Poza din video
VEZI PAGINA Nelu Brie PREDICI aici
Text 1 Ioan 3:1,2,7-10
Vedeţi ce dragoste ne -a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi sîntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentrucă nu L -a cunoscut nici pe El. 2 Prea iubiţilor, acum sîntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s’a arătat încă. Dar ştim că atunci cînd Se va arăta El, vom fi ca El; pentrucă Îl vom vedea aşa cum este.
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuş este neprihănit. 8 Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S’a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămînţa Lui rămîne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. 10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.
Nelu Brie:
Una dintre framantarile legitime ale oamenilor evlaviosi si tematori de Dumnezeu este framantarea legata de felul in care Dumnezeu recunoaste preocuparea, alergarea, truda duhovniceasca. Intr-un cuvant, ramane mereu intrebarea: Oare Dumnezeu ma primeste? Oare ma recunoaste ca fiu al Sau? Sunt eu printre aceea care in ziua de apoi ii va ridica in slava? Aceste intrebari sunt intrebari legitime si in al doilea rand intrebari extrem de importante. Raspunsul la aceste intrebari nu trebuie sa fie dat in mod superficial. Mantuitorul Isus a spus, „Bagati de seama sa nu va inselati singuri.” In alta imprejurare, Mantuitorul a spus, „Bagati de seama sa nu va insele cineva.” Ca, intr-o alta imprejurare apostolul Pavel sa scrie, „Pe voi insiva, incercativa sa vedeti daca sunteti in credinta.” Intrebarea care se ridica si cu ajutorul lui Dumnezeu, pe care o vom avea in atentie in aceasta seara este: Suntem noi cu adevarat copiii lui Dumnezeu? Opinia pe care o avem, raspunsul pe care il dam este important, insa nu fundamental. Raspunsul dat de adevar, cel confirmat de Dumnezeu este fundamental.
Asa ca in aceasta seara, pornind de la pasajul pe care l-am citit, rasfoind epistola 1 Ioan vom impartasi un cuvant pe care l-am numit:
Testele Credintei
Acest cuvant este un cuvant foarte important pentru fiecare om. Apartenenta confesionala este de putina importanta in aceasta dimensiune. Ramane intrebarea: Sunt eu copil al lui Dumnezeu? Dar, inainte de a merge spre testele credintei va invit sa facem cateva referinte la felul in care s-a nascut aceasta epistola si la imprejurarile din viata bisericii de atunci. Apostolul Ioan a scris aceasta epistola catre un grup de biserici in zona orasului Efes. Oras in care apostolul Pavel, prima data s-a dus cu evanghelia. Acolo s-au format comunitati crestine foarte puternice. Cartea Faptele Apostolilor ne spune ca in Efes evanghelia a fost vestita cu o asa putere incat oamenii s-au intors la Dumnezeu in masa. Templele pagane s-au golit de inchinatori, mestesugul creatorilor de idoli, celor din breasla lui Dimitrie a cazut in dizgratie. Piata a fost pierduta pentru ca increstinanduse, oamenii nu s-au mai inchinat idolilor. Evanghelia a fost vestita cu atata putere in orasul Efes, incat, Scriptura ne spune ca din Efes s-a largit in toata Asia in asa fel incat toata Asia a auzit cuvantul lui Dumnezeu.
La plecarea sa din Efes, apostolul Pavel s-a intalnit cu prezbiterii bisericilor, au avut impreuna partasie, s-au rugat lui Dumnezeu si in timpul acelei rugaciuni, Duhul, prin apostolul Pavel a adus o atentionare, un cuvant de proorocie. Cuvantul de proorocie avertiza cu privire la niste primejdii care vor veni in urmatoarea vreme peste biserica. Apostolul anunta ca biserica va fi atacata de prooroci mincinosi, de invatatori falsi, care se vor strecura printre frati cu scopul de a strica credinta. Proorocia data prin apostolul Pavel s-a implinit cam peste 20-25 de ani.
Ca de nicaieri, prin adunari, au inceput sa apara oameni care duceau o invatatura gresita, o invatatura diferita de invatatura propovaduita de apostolul Domnului Isus. Acei oameni, care atunci se numeau gnostici cerintieni, sustineau spre exemplu, din punct de vedere al Cristologiei ca Domnul Isus nu este Fiul lui Dumnezeu. Tagduiau intruparea Domnului nostru Isus. Aveau tot felul de invataturi la care nu doresc sa fac acuma referinta, iar din punct de vedere moral sustineau ca pacate sunt doar acele fapte care se asociaza cu sufletul, cu spiritul, care este pur. Iar, cele care au de a face cu corpul nu trebuiesc luate in seama. Dupa asemenea invatatori minciuna era un pacat grav, iar adulterul era ceva de tolerat. Desigur, asemenea invatatura, unora, le-a picat pe felul lor de viata si s-au bucurat de ea.
Cum pe vremea aceea nu exista Noul Testament inca scris, Epistola 1 Ioan inca nici nu fusese data, bisericilor crestine le lipsea un cuvant clar, pe baza carora sa verifice daca invatatura predata este autentica sau nu. Rezultatul activitatii acelor oameni prin comunitatile crestine timpurii a fost confuzia. O confuzie care a inceput sa afecteze tot mai mult pacea, linistea bisericii. Inchipuitiva ca in adunarea dumneavoastra s-ar ridica un lucrator si ar vesti cuvantul, iar pe urma lui s-ar ridica un altul, care ar invata diametral opus. Sigur ca ne-am intreba: Care are dreptate? Pentru noi este relativ simplu. Ne ducem la arbitru. Arbitru este sfanta Scriptura. Si de-oadata, potrivit acestui arbitru suprem, verificam care potriveste, sau care nu potriveste. Atunci aceasta carte inca nu era data in intregime. Se simtea nevoia sa vina din partea lui Dumnezeu lumina. Se simtea nevoia dupa un raspuns plin de autoritate, pe baza caruia copiii lui Dumnezeu sa poata face deosebire intre adevar si minciuna, intre copiii lui Dumnezeu si vorba lui Ioan: copiii diavolului. Acel cuvant urma sa fie epistola 1 Ioan. Duhul Sfant a lasat-o in acest scop. Va invit sa o rasfoim, sa o cercetam in mesajul intitulat: Testele credintei.
Sunt in aceasta epistola 4 teste principale. In lumina lor, fiecare dintre noi se poate verifica pe sine, daca apartine sau nu grupului copiilor lui Dumnezeu. Nu trebuie sa pierdem din vedere ca apostolul Ioan, luminat de Duhul lui Dumnezeu, porneste de la un adevar foarte simplu. Din perspectiva lui Dumnezeu, oamenii de pe pamant se impart in doua mari grupuri:
- Primul grup este reprezentat de grupul copiilor lui Dumnezeu.
- Al doilea grup este reprezentat de grupul copiilor diavolului.
N-as indrazni sa folosesc o asemenea teologie radicala daca n-ar fi scris asa in epistola 1 Ioan. „Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu si copiii diavolului.” Potrivit acestei impartiri radicale fiecare om de pe planeta pamant (si la o scara mult mai mica- fiecare om din aceasta sala) se aseaza in una din aceste categorii. Nu exista grupul celor nehotarati. Nu exista insa sala celor care inca nu au decis. Nu. Te-ai gandit de care grup tii? Prin epistola sa, Ioan pune crestinilor patru teste pe care se pot verifica, pe baza carora se pot cerceta si in acelasi timp asigura pe temeiul adevarului ca sunt in adevar copii ai lui Dumnezeu. (14:00)
1. Testul Invataturii
Acest test face trimitere la convingerile profunde ale copiilor lui Dumnezeu, la modul in care gandim, la valorile in care credem. Mantuirea este bazata pe credinta, iar credinta articuleaza un crez. Am auzit pe uni oameni spunand ca nu este important ce crezi, cat important este sa fi sincer in timp ce crezi. Cu siguranta ca sinceritatea este importanta. Vai de cei fatarnici. Dar mantuirea nu este prin sinceritate, ci mantuirea este prin credinta. Cei mantuiti intotdeauna sunt sinceri, dar cu certitudine ca si intre cei amagiti si prinsi in tot felul de erezii nimicitoare vom gasi oameni sinceri. Nu sinceritatea este cheia care ne arata identitatea spirituala, ci crezul pe care il marturisim. Deci este important sa ne asezam mereu in vadul sfintelor Scirpturi si marturisirea sa potriveasca celor descoperite in aceasta carte.
- Crez: Isus este Fiul lui Dumnezeu- Privitor la crez, apostolul Ioan ne invata ca un copil al lui Dumnezeu crede ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. (1 Ioan 3:23- „Si porunca Lui este sa credem in Fiul Sau Isus Hristos.”) Ca in cap 4:15 sa fie scris: „Cine va marturisi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane in El si El in Dumnezeu.” 5:13 „V-am scris aceste lucruri ca sa stiti ca voi care credeti in numele Fiului lui Dumnezeu aveti viata vesnica.” Copiii lui Dumnezeu marturisesc ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dati-mi voie acum sa pun o intrebare:
- Domnul Isus este Fiul vesnic al lui Dumnezeu. Dumnezeu este tata. Domnul Isus este Fiu. Care este mai batran? Intrebarea nu-i copilareasca. In anul 318, in orasul Alexandria, in Nordul Africii, intr-o duminica un diacon, al carui rand la predica venise, a tinut o predica in care sustinea ca Domnul Isus este mai tanar decat Tatal, ca Tatal e mai vechi, ca intr-o zi Tatal l-a creat pe Fiul si din momentul acela Fiul, adica Domnul Isus exista. Diaconul calugar Arius a pus in evidenta acea erezie, o erezie nimicitoare. Ca sa probeze adevarul invataturii sale s-a uitat in sala la o sora de credinta, care tinea in brate un prunc si a intrebat-o: Sora, inainte sa nasti copilul din brate l-ai avut sau nu l-ai avut? La care femeia a spus, „Nu l-am avut.” „Pai, daca nu l-ai avut inainte sa nasti, tot asa Dumnezeu nu l-a avut pe Isus inainte sa-L nasca. Asta s-a numit atunci arianism, care mai tarziu s-a transformat intr-o erezie masiva, a tulburat biserica aproape 100 de ani, iar in vremurile noastre este propovaduita mai departe in invatatura martorilor lui Iehova.
- Crez: Dumnezeul Triunic. Adevarul Scripturii ne arata ca Domnul Isus este Fiul vesnic al lui Dumnezeu. Crestinii marturisesc ca Dumnezeu este Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Noi marturisim credinta in Dumnezeul Triunic. Cine neaga ca Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu isi pierde identitatea de copil al lui Dumnezeu.
- Crez: Domnul Isus e Dumnezeu adevarat. Ioan arata apoi ca Fiul, Domnul Isus este Dumnezeu adevarat. Nu e vreme sa zabovim asupra acestui detaliu.
- Crez: Domnul Isus s-a intrupat. In invatatura lui, Ioan adanceste lucrurile aratandune ca Domnul Isus s-a intrupat. In cap. 4:2 spune ca Duhul lui Dumnezeu sa-l cunoastem dupa aceasta: Orice duh care marturiseste ca Isus Hristos a venit in trup este de la Dumnezeu. Ioan afirma adevarul intruparii Domnului nostru Hristos. S-au facut printre cei cu darul proorociei un obicei de a-si introduce mesajul profetic cu cuvintele: Isus Hristos a venit in trup. Nu este gresita o asemenea afirmatie, cata vreme ea este scrisa in Scriptura. Insa acest cuvant nu a fost dat, in primul rand pentru a ne invata cum sa gestionam darurile duhovnicesti. Ci, in primul rand a fost dat ca sa apere adevarul intruparii Domnului Isus. Crestinii marturisesc intruparea Domnului Isus.
- Crez: Domnul Isus este jertfa de ispasire pentru pacatele lumii. Ioan continua, aratandune ca in invatatura Sa, crestinul marturiseste ca Domnul Isus este jertfa de ispasire pentru pacatele lumii. Cap 2:2 „El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre si nu numai pentru ale noastre ci pentru ale intregii lumi. ” Cap. 4:10 „Si dragostea sta nu in faptul ca noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.”
- Crez: Domnul Isus este mijlocitor:
Cei care apartin grupului copiilor lui Dumnezeucred in adancul sufletului lor ca:
- Domnul Isus este Fiul lui Dumnezeu.
- Ca El s-a intrupat.
- Si ca El a murit pe cruce pentru pacate.
- Inviind din morti S-a inaltat la ceruri, sade la dreapta lui Dumnezeu si este mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni. Cap 2:1 „Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva a pacatuit avem la Tatal un mijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihanit.” Apostolul Pavel dezvolta invatatura despre actul unic de mijlocire savarsit de Domnul nostru Hristos este la dreapta lui Dumnezeu si ne apara. Este marele nostru Preot, va scrie epistola catre Evrei: Unicul mijlocitor intre Dumnezeu si oameni. Noi ne putem ruga uni pentru altii, cata vreme suntem in viata. Singurul care mijloceste etern este Domnul Isus. Slavit sa fie numele Lui. Crestinii il marturisesc pe Domnul Isus in aceasta calitate.
- Crez: Isus se va reintoarce. Apoi, Ioan ne arata ca Isus se va reintoarce. Cap 2:28 „Si acum, copilasilor, ramaneti in El pentru ca atunci cand se va arata El sa avem indrazneala si la venirea Lui sa nu ramanem de rusine si departati de El.” Cap. 3:2 „Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat inca, dar stim ca atunci cand se va arata El, vom fi ca El pentru ca Il vom vedea asa cum este.” Cei mantuiti, copiii lui Dumnezeu, recunoscuti de Domnul Dumnezeu ca fii ai Sai, marturisesc cu certitudine revenirea Domnului Isus. Credeti in revenirea Domnului Isus? As vrea sa va intreb: Cum poti crede in ceva daca nu te gandesti la acel ceva. Cat de des va ganditi la revenirea Domnului Isus? Cel care crede in revenirea Domnului Isus traieste in perspectiva revenirii Sale, se pregateste pentru acel eveniment. Isi gestioneaza timpul, efortul resursele spre acel eveniment.
- Crez: Isus Hristos este Domnul. Tot in invatatura sa crestinul marturiseste ca Isus este Domn. Cap. 4:14 „Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul ca sa fie Mantuitorul lumii.
Surori si frati, structura de rezistenta a invataturii crestine este reprezentata de aceste marturisiri simple. A fi copil al lui Dumnezeu inseamna sa ai aceasta marturisire, sa traiesti in lumina acestei marturisiri, sa o ingrijesti, sa o dezvolti, sa o subliniezi prin viata traita. Daca cineva neaga vreuna dintre aceste articole de credinta, le modifica, le rastalmaceste, odata cu un asemenea gest isi pierde calitatea de copil al lui Dumnezeu. Crezul este fundamental. (25:10)
2. Testul Moral
Acest test se refera la trairea, la caracterul, la viata morala traita de copiii lui Dumnezeu. Exista o vorba in popor. Zice: Sa faci cum zice pastorul/popa, dar, sa nu faci ce face el. E o vorba care prinde o realitate trista, o prapastie adanca intre propovaduirea corecta si viata traita. La copiii lui Dumnezeu aceasta prapastie nu exista. Convingerile modeleaza caracterul. Teologia determina etica. Viata e formata de convingerile privitoare la Domnul Isus. In aceasta privinta, copiii lui Dumnezeu se caracterizeaza prin trei lucruri foarte simple:
Spune Ioan: Cine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste. Acelasi lucru este reafirmat in cap. 5:18. „Stim ca oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste.” Iata ce clar este. Cel nascut din Dumnezeu, spune Ioan, crede ca Isus este Hristosul. A crede ca Isus este Hristosul inseamna sa spui: El e Fiul lui Dumnezeu intrupat, jertfa de ispasire, mijlocitor la dreapta lui Dumnezeu, se reintoarce, este Mantuitor si Domnul! A crede ca Isus este Mesia Hristosul, inseamna sa faci o asemenea marturisire. Iar aceasta marturisirese coboara adanc in inimasi prin Duhul lui Dumnezeu regenereaza fiinta. Te naste din nou. Iar odata nascut din nou, cine este nascut din nou nu pacatuieste.Cap 3:9 este mai radical: „Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste pentru ca samanta Lui ramane in el si nu poate pacatui fiindca este nascut din Dumnezeu. Sunt facute in pasaj doua afirmatii intarite cu doua argumente, sau explicatii. (1) Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste. (2) Si nu poate pacatui. Prima explicatie: Nu pacatuieste pentru ca samanta Lui, adica Evanghelia, Cuvantul lui Dumnezeu ramane in credincios. Sau altfel, nu pacatuieste pentru ca in el e crezul cel adevarat. Si nu poate pacatui fiindca este nascut din Dumnezeu.
Oameni buni, conduita noastra morala reflecta identitatea noastra spirituala. Faptele noastre vorbesc despre cine suntem noi. Felul in care ne raportam la dreptatea lui Dumnezeu, felul in care vietuim, felul in care ne raportam la pacat si la virtute arata daca suntem sau nu copii ai lui Dumnezeu. Apartenenta confesionala este de putina importanta aici. Va intreb in modul cel mai serios si responsabil: Traiti in pacat? Daca cineva traieste in minciuna, daca cineva traieste in inselare, daca cineva traieste in adulter nu este un copil al lui Dumnezeu. Chiar daca are o marturisire de credinta exacta cu textul Scripturii… si dracii cred si se infioara.
Testele credintei isi pun in evidenta veridicitatea prin efectul lor cumulativ. Nu poti sa zici, „Trec doua, mai vad eu cum e cu doua, dar ma calific 50% si tot e bine.” Copiii lui Dumnezeu trebuie sa le aibe pe toate 4. „Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste.” Amintiti-va de spusa Domnului nostru Isus, care vorbind despre ceasul judecatii de apoi, a zis ca nu oricine-i zice, „Doamne, Doamne…” chiar daca o face corect, va intra in Imparatia lui Dumnezeu. Caci vor veni in ziua aceea uni care vor zice, „Doamne, noi am proorocit in numele Tau, noi am facut minuni in numele Tau si atunci le voi spune: Niciodata nu v-am cunoscut pentru ca voi a-ti lucrat faradelge. Oamnei buni, lucrurile sunt foarte serioase. Daca vreunul dintre noi lucra faradelege si apoi isi intepeneste si isi amageste sufletul si constiinta, socotind ca are o viata religioasa si prin asta isi va aduce mantuirea, se insala amarnic. Cel nascut din Dumnezeu nu pacatuieste.
Avem insa aici, in cap 3:9 un text care nu trebuie sa scape atentiei noastre. „Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste pentru ca samanta Lui ramane in El si nu poate pacatui.” Va rog sa va uitati: Si nu poate pacatui… Asa scrie? Va intreb: Noi putem pacatui? Este vreunul care de la Anul Nou incoace n-a pacatuit de loc? Daca nu cu vorba, poate cu gandul. Daca nu cu gandul, poate cu privirea. Cand am vazut acest text biblica m-am tulburat. Mesajul este simplu. In ceea ce ne priveste, observam ca avem slabiciuni. Ce sa spuna oare acest text? Ca cel nascut din Dumnezeu este desavrasit din aceasta viata? Si ca in momentul in care a fost nascut din nou, din Dumnezeu el este incapabil sa mai cada in vreo greseala, in vreun pacat? Sau ce oare? Frati si surori, aceeasi epistola a lui Ioan ne da raspunsul. Iata ce este scris in cap 1:8 „Daca zicem noi (crestinii) ca n-avem pacat, ne inselam singuri si adevarul nu este in noi. Daca ne marturisim pacatele, El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curete de orice nelegiuire. Cap. 2:1 „Copilasilor, va scriu aceste lucruri ca sa nu pacatuiti. Dar, daca cineva (din copiii lui Dumnezeu) a pacatuit avem la Tatal unmijlocitor, pe Isus Hristos cel neprihanit.”
Cineva, la o privire in treacat, ar putea spune: Intre aceste doua pasaje este contradictie, dar nu este. Ceea ce ne invata Ioan in cap. 3:9 este ca cel nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, nu poate pacatui, in sensul ca nu poate trai in pacat ca mod de viata. Verbul grecesc este un infinitiv prezent care se traduce romaneste ceva similar timpului prezent continu din engleza: Nu poate pacatui in mod continu, ca proces de viata. In experienta sa, greseala e un accident, nu o viziune. Nu un mod de a fi. Cel nascut din Dumneze nu traieste in pacat.
Eu am copilarit la tara, in partile Bihorului intr-o zona cu foarte multe paduri, oamenii se indeletnicesc cu cresterea animalelor. Imaginativa, va rog, o situatie: Inchipuitiva o zi de vara, asa cum este asta. Un om cu turma de oi s-a dus la pasiune. A venit de odata o ploaie torentiala, napraznica. Vaile s-au umplut cu apa, in sfarsit omul vine cu turma de oi spre casa. Coboara cu ele pe o costisa. Pamantul s-a facut alunecos. La un moment dat, o oaie, neatenta a alunecat. In alunecare a prinso pe cea din fata si cea din fata pe cea din fata si vreo 4-5 una peste alta in fundul santului, in noroi. Ce credeti ca fac, ajunse in aceasta situatie nedorita. V-ati putea imagina ceva de felul: O ce bine ca am ajuns aici, ca de mult mi-am dorit asta. Sau, fara ezitare, sta sa se ridice, din rasputeri cauta sa se desprinda din acel mediu in care peste voia ei a ajuns si cauta sa se scuture ca sa scape de mizeria in care a fost prinsa. E oaie. In sat, fel si fel de oameni. Imaginativa ca o doamna are animal de companie un purcel. Cand a venit ploaia, asta s-a facut una cu pamantul. Ce ia mai placut sa se tavaleasca prin balti, prin noroaie. Stapanei nu i-a placut. L-a luat, l-a dus in casa, l-a curatat, l-a spalat bine. Intre timp, ploaia a trecut. Bucuroasa de razele de soare, racorinduse de arsita care a fost inainte de ploaie si-a propus sa iasa pe banca din fata casei cu purcelul. Peste drum o baltoaca. Porcul se uita la ea. Intr-un moment de nebagare de seama pentru stapana, cu o zmucitura scurta si tai-o. Unde credeti ca se duce? La noroi se duce. Acuma, aici este o problema. De ce oaia nu se complace in noroi si porcul da? Care sa fie raspunsul? Raspunsul este unul singur. Oaia-i oaie si porcu-i porc. In inima lui de porc e o baltoaca. E natura lui. Si natura inimii lui potriveste cu baltoaca din drum. La oaie nu-i asa.
Ce ne invata pe noi Ioan este ca un copil al lui Dumnezeu nu pacatuieste, dupa cum oaia nu se complace in noroi. Iar cel care nu-L cunoaste pe Dumnezeu traieste in pacat pentru ca pacatul potriveste cu natura lui spirituala. Acum da-mi voie sa te intreb: Traiesti in pacat? Daca minti si constiinta nu te mustra, daca traiesti in fapte vinovate inaintea lui Dumnezeu- in furt, in inselaciune, sau in adulter, sau in alte pacate ca Scriptura le arata lamurit: razvratiri de tot felul, neascultare, lacomia de bani, pofte pacatoase, idolatrie si o multime de altele asemanatoare- fara sa vibrezi. Sau, poate te uiti in dreapta si in stanga si te bucuri ca n-ai fost vazut de oameni, fara sa te gandesti ca deasupra este un judecator drept. Atunci trebuie sa constati ca ai o problea grava de identitate spirituala. Copiii lui Dumnezeu nu traiesc in pacat. Copiii lui Dumnezeu, chiar daca, in imprejurari nedorite cad intrun pacat, ei se smeresc, se pocaiesc, se marturisesc, se lasa de respectivul pacat si nu e nevoie sa te duci la el si sa-l strangi in menghina convingerilor ca sa recunoasca. Dimpotriva, sufletul lui convins de Duhul Sfant scoate la lumina in fata duhovnicului si ceea ce a fost facut in intuneric, pentru ca el este copilul lui Dumnezeu. (38:00)
Sa nu fiti lumesti
Ioan ne invata, aratandu-ne ca un copil al lui Dumnezeu, nu doar ca nu traieste in pacat, ci el nu iubeste lumea. Cap 2:15 „Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el, caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosenia vietii nu este de la Tatal, ci din lume.” In cap 4:4 „Oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea.” Si ceea ce castiga biruinta asupra lumii este credinta noastra. Acest loc din Scriptura ne invata ca exista doua sisteme de valori diferite, doua imparatii diferite: Imparatia lui Dumnezei si Imparatia intunericului, sau lumea. Copilul lui Dumnezeu nu iubeste lumea. Copilul lui Dumnezeu nu-si lasa modelata mintea si sistemul de valori de conceptiile acestei lumi, de invataturile ei. Invataturile lui Dumnezeu si cea a lumii acesteia sunt intr-o evidenta contradictie.
- Domnul a spus: Iubitiva unul pe celalalt. Imparatia lumii ne invata sa ne uram unul pe celalalt.
- Dumnezeu ne invata sa ne iertam unul pe altul. Imparatia lumii ne invata sa ne razbunam unii pe altii.
- Imparatia lui Dumnezeu ne invata sa fim smeriti si sa dam intaietate celuilalt. Pe cand, imparatia acestei lumi ne invata sa ne autopromovam si sa ne autoglorificam.
- Imparatia lui Dumnezeu ne invata sa umblam dupa foloasele altora si sa-i sprijinim facandule bine. Pe cand, imparatia acestei lumi ne invata sa umblam dupa foloasele noastre si dupa castigul nostru.
- Domnul Isus a spus: Dati si vi se va da. Pe cand lumea este croita dupa o alta filozofie
A nu iubi lumea inseamna sa nu-ti potrivesti viata pe filozofia ei, pe modul ei de gandire. Uneori s-a lasat impresia ca a fi lumesc se refera doar la felul in care ne investmantam. Cu siguranta ca exista un fel lumesc de investmantare, cum exista un fel lumesc in toate domeniile vietii. Dar oameni buni, este posibil ca cineva sa se investmanteze in cel mai duhovnicesc chip si cu toate acestea in sufletul lui sa fie mai lumesc. Dumnezeu ne cheama sa fim oameni duhovnicesti in cele mai adanci dimensiuni ale fiintei noastre. Si de acolo, apoi, sa se arate in cele mai vizibile domenii ale fiintei noastre. Doamne ajuta! (44:00)
3. Testul Social
El angajeaza relatiile pe care le cultiva cu semenii copilul lui Dumnezeu.Relatiile noastre cu semenii pun in evidenta identitatea noastra spirituala. Nu (1) doar ce crezi si (2) cum traiesti din punct de vedere moral ci si (3) felul in care te angajezi in relatiile sociale cu oamenii reflecta daca esti sau nu copil al lui Dumnezeu. Privitor la testul social, cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca un copil al lui Dumnezeu iubeste pe oameni. Cap. 4:7 „Preaiubitilor, sa ne iubim unii pe altii, caci dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.” Cap. 3:15 „Oricine uraste pe fratele sau este un ucigas si stiti ca nici un ucigas n-are viata vesnica ramanand in el.” Copiii lui Dumnezeu traiesc in dragoste. Copilul lui Dumnezeu nu poate sa urasca. Natura lui spirituala nu-i permite sa traiasca in dusmanie, in manie, in certuri, in razbunari. In el, dragostea lui Dumnezeu a fost turnata prin Duhul Sfant si Duhul lui Dumnezeu care s-a salasuit in el ii schimba inima. Si de acum, nota dominanta a vietii luieste iubirea. Cine nu iubeste pe oameni nu este copilul lui Dumnezeu.
De aceea a zis Invatatorul, „Rugativa pentru aceea care va prigonesc.” Nu putem uri pe aceea pentru care ne rugam. Isus ne-a invatat sa binecuvantam pe cei pe care ne bleastama si sa ne rugam pentru cei care ne dusmanesc. El, de fapt ne-a aratat o arma spirituala prin care ne vom proteja inima de flagelul razbunare. Va chem sa ne rugam. Dumnezeu ne va elibera sufletul. Slavit sa fie numele Lui in veci vecilor!
Duhul ratacirii: Din punct de vedere al relatiilor, copiii lui Dumnezeu traiesc in dragoste si o a doua nota foarte importanta, aratata de Ioan in epistola sa, este consemnata in cap. 4:4, vorbind despre duhul ratacirii si despre cei care se lasa calauziti de un asemenea duh. In cap. 4:4 Ioan spune: Voi copilasilor sunteti din Dumnezeu si a-ti biruit pentruca cel ce este in voi este mai mare decat cel ce este in lume. Ei sunt din lume, de aceea vorbesc ca din lume si lumea ii asculta. Noi insa suntem din Dumnezeu. Cine cunoaste pe Dumnezeu ne asculta. Cine nu este din Dumnezeu nu ne asculta. Prin aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii. Vers. 6 arata ca in relatiile sale cu semenii, copilul lui Dumnezeu este caracterizat prin duhul ascultarii. Copilul lui Dumnezeu recunoaste autoritatea. Este caracterizat de un duh bland si linistit si supus. Cine nu asculta, spune Scriptura, nu-i de la Dumnezeu. Adusa in latura practica a vietii, cel nascut din Dumnezeu nu se poate razvrati.
Daca esti copil la parinti, iti vei respecta parintii. Crestinii isi respecta parintii. Cel neascultator de parinti dovedeste prin actul razvratirii ca nu este copil al lui Dumnezeu. Daca te gasesti la locul de munca si ai peste tine o autoritate, copiii lui Dumnezeu recunosc acea autoritate, o respecta. Daca esti un cetatean al unei tari si suntem cetateni a acestei tari, vom respecta conducerea ei. Copiii lui Dumnezeu recunosc autoritatea. Daca esti un membru intr-o adunare vei recunoaste autoritatea spirituala care vine prin conducerea acelei biserici. Copiii lui Dumnezeu nu fac rau bisericii, nu se razvratesc impotriva bisericii, nu aduc atingere bisericii lui Dumnezeu. Ei sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu, care este duhul adevarului.
Testul ascultarii: O cat de multi oameni cad aici. Principiul ascultarii, in esenta: Copilul lui Dumnezeu, calauzit de Duhul lui Dumnezeu fiind stie sa asculte. Esti copil, asculti de parinti. Esti elev, iti respecti profesorii. Esti membru in adunare, asculti de randuiala lasata de Dumnezeu in biserica ta. Esti sotie, iti vei respecta sotul. Esti sot, iti vei respecta sotia. Duhul lui Dumnezeu va calauzi intotdeauna spre ascultare.
4. Testul Spiritual
El se refera la prezenta si in acelasi timp la puterea care il anima pe copilul lui Dumnezeu. Ce este de fapt in el, ca se face deosebire intre mantuire si nemantuire? Acest test face trimitere la Duhul lui Dumnezeu, care se aseaza in inima copiilor lui Dumnezeu. Cap. 3:23-24 „Şi porunca Lui este să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos, şi să ne iubim unii pe alţii, cum ne -a poruncit El. 24 Cine păzeşte poruncile Lui, rămîne în El, şi El în el. Şi cunoaştem că El rămîne în noi prin Duhul, pe care ni L -a dat.” Iata aici un criteriu foarte important. Un test foarte important. Copiii lui Dumnezeu au primit Duhul lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu s-a asezat in ei, ei au fost facuti temple ale Duhului Sfant si de acum, vorba lui Pavel, ‘Duhul lui Dumnezeu marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Va intreb: Sunteti dumneavoastra copii ai lui Dumnezeu?
- Copiii lui Dumnezeu au o invatatura corecta.
- Copiii lui Dumnezeu traiesc, din punct de vedere moral, dupa modelul lasat de Domnul Isus. Nu traiesc in pacat, nu iubesc lumea. Modelul lor este Domnul Isus.
- Copiii lui Dumnezeu, din punct de vedere social nu urasc si nu sunt nici razvratiti. Copiii lui Dumnezeu iubesc pe oameni si recunosc autoritatea asezata asupra lor.
- Dar, intrebarea este: Cine iti da forta sa te pui cu rezistenta in fata unui curent masiv de imoralitate? Raspunsul este unul singur: Duhul, care s-a asezat in noi, Duhul lui Dumnezeu. Iar, acest Duh ne-a fost dat si noi marturisim cu convingere ca l-am primit.
Nu este clar in epistola 1 Ioan ca Ioan se refera la botezul cu Duhul Sfant sau cu altceva. Dar, daca ne referim la botezul cu Duhul Sfant, din punct de vedere al confirmarii a identitatii noastre de copii ai lui Dumnezeu, acest text ne este de mare folos.
Nelu Brie marturie personala- Botezul lui cu Duh Sfant
Lasati-ma sa va impartasesc o experienta din viata de credinta. M-am intors la Domnul in anul 1991. Am fost botezat in apa in luna Noiembrie, in data de 21 Noiembrie si prin harul lui Dumnezeu, botezat cu Duhul Sfant cu o saptamana si jumatate inainte. A fost un moment cu totul deosebit. Pe atunci, nu terminasem (inca) liceul.
Seara aceea ramane pentru mine o seara neuitata. Un grup de tineri, mai de varsta mea si uni mai in varsta ne-am pus la rugaciune. Cineva a zis, „Frate Nelu, daca simti prezenta lui Dumnezeu peste tine, roaga-te cu credinta si Dumnezeu iti va da Duhul. N-am stiut ce a zis. Pe atunci nu intelegeam multe lucruri. Am simtit deodata ca peste mine vine o prezenta Dumnezeiasca, pe care pana atunci, nu o mai traisem. Din cap pana in picioare ma cutremuram, toata fiinta si imi venea sa ma rog cu glas tare. Mai timid, asa, stam si imi sopteam rugaciunea. Imi venea din interior s ama rog cu voce tare. Dar ma rusinam, ma inchideam in mine, ca atunci cand pe o oala care e in clocot tii cu forta capacul. Deodata, prin Duhul, prin una dintre fetele de acolo a iesit o proorocie: Asa iti vorbeste Domnul, fiule. De ce zici, „Mi-e rusine?” Asa ziceam. Cum sa ma rog eu, m-e rusine de oameni? „De ce zici mi-e rusine? Ce este cu tine nu e de la oameni, ci este de la Dumnezeu. Lasa-te calauzit de Dumnezeu, care a venit la tine.
M-am rugat, m-am trezit deodata rugandu-ma cu voce tare, fara ca cineva sa ma invete am exprimat cuvinte de lauda la adresa lui Dumnezeu. Eu am fost odata si electrocutat. M-am atins din greseala de un fir, de un conductor electric neizolat. Ala scutura tare si doare. Prezenta Duhului era ca un fel de electrocutare, dar care in loc de durere aducea o bucurie adanca, o pace de nedescris, un har de la Dumnezeu. Si pe fata, si pe mani, totul era o vibrare, o bucurie extraordinara. Acela a fost botezul cu Duhul Sfant. Am vorbit in alte limbi, nici nu mai stiu cat. Stiu cand s-a incheiat rugaciunea era 10:25. Ceilalti stateau pe banci, acolo in casa si povesteau. M-a lasat sa ma rog in coltul meu.
A urmat o mare perioada de bucurie si crestere spirituala. Dar s-a intamplat ceva. La cateva luni, Dumnezeu a ingaduit sa trec printr-o incercare. Nu stiu de unde a aparut, dar incet, incet si progresiv si tot mai insistent: INDOIELI. La inceput asa, vagi. Si dupa aceea, tot mai intense si mai intense: Nu exista Dumnezeu. Astea erau gandurile care imi veneau in minte. Nu este Dumnezeu. Te-ai amagit, mai bine du-te in lume. Eram atat de tulburat de aceste ganduri, framantari profunde, imaginatii de tot soiul, ganduri mizerabile care au venit deavalma peste minte. Ma impotriveam lor cu toate resursele pe care le aveam la indemana. Nici o clipa nu le-am spus: Bun venit. Dar, reveneau. Se aruncau asupra mea. Opt luni la rand. A fost grozav. M-am rugat, am postit, am cerut lui Dumnezeu izbavire. Veneau si plecau si veneau si veneau.
Odata am cerut ajutor de la un frate. M-am dus la conducatorul adunarii de acolo, sa-i spun framantarile mele. S-a uitat asa la mine si a zis, „Nu ti-e tie rusine? Pai, inca nici nu s-a uscat cerneala de pe certificatul tau de botez si tu spui ca nu-i Dumnezeu?” A dat cu mine de tot peretii. Atunci am invatat cum nu se face o treaba. Dar, astea sunt experientele mele pastorale.
Odata, tin minte ca in adunarea noastra a predicat fratele Dobran, acuma este undeva prin Londra. E inginer, m-am uitat asa la el si am zis, „Daca omul asta destept crede in Dumnezeu inseamna ca e ceva. Cu astea ma mangaiam. Fratii mei, era insa ceva ce m-a tinut in picioare. Ori de cate ori veneau acele stari si presiuni spirituale teribile, in mine se nastea un gand: Bun, si daca nu e Dumnezeu si nu e realitatea imparatiei Sale, cum a fost cand am primit Duhul Sfant? Experienta aceea pe care am trait-o corporal, nu doar spiritual. Am simtit cu corpul meu ca ceva s-a intamplat. Daca nu e Dumnezeu, aia de unde e? Dispareau, se duceau (gandurile). Si de zece ori pe zi foloseam acest argument si asta m-a tinut in picioare.
Fratii mei, s-ar putea sa fim infratiti in indoieli. Nu vom fi noi mai buni ca Toma. Dar va rog frumos sa ma ascultati. Se pot birui. Stau in fata dumneavoastra ca o dovada. Sunt presiuni care vin din partea celui rau, se pot invinge. Adanceste-te in relatia ta cu Dumnezeu. Cauta sa fi plin de Duh. Dumnezeu iti va da putere. Incercarile de azi sunt trepte pentru ridicarea de maine. Dumnezeu are planul Sau. Numele Lui sa fie slavit in veci!
Va chem sa traim cu adevarat viata duhovniceasca.
VIDEO by Biserica penticostala Carpati