Unde gasim un raspuns precis la aceste intrebari? | agnus dei

photo credit Facebook

Emisiuni –

Exista Dumnezeu?

Emisiune realizata de Dan Miclea:
In aceasta zi, vom vorbi despre un subiect cu care tinerii se confrunta in ziua de azi la scoala. Si intrebarea este: ,,Exista Dumnezeu?” Ei pot da diferite raspunsuri. Pot sa zica: „DA”, „NU”, „NU STIU”, dar pot sa spuna: ,,NU MA INTERESEAZA”. In acest episod incercam sa raspundem acestei intrebari, bazat pe Cuvantul lui Dumnezeu.

Ted Pope:
Acum, pentru cei care locuim aici in SUA, numele lui Dumnezeu este intalnit pretutindeni. Suntem atat de obisnuiti cu numele lui Dumnezeu incat nici nu mai realizam cand Il intalnim pe banii nostri, in juramantul de credinta, in imnurile nationale si patriotice, si in salutul care multi dintre politicienii nostri concluzioneaza speechurile lor: ,,God bless America.” O mare majoritate de americani cred ca Dumnezeu exista. Un numar considerabil cred ca Dumnezeu nu exista. Acestia sunt ateii. De asemenea, intalnim o alta categorie, agnosticii, care cred ca nu exista suficiente dovezi pro sau contra existentei lui Dumnezeu, pentru a decide de care parte a baricadei se posteaza. Apoi, mai avem de a face cu scepticii. Si ei sustin ca existenta lui Dumnezeu nu poate fi dovedita cu siguranta.

Aceste categorii cuprind in linii mari intreaga omenire, nu doar pe americani. Este clar ca exista doua alternative cu privire la existenta lui Dumnezeu. El, fie ca exista, fie ca nu exista.

Dar cine este Dumnezeu?
Cum este El?
Unde gasim un raspuns precis la aceste intrebari?
Care sunt consecintele existentei lui Dumnezeu pentru mine?
Dar consecintele inexistentei Lui?
Aceste intrebari sunt adesea corelate cu altele, la fel de importante. Cine sunt eu?
De unde vin?
Unde merg?
Exista viata dupa moarte?
Daca Dumnezeu exista, Il voi vedea vreodata?
Daca Dumnezeu exista si El este bun, atunci de ce exista atat rau in lume?
De ce mor copii mici si nevinovati in tsunami si mor de foamete? De ce raman copii orfani?
De unde vin calamitatile?
Daca exista Dumnezeu si El este bun, este fara putere de a face ceva?
Daca Dumnezeu exista, este El rau si se bucura cand vede atata suferinta?

Mari intrebari. Dumnezeu, sunt atatea religii si tot atatea pareri despre Dumnezeu. Cine are dreptate? Unii sustin ca Dumnezeu este pretutindeni: – in plante, in gazele ce zumzaie langa noi, in apa si in munti. Altii au statui a lui Dumnezeu. Pentru altii, Dumnezeu este unul. Pentru altii, dumnezeii sunt milioane. Cine are dreptate?

Gandul despre Dumnezeu nu-l putem scoate din mintea noastra, fie ca suntem atei, fie ca suntem credinciosi. Atunci, ramane intrebarea: Cum stim ca exista Dumnezeu? Nu se poate stii despre existenta lui Dumnezeu decat daca El se descopera, daca se reveleaza pe Sine. Indiferent cat suntem de savanti sau puternici, noi suntem extrem de limitati. Si cu toate descoperirile noastre in diverse domenii, nu putem decat sa admitem ca stim ca exista din ce in ce mai mult necunoscut.

Acum, crestinii cred ca Dumnezeu exista si ca El e Creatorul a tot ce exista. Ori, daca tot ce exista este plin de atata necunoscut, cu cat mai necunoscut este oare Dumnezeu? Mai ales daca Dumnezeu decide sa ramana ascuns fata de noi, noi nu avem nici o metoda si nici o posibilitate de a-L descoperi si de a-L cunoaste pe El. Prin timp, oamenii s-au straduit sa ofere dovezi ale existentei lui Dumnezeu prin asa numitele argumente logice, cu privire la existenta lui Dumnezeu. Sa precizam ca argumentele acestea sunt valabile intr-o anumita masura, dar nu suficiente. Voi spune mai tarziu de ce nu-s suficiente. Acum, doar sa spunem ca Dumnezeu n-a ramas total ascuns. El s-a descoperit pe Sine in natura, ne spune ap. Pavel in Romani 1:19-20 –19: ,,Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le -a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui vecinică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, dela facerea lumii, cînd te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi.”

photo credit http://cdn.btrcdn.com/

Argumente A posteriori

Din cauza acestei revelatii despre Dumnezeu, unele argumente sunt A posteriori, adica sunt deduse dupa fapt sau dupa ce s-a petrecut evenimentul. Thomas Aquinas, un calugar care a trait in secolul XIII-lea, a oferit cateva astfel de argumente. O sa amintesc doar cateva dintre ele, spre simplificare si nu spre discutarea meritului lor.

El a vorbit despre argumentul din miscare. In univers exista miscare, zice el. Dar pentru ca ceva sa se miste are nevoie de o forta exterioara, care sa o miste. De aici rezulta ca, exista o fiinta care misca totul si aceasta fiinta este Dumnezeu.
De asemenea, Thoams Aquinas a oferit argumentul cosmologic. El spune ca orice efect are o cauza, deoarece nu se poate merge inapoi la nesfarsit pentru a cauta cauza initiala. Trebuie sa deducem ca a existat o cauza initiala; nu-i cauzata de altceva sau de altcineva. Acesta este Dumnezeu.
Al treilea argument pe care il amintesc este argumentul dedus din perfectiune. In univers exista o structura piramidala de fiinte. La baza structurii piramidale sunt fiintele cele mai simple. Spre varful structurii, fiinte din ce in ce mai complexe. La varful piramidei sta omul. Daca te uiti cu atentie la fiintele din structura piramidala observi ca, de asemenea, exista de la baza catre varful piramidei o crestere in perfectiune. Aceasta miscare de la mai putin perfect, catre perfectiune, presupune ca in univers trebuie sa existe o fiinta absolut perfecta si aceasta este Dumnezeu.

La lista de argumente A posteriori trebuie inclus si Imanuel Kant, care a trait in secolul XVIII-lea in Prusia, limba in care a scris el a fost germana. Contributia sa la metafizica, epistemologie, morala si filozofie, in general ramane de influenta si in zilele noastre. Kant a propus un argument, argumentul din moralitate sau argumentul antropologic. Antropologia fiind stiinta care se ocupa cu originea si dezvoltarea omului. Argumentul spune cam asa. Omul poseda un impuls moral, dar moralitatea nu este intotdeauna rasplatita in viata aceasta. De aceea, trebuie sa intelegem ca moralitatea are o ratiune, adica, un motiv care transcenda existenta sau viata aceasta. Lucrul acesta implica existenta imoralitatii, a judecatii finale si deci, existenta unui Dumnezeu care sprijina moralitatea, pedepsind imoralitatea si rasplatind moralitatea.

Argumente A priori

Mai sunt si alte argumente. Unul dintre ele sunt A priori, adica deduse inainte de fapt sau eveniment. Calugarul benedictin, Anselm de Canterbury, a oferit un asemenea argument, cunoscut ca argumentul ontologic. Ontologia este o ramura a metafizicii, care se ocupa de relatiile dintre fiinte. Argumentul lui Anselm de Canterbury are trei premize. Este o premiza principala, una secundara si o concluzie:

Premiza principala a argumentului lui spune ca omul are gandul, adica ideea despre o fiinta infinita si perfecta.
Premiza secundara este ca existenta este o parte necesara a perfectiunii.
Concluzia : O fiinta perfecta si infinita exista, deoarece perfectiunea necesita existenta. Deci fiinta aceasta este Dumnezeu. Altfel spus, Dumnezeu este acea fiinta cu privire la care nu se poate concepe nimic mai mare.

Greu. Nu-i asa? Imi cer iertare si de la cei care sustin ca astfel de informatii nu ne sunt necesare si care cred ca ceea ce am prezentat este prea complicat, precum si de la specialistii care vor sustine ca ceea ce am prezentat nu este suficient de reliefat si aprofundat.

Cu toate argumentele de mai sus, si alte cateva zeci de astfel de incercari de a convinge pe cineva ca Dumnezeu exista si ca existenta lui Dumnezeu este logica si demonstrabila, putem trage cel putin doua concluzii:

Prima concluzie: Cine nu vrea as fie convins ca Dumnezeu exista, nici un argument nu este suficient pentru el/ea. Isus a dovedit asta cand a spus pilda bogatului si a lui Lazar. In pilda aceasta, bogatul ajunge in iad si-l vede de acolo pe sarac odihnindu-se in sanul lui Avram si striga catre Avram si-l roaga sa-l lase pe Lazar sa plece inapoi in viata pe pamant, cu alte cuvinte sa invie, si sa comunice la fratii sai care traiesc, care sunt inca in viata, ca iadul este o realitate si sa aiba grija sa nu ajunga in iad. Si Avram raspunde bogatului, ca fratii lui au la dispozitia lor legea lui Moise si cartile proorocilor si cine nu crede din cauza legii si a proorocilor, nu va crede nici daca cineva ar invia din morti.
A doua concluzie: Cu toate argumentele si cu toata Scriptura la dispozitie, Dumnezeu ramane, in mare parte, ascuns si necunoscut. Si asta ne frustreaza. In spusele lui Sam Harris, autorul cartii ‘The End of Faith‘, (Sfarsitul Credintei), „How it is fair for God to have designed a world which gives such ambiguous testimony to His existence.” Adica, cum este cinstit pentru Dumnezeu sa fii creat o lume, care ofera asa o dovada ambigua cu privire la existenta Sa?

Ascuns si necunoscut, dar nu total fara dovezi

photo credit blog.emergingscholars.org

Revelatia generala
Ce putem cunoaste despre Dumnezeu ne-a fost descoperit de Dumnezeu in creatie, dupa cum l-am citat pe ap. Pavel. Revelatia aceasta in natura sau naturala, care aduce o invitatie universala, adresata la toti oamenii de a descoperi pe Dumnezeu in lucrurile create de El, este oferita pentru toti, invitatia de a descoperi imaginatia, puterea, maretia Lui, Dumnezeirea, acea calitate pe care doar El o are si nimeni altcineva asemenea Lui. Pavel ne mai spune ceva important. Revelatia natural despre Dumnezeu este suficienta pedepsirii acelor ce n-au crezut pe Dumnezeu. Adica, in spusele lui Pavel, ei nu se pot dezvinovati. Nimeni nu va putea spune ca nu a avut dovezi, ca n-a stiut, ca n-a cunoscut.

Revelatia speciala
Dincolo de revelatia aceasta generala, oferita tuturor oamenilor, Dumnezeu se descopera si special. De cate ori a vorbit Dumnezeu cuiva in istorie, s-a revelat pe Sine. A spus ceva despre felul in care El este. Apoi, Biblia ne spune ca cea mai mare descoperire de Sine a lui Dumnezeu a fost in Fiul Sau, a Domnului Isus Hristos. Isus Hristos este intruparea lui Dumnezeu, adica Dumnezeu care a luat chip de om, care a trait ca oameni, a transpirat, s-a obosit, a flamanzit, si in urma a murit. Doar ca El a trait fara sa fi pacatuit, de aceea a si fost inviat din morti, ne spune ap. Pavel. El n-a fost nascut de samanta de barbat. In protoevanghelia din Genesa, Dumnezeu spunea sarpelui ca samanta femeii ii va zdrobi capul. Ori, noi stim ca femeia nu are samanta. Dar aceasta era o prevestire a faptului ca din femeie, fara ajutorul unui barbat, se va naste acela care va zdrobi capul acelui sarpe vechi, care este Satana.

Isus este, dupa cum scrie in Evrei cap. 1:3: „Este oglindirea slavei si intiparirea fiintei lui Dumnezeu.” Pavel, de asemenea, ne spune in Coloseni 1:5 ca: „El este chipul Dumnezeului, celui nevazut.” Si ca Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in Hristos (Coloseni 1:19). Un ucenic, din cei 12 apostoli, a dorit ca atatia altii, dealungul istoriei, sa-L vada pe Dumnezeu. Isus i-a raspuns ca cine L-a vazut pe El, adica pe Isus, L-a vazut pe Dumnezeu (Ioan 14).

In alta ordine de idei, Dumnezeu care este maret, nevazut, necunoscut, se descopera unor copii si unor oameni simpli, ocolind pe cei intelepti si cei priceputi. A spus asta in Matei 11:25: ,,Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pămîntului, pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” Ce sa insemne oare, aceasta? Ca atunci cand este vorba despre Dumnezeu, trebuie sa ne lasam creierul la intrare si sa credem orbeste? Fara sa cercetam? Fara sa gandim? Fara sa rationam?

1. Nevoia de imaginatie

Acum, in cuvintele unui scriitor preferat, G K Chesterton: ,,Si ratiunea are nevoie tot de credinta.” Zice el: ,,Reason is itself a matter of faith. It is an act of faith to assert that our thoughts have any relation to reality at all.” Adica, ratiunea este o chestie de credinta. Este un act de credinta sa afirmi ca gandurile noastre au vreo legatura cu realitatea. Dar pe langa ratiune, gandirea critica si cercetarea atenta, cand vrem sa-L descoperim pe Dumnezeu, avem nevoie de inca cateva lucruri. Avem nevoie de imaginatie. Copiii aceia, despre care Isus zicea ca li se descopera lor, au imaginatie. Acelasi Chesterton, amintit mai sus, mai spune: ,,Imagination does not breed insanity. Exactly what does breed insanity is reason.” In Romaneste: ,,Imaginatia nu naste, nu duce la nebunie. Ceea ce duce la nebunie este ratiunea. Poetii nu inebunesc” zice el, „dar jucatorii de sah inebunesc. Matematicienii inebunesc. Si cei care numara banii. Dar artistii creativi inebunesc foarte rar. Dupa cum se va vedea” zicea el, „nu atac logica. Arat numai ca exista un anumit pericol in logica, dar nu in imaginatie.” Deci, avem nevoie de imaginatie.

2. Nevoia de a te lasa coplesit de uimire

In al doilea rand, avem nevoie de capacitatea de a fi uimit, de a te lasa coplesit de uimire. Avem nevoia de anticipatia de a fi uimiti de catre descoperirea acestei fiinte misterioase, care este Dumnezeu.

3. Nevoia de credinta

In al treilea si in ultimul rand, si poate cel mai important dintre toate, cand te apropii de Dumnezeu, cand vrei sa-L descoperi, ai nevoie de credinta. Este capacitatea de a primi, de a accepta prin credinta ceea ce descopera Dumnezeu despre Sine. Tu, probabil cauti un semn clar, indubitabil, dar cum spunea Soren Kierkegaard: ,,If I am capable of grasping God objectively, I do not believe. But precisely because I cannot do this, I must believe.” Adica: „Daca as fi capabil sa Il prind pe Dumnezeu, sa-L inteleg pe Dumnezeu in mod obiectiv, atunci n-as crede sau n-am nevoie de credinta. Dar, exact pentru ca nu pot sa fac lucrul acesta in mod obiectiv, eu am nevoie de credinta!”

Asculta emisiunea ‘Exista Dumnezeu’ aici-

http://www.logospodcasting.com/doru-pope-exista-dumnezeu/