Israelul obține recunoaștere oficială la NATO

nato israel flags

Israelul va fi reprezentat oficial la NATO. Netanyahu: „Este un pas important care contribuie la securitatea țării”

Ministerul de Externe israelian a declarat, miercuri, că NATO va recunoaște o reprezentare oficială a Israelului și va acorda acestei țări un birou permanent la sediul din Bruxelles al organizației, potrivit DPA, citat de B1.ro.

NATO a notificat Israelul că acesta poate deschide un oficiu la cartierul general al organizației și poate finaliza procesul de prezentare a scrisorilor de acreditare a reprezentantului său la NATO”, se precizează într-o declarație a diplomației israeliene, care a mai precizat că anunțul a fost făcut după un „efort diplomatic îndelungat”din partea Israelului.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a salutat decizia NATO, pe care o consideră ca fiind „un pas important care contribuie la securitatea Israelului”.

În trecut, mai multe state membre ale NATO s-au opus unei cooperări mai strânse cu Israelul, susținând că astfel ar fi afectate relațiile cu țările musulmane. Turcia susține că ar fi blocat o astfel de decizie din partea NATO, în urmă cu aproximativ cinci ani.

Tratatul NATO, semnat pe 4 aprilie 1949 la Washington, obligă organizația să apere militar statele membre, dar nu și pe cele partenere, care însă contribuie constant la operațiunile NATO. Sursa

 

#‎VIDEO‬ Papa Francisc, apel mondial pentru respectarea femeilor: ”În toate țările lumii femeile să fie onorate și respectate”

papacarismatico630md

„Contribuția femeilor în toate domeniile ale activității umane este inegalabilă, începând cu familia. Dar oare este suficient să o recunoaștem?”, se întreabă Suveranul Pontif. În fiecare lună, Papa Francis înregistrează un mesaj video. În luna mai, acesta le este dedicat femeilor. „Trebuie să condamnăm violența sexuală la care sunt supuse femeile și să eliminăm obstacolele care împiedică deplina lor integrare în viața socială, politică și economică”, spune Papa Francisc, citat de Agerpres, potrivit Digi24.

”Este o rugăminte: ca în toate țările lumii femeile să fie onorate și respectate și ca rolul lor social esențial să fie pus în valoare”, adaugă liderul Bisericii Catolice. SURSA

VIDEO by The Pope Video

Mesajul lui Barack Obama pentru creștinii ortodocși, cu ocazia sărbătorii Învierii Domnului

Obama
Obama le-a transmis creștinilor ortodocși un mesaj, cu ocazia marii sărbători a Paștelui. Președintele american face referire în mod special la creștinii ortodocși, din zone de conflict din Orientul Mijlociu, supuși prigoanei și persecutați pentru credința lor. În mesajul său, Obama promite că Statele Unite vor rămâne solidare cu comunitatea creștinilor ortodocși și că vor face tot ce le stă în putere pentru a le asigura creștinilor pacea și libertatea.
Acesta este textul, publicat pe site-ul Casei Albe, din 29 aprilie, în Vinerea Mare:
„Alături de Michelle, doresc să transmit cele mai bune urări membrilor comunității ortodoxe de aici din America dar și din întreaga lume, acum când ei se pregătesc pentru Vinerea Mare și pentru Sărbătoarea Învierii Domnului.
Pentru creștinii ortodocși acesta este timpul aducerii aminte a sacrificiului lui Iisus Hristos, al bucuriei pentru Victoria Învierii, urmând să ne transformăm prin reînnoirea gândurilor noastre, așa cum este voia Domnului.
Înălțăm rugăciune pentru membrii comunității ortodoxe care au fost persecutați pentru credința lor și supuși unor acte incalificabile de violență, și cerem eliberarea tuturor celor care au fost răpiți.
Ne amintim de cei care au fost alungați de pe pământurile lor și care și-au văzut lăcașele religioase pângărite sau distruse.
Rămânem solidari cu creștinii ortodocși și cu oameni ai altor religii și promitem să continuăm să lucrăm pentru a ne asigura că toți oamenii pot trăi în pace, în dreptate și în libertate.
În acest perioadă a speranței, ne amintim că lumina strălucește în întuneric și că întunericul nu a biruit. Dorim tuturor un Paști Binecuvântat!”
Citeste mai mult aici – http://www.activenews.ro/externe/Mesajul-lui-Barack-Obama-pentru-crestinii-ortodocsi-cu-ocazia-sarbatorii-Invierii-Domnului-132878

Statement by the President on the Occasion of Orthodox Easter

Michelle and Barack Obama going to church on Good Friday 2016 Photo abcnews.go.com

Michelle and Barack Obama going to church on Good Friday 2016 Photo abcnews.go.com

The White House
Office of the Press Secretary:

Statement by the President on the Occasion of Orthodox Easter

Michelle and I extend our best wishes to members of the Orthodox Christian community here in America and around the world as they observe Holy Friday and the Feast of the Resurrection.

For Orthodox Christians, this is a time to remember the sacrifice of Jesus Christ, to rejoice in the victory of the Resurrection and to be transformed by the renewing of our minds in accordance with God’s will.

We lift up in prayer the members of the Orthodox community who have been persecuted for their faith and subjected to unspeakable acts of violence, and we seek the release of those who have been kidnapped.   We remember those who have been driven from their homelands and who have seen their religious institutions desecrated or destroyed.  And we stand in solidarity with Orthodox Christians and people of all faiths, and pledge to continue our work to ensure that all people are able to live in peace, justice, and freedom.

During this season of hope, we remember that the light shines in the darkness, and the darkness has not overcome it.  We wish all who celebrate a blessed Easter.

`https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2016/04/29/statement-president-occasion-orthodox-easter

Domnul Isus Hristos e viu, a fost viu, şi-n veci va fi viu! (Evrei 1.8-12; 13.8; Apoc. 1.17-18)

Jesus

Domnul Isus Hristos e viu, a fost viu, şi-n veci va fi viu! (Evrei 1.8-12; 13.8; Apoc. 1.17-18)
de Mihail Dimitriu
poet și scriitor creștin

Domnul Isus Hristos e Cel ce are (Matei 11.27)
Toată puterea-n cer şi pe Pământ. (Matei 28.18)
E singurul ce n-are-asemănare, (Ioan 3.31; 8.23; 17.5)
Căci El este al Domnului Cuvânt. (Ioan 1.1-4)

Cât timp pe Terra Domnul vieţuit-a, (Ioan 1.14)
El, simultan, a fost prezent şi-n cer; (Ioan 3.13)
Şi printre oameni, Dumnezeu trăit-a, (Matei 9.35)
Ca să le-arate calea către cer. (Luca 13.22-24; 23.43; Ioan 8.51; 17.6)

Domnul Isus Hristos avu puterea (Matei 28.18)
Să-şi dea viaţa, şi-apoi ’napoi s-o ia. (Ioan 10.17-18)
Căci, Domnului, aceasta I-a fost vrerea, (Ioan 12.27)
Ca mântuirea, nouă să ne-o dea. (Evrei 7.25)

Domnul Isus Hristos e Domnul vieţii. (Ioan 11.25; F.A. 3.15))
Atunci când trupul Său era-n mormânt, (1 Petru 3.18)
El, care este şi stăpânul Morţii, (Apoc. 1.17-18)
În Duh, vesti la morţi, Sfântu-I Cuvânt. (1 Petru 3.19)

Şi toţi acei care în El crezură, (Ioan 6.40; 11.25; 1 Petru 4.6)
Când El a poruncit, au înviat; (Matei 27.52)
Biruitori asupra morţii fură, (Matei 16.18)
Şi multora, ei, li s-au arătat. (Matei 27.53)

Şi Domnul nostru Cel fără de păcat, (2 Cor. 5.21; 1 Petru 2.22; 1 Ioan 3.5)
După trei zile de la moartea Sa, (Matei 27.63)
Din locul unde zăcea S-a ridicat, (Matei 28.6)
Căci Moartea nu-L putea ţine la ea. (Apoc. 1.17-18)

Domnul este, a fost, şi-n veci va fi viu! (Evrei 1.8-12; 13.8; Apoc. 1.17-18)
În veci e Domn atotstăpânitor. (Matei 28.18; Ioan 13.3; 17.2)
Viaţă veşnică îi dă oricărui fiu, (Ioan 5.21)
Căci Domnul este al vieţii izvor. (Ioan 1.4; 11.25; 14.6)

SURSA – Resurse Crestine –  http://www.resursecrestine.ro/poezii/123867/domnul-isus-hristos-e-viu-a-fost-viu-si-n-veci-va-fi-viu-evrei-1-8-12-13-8-apoc-1-17-18#

Citeste si –

Agenția France Presse – Părinții străini din Norvegia, îngrijorați de practicile Barnevernet

Protest OSLO Norway

Protest OSLO Norway April 16, 2016

Străinii care trăiesc în Norvegia sunt îngrijorați de modul în care funcționează sistemul de protecție a copilului, arată o analiză realizată de agenția France Presse, potrivit Agerpres.

În timp ce statul sancționează practicile educative considerate violente, unii părinți străini califică acțiunile drept „răpiri” ale copiilor lor de către autoritățile norvegiene. În regatul cu cinci milioane de locuitori, 1.665 de copii au fost retraşi din custodia părinţilor lor în 2014, dintre care 424 unor mame născute în străinătate, potrivit Barnevernet, serviciul de protecţie a copilului.

Astfel, agenția franceză de știri oferă și exemplele câtorva familii ai căroror copii au fost luați de Barnevernet. De exemplu, o femeie mărturisește reporterului AFP că a întâmpinat probleme cu serviciile sociale, iar „copiii se sperie când bate cineva la uşă”, temându-se că vor fi luați din nou de autorități.

Un alt caz răsunător este cel al familiei Bodnariu. În 16 aprilie, mii de persoane au protestat împotriva preluării de către stat a celor cinci copii ai cuplului.

Marius şi Ruth Bodnariu, membri ai comunităţii penticostale, sunt acuzaţi de aplicarea unor pedepse corporale. S-a răspândit însă ideea că ei erau vizaţi pentru „îndoctrinare religioasă”, iar coreligionarii lor s-au mobilizat masiv din noiembrie 2015.

Nu este întotdeauna uşor să discerni adevărul de minciună, notează AFP. Dacă familiile îşi pot susţine liber apărarea în presă, autorităţile au datoria să rămână rezervate, chiar în faţa alegaţiilor celor mai fanteziste. „Se spune că sunt răpiţi copii ai părinţilor străini pentru că vrem să creştem diversitatea genetică a populaţiei. Îmi face rău să citesc astfel de afirmaţii”, susţine Kai-Morten Terning, secretar de stat în Ministerul Copilului, Egalităţii şi Incluziunii Sociale.

Citeste mai mult aici – http://www.romanialibera.ro/actualitate/international/afp–parintii-straini-din-norvegia–ingrijorati-de-practicile-sistemului-de-protectie-a-copilului-415265

FLORIN IANOVICI – MERINDE PENTRU DRUM – NADEJDEA – BCP BETEL BUCURESTI

Merinde pentru drum

aPlangerile lui Ieremia 3:21-23 „Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! ”

Esau a căzut în deznădejde pentru că nu mai rămăsese nicio binecuvântare pentru el. Geneza 27:38 „Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns. ” Așa e între oameni, dar nu și la Dumnezeu. Bunătățile Domnului nu s-au sfărșit. De aceea fii plin de speranță.

Ia fiecare zi în parte și fă tot ce poți ca să fii biruitor. Deznădejdea apare când lăsăm valul să ne poarte în derivă. Astăzi ai 24 de ore care ți-au fost dăruite. Încearcă să le așezi în ordine, să stabilești priorități, să chibzuiești cu atenție. Îndurările Lui se înnoiesc în fiecare dimineață așa că ia fiecare zi în parte și nu te gândi la cei vei face peste o lună sau un an.

Nădejdea nu este un drum solitar și plin de încrâncenare, ci este un drum alături de Dumnezeu, este o relație care se bizuie pe făgăduințele Sale. Cheia nădejdeii este relația ta cu Dumnezeu. Dacă de partea ta este Domnul oștirilor atunci poți nădăjdui pentru că credincioșia Lui este atât de mare.

Astăzi, 3 mai, începând cu orele 18,30, vă invităm la biserica Betel din Crângași unde va începe o serie de mesaje intitulată: ,,Merinde pentru drum’’. Din acest ciclu, primul mesaj va fi despre speranță.

Cum să te păzești de deznădejde?

Cum să te porți cu un om care și-a pierdut speranța?

Ce este și ce nu este nădejdea?

Drumul este lung și anevoios și călătoria nu este lipsită de primejdii. La drum ai nevoie de merinde…!

Vă așteptăm cu drag și pe www.bisericabetel.ro și www.prodocensmedia.ro

FLORIN IANOVICI – MERINDE PENTRU DRUM

– 1. NADEJDEA

TEXT Iona 1 & 2, 3 & 4 – Citeste aici – http://www.biblica.com/

VIDEO by Prodocens Media

PERICOLE CE NE STAU IN CALE ~ Viorel Udriste

pericol,danger

„Nu te teme cand se imbogateste cineva, si cand i se inmultesc visteriile casei; caci nu ia nimic cu el cand moare: visteriile lui nu se coboara dupa el. Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe care si le face, caci tot in locuinta parintilor sai va merge si nu va mai vedea lumina niciodata.” Ps. 49:16-19

Viorel Udriste

Viorel Udriste

Pericolul pierderii sufletului – sufletul este cel mai de pret dar de la Dumnezeu, Hristos a murit pentru el, Pentru acest suflet …ne-ncetat, se da o lupta spirituala, iar acesta se poate pierde, ramanand pe veci in slujba duhurilor intunericului …sau scapat din gheara de foc a Satanei, traind astfel o vesnicie in prezenta lui Dumnezeu, a lui Hristos si a sfintilor ingeri.
„Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul ? Sau ce ar da un om in schimb pentru sufletul sau ?” La fiecare pas in viata credinciosului sunt pericole care in mod normal trebuiesc evitate, dar asta depinde de alegerea fiecaruia dintre noi. Nu vorbim despre pericole care sa duca la pierderea avutiilor, pe cei dragi, business-ul, sau alte lucruri de pret si de mare pret inaintea oamenilor si se face referire la pericolul de a ne pierde sulfetul ! …si asta va fi pentru totdeauna. In ultiminii zeci de ani, lucrurile s-au schimbat atat de mult in lumea intreaga, incat se pare ca Biserica a fost luata cu asalt de moduri noi de viata pe care credinciosii si le-au insusit, si nimeni nu mai actioneaza aproape in nici un fel, pentru ca traim intr-o lume a drepturilor fundamentale si lucrurile par …ca scapa de sub control asa incet, incet. In mod tacit se merge inainte si fiecare isi are propria lui directie si orientare in aceasta lume, fiecare isi are prioritatile lui, fiecare isi are modul sau propriu de a trai si pericolul pandeste evident. Caci cel Rau nu doarme ci racneste ca un leu, pentru ca e tare fioros, merge si cauta pe cine sa mai inghita …niciodata nu va fi destul de satul si tot timpul acesta va dori nenorocirea celor mai multi cat si a celor alesi de Dumnezeu ! . Lucrurile acestea trebuie luate in serios, pentru ca clipa trecerii in cealalta parte este ascunsa fiecaruia dintre noi.

Pericolul pierderii timpului – acesta este un mare dar de la Dumnezeu, El a creat si timpul, dar el tace si trece, nu ne trage de maneca atunci cat il risipim in tot felul de lucruri nefolositoare, dar interesant este ca Dumnezeu ne avertizeaza sa rascumparam timpul… si noi facem exact pe dos. „Rascumparati vremea caci zilele sunt rele.” Efes. 5:16
Asa ne este din fire, dar noi nu mai traim in fire ci in Duh ! „Intr-adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti, pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Si umblarea dupa lucrurile pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace.” Rom. 8:5-6
N-avem timp pentru El, dar in schimb avem timp pentru orice altceva (filme de tot soiul, show-uri TV, meciuri de C.L. distractii de tot felul si orice moft care rodeste trebuie adus la coacere)
„Cat este ziua, trebuie sa lucrez lucrarile Celui ce M-a trimis; vine noaptea cand nimeni nu mai poate sa lucreze.” Ioan 9:4 cuvintele Mantuitorului, El asa se raporta la timp, nimic nu trebuia pierdut… noi cum ne raportam…? raspunsul este evident, dar trebuie schimbate anumite prioritati in viata de credinta, primind astfel binecuvantarile ceresti mult dorite ! Poate sunt din acei care chiar nu-si doresc astfel de binecuvantari, pentru ca se uita in jur si vad ca sunt bine ancorati in cele pamantesti si nimeni nu-i poate clinti… Nimeni nu poate sa-si piarda timpul fara sa-si puna in pericol eternitatea !
Cui sa-i dau timpul meu…? lui Dumnezeu (prin rugaciune, meditatie, citind Scriptura, slujind), tie insuti, celorlalti.

Pericolul pierderii ocaziei – cu ce-a trecut nu te vei mai intalni ! pierderea ocaziei facerii binelui, piederea ocaziei iertarii, pierderea ocaziei pocaintei
„I-am dat vreme sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de curvia ei” Apoc. 2:21 (posibil curvie spirituala)
„De aceea, cum zice Duhul Sfant : <Astazi daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile.>” Evrei 3:7-8

Pericolul pierderii prioritatilor – sa nu mai sti ce este bine si ce este rau, ce este sanatos pentru suflet si ce este nociv, sa traiesti dezorientat si dezordonat nemaiavand mustrare de cuget si lucrurile sa ajunga intr-un punct nedorit pentru credincios.
Prioritatea este urmatoarea: Dumnezeu (slujire consecventa), sufletul (casa, familie, etc), Imparatia (slujirea pentru Imparatie)

Nu suntem numai stomac… „„Este scris: ‘Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Matei 4:4

Apocalipsa – Campania de la Armaghedon – Partea a II-a

Lazar Gog

CITESTE si –

Apocalipsa – Campania de la Armaghedon – Partea I-a :

Intrand in acest seminar astazi in Apocalipsa, trebuie sa afirm ca ultimele doua mari evenimente  de la sfarsitul Necazului Celui Mare sunt campania de la Armaghedon si A Doua Venire a Domnului Isus Hristos. Ultimele doua potire ale judecatii pe pamant…

Apocalipsa – Campania de la Armaghedon

– Partea a II-a

Apocalipsa 16:17-21

17 Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a* isprăvit!”
18 Şi au urmat* fulgere, glasuri, tunete şi s-a** făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare cum†, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.
19 Cetatea* cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a** adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i† dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
20 Toate* ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit.
21 O* grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii** au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei† grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.

Am putut sa vedem in seminarul trecut ca odata cu potirul al saselea, subliniati potirul, nu trambita, potirul al saselea incepe campania de la Armaghedon. Dar adevarul pe care l-am prezentat in seminarul precedent, si pe care vreau sa-l subliniez din nou este acesta: Macar ca in mod popular se vorbeste despre Armaghedon, despre razboi de la Armaghedon, la Armaghedon nu va fi nici un razboi. Armaghedonul este locul doar unde trupele lui Anticrist se aduna pentru confruntarea lor finala cu Mantuitorul nostru Isus Hristos in planul pe care Satana il are pentru a nimici cu desavarsire cetatea sfanta Ierusalim.

Campania de la Armaghedon, cum va spuneam, are cel putin opt evenimente/ opt etape. In primul seminar am urmarit primele patru:

 

  • 1. Adunarea aliatilor lui Anticrist (Apocalipsa 16:12-16)
  • 2. Distrugerea  Babilonului politico-economic (Apocalipsa 18:1-24) Babilonul care este in Irak va fi reconstruit si in timp ce va vorbesc azi, in Natiunile Unite sunt eforturi pentru reconstructia Babilonului ca si un monument istoric al natiunilor pamantului si Babilonul va deveni capitala economica si politica a lui Anticrist. Dar Babilonul va fi distrus in aceasta campanie de la Armaghedon.
  • 3. Caderea Ierusalimului din nou sub picioarele neamurilor care il vor calca in picioare. (Zaharia 12:1-3; Zaharia 14:1-2)
  • Anticrist la Boţra (Ieremia 49:13-14)

Cunoastem din cuvantul Domnului ca in timpul Necazului Celui Mare, dupa ce Anticrist va intra in Templul  care se va reconstrui, cel de-al treilea templu la mijlocul Necazului Celui Mare, cand va face sa inceteze jertfa necurmata care se aduce la templu, dupa randuiala inchinarii iudaice, mozaice,  Anticrist va intra in Templu si se va da drept Dumnezeu si Daniel, si apo iIsus Hristos il citeaza pe Daniel si spune: De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – – Matei 24:15 Adica, cand veti vedea pe Anticrist ca intra in locul preasfant si dupa ap. Pavel din 2 Tesaloniceni cap. 2 va intra in templul lui Dumnezeu si se da drept dumnezeu ridicanduse mai presus de orice se numeste Dumnezeu. ‘Cand veti vedea lucrul acesta’ spune, ‘sa fugiti la munti.’ 

Ramasita lui Israel, o treime din populatia actuala din Israel va fugi in Edom, in Botra spune profetia sfintelor Scripturi sau Petra este terminologia moderna de astazi. Acolo, in orasul acesta sapat in piatra, se va ascunde timp de trei ani si jumatate si va fi protejata de Mantuitorul Isus Hristos. Dar Anticrist care va stii ca evreii s-au refugiat in Botra, va pleca la Botra impotriva evreilor ca sa-i nimiceasca  tocmai acolo unde s-au ascuns.

Astazi, deci, va invit sa urmarim ultimele patru evenimente legate de campania de la Armaghedon:

  1. Regenerarea nationala a lui Israel. Ajuns la o stramtorare nemaiintalnita, Israel va cauta fata Domnului…. (Notite din primele 7 minute, mai sunt aprox. 33  minute din mesaj)

 

VIDEO by Emanuel Church Anaheim

Capcanele Facebook-ului – Remus RUNCAN

Capcanele Facebook-ului

Dintr-o perspectivă generală, cartea Capcanele Facebook-ului. Comunicarea virtuală și efectele ei asupra relațiilor umane este deosebit de consistentă, coerentă şi foarte bine elaborată, sintetizând pe parcursul a circa 350 de pagini o lucrare de reală valoare ştiinţifică privind efectele negative ale comunicării mediate de computer în general, și ale utilizării Facebook-ului în special. Tema abordată în teza de doctorat care se află la baza acestei cărți prezintă un pronunţat caracter aplicativ, constituind un răspuns pertinent la o problemă importantă, generată de un proces cvasi-generalizat de digitalizare a vieții cotidiene, pe care îl trăim din plin și în România.

Cum ȘTERGI MESAJELE trimise din greseala inainte ca acestea sa fie citite | B365

A must read! De cate ori ai trimis din greseala un mesaj sau te-ai razgandit dupa ce ai scris…

B a r z i l a i - e n - D a n (Un Barzilai izvorât din Dan)

   Adrian Sarbu shared a link.
Cei care au regretat vreodata ca au trimis un mesaj pe telefon sau pe Facebook trebuie sa stie ca acum exista o solutie pentru a-l sterge, înainte de a fi citit.
B365.RO

View original post

Marşul Învierii ~ Timişoara

Marsul invierii TimisoaraFoto Adevarul .ro

Marşul Învierii de la Timişoara, care de 26 de ani adună laolaltă toate confesiunile din oraş, s-a desfăşurat, conform tradiţiei, în a doua zi de Paşti. Credincioşii s-au întânlit la ora 15.00, în faţa Catedralei Mitropolitane.

Istoria Marşului Învierii de la Timişoara începe imediat după Revoluţie, în a doua zi de Paşti a anului 1990….

Citeste mai mult aici – https://dininimapentrutine.wordpress.com/2016/05/03/marsul-invierii-aduna-toate-confesiunile-laolalta/

Merinde pentru drum – Florin Ianovici

Merinde pentru drum

aPlangerile lui Ieremia 3:21-23 „Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: „Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! ”

Esau a căzut în deznădejde pentru că nu mai rămăsese nicio binecuvântare pentru el. Geneza 27:38 „Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine, tată!” Şi Esau a ridicat glasul şi a plâns. ” Așa e între oameni, dar nu și la Dumnezeu. Bunătățile Domnului nu s-au sfărșit. De aceea fii plin de speranță.

Ia fiecare zi în parte și fă tot ce poți ca să fii biruitor. Deznădejdea apare când lăsăm valul să ne poarte în derivă. Astăzi ai 24 de ore care ți-au fost dăruite. Încearcă să le așezi în ordine, să stabilești priorități, să chibzuiești cu atenție. Îndurările Lui se înnoiesc în fiecare dimineață așa că ia fiecare zi în parte și nu te gândi la cei vei face peste o lună sau un an.

Nădejdea nu este un drum solitar și plin de încrâncenare, ci este un drum alături de Dumnezeu, este o relație care se bizuie pe făgăduințele Sale. Cheia nădejdeii este relația ta cu Dumnezeu. Dacă de partea ta este Domnul oștirilor atunci poți nădăjdui pentru că credincioșia Lui este atât de mare.

Astăzi, 3 mai, începând cu orele 18,30, vă invităm la biserica Betel din Crângași unde va începe o serie de mesaje intitulată: ,,Merinde pentru drum’’. Din acest ciclu, primul mesaj va fi despre speranță.

Cum să te păzești de deznădejde?

Cum să te porți cu un om care și-a pierdut speranța?

Ce este și ce nu este nădejdea?

Drumul este lung și anevoios și călătoria nu este lipsită de primejdii. La drum ai nevoie de merinde…!

Vă așteptăm cu drag și pe www.bisericabetel.ro și www.prodocensmedia.ro

CAZUL NAN SAU MOARTEA JUSTIȚIEI de George Alexander

Photo credit Sever Gheorghe

Photo credit Sever Gheorghe

Ca într-un scenariu de groază, unde ideile paranoice despre creṣterea copiilor au făcut ravagii, noi ṣi noi cazuri de atrocități împotriva copiilor ṣi părinților sunt desvăluite mai în fiecare zi…
Este ca ṣi când, lumea în care trăim a înnebunit dintr-o dată!
Nu mai ține cont nici de amenințările care-i sunt aruncate. Nu-i mai pasă nici de intimidări. Nici de explicații. Nici de Imaginea unor țări bogate.
Nici de spasmele infanteriei de avocați ai Barnevern-ului care, iată!, a ajuns la epuizare în fața avalanṣei de acuze a celor ce se revoltă împotriva Nebuniei, în lumea toată!

De curând, un nou caz a zguduit Norvegia. Barnevernet le-a luat gemenii nou-născuți, după numai câteva ore de la naṣterea lor!, unor tineri norvegieni, Natasha ṣi Eirik, pentru niṣte motive hilare. Nu s-a ținut seama de părerea specialiṣtilor în niciun fel. Totul a fost o înscenare. De la A la Z.
Ei o numesc profesionalism, însă.
Noi o numim simplu: înṣelăciune ordinară! Mediocritate. Lichelism.

Nu pot să nu mă gândesc, însă la o întrebare care-mi revine în memorie tot timpul… Ce ṣanse are omul, singur în fața Sistemului, când i se iau copiii? Când părinții sunt, practic, puṣi la zid, aliniați la perete ṣi executați?!

Dosarele întocmite de Barnevernet sunt fabricate. Detalii ṣocante au fost demascate ṣi, toate au arătat, fără dubii!, că Barnevernet îṣi sapă morminte… A îngropat orice deontologie profesională, orice idee de bine.

Ce ṣanse are Justiția norvegiană, în aceste condiții, atunci, să ne salveze viețile ṣi să ne dea înapoi copiii?!

Familia Bodnariu supraviețuieṣte, încă, la limită, aṣteptând decizia Instanței, din vară…
Familia Nan a fost deja răstignită… După o mascaradă de proces, în care judecătorul a demonstrat că până ṣi Justiția poate fi părtinitoare, că ia partea celui care minte, care are bani ṣi îi transformă pe ceilalți în proscriṣi!, familia Nan a fost condamnată să nu-ṣi mai primească niciodată copiii înapoi!
Acest “judecător” a vrut, probabil, să statueze un exemplu! Să arate lumii întregi cât de important pentru Umanitate este El însuṣi!… Că ne poate aṣeza pe toți acolo, la picioarele lui, oricâți ar protesta pe mapamond! El-însuṣi este cel care decide, El-însuṣi este singurul Dumnezeu!… Care nu are remuṣcări niciodată! Care le poate întoarce spatele oamenilor oricând doreṣte chiar dacă ideea de Justiție se risipeṣte, deodată, ciudat, lamentabil, macabru, printre degete…
Este, însă, familia Nan vinovată pentru că oamenii de pretutindeni îṣi arată compasiunea ṣi protestează pentru că Barnevernet a mai făcut încă o gafă?!
Ce “judecător” e acela, care le impută însuṣi victimelor ororile Barnevernet, că le-au fost luați copiii ṣi lumea a aflat despre ele?!

Nu am fost niciodată de acord cu presiunile asupra Justiției. Dar, mai presus de toate, nu sunt de acord nici să abandonezi Oamenii! Să te uiți orbeṣte numai la felul savant în care sunt ticluite hârtiile, “dovezile” din dosare… Un copil de 7 (ṣapte) ani, colega Biancăi Nan, a povestit la after-school impresia ei de moment, felul în care ea, un copil de 7 (ṣapte) ani a perceput realitatea: că Bianca este bătută acasă!… Liderul de la after-school, prin întrebări dirijate, manipulatorii, înghețată, promisiuni de jucării, etc. a turnat mai departe, în sistem… Barnevernet ṣi Poliția ṣi-au făcut treaba. Adică, ṣi-au făcut de cap! Au dezmembrat familia! Fylkesnemnda (Tribunalul districtual), ținând seama mai mult de agresivitatea sistemului Barnevernet, decât de dovezi, a decis, lapidar, că familia Nan este vinovată ṣi îṣi va pierde copiii!…

Decizia tribunalului districtual a fost semnată numai de către un judecător.
Unii avocați spun că este ilegal ca numai un singur judecător să semneze o astfel de decizie, să-ṣi asume – Singur!- atâta răspundere!…

… Deci, Instanța trimite o hotărâre semnată numai de un singur judecător, iar, când avocatul familiei Nan le reproṣează celor de la Barnevernet tocmai legalitatea acestui act, după discuția avută, imediat, avocatul familiei Nan este sunat… chiar de către judecătorul care a semnat hotărârea în persoană!

Cam încurcate sunt ițele sistemului Barnevernet, Doamne!… Cam bizare! La fel ca ṣi coincidențele acestea, incredibile… Aṣa îmi pare!
Este normal, mă întreb, ca angajatul de la Barnevernet să discute “colegial” ṣi când vrea, cu un judecător – care ia decizii capitale (“obiective”!)- să-l sune la orice oră, din amiciție – fireṣte!- ṣi nu din interese de clan?!…

Este normal ca avocatul municipiului să amenințe familia Nan cu expulzarea ṣi nimeni să nu observe asta, în simulacrul de proces, unde chiar ṣi cel care este călcat în picioare, ar avea, teoretic!, drepturile sale?!…

Dar, după atâtea înscenări, mărturii false din partea surogatelor, a medicului legist ṣi, fără nicio investigație!, în cârdăṣia la care s-a ajuns, s-a pus chiar ṣtampila: nici nu trebuie să se mai facă vreo expertiză psihologică la vreun recurs, este de ajuns doar mărturia copilului distrus, spălat pe creier, care-ṣi închipuie că proprii părinți l-au părăsit!

(… A propos, tot Barnevernet a decis… Legătura dintre copii ṣi părinți este atât de puternică, pentru că atât de mult se iubesc!, încât dragostea aceasta a devenit traumatică! Da, copiii trebuie să-i uite pe părinți ṣi se vor vedea cât mai rar!…)

Stau ṣi mă-ntreb acum…
Ziariṣtilor le este teamă să vorbească despre aceste lucruri… Unul dintre ei m-a rugat chiar pe mine să scriu pentru ei…
Avocatului îi este teamă să vorbească sau să întreprindă anumite lucruri…
Tot mai mulți oameni îmi spun, plângând, că nimeni nu-i ajută, că Justiția le întoarce spatele, persecutându-i…

Ce încredere să mai avem în Justiția norvegiană atunci când dosarele sunt fabricate dinainte ṣi nimeni nu va îndrăzni să investigheze din nou ce s-a făcut?!

Dette er justismord! (Aceasta este moartea Justiției!).

George Alexander

CITESTE si –

Mărturii cutremurătoare după drama familiei Bodnariu

Ruth, Marius si Ezekiel Bodnariu

Părinţii străini din Norvegia se tem de stat: Mărturii cutremurătoare după drama familiei Bodnariu

Răpire de către stat sau protecție a copilului? Este întrebarea pe care o pune agenția de știri franceză de stat France Presse în cadrul unei analize a situației din domeniu în Norvegia, furnizând și câteva exemple devenite notorii de copii ridicați de stat din mijlocul familiilor, printre care și cel al copiilor cuplului român Bodnariu.

„Copiii se sperie când bate cineva la ușă. Ei se tem că vine cineva din nou să-i ia” de acasă, relatează Jaquline, cu ochii umezi, unui reporter AFP, într-o norvegiană ezitantă, problemele sale cu serviciile sociale din Norvegia, țară acuzată că destramă nemotivat familii.

Jaquline și soțul său, Joe Joseph, originari din Sri Lanka, i-au pierdut pe ai lor fără preaviz la 14 noiembrie 2011, la Bergen, cel de-al doilea oraș ca mărime al țării. În loc să se întoarcă de la școală în acea zi, fiicele lor de 8 și 12 ani și fiul lor de 6 ani au fost plasați de urgență în grija statului ca urmare a unei sesizări anonime care evoca violențe. Legea interzice pedepse corporale, inclusiv bătaia la fund, conform Agerpres.

Cuplul Joseph — el mecanic, ea asistentă temporară într-o grădiniță — fuseseră acuzați că și-au bătut copii cu un steag sau un băț de lemn și că ar fi folosit apelative precum „răhățel” sau „idiot”, și că l-ar fi rănit pe cel mic cu foarfecele, potrivit documentelor judiciare. Ei nu admit că le-ar fi dat copiilor mai mult decât câteva palme. „Barnevernet are tendința de a pune străinii în aceeași oală. Potrivit lor, pentru că noi nu suntem norvegieni, toți ne batem copiii cu bastoane sau curele”, acuză Jaquline. La capătul unui maraton judiciar, părinții nu au fost condamnați decât la 15 zile de închisoare cu suspendare pentru palme și, considerând că aceste violențe sunt pur „culturale” și „amendabile”, justiția a ordonat ca cei doi copii mai mici să le fie înapoiați „progresiv”.

După șase luni de la sentință, estimând că serviciile sociale sunt în continuare reticente, soții Joseph au părăsit în grabă Bergen cu cei doi copii pentru a se instala la Oslo, lăsând în urmă casa și locurile de muncă. „A trebuit să ne răpim propriii copii”, explică tatăl. Acest gen de cazuri sunt frecvente și ecoul a depășit granițele Norvegiei.

De la Melbourne la București și până în Hawaii, mii de persoane au protestat la 16 aprilie împotriva preluării de către stat a cinci copii ai unui cuplu româno-norvegian, unul dintre copii — un bebeluș de trei luni — întorcându-se ulterior în familie. Marius și Ruth Bodnariu, membri ai comunității penticostale, sunt acuzați de aplicarea unor pedepse corporale. S-a răspândit însă ideea că ei erau vizați pentru „îndoctrinare religioasă”, iar coreligionarii lor s-au mobilizat masiv din noiembrie 2015.
Citeste mai mult aici – . În afară de ajutoarele pedagogice pentru părinți lipsiți de repere, Norvegia nu ezită să preia în grija statului copiii în cazul unor carențe grave în îngrijire sau al unor practici educative considerate violente.

Citeste mai mult aici – http://www.stiripesurse.ro/parintii-straini-din-norvegia-se-tem-de-stat-marturii-cutremuratoare-dupa-drama-familiei-bodnariu

O nouă bomba în cazul familiei Nan!

Inca o dovada ca se procedeaza prin ilegalitati si Barnevernet este un sistem diabolic!
Here is more proof of how sinister Barnevernet and the Norwegian court system are in their kidnapping of children: The decision to remove the Nan children from their home back in January was not even signed by all three judges as required by law, in order to validate the removal and continue to keep the children in foster care, thus making the process entirely illegal. The court order was signed by only one of the three judges who stated to the Nan family that no matter what kind of evidence or proofs they present, they will not get their children back. Shame on Children’s Minister Solveig Horne and the country of Norway for allowing these kinds of abuses, crimes, really, to continue and thus destroy the lives of the Nan family and who knows how many other families… May God intervene in this God forsaken government and destroyer of families!

Mihaela si Dumitru Nan cu copiii

O nouă bomba în cazul familiei Nan!

Știam deja ca au fost luati copiii ilegal și fără probe din sânul familiei, și știm și toate luptele pe care le dau părintii cu sistemul norvegian pentru a-și aduce copiii, deja traumatizati, acasă.

Azi, în timpul sfintelor sărbători de Paști, se întrevedea o lumină în viata acestei familii, lumină pe care judecătorii norvegieni au intenția sa o stingă: în ianuarie, in timpul celor 3 zile de proces, au fost prezenți 3 judecători, iar decizia judecătorească, după cum știm și am primit confirmarea de la avocat, trebuie semnată de toti judecătorii. Numai ca decizia a fost semnată doar de un judecător, același care le-a promis părinților ca, indiferent de cate dovezi și probe ar avea, nu le va da copiii înapoi acasă.

Avocatul a cerut originalul semnat de toti cei 3 judecători, original care nu există, deci decizia de a tine copiii departe de familie și de a fi separati intre ei nu este valida. O veste buna a-și spune eu, dar – exista un DAR -, cu toate ca ar trebui sa lase copiii să se întoarcă acasă, vor face tot ce le este posibil sa-i tina în continuare împrăștiați prin familii norvegiene.

Își bat joc de sănătatea sufleteasca a acestor oameni și copii. Încalcă legile pe față și nu îi interesează victimele abuzului lor. La urma urmei, de la cel mai mic la cel mai mare sunt implicati într-un sistem bolnav.

Din fericire au fost găsiți vreo 2 jurnaliști norvegieni care sa facă auzită durerea familiei, ca la toti le este frica să vorbească deschis despre ce se întâmplă în țara lor.
Pana la urma poate reușim să vedem luminita de Sfintele Paști.

Hristos a înviat tuturor și Dumnezeu să vă aducă lumină în casă!

Solidaritate cu Familia Nan

În a doua zi de Paşti mă gândesc la familia Nan ….

Photo Bibi Danaila

Photo Bibi Danaila


În a doua zi de Paşti mă gândesc la familia Nan, care face sărbătoarea Învierii Domnului fără cei doi copii, Bianca şi Dragoş.
Doamne, cât de greu trebuie să le fie…

Familia NanHristos a Înviat pentru toţi, şi pentru suferinzi, pentru creştinii care sunt persecutaţi şi martirizaţi în Orientul Apropiat şi N. Africii, pentru creştinii persecutaţi într-un Occident secularizat şi dezumanizat de filozofii, culmea, umaniste, care pun rațiunea în locul Proniei.
Drepturile omului omoară chiar Omul.

În democraţia demonică a Norvegiei, acest regat al fărădelegii care vrea o perfecţiune socială de cimitir, suferă multe familii cărora li s-au luat copiii. Noi îi ştim pe ai noştri: Nan, Bodnariu, Avramescu. Cei din urmă, deşi şi-au câştigat copiii în instanţă, nu le sunt încă înapoiaţi de acest regim criminal iar pe mama lor surdo-mută vor să o deporteze.

Miluieşte-i Hristoase şi adu-le lor acasă copiii luaţi de acel sistem blestemat, Barnevernet, escrescența malignă a unui stat fără Dumnezeu!

Iulian Capsali

Cred în Dumnezeu…

Înlocuirea lui ”Hristos a înviat” cu ”Paște fericit” este cea mai mare lovitură primită vreodată de lumea creștină…

Pastor Ciprian Barsan

Vă doriți în aceste zile ”un Paște fericit”? Ați apucat să trimiteți această urare celor dragi și așteptați să o primiți în schimb? Dacă veți căuta să cumpărați o felicitare cu această urare, să alegeți una cu iepuraș – Iepurașul este responsabil la departamentul cadouri. Un iepuraș fericit este tot ce ne dorim.
Marketologii iscusiți au reușit în doar cîțiva ani să ne pună un iepure pe masă în loc de jertfa lui Hristos. Oamenii nu-și mai spun ”Hristos a înviat”, ci își doresc ”un Paște fericit”. Pentru a înțelege sensul acestei mutații trebuie să cunoaștem mai întîi sensul cuvîntului ”paște”. Paștele înseamnă trecere și de la Moise la Hristos s-a referit concret la trecerea poporului evreu prin Marea Roșie, care a presupus întreaga suferință a drumului de la robia egipteană la eliberare. Suferința poporului evreu, cu morțile aferente, cu zbuciumul traversării pustiului, au preînchipuit suferința lui Hristos, patimile Sale…

View original post 219 more words

Domnul Isus Hristos este Paştele nostru (1 Cor. 5.7)

Jesus what a beautiful name

Domnul Isus Hristos este Paştele nostru (1 Cor. 5.7)
de Mihail Dimitriu
poet şi scriitor creştin

Dumnezeu vorbi prin Moise, către-al Său popor evreu, (Exod 12.1-28)
Despre ceea ce înseamnă Paştele lui Dumnezeu. (Exod 12.11)
Astfel, Dumnezeu le spuse că Paştele lui cel pur, (Lev. 23.5; Num. 28.16)
Însemna mielul sau iedul, de un an, făr’ de cusur (Exod 12.5)
Şi de parte bărbătească, care trebuia jertfit, (Exod 12.5,21,27; Deut. 16.2,5)
Fript la foc şi mâncat iute, cum face omul grăbit. (Exod 12.11,43)

Dumnezeu mai poruncise să ia din sângele lui (Exod 12.7)
Şi să ungă stâlpii uşii şi pragul de sus, oricui (Exod 12.22)
Care va dori să scape de urgia ce lovea (Exod 12.12-13,27)
Fără milă egiptenii, ce Domnul îi pedepsea. (Exod 12.23)

An de an, de la ieşirea evreilor din Egipt, (Num. 28.16; Deut. 16.1; Matei 26.2; 27.15; Luca 2.41)
Ei avură sărbătoare, mâncând miel jertfit şi fript, (Matei 26.17-19; Luca 22.7,15; Ioan 18.28)
Ce-L simboliza pe Domnul, ce prin jertfă oferi (Is. 53.7; Apoc. 5.6,12; 14.4)
Mântuirea, tuturora care vor a o primi. (Matei 18.11)

Oamenii ce ştiu ce-nseamnă Paştele pentru creştini, (1 Cor. 8.2)
Că nu-i miel, nici sărbătoare, ci persoană, sunt puţini. (Is. 53.7; Ioan 1.29; 1 Petru 1.19)
Cartea Sfântă ne învaţă, că Domnul Isus Hristos (2 Tim. 3.15-17)
Este singurul sfânt Paşte, pentru omul credincios. (1 Cor. 5.7)

Dacă în trecut evreii aveau un Paşte pe an, (Lev. 23.5; Num. 9.2,5; Luca 2.41)
Azi situaţia e alta. Dup-al Domnului sfânt plan, (Ef. 3.11)
Toţi creştinii autentici au un Paşte permanent, (Ioan 14.23)
Căci în ei, în permanenţă Domnul slavei e prezent. (Gal. 2.20; Ef. 3.17)

Şi fiind uniţi cu Domnul, sunt “un singur duh cu El”, (Ioan 14.20; 1 Cor. 6.17)
Iar rămânerea în Domnul, este marele lor ţel. (Ioan 15.4-6)
Iată de ce sunt creştinii, ce-L poartă pe Domnu-n ei, (Ioan 14.23; Rom. 8.10; Col. 1.27)
Permanent în sărbătoare, nu ca anticii iudei. (Ezec. 45.21)

Azi, de “Paşte” se serbează pântecul, nutriţia! (Fil. 3.19)
Dar inima nu-mi vibrează în ton cu tradiţia. (Matei 15.3,6,9; Marcu 7.8; 1 Tim. 4.7)
Şi mă doare, că nu-i bine tot ce face lumea-n jur: (Iacov 4.4; 1 Ioan 2.15)
Fără Domnul, se îmbuibă, traiul său fiind obscur. (Luca 21.34; 2 Tim. 3.1-5)

După iureşul de “Paşte”, lumea intră în normal, (Gal. 4.10)
Uitând de acele zile de divertisment banal, (Iuda 12)
Şi trăieşte fără Domnul, searbăd ca şi pân-atunci, (Gal. 5.19-21)
Ignorând în continuare ale Domnului porunci. (Ps. 119.166)

Când privesc la zelul mare, de-a găti tot ce-i mai bun, (Luca 21.34)
Şi la marea agitare pentru “Paştele” străbun, (Gal. 1.14)
Parcă n-aş mai vrea mâncare, şi nici haine mai de soi, (Ps. 102.4)
Şi-aş posti tot timpu-acela când distracţia e-n toi. (Ioel 2.12)

Poate Domnul se îndură de bieţii petrecăreţi, (Ier. 16.8)
Ce cred, dup-a lor măsură, că de fericire-s beţi. (2 Petru 2.13)
Şi le-arată fericirea sfântă şi curată ce-i, (Iacov 1.25; 5.11; Apoc. 20.6)
Şi uimirea-i va cuprinde, pe “creştinii” ce-s atei! (1 Cor. 5.11)

Ce-i aceia fericire, Domnul spus-a desluşit (Matei 5.1-2)
Spre a tuturor uimire. Astfel Domnul a grăit: (Luca 6.20)
Fericiţi sunt doar flămânzii, că ei fi-vor săturaţi, (Luca 6.21)
Şi săracii şi toţi blânzii, cei ce plâng sunt ai Lui fraţi, (Matei 5.5; Luca 6.20-21)

Milostivii şi aceia cu duhul sărac, zdrobit, (Matei 5.3; Ps. 34.18)
Cei cu inima curată au sufletul mântuit, (Matei 5.7,9)
Cei ce sunt urâţi de lume, izgoniţi şi ocărâţi (Luca 6.22)
Pentru-al Domnului sfânt nume, în rai fi-vor ocrotiţi. (Luca 6.23)

Fericiţi sunt prigoniţii pentru că-s neprihăniţi, (Matei 5.10)
Şi toţi împăciuitorii, fiii Domnului iubiţi. (Matei 5.9)
Toţi ce vor rămâne-n Domnul, veşnic vor fi fericiţi. (Ioan 15.6)
Iar de vor trăi ca Domnul, sigur vor fi mântuiţi. (1 Ioan 2.6)

Doamne, ai milă de mine, că nu-s după voia Ta! (Ps. 143.10)
Pentru-aceasta vin la Tine, să te rog a mă ierta! (Luca 11.4)
Eu nu-s mulţumit de mine, când mă uit la viaţa mea, (Iov 42.6)
Căci eu nu trăiesc ca Tine, inima mi-e încă rea! (Ier. 17.9)

Tu ai spus Doamne Isuse, să fac bine tot mereu, (Luca 6.27,33)
Voia să-mi fie supusă doar voii lui Dumnezeu! (Matei 7.21)
Însă eu mă uit la mine şi constat că nu-s aşa, (Ier. 6.16)
Şi-ale Duhului suspine, m-aduc înaintea Ta! (Rom. 8.26)

Domnul mi-a dat această poezie pe 31.03.2010, pentru a ne atrage atenția asupra faptului că, în Cuvântul Său, citim că, pentru adevărații creștini Paștele înseamnă doar un singur lucru : persoana sfântă a Domnului și mântuitorului nostru, Isus Hristos (1 Cor. 5.7), și nimic altceva ! Dacă doriți să citiți și alte poezii pe care mi le-a dat Domnul prin Duhul Sfânt, care nu sunt puse și pe acest site, puteți citi și cartea de poezii „CUVINTE DE LA DUMNEZEU”, care este scrisă de către același autor. http://ener.go.ro , http://ghidulcrestinului.go.ro , mihaildimitriu@yahoo.com

Leac din BIBLIE: Ceai de frunze de măslin

ceai de maslin,frunze de maslin

Un articol interesant despre propietatil e vindecatoare a ceaiului de maslin:

Măslinul este unul dintre cele mai populare vegetale din întreaga lume și este menționat în Biblie de multe ori.  Însă un lucru pe care multă lume nu-l cunoaște e că frunzele de măslin au cele mai puternice proprietăți vindecătoare și combat pneumonia, gripa, meningita, herpesul, hepatita B și multe alte boli, datorită conținutului de oleuropeină.

De asemenea reprezinta un bun cicatrizant în urma operațiilor dar tratează și infecțiile urinare. Frunzele de măslin previn infecțiile fungice.

Îți poți prepara ceai din frunze de măslin, un leac eficient împotriva unor boli precum: pneumonia, gonoreea, tuberculoza, gripa, arteroscleroza, botulismul, malaria, ulcerul stomacal, infecții ale tractului urinar și encefalita.
Consumul de frunze de măslin ajută la refacerea întregului sistem imunitar încărcând în același timp, cu energie, organismul supus unor traume precum chimioterapia. Frunzele de măslin au proprietăți atât de curative deoarece conțin substanțe active antivirale, antifungice cu ajutorul cărora pot trata complet un număr mare de boli.

Rețetă ceai de frunze de măslin:

Ingrediente:
– 15-20 frunze uscate, e măslin
– 2-3 dl apă fiartă

Puneți frunzele în apa fiartă și lăsați-le la foc pentru încă 2-3 minute.
Mențineți la infuzat pentru încă 10 minute și scoteți-le.
Puteți consuma ceaiul rece sau cald; puteți adăuga miere sau lămâie, după gust.
Acest ceai trebuie consumat zilnic pentru tratarea diferitelor boli.
Se recomandă consumul preventiv al acestui ceai. Cel mai bine este să culegeți frunzele primăvara. Păstrați-le într-un recipient închis și protejați-le de razele soarelui.
Citeste mai mult pe RTV.NET: http://www.romaniatv.net/leacul-din-biblie-care-te-scapa-de-toate-bolile-reteta-se-prepara-foarte-usor

Ambasadorul Regatului Norvegiei, dna Tove Bruvik Westberg, a vizitat Centrul Regional de Reabilitare pentru Copii si Tineri cu Dizabilitati „Steaua Sperantei” Iasi.

Norvegia se implica in Romania prin dna ambasadoare. Dar, de ce nu se implica sa ajute cu copiii luati pe nedrept de la parintii lor din NORVEGIA ????

Good PR campaign for ambassador Tove Bruvik Westberg who visited a Chidlren with Disabilities Center in the city of Iasi. However, why does the honourable ambassador not help with the children taken unjustly from the loving Romanian families in her own country of Norway?

Excuse us for not believing your so called good intentions Mrs. Westberg…..

StarofHope Romania  Ambasadorul Regatului Norvegiei, dna Tove Bruvik Westberg, a vizitat azi Centrul Regional de Reabilitare pentru Copii si Tineri cu Dizabilitati "Steaua Sperantei" Iasi. 22 aprilie

22 Aprilie 2016

E.S. Ambasadorul Regatului Norvegiei, dna Tove Bruvik Westberg, a vizitat azi Centrul Regional de Reabilitare pentru Copii si Tineri cu Dizabilitati „Steaua Sperantei” Iasi.

A fost o vizita obisnuita, de lucru, doamna Ambasador dorind sa cunoașca si sa stea de vorba personal cu beneficiarii proiectului „Coaliția – Drepturi egale și reprezentare pentru copii cu dizabilități” – reprezentanți ai Asociațiilor de Părinți, membre ale Federației Organizațiilor de Părinți care au Copii cu Dizabilități.

Pentru cei care nu stiu, e bine de precizat ca proiectul a fost derulat de către Fundația Star of Hope Romania, în parteneriat cu Stiftelsen Håpets Stjerne, Norvegia, în perioada 1 mai 2015 – 29 februarie 2016 și a fost finanțat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România.

Ar mai trebui spus ca parteneriatul cu organizaţia din Norvegia a fost esențial pentru Federația Organizațiilor de Părinți care au Copii cu Dizabilități (FOPCD) – prima și singura inițiativă de acest gen din România. Pentru ca parteneriatul cu organizaţia din Norvegia a însemnat training în fundraising, advocacy, lobby și sustenabilitate financiară. A insemnat schimburi de experiență și vizite ale părinților care au copii cu dizabilități în Norvegia si a avut ca rezultat, printre altele, constituirea Rețelei Reabilitare Bazată pe Comunitate (rețea informală ce militează pentru egalizarea de șanse a copiilor și tinerilor cu dizabilități).

Si va mai spunem ca azi au mai fost in vizita la noi dna Nichita Cristina, in calitate atat de beneficiar al proiectului (mama unui copil cu autism) cat si de deputat. Domnia sa a depus in Parlamentul Romaniei prima initiativa legislativa a Federatiei Organizatiilor de Parinti care au Copii cu Dizanbilitati.

StarofHope Romania

Londra – Lider islamist: România ar trebui să treacă la islam

Sharia pentru Romania cunoastelumea.ro

Echipa emisiunii ‘În premieră’ l-a găsit în cartierul lui din nord-estul Londrei plimbându-se liniștit și punând la cale obiectivul căruia și-a dedicat toată viața: un stat mondial bazat pe Sharia, legea islamică aplicată cu toate restricțiile și pedepsele ei pe întreaga planetă – evident, pentru binele nostru al toturor, inclusiv al României.

Anjem Choudary este convins că islamul ar trebui să fie impus și în România.

‘Pentru că Dumnezeu a creat lumea și El e cel care ne-a dat responsabilități și datorii, suntem responsabili de implementarea legilor Lui. (…) Multe țărti au îmbrățișat deja islamul: Spania, Indonezia are Sharia deja de 800 de ani. Acesta este un model care cred că ar fi bun pentru România.

Coreea de Nord a INTERZIS nunțile și înmormântările

Sa nu uitam ca avem intre 40.000 – 70.000 de frati crestini in lagarele acestui stat… Citeste despre persecutia crestinilor din Coreea de Nord la ultimile trei linkuri din acest articol.

Kim Jong-un with his wife Ri Sol-ju in Pyongyang (AP)

Kim Jong-un with his wife Ri Sol-ju in Pyongyang (AP) Kim Jong-un cu sotia.

Kim Jong-Un a luat noi decizii uluitoare în Coreea de Nord. Hotărârile acestuia au uimit întreaga planetă. Coreea de Nord a interzis temporar nunţile şi înmormântările. Decizia a fost luată din motive de securitate odată cu apropierea primului congres al Partidului Muncii din ultimii 36 de ani, care va avea loc pe 6 mai. Congresul Partidului Muncii, aflat la putere, va face bilanţul activităţii Comitetului central și al Comisiei centrale de revizie. Totodată, în cadrul Congresului, se vor dezbate şi aproba hotărâri privind politica partidului, strategia şi tactica acestuia. Agenţia sud-coreeană Yonhap a precizat că acest congres este menit şi să întărească puterea preşedintelui ţării, Kim Jong-Un.

Pentru a se evita crearea de aglomeraţii, cetaţenii ţării comuniste au fost îndemnaţi să renunţe la orice activităţi de masă, dar şi la nunţi şi înmormântări, anunță B1TV.

Citeste mai mult – http://www.stiripesurse.ro/prima-ara-care-a-interzis-nun-ile-i-inmormantarile-motivul-e-incredibil

Tot din Coreea de Nord:

Kim Jong-un recruteaza adolescente de 13-14 ani pentru un „grup al placerii”.

Liderul Coreei de Nord, Kim Jong-un, ar fi reluat o veche practica a tatalui sau, aceea de a-si construi propriul „harem”, din adolescente de 13 sau 14 ani, recrutate de inalti oficiali ai sai, relateaza The Telegraph.

Aceasta practica are loc de trei generatii in familia aflata la putere in Coreea de Nord si a devenit deja o traditie prin care liderii isi demonstreaza puterea asupra „supusilor” sai.

Citeste mai mult aici – http://stirileprotv.ro/stiri/international/kim-jong-un-recruteaza-adolescente-de-13-14-ani-pentru-un-grup-al-placerii

CITESTE si –

Florin Ianovici – Noul, dovada invierii (Ce invatam de la mormantul gol?)

Matei 28:1-10
La sfîrşitul zilei Sabatului, cînd începea să se lumineze în spre ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina şi cealaltă Marie au venit să vadă mormîntul.
2 Şi iatăcă s’a făcut un mare cutremur de pămînt; căci un înger al Domnului s’a pogorît din cer, a venit şi a prăvălit piatra dela uşa mormîntului, şi a şezut pe ea.
3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4 Străjerii au tremurat de frica lui, şi au rămas ca nişte morţi.
5 Dar îngerul a luat cuvîntul, şi a zis femeilor: ,,Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit.
6 Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
7 şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galilea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v’am spus lucrul acesta.„
8 Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
9 Dar iată că le -a întîmpinat Isus, şi le -a zis: ,,Bucuraţi-vă!„ Ele s’au apropiat să -I cuprindă picioarele, şi I s’au închinat.
10 Atunci Isus le -a zis: ,,Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea.„

Florin Ianovici 1Cu ceva timp inainte, in urma cu 20 de ani, existau oameni care atunci cand mergeau la lucru, nu puteau sa spuna „Hristos a inviat.” Spuneau: „La multi ani.” Si se raspundea cu „Adevarat, la multi ani.” Asa este omul credincios. Gaseste oriunde un fel de a exprima si de a-L inalta pe Dumnezeu. Un jurnalist extrem de acid, un ateu, pregatea sa scrie o carte in Rusia despre naivitatea credinciosilor, despre minciunile care caracterizeaza credinta. Dupa ce si-a adunat foarte multe materiale intr-o Rusie atee, s-a gandit totusi, inainte sa plece acasa, sa treaca printr-o biserica. Si era chiar sarbatoarea invierii Domnului Isus Hristos. Cand a intrat in biserica si s-a spus acolo, de slujitorul lui Dumnezeu: „Hristos a inviat,” a raspuns biserica, de s-au cutremurat peretii. Dar nu numai ei, ci si sufletul lui. Omul acesta a devenit unul dintre cei mai puternici aparatori ai credintei. A schimbat acest „Hristos a inviat”, titlul cartii. A schimbat acest „Hristos a inviat” calatoria lui. A schimbat acest „Hristos a inviat” insasi viata lui si tot ce face. Este unul dintre oamenii extraordinari care a scris o carte in favoarea credintei, argumentand credinta. Un simplu „Hristos a inviat” poate sa aduca in sufletul nostru o putere pe care numai Dumnezeu poate sa o trezeasca. De aceea, spun cu toata bucuria: „Hristos a inviat.”

Iubitii Domnului, de foarte multe ori, aproape ca as putea sa spun ca in ultimii ani, in mod regulat, mi s-a spus: „Hai, frate Florin, hai in Ierusalim. Macar mormantul Domnului Isus sa-L vezi.” Partasia frateasca este totdeauna bine venita si imi place sa stau cu oamenii lui Dumnezeu. Dar fiecare om are felul lui de a privi lucrurile in viata. Am spus, si cel putin pentru momentul acesta, il voi spune in continuare: „Nu. Nu ma voi duce la Ierusalim, pentru ca imi doresc sa privesc lucrurile cu ochii credintei. Pentru mine, mormantul Domnului Isus Hristos e zugravit prin ochii credintei. El are ceva, un loc in inima mea. Si il privesc intr-un fel, in care n-as vrea ca, cumva, partea comerciala sa mi-l rapeasca. Doresc sa las lucrurile sfinte sa fie sfinte.. Nu inseamna ca nu va incurajez sa mergeti la Ierusalim. Vorbesc pentru mine. Domnul Dumnezeu spune in dimineata aceasta in Cuvantul sfant, de fapt, prin ingerul care a fost acolo: „Veniti si vedeti locul unde a fost pus. Locul unde a zacut, locul unde Il pusesera,” spune evanghelistul Marcu. Fratii mei, surorile mele, dragi prieteni ai Cuvantului lui Dumnezeu, sa stiti ca nu este o intalnire grozava. Daca cineva dintre dvs. lasati in cimitir pe cineva drag, o sa stiti ce emotii si ce tristete insoteste un drum la cimitir. Si nu este un loc in care sa stai, fara sa aduca inimii tale neliniste si poate de foarte multe ori, suferinta. Iata ca in aceasta dimineata, Insusi Dumnezeu din cer, prin glasul unui inger ne spune: „Veniti sa vedeti locul unde L-au pus pe El, locul unde a zacut.” De ce? Dumnezeu credeti ca Dumnezeu are un interes sa va cheme, prin credinta, sa vedem locul unde a zacut Domnul Isus Hristos, doar sa trezeasca in noi o tulburare? Doar sa trezeasca in noi o durere? Doar sa trezeasca in noi o curiozitate?

Sunt absolut convins ca Domnul are ceva sa ne spuna prin acest indemn: „Veniti sa vedeti locul unde El a fost pus, unde El a zacut.” Si as vrea mai inainte de toate sa intelegem un lucru. Uitati-va un pic la lucrurile din jurul dvs. Ce vi se pare, astazi, ca este mai dificil? Care ar fi sentimentul care credeti dvs. ca guverneaza in majoritatea sufletelor romanilor? Care vi se pare dvs. ca este sentimentul, la nivel national? O sa vedeti ca vor veni, in scurta vreme, alegerile europarlamentare. Va rog sa va uitati la prezenta la vot, pentru ca prezenta la vot vorbeste ceva despre ceea ce mai asteapta romanul si ceea ce se mai asteapta in aceasta Romanie. Prezenta la vot este din ce in ce mai scazuta. Stiti de ce? Pentru ca un sentiment de lehamita generala a pus stapanire pe intreaga tara. Oamenii, pur si simplu, se uita in stanga, se uita in dreapta, si nu mai acorda credit vorbelor. Nu mai acorda credit oamenilor. Nu mai acorda credit politicienilor. De ce? Pentru simplu motiv ca au fost mintiti, ca au fost inselati, pentru ca in fiecare zi aflam de lucruri grozave, lucruri care ne strica pacea inimii, lucruri care ne fac sa fim deznadajduiti. Si cand privim spre viitorul acestei tari, poate ca cei mai multi dam din umeri. Acuma, vreau sa va spun un lucru.

Am ajuns intr-un punct in care cu multa reverenta spun: „Multumesc Tie, Doamne, pentru painea pe care am mancat-o din mana Ta. Nu putem sa traim numai de la noi, nu putem sa traim spunand: „Pana aici, noua ne-a fost bine.” Ci trebuie sa ne gandim: Ce va fi pentru copiii nostri? Ce va fi cu cei ce urmeaza dupa noi? Noi suntem oamenii lui Dumnezeu care ne ingrijim si suntem si doritori, ca nu numai noua, dar si copiilor nostri sa le fie bine. Acum, daca e sa gandim drept, mai degraba te-ai lasa pe tine, numai sa le fie bine lor. Noi ne-am obisnuit si cu una si cu alta. Am inteles cum este viata si nu prea ne mai tulbura lucrurile cum ne tulburau inainte. Dar, as vrea ca Dumnezeu din cer sa le faca sa fie bine generatiilor care vor urma. Si ma rog. Ma rog si as dori ca Duhul Sfant sa puna si in inima dvs. acelas indemn care este si in inima mea. Ma rog ca Dumnezeu sa tina tara aceasta in pace. Sa ne fereasca Dumnezeu de conflicte. Sa ne fereasca Dumnezeu de razboaie. Sa ne fereasca Dumnezeu de asuprire. Sa ne fereasca Dumnezeu de epidemii. Sa ne fereasca Dumnezeu de lucruri care sunt cataclisme naturale. Fratii mei, surorile mele, nu puteti spune ca n-ati simtit un firicel de bucurie in inima dvs. cand ati vazut soarele azi pe cer. Nu puteti spune ca atunci cand vezi pomii in floare, nu te cerceteaza Dumnezeu intr-un mod anume. Nu poti sa spui ca mergand pe strazi si vazand ca este liniste, nu poti sa dai slava lui Dumnezeu. As dori Domnul sa tina in continuare tara aceasta. As vrea, ca in continuare, Dumnezeu sa tina lucrurile in asa fel incat generatiei ce urmeaza, Dumnezeu sa-i asigure un viitor. Acum, iubitii Domnului, la aceasta lehamita generala, la aceasta inertie, care aproape ca a cuprins sufletul Romanesc, Dumnezeu iti spune: „Eu am ridicat o samanta de urmasi. Eu am in biserica credinciosi care niciodata nu vor ingenunchia si niciodata nu vor preda armele.

Fratii mei, noi suntem formati, noi suntem alcatuiti, noi suntem nascuti din Dumnezeu la o altfel de nadejde. Noi nu putem, in aceasta lehamita generala, sa spunem: „Nu va fi… Ce va fi… Nu stiu ce va fi..” Noi stim ce va fi. Noi stim cum va fi. Noi stim Cine va fi in controlul lucrurilor. Si in dimineata aceasta, mormantul vine si ne spune in felul urmator, ca acesti oameni care au ajuns- acesti oameni veneau, probabil, cu apasarile lor. Spune Biblia ca Maria Magdalena, inca de cand era intuneric s-a dus la mormant. Sunt absolut convins ca cine iubeste si asteapta sa mearga la mromantul aceluia pe care-l iubeste, nici nu doarme. Sunt absolut convins ca femeia aceasta, inainte sa apara zorii, ea se framanta. Zice Biblia ca pe cand era intuneric- si nu este un element, un detaliu neimportant. Ca asa face dragostea; n-are somn. Asa face dragostea: se framanta intotdeauna. Cum sa-i fie bine? Cum s-ajung primul? Cum sa fac lucrurile sa fie mai bune? Cum iau, cum sa duc, cum sa ma intalnesc? Cu cine sa plec? Si inca de cand era intuneric, spune Biblia ca mergea.

Si s-a dus acolo. Stiti, probabil, care este starea lui Maria Magdalena, pentru ca ne-o arata Biblia: „L-au luat pe Domnul Meu si nu stiu unde L-au pus.” E in stare de tulburare. Nici n-a inteles ca gradinarul, Cel care ea isi inchipuia ca este gradinarul, era insusi Domnul vietii. Pana cand nu i-a rostit numele, sufletul ei n-a priceput. Pana cand nu i-a rostit numele, ochii ei n-au vazut. In acea stare de tulburare, in acea stare de amaraciune, cum vi se pare ca erau ucenicii? Nu trebuie sa ne inchipuim cum erau ucenicii. Veti vedea ca in Cuvantul evanghelistului Marcu spune ca plangeau, se tanguiau, erau indaratul usilor inchise, erau plini de temere. Chiar si atunci cand Domnul Isus a inviat, le era teama. Ce fel de teama? Vom vedea imediat ce fel de teama. Ca nu era teama aceea care paralizeaza. Este teama din preajma unui eveniment care sta sa ti se intample. Acea teama de un lucru grozav care vine in viata ta si la un moment, nu mai iti vine sa crezi. Oare o fi cu adevarat? Chiar a inviat Domnul? Laudat sa fie Numele Lui!

Acuma, fratii mei, surorile mele, dragi prieteni ai Cuvantului lui Dumnezeu, Cand vi la mormantul Domnului Isus Hristos, un lucru se intampla. Vi cu aceste greutati. Si ma gandeam astazi in timp ce ma inchinam: ca Domnul Isus Hristos n-a coborat doar in acest mormant. Domnul Isus, sa stiti ca coboara repetat in morminte. Si ma rog in dimineata aceasta sa coboare si in alte morminte. Pentru ca atunci cand a venit la mine, sufletul meu era in mormant. Inima mea era o lume de nelegiuiri si aicea zaceau lucrurile rele. Si aici erau inmormantate bunatatea, bun simt. Si nu era nimic din ceea ce a trebuit sa fie. Si Dumnezeu a coborat in mormantul inimii mele si l-a facut un tron de slava. Si El coboara; coboara repetat in mormantul inimii noastre. Si ma rog in dimineata aceasta, orice mormant, orice inima amarata, orice inima in care nu mai exista lumina, orice inima in care nu mai exista pace in Hristos, Dumnezeu din cer sa coboare jos in ea. Dumnezeu din cer sa intre in aceste inimi si la faca un tron al slavei Sale.

I. Mormantul gol ne invata sa alergam cu staruinta
in alergarea care ne sta inainte

Petru si Ioan fug la mormant Photo credit godstuff.ablurk.com

Iubitii Domnului, un lucru pe care Biblia ne invata si ni-l spune este urmatorul. In momentul in care au venit la mormant, vestea pe care Domnul Dumnezeu le-a dat-o, prin ingeri, prin insusi glasul Sau, vestea pe care Domnul Isus Hristos le-a transmis-o, a fost o veste care i-a pus pe oameni in miscare. Si daca exista ceva ce astazi trebuie sa ne preocupe, este faptul ca trebuie sa ne traim viata alergand pentru Dumnezeu. Biblia spune in

  • Marcu 16:8 – Ele au ieşit afară din mormînt, şi au luat -o la fugă, pentrucă erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n’au spus nimănui nimic, căci se temeau.
  • Matei 28:8 – Ele au plecat repede de la mormînt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
  • Ioan 20:1-2 – În ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s’a dus disdedimineaţă la mormînt, pe cînd era încă întunerec; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.2 A alergat la Simon Petru şi la celalt ucenic, pe care -l iubea Isus, şi le -a zis: ,,Au luat pe Domnul din mormînt, şi nu ştiu unde L-au pus.
  • Ioan 20:3-4 – Petru şi celalt ucenic au ieşit, şi au plecat spre mormînt. 4 Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, şi a ajuns cel dintîi la mormînt.

Pentru ca atunci cand te intalnesti cu locul unde a fost Hristos, iti dai seama ca mormantul acela nu L-a putut tine. Iti dai seama ca legaturile mortii nu L-au putut tine pe Cel ce este insasi viata. Iti dai seama ca acolo este nadejdea de care aveai nevoie, ca sa poti merge pe pamantul acesta. La mormantul gol, acolo gasim garantia faptului ca avem un Dumnezeu care ne iubeste, un Dumnezeu care ne-a spus ca ne poarta de grija si poti sa te ridici si sa alergi. Nu lasi, niciodata, in viata aceasta, ca pasivitatea, ca lehamita, ca sila, ca lucrurile acestea care omoara si te darama, sa te puna la pamant. Avem un Dumnezeu care ne spune: „Veniti sa vedeti locul unde a zacut,” ca voi sa n-o faceti niciodata. Voi nu sunteti chemati sa zaceti. Voi nu sunteti chemati sa stati in prabusire. Voi nu sunteti chemati sa stati in inertie. „Dar, la ce suntem chemati?” Sa alergati! Sa alergati cu staruinta in alergarea care va sta inainte, caci voi nu sunteti singuri. Inaintea voastra este capetenia desavarsirii. Inaintea noastra este Imparatul. Veniti sa vedeti locul unde a zacut, ca nimeni dintre voi sa nu se complaca in acest somn al mortii. Aveti 20 de ani, aveti 25 de ani, aveti 35 de ani, aveti 40 de ani, dar si daca aveti 80 de ani, sunteti tari! Pentru ca Dumnezeu este Acela care va tine in vigoare. Cred intr-un Dumnezeu care imi spune in aceasta dimineata: „Vino sa vezi locul unde am zacut, pentru ca niciodata tu sa nu stai in aceasta inertie, ci sa alergi pentru Mine, pana la capatul vietii tale. Laudat sa fie Dumnezeu binecuvantat sa fie Isus Hristos!

Photo credit

La un moment dat, spune Biblia, ca Domnul Isus a facut un lucru. De fapt, ingerii au facut un lucru pentru Domnul Isus. Si vreau sa va spun acest lucru pentru ca este important. A fost data piatra de la mormant deoparte. Cum? Cu putere. Dar eu vreau sa va pun o intrebare. De cine a fost data piatra aceasta la o parte, ca sa iasa Domnul Isus afara? Da, ce, Domnul Isus avea nevoie de un inger ca sa dea piatra la o parte? Noi stim ca Domnul Isus a trecut la ucenici prin usa inchisa. Deci, a trecut, pur si simplu, prin usa. Si Domnul Isus Hristos a aparut pe drumul Emausului si apoi s-a facut nevazut. Domnul Dumnezeu a inviat intr-un trup, dar trupul acesta apartinea unor alte legi. Se vedeau urmele cuielor si vom vedea ca El a pastrat urmele cuielor. El nu a inviat aratand un trup altfel, decat strapuns in maini si in picioare. Binecuvantat sa fie Numele Lui, pentru ca a pastrat cicatricele a ceea ce a insemnat rastignirea. Pentru ca rastignirea fara inviere nu inseamna nimic si nici invierea fara rastignire nu inseamna nimic.

De aceea, Dumnezeu sa ne ajute sa le punem impreuna si sa spunem de fiecare data: „El a inviat, pentru ca a murit.” Si daca a murit, El a inviat.” Laudat sa fie Numele Lui. Iubitii Domnului, El a dat piatra de la mormant ca sa intre Petru, Ioan, Florin, tu, el, noi. Ce sa vedem? Ca mormantul este gol. Si plecand de acolo sa devenim martori. Va spun in aceasta dimineata: „Mormantul lui Isus e gol.” Va spun in aceasta dimineata ca Isus Hristos a inviat. Si noi suntem chemati sa fim martori ai invierii Sale. Amin. La un moment dat, un actor celebru, nu va spun numele lui pentru ca mi-e frica sa nu-l pronunt gresit. E un nume ciudat. Si-a pus o piatra funerara la mormant si a scris pe ea: „Aceasta este tot, prieteni.” Bunica lui Philip Yancey, un autor crestin deosebit, care a scris despre ea intr-una din cartile sale, si-a pus si ea o insemnare pe piatra funerara. Ea, fiind o femeie credincioasa, care l-a crescut pe nepotul ei in credinta data sfintilor odata pentru totdeauna. Vreti sa stiti ce a scris pe piatra funerara? „Astept. Astept invierea mortilor si Imparatia care va sa vina.” Binecuvantat sa fie „astept”. Alergam, muncim, ne trudim, pentru ca asteptam ziua cand din mana Lui vom primi rasplata. Stam intr-o asteptare continua la ceva ce are sa ni se intample. Nici un ochi de om nu a vazut. Nici o minte omeneasca nu poate descrie. Nimeni n-are cuvinte sa zugraveasca ce lucruri ne-a pregatit noua Dumnezeu. De ce alergi? Pentru ca astept. Pentru ca stau intr-o continua asteptare. Si intr-o zi in alergarile acestea, insusi Dumnezeu va sta inaintea mea si va spune: „Bine, rob bun si credincios, odihneste-te de acuma, ca suficient te-ai trudit.” Laudat sa fie Domnul.

Enumar 3 lucruri simple cu privire la aceasta alergare. Ea nu este alergarea celor neantrenati. Nu este o antrenare de colo pana colo. E o alergare cu tinta. E o alergare la care trebuie sa ai echipament sfant. E o alergare dupa randuiala. E o alergare, intr-asa fel incat sa putem capata ce ne-a fost fagaduit.

Photo credit risktical.com

1. Alergati pana la capat

Primul lucru pe care vreau sa-l spun, cu privire la aceasta alergare, este ca Domnul Isus Hristos ne spune acolo, la acel loc unde a zacut: Alergati pana la capat. Alergati pana la capat. „Unde esti Hristoase?” Eu nu mai sunt aici (in mormant). Eu am dus pana la capat alergarea. M-am lasat rastignit in maini si in picioare pe lemnul crucii. Mi-am incheiat lucrarea. De-acum ma inalt la Tatal. Stau langa Dumnezeu si voi mijloci pentru voi. Stiti ce ne spune mormantul acesta gol? Sa nu renunti; sa te duci pana la capat. Pana la punctul in care Dumnezeu pune un semn de exclamare in dreptul vietii tale. Sa alergati pana la capat, cu staruinta, in alergarea care va sta inainte. Multi au plecat ca intr-un start puetrnic. Multi au plecat ca intr-un sprint puternic. Si va spun un lucru, dragii mei, alergarea aceasta a Domnului, alergarea aceasta a credintei nu este un sprint, pentru ca noi nu ne intrecem cu nimeni. Este o alergare de rezistenta. Daca vreti, este maratonul spiritual al vietii noastre. Este o alergare in pluton, prieteni. Noi nu ne desprindem unii de altii. Noi alergam impreuna ca o echipa, ca o familie. Cu cat mai multi trecem linia de finish, cu atat va fi mai bine. Binecuvantat sa fie Dumnezeu si laudat sa fie El in vecii vecilor.

1 Corinteni 9:24 – Nu ştiţi că ceice aleargă în locul de alergare, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! Cand capeti premiul? La finalul cursei. Nu aici. Cand ai ajuns la capat si ai trecut linia, atunci, Cel ce te-a inscris la concurs spune: „Primeste premiul alergarii.” De aceea, ma rog in aceasta dimineata: „Da-ne Doamne puterea sa alergam pana la sfarsit.

2. Alergati pentru ca alearga si ceilalti

As vrea sa va spun de ce trebuie sa alergam. Fraii mei, surorile mele, este viu Domnul! Este viu Cuvantul Lui. Este vie Biserica. Sunt vii promisiunile Sale. Dar va trebui sa luam in calcul un lucru, fratii mei: traieste inca si Pilat si are si urmasi. Traieste si Irod si are urmasi. Traiesc si preotii din vremea aceea si au si urmasi. Si carturarii acelor vremuri traiesc si au urmasi. Traieste si lucrarea celui rau. Va veni ziua cand Dumnezeu va pune toate lucrurile sub picioarele Lui. Va veni ziua cand Dumnezeu va judeca lumea cu dreptate. Va veni ziua cand Dumnezeu va inchide cartea aceasta, numita istorie, dar pana atunci sa nu uiti ca lucreaza si cel rau. Ca alearga si cel rau. Ca el, in fiecare zi incearca sa doboare. Si vreau in aceasta dimineata sa va fac constienti asupra unui lucru. Stateam de vorba cu cineva in saptamana aceasta si printre altele, imi spunea: „Frate Florin, a ajuns sa fie integrarea asta in Uniunea Europeana cu atatea … la noi in tara.” Se plangea ca a avut un seminar. Dvs. nu stiti cum exista limbajul asta European, limbajul seminariilor Europene. Nici n-as dori sa aveti de a face cu el. Daca ati stii cate nonsensuri exista. Daca ati stii cata prefacatorie, cata ipocrizie exista, atata diplomatie, atatea vorbe mieroase.

Cand vin la biserica, atat imi e de drag Dumnezeul nostru, care este un Dumnezeu drept si la obiect. Exista asa de multe lucruri in timpul nostru, in care oamenii rostesc o seama de cuvinte, fara nici un inteles. Asa de multe lucruri zaharisite, glazurate, care nu-si au sensul. Vreau sa va spun un lucru, dragii mei. Cateva cuvinte voi rosti astazi, ca sa intelegeti ca Pilat, ca Irod si preotii inca lucreaza. Biblia spune: „Pe cand se duceau ele, au intrat in cetate niste strajeri, au dat de veste preotilor celor mai de seama despre toate cele intamplate. Acestia s-au adunat impreuna cu batranii (o fac si astazi), au tinut sfat (o fac si astazi), au dat ostasilor multi bani si le-au spus: „Spune-ti asa: Ucenicii Lui au venit noaptea, pe cand dormeam noi si L-au furat. Si daca vor ajunge vorbele acestea la urechile dregatorilor, ii vom potoli noi si vom scapa de grija.” Ostasii au luat banii si au facut cum i-a invatat. Si s-a raspandit zvonul acesta printre iudei pana astazi. Si astazi sunt sfaturi. Si astazi, batranii acestia se intalnesc. Si astazi, autoritatea isi da mana cu puterea armata. Va rog sa priviti de jur imprejur. Suntem fortati sa adoptam lucruri in care nu am crezut si in care nu crede poporul acesta. Peste tot este un asalt teribil.

Fratii mei, surorile mele, e cineva constient de ce se itnampla in vremurile acestea? Vorbesc despre faptul ca suntem fortati sa adoptam legi care nu sunt specifice acestui popor. Eu nu vorbesc despre faptul ca poporul acesta este un popor credincios, caci are nevoie de Hristos. Dar este un popor evlavios. Este un popor cu cultura crestina. Este un popor care a stat la aceste rascruci de imprejurari. Din sud, puterea otomana. Din partea estica, puterea tarista. Din partea de vest, puterea austro-ungara. A stat mereu, ca o poarta a Europei aici. Si astazi, suntem asaltati pentru ca in continuare batranii, preotii, ostasii, fac legi: „Adoptati homosexualitatea. Lasati-i sa patrunda. Faceti casatorii intre ei.” Ce va fi cu copiii care vor fi adoptati? Asta este Europa, care ni se prezinta. N-ai voie sa rostesti adevarul. Ai voie sa crezi in ce vrei tu, cata vreme nu-i deranjezi pe altii. Dar Hristos a zis: „Eu am venit sa aduc sabia.” Ca, adevarul este o sabie cu doua taisuri. Nu poti, in lumea aceasta, sa fii diplomat. Va trebui sa spui lucrurilor pe nume. N-ai cum sa faci abateri de la adevar. N-ai cum sa rostesti jumatate de adevaruri, ca sa placa urechilor celor care asculta. Dumnezeu ne cheama la o alergare fara ezitare. Ne cheama la o alergare pana la capat. Ne cheama la o alergare plina de putere.

Biblia spune ca va trebui sa alergam. Si noi nu mai avem timp. Nu e timp, iubitii Domnului, de aceea, va rog in numele lui Isus Hristos, cat sunt usile deschise- Palatul Copiilor, Casa de Cultura, stadioane. Veniti sa le umplem. Veniti sa-i aducem pe cei dragi ai nostri sa-L vada pe Isus Hristos. Cat timp inca usa bisericii este deschisa, veniti! Ca nu se stie ce timpuri vor veni. Relativism- sa nu mai crezi in Biblie. Exista n traduceri. Exista un asalt asupra Bibliei, din care sa se scoata anumite pasaje. Sunt inca biserici care se numes crestine si care permit lucruri care nu sunt scrise in Biblie. Uitati-va la modul acesta occidental de a transfroma bisericile noastre si este un atac puternic in zilele noastre. Uitati-va la globalizarea care exista. Ce va spune voua globalizarea? Fara granite. Fara granite, de ce fara granite? Pentru ca atunci cand se va ridica anticristul, nu va putea sa stapaneasca intr-o tara, va trebui sa stapaneasca lumea. Se apropie timpul; lucreaza si cel rau. Dar noi vom fi mai iuti; noi vom fi mai harnici.

Noi vom fi mai dedicati, pentru ca noi luptam pentru adevar, pentru ca taria noastra este Domnul! Pentru ca taria noastra este fagaduinta Lui si noi nu ne sprijinim pe lucruri omenesti sau pe o institutie umana. Institutia noastra este Biserica, a carui cap este Isus Hristos. Binecuvantat sa fie Domnul, in vecii vecilor! Si as vrea ca Dumnezeu sa ne ajute si Dumnezeu sa ne binecuvanteze. Si fratilor si surorilor, nu vreau ca sa fie un cuvant care neaparat sa credeti ca e de bine. Dar as vrea din toata inima ca sa fiti constienti ca trebuie sa ne rugam pentru Biserica Betel. Sa ne rugam pentru Cuvantul lui Dumnezeu, sa fie tinut sus si sa fie Cuvantul vietii. Sa fie un Cuvant dres cu sare, un cuvant duhovnicesc. Trebuie sa ne rugam sa pastram lucrurile asa cum le scrie Biblia. De ce? Pentru ca in continuare si Pilat, si Irod, si batranii, si carturarii, si preotii si traiesc si fac sfaturi. Ca in timpul asta in care noi stam [aici], sa stiti ca oamenii sunt deranjati. Am fost intrebat de multe ori: De ce credeti dvs. ca se intampla anumite lucruri? Ca mai sunt anumite evenimente care se intampla in biserica. Noi cam le avem cu astea. Nu avem o slujba in care sa nu se intample ceva. V-ati spus intrebarea ‘de ce’? Va spun eu, de ce. Pentru ca noi am dat un atac impotriva celui rau. Pentru ca noi dorim sa biruim locuintele mortilor. Pentru ca ne-am ridicat sa facem lucrarea lui Dumnezeu. Pentru ca ne pasa de ceea ce se intampla. Pentru ca vrem sa fim o biserica vie unde se mantuiesc oamenii. Pentru ca, aici, vrem sa curga un izvor curat. De aceea se vor intampla aceste lucruri.

Si spune Biblia in felul urmator. In primul rand, sa alergam pana la capat. Sa alergam pentru ca alearga si ceilalti.

3. Alergati imbracati cu o putere de sus

Si vreau sa mai spun un lucru extrem de ziditor. S-a uitat Domnul Isus Hristos si a zis: „Alergati!”
„Alergam, Doamne.”
Dupa care a spus: „Opriti-va.”
„Ne oprim, Doamne. Dar, acuma ce sa facem?”
„Va rugati,” zice Domnul Isus.
Dar, de ce sa va rugati?
„Sa primiti o putere.” Nu alergati in puterea voastra omeneasca. Se apropie saptamana aceasta, se apropie timpul cand vom sarbatori aniversarea Duhului Sfant, in care cerem ca Dumnezeu sa ne aduca vremuri de inviorare. Dumnezeu sa lase Duhul Sau cel Sfant peste biserica si vom iesi sa sarbatorim faptul ca a fost coborat Duhul Sfant. Ai nevoie de Duhul Sfant. Alergarea aceasta nu se face in puterea omului. In zilele acestea, in ziua de astazi, gandesti ‘Doamne, vreau sa alerg’. La care Domnul iti spune: „Opreste-te. Eu iti dau o putere. Eu vreau sa te echipez. Eu vreau sa te imbrac. Eu vreau sa te educ. Eu vreau sa te sfintesc. Eu vreau sa te pregatesc. Alergarea aceasta, o faci, cum? In duhul. Venise ploaia, venise vantul. Se intunecase cerul. Era Ahab in carul lui. Nu se mai vedea din cauza ploii, la care a zis: „Stai, ca o iau eu la fuga.” Dar, zice: „Ce faci tu?” „Fug, alerg inaintea carului.” Si fugea Ilie, nici carul n-a putut sa tina pasul cu el. De ce? Ca sa se arate deosebirea intre cel ce rabda in fire si cel ce rabda in puterea Duhului lui Dumnezeu. Cand Dumnezeu iti da putere in Duhul Sfant, te ridici si mergi. Cand Dumnezeu iti da putere prin hrana, numita Biblie, te ridici si mergi 40 de zile fara mancare, fara nimic altceva. De ce? Pentru ca Dumnezeu ne spune: „Voi nu alergati oricum. Voi alergati, imbracati cu o putere de sus. Voi alergati la comanda Mea. Voi alergati pentru o tinta care eu v-am trasat-o. Voi alergati pentru ca si ceilalti alearga. Voi alergati pentru ca Eu va spun ‘mergeti pana la capat‘. Laudat si binecuvantat sa fie Domnul.

„Veniti sa vedeti locul unde zacea. Veniti sa vedeti locul unde L-au pus.” De ce? Ca sa nu zaceti si voi. Ca sa nu va cuprinda lehamita si inertia. Sa nu stati plangandu-va de mila. „Un om ca mine sa se ascunda?” spune Neemia. „Dar, ce faci, Neemia?” „Ma ridic si lupt, pana la capat.” Chiar daca intr-o mana tin sabia si intr-o mana tin mistria, nu ma voi lasa. Ma voi inconjura de oamenii lui Dumnezeu si ridic zidul, daca Dumnezeu m-a chemat la o slujba, o duc pana la bun sfarsit. De ce sa alergi? Pentru ca El si-a dus alergarea pana la capat. E gol mormantul. De ce sa alergi? Pentru ca alearga si ei, cei rai. De aceea, noi trebuie sa stim, sa fim constienti. De ce sa alergi? Sa alergi pentru ca Domnul Dumnezeu ne spune ca o vom face cu puterea Duhului Sfant.

II. Mormantul gol este locul de unde Dumnezeu
transforma orice sfarsit intr-un inceput

Al doilea lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu ce e nou- de ce ne-a chemat Domnul Dumnezeu sa ne spuna: „Veniti sa vedeti locul unde zacea. Pentru ca un lucru se intampla. Vreau sa va pun o intrebare. Exista macar o zi in amintirea dvs. in care ati vrea sa fie rupta din calendarul vietii? Exista vreun moment prin care ati vrea sa dispara- „asta, eu n-as fi [vrut sa fi] facut lucrul asta”. Exista ceva in viata dvs. care ati dori sa nu va mai amintiti de lucrul acela- „Doamne, daca as fi lipsit in ziua aceea; daca n-as fi facut prostia aceea… Daca nu m-as fi dus in locul acela.” Exista ceva de care sa va para rau din viata dvs.? Eu marturisesc ca, da. Privind in trecutul meu, mi-as dori, acuma, sa am intelepciunea anilor prezenti si sa am tineretea anilor trecuti. Dar numai pot sa se intoarca lucrurile acestea. Nu? Adica, ce este, este. Si vreau sa va spun ca Duhul lui Dumnezeu, in timp ce m-am rugat, mi-a vorbit Domnul Dumnezeu si mi-a spus ca sunt oameni care se uita la viata lor si spun: „Pe mine nu ma mai asteapta nimic bun. Viata mea e ca un sfarsit de cale. Viata mea, anumite lucruri, stiu sigur ca nu se vor mai schimba niciodata.” E ca si cum as pune punct si nimic de aici nu mai poate continua.

La un moment dat, doi ucenici tot coborau. „Ce faceti voi, oameni buni?” „Coboram.” „Dar. ce va face pe voi sa coborati?” Si cuvantul care-l spunei, stiti care a fost? „Noi trageam nadejdea.” Ziua in care speranta le-a trecut e ziua in care esti sfarsit. Ziua in care vorbesti despre nadejde la timpul trecut, [zicand] ‘trageam nadejdea], [atunci noi] n-o mai avem. Este ziua in care nimic nu mai poate functiona. Domnul Dumnezeu vine sa ne spuna, in aceasta dimineata, un lucru: ca El are o specialitate unica. Eu am crezut ca anumite lucruri nu mai pot fi indreptate niciodata. Stiti ca exista si lucruri care sunt ireversibile in viata. Sunt si lucruri, dincolo de care, ai putea spune: „Nu mai pot nimic.” Dar Domnul Dumnezeu vine in aceasta dimineata si ne spune asa: Mormantul este locul de unde Dumnezeu transforma orice sfarsit intr-un inceput.

Mormantul Lui nu-i un sfarsit. Mormantul Lui este un iceput. Laudat sa fie Domnul! Mormantul Domnului Isus Hristos ne invata ca doar Domnul Dumnezeu, doar Isus Hristos poate sa faca din orice sfarsit al vietii noastre un iceput. Stai in dimineata asta si te gandesti: Doamne, unde ma duc eu, cu omul asta din casa? Ce fel de viata am eu? Sunt sfarsita, Doamne. Nu mai am nici o nadejde, nu mai am nici o speranta. Iata ce-ti spune El in dimineata aceasta. Hristos spune: „Vino sa vezi locul unde am zacut eu, ca sa intelegi ca mormantul este locul in care orice sfarsit se transforma in inceput. Pentru ca El este Dumnezeul nadejdii, pentru ca Dumnezeul nostru poate sa schimbe starea noastra. Dumnezeul nostru poate sa schimbe trupul nostru. Dumnezeu poate sa ne dea sanatate. Dumnezeu poate sa puna untdelemnul pacii in relatia ta. El schimba din temelii. El transforma, El traieste! Laudat sa fie Isus! Nu spune sfarsit. Nu spune ‘nu mai pot, nu exista nici o sansa‘. Ci, spune in dimineata aceasta: „Prin Dumnezeu, prin credinta in El, prin Isus Hristos, ajuta-ma Doamne! Tu poti; Tu poti sa iei mortul si sa-l faci viu. Tu poti sa iei muntele si sa-l faci vale. Tu poti sa iei valea si s-o faci munte. Tu poti sa transformi pustia intr-un loc de izvoare.” Marit sa fie Dumnezeu si binecuvantat sa fie El.

Fratii mei, surorile mele, ni se spunea in dimineata aceasta, 1 Corinteni 15:14 – Şi dacă n’a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră. Eu va spun un lucru, dragii mei. Eu cred ca in dimineata aceasta, Dumnezeu m-a chemat la un inceput. Eu cred ca maine, Dumnezeu ma va chema la un inceput. Pentru mine, fiecare zi este o zi a unui inceput cu El. Biblia spune ca in fiecare dimineata, indurarile Domnului se innoiesc. „Ceva nou,” zice Domnul, „fac cu tine.” Astazi, te asteapta ceva nou cu Dumnezeu. Astazi este un inceput cu Dumnezeu. Daca tu, poate, ai stat in deznadejde si ai spus: „Nimic bun nu ma asteapt,” iata ce spune locul unde El a zacut- „M-am ridicat, am inviat, sunt viu in vecii vecilor!”

Cum arata inceputul asta? 35:35

Cum il caracterizeaza Domnul Isus Hristos, la locul acesta numit mormant? Cum il caracterizeaza Domnul, acest inceput? Stiti cum zicem, asa; „Doamne, vreau un nou inceput.” Dar nici tu nu stii ce vrei. Dar nu iti este foarte clar de ce a trebuit sa fie. Vrei sa scapi de ceea ce ai. Multi dintre noi cand spunem ‘Doamne, da-mi un nou inceput’, te gandesti numai la ceea ce te tine in prezent, te gandesti la durerea lucrurilor care te-au ingenunchiat, dar nu iti este foarte clar ce ar trebui sa insemne acest inceput nou. In dimineata aceasta, vreau sa va spun ce cuvinte le-a spus Domnul Isus Hristos vis-a-vis de inceputul nou. Au venit femeile.

1. Un inceput nou cu El inseamna BUCURIE. Dvs. stiti ce caracterizeaza o femeie, in mod deosebit? Emotivitatea. As vrea sa va spun ca mi-e frica sa gandesc la o adunare in care sa nu existe surori. Pai, dvs. cand va rugati, va rugati. Si dvs., cand sunteti bucuroase, sunteti bucuroase. Si dvs. cand cantati, cantati. Noi, barbatii, suntem rezervati prin natura noastra. Noi nu putem sa facem lucrurile si nu putem sa fim atat de expresivi?. Bine, sunt si barbati care sunt ectrem de sentimentali. Dar, in ultima perioada, de loc nu-i mai gasesti. Dar, in general, femeile se caracterizeaza prin emotii. Uita-te la o Doamna, uita-te la o sora, totu-i pe fata ei. Trista? Trista. Bucuroasa? Bucuroasa. Barbatu-i mai rezervat; se ascunde. El incearca sa nu se lase cunoscut asa de usor. Mai tot timpul e dur, ca duritatea se poarta. Dar, cand vin femeile la mormant, stiti cum vin ele? Vin cu amarciunea sufletului. Maria Magdalena cum venea? Ce facea Maria? Plangea. Unde L-ati pus? In stanga, in dreapta? Atata durere. (37)

Si vine Domnul Dumnezeu si spune in dimineata aceasta: ce caracterizeaza inceputul Meu este ca tristetea aceasta a vietii voastre, care n-ati mai scapat de ea, s-a lipit de sufeltul vostru.” Cand eram nepocait aveam o amaraciune continua. Cand nu cunosteam pe Domnul, spunea Petrica: sarbatoarea nu era sarbatoare si n-am stiut sa ma bucur de Dumnezeu. Dar, cand am inceput o alergare cu Domnul Dumnezeu si cand incepi un lucru nou cu Dumnezeu, ceea ce caracterizeaza este bucuria. Orice om a inceput cu Dumnezeu, orice om [care] are o relatie cu Dumnezeu se va caracteriza prin bucurie. Laudat sa fie Domnul! Si Dumnezeu ne spune: „Cel ce e din Mine, cel ce a stat la mormantul Meu, cel ce a vazut mormantul gol, cel ce a stat de vorba cu mine va intelege ca inceputul se caracterizeaza prin bucurie. Si bucuria trebuie sa ne caracterizeze. Spune Biblia in:

  • Romani 12:12 – Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
  • 1 Petru 4:13 – dimpotriva, bucurati-va, intrucit aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui.

Gaseste pocaitul un motiv in necazurile lui? A venit peste mine necaz. Si ce ratiune are pocaitul cand trebuie sa dea peste un necaz? „Bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa avem parte si e aratarea slavei Lui.” E logica credintei. Iata ce inseamna sa incepi cu Dumnezeu un drum. Iata ce inseamna ‘noul’ din Dumnezeu, care aduce ‘vechiului’ din viata noastra o revelatie. Binecuvantat sa fie Dumnezeu! Spune Biblia, in Matei 5:12 – Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii, cari au fost înainte de voi. Nimic nou sub soare. Crezi ca durerea ta e unica? Dar, ce ar trebui sa fie unica? BUCURIA! Durerea nu e unica. Au mai fost si altii. Este un continu, o repetare a acestor lucruri. Crezi ca tu vei putea sa scapi? Tu crezi ca un om credincios poate sa scape de suferinta, de prigoniri, de vorbe rele? Niciodata. Dar, ce-ar putea sa fie NOU? Pai, eu nu ma las coplesit ca toti ceilalti. Eu ma bucur. Ma bucur, pentru ca asa spune Biblia.

Frate, n-am nici un prilej de bucurie- Luca 10:20 – Totuş, să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucuraţi-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri.` Pai, si atunci, de ce nu va bucurati, oameni buni? Bun, poate ca n-aveti sanatate. Poate ca nu e bine cu sotul. Nu e bine cu copiii. Poate ca aveti greutati si aveti datorii. Dar totusi, numele vostru este scris in cartea cerurilor. Si Biblia spune: Bucurati-va! Marit sa fie Dumnezeu. „Doamne, eu vreau sa fiu intr-un inceput cu Tine. Doamne, vreau ca lucrurile sa fie intr-o innoire. Sfarsitului meu sa-i spui STOP si sa ma chemi spre ceva nou. Cum e NOUL din tine? E bucurie. Vreau sa va intreb un lucru. Daca noi iesim, de astazi, de la biserica si fetele noastre sunt cernite si umerii nostri sunt aplecati, si ne taraim picioarele si mergem spre casa spunand ‘ce bine a fost’ [fara vlaga], cine ne crede, oameni buni? Cine ne crede? Nu ne va crede nimeni. Dar eu va spun ca bucuria aceasta este dovada faptului ca sunt intr-o relatie noua cu Dumnezeu. Noutatea din Dumnezeu spune ca omul credincios isi pastreaza bucuria. Nu bucuria aceea… ca romanul se poate bucura in multe feluri. Si spuneam in nenumarate randuri ca eu cred si in bucuria cu lacrimile. Cred in bucuria cu lacrimi pentru ca am experimentat-o si stiu ce bine e; parca si sufletul se bucura, nu numai fata.

Spune Biblia in continuare ca dupa ce l-a gasit leul, a chemat pe vecinii si prietenii ei si spune: „Bucurati-va impreuna cu mine ca am gasit leul pe care-l pierdusem. Aveti oameni nemantuiti? Pai, bucurati-va, ca ii veti gasi in Domnul. Bucurati-va. Dar, ce spune Biblia de Tatal care isi pierduse fiul? Ingrasa vitelul. Nu se usca pe picioare. Isi ingrasa vitelul. Dar, de ce-l ingrasa? „Pai, nu avem sarbatoarea? Vine sarbatoarea.” Dar cand vine sarbatoarea? Poate nu astazi, dar sigur vine maine. Ce fac? Ingras vitelul. Si atunci, eu ce fac? Ma bucur. Eu va spun un lucru. Eu deja ma bucur la gandul ca Dumnezeu va mantui pe dragii nostri. Ma bucur la gandul ca Dumnezeu va intra in casa ta. Ma bucur la gandul ca poate Duminica viitoare, in apa botezului va fi preaiubitul tau. Si noi trebuie sa ne gandim la lucrul asta, sa ne bucuram. Sa ne bucuram in aceasta nadejde pe care Domnul ne-o daduse.

Bucurati-va ceruri,” spune Isaia 44:23 „Căci Domnul a lucrat; răsunaţi de veselie, adîncimi ale pămîntului! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Şi voi, pădurilor, cu toţi copacii voştri! Căci Domnul a răscumpărat pe Iacov, Şi -a arătat slava în Israel.” Zici catre Dumnezeu: De ce sa ma bucur? Pentru ca esti intr-o relatie noua cu Dumnezeu; pentru ca ai pus capat lucrurilor vechi. tu nu mai umbli cu capul in jos, ca un om care este fara nici o speranta. Dar, cum umbli? Cu bucurie. Vrei sa-ti spun ce gand are Dumnezeu acum cu tine? Vine Dumnezeu acum sa te mangaie. O sa spui: „Doamne, sunt intr-o stare nenorocita.” Foarte bine. Dumnezeu vine acuma sa mangaie pe nenorociti. Dumnezeu coboara. Laudat sa fie Domnul. Bucura-te la gandul ca Dumnezeu te va cerceta, te va ridica.

2. Un inceput nou cu El inseamna PACE. Acuma, sa nu lasam barbatii. A venit la femei si le-a zis: „Bucurati-va, ca voi sunteti caracterizate prin aceasta emotivitate.” Si NOUTATEA este: ce bine e sa vezi o mama vesela in mijlocul copilasilor. Asa spune Cuvantul Domnului. Trebuie aceasta bucurie. Dar, la barbati vine si spune altceva: „Pace voua, agitatilor, nelinistitilor, tematorilor. Mereu va uitati si va ganditi: ce va fi maine.” Va spun eu ce va fi maine- acelas Hristos, acelas Dumnezeu, aceeasi putere care ne-a fost fagaduita. A venit si le-a spus lor: Pace. Pace voua. De ce? Fratii mei, surorile mele, noi avem nevoie de aceasta tarie, de aceasta mangaiere de la Dumnezeu. In vremurile noastre, stiti ce caracterizeaza un barbat? Taria duhovniceasca. Si oamenii lui Dumnezeu trebuie sa fie oameni tari. Ne-a muiat lumea asta. Iertati-ma ca va spun, dar eu vad foarte multi barbati care se poarta ca niste copii. Vad niste oameni inmuiati de lumea aceasta. Ma uit si vad generatia aceasta care creste, daca sufla mai tare vantul, ii da jos din picioare. Un barbat trebuie sa fie ancorat, trebuie sa fie responsabil. Trebuie sa fie un om care stie ce face cu viata lui. Iubirea nu-i asa, o declaratie la o pizza. Iubirea inseamna sa ai cu ce iubi. Cand Boaz i-a dat darul lui Rut, i-a umplut mantia. Nu i-a umplput-o cu poezii. A zis: „Da incoace mantia, ca iti pun sase masuri.” De unde? „Am.” A strans. Barbatia inseamna sa fi tare in Domnul. Si Dumnezeu vine si spune barbatilor: Pace voua. Adica, stati linistiti. Stati calmi. Fiti increzatori in Mine! Eu sunt Dumnezeul care lucrez cu voi.

Ce ne invata mormantul? Ca noi, acolo unde vedem un sfarsit, Dumnezeu poate sa faca un inceput. Si inceputul acesta se caracterizeaza prin doua vorbe: Bucurati-va si Pace voua! In tot timpul vietii mele, daca voi demonstra ca sunt din Dumnezeu, ma voi bucura in mantuirea pe care Dumnezeu mi-a dat-o si voi fi plin de pace, pentru ca semnul Imparatiei lui Dumnezeu- bucuria, neprihanirea,pacea- Romani 14:17 – Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mîncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfînt. Marire lui Dumnezeu! Iata ce inseamna Imparatie. Iata ce inseamna cetatean al Imparatiei. Iata ce inseamna sa fi in Hristos. Iata ce inseamna NOUL pe care Dumnezeu ni-l spune. Bucurie in Duhul Sfant, pace si neprihanirea pe care o da incredera in El si trairea in adevarul Lui. Slavit sa fie Dumnezeu.

3. Un inceput nou cu El inseamna o intalnire. Sa-mi permiteti sa inchei acest punct, facandu-va o invitatie. Cand a venit Maria Magdalena, cand au venit femeile si au stat de vorba cu Domnul Isus Hristos, Domnul Isus Hristos le-a spus: Bucurati-va. Acuma, eu vreau sa va spun un lucru si Dumnezeu sa va dea putere; va fi, dragii mei, un lucru care va trebui sa-l intelegeti in dimineata aceasta. A ramas Maria Magdalena la locul unde era mormantul? Ingerul a zis: „Veniti sa vedeti locul unde zacea, sau locul unde Il pusesera.” S-a uitat; a vazut ca e gol. Si ce a facut Maria? „Ah, daca e gol, e bine.” Nu. Dupa ce s-a uitat si a vazut ca este gol, i-a n-a facut crezut decat un singur lucru. Ca cineva venise si luase trupul Domnului Isus Hristos. Noi stim astazi ca mormantul gol e gol pentru ca El a inviat, dar ei nu stiau lucrul asta. Ei doar au vazut ca mormantul este gol. Si acuma, eu vreau sa va spun un lucru, dragii mei. Deci, nu exista traire cu Dumnezeu si nu exista aceasta noutate in Dumnezeu, cata vreme noi ne marginim la forme. Iertati-ma, dar sunt foarte multe religii din care n-a ramas decat cu un mormant gol. Maria Magdalena s-a ridicat si a zis: „O sa-L caut pe El, pe Domnul vietii.” A inceput sa intrebe in stanga si in dreapta: „Unde este El? Unde l-ati pus?” O adevarata credinta in Dumnezeu Il are pe El in centrul atentiei si este o intalnire personala cu Dumnezeu. Multi se marginesc sa vada locul, multi se marginesc sa vada o zi, multi se marginesc sa vada o sarbatoare, multi se marginesc sa vada un ritual si nu s-au intalnit cu El.

Pentru ca un inceput cu El inseamna pace, inseamna bucurie si inseamna o intalnire, o prabusire la picioarele Lui, in care strigi: „Da-mi voie sa-Ti imbratisez picioarele, Hristoase. Da-mi voie sa raman in inchinare, pana la sfarsitul vietii mele, inaintea Ta. Multi se marginesc sa gaseasca aceasta forma; multi se marginesc sa gaseasca acest loc. Dar locul acesta nu mai spune nimic, pentru ca Dumnezeu nu viziteaza pereti. Si Dumnezeu ne cere in dimineata aceasta, daca vrem ca El sa fie inceputul nostru, daca vrem ca El sa fie transformarea noastra, innoirea noastra, Dumnezeu ne spune: „Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati.” Veniti la Mine, Eu sunt Dumnezeul pacii voastre. Eu sunt Dumnezeul bucuriei voastre. Sunt Dumnezeul iertarii voastre. Laudat sa fie Domnul. Stiti cand avem un mormant? Cand noi avem un Dumnezeu de sarbatori; am avea numai un mormant pe care-l vizitam. Cand noi avem un dumnezeu de necaz, un dumnezeu cautat cand este greu- e un dumnezeu al formei, nu este un Dumnezeu pe care sa-L fi intalnit in viata noastra, un Dumnezeu care si fi spus: „Iti dau toata viata Mea. Vreau sa ma calauzesti in totul. Vreau sa fi al meu si eu sa fiu al Tau pentru vecie. Laudat sa fie Domnul!

Vedeti, El nu i-a spus Mariei: „Maria, Eu iti doresc tie, tu sa te convertesti de la o religie la alta.” Dar ce i-a spus Mariei? „Eu iti cer sa te convertesti de la tristete la bucurie.” Laudat sa fie Domnul. „Iti cer sa te convertesti de la frica si de la neliniste la pace.” Binecuvantat sa fie Domnul. „Iti cer sa te convertesti de la deznadejde la speranta. Iti cer sa te convertesti de la pasivitate la alergare. Iti cer sa te convertesti de la lipsa de sens la o viata traita in plinatatea lui Dumnezeu. Iti cer sa te convertesti de la puterea omeneasca la una care este intarita prin Duhul Sfant.” Iata Dumnezeul nostru. Iata ce inseamna innoirea in Hristos. Nu un mormant. Iertati-ma, uneori, cand nu-L avem pe El, nu-i mai mult decat un mormant. Orice pereti, nu sunt mai mult decat un mormant, daca nu-L avem pe El. Dar, sa spunem in dimineata aceasta: multumiri fie aduse lui Dumnezeu, ca aici este Rascumparatorul nostru si Rascumparatorul nostru este viu. Laudat sa fie Domnul.

III. Mormantul gol este locul de unde Dumnezeu
ne da o perspectiva duhovniceasca

Trei lucruri care ne invata locul unde a fost pus El – al treilea este sa capeti perspectiva sau viziune duhovniceasca asupra vietii. Multi vad, dar nu toti inteleg. Si dupa ce ai vazut, conteaza cum continui sa vezi. Dumnezeu ne da o perspectiva duhovniceasca. (Fratele Ianovici spune ca acest punct il va dezvolta anul viitor, daca Domnul ne va da viata).

O ilustratie de la sfarsitul acestei predici-

Photo credit www.bbc.co.uk

Transcript : Agnus Dei – Florin Ianovici: Am citit o intamplare trimisa de un frate, acum doua zile, si spune asa: Unei familii cu 7 copii i-a murit tata si a ramas mama tanara cu 7 copii, cu 4 baieti si 3 fete.

Si ei spuneau asa: Mama noastra, o femeie extrem de credincioasa, tot timpul ne rugam. Cautam pe Domnul Dumnezeu si unul dintre lucrurile pe care mama ni l-a spus mereu este sa fim credinciosi si sa continuam sa mergem la scoala, pentru ca educatia va fi extrem de importanta. Familia aceasta o ducea foarte greu. Povestea fratele cum mancau cartofi, n-aveau decat aceleasi haine cand mergeau in biserica. De foarte multa vreme aveau aceleasi haine si sa ne ierte Domnul Dumnezeu ca uneori vedem omul si nu-i cunoastem povestea si judecam pe om dupa ceea ce vedem, nu dupa ceea ce este in spatele lui. Multi copii au ras de ei. Povesteau cum au trait aceasta umilinta.

Dar vedeti, Dumnezeu da o alta stralucire atunci cand lumea te condamna in saracie. La un moment dat, pastorul bisericii anunta si spune asa: Vom avea o strangere in 4 saptamani pentru ca vrem sa facem o colecta pentru cea mai saraca familie a bisericii si vrem sa strangem bani pentru ei. S-au dus acasa si asa o bucurie mare au avut in suflet si au zis: „Mama, noi vrem sa strangem pentru aceasta familie saraca si cred ca putem sa facem economii.” Spunea ca au renuntat la cartofi si au mancat mult mai putini. Stingeau lumina seara, au renuntat sa se incalzeasca. Copiii au facut tot ce au putut. S-au dus, au alergat, au facut tot ce au putut la vecini, ca sa stranga bani. In sfarsit, dupa o luna, copiii au adunat 3 bancnote de cate $20. Si se gandeau: Vom darui celei mai sarace familii din biserica.

S-au dus la biserica si copiii erau pregatiti cu 3 bancnote de cate $20. Fratele este acuma in Statele Unite, in Ohio, unde a si trait, si mamica lui avea si ea $10. Economia lor pe o luna; mancasera putin, statusera in frig, nici lumina seara – o stingeau devreme ca sa faca economie. Si a venit momentul. Pastorul a zis: „Facem acuma strangerea pentru cea mai saraca familie din biserica si cand a venit rezultatul de la o colecta de 80-90 de membrii, se stransesera $87. Copiii dadusera $60, cu cei $10 de la mamica lor au fost $70 de dolari. Iar cei care aveau haine bune, ghete bune, toti laolalta $17. In sfarsit, ei au plecat acasa. Cand au auzit ca s-a strans $87, stiau ca au dat $70. Au zis: „Noi suntem cea mai bogata familie din biserica.” Ei au plecat acasa cu o bucurie. Asa se uitau unul la altul cu mandrie, cu demnitate, ca unii care au stiut ca au facut un lucru grozav.

Dupa amiaza a venit pastorul si intr-un plic le-a daruit aceasta suma de $87 si le-a spus: „Stiti, ne-am gandit sa va ajutam.” Cand a luat acest plic, mama s-a rosit la fata, copiii au pus capul in jos, si a spus: „A, deci, noi suntem cea mai saraca familie din biserica?” Si o rusine fara margine i-a cuprins. Din momentul acela, copiii n-au mai vrut sa mearga la biserica. Din momentul acela, copiii n-au mai vrut sa mearga la scoala. Mama a zis: „Noi trebuie sa mergem inainte. Noi nu venim decat de dragul lui Dumnezeu.”

In sfarsit, cu multa greutate, copiii au reusit sa mearga la biserica. Le era rusine: „Acuma toti vor stii ca noi suntem cea mai saraca familie din biserica, cand, de fapt, noi credem ca suntem cea mai bogata familie din biserica.” Si doua saptamani au trait cu aceasta rusine fantastica, pana in ziua cand in biserica a venit un misionar.

A venit un misionar in biserica si a prezentat proiectul lui si a zis: „Stiti, eu nu pot pleca din aceasta biserica fara un minim de $100 , pentru ca am venit in lucrare, nu voi putea sta in picioare.” Si pastorul a zis: „Facem o colecta si eu cred ca vom strange un minim de $100. Si in momentul acela, toti au stiut ce sa faca cu banii. Toti cei $70 care ii stransesera, plus cei $17 care primise, $87 au pus in cos ca sa doneze acestui misionar. Cand s-au strans banii, s-au strans $102.

Transcript : Agnus Dei Predica pastorului Florin Ianovici la Biserica Betel Bucuresti la Serviciul de Paste 2015.

Câștiguri și pierderi cu ocazia răstignirii ~ Ionel L. Tuțac

cross

Schițã de predică
Câștiguri și pierderi cu ocazia răstignirii
1. Iuda a câștigat bani, dar și-a pierdut onoarea
2. Caiafa a câștigat autoritate, dar și-a pierdut spiritualitatea
3. Pilat a câștigat popularitate, dar și-a pierdut liniștea
4. Irod a câștigat prieteni, dar și-a pierdut perspectiva
5. Simon a pierdut energia, dar a câștigat respectul
6. Tâlharul a pierdut viața, dar a câștigat veșnicia
7. Iosif a pierdut mormântul, dar a câștigat curajul
8. Isus a pierdut sângele, dar a câștigat bãtãlia

Flash Mob – Arabi crestini canta ‘Hristos a Inviat’ in Liban

Flash Mob – Arabi crestini canta ‘Hristos a Inviat’ in Liban

– Flash Mob Resurrection Song by Lebanese Christians

Musulmanul care păzeşte cel mai sfânt loc al creştinilor ~ „De aici pleacă pacea”

În Biserica Sfântului Mormânt îşi au locul nu mai puţin de cinci biserici creştine care îşi împart marele lăcaş sfânt: ortodocşii greci, romano-catolicii, armenii, copţii egipteni şi siriacii (sirienii).

În Biserica Sfântului Mormânt îşi au locul nu mai puţin de cinci biserici creştine care îşi împart marele lăcaş sfânt: ortodocşii greci, romano-catolicii, armenii, copţii egipteni şi siriacii (sirienii).

O stire interesanta despre mormantul din care se presupune ca  a inviat Domnul Isus:
Creştinii privesc Biserica Sfântului Mormânt, din vechea cetate a Ierusalimului, ca pe „centrul lumii”, Golgota unde se spune că a fost crucificat Iisus Hristos, apoi unde a fost înmormântat şi de unde a înviat. Aici se aprinde an de an, în Sâmbăta Paştelui, Lumina Sfântă. Asupra ei şi a celor nu mai puţin de cinci biserici creştine care îşi împart lăcaşul, de aproape o mie de ani, veghează însă două vechi familii de nobili musulmani: una care deţine cheia şi sigiliul Bisericii şi alta care deschide uşa Bisericii. Pe străduţele întortocheate, de piatră albă şi caldă, ale vechiului Ierusalim, palestinianul Adeeb Joudeh, care descuie şi încuie acest loc sfânt în fiecare zi, cu o cheie de fier cât antebraţul de mare, îţi explică cum au ajuns musulmanii să fie „gardienii” acestui loc sfânt al creştinilor şi cum verifică biserica an de an, de Paşte, înainte de momentul aprinderii Luminii Sfinte. Privind astăzi la sângerosul Orient Mijlociu, dar şi la emanaţiile de ură creştinească izbucnită la vederea refugiaţilor care vin spre Europa, miracolul acestei bune rânduiri între creştini împărţiţi în multe biserici şi musulmani care trăiesc şi se roagă laolaltă, pare un basm de adormit copiii. Adeeb Joudeh, păstrătorul cheii şi sigiliului Sfântului Mormânt, ţi-l explică în cuvinte simple: „din Pământul Sfânt, de aici pleacă pacea. Suntem fraţi de sânge”. Iar cei care ucid în numele Islamului „nu sunt musulmani. Ei spun că sunt, dar după regulile noastre nu sunt”, mai spune musulmanul căruia toţi creştinii îi strâng mâna cu respect. –

[…..]Un musulman între cinci biserici creştine

Ierusalimul, ca de altfel multe alte oraşe din Cisiordania, este un amalgam ameţitor de religii, etnii şi obiceiuri. Din străduţele strâmte ale bazarului oriental te trezeşti brusc în faţa unei piaţete largi a unei biserici creştine, iar cântecul muezinului din vârful vreunei moschei se împacă de la câteva zeci de metri cu vreun clopot sau toacă creştine. Separat şi apăraţi de filtrele armatei, evreii se roagă şi ei câteva sute de metri mai încolo, la Zidul Plângerii.

„Când Saladin a venit aici (1187 – n.r.), a vrut să asculte istoria Sfântului Mormânt. Şi a auzit de la oameni că unii sultani au distrus biserica, iar Saladin a vrut să urmeze exemplul lui Umar al Khattab (unul dintre cei mai puternici califi din istorie, a trăit între 583-644 – n.r.), care a asigurat pacea cu creştinii. Numai că Saladin nu voia pace doar în timpul său, ci şi mai târziu, după ce el nu mai era. Aşa că a dat cheia bisericii nobililor din moscheea Al Aqsa, pentru a proteja biserica”, povesteşte Joudeh cum s-a instalat această înţelegere religioasă din istorie aici.

Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau

Photo credit www.mikeqdaniel.com

Coloseni 3:1-3

Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus,
unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Textul din ziua de astazi vorbeste despre implicatiile invierii Domnului Isus Hristos. Duminica invierii, dupa cum se vede si in decorul din fata noastra, nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Imaginati-va un mormant in care au intrat ucenicii si au vazut giulgiul, ca si cum trupul ar fi fost in continuare in el, dar gol. Doar stergarul de pe cap era impaturat si pus deoparte. Piatra, data la o parte si puterea invierii aparand inaintea lor in ziua aceea. Dar, Duminica invierii nu poate fi rupta de Vinerea Mare. Pavel vorbeste si despre una si despre alta, la aceeasi biserica, in aceeasi scrisoare, in acelas text. In Capitolul 2:20, el spune ca- aţi murit împreună cu Hristos…’ si asta este Vinerea Mare. Iar, capitolul 3:1 continua cu Duminica invierii- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos

Beni Faragau Paste 2014

Noi ne-am bucura sa incepem viata crestina cu invierea si intr-adevar, prin invierea Domnului Isus Hristos am fost nascuti din nou, la o nadejde vie, la o mostenire nestricacioasa, neantinata, care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru noi. Dar, practic, viata noastra incepe in Vinerea Mare, viata de crestin. Si acolo, in mormantul Domnului Isus Hristos s-au ingropat doua lucruri, doua feluri de lucruri. In primul rand, vers. 20 continua- Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii,- Cred ca odata cu Hristos au fost ingropate toate incercarile nereusite ale omului de a se impaca cu divinitatea. Am fost creati dupa chipul si asemanarea Lui. Suntem religiosi in structurile noastre. Oriunde ai umbla in istorie, in lumea aceasta, oamenii au cautat pe Dumnezeu. Au cautat mijloace de a se apropia de El, de a se impaca cu El. Dar, Domnul Isus Hristos, atunci cand a zis: „Eu sunt calea, adevarul si viata, nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine„, practic a anulat orice alta incercare, deschizand drumul spre casa, drumul spre Tatal. Si lucrul acesta l-a facut pentru ca El si numai El a putut plati in Vinerea Mare, pacatele noastre, ale tuturor.

De aceea, Pavel le scrie Colosenilor, care, ca si astazi, erau incoltiti de tot felul de idei care li se imbiau ca sa se apropie de Dumnezeu. Vers. 8 spune – Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. (Coloseni 2:8) Vers. 16 continua – Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mîncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, 17 cari sînt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 18 Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcîndu-şi voia lui însuş printr’o smerenie şi închinare la îngeri, amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le -a văzut, umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti, 19 şi nu se ţine strîns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu. Odata cu Hristos s-au ingropat toate incercarile nereusite ale omului, ale omenirii de a se impaca cu Dumnezeu.

Dar, in Vinerea Mare s-a mai intamplat ceva. Impreuna cu Hristos a fost ingropata intreaga omenire. Dragii mei, si tu si eu am iesit din giulgiul acesta, pentru ca acolo am fost si noi, in coapsele Domnului Isus Hristos. Dupa cum toti am fost in Adam, in coapsele Lui si de aceea purtam, intr-un fel, semnele pacatelor lui. Tot asa, toti am fost in al doilea Adam, incepatorul unei noi rase umane, in Cel care a venit sa mantuiasca planeta aceasta din caderea primului Adam. Asadar, nu doar Hristos a murit fata de invataturile incepatoare ale lumii, ci si noi am murit impreuna cu El, fata de ele. 20 Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, continua vers. 20, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21 ,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!„ 22 Toate aceste lucruri, cari pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sînt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, 23 au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într’o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sînt de nici un preţ împotriva gîdilării firii pămînteşti.

Relatia cu Dumnezeu, si as vrea sa subliniez, dragii mei, relatia cu Dumnezeu nu poate fi mijlocita. Nu poate fi garantata nici de reguli alimentare, nici de ritualuri religioase, nici de experiente mistice, chiar daca ai avut vedenii si ai vazut ingeri, si nici de practici ascetice. Poate ca toate acestea isi au locul si rolul lor, in purtarea in mod aspru cu trupul nostru, spune Pavel. Dar nu in felul acesta te apropii de Dumnezeu. Scoateti-l pe Hristos si toate astea n-au nici un rost, nici un pret impotriva gadilarii firii pamantesti. Ele sunt doar niste invataturi si porunci omenesti. Doar o incercare a firii noastre de a ne apropia de Dumnezeu. Dar Hristos n-a murit in Vinerea Mare doar pentru invataturile incepatoare ale lumii, pentru filozofiile sau religiile care croiesc sau incearca sa croiasca un drum spre Dumnezeu. Ci, a murit pentru pacatele intregii lumi. Ascultati implicatia acestui fapt.

„Dupa cum prin moartea de care a murit, El Hristos a murit pentru pacat, odata pentru totdeauna. Iar prin viata pe care o traieste, traieste pentru Dumnezeu, tot asa si voi insiva, socotiti-va morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu, in Isus Hristos Domnul nostru.” Dati-mi voie sa eliminim din text acel ‘in Isus, Domnul nostru’. Stiti ce ar ramane din viata crestina? O incercare de a zice: Am murit fata de pacat, am inviat pentru Dumnezeu. Am murit fata de pacat. Well, ar fi incantantii inutile pentru ca nu te-ar ajuta la nimica. Daca n-as fi fost impreuna cu Hristos in mormant si daca n-as fi inviat impreuna cu Hristos, cum spune Pavel, dragii mei, ce ma socotesc eu, sau ce ma gandesc eu n-ar avea absolut nici o valoare. Baza obiectiva este acolo, in aceasta realitate istorica a mortii si a invierii Domnului Isus Hristos.

Viaţa crestină începe in Vinerea Mare, dar nu se opreşte acolo

Asadar, viata crestina incepe in Vinerea Mare, dar nu se opreste acolo. Hristos a inviat! Dupa moartea impreuna cu Hristos urmeaza si o inviere impreuna cu El. Coloseni 3:1- Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.

De fiecare Paste, dupa ce ne salutam unii pe altii cu ‘Hristos a inviat’ si ‘Adevarat ca a inviat’, cantam cantarea ‘Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le’. Nu stiu ce simtiti dvs. cantand aceste cuvinte, dar este un mesaj de biruinta, un mesaj in care, in sfarsit, lupta cu pacatul, lupta cu cel rau, lupta cu Satana, cu sarpele, pare sa fi fost castigata. Aproape ca ai spune, dupa ce ai terminat de cantat: „In sfarsit, ce este greu a trecut.”

Ma intorc cu vreo 35 de ani in urma si imi aduc aminte de o experienta a familiei noastre. Andreea era mititica, Filip o tinea pe Nora de fusta si Benisor avea vreo 5 ani si deja facea cea pasi cu noi. Cu doua valize imense si cu o plasa plina de scutece ne-am dus sa facem concediu la mare. Ne-am tarat cumva pana la aeroport, am urcat si tot drumul pana la Constanta, stewardesele n-au stiut cum sa linisteasca ba pe unul, ba pe altul. Ii durea urechile. Cand termina unul de urlat, incepea celalalt. In sfarsit, am ajuns, am coborat. Am ajuns cumva in centrul Constantei, am luat trolebuzul si am ajuns la Mamaia. Nu stiam unde-i hotelul; aveam biletele. Ne-am luat valizele si pruncii si ne-am tarat cumva pana in usa hotelului. Am intrat in hol si am cerut cheia, sa intram, in sfarsit, dupa toata oboseala, sa ne asezam intr-un fotoliu sau sa ne intindem in pat. Receptonarea ne spune: „Imi pare rau, mai trebuie sa asteptati. Camerele nu sunt gata.” Am asteptat o ora, o ora jumate. In sfarsit, am primit cheia. Am tarat valizele si pruncii, am deschis usa, le-am trantit toate in mijlocul camerei, am cazut intr-un fotoliu si am zis: „Whew.. in sfarsit sunt in concediu.”

Cati dintre noi nu ne imaginam viata crestina in acest tipar? Eu am crescut intr-o familie crestina. Cu toate acestea, cantam in cor, aveam chitara pe gat, dirijam corul. Cu toate acestea, cand am ajuns acolo in fata lui Hristos- stiti primul tablou din Coloseni- noi in fata Lui, punandu-i intrebarile, am avut o framantare incredibila, incredibila. Timp de o luna de zile, cand intram in adunare, izbucneam in plans. Nu mai stiam ce-i cu mine. Ziceai ca am inebunit. Pana intr-o Duminica dimineata, cand in sfarsit, am capitulat. A urmat botezul. Ca si cum as fi primit cheia de la camera de hotel. Am deschis usa si am zis: „Whew.. lupta s-a terminat.”

Ce-i viaţa crestină? Umblaţi si gândiţi-vă.

Ce-i viata crestina? Viata de dupa invierea noastra, impreuna cu Hristos. Pavel foloseste doua cuvinte. Nu promit prea mult: a umbla si a gandi. Umblati si ganditi-va. Coloseni 3:1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Traducerea nu este foarte fericita. Dar, nici daca as schimba cuvantul pe care-l foloseste Cornilescu in toate celelalte texte din Noul Testament, tot nu m-ajutaprea mult. In celelalte texte, el spune ‘cautati lucrurile de sus’. Poate ca cuvantul acesta are mai multa forta. ‘A umbla dupa cele de sus’- umbli cand ai timp, cand nu esti tare obosit. ‘A cauta cele de sus’ este ca si cum ti-ar lipsi ceva si ai vrea sa castigi lucruri, sau sa gasesti lucruri pe care l-ai pierdut sau pe care-l cauti. Si apoi continua: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Ca sa intelegem forta, totusi, a acestor cuvinte, as lua 3 texte din Noul Testament, care folosesc exact acelasi termen in limba greaca:

  1. Fuga in Egipt a lui Iosif si a Mariei cu pruncul, pentru ca Irod cauta sa-L omoare.
  2. 12 ani mai tarziu, sfintii parinti coboara cu Isus Hristos la 12 ani, in Ierusalim ca sa se inchine la Templu. Probabil ca era momentul in care El era uns intre barbatii lui Israel.
  3. Al treilea text este o pilda a Domnului Isus Hristos cu oaia ratacita.

1. Umblaţi după lucrurile de sus

1. Fuga in Egipt – Dati-mi voie sa le iau pe rand si sa va port pe scena in dreptul acestor texte. Pruncul s-a nascut; nu stiu cat timp avea, cand intr-o noapte, un inger a venit la Iosif si i-a zis: „Iosife, scoala-te, ia pruncul si fugi in Egipt si ramai acolo pana iti voi spune eu. Caci Irod are sa caute (asta este cuvantul) sa caute pruncul, ca sa-L omoare.” Irod umbla sa omoare pruncul. Stiti istoria. Magii nu s-au mai intors la Irod. Irod, infuriat, a zis: „Un imparat a lui Israel?” Era nebun, oricum. Si-a ucis doi dintre fii si nevasta. Ce era pentru el un prunc? Irod umbla sa omoare pruncul. Mi-as putea imagina ca Irod s-a pornit sa caute pe pruncul. L-a cautat aici, l-a cautat acolo, a vazut ca nu-i: „Un prunc… ce poate fi un prunc?” Nu, nu. Istoria continua astfel. In mania lui, si asta este forta cuvantului, in mania lui si-a trimis ostenii si a colindat imprejurimile Betleemului si toti copiii sub 2 ani au fost macelariti, toti copiii de parte barbateasca. Poate ca acum ne putem imagina forta acestui cuvant: sa umblati.

2. Domnul Isus, la varsta de 12 ani, la Templu – 12 ani mai tarziu, din Nazaret, Iosif si Maria impreuna cu Isus, cu toti satenii, toti cei din cetatea Nazaretului, au pornit spre Ierusalim. Era una din sarbatorile lui Israel. Isus Hristos venea cu ei. A intrat in templu, s-a uitat. Probabil ca acolo au fost ritualuri. Dupa ce s-au terminat sarbatorile au pornit spre casa. Era, de obicei, un puhoi de oameni. Isus era cu verisorii Lui, cu prietenii Lui, cu vecinii si la un moment dat, parintii baga de seama ca nu-i copilul. Il cauta peste tot si cand nu-L gasesc, in Luca 2:45-46 ni se spune: Dar nu L-au găsit, şi s’au întors la Ierusalim să -L caute. 46 După trei zile, L-au găsit în Templu, şezînd în mijlocul învăţătorilor, ascultîndu -i şi punîndu-le întrebări. S-au intors la Ierusalim sa-L caute. Sa-L caute. Acesta este termenul. Dupa 3 zile, L-au gasit in Templu, sezand in mijlocul invatatorilor ascultandu-i si punandu-le intrebari. Maria a venit tremurand in fata Domnului Isus si a zis: „ şi mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.` (vers 48) Nu stiu daca va puteti imagina inima Mariei in cele 3 zile, cautarea celor doiin cele 3 zile. Ei umblau, cautau lucrurile de sus fara sa fi stiut precis ce cauta.

3. Pilda cu oaia ratacita. Dati-mi voie sa inchei cu pilda cu oaia ratacita. In Luca cap. 15 sunt mai multe pilde. Oaia ratacita, banul ratacit si fiul ratacit. Vers. 4 – ,Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se duce după cea pierdută, pînă cînd o găseşte? Sau se duce dupa cea pierduta si o cauta pana o gaseste.

Priviti, va rog, cele 2 instante. Se cauta un copil sau se cauta o oaie. As putea sa-mi imaginez, daca as fi in locul pastorului, ca da, o oaie este valoroasa si ma duc s-o caut. Dar, daca am colindat toti spinii, toate rapele, si a venit seara si intunericul si oile mele-s pe izlaz, m-as da batut la un moment dat si m-as intoarce la cele 99. Cel putin, sa nu mai fure leul sau lupul inca una. V-ati putea imagina ca Maria si Iosif sa fi facut a fel cand a cazut seara? Sa zica: „Nu-i. Hai sa mergem inapoi in Nazaret dupa 3 zile?” Dragii mei, daca am inviat impreuna cu Hristos, sa umblam, sa cautam lucrurile de sus pana cand vom ajunge sa ne bucuram de ele. Pana le vom gasi; pana ele vor deveni o realitate in adancurile noastre, in fiinta noastra, in relatiile noastre. Asta este mesajul textului. Astea sunt implicatiile invierii.Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.

2. Gândiţi-vă la lucrurile de sus

Dar, apoi, Pavel adauga al doilea cuvant: Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Deci, umblati dupa lucrurile de sus si cand umblarea a incetat, continuati-o in gandurile voastre; ganditi-va la lucrurile de sus.

Ma intorc inapoi la Maria si Iosif, cand Il cautau pe Isus, la 12 ani. S-au intors in Ierusalim sa-L caute si textul spune: Dupa 3 zile L-au gasit in Templu. Naratorii Scripturii lasa suficiente goluri ca imaginatia noastra sa poata construi mai departe, sa poata face punti peste goluri. Va puteti imagina ce s-a intamplat dealungul celor 3 zile? Seara, in Ierusalim, incepea la ora 18:00, ora 6 dupa masa, ora noastra; sunau trompetele pe zidul templului, se inchideau usile cetatii, lumea se retragea in case si venea noaptea, pentru ca dimineata venea devreme. La 5:45 suna trambita si toata viata incepea sa miste in Ierusalim. Imaginati-i pe sfintii parinti. S-au aciuit, probabil unde statusera in timpul sarbatorii, le-au spus ce s-a intamplat, au pus capul pe perna, pe paie, nu stim exact, si cred ca Iosif a adormit, cum fac barbatii. A inceput sa sforaie. Uitati-va la Maria, care se fosnea in asternutul ei, se intorcea de pe o parte pe alta. Se gandea- unde ar putea fi pruncul? Observati, cand am terminat umblarea, punem capul pe perna, dar atunci incepe gandirea. Si in felul acesta, umblarea si gandirea creeaza ciclul celor 24 de ore. Si daca Dumnezeu iti da harul sa te si visezi la lucrurile la care te-ai gandit, nu te opresti o clipa.

De ce e important sa ne gandim? Cand Iosua se pregatea sa intre in lupta, Iosua 1:8, Dumnezeu ii spune: „Cartea aceasta a Legii să nu să se depărteze de gura ta! Meditează asupra ei zi şi noapte, veghind, astfel încât să poţi împlini tot ceea ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi oriunde vei merge şi vei prospera! Daca veti rasfoi cartea Iosua, veti vedea un lucru interesant. Dumnezeu vorbea cu el noaptea si ii spunea strategia pe care trebuia sa aplice. In zorii zilei, probabil cu noaptea in cap, Iosua isi chema generalii si le spunea ce au de facut. Intotdeauna am ramas uimit si am zis: Incredibil conducator. Da, pentru ca el nu s-a multumit sa umble doar, ci el a cugetat, a gandit, a stat de vorba cu Dumnezeu, cand nimeni nu era in jurul lui. Iar cand au venit zorile, a putut sa dea ordinelede lupta.

Dati-mi voie sa spicuiesc cateva versete din Psalmul 119: 15-16;48

  • Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi. 16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
  • Vers 48 – Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
  • Vers 52 – Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
  • Vers 148 – O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.

Cat de mult iubesc legea Ta? Toata ziua ma gandesc la ea. Cand, in felul acesta te gandesti la lucrurile de sus, dragii mei, gandirea va genera umblarea. Gandirea va controla umblarea. Cand Domnul Isus Hristos ne naste din nou, incepe aici, ne inoieste in duhul mintii noastre. Avem o metanoia, o schimbare a gandirii, a raportarii noastre la Dumnezeu. A raportarii la adevarurile Lui. Si in momentul in care gandirea noastra se schimba, vom observa, chiar daca trupul nostru este supus mortii din pricina pacatului, ca incetisor, gandirea trage dupa ea umblarea. La o astfel de gandire se refera Pavel cand spune- 2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Dati-mi voie sa ma intorc in Ierusalim. Ma uit la Iosif, el doarme, O vad pe Maria fosninduse, intorcanduse dupa o parte pe alta. Nu putea sa inchida ochii; n-avea liniste. Prin minte ii trec tot felul de evenimente. Si-aduce aminte de noaptea aceea in care Iosif a trezit-o si a scuturat-o, si i-a zis: „Scoala-te, ia pruncul; trebuie sa fugim in Egipt.” „Ce te-a apucat in mijlocul noptii?” „Irod cauta pruncul, sa-L omoare, un inger al Domnului a venit la mine si mi-a spus.” Infrigurata, a luat pruncul si au plecat in Egipt. Dar apoi, si-a adus aminte de momentul acela in care, in Nazaret, a intrat lumina, arhanghelul Gabriel. Si a inceput sa-i vorbeasca despre pruncul pe care-l va naste in chip miraculos. Si-a adus aminte de cuvintele lui: El va fi chemat Fiul Celui Prea Inalt si Dumnezeu, Tatal Lui ii va dascaunul de domnie al Tatalui Sau, David.” Apoi, si-a adus aminte de momentul intrarii in Ierusalim, doar cu 3 zile in urma. Momentul intrarii in Ierusalim in care pruncul abia a asteptat sa intre in Templu si cand a intrat in Templu, a inceput sa se uite in jur si a inganat „Casa Tatalui Meu”. L-a scuturat pe Iosif si a zis: „Scoala-te, hai sa fugim la Templu.” Nu stiu daca intelegeti modul in care gandirea iti poate determina si controla umblarea. Ascultati-l pe psalmist in Psalmul 119:59-60-

Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale. 60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.

Observati, gandirea controleaza umblarea. So, dati-mi voie sa citesc, nu e foarte lung Psalmul 1- aproape toti il stim pe dinafara. Incepe cu umblarea, dar as vrea sa notati felul in care gandirea te ajuta in umblare si iti controleaza si iti directioneaza si iti calauzeste umblarea:

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lîngă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfîrşit.
4 Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sînt ca pleava, pe care o spulberă vîntul.
5 Deaceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
6 Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.

De unde vine puterea aceasta ca omul sa nu se duca la sfatul celor rai? In vers. 2. – ci isi gaseste placerea in Legea Domnului si zi si noapte se gandeste, cugeta la Legea Lui. Vers. 4 – oare de ce e asa cu cei rai? [Pentru ca] nici nu gandesc, nici nu umbla dupa cele de sus. [Ei] gandesc si umbla dupa cele de pe pamant. Gandul castigarii premiului ceresc, premiului alergarii ar trebui sa te insufleteasca zi si noapte.

Dragii mei, poate va intebati, cum este posibil astazi, intr-o lume aglomerata lucrul acesta? Foarte simplu. Cum isi va tine tanarul cararea sau umblarea curata? Indreptandu-se dupa Cuvantul Domnului. Stiti ce face el, ca sa fie lucrul acesta posibil? „STRANG CUVANTUL TAU IN INIMA MEA, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta.” (28) Faceti odata recensamantul minutelor din 24 de ore. Vedeti cate clipe pierdute aveti. Rascumparati-le, zilele sunt rele. Memorati Scriptura, adunatio, cititio in fiecare dimineata. Nu porni la drum fara ea. Vei avea la ce gandi, la ce medita. In timp ce stai in statia de autobuz, poti rasfoi versetele pe care le memorezi, poti repeta un verset.

Ce inseamna a umbla dupa lucrurile de sus

Viata crestina este, deci, zugravita de Pavel prin aceste doua cuvinte care se completeaza unul pe celalalt. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, sa umblati dupa lucrurile de sus si sa va ganditi la lucrurile de sus. Acuma, daca v-as lasa aici, poate ca imi veti spune: Dar ce inseamna sa umbli dupa lucrurile de sus? Care sunt ele? Il las pe Pavel sa dea raspunsul si voi citi din Coloseni 3:12-17-

12 Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

Numai cei care au inviat impreuna cu Hristos sunt niste alesi ai lui Dumnezeu. Cei care n-au inviat sunt alesii lui Satan. Sunt doar doua imparatii, doar doi dumnezei. As vrea sa vedeti ciudatenia acestei afirmatii (din vers. 12 ) ca parca e o gandire ebraica turnata in straie grecesti. Tu imbraci ceva pe tine, nu imbraci in tine lucruri. Ori, aici este vorba de ‘in tine’, sursa sau pupitrul de comanda, de izvorul fiintei tale. „Pazeste-ti inima mai mult de cat orice, caci din ea ies izvoarele vietii.” Si textul spune: „Imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare.” Astea sunt lucrurile de sus. Textul continua. Ce inseamna sa umblam dupa lucrurile de sus? Inseamna sa ne imbracam cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu ingaduinta unii fata de altii si daca chiar avem pricina sa plangem cu iertare unii fata de altii, cu dragostea care crede totul, iarta totul, nadajduieste totul, cu pacea lui Hristos care stapaneste in inimile noastre, cu Cuvantul lui Hristos care locuieste din belsug in noi.

Stiti care este dictonul celui rau de cand e istoria? Dati-le mult de lucru, sa nu aiba vreme sa umble dupa naluci. Noi ne numim crestini. Credem ca Hristos a inviat si noi am inviat impreuna cu El. Credem ca Dumnezeu nu-i un om, ca sa minta. Ce-a promis, El va face. Si ascultati ce ne-a promis. „Cautati”, asta este termenul, „mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui” si toate aceste lucruri, mancarea si imbracamintea, vi se vor da pe deasupra. Si daca aveti ce manca si ce imbraca, va este de-ajuns.

Credinta noastra se vede in umblarea noastra. Sau mai bine zis, in lucrurile dupa care umblam, in lucrurile care ne framanta ziua si noaptea gandul. Ce inseamna, sau care sunt lucrurile de sus? Dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, crenciosia, blandetea, infranarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege. Asta este roada Duhului.

Din vers. 4 am sari in vers. 12, ça sa las, in dimineata invierii, gustul acesta a lucrurilor de sus. Dar, exista o problema. Si problema v-as ilustra-o printr-o intamplare pe care am trait-o si eu in toamna anului trecut. Am fost in Italia si intre biserici, in fiecare seara a trebuit sa fug intr-un oras sa predic. Cineva ne-a dus sa mancam niste mititei intr-un loc foarte frumos. Era pe malul unui lac urias in Italia. Si acolo, candva, un patron avea o fabrica de nu stiu ce. In timpul razboiului, nemtii au cucerit tot locul, au transformat-o intr-o fabrica de hidro-avioane; existau si pistele pe care lansau hidro-avioanele in apa. Un loc absolut feric, dragii mei, cu iesire la lac. Din pacate, totul era in paragina. Casa unde locuise patronul respectiv n-avea geamuri, usi, mizerie pe dinauntru. Toate hangarele si halele daramate, prabusite. lemnele putrezite acolo, in mijlocul acelui loc feric. Balarii, murdarii, O fundatie, primind locul respectiv, nestiind ce sa faca cu ea, o pus pe un Roman sa o ingrijeasca. A umplut-o cu gaini si ratuste si si cu toate cele pe acolo; nici nu stiai pe unde sa calci. Am zis: „Wow, daca ar veni un investitor si ar lua locul acesta cu iesire la mare… ” Era un munte, care foarte bine a fost ales, dragii mei. Nici macar avioanele nu puteau bombarda casa omului respectiv, pentru ca treceau peste munte, peste casa. Era un tunel care te scotea pe sub munte pana la malul lacului. Mi-am imaginat cumparand terenul acela. Si dorind sa construiesc ceva nou, frumos, ceva din lucrurile de sus pe el. Da, dar era o problema. Era plina de daramaturi, de molozuri, de mizerie. Degeaba as fi venit cu cel mai fantastic plan. In primul rand, ar fi trebuit sa aduc o echipa care sa scoata toata murdaria, molozul si mizeria de pe locul respectiv si sa las terenul viran. Sa ma uit la plnurile lucrurilor de sus si sa incep sa construiesc. Spuneti-mi, nu-i la fel in viata noastra?

„Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos,” Sa nu va imaginati ca terenul vietii voastre este ca un loc viran, in care vine Hristos cu planurile si incepe sa puna lucrurile noi pe ele. In nici un caz. Dati-mi voie sa continui cu textul: să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Gîndiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt. 3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

4 Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5 Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.
11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.

Nu stiu daca ati umblat vreodata iarna in padure. Frunzele se vestejesc, dar se incapataneaza sa stea atarnate de crengile copacului ca si cum… si daca ai fi destul de departe si n-ai vedea bine culorile, ca pomu-i verde. Dar vine primavara si viata incepe sa pompeze dinlauntru inspre afara. Si cand plesnesc mugurii, arunca moartea jos si vine viata la lumina. Si totul se umple de verdeata si flori. Daca, deci, ati inviat impreuna cu Hristos, nu cumva sa va imaginati ca incepe concediu. Nu exista nici un cuvant in tot textul nostru care sa sugereze „in sfarsit”, pot sa ma arunc in fotoliu, sa las mainile jos, dau drumul la vasle, pentru ca a inceput concediul. Nu stiu ce simtiti dvs. citind astfel de texte, dar mie imi vine sa spun: „Daca nici dupa ce am inviat impreuna cu Hristos n-am liniste si odihna, atunci, da-o incolo. Mai bine fac si eu ce a facut pastorul respectiv, care n-a facut-o in pilda noastra [cu cele 99 de oi si oaia pierduta]. N-am gasit-o; n-am gasit-o. Ma intorc cel putin la cele 99.”

Inainte de a va da batuti, as vrea sa va dau o veste buna: Hristos a inviat! Hristos a inviat! Hristos a inviat! „Si, ce daca a inviat? La ce ma ajuta?” Daca si cel care a inviat din morti are de dus o batalie. Mai intai, sa omoare ce e vechi, sa curete terenul si apoi cu truda sa adune in viata lui tot felul de lucruri care nu-i obisnuit. Ca nu-s obisnuit cu iertarea, cu indelunga rabdare, cu bunatatea, cu smerenia, cu blandetea. Nu-s in firea mea. Nu sunt in firea mea. Eu sunt obisnuit cu celelalte, cu manie, cu vrasmasie. Cu astea am crescut. Astea se tin de mine. Si ce daca a inviat Hristos? Dragii mei, dati-mi voie sa inchei citind a nu stiu catea oara, cateva versete din prima rugaciune a lui Pavel din Efeseni. Si asta este rugaciunea pentru mine, rugaciunea luata pentru mine, pentru casa mea. Pentru noi toti, cei care astazi sarbatorim invierea Domnului Isus. Ascultati-l pe el. Dupa ce a multumit lui Dumnezeu pentru ceea ce exista in viata Efesenilor, in Galateni 1 vers. 17 continua-

17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui,
18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi,
19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui,
20 pe care a desfăşurat -o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L -a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,
21 mai pe sus de orice domnie, de orice stăpînire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.
22 El I -a pus totul supt picioare, şi L -a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii,
23 care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.

Vers 17 & 18, Duminica trecuta am vazut ca aceasta bogatie a slavei mostenirii Lui in sfinti, o adunam intocmai dezbracand si imbracand, in fiecare moment, este ca bulgarele acela care creste de la un pas la altul. Este ca painea de toate zilele, care ne-o da Dumnezeu in fiecare zi. Fiti atenti la vers. 19-20. Hristos a inviat! Si atata vreme cat stam in Cel care a biruit moartea, stam in locul biruintei. Cata vreme suntem in Hristos, puterea invierii lucreaza si in noi credinciosii. Ati vazut oameni vechi inoinduse. Ati vazut curvari vindecati? Hoti transformati in propovaduitori ai lui Hristos? Dar intrebarea mea, daca ai inviat impreuna cu Hristos, da, simt si eu, simti si tu lupta. Dar vezi pasi spre biruinta? Bogatia slavei, mostenirea adunanduse in tine. Un caracter schimbat, chipul tau modelat dupa chipul Domnului Isus Hristos. Dragii mei, Domnul Isus este cinstit cu noi. Cand ne pornim pe urmele Lui, ne spune: „Vulpele au vizuini, pasarile cerului au cuiburi, Fiul Omului n-are unde a-si apleca capul. Vrei sa vii dupa Mine?” Daca cineva iti induce o imagine gresita, iti vei frange gatul la al doilea pas. De aceea, citeste Biblia cu ochii deschisi. Si accepta ce iti spune Scriptura. Viata crestina nu-i concediu, e razboi. Dar este razboi pe urmele Imparatului, pe urmele invingatorului. Si chiar daca avem de luptat, daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra? Diavolul? Ingerii lui? Mama, tata, vecinii, sefii mei? Daca Dumnezeu este pentru noi, cine va fi impotriva noastra?

Cum altfel as putea termina, decat:

Hristos a inviat din morti,
Cu moartea pe moarte calcand
Si celor din morminte
Viata daruindu-le.

20 Aprilie 2014 – Coloseni 3:1-3 – Implicatiile Invierii – Beniamin Faragau from Biserica Baptista Iris on Vimeo.

Video: KLAUS IOHANNIS ATACAT LA PATRIARHIE. Un bărbat a strigat în timpul slujbei religioase : DEMISIA!

a

Președintele Klaus Iohannis a decis să participe la Slujba de Înviere de la Catedrala Patriarhală din București. Acolo a fost atacat verbal de către protestatari.

Incident neplăcut la Patriarhie, în timpul slujbei de Înviere, la care participa și președintele României Klaus Iohannis. Un bărbat a strigat de mai multe ori „Demisia!”, chiar la începutul slujbei, după cum au relatat mai multe posturi de televiziune prezente la fața locului. Potrivit unor relatări ale martorilor oculari, bărbatul a fost îndepărtat rapid de către forțele de ordine.

Jandarmeria a precizat însă că mai multe persoane au protestat, două persoane fiind duse la secția 14. Este vorba de un bărbat și o femeie.

La preluarea mandatului, preşedintele României spunea că va participa la slujbele religioase ale tuturor confesiunilor. „Pe parcursul mandatului meu, voi fi prezent, periodic, la ceremoniile religioase ale cultelor legal recunoscute din ţară noastră”, afirma Iohannis, pe Facebook, în ianuarie 2015.

Citeste mai mult aici –

https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fevz.ro%2Fposts%2F1112886985400746&width=500

VEZI VIDEO aici – http://www.dcnews.ro/incident-la-patriarhie-demisia-i-s-a-strigat-lui-iohannis_504347.html

Cuvantul mare al invierii – Lazar Gog

VIDEO by Emanuel Church Anaheim

Lazar GogCe zi glorioasa in istoria omenirii! Fara aceasta zi a invierii, mantuirea noastra ar fi imposibila si Evanghelia noastra ar fi o evanghelie a minciunii ca celelalte evanghelii ale altor religii. Insa, invierea din morti este o realitate. Nu putem sa explicam invierea din morti, dar invierea din morti explica existenta noastra ca popor al Domnului. […..]

….Ne trebuie un om care sa simta cuvantul, si care ca si in mesajul zilei invierii sa mearga sa spuna omenirii: Nu mergeti in iad! Nu stati departe de Dumnezeu! Nu intoarceti spatele lui Dumnezeu! Aceasta  inseamna pieire. Nu va conformati corectitudinelor politice. Intoarceti-v a la Hristos, la Hristos Cel care a murit, dar la Cel care a inviat din morti si la care va poate mantui sufletele! Ce faci tu in aceasta zi de inviere? Cum privesti sarbatoarea Lui? Pe care Hristos il cunosti tu?

Mesajul Invierii ~ Pastor Nelu Brie

Procesul Domnului Isus a fost unic si prin faptul ca Cel condamnat a fost gasit vinovat nu pentru ceea ce a facut, ci pentru ceea ce a fost El. Aparenta înfrângere a mortii Domnului Isus a culminat cu reala Nelu Brievictorie a Învierii. Daca totul s-ar fi terminat fara înviere, viata ar avea astazi un alt sens, iar vesnicia ar fi un infern. Cine ar sterge astazi lacrimile vaduvei, ale orfanului si ale celui lovit de valurile vietii, daca nu ar fi înviat Isus? Cine ar iubi pe cei neiubiti, cine ar ierta pe cei neiertati, cine ar hrani pe cei nehraniti, cine ar mângâia pe cei nemângâiati… daca nu ar fi înviat Isus? Cine ar raspunde rugaciunilor disperate, cine ar sterge lacrimile fierbinti, cine ar ierta pacatele daca nu ar fi înviat Isus? Pe cine ar cauta natiunile, cui s-ar închina milioanele de oameni, cui i S-ar dedica imnurile si adorarea daca n-ar fi înviat Isus? Dar Isus a înviat si învierea Lui este speranta muritorilor.

Exista un mesaj în Învierea lui Isus care traverseaza veacurile si cheama pe oameni la dragostea si iertarea divina. Învierea celui Înviat pune în evidenta câteva adevaruri universale:

I.                   Dumnezeu este mai tare decât Diavolul.

Diavolul a fost învins de Dumnezeu si în cer, si pe pamânt. În cer a fost învins înainte de creatie, când sclipitorul înger Lucifer, împreuna cu a treia parte dintre îngeri, s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu. Drept pedeapsa, el a fost aruncat în vazduh si din înger al luminii a devenit înger al întunericului, din Lucifer (purtator de lumina) a devenit Diavolul (Instigatorul, Dusmanul).

Pe pamânt a fost învins la Golgota, când Isus, parasit de oameni si de Dumnezeu, l-a învins prin cruce. Mormântul sigilat, garzile imperiale, complotul preotilor corupti, tradarea lui Iuda… nu L-au putut tine în mormânt – A ÎNVIAT. În timpul procesului lui Adam si Eva din Eden, Dumnezeu face o promisiune, care s-a împlinit la cruce: ,,Vrajmasie voi pune între tine si femeie, între samânta ta si samanta ei. Aceasta îti va zdrobi capul, si tu Îi vei zdrobi calcâiul” (Genesa 3:15). Mântuitorul a zdrobit capul Diavolului la cruce, si în felul acesta a înfrânt pacatul si moartea. Dumnezeu este iubire, Diavolul este ura. Dumnezeu este mai tare decât Diavolul.

II.                Dragostea este mai tare decât ura.

Dumnezeu este personificarea iubirii, Diavolul este personificarea urii. Din ura s-a razvratit împotriva lui Dumnezeu, din ura a instigat pe primii oameni în Eden, din ura a vrut sa-L distruga pe Isus. Ura oamenilor, acumulata de-a lungul mileniilor, sfida justitia divina chemând judecata si mânia lui Dumnezeu. Ura lor L-a aruncat pe Isus pe cruce si L-a coborât în mormânt. Ce pret aveau oamenii pacatosi în fata sfinteniei lui Dumnezeu? De ce meritau oamenii sa vina Fiul lui Dumnezeu pe pamânt si sa moara pentru ei? Cu ce L-am obligat noi pe Dumnezeu sa ne iubeasca si sa-Si jertfeasca singurul Fiu pentru rascumpararea noastra? Motivatia Mântuitorului de a veni pe pamânt a fost iubirea, iubirea pentru oameni, pentru suferinta si durerile lor. Dragostea a luat asupra ei si vinovatia umana, platind dreptatii lui Dumnezeu prin moarte. A urmat apoi Învierea glorioasa si Dragostea a iesit afara, aducându-ne vestea iertarii. Dragostea este vesnica, ura este vremelnica. Dragostea este mai tare decât ura.

III.             Binele este mai tare decât raul.

Dumnezeu este personificarea binelui, Diavolul este personificarea raului. Primul rau l-a facut în lumea îngerilor înainte de Creatie, când a instigat o treime dintre îngerii lui Dumnezeu, apoi pe Adam si Eva, apoi cele 6.5 miliarde de oameni… În ciuda metodelor meschine, violente, lipsite de scrupule si demnitate, Diavolul a fost învins pentru totdeauna. În ciuda metodelor transparente, pline de iubire si bunatate, Isus a învins pentru totdeauna. Toata viata, Domnul Isus a facut numai bine, fiind ca un Miel în mijlocul lupilor. Stia ca are la dispozitie 12 legiuni de îngeri, însa nu a vrut sa faca rau nici chiar dusmanilor Sai. Raul a fost biruit prin bine, nu prin rau, caci Mântuitorul nu a folosit metodele Diavolului. ,,Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine”. Finalul a dovedit si în acest caz ca binele triumfa, pentru ca Dumnezeu este de partea binelui. Binele este atmosfera cerului si a sufletelor mântuite de cel Înviat. Binele este vesnic, timp în care raul este trecator. Binele este mai tare decât raul.

IV.             Viata este mai tare decât moartea.

Dumnezeu este personificarea vietii, Diavolul este personificarea mortii. Viata aduce bucurie, moartea aduce lacrimi; viata aduce primavara, moartea aduce iarna; viata aduce speranta, moartea aduce resemnare. Firicelul de iarba va sparge întotdeauna asfaltul, ghiocelul se va ridica întotdeauna deasupra zapezii. Este de neînteles faptul ca Mântuitorul ne-a adus viata prin moartea Sa si a învins prin slabiciune. Când Domnul a fost pus în mormânt, nici macar ucenicii nu au mai crezut ca se poate face ceva si au ramas dezamagiti si fara speranta. Prin moarte, Domnul a distrus boldul mortii (1 Cor. 15:55-57), adica pacatul care ne despartea de Dumnezeu. Viata este eterna, moartea este temporara. Viata este mai tare decât moartea.

V.                Adevarul este mai tare decât minciuna.

Dumnezeu este personificarea adevarului, Diavolul este personificarea minciunii. Domnul Isus în viata de pe pamânt a fost Adevarul, El ne-a adus adevarul din partea lui Dumnezeu (Ioan 1:14; 8:32,45-46;14:6). Bucuria oamenilor de la Florii s-a transformat în ura la Paste, iar minoritatea a devenit majoritate. Oamenii au omorât Adevarul, dar El n-a ramas în mormânt, ci a înviat, dovedind ca este invincibil si vesnic. În El poti avea încredere, este Dumnezeu în cer si pe pamânt. Oamenii L-au omorât pentru ca faptele lor erau rele, si, iubind pacatul, n-au vrut adevarul (Ioan 3:19-21). Cei de atunci au preferat sa spuna ca Hristos nu a înviat. S-au cheltuit bani pentru a raspândi aceasta minciuna. Minciuna ostasilor romani pusi la cale de preotii vremii nu a rezistat. Astazi toti oamenii stiu ca Isus a înviat ca este Dumnezeu viu si vesnic. Lupta dintre adevar si minciuna continua si astazi (Matei 28:11-15), însa Adevarul va învinge mereu, pentru ca adevarul este vesnic. Adevarul este mai tare decât minciuna.

VI.             Speranta este mai tare decât disperarea

Dumnezeu este personificarea sperantei, Diavolul este personificarea disperarii. Scopul pacatului, al bolilor, al mortii este sa aduca disperarea în inimile oamenilor. Destinul oamenilor nascuti din nou este în mâna strapunsa de cuie a Mielului lui Dumnezeu. În lucrarea mântuitoare exista speranta, disperarea nu mai are efect, Isus ne-a platit datoria. Speranta este mai tare decât disperarea.

Indiferent care îti este starea sufletului la sarbatoarea de Paste, adu-ti aminte de aceste adevaruri universale probate de istorie. Ele au scopul sa-ti aduca dragostea lui Dumnezeu, sa te încurajeze, sa te ridice, pentru ca Dumnezeu este mai tare decât Diavolul, dragostea mai tare dacât ura, binele mai tare decât raul, viata mai tare decât moartea, adevarul mai tare decât minciuna, speranta mai tare decât disperarea. Aceste adevaruri nu au scopul doar sa te informeze, ci si sa-ti spuna ca Dumnezeu te iubeste, Îi pasa de tine, destinul tau este în mâna Sa!

 

CRISTOS A ÎNVIAT! Samy Tuțac

Photo via

“Cristos a înviat” este mult mai mult decât un salut sau o urare repetată în fiecare an la Sărbătoarea Învierii.Samy Tutac

“Cristos a înviat” este esența credinței mântuitoare și a trăirii creștine biruitoare. “Cristos a înviat” este garanția răscumpărării noastre din păcat și siguranța mântuirii noastre eterne.

“Cristos a înviat” este promisiunea protecției noastre prezente și certitudinea învierii noastre viitoare.

“Cristos a înviat” nu este doar despre victoria Lui, ci și despre victoria noastră prin El.

“Cristos a înviat” din mormânt, a treia zi, conform Scripturilor, dar și în sufletul nostru. Noi știm această realitate, o credem, o simțim, o experimentăm zilnic.

Fie ca Sărbătoarea Învierii lui Cristos să ne apropie mai mult de Dumnezeu, de cer și de oameni…de oamenii care au nevoie să-L cunoască pe Isus prin noi.

Cristos a înviat!

Pastor Samy Tuțac

SURSA – http://www.baptist-tm.ro/cristos-a-inviat/

Hristos a Înviat!

Adevarat ca a inviat!

Pastor Ciprian Barsan


E prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, femeile grăbite au pornit spre grădina cu mormântul Domnului Isus Cristos, plângeau, erau îngrijorate, gândindu-se cine le va prăvăli piatra însă…HRISTOS a ÎNVIAT!

Acest mesaj, este mai mult decât o urare tradițională pe care o rostim pios sau din obligație, de câteva ori pe an, este mai mult decât un salut între creștinii din diferitele confesiuni!

Este un ADEVĂR pe care nimeni nu-l poate contesta: MORMÂNTUL este gol!

Suntem în viață, trăim această sărbătoare, suntem parte la închinare.
E bine pentru sufletul tău, să te întrebi: CUM ÎNTÂMPINI SĂRBĂTOAREA?

Iată întrebarea la care putem medita împreună…

1. PREGĂTINDU-TE

-lasă-te surprins de Isus!

-așteaptă și dorește prezența Lui!

-crede, atinge-te prin credință de EL!

-fii gata!

2. PLÂNGÂND

Maria a plâns fiindcă nu-L găsea pe Isus, noi plângem azi de bucurie, marcați de sărbătoare

3. PLECÂNDU-NE la picioarele LUI.

Aceasta este o atitudine potrivită ce…

View original post 39 more words

De ce crezi în înviere? Cristina Olariu

Jesus-I am the resurrection

De ce crezi în înviere?

Cristina Olariu Director Radio Vocea Evangheliei Timisoara - Aniversare 10 Ani Resurse Crestine

Cristina Olariu Director Radio Vocea Evangheliei Timisoara –

Nu prea ai întâlnit oameni înviați din morți.
Mai mult, toți morții pe care îi știi au rămas cuminți în mormânt.

Și totuși, crezi în Înviere. Crezi că Hristos a înviat din morți.
Care sunt argumentele tale?

Sunt mii de dovezi adunate – martori oculari, atestate istorice, manuscrise, milioane de adepți, biserici grandioase, profeții confirmate, oameni din toate păturile sociale care cred – elite, personalități, oameni simpli și regi.

Și totuși, chiar dacă toate aceste dovezi sunt valide, tu nu crezi în Înviere datorită lor. Crezi pentru că acest Isus face parte din viața ta. Ți s-a descoperit ție personal.

Credința în învierea lui Hristos este un dar, o iluminare interioară.

Dacă astăzi poți să afirmi și să crezi în învierea lui Hristos, să o faci cu bucurie și cu multă recunoștință. Ești privilegiat să poți să crezi. Trăiești un miracol, alături de mii de mii de alți copii ai Cerului.

Hristos a înviat!

Cristina Olariu via Ioan Ciobota

Gethsemane – Claire Ryann at 3 Years Old

Săptămâna Patimilor. Sâmbăta: Sabathul cu mormântul sigilat ~ Nicolae GEANTĂ

sealed tomb Jesus

Sabath-ul început imediat după înmormântarea lui Isus a fost cel mai încărcat de tensiune. În afară de Hristos, nimeni nu s-a odihnit. Maria Magdalena și Maria lui Cleopa abia așteptau să ajungă (duminica) la mormânt cu mirul. Petru și ucenicii tremurau ca iepurii în odaia de sus. Cleopa abia aștepta s-o tundă la Emaus. În tot Ierusalimul se vorbea doar de răstignire. A fost singurul sabath pe care ucenicii au dorit să se termine mai repede…

Nici marii preoți nu puteau sta liniștiți. Cu o zi înainte au dorit să-i zdrobească lui Isus fluierele picioarelor. Să-i mărească suferința. Au cerut asta lui Pilat. Dar Domnul murise prea rapid. Gândul lor fusese să ia trupul lui Isus și să-l arunce în Valea Hinom, între gunoaie, ca trupul Domnului să fie mistuit de flăcările ce ardeau gunoaiele și mortăciunile din Ierusalim și arealul adiacent! Aşa ar fi dorit diavolul: ca Hristosul să nu înieze în trup! Dar Iosif din Arimateea și Nicodim le-a dejucat planul! (L-a cerut de la Pilat, l-au îmbălsămat parțial și i-au făcut o înmormântare regală. 100 de litri de smirnă costau cca 10.000 de dinari! Salariul zilierilor pe 30 de ani! Giulgiul lung și lat din pânză de India costa o avere!). Prin urmare, în plin sabath, Caiafa trimite o delegație la Pilat să pecetluiască mormântul! Cine a mai pomenit să sigilezi un cavou, să pui lacăt unei cripte? Ei n-au știut că pe Hristos nu-L putea ține nici un mormânt din lume!

Aflați mai multe »

Cifrele Oficiale de la PROTESTUL Pro-BODNARIU din Aprilie 16

Cifrele pentru protestele Pro Bodnariu din 16 aprilie

Clik pentru harta interactiva

1. Adelaide, Australia – 100 protesters

2. Brisbane, Australia – 350 protesters

3. Melbourne, Australia – 300 protesters

4. Vienna, Austria – 3700 protesters

5. Graz, Austria – 500 protesters

6. Bruxelles, Belgium – 300 protesters

7. Calgary, Canada – 200 protesters

8. Ottawa, Canada – 250 protesters

9. Toronto, Canada – 500 protesters

10. Vancouver, Canada – 350 protesters

Citeste cifrele pentru cele 65 de orase aici – https://popaspentrusuflet.wordpress.com/2016/04/30/global-protest-pro-bodnariu-april-16-2016/ 

 

 

De ce a inviat Cristos? Tiberiu Pop

2f7d4-resurrectionmorning

Invierea
De ce a inviat Cristos?

Tiberiu Pop– A inviat pt ca Moartea este doar o statie.
Sa nu ne mai fie frica nici de moarte, nici de boala si nici de sfarsit, pentru ca este doar o statie, si calatoria continua.

– A Inviat pt ca El a biruit moartea. Mormantul, preotii, deavolul, locuinta mortilor nu l-au putut tine inchis. El a inviat si este viu.

– A inviat pentru ca exista un nou inceput. Daca nu reusesti in viata asta material atunci ramai credincios pentru ca exista o viata mai buna, mai lunga si invierea este doar un nou inceput.

– A inviat pentru ca sa arate celor iubiti de El ca exista Speranta. Eu ma duc spunea El sa va pregatesc un loc ca acolo unde voi fii Eu Sa fiti si voi. Unde Doamne? Dincolo de soare si de stele, Dincolo de probleme si necazuri, Dincolo de dureri si boale, Dincolo de lipsuri si de neimpliniri. Eu vreau sa va duc dincolo a spus Isus.
Invierea este un mesaj frumos si pozitiv.
Cristos a inviat.

Pastor Tiberiu Pop

Dani Si Iemima ~ A Murit In Locul Meu

VIDEO by Biserica Peniel Londra

Pastor Ioan Cocirteu: Ce-ar fi fost de n-ar fi inviat Hristos?

08da7-hristos-a-inviat

HRISTOS A INVIAT !

Invierea Domnului Isus Hristos reprezinta piatra de temelie a credintei crestine. Fara nici un fel de indoiala, evenimentul acesta da sens, valoare si putere crestinismului. Minunea invierii Domnului nostru ne da bucurie, ne captiveaza mereu si ne motiveaza sa traim sub puterea invierii Lui.

Ioan CocirteuMa gandesc mereu ce- ar fi fost de n- ar fi inviat Hristos? Cu siguranta in cazul acesta pot fi identificate cateva raspunsuri:

Pentru credinciosi- Daca Hristos Domnul n- a inviat, atunci marturia noastra este falsa, credinta noastra este fara continut semnificativ, si asteptarile noastre pentru viitor sunt lipsite de speranta (1 Cor. 15: 13- 19). Daca Hristos n- a inviat, atunci credinciosii care au murit ar fi morti in sensul absolut al cuvantului, fara nici o speranta de inviere. Iar noi care traim suntem vrednici de mila, fiind inselati crezand ca exista o inviere viitoare pentru ei.

Pentru Evanghelie- In pasajul classic, 1 Cor. 15: 3- 8, se spune ca moartea si invierea lui Hristos sunt de prima importanta. Evanghelia se bazeaza pe doua fapte mari: un Salvator a murit, si El traieste. El a murit si a fost inmormantat. El a inviat si a fost vazut. Ap. Pavel a scris in Romani 4: 25 despre acelasi dublu accent: El a fost dat la moarte din cauza pacatelor noastre si a inviat pentru indreptatirea noastra. Fara inviere nu exista Evanghelie.

Penru lucrarea Sa- Daca Hrisots n- a inviat dintre cei morti, atunci, desigur, El n- ar fi viu ca sa faca toate lucrarile Sale de dupa inviere. Lucrarea Sa s- ar fi sfarsit odata cu moartea Sa. Ca urmare, noi n- am avea acum un Mare Preot, un Mijlocitor, un Aparator, un Cap al Bisericii. Mai mult decat atat, n- ar exista o Persoana vie care sa locuiasca in noi si sa ne dea putere (Romani 6: 1- 10).

Sa ne bucuram de un Hristos viu, sa traim pentru un Hristos viu si sa asteptam revenirea Celui viu !
Pastor Ioan Cocirteu

Saptamana Mare – intre cantece si suspine ~ Emanuel Dejeu

Saptamana noastra Mare suspinam. Suspinam si oftam pentru nedreptate, pentru noi si noi arestati, pentru dezinfectanti diluati, pentru o Europa tot mai spalacita, pentru o lume parca tot mai stramba…..

Pastor Emanuel Dejeu (Biserica Deo Gloria Bucuresti)

Pastor Emanuel Dejeu (Biserica Deo Gloria Bucuresti)

Saptamana Mare. Nu e mare doar pentru c-o numim noi asa, nici pentru ca au numit-o altii asa; ea este mare pentru ceea ce a realizat Dumnezeu pentru noi in ea.

La Florii, unii au cantat iar Isus si fariseii au suspinat.

La Ultima Cina si ulterior in Ghetsimani, ucenicii cu Mesia au cantat, Matuitorul a si suspinat.

La Calvar nimeni n-a mai cantat, insa Cristos a suspinat.

Săptămâna Patimilor. Vineri: Vinerea Neagră sau când Dumnezeu primeşte bătaie! Nicolae GEANTĂ

good friday Jesus crucifixion

Săptămâna Patimilor. Vineri: Vinerea Neagră sau când Dumnezeu primeşte bătaie!

Când spui negru înseamnă întunecat. Închis. Fără lumină. Sumbru.

Nicolae GeantaAşa a fost ultima zi a Celui mai măreţ Om care a păşit vreodă planeta. A Dumnezeului întrupat în carne şi oase. A Singurului care călcă pe mare ca pe beton.

Era întuneric adânc când Sanhedrinul L-a adus legat la judecată. Nevinovat. Ei, „parlamentul” care trebuia să facă lumină. S-au strâns la miezul nopţii deşi legea le interzicea acest lucru! L-au lovit pe Isus peste faţă. L-au judecat după mărturia unor oameni mincinoşi. Ei care trebuiau să apere adevărul. I-au rostit sentinţă de moarte! Ei care trebuiau să apere viaţa!

Apoi, înainte să crape de ziuă au bătut în geam la Pilat. „Trezeşte-te degrabă, trebuie să ne ucizi un Om!… repede, că încă n-a început Sabatul, nu e încă ora 6,00”. „Răstigniţi-L voi!”. „Legea noastră nu ne permite!. Din inimă am vrea, dar legislativ nu avem voie”. Asta e haina religiei. Exterior alb, interior negru. Viaţă în întuneric!

Aflați mai multe »

 

CINE L-A DAT PE ISUS LA MOARTE? Samy Tuțac

thorns

CINE L-A DAT PE ISUS LA MOARTE?
Evreii? Romanii? Sau cine?

Samy Tutac Conferinta UBCBR-SIBIUCine se face vinovat pentru faptul că, acum două mii de ani, un OM perfect a fost scuipat, batjocorit, bătut, țintuit pe o cruce, străpuns de o suliță? Mulțimi mari de oameni L-au huiduit, L-au blamat și L-au trimis la moarte, apoi au privit cu satisfacție cum sângele Lui s-a scurs pe cruce, până la ultima picătură.

Cine l-a dat pe Isus la moarte?
În primul rând Iuda Iscarioteanul. El l-a dat în mâinile preoților din cauza lăcomiei lui pentru bani. Apoi Caiafa și Sanhedrinul lui Israel l-au dat în mâinile lui Pilat, din invidie. Pilat l-a dat în mâinile soldaților, fiindcă era un laș, iar ei l-au răstignit.

Dar noi? Noi nu avem nici o vină? „Nu-i singur Iuda vinovat de sângele ce se dădu, Nici marii preoți, nici Pilat, ci lumea întreagă prin păcat, și eu și tu” (Costache Ioanid). Păcatul nostru l-a dat la moarte.

Și totuși, mai este ceva. Lucrul cel mai important l-am omis, cu bună știință. Isus s-a dat pe Sine de bună voie la moarte. „Eu îmi dau viata, nimeni nu mi-o ia cu sila”, spunea El (Ioan 10:18). Mai mult, apostolul Pavel vorbind despre dragostea lui Dumnezeu Tatăl pentru noi oamenii spunea:”El care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său și l-a dat la moarte pentru noi toți” (Romani 8:32).

Cine l-a dat pe Isus la moarte? Nu Iuda pentru bani, nu Caiafa din invidie, nu Pilat de frică, ci Tatăl din dragoste. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16)

Dumnezeu Tatăl l-a dat pe Fiul ! Tu ce-i dai Tatălui?

Klaus Iohannis – Hristos a înviat!

a

Invierea Domnului este un moment care ne defineste ca oameni, ne fundamenteaza ca societate…

God? What Is the Difference Between Yahweh and Allah? – Francesco Maggio

It is foundational to grasp what is at stake when we fudge the lines between Christian and Islamic theology. The question of ‘who is God’ has become the centre of much debate among Missiologists studying Islam. Confusion on this point obscures our evangelism. If we don’t grasp the differences between the Muslim and Christian view of god, our ‘methodologies’ to Muslims can walk dangerously close to heresy. With such ambiguity in mission in general to Muslims, we need to address this topic with clarity and conviction, which in turn leads to confidence.

See more at http://www.FOCLonline.org

VIDEO by FOCL Online

Previous Older Entries

Zilele trec…

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala World Time Click on map for timezone

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 7,690 de alți urmăritori