București – Pastor Vasile Alexandru Taloș: Apel la POST și RUGĂCIUNE

Unitatea noastră în Hristos să nu fie zdruncinată de opțiuni politice!

În contextul social și politic actual din țara noastră, îndemn biserica Bunavestire să avem Duminica aceasta, o zi de post și rugăciune.

Suspendăm programul anunțat pentru seara. Întâlnirile grupurilor vor fi decise de fiecare grup în parte.

Urmăriți binele cetății și rugați-vă Domnului pentru ea, pentru-că fericirea voastră atârnă de fericirea ei! (Ieremia 29:7)

Să ne rugăm pentru dreptate și pace în națiunea noastră!

Să ne rugăm pentru liderii politici și pentru toți cei ce dețin poziții de autoritate în instituțiile Statului, să folosească această autoritate cu înțelepciune și onestitate în folosul tuturor, pentru ca astfel, „să putem duce o viață pașnică și liniștită, cu toată demnitatea și cinstea.” (1 Timotei 2:1—2).

Să ne rugăm pentru cei ce protestează manifestându-și dorința de a trăi într-o țară în care să nu fie tolerată nedreptatea, corupția și abuzurile. Să fie păziți de violență și de orice formă de manipulare; să-și exprime pașnic și cu demnitate, idealurile și valorile în care cred.

Să ne rugăm pentru cei mulți care muncesc cinstit și doresc să ofere copiilor lor un viitor prosper, un climat moral și împlinire pe plan spiritual. Să aibă puterea de a promova în viața de zi cu zi, cinstea, dreptatea, bunătatea, buna înțelegere și respectul față de semeni.

Să ne rugăm ca frica de Dumnezeu și dragostea Lui să stăpânească în inimile noastre . Autoritatea dată de Dumnezeu în familie și societate, să nu fie închinată întunericului spiritual și slavei deșarte, din dorința de putere, prestigiu, parohialism, posesiuni și plăcere.

Cine întoarce violență pentru violență multiplică violența și adaugă mai mult întuneric la o noapte lipsită de stele. Întunericul nu poate izgoni întunericul: numai dragostea poate! Ura nu poate izgoni ura, numai dragostea poate! (Martin Luther King)

Unitatea noastră în Hristos să nu fie zdruncinată de opțiuni politice!

Frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și vrednică de laudă, aceea să vă însuflețească! (Filipeni 4:8)

Pastor, Vasile Alexandru Taloș

Cristi Tepes – VIDEO de la Slujba de Inmormantare

Au fost prezenti mai multi pastori / slujitori printre care si –

Emanuel Dejeu,

Octavian Baban

Marius Cruceru

Vasile Talos

Cornel Boingeanu

VIDEO by Gica Asofronie

 

INAINTEA UNEI INCERCARI, DOMNUL TRIMITE si TIMP de CERCETARE – Vasile Al. Taloș – Iov 3 – 1 Noiembrie 2015

Ne-ar placea sa locuim pe munte.
Este o cantare:
Eu locuiesc pe munte, sub un cer clar si senin.
Eu beau din izvorul care-i totdeauna plin.
Eu ma hranesc cu mana, care o aflu din belsug.
Eu locuiesc in Canaan.

Ar fi foarte frumos ca totdeauna sa locuim doar pe munte. Este adevarat ca avem astfel de clipe pline de bucurie, de exaltare, de entuziasm. Dar perioadele acestea au un singur neajuns. Nu tin mult. Viata este compusa cu zile cu urcusuri si coborasuri. Iar din cand in cand ne trezim in adancimi de vai intunecate si nu mai vedem lumina. Iov a ajuns intr-o astfel de situatie.

Mi-am amintit de Ezechia care dupa ce a vazut  dezastru regatului de Nord din Israel care a disparut din istorie, Ezechia s-a smerit, Ezechia si-a intors inima spre Domnul si a incercat sa intoarca inima intregului popor  spre Dumnezeu. Ma refer la regatul lui Iuda. Si la cateva ramasite care mai erau in zona de Nord, ni se spune in Cartea Imparatilor ca a distrus sarpele de arama pe care Moise l-a inaltat in pustie. Va dati seama, dupa vreo 700 de ani, Ezechia distruge sarpele de arama, pentru ca evreii in loc sa inteleaga mesajul privitor la Mesia, au ajuns sa se inchine sarpelui de arama. Au facut din sarpele de arama un idol pentru ca au fost vindecati cand au privit la sarpele de arama. Si acum, generatii de-a randul au ajuns sa se inchine la sarpele de arama si Ezechia l-a nimicit. Apoi a chemat poporul la o intoarcere spre Dumnezeu. A inceput cu levitii, cu preotii si le-a spus asa: părinţii noştri au păcătuit, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului nostru. L-au părăsit, şi-au abătut privirile de la cortul Domnului şi i-au întors spatele. Au închis chiar uşile pridvorului şi au strâns candelele, şi n-au adus Dumnezeului lui Israel nici tămâie, nici arderi-de-tot în Sfântul Locaş. – 2 Cronici 29:6-7

Templul  de la Ierusalimera inchis. Doi imparati inaintea lui au batut lemn de cedru in usile templului ca sa nu mai intre nimeni in el. Nu mai era lumina in templu. Nu mai erau jertfe. Nu mai era tamaie, simbol al rugaciunii. Nu mai era inchinare la templu. Ezechia a deschis usile, a curatit templul. A pregatit pastele si se spune ca de pe vremea lui Solomon, fiul lui David, in Israel nu s-a mai vazut asa ceva, sarbatoarea pastelor plina de bucurie. Nu numai pentru Iuda care ramasese inca, ci si pentru ramasitele celor ce erau imprastiati in zona de Nord dupa ce Asiria i-a dus in robie. Ezechia a trimis sa le spuna: Nu vă înţepeniţi grumazul ca părinţii voştri; daţi mâna Domnului, veniţi la Sfântul Lui Locaş, pe care l-a sfinţit pe vecie, şi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, pentru ca mânia Lui aprinsă să se abată de la voi. Dacă vă întoarceţi la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi milă la cei ce i-au luat robi şi se vor întoarce în ţară. Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este milostiv şi îndurător şi nu-Şi va întoarce Faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El.”Alergătorii au mers astfel din cetate în cetate, prin ţara lui Efraim şi Manase, până la Zabulon. Dar ei râdeau şi îşi băteau joc de ei. – 2 Cronici 30:8-10  

Insa au fost cativa oameni care au venit la Ierusalim si impreuna cu Iuda au decis sa sarbatoreasca pastele de doua ori, inca o saptamana. Cand s-au ispravit toate acestea, toti cei din Israel care au venit au plecat in cetatile lui Iuda si au sfaramat stalpii idolesti. Au taiat astarteele. Au surpat de tot inaltimile si altarele din tot Iuda si Beniamin si Efraim si Manase.

Deci, dupa o inchinare de doua saptamani la Ierusalim, s-a dus fiecare acasa si a facut randuiala in casa lui. In toate cetatile au scos idolii, astarteele, baali, stalpii idolesti. Iata ce a facut Ezechia in tot Iuda. El a facut ce este bine, ce este drept, ce este adevarat inaintea Domnului Dumnezeului Sau. A lucrat cu toata inima. Dupa aceste lucruri si dupa aceste fapte de credinciosie a venit Sanherib, imparatul Asiriei, care a patruns in Iuda si a impresurat Ierusalimul. M-AM INTREBAT CU MULT TIMP IN URMA, oare ce s-ar fi intamplat daca Sanherib venea inainte ca Ezechia sa intoarca inima poporului spre Dumnezeu? Zice: dupa aceste fapte de credinciosie, dupa aceasta intoarcere spre Domnul, a venit si incercarea. A venit Sanherib. Poporul era acum pregatit spiritual. Asa ca oricat i-a batjocorit Sanherib si Rapsache, ei au ramas in picioare increzatori in Domnul.

Si am invatat de aici ca INAINTEA UNEI INCERCARI, DOMNUL TRIMITE si TIMP de CERCETARE. Am inceput sa citim Cartea Iov. Am ajuns la capitolul 3. Poate cel mai dificil dintre toate, dar un capitol important. Vreau sa vi-l citesc. In timpul saptamanii, cei ce participati in grupurile mici, sper ca ati citit acest capitol si ati meditat asupra lui. Sunt aici patru fragmente la care vreau sa ma opresc putin.

1. Primul fragment este fragmentul in care Iov isi blestema ziua in care s-a nascut.
2. Al doilea este fragmentul in care Iov plange. Se plange de faptul ca n-a murit cand era un bebelus. Observati, doua evenimente sunt importante in viata noastra, cand venim in existenta si cand plecam din lumea asta si nici unul din aceste evenimente nu sunt sub controlul nostru.
3. Iov se intreaba: dar, de ce suferinta? Si vom avea ocazia pe parcursul studiului sa intelegem de ce suferinta.Acum as spune doar atat. SUFERINTA ESTE UN BUN PROFESOR. In paragraful al treilea, Iov se va intreba de ce da Dumnezeu lumina celui ce sufera. De ce? De ce nu pune odata capat suferintei celui ce asteapta moartea? Si repet: suferinta este un bun profesor. Ne invata ca nu suntem noi totul. Ne invata ca mai depindem si de altii. Cu cinci ani in urma cand am avut accidentul la coloana si mi s-a spart o vertebra si am fost operat in spitalul Foisor, n-aveam voie sa imi misc picioarele, n-aveam voie sa ma intorc de pe o parte pe alta, numai capul si mainile le puteam misca noaptea aceea. Dupa ce am fost operat, nu ma puteam intoarce dupa spate intr-o parte. Vreau sa-i intreb pe tineri, stiti ce inseamna asta? Sa nu te poti intoarce, nu stiti, ca poate n-ati trecut pe aici. Nici eu n-am stiut, dar stiti ce mult am apreciat o infermiera care a venit si cu cearceaful m-a ridicat? Ce inseamna sa depinzi, sa inveti ca depinzi si de cei din jurul tau?
4. Si apoi, Iov incheie exprimandusi deznadejea. Iov incheie exprimand starea lui de depresie. OARE CREDINCIOSII POT TRECE PRIN DEPRESIE? Exista momente depresive si exista depresia ca boala. Momentele depresive daca se prelungesc, cum s-au prelungit la Iov, de la o zi, doua, la cateva luni, s-au transformat in depresie adevarata, intr-un fel de boala. Am cercetat acest subiect si am vazut ca exista ereditare, exista cauze biologice. Exista cauze psihologice si exista si cauze spirituale.

Haideti sa citim acest pasaj:

Plângerea lui Iov
1 După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut.
2 A luat cuvântul şi a zis:
3 „Blestemată* să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: ‘S-a zămislit un copil de parte bărbătească!’
4 Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea!
5 S-o cuprindă întunericul* şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea şi neguri de peste zi s-o înspăimânte!
6 Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!
7 Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!
8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce* ştiu să întărâte leviatanul1
9 să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!
10 Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.
11 De ce* n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei?
12 De ce am găsit genunchi* care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte?
13 Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni
14 cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice* morminte,
15 cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint.
16 Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură* îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina!
17 Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.
18 Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud* glasul asupritorului;
19 cel mai mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său.
20 Pentru ce dă* Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi** la suflet,
21 care aşteaptă* moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară**,
22 care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul?
23 Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte* Dumnezeu din toate părţile?
24 Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele şi jalea mi se varsă ca apa.
25 De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte!
26 N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”

Un singur lucru spune Iov in tot acest paragraf: as fi dorit sa nu ma fi nascut, ar fi fost mai simplu. Oare de ce in planul lui Dumnezeu, noi venim intr-o lume in care exista suferinta? …….

din primele 13:50 minute

VIDEO by Biserica Bunavestire

Vasile Talos – Intr-o generatie in care valul intunericului se ridica, noi suntem chemati sa ne purtam lumina

Vasile Talos

Istoria, din punct de vedere spiritual, curge in valuri. Harul lui Dumnezeu trage istoria in sus si taina faradelegii o trage in jos. [Biserica..] poarta-ti lumina prin intuneric.  Intr-o generatie in care valul intunericului se ridica, noi suntem chemati sa ne purtam lumina. Si harul lui Dumnezeu sa ridice biserica ca o faclie in lumea aceasta. 

Cuvantul Vietii 1.6  –  Vasile Talos

– Biserica Buna Vestire Bucuresti –

Daca ar fi sa priviti pe un tunel al timpului si ati vedea ultimul tablou, oriunde v-ati afla in istorie si v-ati ingrozi privind la ultimul tablou, ati zice: „Slava Domnului, ca inca nu e asa rau.” Deci, putem sa mergem inainte. Si inca ceva, privind la ultimul tablou si vazand puterea lui Dumnezeu  si faptul ca El tine totul in control in orice imprejurare, in orice moment al istoriei ai fi, ca si copil al Domnului, vei fi incurajat. Victor ne-a vorbit despre faptul ca in Orientul Mijlociu, crestinii sunt macelariti ca niste oi de taiat. Se intampla, dupa 2.00 de ani, din nou, intr-o anumita zona, o macelarire teribila.

N-am indraznit sa iau imagini si sa vi le aduc si sa vi le prezint, sa vedeti un tata, cu atata satisfactie, ia un copilas cam de un an si ceva, si il pune sa calce in picioare  un cap taiat, decapitat, acelor pe care ei ii considera dusmani. Zeci de copii au fost decapitati pentru ca au spus: „Noi nu vrem sa ne lepadam de Yeshua.” Ei, o sa ziceti: asta se intampla intr-o zona obscura, cu populatii care probabil in mentalitatea lor au ramas din Evul Mediu. Nu-i nimic adevarat despre asta. In parte, da. Dar, cand am aflat ca, de fapt, cei mai vasnici luptatori pleaca din Franta, [sunt si] femei care se inroleaza din Marea Britanie, din Australia, din Statele Unite. Ca pleaca si lupta acolo si se intorc iar in tarile lor. Si iar mobilizeaza si iar aduna fonduri. Ca pana si Statele Unite stau si se intreaba, daca chiar luam o atitudine serioasa, nu ne vor lovi din nou?

Raul se extinde in lume si Dumnezeu ingaduie manifestarea raului in lume, dar a pus o contrabalansare si aceasta este biserica Domnului Isus Hristos. Nu vorbesc de o civilizatie crestina, pentru ca nu exista societati crestine. Exista societati islamice, dar nu exista societati crestine. Domnul Isus  a spus: „Eu voi zidi biserica mea.” Si noi, in perioada aceasta, studiem Evanghelia dupa Matei, care este numita si Evanghelia Imparatiei, pentru ca in aceasta Evanghelie, Matei Il prezinta pe Domnul Isus ca fiind Imparatul, ca fiind Mesia, Regele lui Israel, Imparatul Imparatilor si Domnul Domnilor. Iar biserica este o modalitate, modalitatea lui Dumnezeu de manifestare a Imparatiei, de actualizare a Imparatiei. Imparatia e mai mare decat biserica. E mai mare decat o confesiune. E mai mare decat o biserica locala, de aceea ar trebui sa invatam unii de la altii, pentru ca fiecare biserica locala isi indeplineste cu atat mai mult menirea cu cat manifesta, actualizeaza valorile Imparatiei.

Cuvantul ‘biserica’ vine de la ‘basilica’, de la ‘bazileea’, care inseamna Imparatie. Istoria, din punct de vedere spiritual, curge in valuri. Harul lui Dumnezeu trage istoria in sus si taina faradelegii o trage in jos. Poarta-ti lumina prin intuneric. Intr-o generatie in care valul intunericului se ridica, noi suntem chemati sa ne purtam lumina. Si harul lui Dumnezeu sa ridice biserica ca o faclie in lumea aceasta. Dar, trebuie sa recunoastem, ca atunci cand biserica e pe val in jos, raul pe pe val in sus. Atunci cand o generatie nu experimenteaza plinatatea puterii si harul lui Dumnezeu  si lucrurile merg in jos, atunci raul se duce in sus.

Iata de ce este important sa intelegemcine suntem ca biserica, la ce ne-a chemat Domnul. Sa nu fim idealisti sau irealisti. Domnul Isus ne-a prezentat biserica in termenii cei mai concreti, mai reali. Noi studiem, in perioada aceasta, Evanghelia dupa Matei, capitolele 16 – 20. In Evanghelia dupa Matei, aceasta este considerata sectiunea bisericii, pentru ca incepe cu marturia lui Petru: „Tu esti Mesia. Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui viu. Si Isus a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindca nu carnea si sangele ti-a descoperit lucrul acesta, ci Tatal Meu, care este in ceruri.”

Biserica incepe cu aceasta descoperire. Si oricine are aceasta descoperire din partea Tatalui prin Duhul Sfant, ca Isus este Mesia, Isus este Imparatul, Isus este Mantuitorul, face parte din biserica. Dar, biserica are in ea si momentele de frica, asa cum a experimentat Simon Petru..”ferice de tine, Simone…” Si apoi, cand Domnul Isus a spus ca trebuie sa mearga la cruce, cand le-a spus ca trebuie sa fie lepadat,  si ca va invia a treia zi, Simon Petru si apostolii, nici macar n-au auzit  aceasta vorba, ca v-a invia. Cea mai mare minune in istoria omenirii este invierea lui Isus Hristos din morti. Si  cea mai mare minune de-a lungul secolelor este biserica prin care se manifesta Isus Hristos. Dar, Petru a zis: „Sa te fereasca Dumnezeu, Doamne, sa ti se intample asa ceva.” Si Domnul Isus trateaza aceasta frica de cruce si de suferinta si le da o marturie, cand pe muntele schimbarii la fata, Isus Hristos este transfigurat in pregatire pentru moartea si invierea Lui.

Si apoi, asa cum au fost ucenicii cu Domnul Isus, 3 1/2 ani. Si tot timpul L-au mai avut de invatat. Asa suntem si noi. Si biserica, in fiecare generatie, este la fel…. (Din primele 7 minute, mai sunt aprox 47 de minute din mesaj)

VIDEO by Alfa Omega TV

Vasile Talos – Informatorul din dosarul de la CNSAS si New Age imbracata in haine Evanghelice

Matei 14:22-36  Isus umblă pe mare

Cateva notite din predica: Photo credit www.baptisti.org

Photo credit www.baptisti.org

Vasile Talos:
Eu am crezut ca numai in comunism este adevarata vorba asta ca toti faraonii dadeau mult de lucru. Cineva a scris chiar o poezie vorbind despre zilele saptamanii si apoi vine Duminica, care-i zi lucratoare. Si Duminica devenise zi lucratoare.

Dar descopar ca astazi, pe cai subtile, se da mai mult de lucru oamenilor ca sa n-aiba timp  sa evadeze din cercul acesta stramt al existentei, sa nu umble dupa naluci. In dimineata aceasta vreau sa va intreb: Este Isus Hristos o fantoma pentru tine? Este o iluzie? Este o naluca? Cine este Isus pentru tine in aceasta dimineata? De ce vii la biserica?

Am ascultat pe Calin spunand: „Am fost socat sa vad atatia tineri cu berea, cu pachetul de tigari.. si noi ii rugam sa vina in biserica. De ce ar veni in biserica? De ce sa vina in biserica? Numai daca acolo nu sunt naluci. Daca acolo este o realitate. Daca acolo este Dumnezeu. Daca nu-i doar program. Daca nu-i doar frumusetea cantarii si a vorbirii. Ci, impreuna venim pentru ceea ce este cel mai important: pentru Dumnezeu. Si Dumnezeu este o realitate.

M-am uitat la dosarul de la CNSAS si printre multi informatori care erau prin biserica, era unul care vorbea foarte murdar…

Zice: „Sta pastorul Talos la amvon, cu capul in jos si mediteaza.”

Cu siguranta ca stateam si meditam inainte de a incepe predica. Ma rugam sau nu stiu ce faceam. Va dati seama, ce ai facut acum 15 ani? Ce-ai facut acum 20+ ani?

Zice: „Probabil ca se gandeste la fetele care sunt in fata.”

Iuda vede un lucru, Isus vede altceva. Cand vii sa te inchini, gusti doar frumusetea cantarii sau cantarea aceasta te cerceteaza si te-aduce intr-o relatie cu Dumnezeu. Este Dumnezeu  o realitate? Sau este o fantoma?

Te poti juca cu fantomele. Se fac filme despre fantome. Dar, o fantoma nu-ti poate porunci sa cobori din barca si sa umbli pe apa.

O fantoma nu-ti poate porunci sa lasi o relatie pacatoasa si sa te intorci la Hristos.  O fantoma nu-ti poate porunci sa iesi dintr-o anumite realitate, care te constrange si sa pasesti… Nu e vorba de minune, ca nu minunea este extraordinara aici. Desi toti ne oprim la minune. Cel mai extraordinar lucru in relatarea asta este prezentarea pe care Domnul Isus o face: „Indrazniti. Eu sunt.” Unul singur poate sa spuna: „Eu sunt”.  Aceasta este esenta mesajului din minune. Nu faptul ca Petru a calcat pe apa, ci faptul ca Petru a indraznit sa se indrepte spre cel ce se numeste „Eu sunt”, nu bazanduse pe ceea ce stia el, pe ceea ce putea el, ci bazanduse pe Cuvantul Lui.  „Daca Tu esti, porunceste-mi sa vin la Tine pe ape.” Nu minunea era esenta, ci Cel ce poruncea- Isus Hristos.

~~~Predicatorul din Ierusalim~~~

Cand am fost in Israel, am participat la o adunare Mesianica [cu] evrei care recunosc ca Isus este Mesia. Si e foarte interesant sa auzi pe evrei vorbind evreilor despre Domnul Isus. Este foarte interesant. Cel care predica, spunea din textul din Romani: Astfel, credinta vine in urma auzirii. Iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos. Ca sa poti crede ceva, trebuie sa auzi.

Ca sa poti crede ceva, trebuie sa intelegi, pentru ca spune Domnul Isus in pilda semanatorului: A iesit semanatorul, a aruncat samanta si a cazut in carare. Pasarile au venit si au mancat-o. Si asta inseamna: cum a fost aruncata samanata, a venit imediat diavolul, gandurile au zburat in alta parte, alte probleme…  Gandurile zboara in alta parte, sau chiar daca auzi, auzi asa trecator. Diavolul ia Cuvantul acesta, ca sa nu auzi cu adevarat. Si sa nu intelegi ca sa crezi si sa fi mantuit. Asta explica Domnul Isus in pilda semanatorului.

Si predicatorul din Ierusalim a zis: „Pai, n-au auzit evreii? N-au inteles evreii?”

Ce spune Pavel? Romani 10:18-21

18. Dar eu intreb: „N-au auzit ei?” Ba da; caci „glasul lor a rasunat prin tot pamantul, si cuvintele lor au ajuns pana la marginile lumii.”
19. Dar intreb iarasi: „N-a stiut Israel lucrul acesta?” Ba da; caci Moise, cel dintai, zice: „Va voi intarata la pizma prin ceea ce nu este neam, va voi atata mania printr-un neam fara pricepere.”
20. Si Isaia merge cu indrazneala pana acolo ca zice: „Am fost gasit de cei ce nu Ma cautau; M-am facut cunoscut celor ce nu intrebau de Mine.”
21. Pe cand, despre Israel zice: „Toata ziua Mi-am intins mainile spre un norod razvratit si impotrivitor la vorba.”

Darul credintei vine in urma auzirii. Dumnezeu ne comunica o informatie. O inteleg, o cred, o accept. Sunt convins de ea si aici este secretul. Cobor din barca. Pe baza Cuvantului Lui pasesc inainte.

Care sunt apele in barca ta, pe care trebuie sa pasesti, fara sa contezi pe tine, ci numai pe El. Ajungi la momentul cand trebuie sa contezi numai pe El. Si lucrul cel mai important este sa faci un pas.

~~~New Age imbracata in haine evanghelice~~~

A inceput Petru sa se afunde.

M-am gandit de multe ori ca noi ne incredem in credinta noastra. Ne incredem in experientele noastre. Ne bazam pe experientele si credinta noastra, cand relatarea aceasta si intamplarea aceasta ne spune un singur lucru. Nu in Petru era puterea, ci in Hristos. Sa te increzi in fiecare clipa in El.

Exista niste mesageri acum in lume si se considera lumea Evanghelica, care transmit mesajul cam asa: Daca esti credincios cu adevarat, atunci nici nu te mai imbolnavesti, nici nu mai ai necazuri, nu mai ai accidente. Daca esti credincios adevarat, atunci Dumnezeu a pus in tine si la dispozitia ta absolut totul si nu mai trebuie nici sa-L rogi, caci daca-L rogi inseamna ca nu-L crezi. Si vorbeste despre faptul ca „Eu am putere intrinseca. Dumnezeu e in mine si am putere in mine insumi”. Iata New Age imbracata in haine evanghelice.

Petru. Pana si apostolul Petru se scufunda. Si singurul secret pe care-l descoperim aici, care vrea sa ni se reveleze este ca, de fapt, Domnul este secretul biruintei lui, nu experienta care a avut-o pana la un moment dat.

O sa intrebi: Pot oare crestinii, asa ca Petru, sa se mai scufunde? Sa mai cada? Eu nu stiu in ce fel de furtuna esti prins si ai inceput sa te scufunzi. Poate sunt apele foarte amare ale neiertarii. Si poate iti vine sa strigi, sa spui: Cum mi-a facut mie asa ceva? Nu pot, nu pot! Si incep sa ma scufund. Ce invatam de la Petru? A strigat la Domnul: „Doamne, scapa-ma! Doamne, izbaveste-ma!” Poate esti prins in apele indoielii. Poate esti prins in altfel de ispitiri sau de necazuri. Secretul este acesta: Doamne, scapa-ma! Rugaciunea noastra se indreapta intotdeauna spre El.

Deci, sunt furtunile vietii mai puternice decat Cuvantul Lui, decat autoritatea Lui? Nu. El nu va linisti intotdeauna furtuna. Dar, ne va duce biruitori prin furtuna.

VIDEO by Biserica Bunavestire