Saptamana Casatoriei 2015 – Vladimir Pustan povesteste: Am fost rugat sa particip la o cununie…

O cununie facuta in cer

Ii multumesc lui Pytt ca a incarcat predica aceasta pe youtube si ne-a distribuit-o si noua. Domnul sa il binecuvanteze!

Vladimir Pustan povesteste:

Screen Shot 2013-06-10 at 9.30.02 AM„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pentru ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.

Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor… Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie. Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.

N-am stiut ce sa cred in clipa aceea, iar cand a intrat mirele am devenit si mai confuz. A venit insotit de mama lui la altar, un mire frumos – asa baiat frumos nu mi-a fost dat sa vad pana atunci. Am facut slujba, dar n-am putut sa o fac bine. I-am declarat sot si sotie. El i-a tras voalul de pe fata, a sarutat-o si i-a lasat voalul pe spate. NU imi puteam desprinde ochii de la ei… Desi o parte dintre cei prezenti stiau, eu nu stiam… M-au invitat la masa: „Doar putin frate Pustan, esti asa de departe si trebuie sa mananci ceva.” M-am asezat langa tatal miresei si gandindu-ma ca mireasa trebuie sa fie teribil de bogata, i-am zis: ”Frate, e o nunta frumoasa superba cu asa lucruri frumoase aranjate pe mese… Dumneavoastra a-ti organizat nunta?!!” El mi-a raspuns:”Nu frate Pustan, ca noi suntem saraci lipiti pamantului. Mirele a facut totul. Ei sunt bogati.” Am simtit ca ma prabusesc. Zic: ”Ce s-a intamplat cu fata dumneavoastra?”

Vroiam sa stiu daca din nastere a fost asa. Atunci au inceput sa-i curga lacrimile si sa-mi povesteasca: ”Eu i-am facut asta. Nu a fost fata mai frumoasa in cartierul nostru, poate nici in orasul nostru, ca ea. Cand a avut 6 ani sotia s-a despartit de mine, a plecat. Eu nu am vrut sa ma recasatoresc, ci am ramas cu fata ca sa o cresc, singura mea bucurie. In urma cu un timp oarecare pe cand era in ultimul an de liceu, a venit intr-o seara la mine si mi-a spus: ” Tata, sunt plina de bucurie si te rog frumos sa ma ierti daca am intarziat. In seara asta tata am fost la biserica si Dumnezeu mi-a vorbit in mod special. Incepand de astazi eu vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i-am raspuns: ”Cu mana mea te-am facut, cu mana mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne-a mai facut nimeni de rusine casa. Te-am crescut pana acum si mi-am sacrificat viata; m-as fi putut recasatori dar n-am facut-o din cauza ta. Pentru ca am vrut sa fie asa cum vreau eu sa fie! Ma si gandisem la copilul unui prieten de-al meu cu care s-ar fi potrivit fata mea, om cu care facusem armata impreuna, vecin de-al nostru, om cu dare de mana.

De atunci am inceput sa o bat sistematic. Ea mi-a raspuns: ”Tata, eu de Dumnezeu nu ma pot lasa. Am investit tot ce am avut in El. Tie ti-a ramas doar dragostea de fiica. Lui i-am dat tot restul iubirii mele si nu am cum sa fac negot cu tine. TATA, nu ca nu vreau sa ma las de Dumnezeu, DAR NU POT SA MA LAS DE EL! Intr-o seara fiind mai beat ca de obicei am trantit-o jos si am lovit-o cu pumnii (nu stiu cati pumni i-am dat) dupa aceea cu bocancii in gura si in cap. Au scos-o vecinii din mainile mele si au dus-o la urgenta. Cand m-am trezit din betie era la reanimare. Cand am intrat in salon, toti medicii si asistentele sau uitat la mine si mi-au reprosat: ‘Iesi afara bruta. Puscaria sa te manance!’

Nu i-am putut salva nici ochiul nici jumatate din obraz. A ramas paralizata. Cu un ochi nu o sa mai vada niciodata.’ Le-am zis: ‘Va rog frumos sa imi dati voie sa ma duc la ea sa o intreb daca m-a iertat.’ Era toata infasurata in bandaje si i-am spus: ‘Ma poti ierta?’ Ea mi-a raspuns: ‘Tata vorbim mai tarziu ca acum imi e somn.’ M-am dus din nou la ea si am intrebat-o: ‘Ma poti ierta?’ iar raspunsul ei a fost: ‘Tata, Isus Cristos Si-a dat toata viata pentru mine! De luni intregi postesc sa te vad intors la Dumnezeu si am zis ca pot sa imi pierd viata aceasta, sa pierd ce am mai bun, dar tatal meu sa fie cu mine in cer. Am auzit ca n-o sa mai vad cu un ochi, dar nu-i nimic, slava Domnului, am mai ramas cu unul. Nu te ingrijora, o sa vezi ca o sa fie bine.’ M-am prabusit la poala crucii lui Isus Cristos si mi-am intors si eu viata spre Domnul. Dumnezeu mi-a mantuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan, nu-i vindecata decat in seara aceasta.

Pentru ca luni de zile m-am gandit la ce aduc eu in fata oamenilor acum, un rebut de fata, care nu mai are obraz. Cine se va casatori cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” Dupa ce tatal mi-a povestit toate acestea, atat de mult l-am iubit pe mire, ca m-am dus la el si l-am sarutat. L-am intrebat:” Ce ai vazut in ea?” Mi-a raspuns:” Frate Pustan, tu nu vezi cum straluceste fata ei? Nu imi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine si pleaca.” …Frumusetea adevarata este frumusetea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodata. Daca Dumnezeu a sadit Duh Sfant in voi sunteti cele mai frumoase fiinte de pe pamant!

PAGINA Vladimir Pustan PREDICI

Pentru mai multe articole, vezi PAGINA – Săptămâna Căsătoriei 7 – 14 Februarie 2015

Vladimir Pustan povesteste – Omul nemultumitor care a cerut o alta cruce

Photo credit

Isus spune: „Vino dupa Mine.” Optional este „vino dupa Mine”, dar, odata ce-ai venit dupa Hristos, devine o obligatie. Isus zice: „Vino dupa Mine.” Ma duc dupa El. In momentul cand vede Isus ca ma duc dupa El, spune: „Stop, acuma, ia crucea.” In momentul in care te-ai hotarat sa te pui la drum, sa mergi dupa Isus Hristos, purtarea crucii nu-i mai optionala, ci e obligatorie. Pana nu  mergi dupa Isus Hristos, purtarea crucii este optionala.

Tanarul bogat, aici a cazut, preaiubitilor, stiti cum? El a vrut sa vine dupa Isus, dar sa nu ia crucea. A zis Isus: „Vrei sa vii dupa Mine?” „Da!” „Daca zici ca- iubesti pe toata lumea, iti dau ocazie azi sa-i iubesti pe cei mai multi. Iti dai averea la saraci si tu vii dupa Mine.” Asta, deja era cruce. „Asta n-o pot face.”

Dvs. stiti ca cei mai multi oameni care au venit la Isus au plecat de la El nemantuiti? Nu mantuiti. De ce? Pentru ca Isus Hristos nu a facut concesii spirituale nimanui in privinta aceasta. „Daca vrei, vii. Daca nu vrei, nu vii. Dar, Eu iti pun in fata calea vietii.” Nu mormaii ca viata aceasta de credinta e atata de grea.

Spunea parintele Iosif Trifa odata, [ca] unul nemultumitor zicea: „Ce ma apasa crucea asta. Ma apasa grozav.” A vrut sa gaseasca o alta cruce. S-a dus si a gasit un inger si a intrebat: „Ce-i aici?”

„Depozit de cruci. Du-te si alegeti una, lasa pe-a ta jos si du-te si alegeti alta.” S-a dus acolo si erau mii si milioane de cruci. A cautat care i-a fost mai usoara, care i s-a potrivit mai bine pe umar. A gasit-o, a pus-o pe spate si a iesit cu ea pe poarta.

I-a zis ingerul: „Ti-ai gasit? Ti-ai gasit.”
„Da.”
„Vezi ca tot aia ti-ai luat-o cu care ai venit.”

I s-a parut ca e mai buna…  Suferim si trecem prin tot felul de probleme. Atunci cand vedem ca si altii sufera, parca e crucea mai usoara. Nu cred in fatalismul: „Oh, crucea mea.” E crucea mea si e frumoasa. Si o port de dragul lui Isus Hristos si multumesc lui Dumnezeu pentru toate incercarile prin care Dumnezeu v-a trecut, pentru ca va garantez ca daca va mergea bine, multi dintre dvs. nu erati mantuiti astazi. Pentru ca unul dintre marii nostri evanghelisti este necazul.

 

Vezi predica integrala aici…

Vezi si Vladimir Pustan povesteste – cand s-a pocait tanarul cu cercei (va urma maine)

Predici Vladimir Pustan

Vladimir Pustan povesteste – A murit vaca vaduvei si pastorul a anuntat biserica

A murit vaca vaduvei si pastorul a anuntat in biserica ca a murit vaca vaduvei. Si toata biserica zicea: „Bai, sa fii vaduva si sa-ti moara vaca.” Si biserica a inceput sa planga. Cum, adica, moare vaca exact de la vaduva? Pai, intelegem sa moara vaca de la cine are un septel, dar nu de la acela care numai vaca aceea o are. Si biserica a inceput sa planga, sa planga, sa planga si se dadeau pe jos de vaca. La care, pastorul s-a bagat pe jos sub amvon si a scos palaria.

„Va e mila?”
„Da,” au zis toti.
„Mie mi-e mila de un milion..” si puse banii in palarie,
„Tie de cat ti-e mila?”
„Pai, nu mi-e mila de nici un leu.”

„Atunci sa nu-ti mai fie. Va rog frumos sa nu va mai fie mila, daca nu reusiti sa puneti macar ceva in sapca.”
Mila nu-i doar un sentiment a dati-va de pamant.

„Pai, da ce, daca are 7 sau 13 copii acasa, da ce, cu mine i-a facut?”
Aud tot felul de interpretari de genul acesta. „Bine ca a putut sa faca prunci.” Dar, ti-e mila de ea, femeie care spala 13 perechi de pantaloni? Ti-e mila? Da. Pai, da du-te si spala-i si tu. Nu judeca.

Iata ce spune Iacov in Iacov 2:15-16 – As vrea sa va spun in dimineata aceasta, sa va readuc aminte ceea ce spune Iacov 2:15-15 – Dacă un frate sau o soră sînt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,16 şi unul dintre voi le zice: ,,Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!„ fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?

Vezi nevoia, vezi ca intr-adevar e o problema acolo si te duci si le spui: „Duceti-va si mancati.” Dar, ei nu stiau [asta]? Parca, pe undeva, mi se pare jignitor ca sa trimiti un sarac sa manance la restaurant fara sa-i dai bani. „Du-te, mai, simte-te bine cu nevastat-ta. Care-i cel mai scump restaurant? La ala sa te duci. Fa-i praf pe toti [banii].” Si ce faci la sfarsit? Fugi. 

Citeste mai mult aici…

Vladimir Pustan povesteste – Un pastor s-a dus odata la un om, care se pregatea sa moara

photo credit howardsuer.com

(Transcript Blogul Agnus Dei) Cerul este un loc permanent. Poate ca, pe undeva, traim o frica din asta, ca nu stim cum este acolo.

Un pastor s-a dus odata la un om, se pregatea sa moara si omul avea un caine care intotdeauna a stat cu el, si in casa si afara. Dar acuma cand a fost bolnav, a venit pastorul si medicul si medicul a aruncat cainele afara.

Si cainele, cu usa inchisa, dincolo, cu usa afara, astia erau inauntru si a inceput sa zgarie cainele usa si a inceput sa loveasca in usa. Era prima data cand era despartit de stapan.

La care, fratele muribund, stand in pat, a spus: „Auzi, pastore, nu-s oare si eu ca el? Nu stiu ce este dincolo de usa, ce ma asteapta,  dincolo de usa aceea. Dar stiu un singur lucru. Stiu ca Stapanul e dincolo. Nu stiu cum e locul acela in care stau, dar ca si cainele maeu, zgarii pe usa asta, stiu doar ca dincolo de usa e stapanul.”

Nu stim foarte multe lucruri despre cer. Stim ca-i permanent, stim ca-i real, dar cel mai frumos lucru este ca Isus e acolo. Dupa usa e Isus.  Si daca e Domnul dupa usa, nici nu ne mai prea intereseaza  cum este acolo. Daca e cu Isus, inseamna ca e bine. Acesta este un lucru important.

Va urma…. (maine)

Ce e NOU la PAGINA Vladimir Pustan

Vladimir Pustan povesteste … veneam de la evanghelizare

Pustan 2 chisinau 2013

Vladimir Pustan (Transcriere Blogul Agnus Dei) :Iubitilor, intr-o seara, vin de la evanghelizare, de undeva, tarziu si eram cu microbuzul mic verde.

Nu stiu pe ce buton am apasat si s-a deschis un geam din spate, dar numai putin. Era un frig afara. Ce sa mai gasesc butonul ca sa imi inchid geamul. Inghetam de frig, cu hainele pe mine. Pusesem caldura la maxim, de afara, sa-mi zboare palaria din cap.

Ma gandesc, opresc si-i trag un pumn la geamul acela, lipesc eu.. si tot nu mai gaseam butonul pe intuneric. Opresc afara si incep sa imping de geamul ala. In clipa in care eram in parcarea aia, sa zic pe la 1 noaptea, vine o masina. Zic, „Salut, pana aici mi-a fost.” M-am vazut batut, banutii luati, masina luata, singur…

Apare un tip zgribulit, intr-o geaca din asta, mai mult asa de fite, decat de frig si zice catre mine,
„Probleme?”

Photo via foxalotwill.blogspot.com

Cand am vazut ca-i singur, am zis, „Ceva.”
M-am bucurat. Am venit, mi-am bagat capul in masina, a apasat pe niste butoane si a mers.
Zic, „De ce ai oprit?”
Zice, „Pai, am vazut ce scrie pe masina.”
Zice, „Esti ala, Pustan?”
„Da.”
Zice, „Si eu am fost de-al vost, dar am plecat.
De aia am oprit. Indiferent pe langa cati trec si vad peste, ma apuca plansul.
Roaga-te pentru mine, ca vin eu inapoi.”

S-a urcat in masina si a plecat. N-avea mai mult de 25 de ani. Ati inteles ce a zis? „Si eu am fost, dar am plecat. De cate ori vad un  peste pe masina, ma apuca plansul. Sunt fratii mei. Nu-i uiti niciodata. N-ai cum sa-i uiti.” Atunci sa-i uitam noi pe ei? (pe cei plecati de la credinta) Transcrierea Blogul Agnus Dei

Citeste mai mult aici…

Ce e nou la PAGINA Vladimir Pustan

Vladimir Pustan povesteşte – Avea pensie bună, işi dorea să nu mai o sune nimeni…

„Domnul Pastor,” imi spunea un medic ce facuse foarte multe avorturi… Mirosea a bautura.

„N-am baut, pana am iesit la pensie, un gram de alcool n-am baut. Acuma, am iesit la pensie si am dorit sa fiu linistita. Sa stau, sa iau pensia aia buna, dar au inceput sa vina ei toti.

Toti pe care i-am omorat si pe vremea lui Ceausescu si dupa revolutie. Veneau in camera la mine, sute, imbracati in camasute albe, cum stingeam lumina.

[Erau] fara ochi, nici unul nu avea ochi. Veneau cu ochii goi; se uitau la mine, asa.

Aprindeam lumina. Mi-era frica. Numai bauta mai pot sa trec peste starea asta de frica.”

Avea pensie, isi dorea sa nu mai o sune nimeni de la spital si dintr-o data sa te trezesti ca n-ai pace, n-ai liniste, n-ai fericire. Trebuie sa vina Dumnezeul celei de-a doua sansa…

Citeste mai departe aici…

Ce e nou la PAGINA Vladimir Pustan

Gândindu-te la tabloul cu marea vei ajunge marinar – Vladimir Pustan

Photo credit ebookee.org

L-am intrebat odata pe un frate, ‘Cum ai reusit tu performanta asta in mijlocul tarii, nici macar o apa curgatoare in jurul casei, cum ai reusit performanta sa ai doi copii marinari amandoi?’ In centrul tarii, (ei) n-au vazut marea niciodata.

Zice, ‘Frate, bezmetic am putut sa fiu. Erau frati, doi ani diferenta intre ei, nici macar, cum ziceam, o balta sa prinda peste. Le-am asezat un tablou in camera (l-am primit si eu de undeva), cu o mare si cu o nava mare pe marea aceea. Copiii, cand se trezeau dimineata, primul lucru pe care-l vedeau era tabloul ala. Cand se culcau seara, ei vedeau tabloul respectiv si-si imaginau marea si nava. Si asa i-am crescut ani de zile cu tabloul acela si n-am stiut ce vor ajunge copiii mei.’ Gandinduse toata ziua la tabloul ala, au ajuns marinari.

Daca va veti gandi toata ziua la tabloul acela cu marea, veti ajunge marinari. Daca va veti gandi toata ziua la Scriptura, veti ajunge sfinti.

Citeste mai mult aici – Vladimir Pustan – Trebuie sa fim diferiti

Vladimir Pustan povesteste – Ceaiul ce dă peste

Photo credit www.sodahead.com

Se duce intr-o zi un tinerel la un preot si zice, „Parinte, eu nu inteleg, eu trebuie sa fac ceva ca sa ma apropii mai tare de Dumnezeu, dar nu stiu ce sa fac.”

Acuma, zice preotul catre el, „Hai sa bem o cana de ceai, ca-i frig.”

„Bun,” a zis el. Se apuca parintele si ia o ceasca de ceai, tine ibricul si tot pune, pune ceai. Se umple cana si parintele tot ii povestea, si ceaiul a curs.

„Parinte, dar opreste-te ca s-a terminat.”

„Nu,” zice el, asa am vrut sa-ti explic eu tie, ca asta esti tu. Cana asta esti tu. Asa esti de plin de tine, ca nu mai are unde incapea Dumnezeu. Am vrut sa-ti explic: Unde-L bag pe Dumnezeu acuma? Unde vrei? Vrei sa te pocaiesti, sa te intorci la El? Goleste-te.”

De cele mai multe ori venim cu o cana plina inaintea lui Dumnezeu si spunem, „Doamne, fa o minune cu asta.” Ce minune sa faca? Pocainta inseamna sa te golesti. Vino cu cana goala, „N-am nimic, umple-ma. Asta-i rugaciunea disperatului.” „N-am nimic, sunt gol, sunt chimval zanganitor, sunt o cana de tinichea goala. Umple-ma Doamne!” Cata vreme suntem plini de noi, n-are unde incapea Dumnezeu. Pocainta este golirea de sine ca sa te poata umple Dumnezeu.

Vezi mesajul aici in intregime – Crestinul adevarat

Vezi Ce e NOU la PAGINA Vladimir Pustan

Vladimir Pustan povesteste – O scena care m-a marcat mult in viata

wpid-IMG_76518525035067.jpegPhoto credit wallpaperstock.net/fireball_wallpaper…

In fond si la urma urmei, cine suntem noi? Exista in Anglia o catedrala mica, foarte mica, dar care are niste vitralii foarte ciudate si foarte frumoase. Ele se vad foarte bine, sunt sfinti facuti din cioburi de sticla si omul care a lucrat pe vitraliile astea s-a dus la un atelier mare de sticla si a luat toata sticla aia colorata care era aruncata, de toate culorile. Se mai sparge, cand taie cate o bucata de geam. In sfarsit, cand face cioburi si atunci omul arunca sticla. Si el s-a dus si a luat cioburile alea, bucatile acelea si a facut cu cioburile acelea colorate, din sticla, pe sticla, la geamurile bisericii, a facut din cioburile acelea sfinti. Cand bate soarele, se lumineaza si lumineaza toti sfintii aceia.

Stiti ca noi suntem asa? Noi am fost cioburi. Aruncati, bucati aruncate la cosul de gunoi. Si Dumnezeu ne-a adunat, ne-a ales. Ciob cu ciob ne-a pus impreuna prin fereastra Duhului Sfant a suflat peste noi. Si cand razele Duhului Sfant vin peste noi, luminam. Slavit sa fie Domnul! Dar nu uitati ce ati fost, cioburi colorate. Deci, fara pretentii. Nu erati buni si nu eram buni de nimic. Si Dumnezeu, din cioburile acestea a facut oameni. Slavit sa fie Domnul!

Scena care pe mine m-a marcat cel mai mult in viata, ca sa-mi dau seama ce a facut Dumnezeu cu mine. Eram pe clasa XI-a baietii facuse un fel de campionat din asta de fotbal. Si am trait asa, cu speranta , ca domn diriginte Turcu sa ma duca si pe mine in echipa. Sa joc si eu fotbal, o repriza, ceva sa fac acolo. A venit prin clasa, a facut echipa, eu nu eram. Nu eram. Si la un moment dat, vine si zice catre mine, „Uite mai, pe tine si pe inca unul, pe voi doi, veti fi rezerve.”

Toata noaptea n-am dormit si de amarat si de emotii. Si m-am dus sa fiu rezerva. M-am asezat pe marginea terenului. M-am pregatit. Eu cred ca am fugit mai mult ca cei de pe teren ca sa fiu in forta. Nimeni nu m-a bagat in prima repriza. Se ducea meciu incet, incet spre repriza II-a si eu tot rezerva. Tot rezerva. Eu cred ca el a vazut ca am plans inainte cu doua zile si de aia m-a bagat rezerva. Nu le aveam eu cu astea.

Si stand acolo, vine un tata suparat si isi cheama copilul, coleg de-al meu. Si zice, „Acasa, acuma in clipa asta.” Parca era sansa mea. Se duce suparat si baga cealalta rezerva. Il pune pe teren. Ramaneam singur langa gard. In sfarsit…

Si dintr-o data mi se iveste a doua sansa, si marea sansa a vietii atunci. Unul dintre colegii mei primeste o lovitura grozava la genunchi, cade jos, nu mai poate juca; tot tremura piciorul la el. Si vine domn diriginte la mine, dar cu o figura din aia suparata, dar fara nici un fel de entuziasm, „Hai acuma tu. Hai ca nu mai avem pe altul.” M-am dus dupa el. Era sfarsitul meciului. Mi-am dat seama ca daca nu se accidenta ala si daca pe ala nu-l fluiera tatal sau, eu nu aveam cum sa ajung pe asta.

Fratilor, asta-i imaginea care m-a zapacit ani de zile. Nu se sterge din cap, faptul ca cineva m-a luat a saptea roata la caruta, numai pentru faptul ca celelalte roti se prapadisera cumva si „Hai si tu aici”. Dar nici o bucurie pe el. Intelegeti? Nici un entuziasm.

Fratilor, Dumnezeu stiti cum m-a ales pe mine si pe voi? Cand ne-a vazut de la bun inceput, ne-a zis, „Eu nu vreau sa fiti rezerve. Pe voi va bag in cer.” Si s-a bucurat. Nici unul dintre voi n-a facut tuse, nici macar un minut pentru ca Dumnezeu ne vrea in cer si vrea sa fim in echipa Lui. Slavit sa fie Domnul. Zice Domnul, „Abia astept sa joc cu ei. Abia astept ca ei sa fie echipa Mea. Abia astept ca ei sa fie cu Mine in cer.” Slavit sa fie Domnul. Si Domnul se bucura. Nu uitati ca suntem straini si calatori.

Vladimir Pustan povesteste: Am fost rugat sa particip la o cununie…

Vladimir Pustan povesteste:
Screen Shot 2013-06-10 at 9.30.02 AM
„Am fost rugat sa particip la o cununie ca sa tin locul unui coleg pastor plecat in America. M-am dus necunoscand pe nimeni si fara nici o tragere de inima pentru ca nu era sectorul meu si trebuia sa fac ceva ce nu-mi placea. Nu stiam ca Dumnezeu voia sa imi dea o lectie deosebita in seara aceea.

Eram in biserica, la amvon, cand au venit mirele si mireasa. Nu ii cunosteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la brat cu tatal ei, care a dus-o pana in fata altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cat de pocait sau de intelept as fi fost in slujba mea de pastor… Cu toate ca nu aveam voie sa ma uit astfel, stateam cu ochii holbati la ea cu groaza si oarecum cu repulsie. Nu avea decat jumatate de obraz; cealalta parte era stramba iar la un ochi nu se vedea decat albul, fiind intors in orbita.

N-am stiut ce sa cred in clipa aceea, iar cand a intrat mirele am devenit si mai confuz. A venit insotit de mama lui la altar, un mire frumos – asa baiat frumos nu mi-a fost dat sa vad pana atunci. Am facut slujba, dar n-am putut sa o fac bine. I-am declarat sot si sotie. El i-a tras voalul de pe fata, a sarutat-o si i-a lasat voalul pe spate. NU imi puteam desprinde ochii de la ei… Desi o parte dintre cei prezenti stiau, eu nu stiam… M-au invitat la masa: „Doar putin frate Pustan, esti asa de departe si trebuie sa mananci ceva.” M-am asezat langa tatal miresei si gandindu-ma ca mireasa trebuie sa fie teribil de bogata, i-am zis: ”Frate, e o nunta frumoasa superba cu asa lucruri frumoase aranjate pe mese… Dumneavoastra a-ti organizat nunta?!!” El mi-a raspuns:”Nu frate Pustan, ca noi suntem saraci lipiti pamantului. Mirele a facut totul. Ei sunt bogati.” Am simtit ca ma prabusesc. Zic: ”Ce s-a intamplat cu fata dumneavoastra?”

Vroiam sa stiu daca din nastere a fost asa. Atunci au inceput sa-i curga lacrimile si sa-mi povesteasca: ”Eu i-am facut asta. Nu a fost fata mai frumoasa in cartierul nostru, poate nici in orasul nostru, ca ea. Cand a avut 6 ani sotia s-a despartit de mine, a plecat. Eu nu am vrut sa ma recasatoresc, ci am ramas cu fata ca sa o cresc, singura mea bucurie. In urma cu un timp oarecare pe cand era in ultimul an de liceu, a venit intr-o seara la mine si mi-a spus: ” Tata, sunt plina de bucurie si te rog frumos sa ma ierti daca am intarziat. In seara asta tata am fost la biserica si Dumnezeu mi-a vorbit in mod special. Incepand de astazi eu vreau sa fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i-am raspuns: ”Cu mana mea te-am facut, cu mana mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne-a mai facut nimeni de rusine casa. Te-am crescut pana acum si mi-am sacrificat viata; m-as fi putut recasatori dar n-am facut-o din cauza ta. Pentru ca am vrut sa fie asa cum vreau eu sa fie! Ma si gandisem la copilul unui prieten de-al meu cu care s-ar fi potrivit fata mea, om cu care facusem armata impreuna, vecin de-al nostru, om cu dare de mana.

De atunci am inceput sa o bat sistematic. Ea mi-a raspuns: ”Tata, eu de Dumnezeu nu ma pot lasa. Am investit tot ce am avut in El. Tie ti-a ramas doar dragostea de fiica. Lui i-am dat tot restul iubirii mele si nu am cum sa fac negot cu tine. TATA, nu ca nu vreau sa ma las de Dumnezeu, DAR NU POT SA MA LAS DE EL! Intr-o seara fiind mai beat ca de obicei am trantit-o jos si am lovit-o cu pumnii (nu stiu cati pumni i-am dat) dupa aceea cu bocancii in gura si in cap. Au scos-o vecinii din mainile mele si au dus-o la urgenta. Cand m-am trezit din betie era la reanimare. Cand am intrat in salon, toti medicii si asistentele sau uitat la mine si mi-au reprosat: ‘Iesi afara bruta. Puscaria sa te manance!’

Nu i-am putut salva nici ochiul nici jumatate din obraz. A ramas paralizata. Cu un ochi nu o sa mai vada niciodata.’ Le-am zis: ‘Va rog frumos sa imi dati voie sa ma duc la ea sa o intreb daca m-a iertat.’ Era toata infasurata in bandaje si i-am spus: ‘Ma poti ierta?’ Ea mi-a raspuns: ‘Tata vorbim mai tarziu ca acum imi e somn.’ M-am dus din nou la ea si am intrebat-o: ‘Ma poti ierta?’ iar raspunsul ei a fost: ‘Tata, Isus Cristos Si-a dat toata viata pentru mine! De luni intregi postesc sa te vad intors la Dumnezeu si am zis ca pot sa imi pierd viata aceasta, sa pierd ce am mai bun, dar tatal meu sa fie cu mine in cer. Am auzit ca n-o sa mai vad cu un ochi, dar nu-i nimic, slava Domnului, am mai ramas cu unul. Nu te ingrijora, o sa vezi ca o sa fie bine.’ M-am prabusit la poala crucii lui Isus Cristos si mi-am intors si eu viata spre Domnul. Dumnezeu mi-a mantuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan, nu-i vindecata decat in seara aceasta.

Pentru ca luni de zile m-am gandit la ce aduc eu in fata oamenilor acum, un rebut de fata, care nu mai are obraz. Cine se va casatori cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” Dupa ce tatal mi-a povestit toate acestea, atat de mult l-am iubit pe mire, ca m-am dus la el si l-am sarutat. L-am intrebat:” Ce ai vazut in ea?” Mi-a raspuns:” Frate Pustan, tu nu vezi cum straluceste fata ei? Nu imi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine si pleaca.” …Frumusetea adevarata este frumusetea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodata. Daca Dumnezeu a sadit Duh Sfant in voi sunteti cele mai frumoase fiinte de pe pamant!

Photo via http://www.davidsbridal.com

O cununie facuta in cer

Ii multumesc lui Pytt ca a incarcat predica aceasta pe youtube pentru noi.

 

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari