Teologii vorbesc despre insusirile incomunicabile a lui Dumnezeu
  2. si insusirile comunicabile a lui Dumnezeu

Ca si trasaturi incomunicabile, aceasta se refera la ceea ce este aparte, sau numai apartine doar lui Dumnezeu. Insusiri care il fac, sa zicem asa, pe Dumnezeu sa fie Dumnezeu. El nu le imparte cu nimeni. Aici putem sa vorbim despre vesnicia, eternitatea lui Dumnezeu sau atotputernicia Sa, sau omniprezenta Sa, sau atotstiinta Sa. Aceste atribute apartin numai lui Dumnezeu. El nu le impartaseste cu oamenii.

Atunci sunt atribute sau insusiri comunicabile. Astea se refera la faptul ca anumite trasaturi de caracter, Dumnezeu le-a impartasit omului si El chiar si cere omului ca sa le exprime. Acestea trasaturi sunt, de exemplu, bunatatea si dragostea, si mila si altele ca ele.

Atribute transcendente si imanente a lui Dumnezeu. 
Acuma, alti teologi au facut o alta clasificare a insusirilor lui Dumnezeu. Si ei vorbesc despre atribute transcendente. si imanente. Transcendente, in sensul ca Dumnezeu este altfel decat noi. Este separat de noi. Este mai presus de noi. Este aparte de noi. Iar imanent, in sensul in care Dumnezeu este cu noi, este alaturi de noi. Ii pasa de noi, se ingrijeste de noi.

Insusiri absolute si insusiri relative. 
Si acum, din multele clasificari, sa mai amintesc inca de una si trece ma departe. Sunt insusiri absolute si insusiri relative. Aceleasi trasaturi care-s incomunicabile sunt si absolute. Aceleasi insusiri care-s incomunicabile sunt si relative. Vedeti ca e numai o altfel de denumire sau clasificare a lor.

Si inca ceva, inainte de a ne avanta in unele din insusirile lui Dumnezeu, ca nu o sa le tratam pe toate, nu avem nici timp si poate ca si interesul va scade fata de aceste subiecte, fiind una dintre subiectele tehnice, ca sa zic asa. Deci, inainte de a ne avanta in aceste insusire a lui Dumnezeu , trebuie sa spun ca este un cuvant de avertisment aici. Exista tendinta in crestinism de a sublinia sau de a accentua o insusire mai presus de altele, sau in detrimentele altora. De exemplu, in lumea in care traim noi, in ultimii 20-25 de ani, am auzit mereu vorbinduse despre faptul ca Dumnezeu este dragoste. Ca Dumnezeu este pentru noi, ca Dumnezeu vrea sa ne faca bine si sa ne binecuvanteze, si sa ne imbunatateasca viata, sa fim mai realizati, mai fericiti.

De partea cealalta, se vorbeste foarte rardespre justitia lui Dumnezeu sau despre mania lui Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbim, ca iadul nici nu se mai aminteste. Apar carti, ca celebra scrisa a lui Rob Bell, ‘Love Wins’ – ‘Dragostea Invinge’, si in cartea aceasta, Rob Bell cocheteaza cu universalismul, credinta ca in cele din urma, toti o sa fie mantuiti. Deci, dragostea va calca in picioare dreptatea si judecata lui Dumnezeu, ca si Biblia spune ca ‘Dumnezeu este dragoste.’ Nu-i asa? Si de aia nu se vorbeste despre judecatile lui Dumnezeu, despre iad. Asta este o teologie care-l are pe omin centrul unviersului. Dumnezeu este transformat intr-u fel de adaus la viata noastra, care ne imbunatateste. Ne aduce un plus de noroc, care ne lipseste fara El. Sa nu uitam dragii mei, ca in centrul universului sta doar Dumnezeu. Nimeni si nimic altceva.

Asa ca, Dumnezeu este privit in asemenea teologii, care au tendinta de a sublinia un atribut in defavoarea  sau detrimentul altora, Dumnezeu este privit ca o manusa, care are cateva preturberante unde intra degetele. Si locul unde intra degetul mijlociu este mai lung si mai mare decat celelalte si degetul unde intra degetul gros e mai scurt si mai gros. Vreau sa precizez ca insusirile lui Dumnezeu sunt intr-o armonie perfecta. Faptul ca intr-un anume moment al vietii cuiva, cineva l-ar percepe pe Dumnezeu ca fiind milostiv si iubitor si purtator de grija, nu inseamna ca aceste atribute sunt superioare sau mai pronuntate decat altele sau ca celelalte. Vorbim astfel in teologie de simplitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este simplu. Si asta nu inseamna ca Dumnezeu este redus sau ca El este usor de dus cu zaharelul. Si simplitatea nu se refera nici la structura lui Dumnezeu, ca fiind lipsita de complexitate. Simplitatea se refera la faptul ca Dumnezeu nu este alcatuit, compus din mai multe parti, dintr-un x numar de parti. De exemplu: Dumnezeu nu este compus din iubire, mila, manie, bunatate, sfintenie, El, insa, este fiecare din aceste lucruri.

Dumnezeu, deci, nu are dragoste. Dumnezeu este dragoste. Dar Dumnezeu este si dreptate. El este neprihanire. El este deplin in aceste insusiri. De aceea, nu trebuie sa ne mire, chiar si Scriptura vorbeste si ne spune ca Dumnezeu este dragoste. Sau, in alta parte, in Vechiul Testament, cred ca in Isaia, Dumnezeu, neprihanirea noastra. Pentru ca Dumnezeu este fiecare pe deplin, in aceste insusiri. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt partile lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este ca un fel de reteta culinara- doua parti faina, o parte apa, una de lapte. Fiecare dintre insusirile lui Dumnezeu este identica cu Dumnezeu. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt diferite de esenta lui Dumnezeu. Dar nu sunt diferite nici de celelalte insusiri. Adica, in cuvintele lui Herman Bavinck,  Dumnezeu este ceea ce are.

De ce avem, oare, dificultati in a considera astfel pe Dumnezeu? A ne uita la Dumnezeu in felul acesta? Cred ca este din cauza umanitatii noastre. Sa dam un exemplu: Omul ramane om si daca pierde un madular. Sau daca isi pierde posibilitatea de a trai fara aparate, deci, daca functiile vitale sunt tinute doar prin niste aparate, la care esti legat pe patul unui spital, chiar si in acele conditii, el este tot om. Rudeniile, de aceea se intreaba si dezbat problema: Cand este momentul potrivit sau daca este vreodata momentul potrivit sa il desprinzi pe om, sa-l dezlegi de la aparatele care-i mentin functiile sale, ca doar este om. Omul este om si daca devine ucigas sau criminal si este om si cand isi pierde mintea. Tot om ramane. Astfel, noi proiectam asupra lui Dumnezeu felul nostru de a fi. Dar Dumnezeu nu poate sa continue sa fie Dumnezeu daca pierde una din insusirile Sale. El trebuie sa fie si sa raman si de fapt este 100% drept, 100% intelept, 100% sfant si 100% dragoste. Dumnezeu este fiecare din insusirile Sale, complect si concomitent in acelasi timp.

Astfel, Dumnezeu, nu trebuie sa vorbim despre El ca fiind o esenta, o fiinta care are anumite propietati. Sa iei de exemplu- apa. Va aduceti aminte de povestirea aceea cu elefantul, la care se spune ca mai multi orbi au fost adusi cu totii langa un elefant si au fost rugati sa descrie obiectul pe care ei il pipaie, doar in urma ce ei pipaie. Au apucat elefantul de picior si au zis, „Aici e un copac.” Altii au prins trompa elefantului si l-au descris altfel, samd. Dumnezeu, ziceam in exemplu cu apa, nu este ca apa. Bagi mana in apa si zici: „Okay, apa este calda sau rece, sau este uda.” Are aceste trasaturi de caracter, propietatile lui Dumnezeu sunt esenta lui Dumnezeu. Lucrul acesta este important sa-l tinem minte, ca  sa ne fereasca de eroare si de erezii.

In timp, multi l-au privit pe Dumnezeu ca fiind o esenta cu mai multe propietati si propietatile fiind separate, fiind emanatii ale esentei Sale. Acest lucru a fost mult dezbatut in filosofia antica, de Socrate, Plato, gnosticii. De exemplu, au considerat ca Dumnezeu este necunoscut si imposibil de explorat de catre noi, oamenii. Si Dumnezeu, de aceea, a avut anumite emanatii, eoni. Aceste emanatii au fost de rang, din ce in ce mai inferior, pana cand acestea au putut fi pricepute de oameni. Arius si teologia sa, arianismul, au fost victime unei asemenea interpretari. Conform Arianismului, Isus Fiul lui Dumnezeu este entitate separata de Tatal, El are un inceput si este subordonat Tatalui. Conciliul de la Nicea (cum am spus data trecuta) s-a ocupat de aceasta erezie si de punere la punct a ei.

Astfel, Dumnezeu este o esenta pura, este una simpla, indivizibila. Dar pentru scopul nostru, vom vorbi despre anumite insusiri ale lui Dumnezeu. Va rog sa nu considerati, vorbind despre exemplul dragostei a lui Dumnezeu am elevat dragostea deasupra justitiei. Sau ca vorbind despre mania lui Dumnezeu am neglijat dragostea lui Dumnezeu. Si inca ceva si apoi incheiem. Insusirile lui Dumnezeu nu-s dobandite in timp, mai ales ca Dumnezeu este in afara de timp si de spatiu. Dumnezeu nu dobandeste in timp anumite insusiri. El nu ia din exteriorul fiintei Sale anumite lucruri, care i se par ca sunt bune si i-ar putea fi folositoare. Insusirile lui Dumnezeu nu sunt dezvoltate sau deteriorate in timp. Ele nu sunt abandonate acum, in favoarea altora mai populare. Dumnezeu nu zice: „Acum este vremea Vechiului Testament si Eu am sa-mi arat mania si dreptatea si o sa sterg de pe fata pamantului natiunile, ca sa fac loc poporului Meu, Israel. Si acum, i nperioada aceasta, Dumnezeu spune: „Imi pare rau ca am fost manios si acum sunt numai dragoste. Imi arat iubirea, iubirea este insusirea Mea principala. Insusirile lui Dumnezeu nu cresc, nici nu scad. De fapt, Isus Hristos este acelasi ieri, azi si in veci. Amin.

Dan Miclea: Urmeaza sa vorbim in podcasturile viitoare despre caracteristicile lui Dumnezeu.

Urmariti emisiunile Logos Podcast aici – http://www.logospodcasting.com/category/podcasts

Dupa ce intrati la pagina, selectati titlul unei emisiuni si faceti click pe titlu. Porniti playerul. Nota: Poti sa opresti playerul daca ai nevoie sa iei o pauza si cand revii, fa click din nou si va rula de unde l-ati oprit podcastul. Sunteti incurajati sa comentati la oricare podcast si sa veniti cu sugestii pentru emisiunea Logos, mai ales sugestii pentru subiecte interesante pe care le-ati dori discutate. Daca v-a ajutat invatatura, da-ti mai departe si spuneti si la altii despre Emisiunile Logos Podcast.

Sau intrati direct la aceasta emisiune aici –

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-atributele-lui-dumnezeu-partea-1/

Despre Trinitate (3) Logos podcast cu Ted Pope

Alte Emisiuni –

  1. Dumnezeu Tatal Introducere (1)
  2. Teologia: Arma sau Ajutor? (2)

Realizator Dan Miclea:
Aici avem doua pareri. O parte spune, este Dumnezeu, care s-a aratat in Vechiul Testament, acelas Dumnezeu care s-a aratat in Noul Testament ca Fiu si pe urma s-a aratat ca Duhul Sfant, ca si persoana. Apoi avem o alta partida care spune ca Trinitatea este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeul Duhul Sfant, dar sunt 3 persoane.

Doru Pope:
Mai intai, trebuie sa spun ca este un subiect controversat dealungul istoriei crestine. Unii il considera a fi triteism, adica credinta in 3 dumnezei diferiti. Ce este Trinitatea? Este clar din Scripturi ca este un singur Dumnezeu ca esenta, dar care exista in 3 persoane. Trinitatea exprima credinta ca Dumnezeu este o singura fiinta, alcatuite din 3 persoane distincte si diferite, care coexista in aceeasi esenta si intr-o comuniune eterna, ca Tatal, ca Fiul si ca Duhul Sfant. Este greu de priceput Trinitatea. Daca am putea sa pricepem totul despre Dumnezeu, El ar inceta sa mai fie Dumnezeu si noi am fi dumnezeu.

Mai intai, as vrea sa ne uitam putin la unitatea lui Dumnezeu. In repetate randuri, gasim in Biblie ca Dumnezeu afirma despre Sine, „Eu sunt singurul Dumnezeu.” Este recunoscuta afirmatia din Sema Israel., Deuteronom 6:4 Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Si Pavel o spune in 1 Corinteni 8:4 – şi că nu există decât un singur Dumnezeu. Cu toate acestea, in alte texte, precum in Genesa 1:1 – La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, este folosit cu privire la Dumnezeu, termenul de Elohim, care este un termen plural. Deci, avem aici un Dumnezeu care este conectat cu intreaga creatie, inclusiv cerurile, pamantul si tot ce exista in acestea. Dumnezeu este astfel, nu doar singurul Dumnezeu, dar este si singurul Creator si este suveran la tot ceea ce a creat. El exista mai inainte de toate lucrurile si toate exista prin El si din cauza Sa. Pavel ne spune ca ‘din El si pentru El sunt toate lucrurile.’ De fapt, Coloseni 1:16 ne zice,

pentru că prin El au fost create toate lucrurile,
în cer şi pe pământ,
cele vizibile şi cele invizibile,
fie tronuri, fie domnii,
fie conducători, fie autorităţi.
Toate au fost create prin El şi pentru El.

Deci, avem un Dumnezeu care ne este descris prin Elohim, nume plural. Sufixul ‘im’, adaugat la un nume sau un substantiv evreiesc il face plural. Avem astfel ‘serafim’, sau ‘heruvim’. Dar, desi Geneza 1:1 ne arata pe Dumnezeu ca anumit Elohim, la plural, verbul ‘a facut’ este la singular. Deci avem o problema. Ori scriitorul nu stia gramatica, ori era confuz. Un Dumnezeu care are un nume plural lucreaza ca o singura persoana, deoarece verbul care descrie ce face acest Dumnezeu este la singular. In Exod 20 avem invataturi cu privire la cele 10 porunci repetate in Deuteronom 6. Vedem ca Dumnezeu ne interzice sa avem alti dumnezei in afara Sa. Asta nu inseamna ca ar exista alti dumnezei, ci ca Dumnezeu trebuie sa fie totul pentru cei ce cred in El. Oamenii pot crede in multi dumnezei, pot avea o multime de idoli. Dar Dumnezeu este numai unul singur si in prezenta Sa, inainte de El, nu trebuie sa aiba nimeni un alt Dumnezeu. A folosit aici un cuvant- ‘idol’, si pe masura ce citim Biblia vedem ca exista o multime de idoli.

Omul este o fiinta profund religioasa si el nu poate trai fara a crede in ceva. Daca nu crede in Dumnezeul cel adevarat, va crede intr-un idol. Un idol poate fi un obiect, un obicei, o persoana, un viciu sau orice altceva care devine obiectul de inchinare si obiectul dominant al vietii cuiva. Un idol este ceea ce iti subjuga si iti preocupa interesele, timpul, gandirea, imaginatia, resursele, sentimentele in afara lui Dumnezeu, cautand sa obtii de la acel idol ceea ce numai Dumnezeu poate da. Astfel, cand cineva pierde un idol din diferite motive, cel ce l-a pierdut are impresia ca nu mai poate trai, ca nu mai are rost sa existe fara idol. Desi are asa o mare putere de influenta, un idol nu este nimic in comparatie cu Dumnezeu.

Dumnezeu este doar unul singur. Dar atunci, de ce vorbim despre Trinitate? Si mai ales, de ce vin scriitorii Noului Testament si ne vorbesc despre Duhul Sfant si Fiul? Si ne spun ca si Fiul si Duhul Sfant au caracteristicile lui Dumnezeu. Cand au aparut aceste fiinte care sunt asemenea lui Dumnezeu? Chiar si in Vechiul Testament avem pasaje despre un Dumnezeu existand in mai multe persoane. Numai trebuie sa intelegem ca descoperirea lui Dumnezeu a fost progresiva, adica, Dumnezeu nu a corectat azi ceea ce am gresit ieri si n-a inlocuit azi ceea ce ne-a spus ieri. Ci, ceea ce El nu ne-a dezvaluit despre Sine, ne-a dezvaluit astazi. Deci, de ce a procedat astfel Dumnezeu? Doua rapsunsuri sumare:

  1. Dumnezeu s-a revelat pe Sine intr-o lume politeista, o lume care avea multi dumnezei. Practic, fiecare funcatie umana avea un dumnezeu. Apoi, existau dumnezei ai stelelor, ai astrelor, a culturilor, a ploilor, a fecundarii. In plus, fiecare natiune avea o multime de dumnezei diversi, pe langa un dumnezeu superior al tuturor. Era nevoie, deci, ca in mintea inchinatorului evreu sa se implice conceptul de monoteism, adica, ca exista un singur Dumnezeu adevarat.
  2. Anumite lucruri despre Sine si planurile Sale au fost tinute ascunse de Dumnezeu pentru cel putin doua motive: Fie ca omul nu le putea intelege la vremea respectiva, sau fie ca nu le sosise inca timpul de a fi descoperite.

Sa ne intoarcem la Elohim din Vechiul Testament, ca prima mentiune ca Dumnezeu este unul, dar la plural.

  • Unii au sustinut ca acestia se refera la multitudinea de atribute ale lui Dumnezeu. Stim ca Dumnezeu are atribute comunicabile si incomunicabile. Atribute incomunicabile sunt numai ale Lui insusi, ca Dumnezeu. Si cele comunicabile, care sunt impratasite cu fiinta  creata de El, cu omul. Deci unii au zis ca Elohim se refera la faptul ca Dumnezeu are multe atribute.
  • Altii au zis ca pluralul acesta este pluralul suveranitatii, pluralul cu care ne adresam unui rege, de exemplu, sau cum ar scrie un rege despre sine cand ar da o lege si ar zice, „Noi legiferam ca….” dar de fapt este doar un singur rege.
  • Chiar in vers. 2 din Geneza 1, vazand ca apare Duhul lui Dumnezeu, care in mod suveran pluteste pe deasupra apelor si acopera pamantul. Duhul lui Dumnezeu poate fi considerat ca o emanatie a lui Dumnezeu, cum zic unii. Dar textul nu ne permite aceasta interpretare. Il avem pe Dumnezeu care a creat si pe Duhul lui Dumnezeu, o entitate separata care pluteste pe deasupra apelor.

Mai tarziu, unul din psalmii amintiti si de Domnul Isus pe vremea Sa, vorbeste din nou despre conceptul acesta de doua persoane in divinitate. Psalmul 110:1 ‘ Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale.„ As vrea sa facem cateva adaugiri aici pentru ca sunt necesare, ca sa putem sa intelegem ce spune acest verset din Psalmul 110. Numele lui Dumnezeu la evrei, stim ca Moise L-a intrebat, „Care este numele Tau?” Si Dumnezeu a zis, „Eu sunt cel ce sunt.” Asta s-ar pronunta prin Yahweh sau Iehova, cum zicem noi Romanii. Dumnezeu a folosit si alte nume in Vechiul Testament . Este supranumit ca El Shadai, adica Dumnezeul cel Atotputernic, si Adonai, care inseamna Stapan sau Domn. Cam dupa secolul al III-lea inainte de Hristos s-a interzis folosirea numelui de Iehova. Numele acesta nu putea sa fie folosit decat de catre Marele Preot, o singura data pe an, intr-o singura zi, ziua ispasirii- Yom Kippur. Cand era in templu, el avea voie sa foloseasca el singu, pentru o singura data, intr-un singur loc, intr-o singura zi, numele de Iehova. Toti ceilalti, inclusiv marele preot cu alte ocazii foloseau numele de Adonai, adica Stapanul sau Domnul.  Acum, dupa ce am facut aceasta scurta precizare, Psalmul 110 se poate citi asa: Iehova a spus lui Adonai, „Sezi la dreapta Mea.” Ca sa nu mai amintim ca Psalmul acesta ne spune inca un fapt, ca Fiul lui Iehova va fi preot in veci, dupa randuiala lui Melhisedec.

Acum, ne apropiem de Noul Testament si aici exista o multime de texte care afirma unitatea si unicitatea lui Dumnezeu. Astea sunt pastrate in Noul Testament. Apar texte care atribuie Dumnezeirea  si Tatalui si Fiului in mod concomitent, de exemplu in 1 Corinteni 8:4 – ‘Deci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decît un singur Dumnezeu.‘ Apoi 1 corinteni 8:6 – ‘ totuş pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu: Tatăl, dela care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi.’ In acelas verset, deci, avem pe Dumnezeu Iehova ca Dumnezeu, dar si Isus este Domn Adonai, care este numele lui Dumnezeu, am explicat adineaori. De asemenea, Pavel ne precizeaza ca Tatal este sursa lucrurilor de la care vin toate lucrurile, de la Dumnezeu Tatal, ia Isus este mijlocul prin care ne vin lucrurile. Deci, Tatal de la care vin toate lucrurile si Isus Hristos prin care sunt toate lucrurile.

Am o multime de texte din Noul si Vechiul Testament  in care putem sa aratam ca si Tatal si Fiul si Duhul Sfant sunt uniti si Dumnezeu,  in separate locuri, sau creatori, in separate locuri, au caracteristica sau atributul de atotprezenta, de atotstiinta, de vesnicie, eternitate si ca dau viata fiecare. Deci Trinitatea este un concept biblic. Nu-s trei Dumnezei, nici trei fiinte. E un singur Dumnezeu in trei persoane. Fiecare dintre aceste 3 persoane vorbeste, simte, gandeste, face ceva. Armonia este perfecta. Iar substanta , daca putem vorbi de asa ceva, este una singura. Isus Hristos este acuma Dumnezeu intrupat. In El exista doua naturi, aceea de om si de Dumnezeu, care sunt intr-o uniune hipostatica, intr-o uniune esentiala. Isus a venit de la Tatal din slava. El acolo avea slava, spune in Ioan 17, se ruga ca Dumnezeu sa-i redea slava pe care a avut-o inainte de intemeierea lumii. Deci de acolo a venit, din acea slava. Si dupa ce termina lucrarea de rascumparare si inviaza, pleaca inapoi de unde a venit pentru a reprimi slava pe care a vut-o inainte de a fi lumea.

Din primele 13 minute, mai sunt 9 minute din podcast. Pentru intrebari, comentarii, sau sugestii pentru emisiuni de viitor intrati la Facebook aici pe pagina DanMiclea Music Studio

Asculta podcastul in intregime aici-

 http://www.logospodcasting.com/trinitate-doru-pope/

Teologia: Arma sau Ajutor? (2) Emisiunea Logos cu Ted Pope, Dan Miclea

photo credit youthmin.org

Avem al doilea podcast de la Emisiunea Logos, cu un subiect care se dezbate des- Teologia, este teologia  o arma sau este un ajutor? Vezi primul podcast, din 7 Februarie, aici – Dumnezeu Tatal Introducere (1)

Emisiunea Logos realizata de Dan Miclea cu Dr. Crini Rad si Pastorul Ted Doru Pope, Biserica Logos din Seattle, Washington. 11 Februarie 2014 pe Soundcloud.

Cateva notite din podcast:

Vreau sa fac o pledoarie pentru teologie in momentele urmatoare. Mai intai sa definim pe foarte scurt teologia. Sigur ca, asa cum am spus intotdeauna, definitia si studiile noastre nu sunt exhaustive, sunt doar… atingem suprafata, dar fara indoiala, o suprafata necesara de atins in studiile noastre. Ce inseamna teologie? Ce este teologia, in special teologia crestina. Sigur ca teologia se ocupa, in general, despre existenta Divinului si interactiunea dintre divin si cosmos si lume. Din punct de vedere crestin, teologia se ocupa de un studiu sistematic a revelatiei crestine cu privire la Dumnezeu, la natura lui Dumnezeu, la scopurile lui Dumnezeu si la relatia lui Dumnezeu cu universul in care noi traim. Este un studiu a lucrurilor sfinte, a Divinitatii, a adevarului lui Dumnezeu. Asta foarte pe scurt, sigur.

Au fost vremuri cand teologia a fost considerata  o regina a stiintelor. Era considerata una dintre stiintele supreme, care era, care trebuia sa fie studiata  in universitati si in scoli. Era o disciplina clasica in  programele de invatamant al altor secole.

De ce era asa de importanta si de ce este importanta si astazi teologia?

Pentru ca teologia controleaza ce credem noi despre Dumnezeu si despre interactiunea lui Dumnezeu cu universul si  interactiunea noastra cu Dumnezeu controleaza valorile noastre. Ne controleaza gandirea noastra si nu numai gandirea, ca in ultima instanta controleaza si actiunile noastre, ce facem noi. Spuneam si altadata ca noi traim in postmodernism si probabil ca intr-una dintre emisiuni vom discuta si ce este postmodernismul si care sunt trasaturile sale vis-a-vis de modernism, de exemplu, sau alte epoci in cultura si societate. In postmodernism, se prefera sentimentele: mie imi place, eu cred, asta este parerea mea. Parerea mea este adevarata pentru ca si parerea ta este adevarata. Eu te respect pe tine si parerea ta, tu ma respecti pe mine si parerea mea. Nimic nu este cert, nimic nu este absolut, nimic nu este, cum zicem noi in Romaneste ‘batut in cuie’.

Preferand sentimentele unor gandiri rationale si a unor cunostinte serioase despre Dumnezeu prezinta un mare pericol si sunt o serie de crestini care traiesc prin biserici (si totdeauna au fost, bineinteles, nu numai astazi), care nu Il iubesc pe Dumnezeu si cu mintea si probabil de aceea nu-L iubesc nici cu inima. Domnul Isus a spus ca noi trebuie sa-L „iubim pe Dumnezeu cu toata inima naostra, cu toata mintea naostra.” Noi ne gandim, „Oh, mintea nu trebuie folosita, nu-i importanta. Importanta este inima, importanta este  ce simt eu despre Dumnezeu.” Merg a biserica, zic, „Eu am simtit pe Dumnezeu acolo.” Daca nu L-am simtit, daca n-am fost „cercetat”, atunci n-a fost bine la biserica. Merge un sot acasa si intreaba sotia cum a fost? Si zice, „N-a fost cercetare.” Intrebarea mea este, „S-a predicat Cuvantul?” Daca s-a predicat, Dumnezeu a fost acolo. El este acolo unde se predica Evanghelia, unde se predica Cuvantul. El este acolo unde sunt si alti crestini. … Este adevarat ca Dumnezeu este in mijlocul partasiei crestine. Deci cum poti sa spui ca n-ai simtit, ca Dumnezeu n-a fost acolo, cand, daca te-ai fi gandit rational, Dumnezeu e acolo si a fost acolo. Mintea trebuie folosita, gandirea trebuie folosita. Nu numai ca trebuie folosita mintea noastra si gandirea naostra trebuie mereu inoita si inprospatata….Teologia nu este numai despre Dumnezeu, ci si raspunde la intrebari pe care noi le avem.

Acum, fara o cunoastere crestina serioasa, fara o teologie, crestinismul se dilueaza si nu devine mai mult decat o secta, o religie falsa. In Osea 4:5, Dumnezeu spunea ca poporul lui Dumnezeu piere din lipsa de cunostinta. Noi, deci, vrem sa oferim aceasta cunostinta despre Dumnezeu si studiul acesta , sau felul acesta de abordare a lui Dumnezeu este de fapt un studiu teologic cu privire la Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu poti sa-L slujesti daca esti despartit de cunoasterea lui Dumnezeu. Daca nu-L cunosti pe Dumnezeul revelat in Scriptura si in istorie, atunci tu slujesti un idol fabricat de mintea ta, pe care l-ai alcatuit din zdrente concepute si adunate laolalta din auzite si din zvacniri sporadice.  de cunoastere, de ici colo, ce a zis unul si ce a zis altul. Nu te poti nici macar baza doar pe ceea ce spune pastorul tau in biserica. Noi toti trebuie sa aprofundam cunoasterea lui Dumnezeu intr-un timp personal de studiu si de partasie cu Dumnezeu si cu Cuvantul Sau. Si de ce nu si in folosirea unor materiale, cum ar fi chiar si aceste podcasturi, prin care noi sa putem sa aprofundam cunostinta despre Dumnezeu. (din primele 8 minute)

Asculta in intregime aici –

http://www.logospodcasting.com/teologia-arma-sau-ajutor-doru-pope/

Urmareste Emisiunea Logos aici-

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari