ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU (4) Chuck Smith

Photo credit pnwpcg.com

Citeste si

  1. MODELUL LUI DUMNEZEU PENTRU BISERICÁ
  2. CONDUCEREA BISERICII
  3. ÎMPUTERNICIŢI DE DUHUL SFÂNT 

CAPITOLUL Patru din Cartea Calvary Chapel Distinctives:

ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU

„Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice
Domnul oştirilor! –“
Zaharia 4:6

O altă caracteristică distinctă a mişcării “Calvary Chapel” este stilul simplu, atmosfera relaxată. Nu veţi găsi la noi prea multă exaltare emoţională. Noi nu încercăm să motivăm oamenii carnal, şi nu suntem dispuşi să strigăm în biserică. Lucrul acesta îşi are rădăcina în încrederea noastră în Isus Hristos şi în Duhul Sfânt. Noi credem că „dacă Domnul nu zideşte o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc”, de aceea toată exaltarea şi presiunea nu vor realiza nimic. Ne încredem, simplu, în lucrarea Duhului Sfânt şi a Domnului Isus, care îşi zideşte Biserica, aşa cum a promis că o va face.

Dacă avem încrederea deplină că este Biserica Lui, că El o va zidi, că El îşi va face lucrarea Lui, atunci tot ceea ce am de făcut este să fiu credincios. Trebuie doar să observ lucrarea Lui, şi atunci presiunea nu mai e pe mine. Nu mai port toată presiunea poverii lucrării, pentru că lucrarea lui Dumnezeu nu este responsabilitatea mea. Nu este Biserica mea. Este Biserica Lui. Cred că este foarte important să ne reamintim lucrul acesta, pentru că dacă încerci să porţi tu povara, vei constata că este prea grea pentru tine.

Te vei afla sub presiunea să creezi tot felul de strategii artificiale şi apoi vei începe să manipulezi oamenii. Nu acesta este stilul Bisericii “Calvary Chapel.” Cu ani în urmă, în 1969, am cumpărat un acru şi jumătate de pământ, doar la o stradă distanţă de locul pe care-l avem acum, la intersecţia străzilor Sunflower şi Greenville. Pe locul acela a fost o şcoală veche. Am demolat clădirea şi am folosit materialele pentru construcţia unei capele mici. Pentru că am folosit materialele existente, am reuşit să construim capela cu $40000, sumă în care s-a inclus şi valoarea băncilor. După doi ani, capela a fost neîncăpătoare. Am ajuns să avem trei servicii duminică dimineaţa, şi am avut aşezate cinci sute de scaune în curtea Bisericii, iar participanţii parcau de-a lungul străzii pe o distanţă mare. În situaţia aceasta am înţeles că trebuie să facem ceva.

La acel timp parcela de pământ pe care o ocupa “Calvary Chapel” a ieşit la vânzare. Unul din membrii Bisericii a fost agent imobiliar. El a creat un grup de investitori care au cumpărat aceşti unsprezece acri de proprietate, planificând să scoată un
profit. Grupul acesta de investitori au avut mai multe idei cu privire la modul cum să folosească această proprietate, dat toate aceste idei au fost respinse de oraşul Santa Ana. Ei aveau o datorie de $350000 pe care trebuiau s-o plătească, dar nu erau capabili s-o facă. Au ajuns chiar în situaţia în care nu mai puteau plăti taxele lunare, şi în final au pierdut proprietatea.

Agentul imobiliar, care era membru în Biserica noastră, a venit la mine şi mi-a spus ca ar fi bine ca Biserica să cumpere această proprietate. Răspunsul meu a fost: „Ei bine, ce să facem noi cu unsprezece acri?” El mi-a sugerat că am putea vinde jumătate din proprietate. Apoi, un alt membru al Bisericii a venit la mine şi mi-a spus că este sigur de faptul că putem obţine această proprietate la $300000. „Este ridicol!” i-am răspuns. „Este foarte greu să cred că proprietatea se va vinde la preţul de $300000 fiindcă banca tocmai a luat această proprietate şi a evaluat-o la $350000. De ce ar vinde la $300000?” Atunci el a răspuns: „Ei bine, ştiu câteva lucruri despre situaţia acestei doamne care este proprietara acestui teren.. Ea plăteşte taxe cu dobânda care a rămas de la investitori. Pentru că ei nu au făcut nici o plată , ea practic nu are bani să plătească taxele. Doamna are aproape optzeci de ani, are nevoie de bani lichizi, şi cred că dacă facem o ofertă la $300000, o va accepta.”

“Lucrul acesta sună bine, dar de unde vom face noi rost de $300000?” l-am întrebat? El a răspuns: “Dacă putem să cumpărăm proprietatea cu $300000, atunci putem împrumuta jumătate din bani. Banca ne va împrumuta cincizeci la sută din valoarea proprietăţii, noi avem $110000 în bancă, iar eu voi împrumuta Bisericii $90000 fără dobândă pentru un an de zile.” Atunci am răspuns: “Nu va accepta oferta aceasta niciodată.” “Îmi daţi voie să-i fac oferta în numele Bisericii?” a spus el. “Sigur,” am răspuns. Nu după mult timp, am primit un telefon în care acest membru al Bisericii mi-a spus: “Chuck, doamna a acceptat oferta.” Primul meu gând a fost: “Da, e minunat, dar ce fac acum”?

La acel timp strada Fairview de-abia a fost terminată pînă la strada Sunflower. Obişnuiam să trec prin intersecţia străzilor Fairview şi Sunflower în drumul meu spre capela veche. Când treceam prin această intersecţie, aşteptând săgeata verde la semafor, mă uitam la acest teren imens, şi am început să intru în panică. Gândeam în sinea mea, “Da, Dumnezeu a fost bun cu noi. Am plătit toate datoriile, şi nu mai datorăm nimănui nimic. Avem $60000 în bancă, avem un surplus, şi lucrurile merg bine. Cum pot să pun Biserica în această situaţie în care să fim datori, plus construcţia care urmează să o facem? Ce fac? Unde îmi este capul?”

Mă treceau toate transpiraţiile încercând să raţionalizez situaţia. Atunci Domnul mi-a vorbit inimii mele, spunându-mi: „A cui este Biserica aceasta?” Eu am răspuns, „Da, este Biserica Ta.” Atunci El mi-a spus: „Ei bine, atunci de ce te îngrijorezi cu gândul falimentului?” Şi atunci mi-am zis, „Ce sunt eu? Nu eu sunt cel ce va ajunge la faliment. Domnul va ajunge la faliment, si atunci, de ce să mă îngrijorez?” Apoi Domnul mi-a spus: „Cine a creat problema aceasta?” Şi eu am răspuns: „Tu ai creat-o. Tu ai adus toţi aceşti oameni în biserică. Tu ai creat această situaţie în care avem nevoie de mai mult spaţiu.” Domnul m-a asigurat că este Biserica Lui şi problema Lui. El a creat situaţia aceasta. Înţelegând lucrul acesta, am primit pace, până în momentul când ajungeam din nou în această intersecţie de străzi. Sunt un om destul de greu de convins, aşa că procesul acesta a durat o vreme.

După ce am înţeles că noi suntem Biserica Lui, am fost eliberat de povara îngrijorărilor. Am înţeles că nu eu trebuie să port povara, şi astfel am putut să mă liniştesc. A fost Biserica Lui şi El va purta de grijă. Isus a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” (Matei 16:18). El nu a spus: „Pe această piatră tu vei zidi Biserica Mea.” Trebuie să înţelegem că Biserica este a lui Isus şi că El a declarat că îşi va zidi Biserica. Când Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubeşti?” (Ioan 21:16), Petru a răspuns: „Da Doamne, ştii că te iubesc.” Domnul Isus nu i-a spus lui Petru: „Du-te şi zideşte-Mi Biserica Mea.” În schimb, i-a spus: „Paşte oile Mele.” – aceasta înseamnă, „poartă-le de grijă.” Este responsabilitatea lui Isus să adauge suflete noi la biserică, să zidească Biserica. Slujba mea este să iubesc turma, să port de grijă turmei, să supraveghez turma, să hrănesc turma, şi să mă încred în Domnul că El va zidi Biserica şi va adăuga la biserică pe cei ce sunt mântuiţi.

Am descoperit că atunci când faci eforturi să câştigi suflete, trebuie să faci şi efortul de a păstra pe cei pe care i-ai câştigat. Păstrarea celor câştigaţi de eforturile şi programele umane cere un efort foarte mare.

Cu mult timp în urmă am fost într-o denominaţie şi am fost sub presiunea constantă să zidesc Biserica. Am folosit orice fel de strategie şi programe artificiale care mi-au fost sugerate. Au fost programe de creştere a Bisericii, şi le-am încercat pe toate în efortul de a zidi Biserica. Am descoperit faptul că atunci când faci eforturi să câştigi suflete, trebuie să faci eforturi să le şi menţii. Când nu faci eforturi să câştigi, nu trebuie să faci eforturi să păstrezi. Dacă este lucrarea Domnului, dacă El o face, dacă El adaugă, atunci tu nu trebuie să faci eforturi ca lucrurile să evolueze în direcţia bună. Este acest efort de a menţine lucrarea lui Dumnezeu care produce epuizare în păstori. Este ceea ce te omoară. Este lucrul care te va băga în pământ. Este lucrul care te va conduce în tot felul de practici aberante. Pentru că ai făcut eforturi să câştigi acest grup, acum trebuie să faci efortul să-l menţii, şi lucrul acesta poate fi foarte dificil.

Sunt multe biserici mari în această ţară care sunt rezultatul unor programe de creştere a Bisericii. Dar ai nevoie să menţii acele programe. Trebuie să ungi mereu rotiţele maşinăriei cu ulei, să le menţii în stare de funcţionare, sau totul se poate prăbuşi. Şi apoi, tot efortul şi intensitatea care sunt necesare să menţină programul te vor ucide în mod sigur. Sunt multe super biserici astăzi, dar sunt de asemenea o mulţime de lideri obosiţi, datorită eforturilor lor de a menţine ceea ce ei au zidit.

Efortul de a câştiga suflete nu înseamnă doar aplicarea celui mai nou program de creştere a Bisericii. Lucrul acesta se poate întâmpla şi într-un mediu spiritual în care exaltarea şi manipularea emoţională sunt folosite intens. Încă odată, ai o situaţie foarte dificilă, pentru că dacă foloseşti această tactică a manipulării emoţionale pentru a atrage mulţimi, ai intrat pe un drum cu o singură direcţie, în care înaintarea devine tot mai dificilă odată cu progresul. Vezi, dacă faci apel la supranatural şi spectacular, şi dacă acesta este punctul tău forte, atunci trebuie să continui într-un ritm crescendo, cu experienţe spirituale mai exotice, ca să poţi să păstrezi mulţimea pe care tu ai atras-o prin acest fel de fenomene. Experienţele, oricât de atrăgătoare şi exotice sunt, obosesc, şi ceva în natura noastră umană doreşte mereu ceva nou – o schimbare nouă, un nou unghi, o nouă atracţie şi o nouă putere. E nevoie mereu de mai multă putere pentru a menţine acelaşi nivel de exaltare şi de exuberanţă.

Un exemplu: experienţa mea cu bărcile a început cu mulţi ani în urmă, cu o barcă de patru metri şi un motor de 25 cai putere. A fost extraordinar la început, dar nu pentru multă vreme. Nu a trecut mult şi am cumpărat o barcă mai mare, mai puternică, şi apoi alta mai avansată. Unde te opreşti? Din fericire eu m-am oprit, dar întotdeauna există ceva mai mult. Un pic mai mare, un pic mai frumos.

Este la fel cu atracţia generată de manipularea emoţională. Poţi să auzi: „Aşa vorbeşte Domnul” doar de un anumit număr de ori, după care nu mai are acelaşi impact asupra ta. Deci, eşti presat să faci mereu ceva nou, ceva diferit. În final, poţi să ajungi la stări în care să râzi fără control, sau să latri ca un câine, sau să răcneşti ca un leu. Uitaţivă cum unele biserici trec de la o practică bizară la alta, şi apoi la alta, şi apoi la alta. Sunt practici care nu satisfac. Când ceea ce este legitim dispare începi să apelezi la ceea ce este nelegitim. Trebuie să păstrezi această dorinţă după nou prin experienţe din ce în ce mai bizare, diferite, noi.

“Calvary Chapel” nu are această căutare după neobişnuit. Noi nu suntem preocupaţi de o căutare carnală, de noi programe sau exaltare spirituală pentru a încerca să atragem oameni. Noi ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu, pe care-l învăţăm, pe care ne bazăm. Este temelia pe care suntem noi zidiţi. Acest Cuvânt este nelimitat în resurse. Nu este epuizare cu el. Cuvântul te ajută să mergi înainte.

Din acest motiv, noi avem un stil relaxat, neformal, care este reflectat în slujirea noastră. Este Biserica Lui, de aceea noi nu trebuie să transpirăm pentru ea. Nu suntem interesaţi atât de mult de seminarii care vorbesc despre cum să creşti o biserică, cum să creezi o biserică prietenoasă pentru vizitatori, sau cum să dezvolţi un plan pe cinci ani de zile. Cine ştie dacă vom fi aici în cinci ani. Haideţi să slujim astăzi!

Am fost rugat să vorbesc la un seminar de formare de lideri în Phoenix, unui grup de strategi sociali care studiază diferite curente sociale şi dezvoltă planuri pentru biserici la intrarea în noul mileniu. În acest grup de strategi au fost şi câteva personalităţi. Ei discutau despre: „Cum vom putea împlini nevoile pentru viitor şi cum putem să dezvoltăm strategii potrivite pentru biserici?”

Bineînţeles că l-am supărat pe moderator când am spus, „Filozofia mea este: ‚Dacă ceva nu e stricat, nu încerca să repari.’ Dumnezeu continuă să binecuvânteze astăzi predicarea Cuvântului Lui, Biserica continuă să crească, şi Domnul continuă să adauge zilnic pe cei mântuiţi la Biserica Lui. El îşi onorează Cuvântul aşa cum a promis că îl va onora. Atât timp cât Dumnezeu îşi onorează Cuvântul, eu sunt satisfăcut, şi voi continua să învăţ Cuvântul. De ce să schimb lucrul acesta? De ce să încerc să remodelez acest lucru dacă lucrează? Dacă va veni şi ziua când predicarea Cuvântului nu va mai fi eficientă, atunci Cuvântul lui Dumnezeu a falimentat, şi atunci de ce să-l mai învăţ?” Moderatorul a fost supărat pe mine pentru declaraţia aceasta, şi tot restul zilei lam folosit în schimbul de lovituri la nivel de argumente. Evident, nu am mai fost invitat să vorbesc la aceste conferinţe „minunate.”

Am constatat că după ce am trecut prin întreg Vechiul Testament, ajung flămând şi gata să încep Noul Testament. Iar când ajung să termin Noul Testament, abia aştept să încep cu Geneza în Vechiul Testament. Eşti mereu zidit de fiecare dată când treci prin Biblie. Câştigi şi înveţi tot mai mult de fiecare dată. Tu eşti îmbogăţit, şi Biserica este îmbogăţită. Cuvântul nu se învecheşte niciodată. Nu vei ajunge nici o dată în situaţia în care să fii nevoit să încerci noi trucuri, sau experienţe noi. Doar Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi puternic, slujeşte nevoilor spirituale ale oamenilor.

Va urma…HAR PESTE HAR

Vezi o alta carte de Chuck Smith –  Apa Vie – Carte online de Chuck Smith

Reclame

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari