Florin Ianovici – Crucea, calea spre biruință

 

Da, imi este draga vesnicia si doresc sa merg acasa la Dumnezeu cu sfintii. Dar mai presus de spaima de-a fi in iad, e spaima ca as putea trai o zi fara sa-L iubesc pe El….

…Sunt zile extraordinare. Usile sunt deschise. Marire lui Dumnezeu! Sunt zile in care cuvantul lui Dumnezeu este liber. Dar ma intreb, ma intreb, ma intreb: cati dintre noi de aici am primit chemarea uceniciei?…

…Da, spune-le oamenilor de bunatatea lui Hristos. Te vor imbratisa. Da, spune-le oamenilor de faptul ca Hristos le da paine. Vor merge dupa tine. Spune-le oamenilor despre faptul ca Dumnezeu vindeca si vor veni cu zecile si sutele. Spune-le oamenilor ca trebuie sa patimesti pentru Hristos si va fi biserica goala. Spune-le oamenilor ca de fapt calea crucii este calea spre biruinta. Hristos vorbeste despre o pierdere si vorbeste despre un castig. Daca vreti sa va castigati viata, vrea sa spuna Isus Hristos, si daca vreti sa aveti o viata de castig, daca vreti sa aveti o viata de biruinta, pierdetiv-o. Dar acesta nu-i mesaj pe care lumea poate sa-l inteleaga si nu-i mesaj pe care vizitatorii sa-l placa. Si nu-i mesaj pentru aceia care vin si trec. Nu-i mesaj pentru aceia care cauta din cand in cand ceva. Ci este un mesaj pentru aceia care zi de zi il iubesc pe El…. 

…Hristos niciodata nu va acorda valoare unui om dupa succesul pe care-l are, ci dupa sacrificiul pe care-l face…. 

…El spune sa ne luam crucea. Dar daca crucea e o boala, eu pot sa o iau in fiecare zi? Nu, nu pot, ca o am. Dar daca crucea e o nefericire pamanteasca, o iau in fiecare zi? Nu o iau, ca o am. Inseamna ca e vorba despre altceva. Oamenii cand vorbesc despre cruce, despre luarea crucii, se gandesc la ceva, un eveniment din viata: o casnicie nefericita. Nu-ti spun ca nu poate fi o cruce. Dar daca e vorba sa o iei, ori tu de fapt ai ramas in ea de ceva vreme. O boala inseamna ca ramai in ea de ceva vreme. Nu poti sa spui ca o iei. ‘Luati-va crucea in fiecare zi si urmati-Ma, spune Isus. Inseamna ca luare crucii este voluntara. Inseamna ca luarea crucii este un act pe care eu il fac in mod voluntar. Inseamna ca „ia crucea” e mai mult decat o intamplare de viata. E mai mult decat o nefericire pamanteasca. Inseamna ca „ia crucea” inseamna ceva mai mult pentru ca Biblia imi spune: Ia crucea in fiecare zi”….

….Nu poti sa eviti ce este lumea asta, treci prin mijlocul ei. O vezi. N-ai cum sa spui: Refuz sa traiesc, Doamne, ia-ma acasa si du-ma direct la Tine. Nu poti. Trebuie sa treci mai intai testul acesta, trebuie sa treci prin lumea aceasta. Si vrei, nu vrei, lumea va incerca mereu sa te dezumanizeze, sa te reduca la un numar matricol. Stiti dvs. tendinta comunismului care a fost. Blocuri cenusii peste tot. Blocuri cu patru etaje. Toti copiii cu numar matricol. In armata, tunsi toti zero. Nimeni sa n-aiba decat uniforme scolare. De ce? Sa ne uniformizeze, sa ne reduca la o masa nedefinita. Lumea aceasta va incerca in fiecare zi sa fure din tine ceea ce este de mai de pret: Sufletul pe care ti l-a dat Dumnezeu. Sa stiti un lucru, dragii mei, am vazut o multime de crestini care fug si cred in felul urmator: Daca noi ne retragem, fugim de lumea aceasta, noi atunci vom fi bine. Unde sa fugi? Da de ce sa fugi? Hristos n-a zis sa fugi. Hristos a zis: Ia crucea si vino dupa Mine.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca eu nu stiu pentru ce sunt iubit. Habar n-am. Am aflat de-a lungul vietii mele ca sunt iubit pentru lucruri pe care eu nu le valorizez si cat am reprezentat ceva, cineva s-a asociat si m-a cautat si a facut tot felul de lucruri. Si cand n-am mai reprezentat nimic pentru oameni, eu am gasit ca in Hristos am totul. Si am avut parte de cea mai frumoasa, mai curata si mai pura dragoste pentru ca eram un om care n-aveam ce sa dau. Eram un om care eram pe minus. Eram un om care eram departe. Eram absolut neeligibil, fara succes. Eram cazut. Si atunci Hristos a venit si m-a ridicat si atunci am spus: Ma iubesti cu adevarat. Atunci am experimentat cu adevarat iubirea pentru ca n-aveam ce sa dau. Nu eram glorios in nimic. Eram vaisamar de mine. Aleluia. Slavit sa fie Dumnezeu.

La minutul 35 pastorul Florin Ianovici prezinta un filmulet din Ucraina: am stat cateva ceasuri in Ucraina, daca as spune, in casa unei surori, ar insemna ca spun un neadevar, ca aia nu poate sa fie casa. Nici magazie de lemne nu am putea sa o avem in Romania. Sora aceasta, pe nume Stela, are 97 de ani. Cand am parcat cu masinile in jurul ei, deja era la fereastra. A scos pasa pe usa si ne-a intrebat sim[lu: Ati venit? Nu ne cunostea, cel putin pe mine nu ma cunostea. Am intrat in casa si am stat cu dansa fascinat. In viata mea n-am vazut pe nimeni asemenea acestei surori. A prins foamete, a prins prigoana. Are in casa, traieste doar asa din ceea ce-i da Domnul Dumnezeu. Mi-a cantat trei cantari. Mi-a recitat Psalmul 91 in intregime si apoi mi-a spus ea ceva despre cum vede ea calea crucii, cum vede ea pocainta si crestinismul. Urmeaza un filmulet de 4-5 minute cu sora Stela.

Ucraina octombrie 2017 FOTODaniel Popescu

Florin Ianovici – Crucea, calea spre biruință | BISERICA RENOVATIO

Exista multi oameni care au nevoie de Dumnezeu si o sa-i gasesti intotdeauna in preajma multimilor de painisi de pesti pentru ca intotdeauna vor fi oameni care vor avea nevoie de paini si de pesti. Si vor avea nevoie de hrana si vor avea nevoie de imbracaminte si vor avea nevoie de incaltaminte. Exista oameni care vor auzi si aud ca in diferite locuri Dumnezeu vindeca. Si o sa-i gasesti acolo pentru ca oamenii au nevoie de vindecare si pentru ca oamenii au nevoie de ajutor. Exista oameni care la sarbatori se vor inghesui si vor ridica si ei ramuri de finic si vor spune: Binecuvantat sa fie cel ce vine in numele Domnului. O sa-i gasim pe acesti oameni cat va fi pamantul.

Mai greu este insa sa gasesti ucenici. Ucenicii nu-i gasesti usor. Gasesti multimi de oameni care merg spre biserica, gasesti multimi de oameni care au nevoie de ajutor. Gasesti multimi de oameni care au nevoie de vindecare. Dar, vei gasi foarte greu ucenici care sa mearga pe drumul lepadarii de sine si sa implineasca chemarea Domnului Isus Hristos care a spus: Luati-va crucea in fiecare zi veniti dupa Mine. Cand Domnul Isus Hristos s-a uitat la Petru si la ucenici a pus o intrebare: Cine zic oamenii ca sunt? Si atunci, inspirat de Dumnezeu, Petru a raspuns: Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Domnul Isus Hristos s-a uitat la el si a spus: Ferice de tine Petru ca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta.

Dupa care are loc o alta intamplare care are in prim plan tot pe Petru atunci cand dupa aceasta descoperire, facuta de Duhul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos a spus urmatoarele lucruri: Am sa fiu dat pe mana preotilor si am sa fiu rastignit. Si am sa patimesc mult din partea lor. Si apoi cand a auzit lucrul acesta Petr, care spusese prin Duhul aceasta descoperire, a zis: Sa te fereasca Dumnezeu de una ca asta.

Da, spune-le oamenilor de bunatatea lui Hristos. Te vor imbratisa. Da, spune-le oamenilor de faptul ca Hristos le da paine. Vor merge dupa tine. Spune-le oamenilor despre faptul ca Dumnezeu vindeca si vor veni cu zecile si sutele. Spune-le oamenilor ca trebuie sa patimesti pentru Hristos si va fi biserica goala. Spune-le oamenilor ca de fapt calea crucii este calea spre biruinta. Hristos vorbeste despre o pierdere si vorbeste despre un castig. Daca vreti sa va castigati viata, vrea sa spuna Isus Hristos, si daca vreti sa aveti o viata de castig, daca vreti sa aveti o viata de biruinta, pierdetiv-o. Dar acesta nu-i mesaj pe care lumea poate sa-l inteleaga si nu-i mesaj pe care vizitatorii sa-l placa. Si nu-i mesaj pentru aceia care vin si trec. Nu-i mesaj pentru aceia care cauta din cand in cand ceva. Ci este un mesaj pentru aceia care zi de zi il iubesc pe El.

Nu-l caut pentru paine. Nu-l caut pentru un folos imediat. Il caut pentru ce este El. Da, imi este draga vesnicia si doresc sa merg acasa la Dumnezeu cu sfintii. Dar mai presus de spaima de-a fi in iad, e spaima ca as putea trai o zi fara sa-L iubesc pe El. Este un mesaj atat de greu pentru lumea aceasta care cauta confort si papuci moi. Este atat de greu pentru lumea aceasta in care ti se pretinde sa faci totul. Si dupa ce ai facut totul pentru cei de langa tine, abia daca capeti atentie din partea lor. Iubitii Domnului, crestinismul este o cale si pe calea aceasta se umbla. Crestinismul are o tinta si tinta este Hristos. Biblia spune in aceasta dupa amiaza ca Domnul Isus Hristos, in momentul in care a auzit cuvantul spus de Petru- ‘sa te fereasca Dumnezeu sa faci una ca asta’- Ne esti drag cand inmultesti painea. E magnific cand Tu calci pe ape. Ai vazut cati oameni au venit cand l-ai inviat pe Lazar? Dar cati vor ramane cand va fi batut in maini si in picioare? Cati vor ramane cand va fi rastignit? Cati vor ramane cand va fi batut, scuipat, dispretuit, lovit cu trestia in cap? Cati vor ramane?

Sunt zile extraordinare. Usile sunt deschise. Marire lui Dumnezeu! Sunt zile in care cuvantul lui Dumnezeu este liber. Dar ma intreb, ma intreb, ma intreb: cati dintre noi de aici am primit chemarea uceniciei? El nu le-a spus lucrul acsta vizitatorilor. El nu a spus lucrul acesta bolnavilor care  au fost vindecati. El nu a spus lucrul acesta multimii pe care a hranit-o. Le-a spus lucrul acesta celora care au dorit sa umble dupa El zi de zi. Nu e o chemare facuta celor care vin si pleaca, celor care au venit si au fost binecuvantati, ci acelora care au spus: Nu mai vreau sa traiesc fara Tine nici o zi si vreau ca in fiecare zi sa fiu al Tau. Aleluia! ‘

Atunci le-a zis ucenicilor…’ Si raspunsul Domnului Isus Hristos si porunca Domnului Isus Hristos nu este altceva decat modul de-ai spune lui Petru: Petru, nu aceasta este caleape care Hristos a ales-o. Lumea aceasta, iubitii Domnului, intotdeauna iti va acorda valoare dupa succesul pe care-l ai. Ai parcat o masina buna in fata bisericii, se vor uita la tine cu respect pe fata (si stiu ei cu ce pe spate). Lumea aceasta intotdeauna acorda valoare si pretuire dupa succesul pe care-l ai, dupa serviciul pe care-l ai, dupa statutul social pe care-l ai, dupa casa pe care o ai, dupa numele pamantesc pe care-l ai. Dar Hristos niciodata nu va acorda valoare unui om dupa succesul pe care-l are, ci dupa sacrificiul pe care-l face. La Hristos nu conteaza succesul, la Hristos conteaza sacrificiul. Si vreau sa va spun astazi ceva. Sunt multi oameni care poate privesc spre tine si poate te judeca pentru succesul pe care-l ai, dar Dumnezeu din ceruri te masoara dupa sacrificiul pe care tu l-ai facut. (notite din primele 7 minute)

(11:00) El spune sa ne luam crucea. Dar daca crucea e o boala, eu pot sa o iau in fiecare zi? Nu, nu pot, ca o am. Dar daca crucea e o nefericire pamanteasca, o iau in fiecare zi? Nu o iau, ca o am. Inseamna ca e vorba despre altceva. Oamenii cand vorbesc despre cruce, despre luarea crucii, se gandesc la ceva, un eveniment din viata: o casnicie nefericita. Nu-ti spun ca nu poate fi o cruce. Dar daca e vorba sa o iei, ori tu de fapt ai ramas in ea de ceva vreme. O boala inseamna ca ramai in ea de ceva vreme. Nu poti sa spui ca o iei. ‘Luati-va crucea in fiecare zi si urmati-Ma, spune Isus. Inseamna ca luare crucii este voluntara. Inseamna ca luarea crucii este un act pe care eu il fac in mod voluntar. Sunteti de acord cu mine? E drept ce spun eu? Inseamna ca „ia crucea” e mai mult decat o intamplare de viata. E mai mult decat o nefericire pamanteasca. Inseamna ca „ia crucea” inseamna ceva mai mult pentru ca Biblia imi spune: Ia crucea in fiecare zi”. Pot sa merg putin mai departe cu dvs.?

Vreau sa va intreb in aceasta zi: Suntem noi mai slabi daca, in fata tuturor celor care sunt aici poate prieteni, le marturisim cu smerenie ca au fost zile cand am vrut sa renuntam la tot? Ca au fost zile cand poate am zis: De nu m-as mai fi trezit, nici ca imi parea rau. Ca au fost zile cand ai zis: E prea greu ce-mi cere Dumnezeu si e prea greu ce se intampla si mi se pare ca lupta aceasta este mult prea dificila. Au fost zile cand ai spus in sufletul tau ca esti gata sa renunti? Cati dintre dvs. sunt oameni  care merg pe calea credintei de ceva vreme? Acesti oameni pe care eu i-am intrebat, as vrea sa va intreb sincer: Ati avut vreodata gandul sa renuntati pentru ca e prea greu?

Hristos spune: „Luati-va crucea in fiecare zi si urmati-Ma.” Cu alte cuvinte, in fiecare zi trebuie sa faci o declaratie lui Dumnezeu. In fiecare zi trebuie sa te ridici din pat cu aceasta dorinta de a ramane si de a fi pocait si de a-L iubi pe Dumnezeu in pofida tuturor lucrurilor care sunt. Si vreau sa va spun un lucru. Viata nu e pe saptamani. Viata nu e pe luni. Viata nu e nici pe ani pentru ca nu stii daca-i ai. Viata este pe zile. Viata inseamna in primul rand o zi. Dumnezeu astazi s-a indurat din nou si-a inoit indurarea. Dumnezeu din nou a lasat astazi o zi. „Astazi,” Dumnezeu spune, „fiindca Eu mi-am inoit indurarea, fiindca Eu am facut o zi nou nouta pentru tine si tu trebuie sa accepti in ziua aceasta  sa-ti iei din nou crucea, sa ramai pocait intr-o lume spurcata. Sa fii un om integru intr-o lume in care se pleaca si sa mergi dupa Isus Hristos.” Aleluia!

Nu e vorba, iubitii Domnului, despre un eveniment pentru ca sunt zeci de evenimente intr-o zi care te pot prabusi. Sunt zeci de intamplari intro- zi care se pot produce. Este vorba despre faptul ca Dumnezeu spune in felul urmator. Tu trebuie sa ramai credincios lui Dumnezeu si mentalitatea, atitudinea, convingerea interioara, modul tau de a gandi lucrurile sa fie acesta: Vreau si astazi sa-L urmez pe Domnul Isus. Marire lui Isus.

Si atunci, ce este aceasta cruce pana la urma? Nu este zi, iubitii Domnului, sa nu am sentimentul ca inaintez din ce in ce mai greu spre finish. Daca eu va spun acuma ca mie mi se pare ca lumea a inebunit literalmente, gasesc in aceasta seara pe cineva care sa spuna: Asa este? Duceti-va in cele mai civilizate state – cineva mi-a trimis o poza, e acuma o noua moda, iti cumperi un carut scump sa-ti plimbi catelul in el. Ati auzit de lucrul asta? Pe zi ce trece, lumea aceasta mi se pare din ce in ce mai grabita sa adune, sa calce in picioare. Mi se pare ca este o lume in care de peste tot… astazi, ma uit cu groaza la faptul ca copii de 10, 12 ani au in mana un telefon si la un click distanta este pierzarea vieti lor. Lumea aceasta atat de tare s-a inveninat si lumea aceasta atat de tare s-a inrait peste masura si lumea asta eu cred ca sta pe un butoi de pulbere si lipseste doar o scanteie. Si cu fiecare zi care trece mi se pare din ce in ce mai greu sa merg pe calea crucii Domnului Hristos pentru ca in ceea ce ma priveste pe mine, iubitii Domnului, lumea aceasta nu are numai o impotrivire. Lumea aceasta penduleaza intre doua extreme. Pe unii vrea sa-i seduca si pe unii vrea sa-i doboare. Vrea sa-i seduca pe aceia care sunt naivi si slabi de ingeri, pe aceia care nu sunt ancorati suficient in credinta. Si vrea sa-i doboare pe aceia care doresc sa fie stejari ai lui Hristos.

Lumea aceasta, pe cine nu poate sa seduca, vrea sa doboare si vrea sa franga. Lumea aceasta penduleaza intre doua extreme si noi suntem astazi asaltati pe o parte de ispite necontenite , iar pe de alta parte, lumea aceasta intinde curse si capcane deosebit de grele. M-am uitat numai saptamana aceasta- toata presa din Statele Unite vuieste despre conferintele facute aici in Romania de Kim Davis, aceasta credincioasa care a venit in Romania sa vorbeasca despre libertate de credinta si constiinta. Mass media romaneasca a vuit. Statele Unite vuiesc si toti dezavuiaza faptul ca femeia aceasta a venit sa faca conferinte in care ea vorbeste despre dreptul unui om de-a putea sa se inchine lui Dumnezeu potrivit constiintei sale. In Statele Unite o cofetarie cu propietari crestini a refuzat sa faca un tort pentru un cuplu de homosexuali si au primit o amenda de $100.000 si se judeca acum la Curtea de Apel. O florarie in care patronii sunt crestini au refuzat sa dea flori tot unui cuplu de homosexuali si din nou li s-a aplicat o amenda de $100.00 si se judeca.  A inebunit literalment lumea si simt ca cercul acesta se strange. Latul se strange din ce in ce mai puternicsi in aceste zile Hristos nu se ridica sa te mangaie pe crestet. Hristos nu se ridica sa faca filosofie. Ci te intreaba: Vrei sa iei crucea si sa mergi dupa Mine?

Fie sedus, fie daramat. Una din doua este ceea ce lumea aceasta va incerca mereu sa faca. Si atunci, ce-i crucea? E hotararea mea de a nu ma lasa sedus  si de-a nu ma lasa doborat. Tot ce reprezinta lumea aceasta … si as vrea sa va spun- ambitii, dorinte desarte, inaltare de sine, slava omeneasca, placeri vinovate, patimi, violenta, nebunie, sete de bani, sete de putere, lacomie, toate lucrurile acestea care vin permanent impotriva celui care vrea sa urmeze calea crucii  reprezinta de fapt lupta noastra de fiecare zi. Exista pe de-o parte slava lui Dumnezeu si exista pe de-o parte slava lumii acesteia. Calea crucii Domnului Isus Hristos inseamna urmatorul lucru. Sa dai la o parte slava desarta si sa lasi sa straluceasca  slava lui Dumnezeu. Si atunci, crucea reprezinta tot ce inseamna lumea aceasta impotriva ta si urmarea crucii inseamna tot ce reprezinti tu inaintea lui Dumnezeu. Domnul sa ne ajute.

Mai intai de toate, crucea reprezenta supliciu si instrumentul  de tortura roman. Era cea mai groaznica executie din vremea Domnului Isus Hristos si Domnului Isus Hristos i s-a pus crucea in spate. Si Domnul Isus Hristos a acceptat crucea in spate si si-a luat crucea in spate Domnul Isus Hristos. Marire Lui in veci! Lumea aceasta, in momentul in care a pus crucea pe umerii cuiva, a dorit sa Il injoseasca si sa Il arate ca fiind un condamnat. In momentul in care sistemul roman a conceput acest drum in care condamnatul isi purta crucea in spate, nu era nimic altceva decat o tendinta si o incercare continua de dezumanizare. Era o tendinta de-a pune intr-un mod absolut la pamant pe omul care-si purta crucea. Era ca si cum ar spune: Nu mai face parte din societate. Nu mai este om. El este un condamnat. El este un gunoi. Este cineva care nu mai merita sa traiasca.

Si crucea totdeauna are doua parti.Prima parte este cand:

Lumea aceasta iti pune crucea aceasta in spate.

Si Hristos n-a zis: N-o port. Nu ai unde sa evadezi. Nu poti sa te duci in varf de munte. Nu poti sa te izolezi. Nu e nici o cale crestineasca sa pui un clopot deasupra capului tau. Biblia nu spune ca noi sa ne ferim, noi sa ne izolam. Nu spune sa facem biserici cu ziduri groase si cu lacate la usa. Biblia spune ca trebuie sa acceptam sa traim in lumea asta nebuna, dar ca niste intelepti.

Nu poti sa eviti ce este lumea asta, treci prin mijlocul ei. O vezi. N-ai cum sa spui: Refuz sa traiesc, Doamne, ia-ma acasa si du-ma direct la Tine. Nu poti. Trebuie sa treci mai intai testul acesta, trebuie sa treci prin lumea aceasta. Si vrei, nu vrei, lumea va incerca mereu sa te dezumanizeze, sa te reduca la un numar matricol. Stiti dvs. tendinta comunismului care a fost. Blocuri cenusii peste tot. Blocuri cu patru etaje. Toti copiii cu numar matricol. In armata, tunsi toti zero. Nimeni sa n-aiba decat uniforme scolare. De ce? Sa ne uniformizeze, sa ne reduca la o masa nedefinita. Lumea aceasta va incerca in fiecare zi sa fure din tine ceea ce este de mai de pret: Sufletul pe care ti l-a dat Dumnezeu. Sa stiti un lucru, dragii mei, am vazut o multime de crestini care fug si cred in felul urmator: Daca noi ne retragem, fugim de lumea aceasta, noi atunci vom fi bine. Unde sa fugi? Da de ce sa fugi? Hristos n-a zis sa fugi. Hristos a zis: Ia crucea si vino dupa Mine. Prima parte a crucii este cand ti se pune pe spate. Si o duci.

Si acum, ascultati. Hristos a cazut sau nu sub cruce? Cel putin, n-a putut sa o duca. Cuvantul ‘a cazut sub cruce’ nu-l gasesc. Dar, la un moment dat, n-a putut sa o duca.  Si eu va intreb pe dvs.: Tu vei cadea? Daca Hristos a cazut sub greul crucii, tu o vei putea duce? Eu spun astazi ca nu o vei putea duce. Niciunul dintre noi nu va putea sa duca crucea asta, ci vom avea caderi sub cruci. Si multi oameni care cad sub greul crucii  pentru ca au o lupta nebuna cu lumea aceasta, care este insetata de sangele crestinilor, renunta sa mai lupte. Sunt dezamagiti. Sunt culcati la pamant si spun: Imi pare rau, eu n-am stiut ca asa stau lucrurile. Eu nu mai pot sa fiu pocait. Eu L-am dezamagit pe Dumnezeu. Eu nu mai am nici o tarie. Eu nu mai am dorinta sa vin la biserica. Eu sunt un om cazut. Eu sunt un om pierdut. Hristos n-a spus lucrul acesta cand a cazut sub cruce si nimeni care este aici in aceasta seara sa n-aiba vreo impresie ca eu sau tu sau altul  n-a cazut sub greul crucii. Am cazut de nenumarate ori. Si a cazut si El. Si daca a cazut El, vei cadea si tu. Dar iti spun un lucru, caderea nu inseamna pacat voluntar. Nu inseamna sa te balacesti intr-o mentalitate de om care a cazut. Ci inseamna ca in lupta aceasta apriga cu lumea uneori nu vei mai putea si uneori poate ca vei cadea pentru ca este prea greu ceea ce ti se cere.

Dar, de ce se intampla sa cadem sub greul crucii? Pentru ca ei sunt multi. Tare multi. Si noi suntem turma mica. Pentru ca ei au puterea. Pamantul acesta are putere. Mass media are putere, bogatiile au putere. Autoritatea statala are putere. Noi suntem o turma mica. Dar vreau sa va spun un lucru. Cand tu cazi, cand cazi doborat sub greul crucii, se intampla ceva. Asta nu inseamna sa te balacesti voluntar in pacat. Ci inseamna ca in inclestarea asta teribila cand vrei sa fii pocait, poti sa ajungi la un moment dat cand sacrificiul sa fie prea mare. Spui: E prea mare sacrificiu. Si atunci poate ca tu aluneci, poate tu cazi sub greul crucii. In momentul acela, spune Biblia, ca a venit un om pe nume Simon din Cirene. Si acest om s-a bagat sub crucea Domnului Isus Hristos, a ridicat-o si a dus-o. Simone, de cand Il cunosti tu pe Hristos? De niciodata. Ce legatura ai Tu cu El? Nici una. Ce ruda iti este? Nici una. Dar ce astepti sa castigi de pe urma Lui ridicandu-L? Nimic. Cum arata Hristos in acele momente? Plin de putere? Stralucitor ca persoana? Cu sangele siroind, cazut sub greul crucii si aratat cu degetul de toti. N-ai fi vrut asocierea cu El. N-aveai ce sa castigi dupa urma Lui. Cand eu cad- nu pentru ca vreau sa alunec voluntarin noroi- ci pentru ca inclestarea este prea mare, am parte de cea mai curata si mai frumoasa dragoste care a existat vreodata. Atunci Duhul lui Dumnezeu vine si ma ajuta sa ma ridic. Atunci Dumnezeu imi trimite un Simon si ma ajuta sa ma ridic si niciodata nu voi experimenta o iubire mai curata  ca atunci cand n-am ce da, cand nimeni privind spre mine n-are ce castiga, dar oamenii aceia stau langa mine trimisi de Dumnezeu si daca nu este nici un om, este insasi Hristos care vine si te ridica. Si cand te ridica, tu n-ai nimic ce da. Tu nu esti pe castig, tu esti pe minus. Tu nu arati bine. Tu nu arati stralucitor. Dar Hristos te iubeste si te ridica tocmai pentru ca sa iti arate cea mai frumoasa si cea mai curata dragoste. Aleluia.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca eu nu stiu pentru ce sunt iubit. Habar n-am. Am aflat de-a lungul vietii mele ca sunt iubit pentru lucruri pe care eu nu le valorizez si cat am reprezentat ceva, cineva s-a asociat si m-a cautat si a facut tot felul de lucruri. Si cand n-am mai reprezentat nimic pentru oameni, eu am gasit ca in Hristos am totul. Si am avut parte de cea mai frumoasa, mai curata si mai pura dragoste pentru ca eram un om care n-aveam ce sa dau. Eram un om care eram pe minus. Eram un om care eram departe. Eram absolut neeligibil, fara succes. Eram cazut. Si atunci Hristos a venit si m-a ridicat si atunci am spus: Ma iubesti cu adevarat. Atunci am experimentat cu adevarat iubirea pentru ca n-aveam ce sa dau. Nu eram glorios in nimic. Eram vaisamar de mine. Aleluia. Slavit sa fie Dumnezeu.

Simon, Simon, Simon, asta te vrea Dumnezeu. Nu ma sprijinii atunci cand asocierea cu mine inseamna ceva pentru tine. Crestin inseamna sa ma ridici cand asocierea cu mine inseamna pierdere pentru tine, ca oricum eu sunt cazut- inca odata subliniez: cazut sub cruce nu inseamna in mocirla pacatului, ci inseamna sacrificiu impins la limite. Inseamna ziua cand spui: Doamne, atat de greu mi se pare. Parca e zid toata viata de colo pana colo si nu gasesc nici o usa pentru ca vei fi incoltit in felurite moduri. Ascultati-ma. Sunt oameni care nu pot respira din pricina bolii. Sunt oameni care zac in cancer si li se pare foarte greu. Si lumea aceasta e construita in asa fel incat spitalul le mai aduce inca o boala si inca o rusine. Sunt oameni care au ajuns in culmea disperarii. Sunt oameni care nu mai stiu ce sa faca pe pamantul acesta. Sunt oameni care sunt incoltiti in felurite chipuri. Sunt oameni saraci, n-au ce pune pe masa. Si stiti de ce? Pentru ca nu vor sa minta, nu vor sa insele. Vor sa traiasca cinstit si sunt incoltiti in fel si chip. Si ajungi la un moment dat cand spui: „Doamne, nu mai pot,” si cazi. Si atunci vine Dumnezeu din cer si iti arata ce inseamna iubirea curata. Marire lui Isus. Iti multumesc Tata Sfant din ceruri, Te binecuvantez pe Tine pentru ca esti un Dumnezeu bun.

Stiti care este frumusetea lui Simon din Cirene? Nici nu-l cunosc. Si poate este aici si il voi cunoaste in ziua aceea cand ma va ridica. Pe atatia oameni nu i-am cunoscut, dar am crezut ca-i cunosc. Nu i-am cunoscut. Oameni care au zis: Chiar daca toti te vor parasi, eu nu o voi face. Si… sabia e aici. Si Hristos a zis: Baga-ti sabia inapoi. Pentru ca nu cu otel omenesc Hristos va fi aparat. Ce frumos  este zin iua in care ai descoperit un Simon pe care nu-l cunosteai si s-a ridicat langa tine, a purtat crucea in tacere stiind ca n-are nimic de castigat, dar are mult de pierdut. Frumoasa este iubirea din Dumnezeu.

Si acum, va spun un lucru. Mergi si accepti aceasta cruce ca n-ai incotro. Te-ai nascut din carne si sange. Esti pe pamantul acesta. Vrei, nu vrei cand te-ai intors la Dumnezeu, tu crucea asta o sa o porti. Adica, va trebui sa accepti sa o porti. Nu izolare, ca ati vazut ca sunt oameni care pur si simplu vor sa se izoleze. Sunt oameni care vor sa faca din biserica o fortareata , dincolo de care sa nu mai aba de-a face cu nimic. Si vor sa traiasca daca pot in felul (acesta). Nu vei  putea. Va trebui sa accepti ca lumea aceasta  e aici. Traiesti in mijlocul ei. Trebuie sa accepti ca vei cadea. Ce standarde de neprihanire isi pun crestinii in fata. Sus, sus, sus de tot. Si de acolo cand cad se sparg cu totul. De aceea, in aceasta seara, sa accepti ca vei cadea  sub greul crucii pentru ca lumea aceasta are colti puternici. Dar sa accepti un lucru. Ca atunci vei trai cea mai frumoasa iubire din viata ta- Iubirea dezinteresata. Iubirea unui Dumnezeu care va spune: Cand esti pe pierdere si pe minus, Eu sunt bogatia ta. Si daca gasesti si un frate… nu trebuie sa porti neaparat numele de Simon, dar fa lucrarea lui Simon. Daca vei gasi o sora sa fac lucrul acesta, ce bine va fi. Iti multumesc, Doamne.

Acuma, urmeaza partea a doua pe care vreau sa v-o spun:

Hristos nu a evitat lumea.

Hristos n-a evitat interactiunile. Hristos n-a evitat sa stea fata in fata cu preotii. Hristos n-a evitat drumul si n-a evitat nimic din ce a insemnat lumea aceasta. Tu, crestin, nu vei putea sa eviti. Da, putem face credinte crestine cu copiii tai cand vor fi mari tot in lume vor ajunge. Putem face  facultati crestine cu copiii cand vor ajunge adulti, tot in lume vor ajunge. Puteti sa faceti ce vreti voi. Puteti sa luam si haine crestine, tot cu hainele alea se vor imbraca pana la urma pentru ca n-ai cum sa scapi de lumea aceasta. Si Hristos a spus: Nu-i chip s-o eviti si nu poti s-o eviti. Si daca lumea aceasta iti pune crucea in spate, trebuie sa accepti sa mergi.  Dar acuma se intampla ceva, partea a doua a crucii.

Mai intai de toate, mi-au pus ei crucea. Si partea a doua este cand nu port eu crucea, ci crucea ma poarta pe mine. In prima faza, crucea a fost pe umeri sau a fost pe spate. In a doua parte, crucea l-a purtat pe Domnul Isus Hristos pentru ca a fost rastignit pe ea. Crucea a fost purtata ca mai apoi  crucea sa te poarte pe tine. Hristos a luat instrumentul de tortura, a luat aceasta ofensiva a lumii si a transformat acest instrument de dezumanizare  in cel mai inalt deziderat al trairii crestine. Prin ce? Prin rastignire. Ce vrea lumea? Lumea vrea sa te faca sa nu mai porti crucea Domnului Isus Hristos. Lumea vrea sa te faca sa nu mai ai nici o dorinta sa-L urmezi pe Domnul Isus Hristos. Dar cand tu accepti drumul crucii si ajungi la locul rastignirii si in a doua parte te lasi rastignit, in momentul acela ei nu mai pot sa te biruie pentru ca tu i-ai biruit pe ei. Intotdeauna, calea crucii  inseamna prima parte in care sa accepti si a doua in care sa te lasi rastignit pentru ca prin rastignire capeti biruinta. Aleluia, slavit sa fie Dumnezeu! Capatam biruinta prin rastignire.(34:00)

La minutul 35 pastorul Florin Ianovici prezinta un filmulet din Ucraina: am stat cateva ceasuri in Ucraina, daca as spune, in casa unei surori, ar insemna ca spun un neadevar, ca aia nu poate sa fie casa. Nici magazie de lemne nu am putea sa o avem in Romania. Sora aceasta, pe nume Stela, are 97 de ani. Cand am parcat cu masinile in jurul ei, deja era la fereastra. A scos pasa pe usa si ne-a intrebat sim[lu: Ati venit? Nu ne cunostea, cel putin pe mine nu ma cunostea. Am intrat in casa si am stat cu dansa fascinat. In viata mea n-am vazut pe nimeni asemenea acestei surori. A prins foamete, a prins prigoana. Are in casa, traieste doar asa din ceea ce-i da Domnul Dumnezeu. Mi-a cantat trei cantari. Mi-a recitat Psalmul 91 in intregime si apoi mi-a spus ea ceva despre cum vede ea calea crucii, cum vede ea pocainta si crestinismul. Urmeaza un filmulet de 4-5 minute cu sora Stela.

Urmeaza filmuletul de la minutul 35- 42.

Daca ajungi la rastignire, un lucru se va intampla. Hristos a fost dezbracat.

Florin Ianovici – Crucea, calea spre biruință | BISERICA RENOVATIO

Florin Ianovici – O comoara de pret care nu poate fi luata niciodata

PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

ianovici (via ciresarii)

Faptele Apostolilor  9:36-42

Frumusetea Dumnezeului nostru este ca intotdeauna ne da ceva care nu depinde nici de locul si nici de timpul in care stai. Ci depinde de modul in care traiesti. Ce ne da noua Dumnezeu, nu depinde de 2012, sau de faptul ca ai 40 sau 50 de ani. Depinde de daruitor, de mana Domnului care se deschide. O sa vorbesc in seara aceasta de cel mai frumos dar care ni l-a lasat Dumnezeu noua si o sa vorbesc de cea mai mare comoara care Hristos a lasat-o in noi si noi nu o bagam in seama de multe ori.

Emil Bartos (4) Disponibilitatea Inaintea Confortului – la Conferinta Prioritati

emil-bartosMesajul (1) Vineri –  Decizii in tinerete. Mesaj pentru generatia tanara. Text: Luca 12, despre bogatul care i-a rodit tarina si n-a stiut ce sa faca cu surplusul care i-a dat Dumnezeu. Hristos vorbeste acolo ca scopul vietii este sa te imbogatesti fata de Dumnezeu. De aceea, cand Dumnezeu te judeca, pune in balanta: Ce e prioritar pentru tine? Sufletul sau lucrurile? Ce te domina? De ce depinzi? Daca depinzi tot mai mult de lucruri, indiferent ca acestea sunt posesiuni materiale sau ideologie, sau cum spuneam – duhul acesta al tehnologiei, orice ar fi. Daca de acestea depinde viata ta ai o problema. Dumnezeu cand face bilantul vietii tale, vede cine a fost numarul 1 in viata ta. A fost El? Ce ai facut pentru sufletul tau care ramane? Prioritatea numarul 1 este sa fie sufletul inaintea lucrurilor. De aceea trebuie sa iti regandesti viata, sa vezi de ce depinzi. Da-i semnalul in afara ca tu depinzi de lucruri sau depinzi totdeauna de Dumnezeul tau? VEZI Mesajul #1 aici – Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Mesajul (2) SambataImportantul inaintea urgentului –  VIDEO pentru ACEST MESAJ nu este public, sau nu exista. Mesajul a fost pentru familisti si doritori de a deveni familisti. Textul: Luca 10, Intalnirea Domnului Isus cu Marta si Maria in casa lor, plus ucenicii care erau acolo. Un principiu, o prioritate mai subtila, care are de a face cu atitudinea fata de stresul, presiunea aceasta a urgentelor. Sa faci deosebirea intre ce trebuie facut acum, urgent si ceea ce nu ai voie niciodata sa nu faci: Importantul. Sa faci o lista de important si urgent. S-ar putea sa te sperii ca afli ca tu traiesti pe baza urgentelor si ai uitat cele mai importante lucruri. Va amintiti, ca Domnul nostru in Matei 23, vorbeste, e adevarat, fariseilor, religiosilor din vremea respectiva si le spune la un moment dat, „Vai de voi, ca atunci cand dati zeciuiala, va ganditi sa dati zeciuiala din marar si uitati nefacute cele mai insemnate, adica cele mai importante lucruri din lege. Dreptatea, mila si credinciosia.”  Acesta-i contrastul la unii religiosi. Ei se opresc la chestiuni secundare, la urgente: „Hai, trebuie facut. Din datorie facem si asta si asta.” Dar, Hristos vrea sa faci din dragote, pentru ca-L iubesti. La fel in relatiile dintre noi. Oare te conduc urgentele? Sa faci toate, sa faci datoria? Sau sti sa te opresti si sa te uiti la ce este mai important? De exemplu la relatii. Relatiile sunt peste urgenta. Nu-i asa? Vei sacrifica o relatie cu sotia, dar cu sotul tau, cu copii tai de dragul unor urgente? Poate te ascunzi dupa urgente si distrugi relatii. Trebuie sa faci ordine in viata ta. Din nou, fa lista asta despre ce e important si ce este urgent. Importante sunt relatiile cu Domnul tau, cu ai tai. Si asa, ne avem pentru putina vreme aici pe pamant. VIDEO pt. ACEST MESAJ nu exista. Daca da cineva de el, va rog sa ma anuntati.

Mesajul (3) Duminica dimineata Relatia inaintea reputatiei Text: Luca 19, Relatia inaintea reputatiei se bazeaza pe intalnirea aceasta cu Zacheu. Este o alta lectie pe care Domnul vrea sa o dea ucenicilor Lui. In contextul evnagheliei dupa Luca, sa stiti ca acest pasaj apartine unor texte, paragrafe care se adreseaza celor respinsi, sau celor care nu sunt acceptati de societate. Vamesii, de exemplu. Zacheu, nu numai ca era vames, era mai marele vamesilor. Zacheu facea parte din aceasta categorie. N-avea de loc o buna primire in randul evereilor, mai ales. Deci este vorba de un om marginalizat in ochii ai celorlalti semeni. Nici nu era privit un evreu autentic, cel care se vindea romanilor. Apropo, numele Zacheu inseamna ‘cel drept’. Aici este vorba despre convertire, in final. Pentru ca Isus Hristos intra in casa unui vames si-i aduce manturiea. In contextul alegerilor in tara noastra, e ca si cum te-ai gandi la convertirea unui politician. Vedeti, noi nu credem ca o categorie de oameni au nevoie de Dumnezeu, (ba chiar) credem ca nici nu au nevoie sa fie mantuiti. Cum era in vremea aceea evreii, s-au gandit, „Poate un vames sa fie mantuit?” E ca si cum astazi te-ai gandi, politicienii astia, pe toate afisele au nevoie de mantuire. Te-ai rugat vreodata pentru ei? Te gandesti doar, „Ce a promis si ce a tinut?” … la caracter, sau ce bogatie are. Te gandesti in toate sensurile, dar, Hristos spune, „Ganditi-va altfel, uitati-va altfel la ei. Acesti oameni sunt oameni cu suflet si au nevoie si ei de manturiea lui Isus Hristos.” Vezi mesajul #3 aici – Emil Bartos – Relatia Inaintea Reputatiei

Mesajul (4) Mesajul actual – incepe cu o cantare.

Cum trebuie sa fie cantarile in bisericile noastre? Sa fie (1) doctrinare, sanatoase in invatatura (2) orice cantare trebuie sa fie creativa, sa aduca ceva specific si peste toate as zice (3) sa fie evlavioasa. Cantarile evlavioase zidesc. La minutul 3:15 fratele Emil Bartos canta o cantare compusa cu 25 de ani in urma, care nu a cantat-o niciodata in biserica pana acuma.

Predica incepe la minutul 7:45. Text: Luca 18:18-30 Intalnirea Domnului Isus cu un tanar bogat .

Disponibilitatea inaintea confortului

Domnul nostru ii spune acestui barbat, in puterea varstei, ca ii lipseste un singur lucru. Care e acela? Ce ar spune Hristos daca astazi ti-ar cerceta inima si ti-ar zice, „Iti lipseste un singur lucru?” Crezi ca poti anticipa care ar fi acel lucru? Astazi vom vedea ca pentru acest tanar bogat, lucrul acela era disponibilitatea. Acea daruire, urmarea lui Hristos, lepadare, frangere cand El te cheama.

Despre ce vorbeste acest text? Am putea spune ca textul vorbeste despre a fi ascultator de legea Domnului, cum a facut acest om. Dar nu domina aceasta. Ca textul acesta vorbeste despre cum sa cauti viata vesnica.  Atinge si problema aceasta. Dar miezul  intregii naratiuni sta altundeva. Ce l-a intristat pe acest om? Totul a decurs bine. Parca il vad, asa sigur pe sine, implinea legea…. Cand Hristos i-a spus, nu sa vanda neaparat, nu sa dea la altii, ci sa-L urmeze pe El. Textul acesta vorbeste despre urmarea lui Hristos. Despre ceea ce Dumnezeu iti cere si asteapta de la tine.

Acest text vorbeste foarte mult oamenilor religiosi, ca noi. Ca si acest barbat tanar, bogat, era un om religios, ca noi. Aproape ca nu putea sa-i bage de vina. Si totusi vom vedea ca in convorbirea lui Isus cu acest bogat lipseste ceva, si noi trebuie sa observam. Domnul Isus il verifica pe acest tanar la nivelul orizontal. „Ai impliit legea?” „Da.” „Care?” „Aceia cu semenii tai. Eu nu mint, n-am ucis, nu am preacurvit, n-am furat. Deci la nivel orizontal, stau bine Doamne.”

„Atunci, de ce ma intrebi ce sa faci ca sa ai viata vesnica? Inseamna ca si tu sti ca mai lipseste ceva.” Problema acestui tanar era verticalitatea, nu orizontalitatea. A-ti observat ca Isus nu-l intreaba nimic: „Cum stai cu relatia ta cu Dumnezeu?” Doar relatia pe orizontala, cu ceilalti. De ce? Pentru ca tocmai aici statea problema tanarului. Lipsa lui, lucrul care lipseste… Acest barbat tanar cauta viata vesnica, un fel de implinire. Mai degraba, cred ca el dorea sa se justifice cu faptul ca, cel putin e aproape de viata vesnica. Domnul Isus, spune in alta evanghelie, ca l-a iubit. Adica, ca i-a placut dorinta lui. Dar ii da un raspuns contrar asteptarilor lui pentru ca l-a dibuit. I-a vazut lipsa nr. 1. Problema lui statea pe verticala.

Problema lui era confortul. De ce spun aceasta? Cel putin trei lucruri le sesizam la acest tanar:

  1. Moralitatea- era un om moral. Ce inseamna moralitate? Acea capacitate morala de a distinge intre bine si rau.  si de a urmari sa implinesti binele, nu raul. Tanarul acesta, ca multi altii se lauda cu moralitatea. Multi ne laudam cu moralitatea noastra si credem ca acesta ar fi acel lucru unic care sa ne defineasca buni pentru imparatia lui Dumnezeu. Adica, sa nu faci raul, sa alegi binele. E ca si cum ar fi o protectie fermecatoare pentru noi. Totul ti se reduce la moralitate. Nu e rau sa fi moral, sa faci binele, sa urmaresti binele. Dar, Isus Hristos ii spune acestui tanar, „Nu aceasta-ti lipseste. Nu aici este esenta vietii spirituale.” Nu aceasta e prioritatea. 
  2. Religiozitatea – Un om religios, in sensul ca-si facea datoria fata de religia lui. Pazea toate poruncile din tineretea lui. Ce sa-i mai lipseasca? Ma gandesc ca el era religios mergand la sinagoga, sau daruind celor mai sarmani. Nu excela nici intr-una, nici intr-alta. Dar era acolo, era bine. Isus observa lucrul acesta si la noi. Avem o religiozitate dupa care ne ascundem. Se stie, se vede, ne-o afisam uneori. Ne place sa fim laudati la ea. Mai avea inca un lucru bun, acest tanar bogat:
  3. Bogatie – Avea buna stare, se simtea tare bine in buna starea lui. Prea bine. Si cred ca de aici Hristos a pornit acea cercetare, patrundere, sa intrebe, „Ai fi gata tu sa renunti la tot ce ai, ca sa ma urmezi pe Mine?” Vedeti, exista ceva la fiecare dintre noi, care ne-ar putea retine sa nu ne daruim complect lui Dumnezeu. Micul nostru idol. Il ascundem acolo. Ne raportam mereu la el. Ne place de el, ne laudam cu el. In cazul acestui tanar, micul lui idol era averea, buna starea lui. De aceea, Hristos il atinge, „Esti gata sa renunti la ea pentru Mine? Sa vinzi tot ce ai, sa dai la saraci?” Aici e totul, lucrul care lipsea acestui barbat tanar si bogat. Era daruirii intregii inimi lui Dumnezeu, fara nici un idol in ea.  Si ca sa dovedesti aceasta, trebuie sa devii ucenicul lui Isus Hristos.

Problema este aceasta prioritate in suflet. Ce este prioritar, acolo in tine? Retineti, vorbesc acum religiosilor, noua, care credem ca Dumnezeu e multumit cu moralitatea noastra si cu religiozitatea noastra, cu buna starea noastra. Nu neaparat bunstarea poate sa fie materiala. Uite, poate diplomele pe care e-ai adunat, renumele dupa care te ascunzi. Altceva vrea sa auda Hristos de la noi. Nu pentru ca suntem bine, morali, religiosi, ci daca suntem disponibili, pregatiti sa lasam totul pentru El. E posibil ca El sa nu ne ceara niciodata acest lucru, sa lasam absolut totul. Cand Hristos spune, :Vinde tot ce ai, da la saraci, ia-ti crucea si urmeaza-ma, iti sugereaza altceva: Inima ta e disponibila pentru asta oricand El ti-ar cere acest lucru. (24:50)

Vedeti, prioritatea lui #1, inainte de a-L intalni pe Hristos, era problema lui #1. Inca, acest tanar traia pentru el insusi. Relatia lui pe verticala nu era in ordine. Inca, sinele lui era in centrul vietii lui si Hristos a stiut asta. La supus la un mic test, „Ai fi gata sa vinzi tot si sa vi sa ma urmezi?” Si a plecat intristat. Tinea la idolul lui, tinea la comoditatea lui, la confortul acela a buna starii. Sa fi ucenicul lui Hristos, sa risti atata, pentru ce? N-a fost gata si a plecat intristat de la intalnirea cu Hristos.

Provocarea pe care o face Hristos acestui barbat tanar si bogat este valabila si pentru noi, mai ales pentru noi. N-ai avut sentimentul, chiar daca esti pe calea credintei, ca totusi iti lipseste un lucru? Care ar fi acela? Acest tanar dorea viata vesnica, dorea acea siguranta ca ceea ce facea era bine si Isus il admira pentru aceasta pentru ca nu era ca si ceilalti, indiferenti la lucrurile spirituale. Hristos ii spune, „Ceea ce faci e necesar, dar, insuficient. E preliminar, e anticipatoriu, e de asteptat, dar e insuficient. Daca vrei sa fi desavarsit, daca vrei cu adevarat sa gasesti sensul vietii, ca sa fi implinit, mai este ceva, mai este un lucru. Vinde tot ce ai, fi gata sa renunti la tot.” Poate nu ti se va cere niciodata, dar esti gata pentru asta? Fi gata sa nu mai ti nimic pentru tine, nimic care sa te impiedice sa mergi mai departe dupa Hristos. Daca vrei sa-ti strangi o comoara in cer, te asigur ca ar trebui sa nu mai ai nici o piedica pe pamant. „Apoi vino si urmeaza-ma.” (min 33)

Emil Bartos (3) Relatia Inaintea Reputatiei – la Conferinta Prioritati

emil-bartosMesajul (1) Vineri –  Decizii in tinerete. Mesaj pentru generatia tanara. Text: Luca 12, despre bogatul care i-a rodit tarina si n-a stiut ce sa faca cu surplusul care i-a dat Dumnezeu. Hristos vorbeste acolo ca scopul vietii este sa te imbogatesti fata de Dumnezeu. De aceea, cand Dumnezeu te judeca, pune in balanta: Ce e prioritar pentru tine? Sufletul sau lucrurile? Ce te domina? De ce depinzi? Daca depinzi tot mai mult de lucruri, indiferent ca acestea sunt posesiuni materiale sau ideologie, sau cum spuneam – duhul acesta al tehnologiei, orice ar fi. Daca de acestea depinde viata ta ai o problema. Dumnezeu cand face bilantul vietii tale, vede cine a fost numarul 1 in viata ta. A fost El? Ce ai facut pentru sufletul tau care ramane? Prioritatea numarul 1 este sa fie sufletul inaintea lucrurilor. De aceea trebuie sa iti regandesti viata, sa vezi de ce depinzi. Da-i semnalul in afara ca tu depinzi de lucruri sau depinzi totdeauna de Dumnezeul tau? VEZI Mesajul #1 aici – Emil Bartos – Prioritatile vietii crestine

Mesajul (2) SambataImportantul inaintea urgentului –  VIDEO pentru ACEST MESAJ nu este public, sau nu exista. Mesajul a fost pentru familisti si doritori de a deveni familisti. Textul: Luca 10, Intalnirea Domnului Isus cu Marta si Maria in casa lor, plus ucenicii care erau acolo. Un principiu, o prioritate mai subtila, care are de a face cu atitudinea fata de stresul, presiunea aceasta a urgentelor. Sa faci deosebirea intre ce trebuie facut acum, urgent si ceea ce nu ai voie niciodata sa nu faci: Importantul. Sa faci o lista de important si urgent. S-ar putea sa te sperii ca afli ca tu traiesti pe baza urgentelor si ai uitat cele mai importante lucruri. Va amintiti, ca Domnul nostru in Matei 23, vorbeste, e adevarat, fariseilor, religiosilor din vremea respectiva si le spune la un moment dat, „Vai de voi, ca atunci cand dati zeciuiala, va ganditi sa dati zeciuiala din marar si uitati nefacute cele mai insemnate, adica cele mai importante lucruri din lege. Dreptatea, mila si credinciosia.”  Acesta-i contrastul la unii religiosi. Ei se opresc la chestiuni secundare, la urgente: „Hai, trebuie facut. Din datorie facem si asta si asta.” Dar, Hristos vrea sa faci din dragote, pentru ca-L iubesti. La fel in relatiile dintre noi. Oare te conduc urgentele? Sa faci toate, sa faci datoria? Sau sti sa te opresti si sa te uiti la ce este mai important? De exemplu la relatii. Relatiile sunt peste urgenta. Nu-i asa? Vei sacrifica o relatie cu sotia, dar cu sotul tau, cu copii tai de dragul unor urgente? Poate te ascunzi dupa urgente si distrugi relatii. Trebuie sa faci ordine in viata ta. Din nou, fa lista asta despre ce e important si ce este urgent. Importante sunt relatiile cu Domnul tau, cu ai tai. Si asa, ne avem pentru putina vreme aici pe pamant. VIDEO pt. ACEST MESAJ nu exista. Daca da cineva de el, va rog sa ma anuntati.

Mesajul (3) Duminica dimineata Relatia inaintea reputatiei Text: Luca 19, Relatia inaintea reputatiei se bazeaza pe intalnirea aceasta cu Zacheu. Este o alta lectie pe care Domnul vrea sa o dea ucenicilor Lui. In contextul evnagheliei dupa Luca, sa stiti ca acest pasaj apartine unor texte, paragrafe care se adreseaza celor respinsi, sau celor care nu sunt acceptati de societate. Vamesii, de exemplu. Zacheu, nu numai ca era vames, era mai marele vamesilor. Zacheu facea parte din aceasta categorie. N-avea de loc o buna primire in randul evereilor, mai ales. Deci este vorba de un om marginalizat in ochii ai celorlalti semeni. Nici nu era privit un evreu autentic, cel care se vindea romanilor. Apropo, numele Zacheu inseamna ‘cel drept’. Aici este vorba despre convertire, in final. Pentru ca Isus Hristos intra in casa unui vames si-i aduce manturiea. In contextul alegerilor in tara noastra, e ca si cum te-ai gandi la convertirea unui politician. Vedeti, noi nu credem ca o categorie de oameni au nevoie de Dumnezeu, (ba chiar) credem ca nici nu au nevoie sa fie mantuiti. Cum era in vremea aceea evreii, s-au gandit, „Poate un vames sa fie mantuit?” E ca si cum astazi te-ai gandi, politicienii astia, pe toate afisele au nevoie de mantuire. Te-ai rugat vreodata pentru ei? Te gandesti doar, „Ce a promis si ce a tinut?” … la caracter, sau ce bogatie are. Te gandesti in toate sensurile, dar, Hristos spune, „Ganditi-va altfel, uitati-va altfel la ei. Acesti oameni sunt oameni cu suflet si au nevoie si ei de manturiea lui Isus Hristos.”

Spiritul societatii de atunci exista si astazi. Spiritul acela de reprobare, de respingere a celor care noi credem ca nu merita mantuirea. N-au cum sa ajunga vreodata la miezul mantuirii! Totul insa, in acest caz din Luca 19, totul are loc public, la vedere. Nu se ascunde nimic. Ma voi opri la un verset, care cred ca ne vorbeste noua mult astazi. Dar, intai o sa ma ocup de personajul principal, care nu este Zacheu. Personajul principal este Isus Hristos, Domnul nostru. Apoi am sa trec la Zacheu, apoi am sa trec la cartitori. Sunt trei personaje aici:

tissot-zacchaeus-in-the-sycamore-adaiting-the-passage-of-jesus-732x520

1. Isus – modelul, cauta omul pierdut

Isus este cel care cauta omul pierdut. Adica, Isus Hristos era in drum la Ierihon, o cetate insemnata in vremea aceea. Probabil ca avea un obiectiv, altul decat sa se opreasca in casa unui vames. Dar, in vremea aceea, popularitatea lui Isus crestea evident. Era un tanar rabin, curtat de politicieni. Multimea nu odata l-a dorit lider, a vrut sa-L faca imparat chiar. Intelege-ti? Aici e vorba de un pericol al popularitatii, al reputatiei. Sa fi cineva, sa ai contextul care arata: Esti cineva. Ex. – sa te uiti in zona orasului tau si sa zici: „Eu sunt pocait. Eu sunt sfant, eu sunt altfel.” Si ai tendinta aceasta, toti o avem, ca sa ne uitam de sus la ceilalti, ca si cum noi avem harul, avem mantuirea, noi suntem altfel decat ceilalti. Ai avut vreodata tendinta aceasta? Eu am avut-o. Nu odata; sa ma uit la colegii mei, la prietenii mei de sus. Adica, eu am o reputatie. Am strans ceva. Ma calific, voi nu. Mai aveti pana acolo. Vedeti, acesta e pericolul popularitatii, a reputatiei- sa te indepartezi de problemele oamenilor, sa trezesti apoi invidia celorlalti.

Isus a trecut pe aicea. Nu pentru ca a cedat popularitatii. El n-a ales sa mearga, sa-si faca lucrarea prin popularitate. Cand a fost ispitit de diavolul, citim aceasta in Luca 4, I s-a propus aceasta varianta. Diavolul l-a ispitit in gandirea Lui, evident. L-a dus pe strasina templului  (in mintea Lui, diavolul L-a ispitit) si i-a zis, „Arunca-Te acum dupa strasina si conform scripturii (diavolul stie sa citeze din Biblie) ingerii te vor prinde. Vei face un miracol. Oamenii te vor urma. Wow. Toti vor fi dupa Tine.” Ce mare ispita a fost aceasta. Isus respinge aceasta varianta a popularitatii, asa cum o respinge si pe cealalta sa transforme pietrele in paini. Dar, Isus respinge aceasta ispita pentru ca pe el il interesau oamenii.

Ceea ce gasesc la Hristos, dominant in atitudinea Lui, in vorbirea Lui este dragostea pentru oameni. El a venit, Fiul lui Dumnezeu, intrupat printre noi, plin de har si de adevar si dintre toate variantele cum sa-si faca lucrarea a ales una: Surpriza- si pentru diavolul si pentru Ioan Botezatorul chiar. Nu era sigur (Ioan): Oare acesta e Mesia? Asta e metoda? Da. El a venit sa ne slujeasca. Sa se duca la cei care au nevoie de doctor. La cei pierduti, la cei declasati. Nu e nici o surpriza, porecla lui Isus, stiti care era printre cei de sus, in cercurile inalte ale liderilor religiosi? Un rabin – prietenul vamesilor si al pacatosilor. Da, pentru ca acesta era obiectivul. Sa va citesc un pasaj din Matei 9. Ce facea Hristos, care era scopul Lui? In Matei 9:9 gasim chemarea primului vames, Matei. Spune ca Isus a vazut un vames numit Matei, la vama si i-a spus, „Vino dupa Mine.” Si acesta se scoala si merge dupa Isus. Pe cand statea Isus in casa la masa, iata ca au venit o multime de vamesi si pacatosi. Probabil colegi de-a lui Matei care au auzit ca a lasat o slujba asa de buna, ca sa mearga sa fie ucenicul unui rabin asa de tanar. Fariseii au observat totul si se adreseaza ucenicilor lui Isus: „Pentru ce mananca invatatorul vostru cu vamesii si pacatosii? Isus i-a auzit si a zis: „Nu cei sanatosi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Duceti-va si invatati ce inseamna: ‘mila voiesc, iar nu jertfa’, ca n-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti, ci pe cei pacatosi.” Slava Domnului pentru aceasta. Acesta era obiectivul lui Hristos. (19)

Adica, El iubea, investindu-se pe Sine in relatii, in ceilalti. N-a venit pentru Sine. A venit sa ne prezinte un model cum sa traim, care sa ne fie prioritatea. N-a fost El, n-a fost reputatia Lui, popularitatea, ci relatiile. Pe Hristos il interesa relatiile. Statea la masa cu cei care erau deja condamnati de catre marii religiosi ai vremii, cu acel spirit de superioritate: „Asta intra, asta nu intra in iad, sau in cer.” Acesta era planul lui Hristos. Sa se investeasca intr-un grup de ucenici. Sa-si traiasca viata inaintea lor. Sa le imprime acestor ucenici dragostea de oameni. Sa cada solzii aceia, barierele care ne opresc sa ne uitam la oameni ca la suflete care au nevoie de mantuire. Asta a facut Hristos. Ma intreb asa dar: Nu cumva ne-a disparut aceasta pasiune pentru oameni pierduti? (20:40) (Poza Liviu Olah de la http://centruldeistoriesiapologetica.files.wordpress.com)

Mantuirea mea s-a produs in 1974, cand eram de 17 ani. Eram undeva la balconul bisericii nr. 2, acum Biserica Emanuel din Oradea. Intr-o seara in care pastorul bisericii de atunci, fratele Liviu Olah, un mare evanghelist, a adresat un apel la sfarsitul unor marturii depuse de  doi tineri care au plecat la seminar si a intrebat, „Este cineva aici care vrea sa-si dedice viata lui Hristos si propovaduirii cuvantului pentru cei nemantuiti? Acest cuvant m-a cercetat adnac. M-am ridicat in picioare, eram in lacrimi, mi-am predat viata Domnului. Intr-o vineri seara oarecare, a fost momentul vietii mele. Mai tarziu, Domnul m-a cercetat sa las ingineria la o parte si sa intru in pastorala si sa fac o alta slujba.

Insa, ce s-a intamplat in perioada aceea, a fost ca datorita pastorului de atunci, fratele Liviu Olah, ni s-a imprimat tuturor o dragoste pentru misiune si evanghelizare, ceea ce este specific bisericilor evanghelice. Uitati-va la ortodoxi, la catolici, fac ei evanghelizare? Foarte rar, aproape nici nu exista terminologia aceasta in limbajul lor, in teologia lor. De aceea, ei cand ne vad pe noi ca facem evanghelizare, ca vorbim cu oamenii, ca-i chemam la mantuire, zic ca facem prozelitism. Prozelitismul este acea atitudine a incerca sa-l convertesti, sa-l schimbi pe cineva neloial. Adica, folosinf mijloace incorecte. Nu e adevarat, noi nu facem prozelitism. Noi predicam evanghelia lui Hristos. Asta se numeste evnaghelizare si este o slujba pe care Hristos  a dat-o bisericii. El a numit pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti. Asta inseamna evanghelia: Vestea buna. Sa ducem vestea buna celor nemantuiti. (23)

Acest spirit de evanghelizare mi s-a imprimat atunci in tinerete si nu m-a parasit  niciodata. Este extraordinar sa ai un model, un lider. Si asta cred ca a facut Hristos cu ucenicii. Asta a facut  un pastor ca Liviu Olah pentru mine. Aproape nu exista Duminica in care noi tinerii, generatia aceea, sa nu mergem sa predicam, ori dimineata, ori dupa masa. Luam trenul, in gara eram zeci, sute uneori. Nici nu stiam care este grupul nostru. Toti mergeau sa evanghelizeze. Si baptisti si penticostali. Acuma era o deosebire. Baptistii aveau ghitari, penticostalii acordeon si stiai de cine apartin. Dar, nu conta cum, conta ca mergi sa predici evanghelia. Stiti ca in anii aceia ’70, ’80, era o emulatie, era o lucrare cu mare entuziasm in judetul Bihor, si cred ca s-a extins in multe alte judete. Oamenii veneau la mantuire.

Am fost intr-un satuc, undeva in Bihor. Era un singur frate in varsta la 80 de ani si vreo 5 surori, tot asa in varsta. Cand au vazut ca intram 30 de tineri acolo si cantam slava Domnului, au fost absolut miscati. Ce s-a intamplat? Ei au invitat copii lor, nepotii lor, sa vina la biserica cand veneau tinerii de la Oradea. Acum este o biserica noua, construita in satul acela, cu pastor. V-am dat doar un exemplu. Asa se intampla cand ai pasiune pentru cei nemantuiti. Asta ne-a adus Hristos.

Isus este prezentat aici, si nu numai in textul acesta, ci peste tot in evanghelie, ca unul care a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut. Si vrea ca acest spirit de evanghelizare, pasiune pentru cei nemantuiti sa fie si in noi. Cand ti-ai pierdut aceasta pasiune esti un comod, traiesti in confort, in suc propriu religios, si nu se va intampla nimic, nici cu tine, nici cu cei din jur. Nu cumva este o problema la noi asta?

Calatoresc mult in anii acestia, in tara, in diaspora. Aceiasi plangere o am de la pastori, de la lideri, de la tineri: Dispare spiritul, pasiunea pentru cei nemantuiti. Ce sa facem? Modelul este aici. Este Hristos. Nu avem alt model. Dar sti cum primesti din nou aceasta pasiune? Actionand, facand ceva. Pana nu iti deschizi gura, pana nu incepi sa vorbesti despre Hristos altora, nu se va intampla nimic. E buna rugaciune. Dar, doar rugandu-te, asteptand ca Domnul sa-ti incalzeasca inima, sa mai canti o cantare care sa te trimita… Dar, totdeauna canti pentru altul. Nu-i asa? Nu se va intampla nimic daca nu faci ceva. Da, stii ce s-ar putea intampla? S-ar putea sa-ti fie atinsa reputatia, sa te simti stingher, poate sa fi batjocorit. Poate asta nu vrei sa risti?

Asta a facut Hristos, frati si surori. Si-a riscat reputatia. A primit porecle. Era evitat de liderii din vremea aceea, de parca conta, pentru ca se asocia cu vamesii si pacatosii. Pentru ca mergea sa manance cu ei, statea la masa cu ei sa povesteasca, sa vorbeasca; nu doar sa-i cheme la sinagoga. Nu, mergea acolo unde erau ei. Asta e evanghelizare. (27:35)

2. Zacheu

L-am numit ‘cel pierdut’ care cauta mantuirea. Isus este cel care ii cauta pe cei nemantuiti. Zacheu este cel care e pierdut si in cautarea mantuirii. Da, Zacheu dorea sa-L vada pe Isus. Nu stim motivele. Pot fi cateva. De exemplu:

  1. A auzit ca-n grupul lui Isus este si un vames, coleg de-al lui. Si poate inima i s-a incalzit si-a zis, „Oare nu cumva ma va chema si pe mine? Sunt un nevrednic. Dar, Isus e prietenul vamesilor si pacatosilor. Poate, poate ca se va uita si spre mine.”
  2. Sau, poate acest Zacheu avea constiinta apasata de atatea nedreptati pe care le-a facut din pricina slujbei lui. Da, n-a fost de loc iubit de popor, marginalizat de unii si de altii. se adunase mult in constiinta lui. Unii care sunt apasati in constiinta de cate pacate au facut de-a lungul tineretii lor, sau, de exemplu, in familie, cred ca nu mai au nici osansa la mantuire. Unii se judeca prea aspru pe ei insisi. Cred ca nu exista ceva, ca sangele lui Isus Hristos poate sa ierte orice pacat. Si totusi speranta exista. E acolo undeva. Poate, ca la Zacheu, am nevoie sa imi descarc cugetul.
  3. Sau poate ca Zacheu avea nevoie sa scape de povara urii din partea semenilor. Da, acest vames, suspectat mereu de colaboratiunism, marginalizat de liderii religiosi. Cum spuneam- unii nici nu il mai socoteau evreu, pentru ca se vandu-se romanilor. Sau, poate ca, pur si simplu, acest Zacheu vroia reabilitarea numelui sau in fata poporului, in fata semenilor.
  4. Sau, ma gandesc eu, toate la un loc. Poate toate au fost motive reale, pentru acest om sa Il caute pe Isus.

Acum, imaginati-va- un V.I.P. (very important person- o persoana foarte importanta) pe vremea aceea. Mai marele vamesilor, ca si cum te-ai gandi astazi – seful fiscului, seful vamilor. Cineva care in societate are o pozitie inalta. Stiti ce a facut acest personaj important din vremea aceea? S-a urcat intr-un copac, ca sa Il vada pe Isus. S-a urcat, smerindu-se. Doar ca sa-L vada pe Hristos, sa primeasca mantuirea, eliberarea.

Si cand Domnul nostru ajunge in dreptul lui Zacheu, cine sa-I fi spus de Zacheu? Nimeni, dar El cunoaste inimia noastra si numele noastre, pentru ca e Creatorul  si Mantuitorul nostru. Si cand ajunge in dreptul lui Zacheu, se opreste, isi schimba planurile- Asta face dragostea de oameni! Schimba programele noastre. Si Domnul nostru ii spune direct lui Zacheu: Zachee, da-te jos de graba. Astazi trebuie sa fiu in casa ta, sa-ti aduc mantuirea.” Si contrar asteptarilor lui Zacheu, contrar preconceptiilor multimii, contrar traditiilor evreiesti, Isus se autoinvita in casa lui Zacheu. Oh, nu asteapta invitatia, se autoinvita, „Vreau sa-ti aduc mantuirea.”

Un aspect foarte important, sa stiti. Exista oameni in jurul nostru, care adanc in sufletul lor vor mantuirea. Vor sa stie mai mult. N-au liniste, au apasare. Cugetul este incarcat. Ce facem noi pentru ei? Asteptam sa vina la biserica? Uite, ca i-am invitat pe unii si n-au venit. Asteptam ce sa se intample? Sa treaca prin intamplare pe langa biserica, sa auda corul si sa zica, „Imi place cum canta, vin la biserica.” Si asa se poate, dar asa de putini vor veni, vor fi atinsi de evanghelie. Noi trebuie sa-i cautam. Asta a facut Hristos. S-a oprit langa Zachei si a zis, „Astazi trebuie sa intru in casa ta, sa-ti vorbesc despre mantuire, despre eliberare.”

Isus n-a afirmat niciodata ca a fi vames, ca a fi important in societate, sau a fi bogat inseamna implicit sa fi pacatos. Niciodata nu spune asta. Ca esti intr-o anumita pozitie, sunt circumstante, poate Dumnezeu te-a trimis in zona respectiva, te-a ridicat, poate-i munca ta. Dimpotriva, ce vrea sa spuna Hristos este ca oricine poate fi mantuit, indiferent cine esti si cum te vad ceilalti. Puterea transformatoare a harului poate reabilita pe oricine care Il cauta pe Isus. Si apoi il gasim pe acest Zacheu, mantuit in casa lui. Mantuirea i-a adus, deodata, o mantuire launtrica. Vedeti cat de lejer ii vorbeste Zacheu Domnului, cand ii spune, „Doamne, uite, mi s-a schimbat gandirea economica. Asta face in primul rand mantuirea. Noi nu ne-am gandit la lucrul acesta. Dar, cine-L primeste pe Hristos, si Duhul lui Hristos ii revolutioneaza centrul gandirii lui, gandirea lui, sentimentele lui, planurile lui vine si la zona banilor, la zona economica. Prea mult ne plac banii. Cand Hristos intra in tine, in casa sufletului tau, sau chiar in casa ta, se schimba bugetul. Se schimba obiectivele, slujirea, PRIORITATILE.

Aceasta mantuire care a intrat in inima lui Zacheu si in casa lui i-a adus sfintirea ‘metanoia’, schimbarea gandirii si ii aduce si duhul multumirii. Zacheu e linistit si incepe sa dea la altii, sa imparta si sa-si descarce cugetul incarcat. Si sa fie reabilitat in fata oamenilor, posibil. Dar, e mai mult de atat. Eu vad altceva aici. Harul a intrat in inima lui. Si harul te face milos. Exista o expresie in limba latina, foarte frumoasa care inseamna – mila, te face milos. Darul, te face darnic. Asta s-a intamplat cu Zacheu. Si asta s-a intamplat cu multi dintre noi. Asta a avut loc cand Hristos a intrat in casa noastra.

3. Fariseii

Avem o categorie negativa aici. In vers. 7 din Luca 19, citim, „Cand au vazut lucrul acesta (ca Isus a intrat in casa unui vames) toti carteau.” Asta imi spune mie ca nu doar multimea, ci si ucenicii. Ucenicii erau acolo cu preconceptiile lor.  „Chiar asa Doamne? Inteleg sa cautam pe pacatosi, dar, chiar un vames? Mai marele vamesilor?” Si toti ziceau, „A intrat sa gazduiasca la un om pacatos.” Cu alte cuvinte sparge traditia. Nu e de urmat. Nu e demn de incredere. Ce fel de lider, ce fel de teolog, de predicator e acesta? Aceasta categorie a cartitorilor, cine sunt ei? Eu i-am numit ‘cartitorul, cel caruia nu ii pasa de cel pierdut’. De ce? Pentru ca avea o inima arida, care nu pulsa pentru cei nemantuiti. Vedea doar exteriorul, fatada, aparentele, care se uita doar la fata noastra- la imagine. El reprezinta acel religios, religios intre ghilimele, care evita contactul cu pacatosul. E ca si cum au o aura in jurul lor. Ei sunt experti in a critica, a carti, in a judeca.

Oh, ei admira miracolele Domnului Isus, dar nu sunt de acord cu relatiile lui Isus.  Ce sa caute Isus la un vames? Da, noi suntem aceia. Ne-am inchis in ghetto-ul nostru, ne protejam, avem stilul nostru, felul nostru… e comod, nu-i asa? Noi nu ne atingem de pacatosi, nu. Imi aduc aminte de o ilustratie:

Am citit despre un eveniment, un caz la o biserica undeva in Statele Unite. O biserica mai mare, dar mai clasica. O biserica frumoasa, avea anumite standarde. La un moment dat, pe usa bisericii intra un hippie. Un tanar imbracat, asa, cum nu ne place noua- cu blugi, cu cercei… Se uita, nici un loc liber. Ce sa faca? Fara inhibitie, nestiind regulile din mijlocul unei biserici locale, vine drept in fata amvonului si se pune jos. Sta si asista la toata intalnirea. Majoritatea (erau) deranjati: Hmm, nu stie comportament, necivilizat, mai si mirosea a tutun. Si in momentul acela cand biserica era blocata- Ce cauta asta printre noi? Un frate diacon, in varsta, care era la intrare, intelege toata situatia, se duce drept in fata si se pune langa tanarul acela si sta si el ca el. Vorbeste cu el, ii explica. Dintr-o data, toata atmosfera din biserica se relaxeaza si in final, tanarul acela a ramas in biserica. A primit mantuirea.

Asta este actualizarea acestei situatii. Mi-aduc aminte eu, daca tot vorbeam de Oradea si de perioada trezirii spirituale. Cantam in corul barbatesc in Oradea, faceam misiune atunci desi eram tinerel. Intr-o joi parca, era repetitie de cor. Apare la corul barbatesc un tanar pletos. Era 1974-75, se purta atunci. Toti am ramas blocati, mai ales fratii mai in varsta, imediat iritati. Dirijorul corului insa, il pofteste pe tanar sa ia loc si il verifica la voce, asa cum facea de obicei. Cand incepe sa cante baiatul acesta, o voce de tenor absolut superba. Imediat ii spune, „Tu treci la tenor.” Nu-i spune nimic de plete. Si vine la repetitie si a fost botezat cu plete cu tot. Fratele Olah l-a botezat asa cum a venit. Nimeni nu i-a spus nimic pentru ca el se predase Domnului, el vroia sa Il urmeze pe Hristos, vroia sa cante in cor. La cantarea corului s-a predat. Si acum era printre noi. Luni de zile, dirijorul nu i-a spus vreodata, „Taie un pic frate. Fi si tu ca noi”. Pana intr-o zi cand singur s-a tuns. Ce mi-a placut insa e atitudinea dirijorului. Pe el il interesa omul cum arata, nu aparenta. E un suflet. Are drag sa cante, slava Domnului. Intelept om. A ramas in biserica, a fost si a ramas un cantaret care da slava Domnului.

Sa-ti pese de cel pierdut. Dar, daca esti cartitor, asta te blocheazala aparente. Acesti cartitori care vorbeau impotriva lui Isus, reprezinta legalistii- cei credinciosi, obsedati de reguli, de legi, de datini, interesati de imagine, de reputatie, de opinia celorlalti. Acestia spune Hristos in Matei 23, nu numai ca nu intra in imparatia lui Dumnezeu, dar, problema este ca si blocheaza pe cei care vor sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos sunt foarte aspre acolo, pentru ca lor nu le pasa de suflet, ci de aparente, de apreciere, de reputatie.

Relatia inaintea reputatiei = Empatie

Aceasta ne invata Hristos. E un mesaj foarte relevant pentru noi astazi. Ce inseamna asta? Am sa lansez un termen nou. EMPATIE. Asa este si in limba greaca de unde provine. Inseamna sa ai pathos-pasiune. Empatia este acea capacitate a sufletului nostru de a recunoaste si de a imparti sentimente. Este atunci cand te identifici prin traire cu celalalt. Cand te pui in locul lui, sa intelegi ce simte? Ce traieste? Inainte de a-l judeca, cauta sa il intelegi, sa fi in locul lui, in papucii lui, sa zici, „Pentru ce face, pentru ce gandeste asa? Pentru ce gandeste asa? Asta se numeste empatie. Hristos aplica empatia mereu. „Pentru aceasta am venit,” spunea El.

Empatia curata conduce la compasiune. Cand te pui in locul celuilalt si intelegi, asta te va face sa fi pasionat, interesat de sufletul celuilalt, de trairile lui. De aceea El era prietenul vamesilor si pacatosilor. Nu pentru ca facea ce faceau ei, nicidecum!  In curatie, s-a tinut curat pana la capat, a fost fara pacat. Dar, a fost prietenul lor in sensul acesta, ca si-a riscat reputatia in schimbul relatiei. Pe El il interesa Zacheu, sufletul acelui om.

Dar, cartitorii sunt peste tot.  „Noi nu facem asta… Noi, niciodata nu…,” sunt cele mai periculoase cuvinte pentru o biserica. Daca ai Duhul lui Dumnezeu, lasa ca Duhul lui Dumnezeu sa te invete ce sa faci. Nu, „Noi niciodata nu….” dar, cine esti tu sa pui standarde la altii? De aceea, aici e riscul, ca la Hristos- reputatia ta sa treaca in plan secundar. Prestigiul tau, ce e acela? Interesul, pasiunea principala sa fie sufletul pierdut.

Dar, avem probleme. Nu-i asa? Daca le-am contabiliza, am schimba foarte multe lucruri. Noi nu mai avem aceasta prioritate. Ne inchidem in comunitatile noastre. Suntem intoleranti religios. Clasificam usor. Judecam foarte usor, iertam foarte greu. Ne separam de P-A-C-A-T-O-S-I. Supralicitam disciplina in biserica. Ne pierdem in dezbateri marginale si oamenii mor in pacat, nemantuiti, langa noi.

Care-s lectiile practice, care mi le-as lua pentru mine? 

  1. Sa-i cautam pe cei pierduti, mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa nu traiti cu iluzia aceasta ca vor veni ei daca Domnul i-a ales. Credem in aleger. Dar, aceasta nu se realizeaza fara aportul nostru, fara lucrarea noastra. Sa iei initiativa, nu sa astepti ocazii, ci sa le creezi tu. De ce sunt oamenii nemantuiti? Pentru ca nu sunt interesati de mantuire. E simplu. De aceea, nu astepta ca ei sa te caute. Pavel ii numeste morti in pacat, copii ai nelegiurii. Asa eram si noi candva. Ei n-au sensibilitate pentru aceste lucruri duhovnicesti. Nu te astepta nerealist ca ei sa te caute. Cauta-i tu. Ai colegul langa tine, ai vecinul. Spune-i de Hristos, vorbeste-i. Asta a facut Hristos. A luat initiativa. A lasat multimea pentru unul singur. A intrat in casa lui. S-a auto-invitat si I-a adus cuvantul eliberator. Asta se numeste evanghelizare prin initiere. Este si ceea ce spune Pavel in Romani 10, „Fratilor, cum crede-ti ca vor auzi, daca nu este un propovaduitor?” 
  2. Cand ii cauti pe cei pierduti, fi pregatit a renunta la anumite preconceptii (prejudecati). Asta inseamna risc. Nu inseamna sa renunti la valorile tale, la credinta ta, la convingerile de baza. Dar, la anumite lucruri, spune Pavel, in care tu ai ajuns la intelegere. Tu esti incredintat in anumite lucruri, tine-le pentru tine. Anumite lucruri sunt secundare, nu sunt esentiale pentru  mantuirea unui om. Hristos a riscat acuze, critici, batjocura, nedreptati, doar pentru a ne salva pe noi. Pavel spune, „Fac totul pentru evanghelie. Risc totul.” Dar, avem aceasta problema frati si surori, sindromul reputatiei inaintea oamenilor. E totdeauna alimentat de preconceptii si trebuie sa fi gata sa renunti la ele cand e vorba de mantuirea unui om. Mantuirea e mai larga decat crezi tu. Harul este mult mai generos, decat il prezentam noi. Va aduceti aminte cand s-a format prima biserica in Fapte 2? Au cazut conceptii, preconceptii, una dupa alta, tot s-a spart, cand harul si Duhul lui Dumnezeu a venit si au nascut oamenii din nou. Si Petru nu vrea sa mearga la Corneliu ca-i Roman. Si Duhul lui Dumnezeu il cerceteaza si printr-o vedenie, ca sa-i demonstreze ca evanghelia este inclusivista, nu exclusivista- cum poate o prezentam uneori noi. Harul include mai mult decat am vrea noi. Dar, acesta-i harul lui Dumnezeu. Asa ne-a cucerit si pe noi. Doara, sa nu crezi ca ai avut vre-un merit sau eu am avut un merit cand Domnul m-a cautat si mi-a adus mantuirea mie si casei mele. Acesta este harul lui Dumnezeu
  3. Cand ii gasim pe cei pierduti, tine relatii de durata, nu reputatii de moment. Cand ii gasesti, petrece timp cu acela. Ucenicizeaza-l. Asigura-te ca a inteles ce trebuie inteles si mentine relatii pe termen lung. Nu o relatie de moment, ca sa te lauzi ca tu ai fost un mijloc prin care Domnul a mantuit pe cineva. Ce asteapta Hristos este o ucenicie. Un proces care uneori dureaza ani si ani de zile. Am un prieten care ani si ani de zile a lucrat la o relatie cu un fost coleg de facultate, profesor de fizica, intr-alt oras. Cand avea timp trecea pe la el si locuiau in orase diferite. Aveau o prietenie care a durat ani de zile, ca in final, vazandu-l pe acest credincios cat de pasionat era, cat a riscat venind mereu in casa lui, a vrut si el sa devina unc crestin ca el. A fost o ucenicie de ani de zile, dar a meritat. Acest tanar barbat atunci mi-a fost student, acum cativa ani la un program de masterat. Atata pasiune aintrat in el. Dumnezeu l-a ridicat, e slujitor acum al evangheliei. Totul a fost din cauza unei investitii pe termen lung. Asta conteaza in ucenicizare. In acest sens, ucenicii se fac, nu se nasc. Ii formezi, trebuie sa construiesti relatii in timp. Poate ca unii, de aceea nu sunteti pasionati de evanghelizare, pentru ca stiti ca va cere jertfa pe termen lung.  Dar, aici este jertfa voastra, aici este onorarea lui Hristos. Da, cere timp, energie, emotii, intelect. E un proces care costa, dar harul adevarat nu e ieftin. Harul a costat sangele Fiului lui Dumnezeu. Pe tine ce te costa ca sa extinzi acest har?

Am avut un student numit Dan, acum cativa ani, care mi-a relatat cum a venit la Hristos. Intr-un alt oras din tara a fost angajat la un patron crestin. Doi ani de zile l-a urmarit pe seful lui, cum se poarta, cum vorbeste, cum reactioneaza la crize, cum stie sa ierte sau nu. L-a urmarit cum traieste. Niciodata acest sef crestin nu l-a invitat la biserica. A mentinut o relatie si de angajat, dar si de prietenie. Usa lui era deschisa, discutau tot felul de probleme, analizau impreuna, se castiga incredere. Increderea se castiga in timp. Si pas cu pas s-a construit o relatie, pe plan important, atat de importanta incat s-a finalizat intr-o zi cand prietenul acesta, Dan, a cerut sa fie vazut de patron si i-a spus, „Uite, te-am urmarit doi ani de zile, am vrut sa vad cine esti si am sesizat asta si asta. Si i-a spus: onestitatea ta, prietenia pe care mi-ai acordat-o; mi-am dat seama ca tu ai o credinta pe care eu nu o am. Vreau sa ma duc, sa ma inchin la biserica la care te duci tu. Patronul nu i-a vorbit despre biserica lui, dar a trait inaintea lui. A venit la biserica impreuna cu sotia si au ramas acolo. Acum este un slujitor important in biserica aceea.

Acesta este modelul lui Hristos. Asta ne-a invatat El si asta am vrut sa va las si eu dumneavoastra. E o prioritate. Nu trebuie pusa undeva la lista pe care le fac altii, pastorii ca asta-i treaba lor. Nu. E a noastra a tuturor. Sa-i cautam pe cei pierduti mai mult decat ne cauta ei pe noi. Sa fim gata atunci cand ii cautam sa renuntam la anumite preconceptii, pentru a ne apropia. SI cand ii gasim, si cand sunt gata sa-L urmeze pe Hristos, fi pregatit pe o jertfa de termen lung. Ca e o investitie pe termen lung ca sa desavarsesti o munca de ucenicie. Fi pregatit pentru relatii pe durata. Acestea raman, acestea conteaza. Relatia este inaintea reputatiei.

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari