Vai de mine. De ce m-am nascut intr-o familie de credinciosi?

couple.young man,woman

Nelu Brie, din predica: ‘Strigatul din mijlocul sparturii’ 11 ianuarie 2015 

Or fi ispititi unii, sa zica: „Vai de mine. De ce m-am nascut intr-o familie de credinciosi? Ce mi-ar fi placut sa ma fi nascut in alta familie. Sa nu ma opreasca nimeni, sa ma duc la club, sa beau, sa fumez, sa ma distrez, sa ma dau si eu peste cap. Ce fain ar fi sa am si eu tata din acela care sa-mi zica: Mai du-te si tu, ca nu conteaza cand vii. ” Spre ce iti este aplecata inima, tinere? Ce-ti doresti? Uitati ce scrie:  Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Cand lecturam cu atentie cele 7 scrisori trimise prin Duhul, bisericilor din Apocalipsa, in fiecare scrisoare gasim descrisa cate o realitate teribila. 

  1. In biserica din Efes se pierduse pasiunea.
  2. In biserica din Tiatira exista un amestec lumesc. Un amestec de invatatura buna cu invatatura falsa. O persoana care promova compromisul moral. O femeie, proorocita, cu numele Izabela, care ii invata pe oameni ca nu e chiar asa calea lui Dumnezeu. Ii invata pe oameni ca nu-i problema daca traiesc in curvie sau daca se inchina  sau daca mananca din lucrurile jertfite idolilor.
  3. In Pergam, erezia era tolerata: „Ce am impotriva ta este ca  ai acolo cativa care tin invatatura nicolaitilor, pe care Eu Domnul o urasc,” zice Domnul.
  4. In Sardes, se murea pe rupte. In timp ce erau pe moarte si ce este interesant este ca ei nu stiau asta. Aveau o faima, isi facusera o reputatie. Le mergea numele ca prospera, ca traiesc. Reusisera sa creeze un sistem religios pe care apoi sa-l promoveze intre ceilalti, intre celelalte biserici,  si sa-i faca pe ceilalti sa se uite inspre ei  cu jind, cu invidie. „Iti merge numele ca traiesti,” dar, Dumnezeu a zis: „esti mort”. Stiti de ce? Pentru ca acolo era traire in pacat. Acolo, cei mai multi isi manjisera hainele. Acolo, cei mai multi traiau dupa indemnurile firii lor pamantesti, neluand aminte la avertismentul Duhului Sfant, care a zis: Daca traiti dupa indemnurile firii pamantesti, veti muri. Dar, daca prin Duhul faceti sa moara faptele trupului, veti trai.
  5. In biserica din Laodicea era autoinselarea. „M-am imbogatit. Nu duc lipsa de nimic. Imi merge bine.” Domnul, constatand lucrurile, are de spus altceva. El a zis, in dreptul acestei biserici, cuvinte care ar trebui sa ne faca sa ne cutremuram pe fiecare: „Pentru ca zici: sunt bogat, m-am imbogatit si nu duc lipsa de nimic. Si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol.. (iata ce stare). Te sfatuiesc sa cumperi de la mine aur curatit prin foc ca sa te imbogatesti si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale si medicamente pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi.” Cat de dureros a fost pentru Domnul nostru sa constate in dreptul acestei adunari, in dreptul acestor oameni autosuficenta, linistea nepasatoare? Erau pe marginea prapastiei. Se laudau cu progresul lor si cand coloerau fara Hristos, fara viata, fara mantuire. Isus era afara. „Iata, Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la El, voi cina cu El si El cu mine.” Dumnezeu sa aiba mila de noi.

Iata realitati care descriu stari de fapt. Te temi, tu, de Dumnezeu? Te rogi? Cum merge viata ta de rugaciune? Te mai rogi? Adu-ti aminte de vremurile mai de de mult. Adu-ti aminte de dragostea ta dintai. Adu-ti aminte de ravna aceea de la inceput, cum te duceai in camaruta ta, cum cautai un loc potrivit sa mergi sa te rogi si bucuria ta era sa te rogi. Si ce-ai ajuns? Cum era alta data postul tau? Si ce-ai ajuns? Cum era alta data ravna pentru Biblie? Si cum e acum? Te-au adus cu de-a sila la biserica. Alta data, ii motivai pe altii sa vina. Daca ar fi sa vorbim de curatia mintii, de libertatea cugetului, daca ar fi sa vorbim de starile interioare, de motivatiile care te anima in ceea ce faci, ce-ar vedea Dumnezeu si ce-ar spune?

[….]

Am un cuvant pentru cei tineri: am trait suficient de mult timp pe pamant ca sa vad evolutiile in viata unor oameni. Eu am cunoscut, in urma cu 20 de ani, tineri  care se juca de-a Dumnezeu si de-a pocainta, cum se joaca unii dintre voi, acum, zicandusi: Heh, acum e vremea sa ma simt bine. Dupa aia, o sa ma indrept, o sa ma fac cuminte, o sa ma pocaiesc si o sa slujesc lui Dumnezeu.” S-au jucat. Tine-ti minte, va rog. S-au jucat. Pot vedea evolutiile lor viitoare. Pot vedea ce familii si-au facut. Pot vedea unde au ajuns familiile lor. Pot vedea ce stare spirituala au, cat de impliniti, cat de fericiti sunt, cat de binecuvantati sunt. Si nu mi-as dori, in veci vecilor, ce au ei. Sa nu crezi ca nu-s consecinte. Sa nu crezi ca vine un burete care sterge toata nebunia si traznaia ta. Stii si de aia esti responsabil. Pana si legea te baga in puscarie daca ai 18 ani si faci ceva rau. La ce-ti ajuta sa spui ca nu esti botezat? Ca stii suficiente de multe ca sa ajungi talpa iadului.

N-ar trebui oare sa ne intoarcem cu toata inima spre Dumnezeu?

Citeste mesajul (sau vezi video) in intregime aici – : ‘Strigatul din mijlocul sparturii’ 11 ianuarie 2015 

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari