La plimbare pe Muntele Maslinilor – VIDEO – MOUNT of Olives

Photo credit www.biblewalks.com

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

Vezi si – La plimbare prin Ierusalimul Vechi aici

Muntele Maslinilor, locul unde:

  • Domnul Isus mergea (se retragea) cand era in Ierusalim (Luca 22:39)  După ce a ieşit afară, S’a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
  • Isus a mers de doua ori pe Muntele Maslinilor in ultima saptamana inainte de moartea si invierea Sa. Marti, cand a rostit pildele din Matei 24:1-25:46. In paralela se gasesc pildele si in Marcu 13:1-37 si in Luca 21:5-36. A doua oara, a mers sa se roage in gradina Ghetimani (pe Muntele Maslinilor) in seara cand a fost vandut de Iuda.
  • Isus s-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor. Faptele Apostolilor 1:9-12
  • Isus se va reintoarce pe Muntele Maslinilor. Scrie in Zaharia 14:4 - Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, spre răsărit; muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miază noapte, iar jumătate spre miazăzi. In anul 1964 s-a construit un hotel pe Muntele Maslinilor, la excavari au aflat ca pe mijlocul muntelui exista o falie sau paraclaza, care  reprezintă o ruptură apărută în scoarța Pământului si care cauzeaza cutremure.

Dr. David Reagan: Welcome to the land of Israel and the city of Jerusalem. I have come here to the city of Jerusalem to explore 4 mountains; 3 of them are important in biblical history and in Bible prophecy. The 4th is important because of what is situated on it. The 4 mountains are: The Mount of Olives, The Temple Mount, Mount Zion, ad Mount Hertzel. I want to point out right here at the beginning that these mountains we’re gonna be taking a look at are really not mountains by american standards. We would call them hills. But in the Bible, they are referred to as mountains. And, you know, they really are, when you consider the fact that they are high hills here in Israel, and Israel really only has one true mountain by american standards. That’s Mt. Hermon, which is located on the far north, on the border with Syria.

The first mountain we are going to take a look at is the Mount of Olives, and the best place where we can get a good view of it is from the Eastern Gate of the Old City.

2:00 – Well, here we are, at the Eastern Gate, sometimes referred to as the Beautiful Gate or the Golden Gate. It was a gate that was used for ceremonial purposes by priests, during the time of Jesus. As you can see, there’s a cemetery here in front of the gate. It’s a moslem cemetery that was placed here for a very definite reason, but we’ll talk more about that when we focus on the Temple Mount. For now, our subject is the Mount of Olives. Directly below me is a deep ravine, called The Kidron Valley. This valley runs North and South.  and it separates the Old City of Jerusalem from the Mount of Olives, which is located to the east of the city. This is the mount from which Jesus ascended into heaven. It is also the place that the Bible says He will return to. At the base of the mount is the Church of All Nations, also called the Church of the Agony. It is located at the traditional site of the Garden of Ghetsemane…. On the top of the mountain, we see the Hotel of the Seven Arches. When it was built, in 1964, it was discovered that a major geological faultline lies beneath it.  That is significant, because the Book of Zechariah says in chapter 14, that when the Messiah returns to the Mount of Olives, it will split in half when His feet touch the ground.

The Mount of Olives runs North and South along the Kidron Valley. It’s a ridge mountain. And when you reach Hebrew University, where you see that tall spire, the name of the mountain changes to Mt. Scopus. It is where Titus and his legions camped, while they destroyed Jerusalem in 70 A.D. Let’s go now to an observation site on the Mount of Olives.(4:10 min. mark)

VIDEO by ChristInProphecy

Question: “What happened on the Mount of Olives?”

Answer: Jesus made many visits to the Mount of Olives (Luke 21:37). In fact, it was “usual” for Him to go there when in the vicinity of Jerusalem (Luke 22:39). The Bible records two visits to the Mount of Olives, both in the last week of Jesus’ life, in which something of significance happened. The first visit was to deliver what has come to be known as the Olivet Discourse, recorded in Matthew 24:1—25:46. Parallel passages are found in Mark 13:1–37and Luke 21:5–36. The second visit was on the night He was betrayed. That evening began with the Last Supper and ended in the Garden of Gethsemane on the Mount of Olives.

The content of the Olivet Discourse is Jesus’ response to His disciples’ question “Tell us, when will these things be, and what will be the sign of your coming and of the close of the age?” (Matthew 24:3). The content of what Jesus taught in Matthew 24–25 primarily refers to the future tribulation period and the second coming of Christ at the end of the tribulation. The Discourse includes parables about those who wait for the Master’s coming—the wise and faithful servant (Matthew 24:45-51), the five wise virgins (Matthew 25:1-13), and the good servant who uses his “talents” (money) wisely as he waits for the Master’s return (Matthew 25:14-30).

Jesus’ second visit to the Mount of Olives followed His last Passover meal with His disciples, in which He established the New Covenant and then revealed Judas as the one who would betray His master (John 13:1-30). At the conclusion of the meal, Jesus instituted the Lord’s Supper (Matthew 26:26-29;1 Corinthians 11:23-26). After the meal, He took His disciples to the Garden of Gethsemane, literally “oil-press,” located on a slope of the Mount of Olives just across the Kidron Valley from Jerusalem. There Jesus prayed in agony as He contemplated the day to come. So overcome by the horror of what He was to experience in the crucifixion the following day that God sent an angel from heaven to strengthen Him (Luke 22:43).

After this, Judas Iscariot, the betrayer, arrived with a “multitude” of soldiers, high priests, Pharisees, and servants to arrest Jesus. Judas identified Him by the prearranged signal of a kiss which he gave to Jesus. Trying to protect Jesus, Peter took a sword and attacked a man named Malthus, the servant of the high priest, cutting off his ear. Jesus rebuked Peter and healed the man’s ear, displaying the miraculous power of God. Nevertheless, they arrested Him and took Him to Pontius Pilate, while the disciples scattered in fear for their lives.

The Mount of Olives is also mentioned in the Book of Zechariah. In a prophecy related to the end times, the Prophet Zechariah declared, “On that day his feet will stand on the Mount of Olives, east of Jerusalem, and the Mount of Olives will be split in two from east to west, forming a great valley, with half of the mountain moving north and half moving south” (Zechariah 14:4). This prophecy, related to the triumphant coming of the Messiah, connects to both of the above Mount of Olives passages. It connects with the Olivet Discourse in that both passages refer to the end times. It connects with the Garden of Gethsemane in that the very location where Jesus was betrayed and rejected will be the same location where Jesus returns triumphantly.

Read more:http://www.gotquestions.org/Mount-of-Olives

La plimbare prin Ierusalimul vechi – VIDEO – Walking tour through Old Jerusalem

Orasul vechi Ierusalim – Old city Jerusalem photo wikipedia

Vezi siLa plimbare pe Muntele Maslinilor – VIDEO – MOUNT of Olives

Intrarea triumfală în Ierusalim Matei 21:1-11

hosanna21 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, spunându-le: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi imediat ce intraţi în el veţi găsi o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine! Dacă vă va zice cineva ceva, să-i spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi imediat îi va trimite“. Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul care zice:

„Spuneţi-i fiicei Sionului:
    «Iată că Împăratul tău vine la tine,
smerit şi călare pe un măgar,
    pe un măgăruş, pe mânzul unei măgăriţe!»“

Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus. Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, iar Isus S-a aşezat deasupra lor. O mare mulţime de oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum. Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau:

Osana, Fiul lui David!

Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!

Osana în locurile preaînalte!“

10 Când a intrat în Ierusalim, toţi cei din cetate au început să se agite şi să întrebe:

– Cine este Acesta?

11 Mulţimile răspundeau:

– Acesta este Profetul Isus din Nazaretul Galileii!

2010 (15 minutes) VIDEO by GlobeTrotterAlpha

The Triumphal Entry Matthew 21:1-11

21 Now when they drew near to Jerusalem and came to Bethphage, to the Mount of Olives, then Jesus sent two disciples, saying to them, “Go into the village in front of you, and immediately you will find a donkey tied, and a colt with her. Untie them and bring them to me. If anyone says anything to you, you shall say, ‘The Lord needs them,’ and he will send them at once.” This took place to fulfill what was spoken by the prophet, saying,

“Say to the daughter of Zion,
‘Behold, your king is coming to you,
    humble, and mounted on a donkey,
    on a colt, the foal of a beast of burden.’”

The disciples went and did as Jesus had directed them. They brought the donkey and the colt and put on them their cloaks, and he sat on them. Most of the crowd spread their cloaks on the road, and others cut branches from the trees and spread them on the road. And the crowds that went before him and that followed him were shouting, “Hosanna to the Son of David! Blessed is he who comes in the name of the Lord! Hosanna in the highest!” 10 And when he entered Jerusalem, the whole city was stirred up, saying, “Who is this?” 11 And the crowds said, “This is the prophet Jesus, from Nazareth of Galilee.”

Walk Through the Old City of Jerusalem

(28 minutes) VIDEO by ChristInProphecy

Te-am văzut în orice floare… Te-am vazut murind pe cruce… Dar eu nu te-am cunoscut

/:Te-am văzut în orice floare, în orice miros plăcut,
Eu Îţi admiram splendoarea, însă nu te-am cunoscut.:/

/:Azi mă-nchin în faţa Ta, Ţie îţi dau inima !
Tu Eşti Domn, în veci domneşti,
Peste vreme-acelaşi Eşti.:/

/:Te-am văzut murind pe cruce, între doi tâlhari, Isus,
Tu imi dăruiai iubirea, însă nu Te-am cunoscut.:/

/:Te-am văzut în orice ploaie, orice vuiet, fulger, vânt,
Eu Îţi admiram puterea, însă nu Te-am cunoscut.:/

VIDEO by prediclive

Ai fost rastignit – Poarta Cerului

Ai fost rastignit, si cuiele-mi spun
Ce mare Ti-a fost iubirea;
Cununa de spini îmi spune si ea
Ce mare Ti-a fost iubirea.

Când cer si stele vor pieri,
Semnele vor dainui
Si pe veci îmi vor sopti
Cât m-ai iubit,
De-aceea vreau sa-Ti spun:

În veci inima,
În veci dragostea,
În veci viata mea
Este-a Ta.

Versuri de la http://www.versuricrestine.ro

VIDEO by Poarta Cerului

Şi Se ruga acolo

photo credit

  de Mack Tomlinson de la Illbehonest.com/Romana

Discipline personale pentru timpul privat de rugăciune

 “A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” – Marcu 1:35

Nu există scurtături în viaţa creştină. Domnul Isus a trebuit să facă ce a fost necesar pentru a menţine umblarea Sa cu Tatăl. El a simţit nevoia să se roage şi a trebuit să aleagă să o facă.

El a petrecut acasă la Petru noaptea de dinaintea celei mai pline zile. A început ziua aceea de Sabat în templu, învăţând şi vindecând un om demonizat, apoi a mers la Petru acasă probabil pentru a se odihni puţin şi a avea părtăşie cu ucenicii; dar acolo soacra lui Petru era foarte bolnavă, cu febră. Domnul a vindecat-o în întregime, astfel că a fost capabilă să se ridice şi să îi servească.

Ziua nu se sfârşise, pentru că Sabatul se încheia la asfinţitul soarelui, şi un mare număr de oameni din întreg oraşul, au venit la uşa casei pentru a cere ajutor. Atât cei bolnavi, cât şi cei stăpâniţi de demoni, au venit pentru vindecare şi eliberare şi fiecare din ei a plecat de acolo întreg şi eliberat.

Astfel că atunci când Domnul a mers la culcare în acea seară, în casa lui Petru, probabil era secătuit şi aproape extenuat. Dacă cineva ar fi fost justificat să doarmă mai mult şi să vină să ia micul dejun la ora 9:00, acela ar fi fost Domnul Isus, după aşa o zi.

Dar când Petru s-a trezit, nu L-a găsit pe Domnul nicăieri. Isus deja începuse o nouă zi. El avea o întâlnire pe care voia să o onoreze.

El era în picioare înainte de ivirea zorilor şi se dusese într-un loc izolat şi liniştit pentru a fi singur. Dar El nu era singur. Era cu Tatăl Său. El era singur în zona aceea deşertică, izolată şi se ruga, cu mult înainte ca lumina zilei să se arate.

Domnul dădea mare importanţă vieţii sale private de rugăciune, lucru dovedit în vorbirea Sa şi prin exemplul Său.

1. Un timp - pe când era încă întuneric de tot – El avea un timp pentru rugăciune; alesese acel interval de timp şi se folosea de el. Ora fixă nu este nici pe departe atât de importantă ca a AVEA un timp, care ar trebui să fie cel mai potrivit şi în care ar trebui să fim cel mai puţin distraşi. Ai tu un interval de timp în care te retragi pentru rugăciune? Pentru unii este la ora 5:00 dimineaţa, pentru alţii, la altă oră. Nu trebuie să fie perioada de timp critică a zilei, ci o perioadă din zi care să fie folosită pentru rugăciune reală şi netulburată.

2. O disciplină – “Isus S-a sculat, a ieşit şi S-a dus” - Domnul Isus a ales să se ridice şi să plece; nu a fost transportat de îngeri la locul de rugăciune; El S-a ridicat şi a mers acolo. Trebuie să Îi urmăm şi noi exemplul şi să ne disciplinăm în scopul sfinţirii. Este o decizie pe care trebuie să o luăm. Dacă nu ne ridicăm, nu vom avea comuniune cu Tatăl. Isus a ales să facă asta şi noi trebuie să facem la fel. Mergi tu într-un loc special pentru rugăciune? Este în inima ta motivaţia de a merge la rugăciune? Timpul în mulţime şi timpul cu alţii ne va jefui de părtăşia cu Tatăl din ceruri. Trebuie să ne ridicăm şi să mergem la locul de rugăciune.

3. Un loc - într-un loc pustiu” – Isus a mers în locul în care putea fi cu adevărat singur. Pentru El era absolut necesar să se retragă. Principiul este de a merge unde suntem cu adevărat singuri, unde nimeni nu te va deranja; poate fi grădina din spatele curţii, cel mai apropiat parc, maşina ta, în timp ce conduci, sau un parc sau un cimitir din apropiere. Mergi într-un loc în care eşti cu adevărat singur. De ce a făcut Domnul asta? Era necesar şi era de dorit – “un loc pustiu”.

4. În singurătate - un loc pustiu” înseamnă un loc al singurătăţii. Când ne retragem în acel loc singuratic, beneficiem de ceea ce niciun loc unde este gălăgie nu ne poate oferi. Reuşim să rămânem departe de ceilalţi oameni. Dacă nu ne putem retrage din prezenţa altor oameni pentru a fi singuri, nu ne vom bucura niciodată de părtăşie personală cu Dumnezeu. Trebuie să ştim să ne separăm de oameni, pentru a ne dedica timpului de părtăşie cu Dumnezeu. Aceasta este provocarea. Unii oameni petrec mai mult timp pe Facebook decât în rugăciune personală, pentru că prieteniile lumeşti sunt mai reale şi necesare pentru ei decât intimitatea cu Dumnezeu. Dacă îi cunoaştem pe alţii mai bine decât pe Domnul nostru, cu siguranţă ceva nu este în regulă. Dacă suntem dispuşi să ne depărtăm câteodată de oameni, vom rămâne aproape de Domnul. Ştim noi ce îneamnă să avem parte de singurătate, într-un loc pustiu?

5. Acţiunea – “şi se ruga acolo – se ruga; Domnul Isus nu doar citea despre rugăciune în Vechiul Testament. Nu doar învăţa pe alţii despre rugăciune. El nu alerga să fie prezent la fiecare seminar de week-end despre rugăciune; nici nu se grăbea să meargă la Barnes & Nobles pentru a cumpăra cel mai nou şi bine vândut jurnal de rugăciune. Nu – El pur şi simplu se ruga. Se trezea, mergea într-un anume loc, cel mai bun în care putea să se roage în ascuns şi “ACOLO SE RUGA”.

Nu există scurtături în ce priveşte creşterea spirituală şi maturitatea. Putem citi cele mai bune cărţi, poţi merge la fiecare conferinţă bună, poţi asculta cea mai potrivită predicare şi să fii în cea mai bună biserică cu putinţă. Dar dacă nu urmăm exemplul Domnului nostru, pe care ni l-a dat în viaţa Lui de rugăciune, nu vom avea niciodată acea comuniune cu Dumnezeu care ar putea fi a noastră – “şi se ruga acolo.”

 

David Wilkerson – Jesus Christ, the Lamb of God

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

David Wilkerson: Jesus Christ is the Lamb of God. He’s the sacrifice for sin, for all mankind. John, the Baptist, saw Jesus and said, “Behold, the Lamb of God, who takes away the sins of the world.” Again, he saw Him on another occasion and he said, “Again, I say, this is the sacrifice for sin.” And he’s thinking of all the sacrifices in the Temple. People lined up to buy goats and lamb, and sheep, and for the poor, pigeons, to make a sacrifice atonement for sin. And John the Baptist says. “No, those are not the sacrifices, you don’t have to go that way. It’s not by works. It’s by believing in this man. This is the lamb of God.”

1 Peter 1:18-19 18 knowing that you were ransomed from the futile ways inherited from your forefathers, not with perishable things such as silver or gold, 19 but with the precious blood of Christ, like that of a lamb without blemish or spot.

When you go into the Bible, and you go to the book of revelation, Jesus is mentioned by John, the writer, in exile on the isle of Patmos, 18 times, he refers to Jesus as the Lamb of God. Jesus has already been crucified, He’s been buried, He’s raised from the dead, ascended to the Father. And John says, “I see Him seated on the throne; the Lamb of God, the overcomer.” He saw nations and multitudes from all tongues and tribes bowing before Him, before the Lamb, it says. You hear John say, “I saw Him bind the devil and all the principalities of darkness. The Lamb overcame and cast him into the pits of hell.” John says, “I see Him, the Lamb of God, ascended,” and the Lamb of God built a city, and He built a paradise. And He left to prepare a place and the Bible says the Lamb is there, on His throne. He built a city, He established a paradise and then His bride, those who are in Christ and believe in this Lamb of God, “Come enter into the joys that await you.” Folks, we are not of this world; we are of another world. We are just passing through here.

In Genesis, we find the first significance of a sacrificial lamb.3:15

VIDEO by SermonIndex.net

Passion Week – Thursday – The Last Supper in the Upper Room & Gethsemane

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

(via) Justin Taylor from the Gospel Coalition

Holy Week: What Happened on Thursday?

With help from the ESV Study Bible, here’s an attempted harmony/chronology of the words and actions of Jesus in the final week of his pre-resurrection life.

Jesus instructs his disciples Peter and John to secure a large upper room in a house in Jerusalem and to prepare for the Passover meal

Matthew 26:17-19  Mark 14:12-16  Luke 22:7-13

In the evening Jesus eats the Passover meal with the Twelve, tells them of the coming betrayal, and institutes the Lord’s Supper

Mathew 26:20-29  Mark 14:17-23  Luke 22:14-30

After supper Jesus washes the disciples’ feet, interacts with them, and delivers the Upper Room Discourse

John 13:1-17:26  

Jesus and the disciples sing a hymn together (probably from Psalms 113–118), then depart to the Mount of OlivesMatthew 26:30    Mark 14:26  Luke 22:39

Jesus foretells Peter’s denials
Jesus gives his disciples practical commands about supplies and provisions

Jesus and the disciples go to Gethsemane, where he struggles in prayer and they struggle to stay awake late into the night

Matthew 26:36-46  Mark 14:32-42  Luke 22:40-46

The Last Supper

By Bob Deffinbaugh at Bible.org: We find Luke’s account (and, the other gospel accounts as well) of the last supper amazingly brief and unembellished. Somewhere 30 to 50 years after our Lord’s death, resurrection, and ascension, the gospel of Luke was written (depending upon which conservative scholar you read). In spite of all the time which passed, and of the great significance of the “Lord’s Supper” or “Communion,” neither Luke nor any other gospel writer makes a great deal out of the celebration of the last Passover, just before our Lord’s death. I am not saying this celebration was unimportant, but rather that because of its importance, I would have expected it to have been a more detailed account. This brevity is the first of several “tensions of the text.”

There are other tensions as well. Why is nearly as much space devoted to the preparation for the Passover meal as for the partaking of it? Furthermore, why was Jesus so eager to partake of the Passover, when it preceded and even anticipated His death? Finally, why is there such confusion and consternation (including a deletion of some of the text) over Luke’s account of the Lord’s Table, in which it appears that the (traditional) order of the bread and wine may have been reversed?

Events Surrounding the Last Supper

Before we begin to look more closely at the partaking of the Passover, let us pause for just a moment to remind ourselves of the broader setting in which this event is found. The Jewish religious leaders in Jerusalem have already determined that Jesus must die (not to mention Lazarus, John 11:47-53; 12:9-10).After the meal at the house of Simon the Leper, at which Mary anointed the feet of Jesus, “wasting” her expensive perfume on him, Judas decided to betray the Lord, approached the chief priests, and received an advance payment (Matthew 26:14-16Luke 22:1-6). Jesus made His triumphal entry into Jerusalem, and after He cleansed the temple, the sparks really began to fly, with the religious leaders making every effort to discredit Him, or to get Him into trouble with the Roman authorities (Luke 20:19-20). When these efforts, as well as their attempts to penetrate the ranks of our Lord’s disciples miserably failed, the chief priests were delighted to have Judas approach them with his offer. It was only a matter now of waiting for the right chance. This could have been the Lord’s celebration of the Passover, along with His disciples.

At the meal itself, a number of events took place. It would seem that the Lord’s washing of the feet of the disciples was the first item on the agenda (John 13:1-20). During the meal, once (cf. Matthew 26:20-25Mark 14:17-21), if not more (Luke 22:21-23), the Lord spoke of His betrayer. The meal seems to have included some (perhaps most all) of the traditional Passover elements, and in addition, the commencement of the Lord’s Supper, with words that I doubt the disciples had ever heard at a Passover meal (Luke 22:19-20). John’s gospel avoids giving us yet another description of this ceremony. He, unlike the other gospel writers, includes an extensive message known as the “upper room discourse” (John 14-16), concluded by the Lord’s “high priestly prayer” of intercession for His followers, which may have been prayed during the meal time, or perhaps later on in Gethsemane (John 17). The synoptic gospels (Matthew, Mark, and Luke) report the disciples’ argument about who would be the greatest, along with our Lord’s response (cf. Luke 22:24-3), the Lord’s specific words to the over-confident Peter (Luke 22:31-34), and then His words about being prepared to face a hostile world (Luke 22:35-38). With this the party is said to have sung a hymn and to have departed to the Garden of Gethsemane, where our Lord prayed, with little help from His disciples (Luke 22:39-46). The arrest of Jesus then follows, concluding in His being handed over for crucifixion.

The point in all of this is simply to remind you that the meal was a lengthy one, during which time the Passover was memorialized, and also the Lord’s Supper was inaugurated. It was also during this time that a great deal of teaching took place, as recorded primarily by John. Click here to read the entire article at Bible.org.

Jesus and the Martyr

by Stephen Witmer - Here is an article by Stephen Witmer posted at the Gospel Coalition on Jesus in the garden of Ghetsemane and His divine nature. (Jesus and the Martyrs.)

And he withdrew from them about a stone’s throw, and knelt down and prayed, saying, “Father, if you are willing, remove this cup from me. Nevertheless, not my will, but yours, be done.” And there appeared to him an angel from heaven, strengthening him. And being in an agony he prayed more earnestly; and his sweat became like great drops of blood falling down to the ground (Luke 22:41-44).

In this passage, the eternal Son of God pleads with God the Father not to make him go to the cross, requires the help of an angel, and experiences great emotional upheaval in light of his approaching death. He is profoundly shaken. Early in church history, already in the second century, critics of Christianity were pointing to Jesus’ agonized prayer as reason to doubt that he was divine. The problem is heightened when we compare Jesus’ reaction in the face of death to other martyrs, ancient and modern, who appear to be more composed and able to face death with greater dignity than Jesus showed (see Timothy Keller’s The Reason for God for an insightful treatment of this). Here I provide three such examples.

Stephen Witmer gives examples of 3 ancient and modern  cases of martyrdom where the men involved appear to face death with a calm dignity and contrasts it with Jesus’ agonizing prayer.

He concludes-

first, the Gospel writers had to be honest, to include such passages of struggling by Jesus and

second, ‘ What sets Jesus’ death apart from the death of any other person in the history of the world is the spiritual component of his suffering’.

We have an indication of that terrible spiritual reality in Luke 22:42: “Father, if you are willing, remove this cup from me.” To what “cup” is Jesus referring?

We get an answer in the Old Testament. Psalm 75:6-8 uses the imagery of a cup to refer to God’s judgment upon his enemies:

For not from the east or from the west and not from the wilderness comes lifting up, but it is God who executes judgment, putting down one and lifting up another. For in the hand of the LORD there is a cup with foaming wine, well mixed, and he pours out from it, and all the wicked of the earth shall drain it down to the dregs.

Isaiah 51:17 makes explicit that the “cup” is the cup of God’s wrath: “Wake yourself, wake yourself, stand up, O Jerusalem, you who have drunk from the hand of the LORD the cup of his wrath, who have drunk to the dregs the bowl, the cup of staggering.”

The “cup” Jesus is going to drink on the cross is far worse than the horrific physical suffering of crucifixion he faces. Jesus’ “cup” is the infinite wrath and judgment of almighty God upon human sin. The wrath of God that Jesus will experience on the cross is, very literally, hell. On the cross, he will experience separation from God the Father. He will be cut off from God. He will be considered an enemy of God because our sins will be counted as his (2 Cor. 5:21).

This is why Jesus agonizes and struggles in the Garden—because he knows he will soon be crushed under the infinite weight of the wrath of God.

click here to read the entire article…

Excelsis Worship – Eternul Dumnezeu (Promo Album) (Poarta Cerului)

Excelsis Worship
album: Eternul Dumnezeu

Sfânt e Dumnezeu [0:00]
muzica & versuri: Criste Daniel

Veniti la ape [0:47]
muzica & versuri: Kristian Stanfill, Brett Younker
traducere & adaptare: Cuc Emil

Dispretuit [1:34]
muzica & versuri: Criste Daniel

Apa-i schimbat-o în vin [2:13]
muzica & versuri: Jesse Reeves, Chris Tomlin, Matt Redman, Johas Myrin
traducere & adaptare: Cuc Emil

În Tine ma încred [2:43]
muzica & versuri: Criste Mihaela, Criste Daniel

Stiu ca am gresit [3:30]
muzica & versuri: Criste Daniel

Eternul Dumnezeu [3:58]
muzica & versuri: Brenton Brown, Ken Riley
traducere & adaptare: Cuc Emil

10.000 motive [4:42]
muzica & versuri: Jonas Myrin, Matt Redman
traducere & adaptare: Cuc Emil

Doamne, azi eu vin la Tin’ [5:30]
muzica & versuri: Criste Daniel

——————————–

pian: Alex Duma
chitara acustica, chitara electrica: Johnny Kui
chitara bass: Ovidiu Rad
vioara: David Duma
percutie: Beniamin Duma

voce: Andrei Saracuti, Rahela Ciobanu, Eliza Pantea, Alin Puscasu, Daniel Sandor, Ciprian Gurban, Daniel Criste

VIDEO by Poarta Cerului

SCHITA DE PREDICA: Cu cine te identifici de Florii? Luca 19:28-48

Photo credit www.vocations.ca

  • 1. Cu cei ce asculta necondiționat ? v.29-32
    29 Cînd S’a apropiat de Betfaghe şi de Betania, înspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimes pe doi din ucenicii Săi, 30 şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Cînd veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat nimeni niciodată: deslegaţi -l, şi aduceţi-Mi -l. 31 Dacă vă va întreba cineva: ,Pentruce -l deslegaţi?` să -i spuneţi aşa: ,Pentrucă Domnul are trebuinţă de el.“ 32 Ceice fuseseră trimeşi, s’au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.
  • 2. Cu cei ce dăruiesc bucuros ? v.33-34
    33 Pe cînd deslegau măgăruşul, stăpînii lui le-au zis: ,,Pentruce deslegaţi măgăruşul?“ 34 Ei au răspuns: ,,Domnul are trebuinţă de el.“
  • 3. Cu cei ce cânta voios ? v.36-38
    36 Pe cînd mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum. 37 Şi cînd S’a apropiat de Ierusalim, spre pogorîşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe cari le văzuseră. 38 Ei ziceau: ,,Binecuvîntat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!“
  • 4. Cu cei ce critica permanent ? v.39-40
    39 Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: ,,Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!“ 40 Şi El a răspuns: ,,Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.“
  • 5. Cu cei ce ignora rugăciunea ? v.45-46
    45 În urmă a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe ceice vindeau şi cumpărau în el. 46 Şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“
  • 6. Cu cei ce plănuiesc moartea ? v.47-48
    47 Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrînii norodului căutau să -L omoare; 48 dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.
  • 7. Cu cei ce indragesc predicile ? v.48
    48 dar nu ştiau cum să facă, pentrucă tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze.

Ionel Tutac via Comunitatea Bisericilor Baptiste Timisoara

Vezi aici- http://www.baptist-tm.ro

Altfel de sărbători de Mina Ianovici

Cei singuri sunt mai singuri de Crăciun,
Dar şi de Paşte este tot aşa.
Ar aştepta şi ei ceva mai bun,
Dacă ar şti că au ce aştepta.

Forţaţi de o uzanţă socială
Îşi iau cu toţi surâs protocolar.
Singurătatea nu-i doar o povară,
E un stigmat, o vină, un calvar.

În luna mai, când înfloresc copacii,
Şi trec perechi, perechi pe sub fereastră,
Sunt numai spectatori la fericire,
Sortiţi în mod bizar să n-o trăiască.

Văzând pe alţii cu copii în braţe,
Cu ochii încercănaţi şi osteniţi,
Ce drag le-ar fi şi lor să obosească,
Fiindcă iubesc şi fiindcă sunt iubiţi.

Anii se duc şi nu aduc nimic.
Se străduiesc să nu se înrăiască…
Ca nu cumva, ratând atâtea lucruri,
Nici poarta către cer să n-o găsească.

De cei din jur nu prea sunt respectaţi.
Oricum, respectul e o raritate
Şi greu se prinde astăzi de vreun om,
Iar pe cei singuri îi cam dă deoparte.

Dacă gândiţi cumva că au vreo vină,
Fiţi siguri că-i plătită înzecit,
Că nicio neîmplinire nu-i mai mare
Decât aceea că nu eşti iubit.

Cei singuri sunt mai singuri de Crăciun,
Dar şi de Paşte şi de Anul Nou,
Iar dacă nu putem să-i ajutăm,
Măcar atât: Să nu le facem rău!

de Mina Ianovici

PAGINA ~ Mina Ianovici ~ aici

Lazar Gog – Revelatii inainte de cruce

Matei 21:1-9
Cînd s’au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici,
2 şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi -i şi aduceţi -i la Mine.
3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimete.“
4 Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice:
5 ,,Spuneţi fiicei Sionului: ,Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.“
6 Ucenicii s’au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.
7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.
8 Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.
9 Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: ,,Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“

Lazar Gog: Asa dupa cum stim, astazi este o sarbatoare speciala. Este sarbatoare cu care se incepe ceea ce este numit Saptamana Mare- Sarbatoarea intrarii triunfale a Mantuitorului nostru Isus Hristos in Ierusalim. In vorbirea populara romaneasca este Sarbatoarea Floriilor. In vorbirea populara engleza este Palm Sunday. Este populara pentru ca, avand in vedere felul de manifestare al primirii lui Isus Hristos in Ierusalim, a fost interpretat in cultura acestor doua popoare, cum am spus, la romani si englezi, si sarbatoarea a primit denumirea respectiva. Cum va vorbeam in alte ocazii, nu toate titlurile , denumirile sarbatorilor, pe care noi le avem in limba romana sunt neaparat o teologie biblica, in sensul ca au o expresie biblica corecta. Dar aia nu insemenaza ca teologia este incorecta. Caz in discutie este sarbatoarea penticostala a coborarii Duhului Sfant. Sarbatoarea, in limba romana este numita Rusaliile. Deci nu este un termen biblic, chiar daca avem titluri in Scriptura, puse acolo, Rusaliile, este un titlu pus e cei ce au editat Scriptura, nu este in textul sfintelor Scripturi. In limba romana, asa s-a impamantenit terminologia. Iar, sarbatoarea cea mai mare inainte de Paste, care este nasterea Mantuitorului nostru Isus Hristos nu are, deasemenea, o denumire biblica, din Biblie; este numita sarbatoarea Craciunului in termeni populari. Craciun este un termen popular, al carui origine este practic necunoscuta. Interpretarea cea mai plauzibila ar fi ca vine de la,… pentru limba romana si maghiara (cred), vine de la expresia latina cohoratio, care inseamneaza ‘sa sarbatorim impreuna’. Si de aici s-a facut Craciun- cohoratio- haideti sa laudam impreuna. Pentru ca, la Craciun, cand s-a nascut Mantuitorul Isus Hristos a fost un prilej de lauda, de adorare.

Sarbatoarea de astazi, Floriile, intrarea triumfala a lui Isus Hristos in Ierusalim este o sarbatoare importanta pentru toti cei 4 evanghelisti, pentru ca fiecare din ei mentioneaza evenimetul: Matei 21:1-17; Marcu 11:1-18; Luca 19:29-48; Ioan 12:12-19. Si pentru ca aceste venimente le repetam anual, de multe ori se pune aceasta intrebare: Ce putem sa mai vorbim despre ele? Oh, sa nu-si faca nimeni probleme. Este Cuvantul lui Dumnezeu si Cuvantul lui Dumnezeu este ca un ocean. Nu se termina niciodata, de aceea, invataturile din Cuvantul lui Dumnezeu, chiar din evenimente care le repetam in fiecare an, invatatura din aceste evenimente trebuie sa fie profunda.

In aceasta dimineata, ne vom uita la 4 adevaruri mari, care rezulta din aceasta mare sarbatoare a intrarii triumfale a mantuitorului nostru Isus Hristos in Ierusalim. Si voi prezenta aceste 4 adevaruri sub prisma unui mesaj pe care l-am ntitulat: Revelatii inainte de cruce. 6:22 La aceasta zi, potrivit textului pe care l-am citit si celorlalte texte paralele, Mantuitorul nostru, Isus Hristos, prin cei 4 evanghelisti, ne prezinta 4 adevaruri, 4 revelatii, 4 descoperiri divine legate de viata lui Isus Hristos, legate de noi, oamenii, legate de planul lui Dumnezeu, legate de ceea ce da particularitate Mantuitorului nostru  Isus Hristos, dumnezeirii in general, si vietii poporului lui Dumnezeu, in mod special. Si prima revelatie, primul mare adevar care ne este prezentat in acest pasaj, este acesta:

1. Isus este Imparat

crownUitati-va ce spune Cuvantul Domnului in Matei 21:1-2 - Cînd s’au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi -i şi aduceţi -i la Mine.

Spune aceasta ca Isus este Imparat? Foarte mult. Vrea sa spuna 3 aspecte distincte, legate de Imparatia Domnului nostru Isus Hristos. Primul: Isus nu este un imparat oarecare. El este un imparat cu autoritate. In aceste doua versete, observati autoritatea lui Isus Hristos. Se vede in 3 cuvinte: “Duceti-va”, ‘dezlegati-l” si “aduceti-l”. 8El nu are nicio rezerva cand spune aceste lucruri.  Este o porunca absoluta: “Te duci, dezlegi si aduci.” Un imparat se caracterizeaza prin aceasta: cuvantul lui se executa. Cuvantul lui se implineste. Dar, nu numai ca e un imparat cu autoritate.

A doua distinctie este ca e un imparat dupa Scripturi. Matei 21:2,4,5.  şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi -i şi aduceţi -i la Mine…….. Dar toate aceste lucruri s’au întîmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ,,Spuneţi fiicei Sionului: ,Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.“ El este un Imparat dupa Scripturi. Si aceasta este foarte important pentru ca foarte multi  imparati care au trait pe pamant si care mai sunt si astazi, nu sunt imparati legitimi. Unii au ajuns imparati prin uzurpare, lovituri de stat, prin crima, si de obicei stim foarte bine din istorie, va uitati si in istoria biblica, in special in regatul de nord, in regatul lui Israel. Cand cineva ajungea imparat, primul lucru pe care-l lua era o masura de binefacere pentru  regatul peste care domnea? Nu. Care era masura? Sa omoare pe toti urmasii imparatului de dinainte. Sa-i nimiceasca pe toti. Pentru ca, sa nu fie cumva vreunul care sa aiba pretentie la tronul pe care tocmai a pus mana.

Si de aceea este exrem de important sa vedem ca Isus Hristos este un imparat dupa Scripturi. Despre El s-a vorbit in Biblie ca va fi imparat intr-o maniera aparte. Si daca este dupa Scripturi, este un imparat drept. Este un imparat adevarat. Este un imparat sfant, este un imparat deosebit de oricine care a trait vreodata pe pamant. Psalmul 2 spune foarte bine lucrul  acesta. Spune: “Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte? Pentru ca pe impratul acesta, pe Isus Hristos, nu observati dvs. in societatea noastra? Nu a fost numai pe timpul inceputului bisericii primare. N-a fost numai in timpul inchizitiei, N-a fost numai in timpul comunismului. Este si acuma, in asa zisul timp al democratiei. Cine este scos si se fac eforturi sa fie scos din scoli, din procuratura, din viata oamenilor? Cine este scos? Mahomed? Sa nu cumva sa vorbesti de el, ca deja-i scandal in toata lumea si se scumpeste petrolul. Poti sa vorbesti de Isus Hristos, poti sa-L blamezi pentru ca si daca-L blamezi, acesta este dreptul la expresie. E dreptul la libera expresie, amendament constitutional. Isus Hristos este un imparat dupa Biblie. Este un imparat care are o pozitie extraordinara. In Psalmul 2 spune: Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?” Au un singur scop si spun: Haidem sa rupem lanturile acestuia. Si spune Cuvantul Domnului mai departe, Dumnezeu din ceruri rade de ei si spune:

6 ,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.“
7 ,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,“ -zice Unsul-,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
8 Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!
9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`
10 Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!
11 Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

Un Imparat dupa Cuvant. Apoi, este a treia dimensiune a acestui imparat: Este un Imparat recunoscut si ascultat. In vers. 9 spune: 9 Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: ,,Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!“ Luca 19:38 este acelas lucru. Marcu 11 este probabil cel mai direct pasaj din aceasta sarbatoare, pentru ca in Marcu 11 ni se spune ca El este recunoscut si in Israel in timpul acela, in ziua aceea ca Imparat. Marcu 11:9-10-  Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: ,,Osana! Binecuvîntat este cel ce vine în Numele Domnului! 10 Binecuvîntată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!` Deci este o imparatie legitima. Domnul Dumnezeu a promis prin profeti ca va stabili o imparatie, imparatia lui David, o va intari pe vecie, si din aceasta imparatie se va naste un imparat. Este vorba de Mantuitorul Isus Hristos pe care-L celebram si astazi, , a carui imparatie si domnie nu va avea niciodata sfarsit.

Deci, prima revelatie este aceasta: Isus Hristos este Imparat. A doua revelatie dina ceasta zi de sarbatoare este o revelatie cu privire la starea omenirii.

2. Starea omenirii

Uitati-va ce spune din nou vers. 2 - 2 şi le -a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi -i şi aduceţi -i la Mine. V-am vorbit si cu alte ocazii si va reamintesc din nou, pentru ca este bine sa tinem minte aceste lucruri. Dumnezeu, cand a revelat prin profetii Sai, adevarul despre omenire, starea in care a ajuns omenirea prin pacat. Nu ne-a magulit de loc. Si uns dintre cele mai nemagulitoare asemanari pe care Domnul o face omului este ca se aseamana foarte bine cu un magarus. Asa-i ca nu ne place? Doamne fereste. Uitati ce spune Cuvantul Domnului in Exod 34:19-20 - 19 Orice întîi născut este al Meu, chiar orice întîi născut de parte bărbătească din turmele de vaci sau de oi. (Este pentru mine o taina pe cine pune Domnul si pe cine pune prima data). 20 Să răscumperi cu un miel pe întîiul născut al măgăriţei; iar dacă nu -l răscumperi, să -i frîngi gîtul. Să răscumperi pe orice întîi născut al fiilor tăi; şi să nu te înfăţişezi cu mînile goale înaintea Mea. In acelasi verset, in acelas pasaj trebuie rascumparat magarusul si omul. 

Omenirea este legata - Faptul ca in aceasta sarbatoare, magarusul este amintit, prin aceasta, Dumnezeu vrea sa ne reveleze Isus Hristos, inainte de cruce, starea omenirii. Si care este aceasta stare a omenirii? Omenirea arata in primul rand: legata. Ca si acesti doi magarusi. Este legata de pacat, este legata de neputinta. Este legata de traditii, este legata de ambitii. Este legata de incapatanare, ca spuneti-mi daca mai este cineva la fel de incapatanat ca un magarus. Ca omul. Suntem incapatanati pana ne plictisim. Omenirea este legata de obiceiuri. Nu observati dvs. ca daca-i spui unui om sa se pocaiasca, spune: “Lasa-ma in pace, ca eu sunt bine in credinta mea.” 18 De ce? Pentru ca este legat. Este legat de traditia, de obiceiul, de incredintarea pe care o are.

Omenirea are vointa neinduplecata - A doua stare o omenirii- Nu numai ca este legata; are vointa neinduplecata.  Prin faptul ca Scriptura foloseste, in aceasta zi, si zice: “Vei gasi acolo si un magarus cu mama lui- toata lumea stie acest adevar- daca vrea cineva sa incerce sa calareasca pe un manz de magarus sau pe un cal care n-a fost incalecat niciodata,  sa nu-si inchipuie ca are un lucru usor de facut. Este foarte greu sa indupleci un cal si un magarus, ca sa te asculte si pana la urma sa accepte ca trebuie sa poata sa fie folosit pentru tractiune sau pentru calarie. Este foarte greu. Trebuie sa-i rupi vointa; sa-i zdrobesti vointa. Omenirea are o vointa neinduplecata la Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta este starea ei. Si atunci, Cuvantul Domnului spune ca cel de-al treilea aspect legat de starea omenirii, pe langa ca e legata, pe langa ca are vointa neinduplecata:

Omenirea nu are alta sansa sa se rascumpere, decat numai daca este adusa la Isus Hristos. “Aduceti-l la Mine.” Nu este posibilitate sa scapi de patimi. Nu exista posibilitate sa scapi de obiceiuri. Nu exista posibilitate sa scapi de orice legatura  care te tine, practic, departe de Dumnezeu, decat una singura: Isus Hristos. El iti poate indupleca vointa, ca sa-L asculti, Acest magarus n-a facut mofturi. A acceptat ca Isus Hristos sa-l foloseasca si sa intre calare pe magarus, dupa cum intrau imparatii lui Israel la incoronare. I-a induplecat vointa. Exact acelasi lucru trebuie sa se intample si cu noi, pentru acei dintre dvs. care probabil traiti din traditii. Traiti dupa obiceiuri si aveti aceasta scuza, sa spunem asa, mereu: “Mie sa nu-mi spui de pocainta, mie sa nu-mi spui sa ma intorc la Dumnezeu. Eu sunt crestin din mos stramos.” Mi-aduc aminte ce spune Cuvantul lui Dumnezeu prin sf. ap. Petru. Spune in felul urmator: “Caci stiti foarte bine ce-ati mostenit de la parintii vostri; altceva decat chefuri, betii si destrabalari. Ajunge ca in trecut ati facut aceste lucruri.” Cine te poate scapa de ele? Este unul singur, este Isus Hristos. Cum? Prin spalarea cu sangele Lui de pe cruce. El iti schimba mintea, iti schimba vointa si te indupleca la neprihanire. Te indupleca la o viata noua. Starea omenirii este aceasta: Este legata, este incapatanata, si are nevoie de aducere la Isus Hristos.

Si apoi, tot in acest aspect al starii omenirii, prin faptul ca acesti doi magarusi sunt folositi in istoria lui Isus Hristos, as vrea sa va spun ca este o prevestire, o profetie legata de Imparatia de 1000 de ani, este o prevestire a mileniului. De ce? Observati ca magarusii acestia doi asculta, se supun Domnului Isus Hristos. Ori, unul din aspectele fundamentale ale Imparatiei de 1000 de ani, frati si surori, este ca Domnul Isus Hristos, care va fi imparatul intregului pamant, in perioada aceea de timp, Domnul Isus Hristos va readuce pe pamant situatia, starea din Eden, cand omul si animalele vor convietui impreuna. Iar animalele, pentru ca au si ele o forma rudimentara de suflet, animalele vor recunoaste pe Dumnezeu si vor recunaoste autoritatea omului si se vor supune lui Dumnezeu si omului. Uitati ce spune Cuvantul Domnului in aceasta privinta. Deci, nu numai cum au facut acesti magarusi, s-au supus la ceea ce Domnul Isus le-a cerut, uitati-va ce spune Cuvantul lui Dumnezeu  in profetia lui Isaia, cap. 11:6-9-

Atunci lupul va locui împreună cu mielul, şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu, şi vitele îngrăşate, vor fi împreună, şi le va mîna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc, şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mînca paie ca boul, pruncul de ţîţă se va juca la gura bortei năpîrcii, şi copilul înţărcat va băga mîna în vizunia basilicului. Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfînt; căci pămîntul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele cari -l acopăr.

Marit sa fie Domnul; timpuri glorioase si acestea se vad intr-o istorie pe care o citim, poate in fuga, si nu ne dam seama, tocmai in istoria aceasta a intrarii lui Isus si in folosirea in istorie a celor doi magarusi.

Photo credit mbbcintl.com

3. Isus este divin

Probabil ca cei mai multi dintre noi n-am observat lucrul acesta, unii poate chiar pana astazi, si anume. Uitati-va ce spune Cuvantul Domnului in Matei 21:3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimete.“(24) Nicaieri in Evanghelie, pana in punctul acesta, Isus Hristos nu spune despre Sine ca este Domnul. Nicaieri. Au spus altii, dar n-a spus El. A spus Petru: “Tu esti Hristosul, Fiul Dumnezeului Celui Prea Inalt. Au venit magii si s-au inchinat, pastorii. “Astazi vi s-a nascut un Mantuitor,” au spus ingerii. Isus n-a spus niciodata: “Eu sunt Mesia, Eu sunt Domnul,” pana in punctul acesta, pana in ziua aceasta. Acum face aceasta revelatie finala. Daca va va intreba cineva ceva. “Daca va va intreba cineva ceva, spuneti ca DOMNUL,” si in limba ebraica e: “spuneti ca Yahweh”. O, daca se foloseste aceasta expresie, este condamnare la moarte, pentru ca acuma incepe Saptamana Mare, condamnarea Lui la moarte. De ce L-au condamnat la moarte? Pentru ca L-au mai intrebat odata: Esti tu Fiul lui Dumnezeu?” Si ce a raspuns? “Sunt.” Iar cand au scris pe cruce, as vrea sa stiti si acest adevar, sa va aduceti aminte de el: Isus, Nazarineanul. Regele Iudeilor. Cand au scris pe cruce aceasta acuzatie, au scris-o cu litere grecesti, latinesti si evreiesti. Ei, cu litere evreiesti: Isus, Nazarineanul, Regele Iudeilor. Sau scris numai primele litere la fiecare. Cand s-a scris in limba ebraica, cu litere ebraice, stiti ce scria pe cruce? Yahweh. Iehova. Cand au vazut pe scrie pe cruce, ce-au zis? Sa stearga ce scrie acolo, pentru ca i-a deranjat, pai, cum? L-am rastignit pe Yahweh? Pe Iehova? Pe Domnul? De aceea au cerut sa stearga. Si ce le-a spus Pilat? Ce-i scris e scris. Isus Hristos este Domnul!Este Dumnezeu. Iehova. Yahweh. Este prima data cand face aceasta revelatie. Si El este Domnul.

As vrea sa va dau cel putin 4 argumente ca El este Domnul:

  1. 1. El este Domnul pentru ca este recunoscut de Tatal ceresc in aceasta pozitie. Luca 9:35. La schimbarea la fata este Tatal ceresc, cel care vorbeste, in auzul lui Ioan, Petru si Iacob: “Acesta este Fiul Meu.” Este o confirmare divina.
  2. Isus Hristos este Domnul pentru ca are autoritatea absoluta asupra diavolului. Un lucru, care mie imi place foarte mult sa-l citesc mereu si sa-l aud mereu: Prima Evanghelie care a fost scrisa, dintre cele 4, este Evanghelia dupa Marcu. Si Marcu cand isi incepe Evanghelia, uitati cu ce incepe Marcu din primul capitol: Marcu 1:24- ,,Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfîntul lui Dumnezeu!` Este o alta expresie, similara cu: Esti Mesia, Hristosul. Pentru ca Mesia insemneaza imputernicitul lui Dumnezeu; Hristosul, unsul lui Dumnezeu. Iar Matei 8:29- Şi iată că au început să strige: ,,Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?` Vreau sa incurajez biserica, ca avem putere sa stam in picioare. Avem putere, nu prin noi insine, avem putere prin Cel ce traieste in noi, prin Domnul, prin Isus Hristos. Si as vrea sa incurajez biserica, daca asta este crezul diavolului, atunci, hai sa-l chinuim inainte de vreme, nu sa ne chinuiasca el pe noi. Wake up! (Sa ne trezim) Ca tot spunem: Satana m-a pus. Diavolul m-a ispitit. Ai putere asupra lui. Chinuieste-l tu, nu lasa sa te chinuiasca el, pentru ca in tine traieste Domnul Dumnezeu. 
  3. Isus Hristos a inviat din morti. Si Biblia este plina in aceasta privinta.
  4. In scurta vreme se va vedea in tot universul ca acesta este adevarul. Lucrul acesta nu place sa se citeasca in societatea contemporana si in tot timpul existentei omenirii, dar ce citim acuma din Filipeni 2:9-11 este cuvantul care, cel putin in timpul mileniului, omenirea il va cunoaste si dupa aceea se intra in eternitate si nu vor mai fi probleme contra acestei invataturi. Filipeni 2:9-11-  Deaceea şi Dumnezeu L -a înălţat nespus de mult, şi I -a dat Numele, care este mai pe sus de orice nume; 10 pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt, 11 şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul. Yahweh=Domnul, egal cu Tatal ceresc, egal cu Duhul Sfant. Glorie Domnului! Asteptam ziua aceea, orice limba sa marturiseasca. Dar, pana atunci, tine minte. Prima data in istoria biblica, cand Isus Hristos, in timpul vietii lui pamantesti foloseste aceasta expresie, cu privire la Sine, n-a spus: “Mergeti si spuneti ca Isus din Nazaret cere lucrul acesta.” Ci a spus: “Mergeti si spuneti ca DOMNUL are nevoie.” A folosit numele suprem. Si apoi l-a folosit in evenimentul urmator  in Gradina Ghetimani, pentru ca in gradina Ghetimani, cand au venit sa-l aresteze, l-au intrebat: “Pe cine cautati?” Si ce-au raspuns ei? “Pe Isus din Nazaret.” Ce le-a raspuns Isus? “Eu sunt.” Al doilea nume a lui Yahweh este ‘Eu sunt’. El nu a zis: “Identificati-ma pe mine, ci si-a spus din nou numele “Eu sunt”. Dar, la auzul numelui lui Dumnezeu, cand au spus “Eu sunt”, ce s-a intamplat cu cei ce au vrut sa-L aresteze? Au cazut in lesin. N-au putut sa-L aresteze, pentru ca nimeni nu poate sa-L aresteze pe Domnul. Nimeni n-a putut sa-L crucifice pe Domnul. Aduceti-va aminte: El este Domnul. Acela care spunea in Ioan 10:17-18 –  17 Tatăl Mă iubeşte, pentrucă Îmi dau viaţa, ca iarăş s’o iau. 18 Nimeni nu Mi -o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, şi am putere s’o iau iarăş: aceasta este porunca, pe care am primit -o dela Tatăl Meu.`Aici trebuie sa vedeti puterea Domnului Isus, nu in povestile populare pe Discovery Channel si History Channel. Aici este Dumnezeirea Lui. El este Domnul. N-a putut nimeni sa-L aresteze. N-a putut nimeni sa-L crucifice. El n-a murit pentru ca Romanii L-au crucificat si evreii L-au vandut. “Am putere s-o dau si am putere s-o iau…” De ce? Pentru ca El este Domnul! El este viata! El este Dumnezeu! Glorie Lui! Sa iubim acest DOMN!

4. Autoritatea lui Isus

Photo credit bereanhomechurch.org

Veti zice: N-ati spus ca Isus e Imparat? Imparatul n-are autoritate? Da, asa este. Imparatul are autoritate; dar, este vorba despre alta autoritate. Autoritatea lui Dumnezeu nu sta numai in puterea Lui nespus de mare, numita Atotputernicie. Nu. Dumnezeu in autoritatea Lui si in Atotputernicia Lui poate sa faca tot ce vrea, spune sfanta Scriptura, si in cer si pe pamant. Are puterea aceasta, cum am auzit si pe copii aici, citand din cuvintele Domnului Isus, din Matei 28:18- “Toata puterea mi-a fost data, in cer si pe pamant.” Asa este. Insa, as vrea sa stiti ca autoritatea lui Dumnezeu, pe langa atotputernicia Lui sta in caracterul lui Dumnezeu- si anume, acea latura din caracter, numita Sfintenie.

Aceasta autoritate se vede in textul nostru din Matei 21:12-14- 12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, 13 şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“ 14 Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i -a vindecat. In ceea ce se numea Curtea Neamurilor in Templu, marele preot Ana, daca va uitati in istorie si cercetati istoria iudaica, in curtea templului, marele preot, Ana, a deschis un business (afacere) de schimbari de bani. Adica, veneau evreii din Dacia, veneau evreii din Grecia, si fiecare venea cu banul lui. Si atunci, trebuia sa aduca jertfa la templu, sa plateasca jertfa si ce faceau? Schimbau banii. Era o zugrumare. Era o asuprire a evreilor, ca se asupreau unul pe altul cand veneau din alta parte, pentru ca rata de schimb era favorabila marelui preot Ana si a conditiilor lui. Nu putea sa vina cu vitelul in spate din Mesopotamia pana la Ierusalim, ca sa aduca jertfa. Si atunci, aveau acolo vite. Cumparau vita, cumparau mielul, cumparau vitelul, cumparau porumbeii, cumparau turturelele si nu le sacrificau. Dupa ce spuneau, da-le la preot sa le sacrifice, le puneau inapoi in cusca si le vindeau de cateva sute de ori in timpul sarbatorilor. Business profitabil. Asta inseamna desacralizarea Templului. Iar Domnul este puternic, este autoritar. Nu numai in Atotputernicia Lui, El este autoritar prin caracterul Lui, prin sfintenia Lui.

Natura lui Dumnezeu este sfanta. Aceasta ii deranjeaza pe oameni. Marcu 6:20 - 20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfînt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi -l asculta cu plăcere. Irod, acest dement in haina regala, criminal notoriu, si-a omorat 3 sotii, si-a omorat copiii si de aceea, aduceti-va aminte, era expresia la Roma, in curtea Cezarului. Imi cer scuze, dar asta este istorie si trebuie sa fie cunoscuta. Spunea Cezarul Roman: In Iudeia este mai de folos sa fii un porc la curtea lui Irod, decat sa fii copilul lui, sau sotia lui. Ca porcu e considerat necurat si nu se ating de el. Dar de copii, de sotii, de prieteni, de ministri lui, de cate ori ii vine, ii omoara, pentru ca este gelos si este dement. Dar se temea de Ioan, fiindca il stia om neprihanit si sfant. Si Ioan era in puscarie, in puscaria lui (Irod). Dar se temea de el. Irod se temea de el, pentru ca autoritatea Domnului sta in caracterul Lui, in sfintenia Lui. Sfintenia Lui este natura Lui. 

Apoi, sfintenia Lui, autoritatea aceasta este standardul pe care Dumnezeu il cere in biserica si in poporul Sau. Psalmul 93:5- Mărturiile Tale sînt cu totul adevărate; sfinţenia este podoaba Casei Tale, Doamne, pentru tot timpul cît vor ţinea vremurile. Marturiile Tale = Cuvantul Tau este cu totul adevarat. Si sfintenia ca fi podoaba casei Domnului cat vor tinea vremurile. Comunistii s-au temut de biserica pentru ca biserica era sfanta. De aia s-au temut. Si toti calaii, ca Hitler, ca Napoleon, ca Stalin, ca Lenin, ca Cezarii Romani, toti s-au temut de biserica pentru ca au vazut  ca biserica este sfanta si ca are caracter; iar ei n-au caracter.  Este exact ce spune Isus Hristos cu alte cuvinte: “Oamenii vor fii vinovati, nu pentru ca n-au iesit din lumea lor, ci pentru ca au refuzat sa-L primeasca pe singurul Fiu a lui Dumnezeu, pe Domnul.” Si aceasta insemneaza ca n-au vrut sa vina la lumina, spune Isus Hristos in Ioan 3. N-au vrut sa vina la lumina, ca sa nu li se vada faptele.  Si, oridecateori biserica straluceste in sfintenie, sfintenia ei face pe cei din jur incomozi. Cand vii la Casa Domnului si esti nemantuit si auzi acest adevar, te deranjeaza, pentru ca te simti incomod in lumina Cuvantului lui Dumnezeu. 

Este puterea lui Dumnezeu, este sfintenia Lui, este caracterul Lui care ma face, te face, sa te vezi asa cum esti; sa ma vad asa cum sunt. Natura lui Dumnezeu este sfanta. Standardul lui Dumnezeu este sfintenia. Si apoi, ascunderea fetei lui Dumnezeu se datoreaza lipsei de sfintenie. Daca nu poti sa-L vezi pe Domnul, si daca zice cineva, cum a zis primul om care a zburat in cosmos, Iuri Gagarin, din Uniunea Sovietica in competitie cu Americanii- cine-i primul care zboara in cosmos? Iuri Gagarin a fost primul om care a zburat in cosmos si s-a invartit in jurul pamantului cu racheta Soyuz de cateva ori. A venit pe pamant si daca mai tineti minte ce scria in istorie, zice: “Am fost pana in cer si m-am plimbat de cateva ori si nu L-am gasit pe Dumnezeu nicaieri. Si intr-o zi, Iuri Gagarin s-a urcat intr-un avion si avionul s-a prabusit cu el. Probabil s-a intalnit cu degetul lui DumnezeuN-a mai apucat s-ajunga in cer si nici n-a trebuit pentru ca nesfintenia, lipsa vietii sfinte iti ascunde fata lui Dumnezeu. Dar daca traiesti o viata sfanta, dupa caracterul lui Dumnezei, cum zice: “Fiti sfinti, caci eu sunt sfant,” atunci Il vezi pe Dumnezeu intr-un copil, Il vezi pe Dumnezeu intr-un batran, Il vezi pe Dumnezeu in firul de iarba, Il vezi pe Dumnezeu in structura omului, Il vezi pe Dumnezeu in toate lucrurile. Pentru ca este imposibil sa nu-L vezi. Cand n-ai sfintenia lui Dumnezeu in tine, ai ajuns evolutionist. Vorbesti de toate lucrurile pe care Biblia le numeste pe nedrept numite stiinta, numai ca sa fii orbit si sa nu poti sa-ti dai seama ca este unul singur care a putut sa spuna: “Eu sunt DOMNUL.” Si acesta este Isus Hristos. Deci, in aceasta zi de sarbatoare, cel putin 4 adevaruri mari:

  1. Isus este Imparat
  2. Starea omenirii
  3. Isus este divin
  4. Autoritatea lui Isus

VIDEO by Emanuel Church Anaheim

 

Cristian si Cristiana Vaduva – El mi-e gandul

VIDEO by Sperantamedia

American Bible Society: Doar 1 din 5 persoane mai citesc Biblia

Câţi oameni mai citesc Biblia?

Numărul americanilor care citesc şi cred în veridicitatea Bibliei a scăzut, egalând numărul celor care nu vor să o citească sau nu creadă în ea, potrivit American Bible Society (ABS).

Doar 1 din 5 persoane mai citesc Biblia de cel puţin 4 ori pe săptămână. Din anul 2011, procentul antagoniştilor Bibliei era de 10%, iar în prezent acesta a ajuns la 19%. Aceştia citesc Biblia o dată pe lună şi cred că aceasta este o carte cu învăţături scrise de oameni, cu poveşti şi sfaturi. Procentul persoanelor care citeau cât de cât Biblia şi erau „prietenii” ei a scăzut de la 45% la 37%, în timp ce numărul celor cu adevărat angajaţi în citirea ei a rămas acelaşi, notează christianitytoday.com.

Dintre participanţii la sondaj, 46% au spus că citesc Biblia cel mult o dată pe an, în timp ce 15% o citesc zilnic, 13% de mai multe ori pe săptămână, 9% o dată pe săptămână şi 9% o dată pe lună. Numărul celor care cred că Biblia este inspirată de Dumnezeu este mai mare decât al celor care cred că aceasta conţine greşeli sau nu a fost inspirată de El. De asemenea, motivele pentru se citeşte Biblia diferă de la om la om: unii o fac ca parte din viaţa lor de credinţă, alţii, pentru a afla răspunsuri la anumite probleme din viaţă.

Motivele pentru care lumea nu mai citeşte Biblia sunt diverse: unii sunt prea ocupaţi, alţii nu mai citesc din cauza schimbărilor care au avut loc în viaţa lor. Sunt şi cei care au renunţat la citirea Bibliei pentru că au devenit atei sau agnostici, pentru că au îndoieli cu privire la ea şi la religia lor, pentru că o percep ca fiind dificil de înţeles sau deoarece consideră că nu mai este relevantă în prezent.

În ciuda acestor statistici, există persoane care consideră că citirea Bibliei este un câştig. Aceştia spun că  Biblia este o sursă de înţelepciune, deoarece oferă multe sfaturi, mai ales în ceea ce priveşte relaţia cu cei din jur. De asemenea, ei cred că Biblia împlineşte cele mai profunde nevoi ale fiinţei umane, cum ar fi liniştea şi pacea interioară. Un alt motiv pentru care unii afirmă că citesc Biblia este faptul că aceasta îi ajută să fie mai buni, mai credincioşi, să treacă mai uşor prin probleme şi să facă faţă ispitelor. Există şi categoria celor care spun că citesc Biblia de curiozitate, pentru că aceasta este cea mai răspândită, cea mai tradusă şi cea mai citită carte scrisă vreodată.

de la Semnele Timpului

Love to the uttermost by John Piper – Meditations for Holy Week

Photo credit bluecollargospel.com

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

The greatest love you can know is when someone lays down his life for you (John15:13). Especially when you were an enemy when he laid his life down for you (Romans 5:10).

And that’s when Jesus laid his life down for you (1 John 3:16),

  • on a Roman cross of torture (Philippians 2:8),
  • to bear the guilt of your sins (1 Corinthians 15:3),
  • and pay your debt of infinite offense against a holy God (Colossians 2:14).

So while you were still a sinner (Romans 5:8),

  • he who had never known sin became sin for you (2 Corinthians 5:21),
  • so you could become the righteousness of God (2 Corinthians 5:21),
  • and become God’s friend (John 15:14),
  • and live with him forever (John 3:16)
  • and see his glory (John 17:24),
  • and experience full joy and eternal pleasures (Psalm 16:11).There is no greater love for you than this. And God wants you to know this love that extends way beyond your capacity to comprehend (Ephesians 3:19).

From the booklet of brief meditations titled Love to the Uttermost, written by John Piper and edited by Tony Reinke, to help you focus each day of Holy Week on God’s unfathomable love for you.

Table of Contents

Editor’s Preface

Prologue: A Vision for Holy Week

1. Palm Sunday: Seeing the King on Palm Sunday
2. Monday: He Set His Face for Jerusalem
3. Tuesday: Depth of Love for Us
4. Wednesday: Why Jesus Is All-Trustworthy
5. Maundy Thursday: Thursday of the Commandment
6. Good Friday: What Good Friday Is All About
7. Saturday: A Holy Week Volcano
8. Easter Sunday: Such Amazing Resurrection Love

Click here for booklet - http://www.desiringgod.org/books/love-to-the-uttermost

Passion Week – Wednesday Events and Judas Iscariot,the suicide of Satan and the Salvation of the World

Pentru traducere automata, fa click aici – Romanian

(via) Justin Taylor from the Gospel Coalition

Holy Week: What Happened on Wednesday?

Jesus continues his daily teaching in the Temple

Luke 21:37-38

With Passover and the Feast of Unleavened Bread approaching, the chief priests, elders, and scribes plot to kill Jesus

Matthew 26:3-5 Mark 14:1-2 Luke 22:1-2

Satan enters Judas, who seeks out the Jewish authorities in order to betray Jesus for a price

Matthew 26:14-16 Mark 14:10-11 Luke 22:3-6

Luke 22:1-6

Now the Feast of Unleavened Bread drew near, which is called the Passover. 2 And the chief priests and the scribes were seeking how to put him to death, for they feared the people. 3 Then Satan entered into Judas called Iscariot, who was of the number of the twelve. 4 He went away and conferred with the chief priests and officers how he might betray him to them. 5 And they were glad, and agreed to give him money. 6 So he consented and sought an opportunity to betray him to them in the absence of a crowd.

This is the final message in the series called Spectacular Sins and Their Global Purpose in the Glory of Christ. The aim has been to show that over and over in the history of the world, the epoch-making sins that changed the course of history never nullified but only fulfilled the global purposes of God to glorify his Son and save his people.

My prayer is that, as these great historical vistas of God’s sovereignty over sin take their place in your renewed mind, they would have a profoundly practical effect in making you strong in the face of breath-stopping sorrows and making you bold for Christ in the face of dangerous opposition. Christ-exalting strength in calamity and Christ-exalting courage in conflict. I pray that the Lord will weave cords of steel and silk into the fabric of your soul.

History’s Most Spectacular Sin: The Murder of Jesus

The most spectacular sin that has ever been committed in the history of the world is the brutal murder of Jesus Christ, the morally perfect, infinitely worthy, divine Son of God. And probably the most despicable act in the process of this murder was the betrayal of Jesus by one of his closest friends, Judas Iscariot.

Judas was one of the twelve apostles that Jesus had personally chosen and who had been with Jesus during his entire public ministry. He had been entrusted with the moneybag for the whole group (John 13:29). He was close enough to Jesus at the Last Supper to be dipping bread with him in the same cup (Mark 14:20).

“Satan Entered into Judas”

On the night of the Last Supper, Luke tells us in Luke 22:3-6 that “Satan entered into Judas. . . . He went away and conferred with the chief priests and officers how he might betray [Jesus] to them. And they were glad, and agreed to give him money. So he consented and sought an opportunity to betray him to them in the absence of a crowd.” Later he led the authorities to Jesus in the garden of Gethsemane and betrayed Jesus with a kiss (Luke 22:47-48). With that, Jesus’ death was sealed.

When Luke tells us in verse 3 that “Satan entered into Judas,” several questions come to our minds. 1) One is whether Satan simply mastered a good Judas or whether Judas was already walking in line with Satan and Satan simply decided that now is the time. 2) Another question is why Satan would do this since the death and resurrection of Jesus would result in Satan’s final defeat, and there is good reason to think Satan knew that. 3) And the third and most important question is: Where was God when this happened? What was his role or non-role in the most spectacular sin that ever was? So let’s take these questions one at a time.

1) Satan’s Power in Judas’ Sinful Passions

When it says in Luke 22:3 that “Satan entered into Judas,” how are we to think about the will of Judas and the power of Satan? Judas was not an innocent bystander when Satan entered into him. The apostle John tells us in John 12:6 that he was a thief. When Judas complained that Mary had wasted money in anointing Jesus, John comments, “He said this, not because he cared about the poor, but because he was a thief, and having charge of the moneybag he used to help himself to what was put into it.”

If that sounds incredible, just think of the scandalous behavior of so-called Christian leaders today who use ministry gifts to buy $39,000 worth of clothes at one store in a year, and send their kids on a $29,000 trip to the Bahamas, and drive a white Lexus and a red Mercedes. As Judas sat beside Jesus with his pious, religious face and went out and cast out demons in Jesus’ name, he was not a righteous lover of Jesus. He loved money. He loved the power and pleasures that money could by.

Paul tells us how that works together with Satan’s power. Listen to Ephesians 2:1-3: “You were dead in the trespasses and sins in which you once walked, following the course of this world, following the prince of the power of the air [notice the connection: dead in sins, following Satan], the spirit that is now at work in the sons of disobedience—among whom we all once lived in the passions of our flesh, carrying out the desires of the body and the mind, and were by nature children of wrath, like the rest of mankind.” Dead in our sins, walking in the passions of the flesh, fulfilling the desires of body and mind, and therefore following the prince of the power of the air.

Satan does not take innocent people captive. There are no innocent people. Satan has power where sinful passions hold sway. Judas was a lover of money, and he covered it with a phony, external relationship with Jesus. And then he sold him for thirty pieces of silver. How many of his tribe are there still today! Don’t be one. And don’t be duped by one.

2) Satan’s Role in His Own Destruction

The second question is why Satan would lead Judas to betray Jesus. Doesn’t he know that the death and resurrection of Jesus would result in Satan’s final defeat (Colossians 2:13-15; Revelation 12:11)? There’s good reason to think Satan knew that.

When Jesus began his ministry on the way to the cross, Satan tried to turn him away from the path of suffering and sacrifice. In the wilderness, he tempted him to turn stones into bread and jump off the temple and get the rulership of the world by worshipping him (Matthew 4:1-11). The point of all these temptations is: Don’t walk the path of suffering and sacrifice and death. Use your power to escape suffering. If you’re the Son of God, show your right to reign. And I can help you do it. Whatever you do, don’t go to the cross.

Then do you remember the time when Jesus predicted he would suffer many things from the elders and the chief priests and be killed and Peter rebuked him and said, “Far be it from you, Lord! This shall never happen to you” (Matthew 16:22). In other words, I will never let you be killed like that. Jesus did not commend him. He said, “Get behind me, Satan! You are a hindrance to me. For you are not setting your mind on the things of God, but on the things of man” (Matthew 16:23). Hindering Jesus from going to the cross was the work of Satan. Satan did not want Jesus crucified. It would be his undoing.

But here he is in Luke 22:3 entering into Judas and leading him to betray the Lord and bring him to the cross. Why the about face? Why try to divert him from the cross and then take the initiative to bring him to the cross? We are not told. Here is my effort at an answer: Satan saw his efforts to divert Jesus from the cross failing. Time after time, Jesus kept the course. His face was set like flint to die, and Satan concludes that there is no stopping him. Therefore he resolves that if he can’t stop it, he will at least make it as ugly and painful and as heartbreaking as possible. Not just death, but death by betrayal. Death by abandonment. Death by denial (see Luke 22:31-32). If he could not stop it, he would drag others into it and do as much damage as he could. It was a spectacular sequence of sins that brought Jesus to the cross.

3) God’s Role in the Murder of His Son

Which brings us now to the third and final question—the most important one: Where was God when this happened? Or more precisely: What was God’s role or non-role in the most spectacular sin that ever happened—the murder of Jesus Christ?

To answer a question like that we should put our hands on our mouths and silence our philosophical speculations. Our opinions don’t count here. All that counts is what God himself as shown us in his word. And the first thing he shows us is that the details surrounding the death of Jesus are prophesied in God’s word hundreds of years before they happen.

The Scriptures prophesy that evil men will reject Jesus when he comes.

Matthew 21:42: “Jesus said to them (quoting Psalm 118:22), ‘Have you never read in the Scriptures: “The stone that the builders rejected has become the cornerstone; this was the Lord’s doing, and it is marvelous in our eyes”?’”

The Scriptures prophesy that Jesus must be hated.

In John 15:25, Jesus quoted Psalm 35:19 and said, “The word that is written in their Law must be fulfilled: ‘They hated me without a cause.’”

The Scriptures prophesy that the disciples would abandon Jesus.

In Matthew 26:31, he quotes Zechariah 13:7: “You will all fall away because of me this night. For it is written, ‘I will strike the shepherd, and the sheep of the flock will be scattered.’”

The Scriptures prophesy that Jesus will be pierced but none of his bones will be broken.

John quotes Psalm 34:20 and Zechariah 12:10 and says, “One of the soldiers pierced his side with a spear. . . . For these things took place that the Scripture might be fulfilled: ‘Not one of his bones will be broken.’ And again another Scripture says, ‘They will look on him whom they have pierced’” (John 19:34-37).

The Scriptures prophesy that Jesus would be betrayed by a close friend for thirty pieces of silver.

In John 13:18, Jesus cites Psalm 41:9 and says, “I am not speaking of all of you; I know whom I have chosen. But the Scripture will be fulfilled, ‘He who ate my bread has lifted his heel against me.’”

And in Matthew 26:24, Jesus says, “The Son of Man goes as it is written of him, but woe to that man by whom the Son of Man is betrayed!”

And in Matthew 27:9-10, it says, “Then was fulfilled what had been spoken by the prophet Jeremiah, saying, ‘And they took the thirty pieces of silver, the price of him on whom a price had been set by some of the sons of Israel, and they gave them for the potter’s field, as the Lord directed me’” (Jeremiah 19:1-13; Zechariah 11:12-13).

And not only the Scriptures, but Jesus himself prophesies, down to the details, how he will be killed.

In Mark 10:33-34, he says, “See, we are going up to Jerusalem, and the Son of Man will be delivered over to the chief priests and the scribes, and they will condemn him to death and deliver him over to the Gentiles. And they will mock him and spit on him, and flog him and kill him. And after three days he will rise.”

And on that last night, Jesus looked at Peter and said, “Truly, I tell you, this very night, before the rooster crows, you will deny me three times” (Matthew 26:34).

According to His Sovereign Will

From all these prophesies, we know that God foresaw, and did not prevent, and therefore included in his plan that his Son would be rejected, hated, abandoned, betrayed, denied, condemned, spit upon, flogged, mocked, pierced, and killed. All these are explicitly in God’s mind before they happen as things that he plans will happen to Jesus. These things did not just happen. They were foretold in God’s word. God knew they would happen and could have planned to stop them, but didn’t. So they happened according to his sovereign will.

And all of them were evil. They were sin. It is sin to reject, hate, abandon, betray, deny, condemn, spit upon, flog, mock, pierce, and kill the morally perfect, infinitely worthy, divine Son of God. And yet the Bible is explicit and clear that God himself planned these things. It is explicit not only in all the prophetic texts we have seen, but also in passages that say even more plainly that God brought these things to pass.

God Brought It to Pass

For example, in Isaiah 53:6 and 10, it says, “All we like sheep have gone astray; we have turned—every one—to his own way; and the Lord has laid on him the iniquity of us all. . . . It was the will of the Lord to crush him; he has put him to grief.” So behind the spitting and flogging and mocking and piercing is the invisible hand and plan of God.

And I say that carefully and with trembling. This truth is too big and too weighty and too shocking to be glib about or to be cocky about. I choose to say that the invisible hand and plan of God are behind these most spectacular sins in all the universe—more grievous and more spectacular than the fall of Satan or any others. The reason I use these very words is because the Bible says it in those very words.

The Hand and Plan of God

In Acts 4:27-28, we have the clearest, most explicit statement about God’s hand and plan behind the horrific crucifixion of his Son. “Truly in this city there were gathered together against your holy servant Jesus, whom you anointed, both Herod and Pontius Pilate, along with the Gentiles and the peoples of Israel, to do whatever your hand (cheir) and your plan (boule) had predestined to take place.” Those are the two words I am using: the hand of God and the plan of God.

It is a strange way of speaking—to say that God’s hand and plan have predestined something to happen. One does not ordinarily think of God’s “hand” predestining. How does a hand predestine? Here’s what I think it means: The hand of God ordinarily stands for God’s exerted power—not power in the abstract, but earthly, effective exertions of power. The point of combining it with “plan” is to say that it is not just a theoretical plan; it is plan that will be executed by God’s own hand.

This explains Isaiah 53:10: “It was the will of the Lord to bruise him; he has put him to grief.” Or more literally, with the King James Version, “It pleased the Lord to bruise him; he hath put him to grief.” The Lord bruised him. Behind Herod and Pilate and the Gentiles and the people of Israel was Jesus’ own Father who loved him with an infinite love.

The Gospel: God At Work in Death

Why should this matter to you? It should matter because if God were not the main Actor in the death of Christ, then the death of Christ could not save us from our sins and we would perish in hell forever. The reason the death of Christ is the heart of gospel—the heart of the good news—is God was doing it. Romans 5:8: “God shows his love for us in that while we were still sinners, Christ died for us.” If you break God’s activity from the death of Jesus, you lose the gospel. This was God’s doing. It is the highest and deepest point of his love for sinners. His love for you.

Romans 8:3: “Sending his own Son in the likeness of sinful flesh and for sin, he condemned sin in the flesh.” God condemned sin in Jesus’ flesh with our condemnation. So we are free.

Galatians 3:13: “Christ redeemed us from the curse of the law by becoming a curse for us.” God cursed Jesus with the curse that belonged on us. So we are free.

2 Corinthians 5:21: “For our sake [God] made him to be sin who knew no sin, so that in him we might become the righteousness of God.” God imputed our sin to him, and now we go free in God’s righteousness.

Isaiah 53:5: “He was wounded for our transgressions; he was crushed for our iniquities.” God wounded him. God crushed him. For you and me. And we go free.

The Cross of Christ: The Work and Love of God

The reason why this series of messages matters is this. If you embrace the biblical truth (and I pray you will) that God ordains spectacular sins for the global glory of his Son, without in anyway becoming unholy or unrighteous or sinful in that act, then you will not shrink back from the cross of Christ as a work of God. You will not be among the number of those who call the most loving act that ever was “divine child abuse.” You will come to the cross and fall on your face. And you will say: This is no mere human conspiracy. This is the work of God and the love of God. You will it receive as his highest gift. And you will be saved. And Christ will be glorified. And I will not have preached in vain.

© Desiring God

Chicagoland: John Piper to Speak at Trinity Evangelical Divinity School on April 25

Photo credit divinity.tiu.edu

via The Chicago Tribune:

Dr. John Piper, founder of Desiring God ministry, is the featured speaker in the Jonathan Edwards & The Church lecture series at Trinity Evangelical Divinity School on Friday, April 25. The program begins at 1:00 p.m. in the ATO Chapel on the Trinity campus, located at 2065 Half Day Road in Deerfield, and is free and open to the public.

He will speak on the topic of “The Glory of God and the Gladness of Man: Essential Affections in Edwards and the Life of the Church.” Jonathan Edwards, the preeminent pastor-theologian of North American history, probed the affections and religious experience with an intensity unique to the eighteenth century and beyond. Dr. Piper will discuss how Edwards’ work led to the elevation of the affections into the very nature of our Trinitarian God and his sovereign purposes for the universe. He will further present that, when Edwards’ vision is grasped, everything in the life of the soul and the church changes.

Read the entire article here – http://www.chicagotribune.com/news/local

Click on map for Google directions

Map for ATO Chapel on the Trinity campus,

located at 2065 Half Day Road in Deerfield

Marti – Florin Ianovici

Marti

Iubirea are uneori bici. Iubirea uneori striga pentru ca focul inimii este prea mare.

Iubirea uneori rastoarna planuri, strica afaceri pentru a face loc adevaratei iubiri.

E ziua iubirii aprinse cand Credinta striga: ,,e Casa Tatalui Meu!”

Daca cel ce iti spune ca te iubeste nu ridica uneori glasul si nu striga: ,,vai de tine!”, iubirea lui e o minciuna!

De 7 ori a strigat Isus: ,,vai de voi!”. Nu au inteles ca inca era Iubire…!

Aud glasul Duhului Sfant care imi spune: ,,pocaieste-te!” Multumesc din inima Iubire pentru indemnul tau…!

Matei 21:12-17

12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, 13 şi le -a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.“

14 Nişte orbi şi şchiopi au venit la El în Templu, şi El i -a vindecat.

15 Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!“ s’au umplut de mînie.

16 Şi I-au zis: ,,Auzi ce zic aceştia?“ ,,Da,“ le -a răspuns Isus. ,,Oare n’aţi citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?“

17 Şi, lăsîndu -i, a ieşit afară din cetate, şi S’a îndreptat spre Betania, şi a rămas acolo.

Luni – Florin Ianovici

Photo credit www.uckg.ie

Luni

Cine nu hraneste pe cel flamand e condamnat sa se usuce. Isus e inca flamand! 

E o dimineata cand vrea sa fiu smochinul care hraneste trecatorii dar mai ales pe Mantuitorul care asteapta: rugaciunea, multumirea, cantarea de lauda pentru El si fapta milei!

Cuvantul credintei poate fi: rodeste mai departe sau in veac sa nu mai dea rod din tine! Cuvantul credintei poate fi apa pentru radacina ta sau foc mistuitor care sa lase scrum in urma.

Eu vreau sa rodesc! 

Intre micul dejun copios a lui Caiafa si foamea lui Hristos, aleg sa merg cu Hristos!

PAGINA Florin Ianovici PREDICI aici

Ce mult se-ndreptățeste omul…

photo credit brettfish.wordpress.com

Iacob 4:17

17 Deci, cine ştie să facă bine şi nu face, săvîrşeşte un păcat!

Matei 25:31-46

31 ,,Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32 Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre;
33 şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.
34 Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: ,Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v’a fost pregătită dela întemeierea lumii.
35 Căci am fost flămînd, şi Mi-aţi dat de mîncat; Mi -a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M’aţi primit;
36 am fost gol, şi M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.`
37 Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: ,Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd, şi Ţi-am dat să mănînci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de ai băut?
38 Cînd Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?
39 Cînd Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă, şi am venit pe la Tine?`
40 Drept răspuns, Împăratul le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.`
41 Apoi va zice celor dela stînga Lui: ,Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
42 Căci am fost flămînd, şi nu Mi-aţi dat să mănînc; Mi -a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau;
43 am fost străin, şi nu M’aţi primit; am fost gol, şi nu M’aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n’aţi venit pela Mine.`
44 Atunci Îi vor răspunde şi ei: ,Doamne, cînd Te-am văzut noi flămînd sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?`
45 Şi El, drept răspuns, le va zice: ,Adevărat vă spun că, oridecîteori n’aţi făcut aceste lucruri unuia dintr’aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.`
46 Şi aceştia vor merge în pedeapsa vecinică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa vecinică.“

Dorz agnusdei

photo AlfaOmegaTV

Ce mult se-ndreptățeste omul…

Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat
Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat
Că n-a nedreptăţit pe nimeni, luând ce nu era al lui.
Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i.

Se poate, n-a ucis cu parul, se poate, n-a furat comori,
Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis de-atâtea ori?
Se poate, n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,
Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?

Se poate, n-a făcut păcate cum face orice vinovat
Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?
Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea
Şi-ar fi putut să facă-un bine, dar n-a făcut, el ce făcea?

Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui
Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci
Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut
Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.

O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat
Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:
Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu
Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.

Traian Dorz (via Adriana)

Echipa Teen Challenge – Dependenta, problema pe care nu o recunoaste nimeni!

Photo credit Media CBEE

Friday Night Show 7 | Radio CBEE LIVE ora 21:30
Emisiune radio LIVE!
http://cbee.ro/ - Colegiul Biblic Est European
http://mediacbee.ro/ - Media CBEE
http://radio.cbee.ro/ - Radio CBEE
Subiectul nostrum are de-a face cu o chestiune raspandita, banala, comuna, insa nerecunoscuta. Exista o vorba care spune ca suma viciilor dependentelor unui barbat este intotdeauna aceeasi, constanta. Insa, orice barbat intrebat iti raspunde privindu-te in ochi, hotarat, ca n-are nici o problema, ca nu exista nimic de care sa se ingrijoreze. In seara aceasta vorbim despre ceea ce poate sa faca dependenta in viata unui om, cat de dezastruoasa poate ajunge viata cuiva, sau cat de glorioasa poate fi viata cuiva care a fost salvat, izbavit din dependente.
Toti cei care sunt in studio stiu ce inseamna o dependenta. Noi toti vorbim despre un subiect comun, de fapt, cred ca si voi care sunteti in fata computerului stiti despre ce vorbim. Si probabil ca unii au dependente puternice  chiar in acest moment. Invitatii nostri sunt cei de la Teen Challenge. Teen Challenge este o organizatie de la Bucuresti care are de-a face, lucreaza cu oamenii, cei care au ajuns sa fie dependenti de droguri. In seara aceasta sunt alaturi de noi in studio 3 reprezentanti de la Teen Challenge: Dan Dragan, director, Andrei Stefan, intern si Iulian Dobre, Adina Stanciu si Mihai Ploesteanu a carui marturie a fost postata si la Digi24 – De la droguri la Cristos!:

A renunţat la facultate pentru droguri şi a ajuns să trăiască pe stradă. Dintr-un tânăr inteligent, s-a transformat în cerşetor, iar în 2009 a fost închis pentru trafic de droguri. Zece luni a stat după gratii. Încet, încet, s-au stins 27 din cei 30 de prieteni împreună cu care se droga. Unii au murit în urma unor supradoze, iar alţii s-au sinucis. Pentru Mihai, salvarea a venit în urmă cu patru ani.

“Am ajuns în 2010 la o fundaţie creştină, Teen Challenge se numeşte, care are filiale în toată lumea şi aici mi-am dezvoltat o relaţie personală cu Dumnezeu, care mă ajută zi de zi să să iau alegerea care trebuie.”

Urmăriţi aici ştirea digi 24 - Marturia unui fost consumator de droguri.
VIDEO by Media CBEE
Dialogul incepe la minutul 22:00

Previous Older Entries

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


Zilele trec…

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 5,151 other followers