Florin Ianovici – Saptamana Patimilor – Miercuri, Joi

Florin Ianovici – Saptamana Patimilor – Miercuri, Joi

Vezi si – Săptămâna Patimilor – Luni, Marți – Florin Ianovici

Saptamana Patimilor – Miercuri

De vreo doua saptamani ma lupt cu cateva rani. Fizic vorbind. Am folosit ceva unguente, ceva spray si am asteptat cu incredere si nerabdare. Dar nu s-au vindecat.

Azi, uitandu-ma la rani, am observat ca s-au vindecat. De cateva zile nu mai folosisem nimic.

Fiecare om e o farmacie. O farmacie cu medicamente de care nu suntem constienti. Vindecarea e un proces cat o minune. Pentru ca minunea demonstreaza ca suntem o faptura minunata. In tacere s-a zamislit vindecarea.

E miercuri. O zi a tacerii, in care omul farmacie se vindeca. Uneori fara sa stie. Daca Luni si Marti ai consumat cuvinte sfinte, azi, Miercuri, aceste cuvinte sunt leacul ranilor tale.

Sa ne linistim inimile. Sa tacem pentru ca efectul curativ al revelatiilor sfinte sa ne aduca sanatate. Sa ne redea stralucirea ochilor, prospetimea visurilor si o inima care sa bata in armonie cu cerul.

E Miercuri. E zi de farmacie, pentru omul farmacie!

Saptamana Patimilor – Joi

O zi de joi grabita. Caci cu infrigurare dragostea isi cauta tovarasii. Nu poti muri de Unul singur, fara de un ramas bun de la cei pe care ii iubesti. Caci in jurul mesei am strabatut crivatul timpului. Acolo, stransi in jurul mesei, am capatat puterea de a merge inainte. Grabiti, fiecare cu portia de fericire in fata, am uitat ca masa e mai mult decat a manca. E simbolul luptei cu zarva, nepasarea, rautatea, mitocania. E glasul imbietor al mamei, e mana ei trudita care ne imparte, e zambetul larg al celor ce cu nesat „se strang” in jurul mesei. „Mi-am dorit mult sa mananc acest Paste cu voi!”

O zi de joi tainica. O cina departe de privirile dusmanilor. Nu e spectacol. Nu e parada alimentara. Nu e competitia gurmanzilor. Ci e intimitate si gingasie. Dragostea nu trambiteaza, nu bate din toba. E mai degraba susurul lin ce te poarta in bratele Lui. E tainica. Nu e pranz, pentru ca nu conteaza ce sau cat mananci. E cina, fiindca important e El si cel de langa tine. Nu te uita la pahar, ci la mana care se intinde. La Chipul pe care se oglindeste dorul. „Il voi bea cu voi in Imparatia cerurilor. Nou!”

O zi de joi aparte. Sarbatoarea e vineri. El o face joi. Vineri e ocupat cu altceva. Le spala picioarele in timpul cinei, nu inainte. Ca sa moara datina, ritualul, si sa invieze omul, semenul. Pe care trebuie sa il cauti si sa il slujesti. „Deci daca Eu, Domnul si Invatatorul vostru…. si voi sunteti datori!”

O zi de joi pe note. Cel putin 15 binecuvantari trebuie cantate. Din Egipt pana in prezent trebuia sa iti aduci aminte. „Dai lanu!” Indeajuns noua Doamne! „Dai li!” Indeajuns mie, Doamne! E prea mult cat ne-ai dat. Multumim ca nu ne-ai dat ce meritam, ci ne-ai dat ce ai vrut Tu. Aleluia! De la 113 la 118. Fiecare psalm. Sau mai bine: de dimineata pana seara! Nu poti birui Ghetsimani daca nu te duci spre el cu o cantare pe buze. „Dupa ce au cantat cantarea au iesit in muntele Maslinilor.”

O zi de joi a despartirii. Mai intai o despartire vesnica. Nu doar ai plecat de la masa Iuda, nu ne voi mai vedea niciodata! De aceea intind Mana in blid, ca sa iti dau cea mai buna bucata. Prietene! Prieten, pentru ca eu nu uit 3 ani de partasie. Nici o clipa frumoasa. Doar ca prezentul, clipa rea de acum, poate nimici tot binele. Si tu si Eu vom muri. Tu….pentru totdeauna. Ma doare pentru tine. Cu ei Ma voi reintalni. Duminica. Si mai apoi de cate ori vreti voi. Dupa Mine, nu as mai pleca niciodata……”Atunci toti ucenicii L-au parasit si au fugit”

O zi de joi pentru mine. Ajuta-ma Isuse drag!

Florin Ianovici (2010)