Marike Weldman a părăsit Olanda și s-a mutat în Ierusalim în urmă cu aproape 40 de ani, cu scopul de a adopta copii arabi.
Marike Weldman: Nu am avut bani, nu am avut nimic, decât promisiunea lui Dumnezeu din Psalmul 10 să am grijă de orfani. Așa am fondat căminul, prin credință. Am închiriat o casă și am decorat-o. Apoi au venit copiii. Timp de 32 de ani am fost o mamă adoptivă. Am avut 20 de copii de-a lungul anilor, nu au trăit cu toții în același timp în cămin. Unii au stat o perioadă mai lungă, iar alții o perioadă mai scurtă.
Viața ei s-a schimbat brusc, când doi bărbați au urcat în același autobuz în care se afla și ea. Autobuzul cu care mergea și Marike s-a oprit în acest colț. Doi palestinieni dintr-un cartier din apropiere s-au urcat în autobuzul cu numărul 78 și au început să înjunghie și să îi împuște pe pasageri. În urma atacului au murit trei israelieni.
Marike Veldman: Mi se păreau suspicioși. M-am întrebat de ce i-a lăsat șoferul autobuzului să urce. Cei doi teroriști au început să urle. Unul avea un pistol, iar celălalt un cuțit. Bărbatul care avea un cuțit a sărit la mine și a început să mă înjunghie în umăr, în piept și în mâini. Celălalt terorist s-a dus în spatele autobuzului și a început să împuște. Oamenii au început să urle. În timp ce teroristul m-a înjunghiat, am repetat în limba mea: „Doamne Isuse!”. Am spus în olandeză: „O, herre Jesus!”. M-am protejat cu mâinile mele și am tăcut. Am stat în colț. La un moment dat s-a oprit și a mers în spatele autobuzului și a continuat să înjunghie alți oameni. Deodată, am auzit un zgomot, s-a spart sticla. Ușile s-au deschis și astfel am putut ieși.
Marike a ieșit din autobuz sângerând și în stare de șoc, însă a reușit să oprească o mașină, iar șoferul a dus-o la o ambulanță. În urma înjunghierilor a avut șase plăgi și colaps pulmonar. Mulți dintre copiii pe care i-a avut în grijă au vizitat-o la spital, dar nu au vrut să fie intervievați în fața camerelor de filmat.
Marike Weldman: Primele întrebări ale copiilor au fost: „Mamă, acum ne urăști?”, „Urăști arabii?” Copiii mei sunt arabi. Întrebările lor m-au uluit. I-am întrebat pe copii cum îmi pot pune astfel de întrebări. Am o chemare de a sluji arabii, sigur că nu îi urăsc.
Marike a mers mai departe și l-a iertat pe bărbatul care a înjunghiat-o. Copiii ei i-au spus că asta nu are niciun sens.
Marike Weldman: Mi-am spus că nu are niciun sens să iert așa o persoană. Apoi m-am gândit că Domnul nostru, Tatăl nostru Ceresc ne-a iertat prin Domnul Isus. Iertarea este o alegere. Am ales să iert. După aceea, Dumnezeu te ajută. Acesta este harul Său. Această întâmplare oribilă m-a apropiat de Domnul. El s-a dovedit a fi un Dumnezeu minunat. Noi slujim unui Dumnezeu minunat. El este așa de bun.
agnus dei - english + romanian blog 