Încep Convenţiile SUA / Canada Vineri, 29 August 2014 !!! – Urmărește-le aici

Fa click pe poza pentru detalii

Vineri 5:45 – 9:00
Isus este Domn

1. Iosif Feher – Montreal, Canada
2. Ezechiel Suciu – Seattle, Washington
3. Cornel Avram – Phoenix, Arizona

Sambata 5:45 – 9:00
Imparatia Domnului Isus

1. Leonard Semenea (Engleza) – Los Angeles, California

Duminica 8:45 – 12:30
Isus domneste azi

1. Simi Timbuc – Detroit, Michigan
2. Lazar Gog – Los Angeles, California

Duminica 5:45 – 9:00
Isus domneste vesnic

1. Gabriel Zagrean – Beclean, Romania
2. Nelu Filip – Phoenix, Arizona

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

LIVE / În Direct – Cea de-a 102-a Convenţie
a Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada –
Hickory, North Carolina August 29-31, 2014

Fa click pe poza pentru detalii
Transmisiunile în direct  (LIVE) din Hickory NC de la cea de
Orarul transmisiunilor în direct va fi afișat în curând.

RELUĂRI  http://www.credo.tv/
(programele se vor putea vedea în reluare în acest player imediat după încheierea transmisiei Live!)

Alin si Florina Jivan – Mai iubeste o clipa (Nou!!!)

Putini mai asteapta, tremurand, acea zi
Numai sfintii se roaga: Oare cand va veni?
Lupte si razboaie, atunci se vor sfarsi
Cand Isus, printre nori, glorios va veni.

Mai iubeste o clipa
Mai roaga-te inca un ceas
Nu stinge Duhul in tine
Inca putin a ramas
Mai iarta inca o vreme
Mai lupta, nu te lasa
Caci vine ziua cea mare
Cand langa Domnul vom sta…..

Vor fi semne in soare si in luna vor fi
Insa semnul cel mare e cand NU NE IUBIM
Se-apropie clipa, n-avem timp de pierdut
“S-alergam catre tinta!” striga azi Duhul Sfant.

Cu ingerii in fata Lui vom sta
Si o cantare noua cu toti, noi, vom canta
Da, cu ingerii in fata Lui vom sta
S o cantare noua cu toti Ii vom canta

Melodie de pe albumul ” Doar sa crezi”
Versuri: Alin jivan

VIDEO by Alin Jivan

ADI GLIGA – Oltenia – ziua intai

New Vision Romania Production
http://newvisionromania.ro

VIDEO by Adi Gliga

Ce este “Harul”? – CC Film 2014 – Catalin Ciuculescu

Foarte interesant e vorbitorul la (aprox) minutul 5 – nu poate primi cadou fara sa fi facut ceva sau fara merit. Dovedeste cat de mare cadou ne-a facut Dumnezeu ca ne-a dat harul sa fim copiii Lui!

Camera: Andrei Birtea
Moderator si Editor: Catalin Ciuculescu
Muzica: “Absolutely Uplifting” – Twisterium

VIDEO by Catalin Ciuculescu

Florin Ianovici – Un singur lucru n-ai: Credinta intr-un destin pe care ti-l da Dumnezeu

Ieremia 29:11 Photo credit www.dailylifeverse.com

Iata o fapta ce se petrece acum, in secolul XXI. Titlul articolului de unde am cules se intituleaza: De pe strada, la Harvard. Spune asa:

“Am fost unul dintre acei copii pe langa care treceti si pe care-i evitati pe strada, povesteste Liz Murray.” Crescuta de parinti dependenti de droguri, Liz a crezut in toate promisiunile parintilor. A aflat repede insa, ca acestea nu aveau cum sa se implineasca. Mama ii lua hainele si jucariile primite de la ajutoare sociale si le vindea pentru droguri. Zile intregi, Liz suferea de foame impreuna cu sora ei mai mica, Lisa.

Despre aceasta perioada, Liz povesteste: “Mancam cuburi de gheata pentru ca ne dadeau aceeasi senzatie de satietate ca mancarea. La cina, imparteam un tub de pasta de dinti.” Stia ca dependenta parintilor era mai puternica decat dragostea pentru ele si i-a iertat pentru tot ce a suferit. La 12 ani a renuntat la scoala din cauza colegilor care isi bateau joc de hainele ei murdare. Oricum, era prea obosita ca sa invete. Noaptea o ingrijea pe mama ei care se imbolnavise de SIDA, iar ziua cauta disperata mancare. Atunci cand parintii ei au divortat, a locuit cand cu unul, cand cu celalalt. Dupa moartea mamei, Liz, care atunci avea 16 ani, a ramas fara locuinta. Singura solutie a fost sa doarma pe banci, in parcuri,  si in statiile de metrou in New York. Viata de copil al strazii a invatat-o cat de repede se pot schimba lucrurile. Ca poate sa aiba azi o casa si o familie pentru ca in ziua urmatoare sa doarma in frig si pe strada.

S-a hotarat sa provoace in viata ei schimbarea pe care parintii nu o reusise. Invatase de la tatal ei, de pe vremea cand acesta fura carti pentru ea, ca educatia ar putea sa o scape de mizerie. Nu i-a fost usor sa se intoarca la scoala. Dar a gasit profesori care i-au admirat efortul de a invata si care au ajutat-o. A reusit sa termine liceul cu rezultate maxime la toate materiile si in doi ani, in loc de 4. Invata pe scarile blocurilor. Conditiile in care invata nu mai contau pentru ca renuntase la iluzia pe care o numeste ea: “Daca atunci”. “Pana atunci, gandeam de multe ori ca daca gasesc un loc linistit atunci o sa invat. Daca voi avea bani, atunci o sa merg la scoala. Am observat ca toti facem aceasta cand nu suntem dedicati total unui scop.” Dar ea s-a ridicat din dorinta a-si transforma viata. Atunci cand a auzit de bursa oferita de New York Times, nu stia ca alti 3,000 de elevi candidau pentru 6 locuri la Harvard.

A fost admisa. A studiat psihologia. La doi ani de la inceperea facultatii, demonstrand un devotament uimitor, Liz si-a suspendat cursurile ca sa-si ajute tatal bolnav de SIDA. Si-a terminat apoi studiile si a absolvit in 2009. Acum este mama a doi copii, doctor in psihologie clinica, vorbitor motivational.

A fost intrebata cum a biruit si a spus: “Simplu, prin credinta.”

“Daca.” “Atunci…” “N-am aia, n-am aia…” Un singur lucru n-ai: Credinta intr-un destin pe care ti-l da Dumnezeu. De trebuie sa lupt, lupt, Doamne. Intareste fiecare madular din trupul meu si nu-l mai lasa asa. De trebuie sa zbor, strange cat trebuie strans; da-mi chinul care trebuie, dar numai sa-mi deschid larg aripile ca sa pot zbura. Da-mi puterea, Doamne, sa ma lupt cu Esau fiindca am gasit puterea sa te “birui” pe tine.

CITESTE / VEZI Mesaul in intregime aici – Florin Ianovici – Lupta in intuneric

Ce e NOU la PAGINA Florin Ianovici

Marius Livanu – Ce face Dumnezeu în vremuri de criză

Photo credit bogardpressblog.org

  • In primul rand, in vremurile de criza, Dumnezeu pregateste, ridica si trimite un om. Noi ne intrebam si foarte multi tineri, in general, se intreaba: “Oare cum alege Dumnezeu oamenii?” Cum decide Dumnezeu sa ridice un lucrator?

Oamenii au strigat catre Domnul in vremuri de criza si Dumnezeu intotdeauna le-a raspuns. Slavit sa fie numele Lui! Numai ca raspunsul lui Dumnezeu sau solutiile lui Dumnezeu nu au fost intotdeauna acelea asteptate de oameni. Dumnezeu lucreaza diferit de cum gandim noi, diferit  de cum ne asteptam noi si chiar cum ne rugam. Un lucru trebuie sa stim intotdeauna si sa fim siguri de el. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu atotputernic. Niciodata in istorie nu a fost infrant si nu poate fi infrant. Si a spus David si in aceasta situatie: “Biruinta este a Domnului. Domnul da biruinta. Tu de partea cui esti? Intotdeauna s-a dat lupta aceasta, batalia aceasta intre pacat si sfintenie, inter lumina si intunericLumina a venit in lume si intunericul n-a biruit-o, chiar daca au fost perioade de criza si crize cand parea ca intunericul biruieste. Cand credea ca diavolul e mai puternic; dar, biruinta este a Domnului.

Ceea ce trebuie sa mai stim e ca niciodata, Dumnezeul nostru n-a intrat in criza. Oamenii politici pot sa intre in criza. Lumea intreaga poate sa intre in criza. Fabrica in care lucrezi poate sa intre in criza. Tara in care traim poate sa intre in criza. Lumea intreaga, nu ca poate, ci este deja in criza. Dar Dumnezeul nostru niciodata n-a intrat in criza.

Trei lucruri as vrea in aceasta seara, potrivit acestui cuvant, sa le vedem: Ce face Dumnezeul nostru in vremuri de criza? Ce se intampla in vremurile de criza? Ce facem noi in vremurile de criza?

Intotdeauna, in vremurile de criza:

 Dumnezeu pregateste, ridica si trimite un om

In primul rand, in vremurile de criza, Dumnezeu pregateste, ridica si trimite un om. Intotdeauna. Daca ne uitam in istoria poporului lui Israel, vedem ca au intrat de multe ori in criza. In Cartea Judecatori se intampla mereu asta. Pacatuiau, Dumnezeu trimitea dusmanii lui Israel, care  veneau, ii pradau, ii jefuiau. Si atunci intrau in criza. Copiii lui Israel strigau catre Domnul. Cereau solutia de la Dumnezeu prin rugaciune. Si Dumnezeu le asculta rugaciunea, ca avem un Dumnezeu care asculta rugaciunea. Si totdeauna Dumnezeu lucra. Dar nu lucra cum se asteptau ei. Intotdeauna Dumnezeu le asculta rugaciunea si le ridica un om, un judecator. Intotdeauna asa a lucrat Dumnezeu.

Iata si in perioada aceasta de criza, Dumnezeu asa lucreaza, intotdeauna. Ridica un om; pregateste un om. Trimite un om. Pentru ca asa lucreaza Dumnezeu. Noi am vrea altfel. Noi am vrea sa trimita un inger, un arhanghel. Am vrea as ne trimita direct lucrul cerut. Dar Dumnezeu ridica si trimite un om. Si iata, Dumnezeu spunea intr-un psalm- “Cat de frumos, am gasit pe David, omul meu, om dupa inima Mea.” “Am gasit”. Noi ne intrebam si foarte multi tineri, in general, se intreaba: “Oare cum alege Dumnezeu oamenii?” Cum decide Dumnezeu sa ridice un lucrator? E adevarat ca noi vorbim despre harul lui Dumnezeu in alegere si in multe lucruri, dar nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca Dumnezeu cunoaste dinainte, stie dinainte ce va face omul. Cunoaste inima omului si Dumnezeu nu trage, asa, ca la loterie. Hai sa… ne trebuie unu si unu, la intamplare… El este. Hai sa-l iau. Dumnezeu nu lucreaza asa. Cand Dumnezeu ridica un om, il cauta. “Am gasit,” inseamna ca Dumnezeu l-a cautat. Dumnezeu chiar a spus candva, intr-o alta vreme de criza: “Caut un om. Un om care sa stea in mijlocul sparturii, adica in vreme de criza. La un moment dat, Dumnezeu a zis: “Caut prin ei si nu gasesc niciunul.” Nu mai sunt oameni. D-au dus oamenii de bine din tara. Iata ca si in situatia asta se parea ca nu se gaseste nimeni. In situatia aceasta, atatia oameni erau acolo, atatia Israeliti. Dar niciunul sa fie un om  pregatit, ales, ridicat de Dumnezeu pentru ca eu cred ca le lipsea acelor oameni si calitatile ca sa se califice pentru a fi omul trimis de Dumnezeu, omul ridicat si pregatit de Dumnezeu. Intotdeauna, in vremuri de criza, Dumnezeu a pregatit, a ridicat si a trimis un om.

As vrea sa te intreb in aceasta seara din partea lui Dumnezeu: N-ai vrea sa fi si tu omul acela? Atatia oameni trec prin crize. Nu te gandi, acuma nu-i nevoie pe stadion- nu intra in criza acolo niciodata, daca nu vine cineva sa predice. Dar pentru crizele care apar in familie, in viata cuiva, ale colegilor, ale prietenilor, ale vecinilor tai. Cand oamenii nu stiu ce sa faca, se lupta cu pacatele, se lupta cu problemele acestea spirituale. Vrei sa fi tu omul trimis de Dumnezeu? Vrei sa fi omul pregatit de Dumnezeu, ridicat de Dumnezeu? Pentru ca omul care face asta, omul care-i pregatit de Dumnezeu, la un moment dat, spune: “Iata-ma, trimite-ma.” Un om care-i mereu disponibil, care nu spune: “Lasa-l pe altul. N-am timp de asta, sa vad cand am timp. Imi rezolv intai asta. Mai intai sa-mi ingrop pe tata, mai intai sa ma insor, mai intai sa incerc boii si sa ar pamantul si apoi voi vedea. Omul lui Dumnezeu pe care-l ridica Dumnezeu este disponibil intotdeauna.” Si iata oportunitatea.

Il cheama tatal sau si-i spune: “David, du-te la fratii tai.” Si vede David in asta o oportunitateam chemarea lui Dumnezeu: “Ma duc acolo.” Si acolo isi da seama ca Dumnezeu l-a chemat nu doar ca sa duca hrana fratilor sai. Nu l-a chemat doar sa vada razboiul si sa duca vesti bune. Ci isi da seama ca acolo Dumnezeu la chemat la ceva mai inalt, ceva mai frumos, ceva mai maret. Sa lupte si sa-si riste viata. Dumnezeu sa ne binecuvanteze sa fim oameni chemati de Dumnezeu, oameni ridicati si pregatiti de Dumnezeu. Oameni trimisi de Dumnezeu ca solutie la criza in care intra cei din jurul nostru. Totdeauna intreaba: Esti o solutie sau esti o problema? Rugaciunea mea dintotdeauna a fost: Doamne, as vrea ca sa fiu dintotdeauna o solutie. N-as vrea niciodata sa fiu o problema. Unii s-au obisnuit si chiar le place sa fie o problema. David nu vrea sa fie o problema. Omul trimis de Dumnezeu e o solutie: Ce pot eu sa fac pentru poporul lui Dumnezeu? Ce pot sa fac eu pentru altii? Cu ce pot sa fiu eu ajutor altora? Omul solutie si nu omul problema. Pe acel om il cheama, il ridica si il foloseste Dumnezeu.

Apoi, in vremuri de criza, poporul lui Dumnezeu este instabil, este formalist, este pasiv si necredincios. Uitati-va la oamenii acestia. Uitati-va, nu numai la Saul. Saul e un om iresponsabil. Ii place functia foarte bine. Imparat- era cel mai inalt, era cel mai puternic. Ii placea functia grozav. S-a tinut cu dintii de ea, dar niciodata n-a fost un om responsabil, sa spuna: Imi iau responsabilitate inaintea lui Dumnezeu, sa spuna: “Eu ar trebui sa fiu acolo.” “Dati-mi un om,” asa au strigat filistenii. Asa a spus Goliat: “Dati-mi un om.” Si nu s-a gasit om. Primul care trebuia sa mearga acolo trebuia sa fie el. (Din primele 13 minute, mai sunt 17 min. din mesaj)

Biserica Philadelphia din Mansuè (TV), Italia
duminica.20.iulie.2014 VIDEO by philadelphiamansue

HAR PESTE HAR (5) Chuck Smith

Citeste

  1.  MODELUL LUI DUMNEZEU PENTRU BISERICÁ
  2. CONDUCEREA BISERICII
  3. ÎMPUTERNICIŢI DE DUHUL SFÂNT
  4. ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU

CAPITOLUL Cinci din Cartea Calvary Chapel Distinctives:

HAR PESTE HAR

(Evrei 13:9)
“Calvary Chapel” are o poziţie distinctă cu privire la subiectul harului lui Dumnezeu. Înţelegem că fără harul lui Dumnezeu nici unul dintre noi nu ar avea nici cea mai mică şansă. Avem nevoie de harul lui Dumnezeu în vieţile noastre. Avem nevoie de el zilnic. Îl experimentăm şi suntem salvaţi prin har în mod personal. Nu numai că suntem salvaţi prin har, dar noi şi stăm în har. Noi credem în dragostea şi harul care caută să-l restaureze pe cel căzut.

Sunt unele biserici care duc lipsă în mod evident de harul lui Dumnezeu. Deseori există o formă foarte dură, inflexibilă, severă de legalism care nu oferă un cadru adecvat pentru pocăinţă şi restaurare. Veţi fi miraţi să auziţi de criticile îndreptate spre mine datorită faptului că doresc să ajut la restaurarea celor căzuţi. Ori de câte ori văd un slujitor talentat a lui Dumnezeu căzând în mrejele duşmanului, devin mânios pe Satan care caută să distrugă pe unii din cei mai buni slujitori.

Noi avem o poziţie foarte fermă cu privire la har. Credem că Biblia afirmă faptul că Dumnezeu este plin de har. Aceasta este una din caracteristicile de bază ale Lui în relaţia cu omul. Dacă El n-ar fi un Dumnezeu al harului, nici unul dintre noi n-ar avea vreo şansă. Toţi avem nevoie de harul şi mila lui Dumnezeu. De fiecare dată când mă rog, nu-i cer lui Dumnezeu dreptate, în afară de cazul când mă rog pentru altcineva. Când mă rog pentru mine, întotdeauna cer „Har” şi „Milă,” Doamne, milă! Ai milă de mine. Aplică dreptatea celui care mi-a făcut rău, dar, Doamne, pentru mine vreau milă.” Este interesant că o dată ce am primit milă, o dată ce am primit har, Domnul ne arată nevoia noastră de a arăta şi altora această milă, acest har. El a spus: „Ferice de cei miloşi, căci ei vor avea parte de milă.” (Matei 5:7).

Este interesant că Isus a considerat iertarea egală cu dispoziţia noastră de a ierta. Lucrul acesta este evident în rugăciunea Tatăl Nostru. La sfârşitul acestei rugăciuni model, El accentuează doar una din cererile legate de iertare: „Dacă nu iertăm oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:15). Isus a folosit parabole care vorbeau despre necesitatea iertării. În Matei 18 vedem un stăpân care iartă robului lui o datorie de şaisprezece milioane de dolari. Dar acest rob s-a dus la un alt rob care-i datora doar şaisprezece dolari şi l-a aruncat în închisoare. Stăpânul l-a chemat pe primul rob şi i-a spus: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?” Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.” (Matei 18:32-34

Dacă am fost iertaţi aşa de mult, cu siguranţă că şi noi ar trebui să iertăm. O dată ce am primit harul lui Dumnezeu, ar trebui să arătăm acest har şi celor care au căzut. Eu am nevoie de harul lui Dumnezeu zilnic. Eu stau în harul lui Dumnezeu. Am fost salvat prin har, nu prin fapte, deci gloria este a lui Dumnezeu pentru ceea ce El a făcut. Nu pot să mă laud cu ceea ce am făcut. Eu nu am făcut nimic. Noi nu suntem salvaţi prin faptele neprihănirii, ci prin harul Lui.

Aceasta este tema care o găsim peste tot în Noul Testament, şi de aceea am ales să subliniem această temă. Cărţile Romani şi Galateni devin foarte semnificative pentru că amândouă scot în evidenţă harul lui Dumnezeu şi neprihănirea prin credinţă. Aceasta este în contrast cu neprihănirea personală care se încearcă a fi obţinută prin faptele Legii. Noi credem în restaurarea celor căzuţi, aşa cum a învăţat Pavel în Galateni: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.” (Galateni 6:1) Mulţumesc Domnului pentru harul care l-am primit, şi primind acest har, caut să-l extind şi altora.

Sunt mânios pe Satan când aud despre un slujitor talentat al lui Dumnezeu că a căzut. Acei care au abilităţi deosebite şi talente deosebite pentru Domnul par să fie o ţintă specială pentru Satan. Nu sunt dispus să-l las pe Satan să aibă victorie asupra acestor oameni. Încerc să-i recâştig pentru împărăţia lui Dumnezeu ca ei să-şi poată folosi talentele pentru Domnul.

Am ridicat mulţi oameni căzuţi în viaţa mea. Este ceva ce îmi place să fac. Îmi place să iau oameni care au ajuns epave şi să fac ceva atractiv din ei. Am avut un Ford Skyliner. Dacă l-aţi fi văzut atunci când l-am cumpărat, aţi fi spus că e gata pentru cimitirul de maşini. Ce împlinire poate fi pentru cineva să ia o astfel de maşină, să lucreze la ea, s-o descompună, s-o repare, s-o vopsească, s-o asambleze din nou, şi în final să ai ceva frumos şi atractiv, făcut din ceva care a fost o epavă. Există o bucurie şi o împlinire în aşa ceva. Îmi place să fac lucrul acesta şi cu casele vechi. Fata mea cumpără tot timpul case care au nevoie de reparaţii, şi apoi îmi spune! „Tati, vino te rog.” Îmi place să iau aceste case vechi, să le remodelez, şi să fac ceva atractiv, modern, şi frumos din ele. Acelaşi lucru este valabil şi pentru vieţile pe care Satan le-a ruinat.

Îmi place să iau vieţi ruinate, să le rezidesc, să le restaurez, să le remodelez. Uitaţi-vă la majoritatea slujitorilor de la “Calvary Chapel”! Vieţile lor au fost în ruină. Dar uitaţi-vă cum a restaurat Dumnezeu vieţile lor, şi ce bogăţie şi valoare a ieşit din aceste vieţi. Este o lucrare minunată a lui Dumnezeu astăzi, să vezi ceea ce lumea a aruncat la cimitirul vieţilor ruinate, şi să vezi transformarea glorioasă în vase de cinste. Noi credem că o dată ce am fost iertaţi, trebuie la rândul nostru să iertăm. O dată ce am primit milă, suntem datori şi noi să fim miloşi. A arăta şi a extinde harul lui Dumnezeu este o parte importantă a slujirii la “Calvary Chapel”.

În Evanghelia lui Ioan, capitolul opt, avem o istorisire foarte interesantă. Isus a venit la Templu şi a şezut jos să înveţe poporul. Deodată, El a fost întrerupt de o comoţie. S-a auzit un plâns isteric. „Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în
preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului, şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.” (Ioan 8:3-4) Duşmanii lui Hristos încercau mereu să pună învăţătura Lui în conflict cu învăţătura lui Moise. Oamenii, în general, au recunoscut că Moise a fost instrumentul prin care Dumnezeu a dat Legea. Nu a fost nici o îndoială cu privire la autoritatea lui Moise. El a vorbit din partea lui Dumnezeu. Dacă Isus ar fi spus ceva contrar Legii lui Moise, atunci Isus nu ar fi putut să pretindă că este de la Dumnezeu. Problema divorţului este un exemplu în acest sens. Ei l-au întrebat dacă un bărbat poate să se despartă de soţia lui pentru orice motiv. Isus le-a răspuns! „Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.” (Matei 19:9) Ei pretindeau că Moise le-a dat libertatea să divorţeze doar prin alcătuirea unei scrisori de despărţire. În felul acesta au crezut că Lau prins pe Isus în capcană. Atunci Isus, s-a dus înapoi, înainte de Moise, şi a spus că la început nu a fost aşa. Moise a dat această dezlegare cu cartea de despărţire datorită împietririi inimii lor, dar la început nu a fost aşa.

Deci, din nou ei căutau să-L pună pe Isus în conflict cu Legea lui Moise. „Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui.” (Ioan 8:5-6) Lucrul acesta era foarte evident. Dar Isus nu a spus nimic. El a stat jos şi scria cu degetul pe pământ ca şi cum nu i-ar fi auzit.

Întrebarea e, ce a scris El pe pământ? Nu ştiu. Poate a scris: „Unde este bărbatul?” Ei au spus, „Am prins-o în timp ce săvârşea fărădelegea.” Bine, dar nu puteau să o prindă pe femeie în păcat fără să-l prindă şi pe bărbat. După Legea lui Moise, amândoi trebuia să fie omorâţi cu pietre. Deci, dacă erau cu adevărat interesaţi să ţină Legea lui Moise, l-ar fi adus şi pe bărbat la Isus. Poate că bărbatul a fost un prieten de-al lor, şi l-au lăsat să plece.

Aceasta nu a fost dreptate. Duşmanii lui Isus erau mânioşi. Isus stătea acolo şi scria pe pământ ca şi cum i-ar fi ignorat. Ei au insistat cu întrebarea lor. În final, Isus s-a ridicat şi le-a spus: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”(Ioan 8:7) Din nou, Isus sa plecat să şadă jos, şi a continuat să scrie pe nisip. Acum cred că ştiu ce a scris. Probabil că a scris numele bărbaţilor care stăteau acolo gata să condamne, şi probabil că a început cu cel mai bătrân. Cred că Domnul Isus a scris o mulţime de păcate pe care cel mai bătrân dintre ei le-a comis, poate o prietenă pe care a avut-o, şi El a început să dea detalii despre activităţile păcătoase în care ei arau angajaţi. În final bărbatul cel mai bătrân a spus! „O, îmi aduc aminte că soţia mea mi-a spus să ajung acasă mai devreme. Trebuie să plec.

După ce a plecat, Isus a scris pe nisip numele celui care a rămas cel mai bătrân în grup, şi a continuat să scrie câteva păcate pe care acest om le-a comis. Şi aşa, unul câte unul, de la cel mai bătrân până la cel mai tânăr, au plecat până nu a mai rămas nici unul. Atunci Isus s-a ridicat, şi uitându-se la femeie, i-a spus: „Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” (Ioan 8:10-11). Ce răspuns minunat a avut Isus: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

Când are loc un accident serios şi maşinile sunt zdrobite şi trupurile oamenilor sunt rănite şi întinse acolo pe stradă, sunt două feluri de maşini de urgenţă care vin la scena accidentului. De obicei prima maşină care ajunge este maşina poliţiei, şi sarcina oamenilor legii este să stabilească o zonă de siguranţă pentru controlul traficului. Apoi îşi iau carnetul de notiţe şi consemnează poziţia maşinilor, măsoară urma frânelor şi iau interviu martorilor. Slujba lor este să stabilească cine a încălcat legea şi cine e vinovat de încălcarea ei.

A doua categorie de vehicule sunt ambulanţele. Paramedicilor prea puţin le pasă cine sunt vinovaţii. Sunt oameni care sângerează pe stradă. Slujba lor este să-i ajute pe aceşti oameni, să le verifice bătăile inimii, să le bandajeze rănile, să vadă dacă sunt oase rupte, să-i pună pe o targă, şi să-i pună în ambulanţă. Ei nu sunt preocupaţi cu problema stabilirii vinovăţiei. Ei sunt acolo să ajute pe cei care sunt răniţi.

În mod asemănător, sunt două feluri de slujiri creştine pe care le-am observat. Acei care iau atitudinea poliţiştilor, vin la locul tragediei, văd vieţile zdrobite, şi scot cartea cu codurile legale. Ei îţi vor citi legea. „Ai dreptul să nu spui nimic, dar tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta..” Ei sunt acolo la scena accidentului reprezentând legea, încercând să afle cine este vinovat, şi pentru a-ţi citi legea.

Apoi sunt acei slujitori care se aseamănă mai mult cu paramedicii şi care nu sunt atât de preocupaţi cu stabilirea vinovăţiei, ci sunt preocupaţi cu vindecarea. Cum putem să ajutăm? Cum putem să slujim pe cei cu trupul zdrobit, cu viaţa zdrobită? Cum putem să punem lucrurile înapoi împreună? Cum putem aduce vindecare? În relatarea din Ioan 8 îi avem pe Farisei. Ei au cartea cu codurile legale pregătită. „Legea noastră spune că această femeie trebuie să fie omorâtă cu pietre. Tu ce spui?” Dar Isus a fost interesat s-o slujească pe femeia aceasta, s-o ajute să-şi pună viaţa din nou în ordine, nu să o condamne, „Nici Eu nu te condamn.” Dorinţa Lui a fost să o pună din nou pe picioare.

Noi căutăm să slujim oamenii răniţi. Dorinţa noastră e să-i vedem cu vieţile refăcute, din nou pe picioarele lor, funcţionând normal din nou. Ioan ne spune că Legea a venit prin Moise, dar harul şi adevărul vine prin Isus Hristos. Dacă sunt un slujitor al lui Isus Hristos, atunci trebuie să slujesc potrivit cu harul. Uitându-ne la biserici şi la slujirea lor, vedem pe mulţi care sunt slujitori ai lui Moise. Ei sunt foarte nemiloşi şi legalişti. Legea a fost călcată şi ei îţi vor spune exact ce spune legea. Şi totuşi, îl găsim pe Isus spunând: „Cine este fără păcat să arunce primul cu piatra … nici Eu nu te condamn.”

A fost bucuria şi privilegiul nostru să putem restaura pe mulţi care au fost condamnaţi de lege. Cred că înainte de restaurare trebuie să existe evidenţa unei pocăinţe adevărate. Cred că Legea a fost dată ca să fie un îndrumător spre Isus Hristos. Cei care nu au venit să se pocăiască, au nevoie de Lege, astfel există un loc şi pentru Lege. Ea este sfântă, neprihănită, şi bună dacă este folosită corect. Dar cred că uneori exagerăm prin folosirea Legii, formulând pedepsele exacte ale Legii chiar după ce a avut loc pocăinţa. Nu suntem gata să restaurăm. Isus a fost promotorul harului şi al adevărului. Noi ar trebui să căutăm întotdeauna restaurarea, dar să nu uităm că pocăinţa este necesară.

Este minunat să vezi o viaţă care a fost zdrobită şi rănită devenind rodnică din nou pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Este adevărat că harul nu este fără risc. S-ar putea să fac o greşeuală în a ierta o persoană şi a-i arăta har, fără să existe o pocăinţă autentică. Este posibil ca astfel de persoane să aibă o agendă ascunsă. Am avut situaţii în care am arătat har unor persoane care au continuat să trăiască în păcat, şi care mai târziu mi-au făcut rău. Nu sunt perfect. Am făcut greşeli în judecăţile mele şi am arătat har celor care nu s-au pocăit cu adevărat de răul din viaţa lor.

Am riscat, am adus persoane în conducerea Bisericii care au pretins că s-au pocăit, ca mai târziu să ne dăm seama că, de fapt, nu s-au schimbat. Am greşit. Şi probabil voi mai face greşeli în viitor. Dar vreau să-ţi spun următorul lucru, dacă este să greşesc, aş vrea să greşesc de partea harului mai degrabă decât de partea judecăţii. În Ezechiel 34, Domnul a vorbit împotriva păstorilor din Israel. Ei au lăsat oile să rătăcească şi nu s-au dus să le caute pe cele pierdute. Domnul a avut câteva lucruri grele de spus împotriva acestor păstori care nu erau preocupaţi să caute şi să restaureze pe cei pierduţi. Cred că Domnul va fi mult mai îngăduitor cu mine şi greşelile mele de partea harului decât dacă ar fi exact situaţia opusă în care să condamn pe cineva pe care El deja l-a iertat.

Sunt mai multe texte din Scriptură care ne avertizează cu privire la judecata fratelui nostru: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.” (Matei 7:1). Când judecăm pe alţii, noi suntem cei care stabilim standardul judecăţii. „Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Dacă stă în picioare sau cade, este treaba stăpânului său; totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea.” (Romani 14:4) Mi-ar fi tare greu să greşesc judecând pe cineva care s-a pocăit cu adevărat. Aş suporta foarte greu gândul că judec pe cineva într-un mod greşit. Deci, încă o dată, dacă greşesc, vreau să greşesc de partea harului pentru că ştiu că Dumnezeu va fi mult mai îngăduitor cu mine decât dacă aş greşi judecând o persoană în mod greşit. Nu vreau să fiu vinovat de aşa ceva.

Este foarte uşor să cazi în legalism. Trebuie să fim conştienţi de ispita aceasta. Fii atent la ispita de a lua o poziţie foarte dură. Am observat că, în cele mai multe cazuri, atunci când o persoană devine foarte categorică în „Teologia Reformei,” de obicei cade în legalism. Aceste persoane vor să fie sigure că toate lucrurile sunt împlinite conform literei, în detaliu. „Teologia Reformei” are câteva puncte bune, dar şi porcupinul are. Când îl îmbrăţişezi prea tare, atunci vei simţi cu siguranţă ţepii lui ascuţiţi. Unii obiectează faţă de poziţia mea, acuzându-mă că eu îndulcesc anumite pasaje din Scriptură şi au dreptate. Dar a îndulci anumite pasaje din Scriptură este deseori deliberat pentru că de obicei sunt două părţi ale problemei. Eu am înţeles că este important să nu aduci diviziune şi să nu laşi credincioşii să se polarizeze pe anumite poziţii, pentru că în momentul când se face lucrul acesta apare diviziunea.

Un exemplu clasic este modul cum înţelegem Scriptura în problema suveranităţii lui Dumnezeu şi a responsabilităţii umane. Biblia subliniază ambele poziţii, dar în înţelegerea noastră umană ele se exclud una pe alta. Cei care sunt gata să divizeze,
fixându-se la un anumit pol, pretind că nu putem să credem ambele poziţii, pentru că dacă crezi în suveranitatea lui Dumnezeu, lucrul acesta exclude responsabilitatea umană. Iar dacă crezi în responsabilitatea umană, excluzi suveranitatea lui Dumnezeu. Greşeala aceasta se face atunci când o persoană ia aceste învăţături şi le duce la concluzia logică. Folosind raţiunea umană şi ducând doctrina suveranităţii la concluzia ei logică, aceasta îl lasă pe om fără nici o alegere.

În concluzie, cum ar trebui să interpretăm Cuvântul cu privire la suveranitatea lui Dumnezeu şi responsabilitatea umană? Trebuie să acceptăm ambele poziţii afirmate de Scriptură, prin credinţă, pentru că nu le pot ţine în echilibru prin înţelegerea mea. Nu înţeleg cum aceste două învăţături pot să fie compatibile. Dar le cred pe amândouă. Cred că Dumnezeu e suveran, dar cred de asemenea că eu sunt responsabil şi că Dumnezeu mă ţine responsabil pentru deciziile care le iau. În modul cel mai simplu, îmi pun încrederea în Dumnezeu că aceste două afirmaţii ale Scripturii sunt adevărate.

Un păstor a scos recent un pamflet despre Calvinism, şi pe prima pagină este obalanţă care are pe un taler pe Calvin, iar pe celălalt taler este Ioan 3:16. Pentru care poziţie eşti înclinat să-ţi dai acceptul? Nu te lăsa polarizat. Nu-i lăsa pe alţii să se polarizeze. În momentul când faci lucrul acesta, ţi-ai pierdut jumătate din Biserică, pentru că credincioşii sunt divizaţi egal în această problemă. Deci, dacă iei o poziţie care polarizează, vei avea jumătate din Biserică. Vrei cu adevărat să-ţi pierzi jumătate din Biserică?

Ştii care e lucrul frumos cu privire la “Calvary Chapel”? Credincioşii nu ştiu exact care e poziţia ta. Pune „baptist” în titlul tău, şi oamenii ştiu unde eşti, şi jumătate din oameni nu vor veni pentru că este o Biserică baptistă. Pune „prezbiterian” în numele tău, şi ei vor şti unde stai, şi jumătate din oameni nu vor veni pentru că ştiu ceea ce cred prezbiterienii. Pune „nazarinean” în numele tău, şi imediat vei fi catalogat. Ei ştiu cine eşti, şi nu vor veni să se alăture.

Dar Clavary Chapel are un fel de aer mistic. „Ce cred oamenii aceştia?” „Nu ştiu, dar hai să aflăm.” Şi tot câmpul este al nostru. Ai ocazia să pescuieşti într-un lac cât mai mare. Dacă vrei să lansezi un produs, vei vrea să ai piaţa cea mai mare, pe cât e posibil. Deci, nu ciunti piaţa ca să spui: „Noi vom pescui în această apă mică aici.” Păstrează piaţa largă. Pescuieşte în lacul mare. Pescuieşte acolo unde peştele trage.

Va urma…PRIORITATEA CUVÂNTULUI

Vezi o alta carte de Chuck Smith –  Apa Vie – Carte online de Chuck Smith

2. Faith & Science Conference 2014: The Biology of Sin

Assemblies of God USA (2014) – Matthew Stanford’s plenary session at the 2014 Faith & Science Conference. Faith & Science 2014

Author:

Matthew S. Stanford is professor of psychology, neuroscience and biomedical studies at Baylor University. His research on the interplay between psychology and faith has been featured by Fox, the New York Times, USA Today, MSNBC, Yahoo, and U.S. News & World Report. Stanford is a fellow of the Association for Psychology Science (APS). As the co-founder and director of the Mental Health Grace Alliance, he writes, conducts training seminars, and serves families affected by mental illness. He is the author of two books, Grace for the Afflicted and The Biology of Sin.

VIDEO by Christianity Reason and Science

 

Tim Keller Session 3: Vision New England, Lowell, MA

Tim Keller discusses “The Gospel-Centered Church and Mission” by sharing his belief…. “The mission of the local Church is to make disciples, who will then change the world.” Christians will change the world by integrating their faith with their work, doing justice, loving their neighbor, and changing social structures.

His teaching from both Old and New Testaments presents a thought-provoking reflection concerning the 3-fold call and mission of the Church in society. This call embraces astonishing generosity, empowering the poor, and hope for the poor. Keller distinguishes this call as one that is not utopian and not cynicism, not socialism, and not normal capitalism, citing the example of the Early Church among whom “there were no needy persons.” Keller illuminates the motivation for responding to this call as the grace of God, expressed in Deuteronomy, Chapter 15… “Remember that you were slaves in Egypt and the Lord your God redeemed you.” Paul refers to this same grace in II Corinthians Chapter 8… “Though He (Jesus) was rich, yet for your sakes, He became poor.” The Gospel of Grace changes our attitude towards the poor as we acknowledge our own spiritual bankruptcy; when the poor get a hold of the Gospel, they will be empowered by hope.

Keller issues a challenge for Christians to pour ourselves out for the poor, so our deeds back up our words and others will see the awesomeness of God and listen to the Gospel.

VIDEO by  PrayTV

Manu Negrea si Vali Bala – Când stiu că toate aici sunt trecătoare

1 Ioan 2:17
Iar lumea şi pofta ei trec,
însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.
Cand stiu ca toate aici sunt trecatoare
Si multe cai spre moarte doar conduc
Cand vad a timpului infasurare
Si drumuri care nicaieri nu duc
Ma’nalt in duh spre a sperantei raza
Spre Cel ce doar o cale a trasat
Spre Cel ce ne’ncetat de sus vegheaza
Spre Dumnezeu ce ne-a rascumparat
 .
Refren:Caci n-am pe nimenea aici sub soare
Mai mare mai frumos mai bun mai sfant
Doar Domnul meu ce n-are asemanar
Cu El ma laud mereu pe acest pamant
 .
Cand multi apuca cai intunecate
Invinsi de amagiri si inselati
Scaldandu-se in marea de pacate
De pofte’nlantuiti si greu legati
Eu merg pe-acelasi drum din tinerete
Si nu uit binele ce mi-a facut
Chiar de mai sunt si lacrimi si tristete
Doar Domnu-mi este singurul avut
 .
Trecut-au ani si vremuri zbuciumate
Si multe promisiuni s-au implinit
Curand curand sau poate chiar la noapte
O voce va vesti ca s-a sfarsit
Eu stau si astept cu cei ce inca asteapta
Pe Mirele ce a spus ca va veni
Si vreau sa fiu fecioara inteleapta
Pe care sus la cer o va rapi
.

Beniamin Faragau – Atentie la lumea din noi

  • Credinta, pocainta si ascultare – Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.
  • Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: “V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

TEXT  1 Ioan 2:12-17 -

12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate datorită Numelui Său.
13 Vă scriu, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
Vă scriu, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe cel rău.
14 V-am scris, copilaşilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Tatăl.
V-am scris, părinţilor, pentru că L-aţi cunoscut pe Cel Ce este de la început.
V-am scris, tinerilor, pentru că sunteţi tari, iar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe cel rău.

Nu iubiţi lumea

15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

 17 August 2014  Biserica Iris Cluj-Napoca

Beniamin Faragau:

Beniamin Faragau aug 14

captura vimeo

Suntem in 1 Ioan, o epistola a iubirii si am ajuns la o parte de atentionare. Daca luati toata epistola ca un intreg- pe deoparte avem coordonatele trairii crestine, pe de alta parte avem pericolele care ne ameninta pe cale. Este foarte interesanta aceasta combinare: Coordonatele credintei crestine si pericolele care ne ameninta pe cale. Atentionarile, cel putin pentru mine, ridica din punct de vedere teologic o intrebare importanta: Cum vede apostolul Ioan mantuirea si trairea vietii crestine? Deci, care este teologia lui cu privire la mantuire si la trairea vietii lui crestine? El ne-a spus in tot ce am parcurs in aproape 2 1/2 luni din carte, cum se intra si cum se ramane in Imparatia lui Dumnezeu. Am vazut ca totul depinde de pasul credintei. Dar credinta nu poate fi ancorata intr-o filosofie, ci intr-o persoana- persoana Domnului Isus Hristos care este intrupatul Fiu a lui Dumnezeu, care a trait printre noi, plin de har si de adevar si a murit pentru pacatele noastre. A fost ingropat, a inviat a treia zi si 40 de zile mai tarziu S-a inaltat la cer. Deci, temelia credintei noastre este o realitatea obiectiv istorica. Dar in momentul in care prin credinta te apropii de Domnul Isus, lumina Lui cazand pe tine iti vezi pacatele. Si de aceea, pocainta trebuie sa fie neaparat pasul urmator. Dar daca pocainta nu se transforma in ascultarea de zi cu zi, probabil ca a fost un foc de paie.

Dragii mei, credinta, pocainta si ascultare. Iar ascultarea, dupa cum am vazut are cel putin doua fatete, doua coordonate:

  1. In primul rand, trairea in curatie
  2. Si in al doilea rand, iubirea de frati

In ultimele 3 saptamani am zabovit pe iubirea de frati. Dar intrebarea este ce crede Ioan spre mantuire. Ce crede Ioan despre modul in care noi ne raportam la Dumnezeu? Exista un slogan pe care-l auziti destul de des: “Odata mantuit, pentru totdeauna mantuit.” [Adica] important este sa intri pe poarta, dupa care poti lasa vaslele din mana si Duhul lui Dumnezeu te duce in Imparatia cerurilor. Oare Ioan crede acest lucru sau nu? Daca ar crede acest lucru, intrebarea mea este: De ce vine cu atentionare atat de serioase:

  1. In primul rand: Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume.
  2. In al doilea rand: Bagati bine de seama, duhuri anticristice sunt aici intre noi. Au fost acuma 2000 de ani, au calatorit cu noi dealungul istoriei. Sunt prezente astazi, se vor inmulti pe masura ce trece vremea. Stiti de ce? Pentru ca Domnul Isus Hristos este incomod. El a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal de cat prin Mine.” Cu alte cuvinte, El exclude orice alt drum spre Dumnezeu. Daca Il putem scoate pe El din ecuatie, cu Dumnezeu ne impacam, indiferent cum Ii spunem.  Unii-i spun intr-un fel, altii in alt fel. Important este sa credem in Dumnezeu. Dar Domnul Isus Hristos face imposibil o astfel ed abordare. Si de aceea, atentie la duhurile anticristice.
  3. Iar daca nu esti atent si esti prins in plasa, ultima avertizare din Ioan este avertizarea cu pacatul care duce la moarte, pentru care nu este iertare: Hula impotriva Duhului Sfant sau pacatul cu voia. Dumnezeu n-a prevazut jertfa pentru ca este calcarea in picioare a Fiului lui Dumnezeu.

Dar, as incepe cu o prima intrebare: Cui vorbeste Ioan? Pe cine atentioneaza el? Vers. 12 – 14. Pe cine avertizeaza? Pe cine atentioneaza Ioan? Pe cei ce au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, adica, pe Domnul Isus Hristos: “Cuvantul era cu Dumnezeu. Cuvantul era Dumnezeu.” [Ei] au pacatele  iertate, in numele Lui au biruit pe cel rau. Sunt tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Sau se culeg din epistole alte cateva adevaruri spre destinatari. Cei care sunt nascuti din Dumnezeu sunt in El. Sunt in lumina, cei care au trecut din moarte la viata. Priviti o clipa imaginea din fata voastra, cei care sunteti cu noi de o vreme, ati vazut-o in Evrei. Am discutat indelete si nu fac altceva decat sa corelez texte, sa vedem daca concluziile noastre atunci, sunt sustinute de textul de astazi. Dragii mei, cand Dumnezeu vorbeste, El nu se poate contrazice. Deci ce spune Ioan, trebuie sa fie adevarat si pentru Petru si pentru Pavel si pentru Iacov, pentru intreaga Scriptura. Doar atunci, realmente am ajuns la adevar.

Etape in viata crestina Faragau

captura vimeo

In imaginea care o aveti [pe ecran], aveti un omulet negru in fata crucii care inca nu s-a decis  a-L marturisi pe Hristos ca Domn. N-a intrat in Imparatia lui Dumnezeu. Dar este un cunoscator, un luptator, ca Nicodim. Dar din partea Domnului Isus se aude un mesaj simplu si direct: “Daca nu va nasteti din nou…” Daca tu nu te nasti din nou, nu poti intra, nu posti vedea Imparatia lui Dumnezeu. Nu discuta Ioan cu acestia. Ci el [Ioan] discuta cu alte 3 categorii de oameni, pe care i-as putea aseza pe aceasta scara a maturizarii: Copilasi, tineri si parinti. Cu alte cuvinte, Ioan vorbeste si atentioneaza biserica lui Hristos de pericolele pe care tocmai le-am amintit. Cum vede Ioan mantuirea si viata vesnica? Ioan, Pavel, Petru si as putea sa-i adaug pe ceilalti, cred deopotriva in furca edenica a alegerii intre viata si moarte. Atunci cand Dumnezeu l-a creat pe om, l-a asezat in gradina Edenului. Nu i-a inconjurat cu sarma ghimpata pomul cunostintei binelui si raului. I-a spus: Din asta sa mananci, din aia sa nu mananci. I-a lasat libertatea sa aleaga. Omul a ales moartea. Dragii mei, inainte ca poporul sa intre in tara, Dumnezeu i-a oprit in campia Moabului si le-a spus: “V-am pus inainte viata si moartea, binecuvantarea si blestemul. Alege viata. Nu i-a oprit sa aleaga moartea. Istoria sta marturie. Fiecare dintre noi, indiferent de cand am fost nascuti, de cand suntem crestini, Dumnezeu ne-a lasat libertatea  sa alegem intre viata si moarte. Stiti ca daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati? Doar doua optiuni. Fie ca-i vorba de pacatul care duce la moarte, fie ca-i vorba de ascultare, care duce la neprihanire.

Deci, cei carora le vorbeste Ioan au cunoscut pe Cel ce este de la inceput, au pacatele iertate, Cuvantul lui Dumnezeu ramane in ei. Nu putem sa-i confundam. Cu siguranta sunt in Imparatia lui Dumnezeu si nu in afara ei. Totusi, ii avertizeaza de un pericol: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. Am vazut cui scrie Ioan si pe cine avertizeaza Ioan. 

Dati-mi voie sa-l aduc pe Pavel, nu toate scrierile lui. Am sa iau doar una prin care am trecut nu de mult, Epistola catre Evrei cap. 5 vers. 12-cap 6:4.

12. In adevar, voi, care de mult trebuia sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta de cineva sa va invete cele dintai adevaruri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Si oricine nu se hraneste decat cu lapte nu este obisnuit cu cuvantul despre neprihanire, caci este un prunc.
14. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s-a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul.

Evrei 6
1. De aceea, sa lasam adevarurile incepatoare ale lui Hristos si sa mergem spre cele desavarsite, fara sa mai punem din nou temelia pocaintei de faptele moarte si a credintei in Dumnezeu,
2. invatatura despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu.
4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant,
5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor -
6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit.

Foarte multi din noi suntem bucurosi daca avem pacatele iertate si din pricina aceasta am avut acces la Dumnezeu si L-am cunoscut pe Tatal. Dragii mei, Dumnezeu nu ne-a mantuit sa ne lase in papucii prunciei spirituale. Ci ne-a mantuit sa ne creasca, sa ne maturizeze, sa ne aduca sa fim asemenea Fiului Sau, a Domnului nostru Isus Hristos. Cu alte cuvinte, nu ne putem multumi ca am intrat pe poarta, ca suntem inauntru. Un copil este bantuit de tot felul de pericole, da foarte usor din mana lucruri scumpe, lucruri importante pentru nimicuri. Si de aceea, trecem la cap 6:1. Lucrurile acestea le faci in tineretea ta, ca si iertarea pacatelor. Dar dupa ce ai iertate pacatele, ar trebui sa asezi temelia invataturilor incepatoare. Nu o sa am timp sa trec prin ele, dar la biblioteca aveti o carte: “Primii Pasi cu Dumnezeu”, unde aveti taina nasterii din nou si temelia invataturilor incepatoare- cum se ajunge la tineretea despre care ne vorbeste Ioan. Si el continua in Evrei, in vers. 3  – 3. Si vom face lucrul acesta, daca va voi Dumnezeu. Vom merge spre cele desavarsite, daca temelia este sanatoasa.

In momentul acesta, Pavel se opreste si se intoarce inapoi la originile vietii crestine – 4. 4. Caci cei ce au fost luminati odata – si au gustat darul ceresc, si s-au facut partasi Duhului Sfant, 5. si au gustat Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor – 6. si care totusi au cazut, este cu neputinta sa fie innoiti iarasi si adusi la pocainta, fiindca ei rastignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu si-L dau sa fie batjocorit. Observati, el vorbeste cu pruncii in Hristos. Atentie! Poti sa te intorci inapoi in starea in care erai inainte de intalnirea cu Hristos.

Ca si Pavel, si Ioan, vorbeste despre etape in viata crestina. Si daca priviti imaginea din fata voastra, dupa ce a intrat pe poarta crucii esti prunc in Hristos. Observati, nu conteaza cati ani ai din punct de vedere biologic, ci cati ani ai din punct de vedere spiritual. Daca abia te-ai impacat cu Dumnezeu, esti la inceputul vietii. Esti un copil in Hristos. Ca sa devii un tanar care l-a biruit pe cel rau, care sta in cauvant si cuvantul sta in el, trebuie sa faci pasi mai departe. Si ca sa ajungi la maturitatea parintelui, care l-a cunoscut pe cel ce este de la inceput si nu-l da din mana, indiferent cate ar veni peste el, va trebui sa faci un pas spre desavarsire, spre maturitate. Si Pavel si Ioan vorbesc despre etape in viata crestina.

  1. Daca ma intorc in textul din Evrei, primul pas pe care-L faci spre Dumnezeu este convertirea sau taina nasterii din nou.
  2. Dar imediat dupa aceea, trebuie sa mergi mai departe, sa asezi temelia adevarurilor incepatoare. Sa strangi cuvantul, sa intelegi cuvantul, sa stii pe ce stai.
  3. Si abia in al treilea rand poti merge spre cele desavarsite. Cu alte cuvinte, spre cunoasterea deplina a Domnului Isus Hristos. Sa implinim ce am cantat. Toate laudele noastre sunt pentru El; e ce avem mai de pret. Nu-l dam pentru nimic. Nici pe pretul vietii noastre nu-L dam pe Domnul Isus Hristos. Dragii mei, asta au facut martirii dealungul istoriei.

Dati-mi voie sa va aduc mainte de primul pas. Poate sunt intre noi, cei care se numesc crestini, declarat crestini, dar care nu au intrat pe poarta crucii. Ce inseamna sa te nasti din nou sau sa te convertesti, sa vii de la intuneric la lumina, cum spune Ioan. Atunci cand cineva intra pe poarta crucii, se intampla 5 lucruri in viata lui. Si aceste lucruri se intampla unul dupa altul. Este practic un lant de evenimente care se tin unul de celalalt.

  1. In primul rand suntem luminati.
  2. In al doilea rand gustam darul ceresc.
  3. Abia dupa ce am gustat darul ceresc ne facem partasi Duhului Sfant.
  4. Duhul Sfant vine cu sabia Duhului, adica cu Cuvantul lui Dumnezeu in viata noastra si incepe o lucrare de sfintire.
  5. Si in momentul acela, in masura ce suntem transformati intru chipul si asemanarea Domnului Isus Hristos, gustam puterile veacului viitor. Ne pregatim pentru atunci, pentru acolo. Dar o facem inca de pe aici.

De ce cred eu ça este important sa stim ça toate aceste lucruri se refera la momentul nasterii noastre din nou? Uitati ce spune el in Evrei 10:32 – Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte: 33. pe de o parte, erati pusi ca priveliste in mijlocul ocarilor si necazurilor, si, pe de alta, v-ati facut partasi cu aceia care aveau aceeasi soarta ca voi. E clar ca e vorba de inceputul vietii lor crestine. Ca sa intelegem momentul acela a luminarii si cum se intampla, as veni in ziua de Rusalii, dupa coborarea Duhului Sfant cand ucenicii cu ceilalti 100+ de oameni, de credinciosi ies in piata. Multimea este adunata in fata lor si Petru incepe sa predice. Faptele Apsotolilor 2:22 – 22. Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; 23. pe Omul acesta, dat in mainile voastre, dupa sfatul hotarat si dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ati rastignit si L-ati omorat prin mana celor faradelege. De ce ati facut-o? “Eram orbi,” ar fi raspuns ei dupa ce au fost luminati. “N-am stiut.” Domnul Isus, intr-adevar, i-a intrebat: “Daca nu credeti ce va spun, credeti macar din pricina minunilor pe care le vedeti. Dragii mei, Dumnezeu L-a lasat pe Hristos in mijlocul lor 3 1/2 ani si Hristos S-a lasat examinat in vorbele Lui, in faptele Lui, in pretentiile Lui.

Dar acum, martorii invierii stateau inaintea lor. Luminarea n-o facem noi. Numai Duhul lui Dumnezeu o poate face. Foloseste cuvantul pe care poate tu il spui vecinului tau. Dar combinatia aceasta intre cuvant si Duh, intre Duh si sabia Duhului poate sa faca luminarea in viata unui om. Ascultati-l pe Petru. EL confrunta pe niste oameni ce stiau de ce vorbeste, pentru ca au fost acolo in curtea lui Pilat. Au strigat ei insisi: “Rastigneste-L!” (16) “Sangele Lui sa cada asupra noastra si asupra copiilor nostri.”  “Voi l-ati rastignit si l-ati omorat prin mana celor faradelege. Dar Dumnezeu l-a inviat, dezlegandu-i legaturile mortii pentru ca nu era cu putinta si fie tinut de ea. Sa stie doar bine toata casa lui Israel ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care l-ati rastignit voi.” In clipa aceea, dragii mei, ceva se intampla cu multimea care-l asculta pe Petru. Au inceput sa zica: “Ce sa facem, fratilor?” Ce sa facem? Spuneti-mi, de unde vine acest strigat? Ceva s-a intamplat in ei. Au fost orbi, acuma au inceput sa vada. Aveau toate marturiile, framantarea din Ierusalim- erau peste 500 de frati cand L-au vazut inviat pe Domnul Isus. Vestea aceasta n-a putut ramane tainuita? Oamenii se intrebau: “Oare intr-adevar, asa sa fie?” Si in momentul acela au fost luminati.

In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

1. Devenit copil a lui Dumnezeu – Convertirea sau nasterea din nou

Esti luminat cand cuvantul lui Dumnezeu te aduce fata in fata cu Hristos si lumina neprihanirii Lui cade asupra vietii tale. Iti vezi murdaria, iti vezi nenorocirea, vinovatia, pentru ca El a trebuit sa moara si pentru pacatele talesi pentru pacatele mele. Eu, tu, noi L-am adus pe cruce. Esti mulinat cand vezi in forul tau launtric cine este Isus si cine esti tu. Si cand recunosti ca ai nevoie de iertarea Lui, ai nevoie de mantuirea pe care numai El poate sa ti-o dea. Observati, in momentul in care esti luminat, esti gol si descoperit inaintea lui Dumnezeu. Nu poti cumpara de la nimeni darul ceresc. Trebuie sa-l primesti din cer, trebuie sa-l primesti de la Cel ce este in cer, de la Dumnezeu insusi. Impotriva Lui am pacatuit, pe El L-am necinstit. Gusti darul ceresc in momentul in care pocainta ta se intalneste cu iertarea Lui, exact cum pocainta Fiului risipitor se intalneste cu bratele tatalui care il cuprinde.

Dar in momentul in care iertarea curata viata de pacat, in momentul acela, Duhul lui Dumnezeu poate cobori in viata ta. Dragii mei, Duhul lui Dumnezeu este un foc mistuitor pentru o inima murdara- “De aceea, pazeste-ti inima mai mult decat orice, ca din ea ies izvoarele vietii.” Duhul lui Dumnezeu, partasia Duhului este posibila doar cu unul care a fost curatit de pacat si unul care se curateste de pacat. Dar Duhul vine cu sabia Cuvantului si cuvantul incepe procesul sfintirii care ma ajuta sa gust din ce in ce mai mult din puterile veacului viitor. Chipul lui Hristos incepe sa ia chip in mine. Fratilor, ce sa facem? Ascultati raspunsul lui Petru: “Pocaiti-va,” le-a zis Petru, “fiecare din voi sa fie botezat in numele lui Isus, cufundat in moartea Lui si inviat in invierea Lui, spre iertarea pacatelor.” Restul face Dumnezeu. “Apoi, veti primi darul Sfantului Duh.” Apoi, veti intra in partasie cu Duhul Sfant. Taina convertirii: Trebuie sa fii luminat, sa gusti darul ceresc, sa te fi facut partas Duhului Sfant… Trebuie sa gusti Cuvantul cel bun a lui Dumnezeu si puterile veacului viitor. Si ai devenit copil in Imparatia lui Dumnezeu. Nu conteaza cati ani ai.

Dar, nu te poti opri acolo. Trebuie sa asezi temelia adevarurilor incepatoare a lui Hristos. In Evrei, aceasta temelie este pusa in urmatoarele concepte:

  1. Convertirea sau nasterea din nou
  2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos
  3. Deprinderea cu hrana tare sau Cuvantul despre neprihanire

2. Asezarea temeliei adevarurilor incepatoare ale lui Hristos

-temelia pocaintei de faptele moarte, a credintei in Dumnezeu, a invataturii despre botezul, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica. Asta fac tinerii, dragii mei, aduna cuvantul. Cuvantul ramane in ei. Au o temelie solida. Si de aceea, desi sunt in mijlocul lumii, bombardati de ispite, ei l-au biruit pe cel rau. Daca n-ai cuvantul in viata ta, nu vei putea spune- “Este scris”, in fata atacurilor celui rau. Dar, despre asta voi vorbi Duminica viitoare.

As vrea sa ma intorc in epistola noastra la 1 Ioan. Cum vorbeste el despre acest proces? Si pentru el exista etape in viata crestina. Observati, el vorbeste cu cei care au trecut prin poarta crucii: copilasi, tineri si parinti. Teologii se intreaba ce-or fii insemnand toate acestea. Nu intru in toate dezbaterile exegetice legate de aceste cuvinte. Dar in mod evident el aminteste 3 categorii de oameni in textul nostru. Si nu cred ca-i putem confunda. Copii, tineri si parinti. Ce-l face pe Ioan sa vorbeasca in termenii acestia? Daca acest Ioan este si evanghelistul nostru, stiti ca in teologie nu-i sigur. Dar, eu cred ca da. Atunci, el este singurul evanghelist care vorbeste despre un eveniment pe care altii-l lasa. Numai el aminteste de Toma.

Si numai el aminteste de momentul acela in care Petru, incarcat cu povara lepadarii lui de Hristos, nu mai poate. Zice: “Ma duc sa prind peste.” Si ceilalti zic: “Venim si noi cu tine.” Pescuiesc toata noaptea, in timp ce Domnul Isus, cu telecomanda in mana, muta bancurile de pesti pe partea opusa. Ei arunca plasa in stanga, pestii se arunca in dreapta. O arunca in stanga, pestii se duc in dreapta. Si dupa ce-s istoviti de tot, vin spre mal, sleiti, nedormiti, flamanzi si obositi. Vocea de pe mal striga: “Copilasilor!” Nu uitati, suntem la inceputurile umblarii lor cu Hristos. “Aveti ceva de mancare?” Ioan cunoaste vocea, Petru se arunca in apa, inoata la mal si textul spune: “Dupa ce au pranzit, Isus a zis lui Simon Petru: “Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu, mai mult decat acestia?” Tineti minte cuvintul lui Petru din camera de sus? “Doamne, daca toti acestia s-ar lepada, eu nu . Eu sunt gata sa ma duc la moarte.” Se leapada in fata unei slujnice de 3 ori. Cantatul cocosului il trezeste din somnul intunericului lui”Ma iubesti tu mai mult decat acestia?” “Doamne,” i-a zis Petru, “Da, stii ca te iubesc.” “Paste mieluseii Mei.” Notati cuvantul “mieluseii” Mei. Isus a zis a doua oara: “Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” “Da, Doamne,” i-a raspuns Petru, “stii ca Te iubesc.” “Paste oitele Mele.” A treia oara, i-a zis Isus: “Simone, fiul lui Iona, ma iubesti tu?” Petru s-a intristat pentru ca-i zisesera a treia oara: “Ma iubesti?” Si a raspuns: “Doamne, Tu stii ca Te iubesc. Tu toate le stii.” Ascultati raspunsul Domnului Isus: “Paste oile Mele.”

Mieluseii Mei, oitele Mele, oile Mele. Intotdeauna, in trupul lui Hristos vor fi mielusei, vor fi oite, vor fi oi. Este adevarat pe plan fizic. Intotdeauna, intr-o biserica, asa cum sunt copii, sunt tineri si sunt maturi, este adevarat pe plan spiritual – Intotdeauna, indiferent ce varsta ai, poti sa fi un copil in Hristos sau sa fi devenit un tanar in Hristos, puternic, daca cuvantul ramane in tine. Sau poti fi un parinte care supervizezi si ajuti pe ceilalti sa calce pe urmele tale. Dar este foarte interesant, conceptele pe care Ioan le leaga de cele 3 categorii. “Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Ca si cum prima urgenta in viata unui copil este sa invete pocainta, sa invete sa-si ceara iertare, sa invete sa primeasca iertarea lui Dumnezeu. “Va scriu copilasilor pentru ca pacatele va sunt iertate. Va scriu tinerilor pentru ca sunteti tari..” Observati, este o diferenta intre primii si deci: sunteti tari, cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel rau. Tinerii merg la razboi. Din pacate, tinerii sunt cei mai multi infranti in zilele noastre. Ceva le lipseste in viata.

Si pe urma vine la a treia categorie: “Va scriu parintilor pentru ca ati cunoscut…”  ‘Ati cunoscut’ este o realitate facuta, terminata. Ati ajuns intr-un fel la cel ce este de la inceput. Copiii au nevoie, in primul rand, sa invete iertarea pacatelor, sa intre in relatie cu Dumnezeu. Tinerii trebuie sa faca pasul mai departe: cunoasterea lui Dumnezeu in adunarea cuvantului, in asezarea temeliei in viata crestina. Iar parintii, cei care au cunoscut pe cel care este de la inceput, pot priveghea, episcopa asupra celor din jurul lor. Imi pun o intrebare. Va las pe dvs. sa o judectai. Sa fie cumva acestea accentele majore  care trebuiesc urmarite in viata unui crestin? Sau accentele majore care trebuie puse in lucrarile unei biserici? Lucrarea cu copiii, lucrarea cu tinerii, lucrarea cu maturii? Sau este pur si simplu o spiritualizare pe care incerc sa o fac?

1. Copilasii

Nu uitati, Scriptura se interpreteaza pe sine. Am facut deja paralela cu cartea Evrei. Si acolo am convertirea- intrarea pe poarta, am asezarea temeliei, tineretea ar corespunde cu Ioan. Si am cele desavarsite sau maturizarea spre care ne cheama Dumnezeu. As vrea sa inchei cu prima categorie, lasand pe Duminica viitoare celelalte doua. “V-am scris si va scriu copilasilor,…” Puteti sa va ganditi in doua paradigme. Fie e vorba de copiii nostri care stau in bratele noastre, alaturi de noi si care vrea sa-i vedem iertati de pacate, impacati cu Tatal, cat de repede in viata lor. Sau putem sa ne gandim la oameni maturi care de abia acuma au fost luminati si au intrat pe poarta. Si unii si altii au nevoie de acelasi adevar. Dragii mei, bataliile cele mai aprige in zilele noastre este pentru mintea copiilor nostri. Si vreau sa va spun ca aceste batalii incep de la varste din ce in ce mai fragede. Spuneti-mi, pana la ce varsta este copilul scutit de ispite?  E foarte greu sa spui, astazi. Dar v-as pune o alta intrebare. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, cei care aveti prunci, mergeti acasa si faceti exercitiu, la fel. Ati putea sa va opriti in fata copiilor vostri, sa citati textul acesta: “Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. Caci tot ce este in lume, pofta firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii nu sunt de la Tatal, ci din lume. Si lumea cu poftele ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu ramane in veac.”

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: “Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: “Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna “iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: “Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: “Ce-i cu tine? Esti pocait?” “Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! “N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: “De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: “Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: “Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] “de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient “pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: “Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? “Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? “Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: “Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” “Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: “Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la “nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] “dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, “daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: “Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate - L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar. Care sunt lucrurile de care vorbeste Ioan in dreptul tinerilor. Daca pun scara si urc un pas mai sus pe scara aceasta, oare ce ar trebui  un parinte si o biserica sa faca in lucrarea cu tinerii? Pe ce ar trebui sa-si focalizeze atentia? Despre toate acestea, Duminica viitoare.  

17 August 2014 – 1 Ioan 2:12-17 – Atentie la lumea din noi – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Dani si Magda Popescu – Nimic la intamplare NOU!!

Dani si Magda Popescu (Grupul Evangelion) de la Biserica Betel Bucuresti-

VIDEO by Dani si Magda Popescu

Grupul Evangelion & Friends – Moment de lauda

Tim Keller Session 2: Vision New England, Lowell, MA

Tim Keller discusses the necessity of discipling people for transformation in their public life and work, in addition to helping people go inward in a process of transformation. Keller identifies the diverse views regarding daily work, highlighting the evangelical tradition, the mainline Protestant approach focused on social justice, the Lutheran approach that promotes excellence in work regardless of what it is, and a reformed world view that combines a Christian and a life view. Keller’s message explains five ways in which the Gospel transforms daily work. He discusses the danger of making one’s work one’s identity and states, “Faith gives one an inner ballast, without which work can sink you” ….the Gospel gives people a deep identity and certainty of worth that is not grounded in job performance.” Referring to Martin Luther’s view of work, Keller declares, “Faith gives you a new concept of the dignity of all work, without which work could bore you.” Keller discusses the pressure young people feel in our culture for high-status, world-changing jobs and the importance of affirming all work. He refers to Dorothy Sayers’ insightful comments about the World War II era…. “For the first time in their lives, people found themselves doing something not for the pay, not for the social standing, but for the sake of getting it done for everybody.” Keller expands yet another concept, “Faith gives you a moral compass, without which work can corrupt you,” and develops how “Gospel faith gives you a new world and life view, without which work is your master, and not your servant.” By referring to the real-life experience of J.R.R. Tolkien when he wrote “Leaf by Niggle,” Keller unwraps the truth that Christian faith “gives you a hope in frustration, without which work can harden or crush your spirit.”

In the final moments of this session, Keller refers to the concepts of “mortification” and “aspiration,” the processes identified by John Owen, the 17th century Puritan author. He shares from his own experience how these practices are life-changing, as the Holy Spirit takes us “inward” and transforms us.

VIDEO by  PrayTV

John Lennox – Science and the God Question

Faith & Science Conference 2014: Science and the God Question – Assemblies of God USA (2014)

VIDEO by Christianity Reason and Science

Conferinta Bisericilor Credintei din Romania la Baia Mare 21 Septembrie 2014

Biserica Credintei din Romania in colaborare cu Biserica Credintei din Ungaria organizeaza CONFERINTA in limba romana la Baia Mare,

duminica 21 septembrie 2014, la sala cinema Dacia, orele 10.00 si 17.00.

Invitat pastor Dr. Flaisz Endre de la Biserica Credintei din Budapesta.

Bisericile locale organizatoare:
Biserica Credintei Logos, Biserica Credintei Rhema, Biserica Credintei Speranta, Biserica Credintei nr. 1.

INTRAREA LIBERA! Va asteptam cu drag!

VIDEO by LogosBaiaMare

Beniamin Faragau – Ce-o sa faca copiii in fata presiunii de grup?

Photo credit www.theprospect.net

Beniamin Faragau (TEXT  1 Ioan 2:12-17) :

O intrebare. Nu trebuie sa-mi raspundeti la ea. Dar ganditi-va la ea. De la ce varsta opereaza in copiii nostri, nu ma gandesc la cei maturi care s-au luptat deja cu aceste lucruri. La copiii nostri- pofta carnii, a firii pamantesti, pofta ochilor, laudarosia vietii. Dragii mei, aproape ca se nasc cu ele. Un copil se naste intors spre sine. Te scoala cand vrea. Mananca cand vrea, mananca ce vrea. Nu stie lucrul acesta, dar noi, ca parinti, jucam in jurul lor. Pe urma cand incep sa creasca mai mare, un copil, daca nu-i dai ce vrea, daca nu l-ai invatat lectiile acestea, nu i-ai spus in limba lui sau pe limba lui, dragii mei, cand doreste ceva, se va tranti la pamant, va incepe sa dea din picioare. Sa te fereasca Dumnezeu sa mergi cu el intr-un magazin de jucarii si sa nu-i cumperi ce cere, daca nu i-ai facut scolarizarea acasa. Fereasca Dumnezeu, te face de rusine in fata tuturor. El nici macar nu-si da seama, credem noi. La gradinita sau la scoala in clasa I-a, sau clasa a II-a, vine acasa si zice: “Uite tata ce telefon mobil am eu. Stii tu ce are prietenul meu?”

De la ce varsta au copiii nostri problema cu pofta firii pamantesti, pofta ochilor si laudarosia vietii? Murdaria lumii acesteia ne-a inundat caminul, casa. Au fost vremuri in care daca nu ieseau din casa, aveau ce era in casa. Acum, traim vremuri in care tot ce este in lume este in casa. Daca i-ai dat telecomanda, ai plecat de acasa, daca i-ai pus cheia de gat si are internet 24 de ore, nu te mira ca pe acnd ai ajuns acasa si-a umplut sufletul cu murdariile acestei lumi. Stiti ce-i pe telefoanele mobile, in liceul crestin, la copii de clasa a III-a? Imagini? Va ingroziti, daca aflati de la parintii care isi duc copiii acolo. Cu alte cuvinte, murdaria lumii ne-a inundat familiile.

De ce vorbeste copiilor despre ‘pacatele sunt iertate’? Unul din primele lucruri care ne framantam ca parinte este sa ne invatam copiii sa zica: “Iarta-ma. Imi pare rau. Am gresit.” Dragii mei, copilul are impresiaca tot ce face el i se cuvine, ca nimic nu-i rau. Este enorm de greu sa-ti inveti copiii sa spuna “iarta-ma”. Dar spuneti-mi, ce se intampla cu un tanar care nu invata acel ‘iarta-ma’, cand se pomeste in fata lui Hristos? Are impresia ca mantuirea i se cuvine. Nu stie sa se pocaiasca. Dar mai este ceva. Copilul invata ‘iarta-ma’ vizavi de parinte sau vizavi de semeni si daca el ar rosti acelasi lucruri in fata lui Hristos si va fi iertat de pacatele lui, stiti care-i consecinta imediata? Duhul lui Dumnezeu coboara in viata lui.

Suntem un oras universitar. Azi dimineata am avut pe fratele Pastor de la Braila, care si-a trimis baiatul si baiatul a gasit o fata si aici au ramas. Au venit sa-si viziteze copiii. Spuneti-mi, cum e mai usor sa dai copilului tau drumul din mana, sa plece intr-o alta tara, intr-un alt oras, daca-l stii razvratit impotriva lui Dumnezeu sau impacat cu Dumnezeu. Ci siguranta, daca-l stii impacat cu Dumnezeu, iertat de pacate, daca-l stii intr-un fel cu Duhul lui Dumnezeu, care poate sa-l dovedeasca vinovat  in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata. Mai este o nadejde pentru el. De aceea primul pas pe care trebuie sa-l urmarim in viata copiilor nostri este impacarea lor cu Dumnezeu. Dar, dati-mi voie sa merg putin mai departe, pentru ca nu-i suficient. Invatatura trebuie sa continue. Spune in Proverbe 22:6 – 6. Invata pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, si cand va imbatrani, nu se va abate de la ea. – Problema este ca nu pot sa nu strig: “Cum sa o fac?” Mai ales ca in lumina statisticilor, copiii de pocaiti, dragii mei, care pleaca din bisericile noastre, pleaca la facultate intr-un alt oras, in anul II la facultatea, 80 % din ei se leapada de Hristos. Intorc spatele. Astea sunt statisticile. Este ingrozita lumea Vestului de acest adevar. De ce se intampla lucrul acesta?

As vrea sa citesc cateva versete din 1 Petru 3:13 – Si cine va va face rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine? Imagineaza-ti ca-ti trimiti copilul cu acest lucru. Merge intre colegii lui si imediat ceilalti observa ca e altfel decat ei: “Ce-i cu tine? Esti pocait?” “Ah,….” Si Petru continua – 14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi! “N-aveti nicio teama de ei si nu va tulburati! Dar ce sa fac in fata presiunii de grup? Vers. 15 – 15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi; dar cu blandete si teama,- Imagineaza-ti sa-ti fi echipat copilul ca atunci cand toti sar pe el, ca este altfel decat sunt ei, sa aiba curajul sa se ridice, sa spuna: “De ce sunt altfel decat voi,” cu blandete si teama. Dar pentru asta, trebuie sa ne invatam copiii sa dea socoteala. Sa-si foloseasca mintea, pentru ca si-au intrebuintat-o acasa. Sa dea socoteala pentru nadejdea care este in ei.

Una dintre trasaturile copilariei sunt intrebarile si curiozitatea. Foarte bune. Si cand pierzi momentul acela al curiozitatii, ai pierdut ocazia sa-l cresti sa inveti. Cand copilul te intreaba ceva, raspunsul trebuie sa vina pe cel putin 3 paliere, spune Ravi Zacharias. La una din intrebarile lui si rapsunsuri a fost intrebat: “Ce sa facem cu copiii nostri in lumea aceasta in care inunda invatatura ateista. Si el a zis: “Marea problema in bisericile noastre este ca le spunem copiilor ce sa faca si nu le spunem de ce sa faca ceea ce au de facut. Deci, raspunsul nostru trebuie sa vina pe 3 paliere:

  1. In primul rand, trebuie sa argumentezi ceea ce spui. Nu-i suficient [raspunsul] “de aceea”. Trebuie sa argumentezi ce-i spui.
  2. In al doilea rand, o minte de copil, ca sa priceapa, nu-i suficient ca sa legi propozitii laolalta. Trebuie sa-i ilustrezi ce-i spui. Ii spui o poveste , il duci afara, ii arati ceva, simplifici lucrul acesta.
  3. Si ei la rand, acolo in jurul mesei cand mancati impreuna si dupa ce ai argumentat si i-ai ilustrat, trebuie sa-l ajuti sa aplice lucrul acela la lucrurile concrete ale vietii. Nu trebuie sa fie lucruri mari. Principiul este important. Argumentare, ilustrare si aplicare.

De ce 80% dintre tineri, in anul II de facultate, intorc spatele lui Hristos? Pentru ca (1) vin intre colegi care-s altfel decat ei. In al doilea rand, la catedra vine un profesor care n-are nimic cu Hristos, cult, cu argumente extrem de solide, care-l matura pe tanar de pe picioare. Vine acasa, vine la mama, vine in biserica ca sa-si contrabalanseze intr-un fel balanta sufletului. Si tot ce primeste este un verset biblic. E important ca versetele biblice sa le pui in mintea copilului. Dar cred ca trebuie facut ceva mai mult. Nu-i spui doar ce sa faca, dar si de ce sa faca ceea ce sa faca. Sa-i rapsunzi la intrebari. Dragii mei, nu-i [raspuns] suficient “pentru ca zice Biblia”. E foarte important sa deschizi cartea aceea mare si neagra. Dar trebuie sa faci si pasul 1 si 2 cu ei, nu doar pasul 3 cu ei. Daca nu faci la vreme lucrul acesta, atinge 15-17 ani, viata-i facuta praf si tot ce mai poti face e sa mai rascumperi si sa mantuiesti tot ce se mai poate. Si din pacate, foarte multi din copiii mostrisunt intr-o astfel de situatie. Noi suntem intr-o misiune de mantuire, de salvare a ce se mai poate salva. Invata pe copilul tau sa gandeasca: Oare de ce, Dumnezeu, pe toate meridianele planetei, cand copilul trece de la 2 la 3 ani- nu sunt expert in asta. Ma uit doar la nepotii mei si imi aduc aminte de copiii mei. Incep sa te bombardeze cu: “Da, de ce? Da, de ce?” Credeti ca Dumnezeu i-a programat degeaba pe copii in felul acesta? “Da, de aia, nu-i suficient. Ca sa-l inveti sa gandeasca, sezi jos cu el. El iti va intoarce vorba, orice i-ai spune.

  1. Nu conteaza, ajuta-l sa gandeasca.
  2. Dezvolta-i imaginatia. Stai cu el jos. Deschide o carte de povesti. Lasa-l sa-si imagineze. Dragii mei, nepoatele mele sunt personajele lor preferate: .. pe mine ma cheama… eu sunt… Imaginatia copilului. O, dar cand copii sunt deschisi pentru asta, noi suntem prea ocupati. Sa le cumparam jucarii si hainute. Sa le pregatim… si-i lasam in seama bunicilor, care-s obositi si batrani, cum sunt eu si in seama vecinilor. Si n-avem timp pentru ei, noi, in cele mai deschise momente ale vietii. Dezvolta-i imaginatia. Stai si povesteste-i. Incredibil, la un an, copilul cum sta sa te asculte. Lasa-i imaginatia sa se dezvolte
  3. Si in al treilea rand, ia-l de manuta si ajuta-l sa implineasca, sa aplice ceea ce i-ai spus.

Nu stiu daca si voi ati trait ce am trait eu. Sa vanezi momentele in care copilul este dispus sa povesteasca cu tine. Momentele acelea in care copilul este invatabil. Va citesc textul nostru. Ascultati-l cu o minte de copil: Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume! Punct. Spuneti-mi, ce va va spune copilul? “Hai tata, sa fim seriosi. Nu zice Biblia, m-ai invatat alaltaieri ‘cat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede in El sa nu piara…” Ascultam pe cineva, spunea o intamplare cu copilul lui. Era in masina si copilul din spate i-a zis: “Tata, am o intrebare. Nu zice Biblia ca Dumnezeu va face ceruri noi si un pamant nou?” “Ba da,” zice tatal, in timp ce conducea. Si fiul zice: “Tata, inteleg ca va face un pamant nou, ca l-am facut tot praf. Dar, cine a stricat lucrurile in ceruri? De ce trebuie sa faca un cer nou?” Dragii mei, copiii sunt in stare sa puna astfel de intrebari. Si de aceea, Ioan nu se opreste la “nu iubiti lumea”. Ci el continua. Daca iubeste cineva lumea..” Observati: Dar de ce s anu iubesc lumea? [Pentru ca] “dragostea Tatalui nu exista in el.” Exista o Imparatie. Observati, se deschide o intreaga istorie, poveste pentru ei. Exista negru, exista alb. Exista bine, exista rau. Exista Dumnezeu, este Satana. Exista rai, exista iad. Cele doua nu pot fi amestecate. Cand pui in mintea copilului gandurile acestea, “daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el”.

Dar, tata, ce-i aia lumea? De ce Dumnezeu a iubit-o si eu nu pot sa o iubesc si nu trebuie sa o iubesc? Si acuma vine explicatia: “Caci tot ce este in lume, 16 Căci tot ce este în lume – pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşenia vieţii – nu este de la Tatăl, ci este din lume. Nu intru si in toate intrebarile care deriva din asta, va las pe voi s-o rezolvati. 17 Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. In mod evident, Ioan scrie bisericii si oamenilor maturi. Dar, cum traduci lucrurile acestea sau principiile pe limba copilului tau? Sa presupunem ca a ajuns varsta cand si-a luat bacalaureatul  si vine in Cluj, oras universitar, si n-ai sa-l mai vezi 5 ani sau poate toata viata. Se casatoreste, pleaca in strainatate si dus e de acasa. De unde stii ca ti-ai facut datoria, treaba cu el? Ca l-ai invatat calea pe care trebuie sa o urmeze?

Dragii mei, cum ar fi sa recitesc versetele ca si cum un parinte care si-a facut treaba, vorbeste copilului care pleaca de acasa? 12 Vă scriu, copilaşilor, pentru că păcatele vă sunt iertate - L-ati primit pe Domnul Isus Hristos pentru ca in numele Lui va sunt iertate pacatele, v-ati impacat cu El si cel putin, lucrul acesta, l-am vazut si eu in viata voastra. V-am scris copilasilor pentru ca ati cunoscut pe Tatal. Va pun in mainile Lui si mergeti cu Domnul in lumea asta larga. Copilasilor, pacatele va sunt iertate in numele Lui si ati cunoscut astfel pe Tatal. Cu siguranta, pana la bacalaureat trebuia sa se intample multe alte lucruri, pana pleaca de acasa un tanar.

Va urma…

Ken Tucker si Corul Bisericii Baptiste Charlotte, North Carolina

Mai multe cantari de la programul din 29 Iunie 2014

La minutul 60 Marturia lui Viorel Tantas

Fost temnicer la Gherla, devenit copil al lui Dumnezeu

VIDEO by rombcc Website RBC of Charlotte

ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU (4) Chuck Smith

Photo credit pnwpcg.com

Citeste si

  1. MODELUL LUI DUMNEZEU PENTRU BISERICÁ
  2. CONDUCEREA BISERICII
  3. ÎMPUTERNICIŢI DE DUHUL SFÂNT 

CAPITOLUL Patru din Cartea Calvary Chapel Distinctives:

ZIDIREA BISERICII DUPÁ MODELUL LUI DUMNEZEU

„Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, – zice
Domnul oştirilor! –“
Zaharia 4:6

O altă caracteristică distinctă a mişcării “Calvary Chapel” este stilul simplu, atmosfera relaxată. Nu veţi găsi la noi prea multă exaltare emoţională. Noi nu încercăm să motivăm oamenii carnal, şi nu suntem dispuşi să strigăm în biserică. Lucrul acesta îşi are rădăcina în încrederea noastră în Isus Hristos şi în Duhul Sfânt. Noi credem că „dacă Domnul nu zideşte o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc”, de aceea toată exaltarea şi presiunea nu vor realiza nimic. Ne încredem, simplu, în lucrarea Duhului Sfânt şi a Domnului Isus, care îşi zideşte Biserica, aşa cum a promis că o va face.

Dacă avem încrederea deplină că este Biserica Lui, că El o va zidi, că El îşi va face lucrarea Lui, atunci tot ceea ce am de făcut este să fiu credincios. Trebuie doar să observ lucrarea Lui, şi atunci presiunea nu mai e pe mine. Nu mai port toată presiunea poverii lucrării, pentru că lucrarea lui Dumnezeu nu este responsabilitatea mea. Nu este Biserica mea. Este Biserica Lui. Cred că este foarte important să ne reamintim lucrul acesta, pentru că dacă încerci să porţi tu povara, vei constata că este prea grea pentru tine.

Te vei afla sub presiunea să creezi tot felul de strategii artificiale şi apoi vei începe să manipulezi oamenii. Nu acesta este stilul Bisericii “Calvary Chapel.” Cu ani în urmă, în 1969, am cumpărat un acru şi jumătate de pământ, doar la o stradă distanţă de locul pe care-l avem acum, la intersecţia străzilor Sunflower şi Greenville. Pe locul acela a fost o şcoală veche. Am demolat clădirea şi am folosit materialele pentru construcţia unei capele mici. Pentru că am folosit materialele existente, am reuşit să construim capela cu $40000, sumă în care s-a inclus şi valoarea băncilor. După doi ani, capela a fost neîncăpătoare. Am ajuns să avem trei servicii duminică dimineaţa, şi am avut aşezate cinci sute de scaune în curtea Bisericii, iar participanţii parcau de-a lungul străzii pe o distanţă mare. În situaţia aceasta am înţeles că trebuie să facem ceva.

La acel timp parcela de pământ pe care o ocupa “Calvary Chapel” a ieşit la vânzare. Unul din membrii Bisericii a fost agent imobiliar. El a creat un grup de investitori care au cumpărat aceşti unsprezece acri de proprietate, planificând să scoată un
profit. Grupul acesta de investitori au avut mai multe idei cu privire la modul cum să folosească această proprietate, dat toate aceste idei au fost respinse de oraşul Santa Ana. Ei aveau o datorie de $350000 pe care trebuiau s-o plătească, dar nu erau capabili s-o facă. Au ajuns chiar în situaţia în care nu mai puteau plăti taxele lunare, şi în final au pierdut proprietatea.

Agentul imobiliar, care era membru în Biserica noastră, a venit la mine şi mi-a spus ca ar fi bine ca Biserica să cumpere această proprietate. Răspunsul meu a fost: „Ei bine, ce să facem noi cu unsprezece acri?” El mi-a sugerat că am putea vinde jumătate din proprietate. Apoi, un alt membru al Bisericii a venit la mine şi mi-a spus că este sigur de faptul că putem obţine această proprietate la $300000. „Este ridicol!” i-am răspuns. „Este foarte greu să cred că proprietatea se va vinde la preţul de $300000 fiindcă banca tocmai a luat această proprietate şi a evaluat-o la $350000. De ce ar vinde la $300000?” Atunci el a răspuns: „Ei bine, ştiu câteva lucruri despre situaţia acestei doamne care este proprietara acestui teren.. Ea plăteşte taxe cu dobânda care a rămas de la investitori. Pentru că ei nu au făcut nici o plată , ea practic nu are bani să plătească taxele. Doamna are aproape optzeci de ani, are nevoie de bani lichizi, şi cred că dacă facem o ofertă la $300000, o va accepta.”

“Lucrul acesta sună bine, dar de unde vom face noi rost de $300000?” l-am întrebat? El a răspuns: “Dacă putem să cumpărăm proprietatea cu $300000, atunci putem împrumuta jumătate din bani. Banca ne va împrumuta cincizeci la sută din valoarea proprietăţii, noi avem $110000 în bancă, iar eu voi împrumuta Bisericii $90000 fără dobândă pentru un an de zile.” Atunci am răspuns: “Nu va accepta oferta aceasta niciodată.” “Îmi daţi voie să-i fac oferta în numele Bisericii?” a spus el. “Sigur,” am răspuns. Nu după mult timp, am primit un telefon în care acest membru al Bisericii mi-a spus: “Chuck, doamna a acceptat oferta.” Primul meu gând a fost: “Da, e minunat, dar ce fac acum”?

La acel timp strada Fairview de-abia a fost terminată pînă la strada Sunflower. Obişnuiam să trec prin intersecţia străzilor Fairview şi Sunflower în drumul meu spre capela veche. Când treceam prin această intersecţie, aşteptând săgeata verde la semafor, mă uitam la acest teren imens, şi am început să intru în panică. Gândeam în sinea mea, “Da, Dumnezeu a fost bun cu noi. Am plătit toate datoriile, şi nu mai datorăm nimănui nimic. Avem $60000 în bancă, avem un surplus, şi lucrurile merg bine. Cum pot să pun Biserica în această situaţie în care să fim datori, plus construcţia care urmează să o facem? Ce fac? Unde îmi este capul?”

Mă treceau toate transpiraţiile încercând să raţionalizez situaţia. Atunci Domnul mi-a vorbit inimii mele, spunându-mi: „A cui este Biserica aceasta?” Eu am răspuns, „Da, este Biserica Ta.” Atunci El mi-a spus: „Ei bine, atunci de ce te îngrijorezi cu gândul falimentului?” Şi atunci mi-am zis, „Ce sunt eu? Nu eu sunt cel ce va ajunge la faliment. Domnul va ajunge la faliment, si atunci, de ce să mă îngrijorez?” Apoi Domnul mi-a spus: „Cine a creat problema aceasta?” Şi eu am răspuns: „Tu ai creat-o. Tu ai adus toţi aceşti oameni în biserică. Tu ai creat această situaţie în care avem nevoie de mai mult spaţiu.” Domnul m-a asigurat că este Biserica Lui şi problema Lui. El a creat situaţia aceasta. Înţelegând lucrul acesta, am primit pace, până în momentul când ajungeam din nou în această intersecţie de străzi. Sunt un om destul de greu de convins, aşa că procesul acesta a durat o vreme.

După ce am înţeles că noi suntem Biserica Lui, am fost eliberat de povara îngrijorărilor. Am înţeles că nu eu trebuie să port povara, şi astfel am putut să mă liniştesc. A fost Biserica Lui şi El va purta de grijă. Isus a spus: „Pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” (Matei 16:18). El nu a spus: „Pe această piatră tu vei zidi Biserica Mea.” Trebuie să înţelegem că Biserica este a lui Isus şi că El a declarat că îşi va zidi Biserica. Când Isus l-a întrebat pe Petru: „Mă iubeşti?” (Ioan 21:16), Petru a răspuns: „Da Doamne, ştii că te iubesc.” Domnul Isus nu i-a spus lui Petru: „Du-te şi zideşte-Mi Biserica Mea.” În schimb, i-a spus: „Paşte oile Mele.” – aceasta înseamnă, „poartă-le de grijă.” Este responsabilitatea lui Isus să adauge suflete noi la biserică, să zidească Biserica. Slujba mea este să iubesc turma, să port de grijă turmei, să supraveghez turma, să hrănesc turma, şi să mă încred în Domnul că El va zidi Biserica şi va adăuga la biserică pe cei ce sunt mântuiţi.

Am descoperit că atunci când faci eforturi să câştigi suflete, trebuie să faci şi efortul de a păstra pe cei pe care i-ai câştigat. Păstrarea celor câştigaţi de eforturile şi programele umane cere un efort foarte mare.

Cu mult timp în urmă am fost într-o denominaţie şi am fost sub presiunea constantă să zidesc Biserica. Am folosit orice fel de strategie şi programe artificiale care mi-au fost sugerate. Au fost programe de creştere a Bisericii, şi le-am încercat pe toate în efortul de a zidi Biserica. Am descoperit faptul că atunci când faci eforturi să câştigi suflete, trebuie să faci eforturi să le şi menţii. Când nu faci eforturi să câştigi, nu trebuie să faci eforturi să păstrezi. Dacă este lucrarea Domnului, dacă El o face, dacă El adaugă, atunci tu nu trebuie să faci eforturi ca lucrurile să evolueze în direcţia bună. Este acest efort de a menţine lucrarea lui Dumnezeu care produce epuizare în păstori. Este ceea ce te omoară. Este lucrul care te va băga în pământ. Este lucrul care te va conduce în tot felul de practici aberante. Pentru că ai făcut eforturi să câştigi acest grup, acum trebuie să faci efortul să-l menţii, şi lucrul acesta poate fi foarte dificil.

Sunt multe biserici mari în această ţară care sunt rezultatul unor programe de creştere a Bisericii. Dar ai nevoie să menţii acele programe. Trebuie să ungi mereu rotiţele maşinăriei cu ulei, să le menţii în stare de funcţionare, sau totul se poate prăbuşi. Şi apoi, tot efortul şi intensitatea care sunt necesare să menţină programul te vor ucide în mod sigur. Sunt multe super biserici astăzi, dar sunt de asemenea o mulţime de lideri obosiţi, datorită eforturilor lor de a menţine ceea ce ei au zidit.

Efortul de a câştiga suflete nu înseamnă doar aplicarea celui mai nou program de creştere a Bisericii. Lucrul acesta se poate întâmpla şi într-un mediu spiritual în care exaltarea şi manipularea emoţională sunt folosite intens. Încă odată, ai o situaţie foarte dificilă, pentru că dacă foloseşti această tactică a manipulării emoţionale pentru a atrage mulţimi, ai intrat pe un drum cu o singură direcţie, în care înaintarea devine tot mai dificilă odată cu progresul. Vezi, dacă faci apel la supranatural şi spectacular, şi dacă acesta este punctul tău forte, atunci trebuie să continui într-un ritm crescendo, cu experienţe spirituale mai exotice, ca să poţi să păstrezi mulţimea pe care tu ai atras-o prin acest fel de fenomene. Experienţele, oricât de atrăgătoare şi exotice sunt, obosesc, şi ceva în natura noastră umană doreşte mereu ceva nou – o schimbare nouă, un nou unghi, o nouă atracţie şi o nouă putere. E nevoie mereu de mai multă putere pentru a menţine acelaşi nivel de exaltare şi de exuberanţă.

Un exemplu: experienţa mea cu bărcile a început cu mulţi ani în urmă, cu o barcă de patru metri şi un motor de 25 cai putere. A fost extraordinar la început, dar nu pentru multă vreme. Nu a trecut mult şi am cumpărat o barcă mai mare, mai puternică, şi apoi alta mai avansată. Unde te opreşti? Din fericire eu m-am oprit, dar întotdeauna există ceva mai mult. Un pic mai mare, un pic mai frumos.

Este la fel cu atracţia generată de manipularea emoţională. Poţi să auzi: „Aşa vorbeşte Domnul” doar de un anumit număr de ori, după care nu mai are acelaşi impact asupra ta. Deci, eşti presat să faci mereu ceva nou, ceva diferit. În final, poţi să ajungi la stări în care să râzi fără control, sau să latri ca un câine, sau să răcneşti ca un leu. Uitaţivă cum unele biserici trec de la o practică bizară la alta, şi apoi la alta, şi apoi la alta. Sunt practici care nu satisfac. Când ceea ce este legitim dispare începi să apelezi la ceea ce este nelegitim. Trebuie să păstrezi această dorinţă după nou prin experienţe din ce în ce mai bizare, diferite, noi.

“Calvary Chapel” nu are această căutare după neobişnuit. Noi nu suntem preocupaţi de o căutare carnală, de noi programe sau exaltare spirituală pentru a încerca să atragem oameni. Noi ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu, pe care-l învăţăm, pe care ne bazăm. Este temelia pe care suntem noi zidiţi. Acest Cuvânt este nelimitat în resurse. Nu este epuizare cu el. Cuvântul te ajută să mergi înainte.

Din acest motiv, noi avem un stil relaxat, neformal, care este reflectat în slujirea noastră. Este Biserica Lui, de aceea noi nu trebuie să transpirăm pentru ea. Nu suntem interesaţi atât de mult de seminarii care vorbesc despre cum să creşti o biserică, cum să creezi o biserică prietenoasă pentru vizitatori, sau cum să dezvolţi un plan pe cinci ani de zile. Cine ştie dacă vom fi aici în cinci ani. Haideţi să slujim astăzi!

Am fost rugat să vorbesc la un seminar de formare de lideri în Phoenix, unui grup de strategi sociali care studiază diferite curente sociale şi dezvoltă planuri pentru biserici la intrarea în noul mileniu. În acest grup de strategi au fost şi câteva personalităţi. Ei discutau despre: „Cum vom putea împlini nevoile pentru viitor şi cum putem să dezvoltăm strategii potrivite pentru biserici?”

Bineînţeles că l-am supărat pe moderator când am spus, „Filozofia mea este: ‚Dacă ceva nu e stricat, nu încerca să repari.’ Dumnezeu continuă să binecuvânteze astăzi predicarea Cuvântului Lui, Biserica continuă să crească, şi Domnul continuă să adauge zilnic pe cei mântuiţi la Biserica Lui. El îşi onorează Cuvântul aşa cum a promis că îl va onora. Atât timp cât Dumnezeu îşi onorează Cuvântul, eu sunt satisfăcut, şi voi continua să învăţ Cuvântul. De ce să schimb lucrul acesta? De ce să încerc să remodelez acest lucru dacă lucrează? Dacă va veni şi ziua când predicarea Cuvântului nu va mai fi eficientă, atunci Cuvântul lui Dumnezeu a falimentat, şi atunci de ce să-l mai învăţ?” Moderatorul a fost supărat pe mine pentru declaraţia aceasta, şi tot restul zilei lam folosit în schimbul de lovituri la nivel de argumente. Evident, nu am mai fost invitat să vorbesc la aceste conferinţe „minunate.”

Am constatat că după ce am trecut prin întreg Vechiul Testament, ajung flămând şi gata să încep Noul Testament. Iar când ajung să termin Noul Testament, abia aştept să încep cu Geneza în Vechiul Testament. Eşti mereu zidit de fiecare dată când treci prin Biblie. Câştigi şi înveţi tot mai mult de fiecare dată. Tu eşti îmbogăţit, şi Biserica este îmbogăţită. Cuvântul nu se învecheşte niciodată. Nu vei ajunge nici o dată în situaţia în care să fii nevoit să încerci noi trucuri, sau experienţe noi. Doar Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi puternic, slujeşte nevoilor spirituale ale oamenilor.

Va urma…HAR PESTE HAR

Vezi o alta carte de Chuck Smith –  Apa Vie – Carte online de Chuck Smith

Previous Older Entries

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


Zilele trec…

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,455 other followers