foto captura
Interviu cu Andrew Craig Brunson:
După doi ani de detenție în Turcia, pastorul Andrew Brunson a ajuns de la o sală de judecată la Biroul Oval, în mai puțin de 24 de ore. Lumea l-a urmărit în timp ce i-a mulțumit președintelui Donald Trump pentru eliberarea sa, după care s-a așezat pe genunchi și s-a rugat pentru el. Odiseea pastorului a început cu mai bine de doi ani în urmă, când autoritățile din Turcia l-au arestat și l-au acuzat că a încercat să răstoarne guvernul. În cadrul interviului realizat, Brunson a fost întrebat despre acea experiență și despre modul în care Dumnezeu l-a ajutat în acea perioadă.
George Thomas: Andrew, cum te-a sprijinit Dumnezeu pe parcursul acestor 18 luni?
Andrew Brunson: Cred că m-a susținut prin rugăciunile credincioșilor. Îmi întrebam soția: „Oare unde este acel har pe care îl aștept să se reverse peste mine în urma rugăciunilor? Unde este acel har?” Am înțeles că Dumnezeu m-a dus pe o altă cale. Nu m-a lăsat să simt acel har care a existat și care m-a susținut. Astfel, cred că a fost un har pe care nu l-am simțit, pe care nu l-am văzut. Dacă privesc înapoi la toate încercările prin care m-a trecut Dumnezeu și înțeleg cât am fost de slab, înțeleg că El a fost prezent în tot acest timp. El m-a ajutat să trec cu bine prin aceste încercări. Eu am avut parte de har, însă nu l-am simțit.
George Thomas: Ți-ai pierdut vreodată nădejdea?
Andrew Brunson: Sigur că da. Mai ales în primul an. Mi-am pierdut nădejdea de mai multe ori. La un moment dat, am fost nevoit să nu mă mai concentrez asupra speranței, ci asupra supunerii. M-am supus voii lui Dumnezeu și I-am spus: „Doamne, dacă asta e voia Ta, o accept, dar eu nu am puterea necesară să răzbat, nu pot rezista mult timp în închisoare, mulți ani, nici nu vreau să o fac. Însă, dacă asta este voia Ta, atunci o să mă supun, dar pentru asta trebuie să mă întărești. Trebuie să reverși peste mine curajul, puterea, perseverența, statornicia lui Isus pe care eu nu o am.” M-am rugat zilnic pentru asta. Strigătul meu a fost acesta: „Vreau să fiu vrednic să stau în fața Ta într-o zi, fără regrete. Să nu am regrete pentru lucrurile pe care nu le-am făcut din cauza lașității mele. Nu vreau să fiu laș. Vreau să îmi termin sarcina pe care mi-ai dat-o. Dar am nevoie de tărie de la Tine.”
George Thomas: Norine, ai fost în închisoare cu Andrew timp de 13 zile. Apoi, te-au eliberat. Cum ai trecut prin cele 18 luni? Ai putut să-l vezi pe Andrew o dată pe săptămână, pentru 35 de minute. Mai târziu, această perioadă a fost prelungită până la o oră. Cum ai reușit să treci prin această perioadă?
Norine Brunson: În primul rând, cu ajutorul rugăciunilor oamenilor din întreaga lume. Unele ne-au impresionat în mod deosebit. Toate rugăciunile au fost minunate. Ne-au impresionat rugăciunile bisericii din Turcia, rugăciunile iranienilor, ale chinezilor. Aceste Biserici sunt persecutate. Faptul că ei s-au rugat pentru noi, ne-a chemat la smerenie. Fără îndoială, am fost susținuți de un val de rugăciune. În al doilea rând, L-am căutat pe Domnul. În vremuri dificile, exact asta facem, Îl căutăm mai mult pe Domnul.
George Thomas: Noi, de la „Mapamond Creștin” am vorbit despre necazul prin care ai trecut de multă vreme. Au fost oameni din părți cu probleme ale lumii, din Afganistan, Iran, China sau Arabia Saudită, creștini care s-au confruntat cu provocări imense, dar au cunoscut situația ta. Și ei s-au rugat. Ce simți despre asta?
Andrew Brunson: Niciodată nu m-am simțit vrednic pentru atâta rugăciune. Acest fapt m-a uimit! Norine mi-a spus de rugăciuni. Eu am fost izolat în închisoare. Ea mi-a spus că se roagă pentru mine oameni din diverse părți ale lumii. Eu m-am întrebat, oare de ce o fac? Am slujit într-un colț al Turciei ani de zile și nu am fost foarte cunoscuți. Oare de ce se roagă toți acești oameni pentru mine? Am înțeles că planul lui Dumnezeu a fost unul măreț. El nu s-a rezumat doar la mine, și a strâns oameni care să se roage pentru Turcia, pentru împlinirea scopurilor Sale pentru acea țară, dar și pentru Orientul Mijlociu. Cred că am un rol mic în planul măreț al lui Dumnezeu. Acesta e motivul pentru care Dumnezeu a vrut ca oameni din alte țări să afle despre mine și să se roage pentru noi.
Stire difuzata in emisiunea Mapamond crestin 745 – octombrie 2018.
CBN „Club 700″ – Partea I-a
La doar o săptămână după ce a fost eliberat din închisoarea din Turcia, unde a stat aproape doi ani pentru credința sa, pastorul Andrew Brunson a venit la emisiunea CBN ”Club 700”. A stat de vorbă și cu Gary Lane de la CBN, împărtășind experiența sa din închisoare.
Gary Lane: Pastore Brunson, e atât de bine să fii împreună cu noi aici și să te vedem întors acasă în SUA! Mulți creștini s-au rugat pentru tine și, în timp ce erai în arest la domiciliu, deodată ai fost eliberat și, în 24 de ore, ai ajuns chiar în Biroul Oval, unde te aștepta președintele Statelor Unite. Cum te-ai simțit atunci?
Andrew Brunson: E asemenea situației lui Iosif. De fapt, în urmă cu o săptămână, eram în tribunalul turc și, dintr-odată, am înțeles că mă vor condamna. Nu știam ce va urma, dar era clar că au decis să mă condamne. N-am știut câți ani au vrut să-mi dea și în ce fel aceasta va escalada situația politică. La 24 de ore după ce am fost condamnat ca terorist, căci în Turcia sunt condamnat în mod oficial acum, dar am fost eliberat pentru perioada care am stat în închisoare… Iată cum, în 24 de ore, am putut să vizitez Casa Albă și să mă rog împreună cu domnul președinte. E o situație similară lui Iosif, din închisoare, la Casa Albă. A fost uimitor!
Gary Lane: Dintre toate locurile unde ai fi ajuns cu soția, de ce ați ales Turcia?
Andrew Brunson: Inițial nu plănuiam să mergem acolo, dar bordul de misiune ne-a solicitat să mergem acolo, iar noi am consimțit. În timp ce stăteam acolo, însă, ne-am dat seama că am început să iubim cu adevărat acea țară. A fost o dragoste pusă în noi de Dumnezeu. Un motiv foarte bun că am fost acolo e că Turcia e cea mai mare țară neevanghelizată din lume, care are foarte puțini credincioși turci. Cred că și acest lucru ne-a ținut acolo mai mulți ani, pentru a semăna în acel pământ, în speranța că, odată, va fi o mare recoltă acolo.
Gary Lane: La trei luni după lovitura de stat eșuată împotriva președintelui și a guvernului său, ai fost arestat și trimis la izolare. Cum a fost atunci?
Andrew Brunson: Primele 13 zile am fost închis, împreună cu soția mea, la un centru de detenție, după care soția mea a fost eliberată, iar eu am fost transferat. Mi-a fost de ajutor să fiu în acele prime zile cu ea fiindcă amândurora ne era frică și nu știam ce ni se va întâmpla. După ce a fost eliberată, știam că, de atunci, va lupta pentru mine. Una dintre marile temeri ale celor din închisoare, mai ales ale deținuților politici sau închiși pentru credință, e să nu fie uitați. Știam că soția mea se va îngriji de aceasta și că va lupta pentru mine. A fost foarte dificil când am fost la izolare. Multă vreme n-am avut Biblia și nicio altă carte. Aveam un pat și atât. N-aveam ce să fac toată ziua. Ceea ce m-a salvat a fost când cineva mi-a adus cumva o broșură de-ale lui Mike Bickle, cu puncte de rugăciune. Aceasta mi-a păstrat sănătatea mentală. Am început să mă rog pe acele puncte și mă plimbam prin cameră ore în șir, doar rugându-mă, strigând către Dumnezeu.
Gary Lane: Înainte de interviu, îmi spuneai că, la un moment dat, ai dansat înaintea Domnului. Spune-ne cum s-a întâmplat!
Andrew Brunson: Am citit o carte de Richard Wurmbrand în care spunea, când a fost și el la izolare, că Domnul Isus a spus: ”Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră. Bucurați-vă și veseliți-vă cu mare veselie…” Wurmbrand a dansat înaintea Domnului împlinind acest cuvânt. Eu mă gândeam că nu simt bucurie în acel moment, dar voi dansa înaintea Domnului așa cum a făcut Wurmbrand, ca o jertfă de laudă. Asta a fost în al doilea an, când am început să-mi recapăt puterea. În fiecare zi îmi rezervam 5 minute în care dansam înaintea Domnului, cântam acele versete din Matei 5:10-11 și spuneam:
”Dansez înaintea Ta, Doamne, așa cum a făcut și Wurmbrand. Primește jertfa mea de laudă!”
Știre difuzată în emisiunea Jerusalem Dateline 251 – octombrie 2018, la Alfa Omega TV.
CBN „Club 700″ – Interviu cu pastorul Andrew Brunson (partea a 2a)
După cum v-am promis, iată a doua parte din interviul nostru cu Andrew Brunson, a cărui mărturie despre credința sa încercată a fost auzită în toată lumea.
Gary Lane: Spuneai că primul an a fost un an greu și că Domnul te-a dus la un alt nivel.
Andrew Brunson: În primul an, am fost răvășit într-un mod în care nu-mi imaginam că puteam fi. Credeam că sunt mai tare fiindcă am mai traversat momente dificile fiind în Turcia. Asta, însă, a fost ceva neașteptat și, din ce mai citeam prin biografii, înțelegeam că închisoarea nu e atât de dificilă, ci că e un timp de intimitate cu Dumnezeu și un timp de veselie și de bucurie în suferință.
În cazul meu, n-a fost așa. Eram frânt și abia în al doilea an Domnul a început să mă zidească din nou. Mă gândeam la câțiva dintre prietenii mei că s-ar descurca mult mai bine în situația mea, fiindcă ei luptau în rugăciune și erau mijlocitori și își petreceau tot timpul în rugăciune. De câteva ori I-am zis Domnului că a ales omul nepotrivit pentru asta și că trebuie să fie o greșeală, fiindcă mă simțeam foarte slab. El m-a lăsat însă să ajung frânt, știu că El a îngăduit asta, dar apoi, în al doilea an, a început să mă repună pe picioare.
Gary Lane: Cum te-ai rugat în acea vreme?
Andrew Brunson: De multe ori, rugăciunea mea nu era adâncă, spuneam ce aveam pe inimă, erau cuvinte simple. Când a început procesul, am ajuns din nou la izolare vreme de câteva zile într-o închisoare unde am avut niște experiențe traumatice și atunci am început să mă frâng din nou. Mi-am dat seama însă că, deși plângeam multă vreme, ceva din interior mă făcea să spun: ”Te iubesc, Isuse!” Era o vreme dificilă, dar mă țineam strâns de El și făceam declarații că El mă iubește, că e credincios, bun și adevărat, cu toate că nu simțeam și nu vedeam asta.
Gary Lane: Te-a îndemnat să împărtășești Evanghelia cu colegii de închisoare?
Andrew Brunson: Am încercat să o fac. Mă aflam într-o celulă cu teroriști islamici, sau, cel puțin, așa îi numea guvernul turc, ”teroriști” din mișcarea lui Fetulah Gulen. Cu toții erau niște musulmani puternici și există o societate musulmană, ca o mișcare de misiune musulmană. Ei îmi spuneau despre Islam, iar eu le răspundeam și le explicam cum e să fii creștin. A fost foarte intens, eram ca într-o casă de rugăciune musulmană. Rugăciunile musulmane erau rostite încontinuu, precum și recitările din Coran.
Gary Lane: Te-au maltratat?
Andrew Brunson: Nu, deținuții erau în aceeași situație în care eram și eu. Erau în închisoare și nu știau ce li se va întâmpla. Nu, n-au fost răi.
Gary Lane: Acum, că ești liber, privind înapoi la experiența ta, în ce fel ți-a schimbat credința?
Andrew Brunson: În urmă cu o săptămână, am fost condamnat și n-am reușit să stau să mă gândesc la felul cum Domnul mi-a modelat credința. Cred că au fost niște schimbări profunde și un lucru simplu e că am învățat să perseverez și să rămân pe poziție, indiferent ce simt la un moment dat, să fac declarații despre loialitatea lui Dumnezeu față de mine chiar când nu simt asta. Iată câteva dintre schimbările vizibile care au avut loc. Rugăciunea mea principală acum e: ”Doamne, vreau să slujesc scopurilor Tale și, dacă asta presupune să rămân în închisoare, eu nu pot s-o fac, fiindcă mă simt slab și frânt, dar Te rog să torni în mine tăria, perseverența și curajul lui Isus ca să termin alergarea cu bine.”
Cum putem noi și alți oameni care văd acest interviu să ne rugăm pentru tine?
Întâi dorim să le mulțumim tuturor celor care s-au rugat pentru noi. A fost ceva uimitor, nu ne-a venit să credem! Acele rugăciuni ne-au susținut și mai mult.
Cred că vor inunda Turcia și Orientul Mijlociu și că Domnul va folosi acele rugăciuni pentru a-Și împlini voia acolo. Acum, Îl căutăm pe Domnul ca să înțelegem ce urmează. Am fost misionari pentru mulți ani și inima noastră este pentru cei pierduți și dorim să continuăm să facem acest lucru pentru tot restul vieții.
agnus dei - english + romanian blog 