Cristian si Cristiana Vaduva la Biserica Maranata Baia Mare

Photo http://www.maranatabm.ro

Cantarile – la minutul 28:00, 1:12:00, 1:34:30, 2:01:00 o scurta marturie si cantari, 2:58:00

15 Decembrie 2013

Catalin si Ramona Lup Colinde la Sala Palatul Copiilor București + alte formații Mesaje – Florin Ianovici și Ştefan Ivan Decembrie 15, 2013

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI 

Mina Ianovici

Florin Ianovici

Iubitii Domnului, vreau sa inchei aceasta seara, in care din toata inima as dori sa va multumesc. M-am gandit de multe ori ca un oras atat de mare ca Bucurestiul, capitala tarii, merita mai multa lumina. Si as vrea ca acesta sa fie un inceput, un drum pe care sa-l parcurgem impreuna. Obisnuiesc sa fac un lucru. Port cu mine o scrisoare. Cand imi este foarte greu, uneori datorita mie, alteori datorita semenilor, citesc aceasta scrisoare.

E vorba despre un tanar care se afla intr-un spital de boli nervoase. Doctorii i-au spus ca sansele lui sa se faca bine sunt minime. Pana in ziua, cand umbland pe internet a gasit o predica. A ascultat-o. La sfarsitul acelei predici, mesagerul respectiv spunea, „E adevarat ce spun eu?” La care, el din pat a strigat, „Da!” Si mesagerul a continuat spunand, „Atunci, ce mai stai? Ingenuncheaza, puneti viata in mana lui Dumnezeu si lasa-te cu totul in mana lui.” A coborat din pat, a ingenuncheat. Mi-a scris ca un om liber. Mi-a scris ca un om vindecat, caci Hristosul nostru este viu si Dumnezeul nostru are toata puterea in cer si pe pamant. M-am gandit sa va fac o urare, cu care dumneavoastra, la randul dumneavoastra sa puteti intampina pe oameni:

Isaia 61:1-2 – ,,Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M’a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M’a trimes să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia, şi prinşilor de război izbăvirea; 2 să vestesc un an de îndurare al Domnului,”

Oriunde veti merge, sa spuneti ca in seara aceasta ati stat in prezenta aceluia care a coborat ‘logosul’ (Cuvantul) si s-a facut om, pentru ca eu si tu sa devenim cuvantul Lui. Cel mai mare miracol s-a infaptuit. S-a deschis cerul si a coborat Dumnezeu. Si-a luat chip de om, ca noi sa devenim cuvintele Sale. Stiti ce am remarcat? Biblia spune ca celui sarac sa-i vestesti evanghelia. M-am mirat. Credeam ca celor saraci trebuie sa le duc de mancare. Credeam ca celor saraci trebuie sa le duc paine sau haine. Dar stiti ce am inteles? Ca cei saraci se simt umiliti, stingheri. Se simt izolati. Si in aceasta seara, pentru toti cei saraci in felul acesta, am o veste. Dumnezeu te iubeste. Evanghelia este vestea ca nu esti singur. Evanghelia este vestea ca esti iubit, ca ai un tata, ca cerul nu este gol. Privind in sus, de fiecare data, poti sa spui, „Sunt iubit de Dumnezeu.” Va indemn, iubitii Domnului, nu pentru ca este sarbatoare, ci pentru ca asa se cade, sa dam drumul celor apasati.

V-au facut rau? Iertati-i. V-au intristat? Iertati-i. V-au intors spatele? Cautati-i. Si spuneti-le ca v-ati intalnit cu Acela care niciodata nu si-a inchis usa indurarii. Cu acela, care chemandu-L, a raspuns, „Sunt aici langa tine.” Orbilor, sa le vestiti ca exista ceva de vazut pe pamantul acesta. Iubitii Domnului, va rog sa nu priviti gunoaiele, va rog sa nu priviti ceea ce nu merita privit. Priviti-va copiii si multumiti lui Dumnezeu. Priviti-va sotul sau sotia daca aveti si multumiti lui Dumnezeu. Priviti acoperisul si deasupra capului si spuneti, „Laudat sa fie Domnul.” Daca aveti paine pe masa, multumiti lui Dumnezeu. E ceva de vazut pe pamantul acesta. In seara aceasta v-am vazut pe voi si asta mi-a hranit sufletul.

Sa fim oameni si sa devenim cuvintele lui Dumnezeu. Oriunde te duci, sa binecuvantezi. Oriunde te duci, sa ai o vorba buna. Oriunde te duci, sa stii sa vorbesti in asa fel incat  lumina lui Dumnezeu sa rasara. Oriunde te duci, sa fii o mireasma de viata. Oriunde te duci, sa fii o frantura din cer. Ajuta-ne Doamne.

Video – inventivstudio

Catalin si Ramona Lup

Octavian Lup – recital
Veniţi cu credinţă, plini de bucurie
Maria te-ai gandit
Isus nu este o poveste
Privesc de multe ori
Minunate sunt lucrările Tale
O, ce veste îmbucurătoare
Video inventivstudio

Colinde

Instrumental vioară – Marian
Tony Berbece & Profides – Nu-i doar un prunc
Colind – Hope Band
Hope Band – O noapte preasfințită
Hope Band – Ce nepătruns e gândul Tău
Grupul Betel Bucureşti – Azi fecioara sfântă naște
Colind – Grupul Betel București
Grupul coral Betania – S-a născut Isus
Grupul coral Betesda București – Iată cum veni la noi Domnul Isus
Video inventivstudio

Poezia ”Răzgândire” – Mina Ianovici

Mesaj Ştefan Ivan – Ioan 1:14

Vladimir Pustan – Inapoi la Betel ‘Reintoarcerea la Dumnezeu’ -15 Decembrie 2013

VEZI PAGINA Vladimir Pustan PREDICI

Geneza 35:1-7

Dumnezeu a zis lui Iacov: ,,Scoală-te, suie-te la Betel, locuieşte acolo, şi ridică acolo un altar Dumnezeului, care ţi S’a arătat cînd fugeai de fratele tău Esau.„
2 Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: ,,Scoateţi dumnezeii străini cari sînt în mijlocul vostru, curăţiţi-vă, şi schimbaţi-vă hainele,
3 ca să ne sculăm, şi să ne suim la Betel; căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului, care m’a ascultat în ziua necazului meu, şi care a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut -o.„
4 Ei au dat lui Iacov toţi dumnezeii străini, cari erau în mînile lor, şi cerceii pe cari -i purtau în urechi. Iacov i -a îngropat în pămînt supt stejarul de lîngă Sihem.
5 Apoi au plecat. Groaza lui Dumnezeu s’a răspîndit peste cetăţile, cari -i înconjurau, aşa că locuitorii lor n’au urmărit pe fiii lui Iacov.
6 Iacov şi toţi ceice erau cu el, au ajuns la Luz, adică Betel, în ţara Canaan.
7 A zidit acolo un altar, şi a numit locul acela: ,,El-Betel„ (Dumnezeul Betelului), căci acolo i se descoperise Dumnezeu, cînd fugea de fratele său.

Iacov se reintoarce la Betel; Intalnirea cu Esau
Photo credit scripturechildren.wordpress.com

Transcriere Blogul Agnus Dei – Vladimir Pustan:
E foarte greu sa predici bisericii, mai ales cand te apropii de sfarsit de an. Oare ce mesaj trebuie sa aduci? Pe deoparte, fie sa vedem  ceea ce a facut Dumnezeu cu noi in anul acesta si mai ales, ceea ce vrea Dumnezeu de la noi in anul care ne sta in fata. Daca va mai fi un an, pentru mine, pentru dumneavoastra, pentru toti din locul acesta. Si m-am gandit in dimineata aceasta sa va vorbesc despre ‘Reintoarcerea la Dumnezeu’. Eu consider ca Descartes avea dreptate cand zicea ca omul se naste cu chipul lui Dumnezeu in el; ca fiecare dintre noi cand ne nastem, purtam chipul lui Dumnezeu in noi, dar prin pacat il pierdem. De fapt, pocainta nu-i decat redescoperirea lui Dumnezeu. Si dragilor, nu stiu daca exista in Biblie, prezentat mai bine un caz de pocainta, decat la acest om numit Iacov. Oricum, el iese din scena. Daca cititi acasa si banuiesc ca asta o sa faceti dupa ce plecati de aici. Si daca veti vedea capitolul acesta, cap. 35, e capitol final in istoria lui Iacov. Nu se mai prea vorbeste despre el, pentru ca intra in scena un alt titan al credintei, Iosif. Despre Iacov, cat am citit eu in Biblie, mi-am dat seama ca Iacov acesta e cel mai rau om din Vechiul Testament, dar si cel mai bun om din Vechiul Testament. Cel mai rau si cel mai bun, e un paradox omul acesta. Seamana atat de mult cu noi. Atata bunatate si rautate intr-o singura persoana. Atata pocainta si nepocainta intr-o singura persoana. Atata calmitate si atatia nervi intr-o singura persoana. Atata Dumnezeu si atata drac intr-o persoana. Atata frumusete si atata uriciune. Atata adevar si minciuna, parca ii in fiecare minciuna Iacov acesta. (Calatoriile lui Iacov – Photo http://www.bible-history.com)

Era intr-un  moment critic, era intr-un moment teribil al vietii lui. Nimic nu-i mai mergea bine. Fata lui, nu uitati ca Dina (care a fost) violata, ramasese vaduva nemaritata. Lucru ciudat. N-apucase sa fie maritata, dar era vaduva. Avea doi copii, deja criminali, acasa. Ucisesera pe altii cu sange rece. Omul acesta avea probleme. Si n-a fost un om de la care copiii sa fi invatat, neaparat, lucrurile acestea. N-am vorbit despre un om care s-a nascut dintr-o mama betivanca si care a trait in betie toata viata dupa aceea, si a nascut niste copii tot la betie, care i-au urmat exemplul. N-a fost asa Iacov. De la povestea aceasta, cand a hotarat impreuna cu familia sa se reintoarca la Betel, trecusera 30 de ani, de cand avusese Betelul lui. De cand se dusese inaintea lui Dumnezeu, i-a spus lui Dumnezeu, „Eu, astazi ma pocaiesc.” Eu astazi voi fi un alt om, incepand de astazi, drumurile mele se schimba, viata mea se schimba.

Avusese Betelul lui in urma cu 30 de ani. De atunci fugise. Si timp de 30 de ani, nu facuse altceva decat sa se imbogateasca. Timp de 30 de ani nu a umblat decat sa se casatoreasca bine. S-a casatorit cu femeia pe care a iubit-o. Asa a fost. A avut mai multe sotii, ca asa era timpul atunci. A avut copii; avea familie mare, avea bogatii, avea turme indoite, avea armata personala. Reusise sa scape si de fratele sau, ca Esau, care i-a furat dreptul de intai nascut, umbla sa-l ucida in orice clipa. Avea o ura fantastica fata de el si acum ajunsese sa scape de Esau. A zis Esau, „N-are rost.” A fost mai bun Esau decat el, „N-are rost sa be certam pana la sfarsitul vietii. Uite, te iert Iacov.” Si l-a iertat. Scapase si de Esau. Teoretic ar fi trebuit sa zice, „Lucrurile sunt bune: Bani, faima, lume, familie puternica.” Si totusi, ceva-i lipsea; nu mai avea Betelul. Plecase si statuse cu Dumnezeu singur. N-avea decat un toiag; el a spus-o, o bata, un ciomag. Ccand s-a intalnit cu Dumnezeu, la Betel, in urma cu 30 de ani, n-avea decat un toiag. Atat a avut. Ganditi-va ca n-a avut pat, n-a avut perna; s-a pus cu capul pe piatra. Acum era bogat, dar nu-L mai avea pe Dumnezeu. Atunci era singur si-L avea pe Dumnezeu. Acum avea familie si nu-L mai avea pe Dumnezeu. Atunci era un nimeni si-L avea pe Dumnezeu, care era totul. Acum era cineva fara Dumnezeu. Ce schimb dupa 30 de ani. Ce pierdere dupa 30 de ani. Poti sa le ai pe toate, cata vreme in inima ta e un gol, cata vreme te culci seara nemangaiat, cata vreme iti traiesti sindromul oii din miorita, ‘nimic nu-ti place’, cata vreme iti dai seama ca cele mai importante lucruri nu le ai, ca cele mai importante lucruri nu se cumpara cu bani, nici cu relatii.

Si noi am avut Betelul nostru, toti, asa. Eu nu cred ca exista un om care sa nu fi zis odata in viata, „Doamne, eu vreau sa te am pe tine. pentru ca Betelul nu e altceva decat locul cunoasterii. El acolo l-a cunoscut pe Dumnezeu, la Betel. Acolo e locul pocaintei si a consacrarii. Acolo s-a pus deoparte pentru Dumnezeu si a spus, „Doamne, daca Tu ma vei ajuta si vei fi cu mine, nu numai ca iti daruiesc inima mea; iti dau si ce am eu. Pentru ca Betel e si locul sacrificiului. Am avut un asemenea Betel fiecare dintre noi cand am hotarat sa ne pocaim si am spus, „Doamne, dau tot. Iti dau sufletul meu. Daca trebuie la un sarac, ii dau masina sa se plimbe la spital, sa-l duca in stanga si-n dreapta. Nu ma intereseaza. Fac ce spui tu, Doamne. Nu mai umblu pe cararile lumii; ma las de pacatele astea, traiesc langa Tine, ma duc la biserica,” si lacrimile ti-au curs in ochi. Ai udat mocheta si fata de la perna. Te-ai hotarat sa te pocaiestiTi-ai dat banii pe care-i aveai si aveai luat cu imprumut. Ai hotarat sa-ti pui pace in inima, in casa. Ai muncit pentru ca sa-ti asiguri relatia si asigurarea cu Dumnezeu. I-ai facut lui Dumnezeu promisiuni sfinte, imbracat in haine albe, poate, in apa botezului aici, „Doamne, pana la capat cu tine.”

Schechem, localitatea in care a trait Iacov, la 15 km de Betel.

Dar, intre timp, anii au trecut. Ai lasat-o mai moale cu Dumnezeu. Stiti? Incerca sa mearga pe doua cai Iacov. Dar, in tara unde am fost eu, in Benin, Africa, este un proverb: Omul care incearca sa mearga pe doua drumuri isi rupe pantalonii.” Asa se spune in Africa. Era cu pantalonii rupti, acuma. De 30 de ani umbla (Iacov) pe doua drumuri si cu Dumnezeu si cu Satana. Acuma binecuvanta pe Dumnezeu, imediat facea o smecherie, pentru ca a fost un inselator, un smecher toata viata lui. Lasa ca ma voi pocai eu candva. A ajuns in ziua in care Dumnezeu i-a spus: Stop Iacov. Aici te pocaiesti si acum. Stiti unde statea el? Unde avea campul, unde avea tabara, unde avea bogatiile si casa. Nu va vine sa credeti, la Sihem. 15 km de la locul unde Dumnezeu l-a binecuvantat si i-a spus sa stea. La 15 km de Betel erau taberele, bogatiile, bancile, cardurile, vitele, copiii, necazurile. Toate erau la 15 km de Betel.

De fapt, suntem la un metru de binecuvantare. Suntem la un pas de a intra pe usa aceasta, sau pe cealalta usa. De fapt, binecuvantarile lui Dumnezeu sunt foarte aproape de noi. Pe cealalta parte si necazurile si blestemul care provine din neumblare e foarte aproape de noi. Era la Sihem, 15 km- nimic geografic. Nici unul dintre noi nu vom pleca in iad, decat la un metru ratati de rai. Isus Hristos va spune multora, „Tu n-ai fost departe de imparatia Mea.” Tu ai fost foarte aproape. Vedeti dumneavoastra, o fi 4, nota langa 5, dar, nu-i suficient. Tu n-ai fost de nota 2, tu ai fost de 4. Un copil a intrebat pe tatal sau, „Tata, Dumnezeu e mort?” „De ce?” a zis taica-sau. „Pentru ca nu te-am mai auzit vorbind cu El.” Poate ca pentru multi, Dumnezeu a murit; nu ne mai aud copiii vorbind cu El si nu poti vorbi cu mort. Nu Dumnezeu era mort, Iacov era mort. Murise. Intarzia la biserica, venea rar, nu mai ajuta pe nimeni, nu se mai ruga. Toata ziua statea la stiri, la calculator, cu prietenii la cafea. Iacov nu mai avea treaba cu Dumnezeu. Afaceri, politica… familia se tine greu. Trebuia sa faca noi investitii. Trebuia sa faca noi compromisuri. Si dintr-o data, aude vocea lui Dumnezeu care spune, „Inapoi la Betel, Iacov”.

1. Trebuie sa asculti de Dumnezeu cand te cheama sa te reintorci

Asta este porunca pe care Dumnezeu o da in dimineata aceasta bisericii. Inapoi la Betel. Inapoi de unde ati cazut. Inapoi de unde m-ati cunoscut. Inapoi de la ce ati invatat. Inapoi la ce ati stiut. Inapoi la ce ati trait. Inapoi la Betel. Inapoi la pocainta. Toata biserica si toti care sunteti aici, inapoi la Dumnezeu. Ce trebuie sa stim cand auzim porunca aceasta. Primul lucru care vreau sa-l invatati in dimineata asta este ca trebuie sa ascultam de Dumnezeu (16:25)atunci cand Dumnezeu ne cheama sa ne reintoarcem si va pun o intrebare simpla, dupa ce am citit textul astazi. Cui i-a venit ideea sa se intoarca Iacov la Betel? Lui Iacov, sau lui Dumnezeu? Vers.1, oameni buni: „Dumnezeu i-a zis lui Iacov…” Scoala-te si dute la Betel! Uitati-va, nici unul dintre dumneavoastra nu are puterea intoarcerii la pocainta si la Dumnezeu! Daca Dumnezeu nu ne ajuta, asa am ramanea aici pe scaunele astea si nu ne vom pocai niciodata. Dumnezeu este cel care are initiativa mantuirii noastre si a reintoarcerii naostre la El. Daca ar fi dupa mintea noastra, dupa ceea ce este in noi, dupa carnea noastra, nici unul dintre noi nu ne-am pocai, pentru ca mai repede suntem inclinati sa facem rau, mai repede suntem inclinati sa spunem prostii, minciuni, sa barfim, decat sa spunem un lucru bun. Mai repede stim sa facem pacatul, decat sa stam langa Dumnezeu. „Inapoi la Betel,” zice Dumnezeu. „Intoarce-te la Mine.” Avea 30 de ani fara Dumnezeu. Treizeci de ani in care nu se mai rugase, 30 de ani in care nu mai bineucvantase pe Dumnezeu, 30 de ani in care nu a mai stiut ce inseamna postul, 30 de ani in care nu mai stie ce inseamna o cantare si 30 de ani in care umblase si facuse numai rau, ca sa se poata imbogati el. Nu conteaza cat a calcat in picioare; 30 de ani de smecherii fara Dumnezeu. Dumnezeu spune, „Intoarce-te la Mine.” Indiferent cat de mare-i pacatul nostru si indiferent cat de mare-i departarea noastra si indiferent cati ani s-au scurs de la plecarea ta de la Dumnezeu, Dumnezeu te invita sa vii la El. Acesta va fi scopul pentru care de la 1 Februarie, de la partea II-a a proiectului ‘Imi pasa de tine’, cand cateva zeci de mii de cd-uri vor fi distribuite celor ce au fost odata cu Dumnezeu si astazi nu sunt nicaieri. Pentru ca Dumnezeu ii cheama, nu noi.

E dorinta lui Dumnezeu ca acei oameni se sa intoarca la El, indiferent cat de pacatosi au fost, indiferent de cati ani s-au scurs de cand au plecat de la Dumnezeu. Dumnezeu stie ca noi nu putem avea libera initiativa sa ne intoarcem la El, pentru ca in noi locuieste carnea si firea pamanteasca si firea pacatoasa. Dumnezeu stie ca pacatul ne va duce mai departe decat vrem sa mergem. Ne va tine mai mult decat vrem sa stam si ne va pune sa platim mai mult decat dorim. Asa face. Dumnezeu stie ce inseamna pacatul in vietile noastre. Dumnezeu stie ca in libera noastra initiativa nu alegem lucrurile bune, ci alegem pe cele rele. Noi mai repede alegem pacatul decat pe Dumnezeu. Dumnezeu zice, „Alege asta, ca sa traiesti!”

Spunea un prieten de-al meu, si-a dus un caine din asta special, a dat o gramada de bani pe el, l-a dus in baie. Caine de apartament; sta numai in apartament. I-a pus acolo cana cu apa curata, i-a cumparat din asta de 6 litri din magazin; bea cainele. I-a spus medicul sa-i de apa din aia pura, nu de la chiuveta. S-o bem noi, nu cainii. Zice, „Nu-l pot desobisnui.” Ii bag apa curata. Stiti de unde bea apa? Din toaleta, de acolo, din vasul de la WC. Nu stie ce sa mai faca. Daca pune capacul, il ridica sus. Acolo a invatat. Stiti la ce m-am gandit? Cred ca e o comparatie dura. Dar noi nu alegem binele. Noi alegem raul. Noi suntem inclinati spre rau. Noi n-am alege pe Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu are El obligatia sa spuna, „Te chem acasa. Te chem la pocainta. E vocea Lui, e voce alui Dumnezeu. Dar, in momentul in care auzi vocea lui Dumnezeu, trebuie sa te ridici, asa cum s-a ridicat Rodica, cu venele taiate in baie, pentru ca nu te cheama un om, te cheama un Dumnezeu, singurul care te poate ierta. Nu te cheama un vecin de-al tau, sa beti un suc, ci te cheama Dumnezeu, sa-ti mantuiasca sufletul. Cand auzi chemarea aceasta, sa stii ca-i chemarea lui Dumnezeu. Te duci, te-ai ridicat in picioare in clipa aceia, ca maine poti sa fii mort. Maine te poti duce de aici, sa fi o umbra. (21:07)

Nu exista zi, nu stiu daca exista zi in care sa n-avem o inmormantare. Birourile (bisericii) noastre sunt aici langa o capela. In fiecare zi , aproape, cate doua frapuri ne inconjoara si acolo stim- iarasi e o inmormantare; iarasi a murit cineva, iarasi sunt luminile aprinse. Viata noastra-i foarte scurta. Cu niciunul din voi, Dumnezeu nu cred ca a facut contract pentru anul 2014. De aceea, sa ne pocaim in 2013. Astazi, cand Dumnezeu ne cheama la Betel, sa spunem, „Da, Domamne, eu sunt. Vin, ma ridic.

2. Dumnezeu stie ca suntem predispusi sa uitam juruintele noastre

Stiti cand s-a pocait el? Si asta-i o problema. El s-a pocait in noaptea fricii, cand fratele sau Esau fugea cu pusca dupa el si voia ca sa faca doua inmormantari cu aceeasi cheltuiala; ca era si batranul Isac bolnav si atunci a zis, „Daca moare tata, sa-l prapadesc si pe frate meu si atunci nu mai am cheltuieli, decat una. Asa i s-au batut genunchii lui Iacov deolalta, asa i-a fost frica de fratele sau incat a hotarat, ce sa faca? Sa se pocaiasca. Si-a dat seama ca piatra pe care era nu era o piatra obisnuita, a pus untdelemn pe ea, „Te vei numi Betel de aici incolo si in locul acesta, Dumnezeu mi s-a aratat. Ma pocaiesc!” zice Iacov. Numai ca marea problema a noastra, Dumnezeu o stie foarte bine: Este ca, atunci cand faci promisiuni din acestea lui Dumnezeu, cand iti merge rau, s-ar putea sa nu tina. Facem de multe ori juruinte facute in panica. Le facem in panica. Vine boala peste tine. „… daca ma scapa Dumnezeu din boala asta,…. daca ma vindeca… eu ma pocaiesc. Daca Dumnezeu va fi cu mine si-mi da bani in calatorie, daca-mi da un loc de munca- nu-mi trebuie mult- 800 de lei daca-mi da in mana, ala Dumnezeul meu va fi.” Am ramas fara serviciu, acasa trebuie sa duc paine la copii. Daca Dumnezeu ma va ajuta numai de data asta, la examen, si voi ajunge un medic bun, Dumnezeu va fi Dumnezeul meu, ca, ideea de a umbla si a lucra, nu stiu ce ar fi, un Dorel din asta pe la drumuri, „Ma rapune, ma ingrozeste.” „Dumnezeu, daca va face lucrul acesta; am o lipsa, am un necaz in casa, daca Dumnezeu imi intoarce familia la El, (ca) acuma-i prapad in casa, eu ma voi pocai si ma voi intoarce la Dumnezeu.”

Iacov s-a speriat si a spus, „Daca Tu vei fi cu mine, daca Tu ma vei ajuta in calatoria mea, daca tu ma vei pazi de fratele meu si nu voi muri, daca Tu imi vei da binecuvantari in calatoria mea, atunci Tu vei fi Dumnezeul meu. Si daca-mi vei da haine sa ma imbrac si daca-mi vei da tenisi cu care sa umblu in picioare, iti voi da 10% din tot ce voi avea.” Amandoua le-a incalcat: Si Dumnezeu n-a mai fost Dumnezeul lui; nici 10% n-a mai dat din tot ce Dumnezeu i-a dat dupa aceea. Facem promisiuni lui Dumnezeu cand ne merge rau, ca ne vom pocai si le uitam toate juruintele noastre cand ne merge bine. Asa este sau nu este asa? „Doamne, daca ma scapi…!” Te-a scapat Dumnezeu si ai uitat. Cum ai scapat, cum ai crezut, „Bai, Eu am rezolvat, mintea mea, intelepciunea mea…” Asta a fost frica lui Dumnezeu cand a ajuns poporul in Canaan. 40 de ani i-a calauzit prin pustie, 40 de ani le-a dat mana dimineata si seara, 40 de ani le-a coborat apa din stanca, 40 de ani le-a dat prepelite. Au ajuns in Canaan, unde aveau apa din belsug sa se spele, unde aveau struguri ca sa manance si sa faca vin, dupa care sa se poata imbata, unde aveau vieti grasi ca sa poata sa manance. Dumnezeu a stiut ca isi vor face case cu termopan, cu tot ce va trebui si-si vor cumpara plasma toti si marea frica a lui Dumnezeu a fost, „Astia dau de bine, cand dau de bine, uita.

Photo credit www.pluralistnation.com

Sa citim din Deuteronom 8:11-20 Sunt niste versete superbe pe care Dumnezeu le spune poporului inainte de a apuca sa-si faca vila, jacuzzi, inainte de a-si face fiecare podgorii, prese, .. Ascultati ce cuvinte frumoase le spune Dumnezeu:

11 Vezi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, pînă acolo încît să nu păzeşti poruncile, rînduielile şi legile Lui, pe cari ţi le dau azi.
12 Cînd vei mînca şi te vei sătura, cînd vei zidi şi vei locui în case frumoase,
13 cînd vei vedea înmulţindu-ţi-se cirezile de boi şi turmele de oi, mărindu-ţi-se argintul şi aurul, şi crescîndu-ţi tot ce ai,
14 ia seama să nu ţi se umfle inima de mîndrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te -a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;
15 care te -a dus în acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri uscate şi fără apă, care a făcut să-ţi ţîşnească apă din stînca cea mai tare,
16 şi care ţi -a dat să mănînci în pustie mana aceea necunoscută de părinţii tăi, ca să te smerească şi să te încerce, şi să-ţi facă bine apoi.
17 Vezi să nu zici în inima ta: ,,Tăria mea şi puterea mînii mele mi-au cîştigat aceste bogăţii.„
18 Ci adu-ţi aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le cîştigi, ca să întărească legămîntul încheiat cu părinţii voştri prin jurămînt, cum face astăzi.
19 Dacă vei uita pe Domnul, Dumnezeul tău, şi vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărît azi că veţi peri.
20 Veţi peri ca şi neamurile pe cari le -a pierdut Domnul dinaintea voastră, pentrucă nu veţi asculta glasul Domnului, Dumnzeului vostru.

Stiti care e pericolul? A inceput sa ne mearga bine. Ma uit la masinile din parcari, biciclete putine. Casa, casa.; masa, masa; haina, haina. Imi veti spune, „Pastore, ma imbrac la help.” Si? Ce-i daca te imbraci la help? Esti imbracat, nu esti descult. A inceput sa ne mearga bine; Romanii nu se pocaiesc, numai cand le merge rau.

Cata vreme i-a mers rau lui Iacov, s-a pocait. I-a spus lui Dumnezeu, „Iti fac, iti dreg, daca ma scapi de data aceasta…” Cum l-a scapat Dumnezeu si cum s-a facut om, vorbesc din punct de vedere uman, cum a uitat de Dumnezeu. (28:12)
Povestea un frate, zice, „Am avut bani frate, nimeni nu a avut cat mine, eu, omul pocait. Dar n-am facut bine cu ei, numai pentru mine. Mi-am cumparat casa, mi-am cumparat masini. N-aveam nici loc de parcare, cate masini aveam. Nevasta-mea avea doua- cu una mergea la biserica, cu una la cumparaturi. Am avut concedii exotice. Nu stateam eu la craciun in tara. Sa stau sa inghet de frig?
‘Ai auzit de Seashell?’
‘Am auzit.’
‘No, acolo eram.’
‘Bine.’
Dupa aceea, zice, ‘Nu prea mai mergeam nici la biserica, numai rar. Nu ma mai rugam; aveam de toate.’ Dumnezeu mi le-a luat toate. No, ajungi sa nu mai ai nimic. Intr-o zi am vazut cum vine banca, ba masoara casa, mi-au luat masinile. Doua dintre ele n-am vrut sa le dau; au venit cu platforma. N-am vrut sa le dau, dar au avut ei pana la urma si cheie. Am vazut cum se ia tot; ne-am mutat toti intr-o garsoniera. M-am apucat pe plans. Lacrima. Dumnezeu. Doamne! Ridica-ma iara, nu ma lasa de rusinea vrajmasului.’
Va dati seama, ce intelegea prin vrajmas?
‘Nu ma lasa Doamne,’ si m-am rugat, si m-am rugat si I-am promis, „Doamne, daca ma ridici iarasi, nu o sa te uit toata viata mea. Toata viata mea. Iarasi o sa dau tot numai la saraci. Doamne, nu-mi pastrez decat o mana pentru mine si restul, tot, tot, tot iti dau. Fac bine, dau la biserica, ma duc in misiune…. masinile mele. Frate, nu-ti vine sa crezi; dupa un an de zile eram sus. Si o sa-ti mai spun ceva; iar nu o sa-ti vina sa crezi. Iar nu mi-am tinut promisiunea. N-am mai dat nimic. Acuma, iar suntem in garsoniera. Iar au venit, iar au luat. Ce zici sa fac? Tu cum ma vezi pe mine?’
‘Eu,” zic, ‘te vad nebun. Nebun de legat.’
‘Crezi ca mai am a treia oara..?’
‘Nu stiu. Nu stiu, ajunge. De doua ori a ajuns.’
Dumnezeul nostru stie ca noi cam suntem predispusi sa uitam juruintele noastre, cand ne merge bine. Mai ales cand ne merge bine.

Sa va fie frica cand va merge bine si sa va pocaiti, ca totu-i trecator. S-ar putea sa ne mearga rau intr-o zi. Ma gandesc cat de bun e Dumnezeu. Si dumneavoastra stiti cazul unei surori de la noi din biserica, in urma cu 15 ani. O femeie din lume, bolnava de piele, cu o boala ingrozitoare. A venit in biserica. N-a spus nimanui. S-a rugat, ne-am rugat pentru ea. A facut o juruinta: ‘Doamne, daca Tu ma vei scapa de boala asta, eu o sa te urmez, o sa fiu pocaita. Ne-am rugat pentru ea si s-a facut bine. In noaptea aceea, pielea ei s-a curatit. A fost ca laptele pielea ei. Dar a uitat juruinta facuta. Dupa care Dumnezeu i-a dat cancer. A stat bolnava de cancer si a venit in metastaza in biserica noastra. Si iarasi ne-am rugat, dupa ce si-a marturisit pacatul, si Dumnezeu a vindecat-o de cancer. Si astazi este sanatoasa, ca au trecut 12 ani si are familie. Asta-i poveste cu sfarsit frumos. Putea sa fie si altfel. Mare Dumnezeu avem, ca ne da o sansa. Dar, mare Dumnezeu avem ca ne da doua. E fantastic sa te joci cu Dumnezeu atata si sa nu dea cu tine de pamant. Dar, aceasta mare bunatate a lui Dumnezeu, ce trebuie sa ne indemne pe noi astazi? Sa ne pocaim, fratilor! Amin? Sa ne intoarcem la El. Ca Dumnezeu stie ca noua cand ne merge bine, cam uitam de juruinte.

3. Dumnezeu asteapta ca noi sa ne reintoarcem la El

Dumnezeu are initiative in reintoarcerea la El, noi trebuie sa ascultam de El cand ne cheama. Dumnezeu stie ca noi nu prea avem chef, de unii singuri, sa o facem si mai ales cand ne merge bine. Dumnezeu stie ca trebuie s ane reintoarcem la El si Iacov s-a reintors la Dumnezeu. Si observati ce pasi practici face. El nu vorbeste mult, desi e si cel mai rau om din Vechiul Testament si cel mai bun. Trei lucruri le face, practic, Iacov.

1. Primul lucru, spune Iacov: Trebuie sa renuntam la idoli. Luati dumnezeii straini din mijlocul vostru si ingropati-i. Ei aveau dumnezeii lor, din popor, care-i adusesera de acasa. Era (aveau) si Dumnezeu si dumnezei straini. Intrebarea este: Ce e dumnezeu strain? Dumnezeu strain pentru tine poate sa fie tot ce are prioritate in viata ta, mai mult decat Dumnezeu. Daca maritisul, daca functia, daca banii, daca ceea ce ai tu, copiii tai sunt mai importanti decat Dumnezeu, atunci sunt dumnezei straini, toti astia. Daca este ceva ce te tine cand e vorba de pocainta, ala-i dumnezeu strain. Ala trebuie scos si aruncat afara. Nu se poate face o reforma adevarata fara acest inceput fantastic. Scoateti dumnezeii straini afara. Televizorul, internetul, cablu, masina, banii, moda, mall-urile, barfa, rautatea, lacomia. Tot ce-i dumnezeu strain in casa ta, afara! Tu trebuie sa stii, pentru ca stiti care e problema? Dumnezeii o sa fie diferiti de la casa la casa. (Iacov) a intrebat pe nevestele lui, ‘Care’s ai nostri?’ Ca ele stiau mai bine. Si spune Biblia ca i-a abandonat. I-a ingropat.
2. In al doilea rand: Curatie si decenta. Zice: Curatiti-va si schimbati-va hainele. A zis Iacov, ‘Mai Rahela, dar asa te-am luat eu de la taica-tau? Daca n-ai fost pocaita, asa arata-i, ca acuma? Cui vrei tu sa placi, mai nevasta? Suntem in Sihem, Rahela, si tu te imbraci cum te imbraci, ca o femeie de strada cand pleci pe strada. Dar, tu cui vrei sa placi Rahela? Tu crezi ca daca pui pe tine o tona de aur, Rahela, o sa considere ceilalti ca esti grozava? Nu, Rahela, eu te-am luat o pocaita, nu ca o calareasa, Rahela. Eu te-am luat asa cum esti tu.’ Nu cum mi-a spus un prieten, ca in noaptea nuntii, jumate din sotie a ramas pe noptiera. Noi pe cine vrem sa impresionam, daca tot ce avem nu e al nostru, daca traim intre silicon si botox toata viata noastra si ne aranjam intr-u alt fel… pe cine vrem sa impresionam? Pe barbati? Pai, probabil ii speriem. Numai in urma cu o saptamana de zile a venit un frate la mine si era ca Zaharia dupa ce s-a intalnit cu ingerul, nu mai putea vorbi. Facu semne. N-am stiut ce-i baiul, pana cand prin semne am inteles ca-i problema cu sotia. Isi cumparase garderoba noua; el ramasese mut. Daca asta-i scopul nostru… Ne uitam la copiii nostri, ne uitam la noi cum suntem imbracati si Dumnezeu spune: Podoaba voastra sa fie nu podoaba de afara, ci cea a omului ascuns, al inimii, care este roada Duhului Sfant pana la urma. Asta inseamna caracter. Toate celelalte vin si pleaca. Nu? Trec. Si aurul se duce pana la urma; n-are valoare. Astazi, nimic n-are valoare. Si scrie Biblia ca au hotarat sa fie decenti. Cum sa ne imbracam? Normal. Nici prea/prea, nici foarte/foarte. Nu v-a pus nimeni ca sa aveti nici batic de 2 m patrati pe cap; nu vi l-a prins nimeni cu suruburi; n-am cerut nimic din toate acestea, dar, fiti decenti, decente, in tot ceea ce ne imbracam! Amin? Atat le-a cerut Iacov. Nu vreau sa fiti nu stiu cum, ca si maicele alea din varful muntelui. Dar fiti imbracati corect.
3. Si apoi, spune Biblia, ca nu numai ca a hotarat ca sa bage dumnezeii straini si sa-i inmormanteze. La asta ma gandeam cu durere. Stiti ca zice ca a luat cerceii de la neveste si i-a bagat in pamant. Ma gandeam ca nu le-a ingropat foarte adanc, ca multe dintre surori le-a descoperit. Daca-i baga mai adanc. N-a sapat groapa mare. Ca barimeu cand ascunde cate un os, acolo, o palma (adancime). Apoi zice Biblia ca s-a intors cu familia. Zice, ‘Sa ne suim toti.’ Cui i-a vorbit Dumnezeu, fratilor? Lui. Si el ce-a facut? Si-a chemat familia. Barbatule, uita-te la mine. Esti responsabil pentru casa. Daca nu esti, nu trebuia sa te insori. Dumnezeu nu o sa vorbeasca cu nevasta ta, o sa vorbeasca cu tine. Si cand vorbeste cu tine, tu trebuie ca sa spui, „Gata.” Dar, n-o sa intrebi tu pe nevasta daca zice, ‘Ce, ii lasam?” daca facem pruncii cu … Nu. Cata vreme ai palma, cata vreme ai nuia, cata vreme duci bani in casa, cata vreme esti barbat si porti pantaloni, pai, esti responsabil! ‘Sa ne sculam,’ zice Iacov, ‘eu nu ma duc singur.’ Ca nu-i mai mare tragedie decat sa mearga mama cu tata in rai si pruncii in iad. Nu ziceti mereu, ‘Lasa, ca o sa aleaga ei.’ Ce sa aleaga ei? De ce am dus-o pe Miriam la binecuvantare in dimineata asta? Pentru ca traim cu groaza clipa in care copiii nostri vor fi mari si vrem sa le dam un start bun al vietii acum. Vrem ca primul loc cu care sa se intalneascasa fie casa lui Dumnezeu. De aceea ii tinem aici si ii tinem cum putem, copiii nostri. Pentru ca ne dorim tot binele pentru ei, pentru ca nu vrem sa fim mantuiti de unii singuri. ‘Nu ma duc singur,’ zice Iacov, ‘nu vreau fara copiii mei in  cer.’ Nu vreau fara voi. Cu toata familia, si reforma trebuie facuta in casa: La ora asta ne rugam, la ora asta inchidem wireless-ul, la ora asta…. Si eu recunosc, sunt slab. Sa vedeti cum negociez eu cu nevasta-mea. Negociem amandoi- daca s-o facem, daca sa n-o facem; ii mai lasa, pruncii.. Eu nu ascult de nevasta-mea. Eu cred, o gramada de barbati, voi nu ascultati de nevestele voastre is va iubesc. Dar noi suntem mai rau, stiti care? Care ascultam de prunci. Noi suntem tari; noi n-ascultam de sotie. Noi ascultam doar de pruncii nostri. Si ce spune Iacov? ‘Sa ne sculam, sa ne suim si sa facem ceea ce am stiut ca trebuie sa facem de la bun inceput.’

Rugaciune – Si cuvantul lui Dumnezeu ne spune noua, ca noi trebuie sa le facem lucrurile acelea pe care odata le-am facut. ‘Ce am impotriva ta,’ ii spune Hristos unei biserici in Apocalipsa, ‘este ca ti-ai parasit dragostea dintai.’ Si spune Isus Hristos, ‘Intoarce-te- nu la dragostea dintai-, la faptele dintai.’ Pai, daca atunci te ruga-i, roaga-te si acuma si primul lucru-i rugaciunea. Si-o sa va spun un lucru: trebuie sa ne invatam sa ne rugam cu familia noastra. Aceeasi rugaciune, chiar daca-i plictisitoare, lasati ca sa le intre in cap, alea 5, 10 minute, cat va rugati acasa. Rugati-va cu ei, ca in biserica nu se roaga. Nu se roaga copiii dumneavoastra. Vorbesc unii cu altii, butoneaza telefoane, Dar acasa, puneti-i sa se roage pe rand, ca baptistii faceti cu ei. Invatati-i sa se roage. Le-am spus la surorile de la scoala duminicala: Va rog sa puneti copiii sa se roage pe rand. Trebuie sa invete sa se roage. Spune Biblia: trebuie sa te intorci la faptele dintai. Si fapta dintai a fost- tii minte cat te rugai atunci? Te rugai mult; acuma nu te mai rogi.

Biblie – Tii minte cat citeai, si cititul Bibliei? Acuma n-o mai citesti. Sta praful pe ea. Orice prostii citesti. La orice te uiti. Biblia n-o mai citesti. Si o sa va spun. Pentru copii spun acuma, pentru tineri: zece facultati sa faceti, daca nu cunoasteti Biblia, va spun eu ce sunteti- niste cretini educati, cu 10 facultati. Cine nu stie Biblia e needucat. Si daca are doctorate.

Cand mi-am dat doctoratul in filosofie, unul dintre profesorii mei (cei mai multi pe care i-am avut au fost atei), ca asa am nimerit, o scoala de filosofie atee, fara Dumnezeu. Dar, a venit in comisie un profesor de la Iasi si a vazut ca aveam camasa de pastor si a zis, ‘Dumneavoastra ce sunteti?’ Si i-am spus, ‘Sunt pastor.’ Si a zis, ‘Ma bucur. Ma bucur ca unul dintre oamenii care sunt, pentru a-si lua doctoratul in filosofie e cititor de Biblie. Ca fara Biblie, Domnul pastor, suntem cu toti niste nenorociti. Eu am citit mii de carti, dar cand am citit Biblia, mi-am dat seama ca toate celelalte au fost nimic, gunoi pe langa ea.’ Marii oameni ai lui Dumnezeu, marii oameni care au realizat ceva in lumea aceasta au fost cititori de Biblie. Obligati-va pruncii sa citeasca cuvantul lui Dumnezeu. Si o sa le spuneti si de ce si si voi sa stiti asta. O sa vina vremea cand o sa va moara un copil acasa. Nu va poate ajuta nici stiinta, nici filosofia. Daca puneti intrebarea ca mama, ‘Oare ma voi mai intalni vreodata cu copilul meu, cu mama mea, cu sotul meu, cu sotia mea?’ Va garantez ca raspunsul asta nu vi-l poate da nici filosofia, nici stiinta. Stiti cine vi-l poate da? Biblia, care zice, ‘DA!’  Biblia da sigurari eterne. Vom pleca de pe pamantul acesta si ne vom intalni sus in cer. Fara Biblie n-ar fi speranta.

Slujire – Cu ce sa ajutam pe oameni? Duminica dimineata m-am rugat inaintea lui Dumnezeu si am spus: ce trebuie sa predic acum, pe sfarsit de an, bisericii? A spus: predica sa se intoarca oamenii la pocainta. Si Duminica dimineata, daca voi fi in viata, stiti ce a spus Dumnezeu ca trebuie sa va predic, care e boala voastra nr. 1 aici in biserica? Stresul. Despre asta. Despre faptul ca am intrat in panica cu mintea, ni-e frica de ziua de maine. Suntem tot mai agitati, tot mai nervosi, tot mai framantati de ziua de maine. Deja am inceput sa ne imbolnavim. Deja avem probleme, deja nu mai functioneaza si a zis Dumnezeu: Asta-i problema mintii voastre. Sunt atatea lucruri in viata noastra care trebuie sa le facem. Cata vreme vom sluji si vom ajuta pe altii, Dumnezeu ne va da pacea inimii si a sufletului nostru. (Mai sunt 18 min din predica).

VIDEO by Fundatia Ciresarii

Botez Nou Testamental la Biserica Filadelfia Paris 15 Decembrie 2013

 

Photo Blogul propriu – Agnus Dei VIDEO by Biserica Filadelfia bisericafiladelfia.fr

Florin Ianovici – Semnificaţia tăcerii lui Dumnezeu 15 Decembrie 2013

VEZI PAGINA Florin Ianovici PREDICI

Text Tefania 3:14-20

14 Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului!
15 Domnul a abătut dela tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmaşul tău; Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău; nu trebuie să te mai temi de nicio nenorocire!
16 În ziua aceea, se va zice Ierusalimului: ,,Nu te teme de nimic! Sioane, să nu-ţi slăbească mînile!
17 Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nu va mai putea de veselie pentru tine.
18 ,,Voi strînge pe cei întristaţi, cari sînt departe de adunarea sfîntă, pe cei ieşiţi din sînul tău, asupra cărora acum apasă ocara.
19 Iată, în vremea aceea, voi lucra împotriva tuturor asupritorilor tăi; voi izbăvi pe cei şchiopi şi voi strînge pe cei ce au fost izgoniţi, şi îi voi face o pricină de laudă şi de slavă în toate ţările unde sînt de ocară acum.
20 În vremea aceea, vă voi aduce înapoi; în vremea aceea, vă voi strînge; căci vă voi face o pricină de slavă şi de laudă între toate popoarele pămîntului, cînd voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război supt ochii voştri, zice Domnul.`

Transcript blogul Agnus Dei.
Florin Ianovici:
Am stat sapataman aceasta si m-am rugat special cu privire la acest sfarsit de an, ca sa fiu sigur ca ceea ce va vorbesc si va impartasesc dumneavoastra e mai ales in inima Domnului, pentru ca eu stiu ca informatia e buna, dar revelatia e esentiala. Nu e tot una sa comunici un adevar si acest adevar sa fie uns de Dumnezeu si doresc sa impartasesc cu dumneavoastra trei ganduri pana la sfarsitul anului. Primul este ‘Atunci cand Dumnezeu tace’. Cand Dumnezeu tace, e tare greu. Si acesta va fi subiectul zilei de astazi. Apoi, data viitoare vom vorbi despre ‘Cand Dumnezeu spune DA’. Cel mai mare dar din istorie e Isus Hristos. Si vom sta in fata da-urilor pe care Dumnezeu ni le-a daruit. Si apoi, in incheierea anului vom vorbi despre cand Dumnezeu spune ‘nu’. Pentru ca nu vom stii cum arata 2014, pana nu vom vedea ce anume a fost ‘nu’ in 2013. Dumnezeu sa ne ajute. Sa va rugati ca Dumnezeu sa ne dea prospetimea necesara. Noi vrem cu toata inima sa va binecuvantam cu un gand proaspat Dumnezeiesc.

Am oprit in dimineata aceasta  la o figura care a trecut dincolo de religie. Iubesc oamenii care sunt purtatori de un Dumnezeu de care nu pot sa-L limiteze. Iubesc oamenii a caror figura si oameni a caror viata trece dincolo de limite la ceea ce am inteles. Exista o femeie a carui exempplu si cuvinte le-am urmarit in timpul vietii: Maica Tereza. Cu greu s-ar fi putut spune ca a apartinut unei religii, pentru ca faptele ei au fost faptele care apartin unui Dumnezeu viu. O femeie care si-a inchinat viata leprosilor din India. A trait acolo uitand tot ce se tine de ea si daruind toate visele si tineretea ei lui Dumnezeu. Este autoarea unor ganduri de o profunzime deosebita. Imi aduc aminte ca odata, uitandu-se un om cu stare, cu darea de mana, s-a uitat la ceea ce se intampla cand ea ingrijea un lepros si cutremurat in sinea lui a zis, „Nici daca mi-ar da cineva un milion de dolari, nu m-as ocupa de o asemenea situatie.’ Ea a ridicat privirea si a zis, „Nici eu nu as face lucrul asta, daca cineva mi-ar darui un milion de dolari. Dar o fac pentru ca Tatal mi-a daruit pe Isus.” Pentru rasplata cereasca (o face).

Ei, oamenii, privind faptele ei, intotdeauna au pus pe seama ei anumite ganduri. Mi se intampla si mie si cred ca vi se intampla si dumneavoastra. Deseori primesc anumite mesaje in care oamenii, cand cauta un anumit ajutor din partea mea, un sfat, sau poate chiar o rugaciune, imi spun, „Frate, ma adresez tie pentru ca esti un om puternic, pentru ca esti un om tare.” Aceasta este convingerea lor. Si despre Maica Tereza s-a gandit si s-a spus ca este o femeie puternica, pentru ca faptele ei o reclamau ca un om a carei relatie cu Dumnezeu, neaparata, trebuia sa fie puternica. Au dorit, pentru ca dansa a facut parte din religia catolica, au dorit s-o canonizeze. Ei n-au putut pentru ca i-au gasit in jurnal, de fapt mai multe jurnale dealungul vietii sale, si vreau sa va spun ca atunci cand a murit la 87 de ani, ea a fost considerata un exemplu de daruire si credinta, dar cand au citit in jurnalul ei au gasit cuvinte ca acestea. Citez,”Zambetul meu este o mantie ce ascunde o sumedenie de dureri. In sufletul meu simt ca Dumnezeu este departe, ca Dumnezeu nu ma vrea.” Toate jurnalele ei sunt un strigat catre Dumnezeul care nu se lasa prins. Toata viata si-a dorit sa-L simta pe Dumnezeu la un mod puternic. Si in toate jurnalele ei e acelasi strigat, „De ce nu te lasi gasit?”

Spunea un poet Roman, „Vreau sa-l pipai si sa strig, urlu: Este!” Dar n-o poti face, pentru ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care stie sa se ascunda si care tace. E un Dumnezeu care, daca e sa fim sinceri cu noi, mai mult tace, decat vorbeste. Dar tacerea Lui nu-i respingere. Tacerea Lui nu inseamna purtarea de grija, tacerea Lui inseamna ca El vorbeste cum vrea El. In aceasta dimineata, iubitii Domnului, as vrea sa va vorbesc, nu despre tacerea noastra. Astazi, nu despre tacerile noastre vreau sa vorbesc, sau despre disciplina tacerii in viata unui credincios, pentru disciplina retragerii pentru a sta de vorba cu Dumnezeu, ci vreau sa va vorbesc despre tacerea Lui. Photo below Richard Palmer photography.

1. Primul moment al tacerii lui Dumnezeu

Trei momente din Biblie mi-am ales, pentru ca sa putem intelege tacerea lui Dumnezeu. Nu voi vorbi decat despre El in dimineata aceasta. Dar vorbind despre El, as vrea sa fim cuprinsi noi. Laudat sa fie Domnul. Intai de toate, iubitii Domnului, vreau sa ne uitam la Geneza 1:2-3. Vom vedea tacerea lui Dumnezeu in cele 3 etape ale istoriei. Asa mi-am inchipui eu tacerea lui Dumnezeu (Vezi poza mai sus). Si dumneavoastra ati simtit asa cateodata, ca dincolo de norii pe care-i priviti e un lacat, care sta zavorat? Geneza 1:2 spune asa, ‘Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!„ Şi a fost lumină.‘  Primul moment al tacerii este in Geneza pentru ca atunci cand Duhul se plimba pe deasupra apelor, nimeni nu zicea nimic. Nu putem spune ca-n acel moment, eu, tu, sau oricine dintre noi era prezent acolo. Cand Duhul lui Dumnezeu se misca deasupra apelor a fost tacere absoluta. A fost tacere deplina. Atunci, numai Dumnezeu in El insusi si gandurile Sale erau cunoscute.

De ce spun lucrul acesta si de ce vorbesc despre aceasta tacere a inceputului? Pentru ca mai intai de toate, iubitii Domnului, tacerea Genezei ne aminteste noua un lucru pe care nu vreau sa-l uitati niciodata. Uitati-va la voi; daca vreti ridicati-va mainile, daca vreti pipaiti-va, voi suteti creatia lui Dumnezeu. Pe noi ne-a plasmuit un Dumnezeu. Noi avem un Creator si numele lui este DOMNUL. Nu sunt o evolutie accidentala. Nu sunt, pur si simplu, o intamplare a unor lucruri, ci pe mine si pe tine te-a facut Dumnezeu. Oridecateori Dumnezeul nostru va tacea, oridecateori, in periaode lungi de tacere vei sta fata in fata cu El, sa-ti amintesti intotdeauna, ca esti faptura mainilor Sale, ca fiecare lucru din tine respira bogatia creatiei Sale, ca fiecare particica a ta este ceva din El. Oridecateori Dumnezeu va tacea, tu sa spui ca Psalmistul, „Te laud ca sunt o faptura minunata. Si te laud pentru ca vad lucrarile Tale minunate.” Orice inima in dimineata asta, care se simte abandonata intr-un fel, care se simte departe de Dumnezeu, sa se pipaie, sa se uite si sa spuna, „Dumnezeu a facut. Dumnezeu a facut.”Dumnezeu a facut.” Daca putem spune, iubitii Domnului, si vreau sa intreb, dincolo de contextul de confesiuni, dincolo de contextul de doctrine, vreau sa intreb in dimineata aceasta: E vreunul care crede ca El a aparut undeva, (iertati-ma pentru ca nu eu am spus-o) din maimuta?”

Uitati-va la noi,uitati-va la sufletul vostru, la marturia a ceea ce Dumnezeu a facut si ce este in voi si intrebati-va in dimineata aceasta, cine-i Creatorul vostru? Chiar daca tace, El m-a facut. Chiar daca tace, El m-a facut! Dumnezeul meu m-a zidit. Dumnezeul meu m-a ajutat sa cresc. Dumnezeul meu m-a ajutat sa stau in picioare. De ce spun lucrul acesta? Pentru ca cel ce m-a faurit pe mine va avea grija de mine, sa ma duca pana la capatul drumului. Cel ce a inceput cu mine viata aceasta, o va sfarsi si va fi cu mine. Tace Dumnezeu? Negresit, tace. A tacut Dumnezeu si in creatie. A tacut Dumnezeu cand Duhul Lui se plimba pe deasupra apelor. Nu m-a intrebat pe mine; te-a intrebat pe tine? A stat Dumnezeu de vorba cu tine sa te intrebe, „Cum sa fac omul? Cum sa fac lumea?” Ce inseamna lucrul acesta? Ca Dumnezeul nostru este atotputernic, Dumnezeul nostru tace, dar este ATOTPUTERNIC! Dumnezeul nostru nu vorbeste, dar este ATOTPUTERNIC! Dumnezeul nostru nu ne da noua socoteala de intrebarile noastre, dar este viu si tine universul in mana. Asta sa-ti amintesti in timpul tacerii lui Dumnezeu, ca n-ai venit din neant si nu te vei duce in neant, ca nu esti o intamplare si nu traiest la intamplare. Tu esti rezultatul mainii, a unui arhitect, a unui Dumnezeu viu si atotputernic. Laudat sa fie numele Lui! (Fa click pt sursa pozei Isaia 49)

Spune Biblia in felul urmator… Fratii mei, surorile mele, eu vreau sa va pun o intrebare simpla: Credeti dumneavoastra ca Dumnezeu cand ne-a facut pe noi, lui Dumnezeu ii lipsea ceva? Potrivit Bibliei, Dumnezeu are totul in El insusi. „Din El, prin El si pentru El sunt toate.” Dar, lui Dumnezeu nu-i lipsea nimic. Credeti lucrul asta?  Lui Dumnezeu nu-i lipsea nimic. Si atunci, Dumnezeu a zis, „Sa facem om dupa chipul si asemanarea noastra.” A fost gandul Lui. A fost dorinta Lui. Si in dimineata aceasta, cand poate multi dintre noi se roaga si Dumnezeu tace. Sa spui sufletului tau, „Eu am venit din Dumnezeu, eu sunt expresia dragostei Sale; Dumnezeu m-a vrut. Dumnezeu m-a vrut!” Si Dumnezeu te-a vrut. Laudat sa fie El in veci de veci. Spune Biblia in felul urmator, in Isaia 49:15 ‘Poate o femeie să uite copilul pe care -l alăptează, şi să n’aibă milă de rodul pîntecelui ei?’ Raspunsul este DA. Ne-o spun orfelinatele. ‘Dar chiar dacă l-ar uita, totuş Eu nu te voi uita cu niciun chip: 16 Iată că te-am săpat pe mînile Mele, şi zidurile tale sînt totdeauna înaintea ochilor Mei!’

Fratii mei, surorile mele, dragi prieteni, in dimineata aceasta vreau sa va spun ca tacerea Genezei imi aduce aminte ca pe mine m-a facut un Dumnezeu si Dumnezeul care m-a adus, ma va purta si Dumnezeul acesta ne va ajuta sa trecem din viata aceasta impreuna cu El, cu ajutorul Lui. De aceea, sa fi deplin increzator si sa fi plin de increderea aceasta. Fratii mei, surorile mele, daca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu creator, vreau sa va intreb: Ce se intampla in viata noastra e intamplare? E hazard? Greul, binele, painea de pe masa, lipsa painii de pe masa, bogatia, belsugul, lipsa sau saracia, sanatatea sau mai putina sanatate, relatii reusite sau mai putin reusite; daca El e creator, daca El e arhitect, daca firele de par sunt numarate si stiute, e intamplare, e hazard? Dar ce este? Stiinta a unui Dumnezeu pe care nu putem pricepe. E corect ce spun eu?

Biblia spune in felul urmator, ca Domnul Dumnezeu sta fata in fata cu Iov; ascultati acest raspuns fenomenal. La supararea lui Iov, la tacerea aceasta prelungita din partea lui Dumnezeu, la suferintele crescand ale acestei inimi; n-as putea sa stiu care din suferinte era mai mari- suferinta faptului ca trupul lui era slabit, ca era din cap pana in picioare batut, spune Biblia, de o buba rea sau in faptul ca Dumnezeu tacea, parca invaluit in acea mantie a tacerii sale. Nu stiu care dintre ele era mai rea. Dar, la un moment dat, vine Domnul Dumnezeu, sta de vorba cu Iov si ce-i spune? Iata ce spune Cuvantul lui Dumnezeu in Iov: ‘Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere.‘ Sunteti atenti? Dumneavoastra observati ce fel de raspuns da Dumnezeu in tacerea Lui? ‘Tu nu erai cu Mine cand am facut pamantul, dar Eu te-am facut, pentru ca mi-am dorit lucrul asta. Si daca Eu te-am facut,’ zice Dumnezeu, ‘nu te teme. Mana mea nu te va scapa niciodata’. Uitati-va azi de jur imprejur; ati venit la biserica.  E un cer deasupra. E un aer pe care il respiram, sunt pomi pe care Dumnezeu ia facut. Ce atesta lucrul asta? Ca Dumnezeu nu tace. Numai ca Dumnezeu vorbeste intr-un mod in care noi va trebui sa luam aminte. Cand te uiti cu bagare de seama la toate lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat, atuncea realizezi ca in viata ta exista un Dumnezeu care poarta totul in control. Da, Dumnezeu tace, dar Dumnezeul meu e plin de putere si Dumnezeu ne poarta de grija. Laudat si binecuvantat sa fie numele Lui, acum si-n vecii vecilor.

Mai exista un lucru pe care tacerea Genezei ne invata. Si fiti atenti la ce va spun. Dumnezeu a luat tarana. Da? Si a luat aceasta tarana si din ea a facut pe om. Dar, cand, propriuzis a devenit omul un suflet viu? Cand a luat Dumnezeu, pur si simplu, tarana in mana? Nu. Ci, dupa ce Dumnezeu a suflat suflare de viata. Si atunci, vine in dimineata aceasta sa spuna in felul urmator, „Oricat ai tacea, n-am sa uit ca eu, Doamne Dumnezeule trebuie sa birui totul prin puterea Duhului.” Mai intai de a fi tarana, ceea ce face esenta duhului meu este faptul ca sunt un suflet viu, daruit de Dumnezeu. Chiar daca Dumnezeu tace, chiar daca Dumnezeu nu-ti vorbeste, raspunsul tau trebuie sa fie totdeauna un raspuns al sufletului. Trebuie sa fie un raspuns al inimii. Iata ce spune Biblia in Iov 33:4 ‘Duhul lui Dumnezeu m’a făcut, şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă.‘ Poate Dumnezeu sa taca. Poate. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu vorbeste. Poate Dumnezeu sa taca? Poate. Dar Dumnezeul meu, care este Creator imi spune un lucru, „Eu te-am facut. Chiar daca mama si tatal tau ti-au dat numele, Eu ti-am adus suflare de viata. Chiar daca porti un nume pamantesc, esti al Meu, sapat in palmele Mele. Chiar daca te uiti de multe ori la tine si crezi ca ai un anumit numar de ani, totusi ceea ce face sa fi in picioare e suflarea mea de viata.”

Fratii mei, surorile mele, (23:27)spuneti in dimineata aceasta cu mine, „Oricat de greu ar fi, oricat de inchis ar fi cerul, oricat de mult sau putin ar vorbi Dumnezeu cu voi, spuneti in dimineata aceasta, „Dumnezeu mi-e creator. Dumnezeu mi-e creator!” Spune sufletului tau, ‘Dumnezeu e creator.’ De ce sa spunem lucrul asta? Ca sa stiu ca in viata mea, nu intamplarea ma conduce, eu nu traiesc de pe o zi pe alta ca o minge de ping pong, lovita de unul si de altul, ci, totul este in mana lui Dumnezeu. Amin. (Photo credit vimeo.com)

2. Al doilea moment al tacerii lui Dumnezeu

Al doilea lucru pe care vreau sa-l impartasesc cu dumneavoastra in aceasta dimineata, dupa tacerea din Geneza, este tacerea de la Golgota, pentru ca vreau sa va supun atentiei doar la un gand simplu, si anume. In Isaia 53:7  spune Biblia cateva cuvinte care sunt cunoscute. Dar, vreau sa va intreb ca v-ati gandit mai mult asupra lor si ati staruit- ‘Cînd a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc,’ Un Dumnezeu tacut. ‘.. ca un miel pe care -l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.‘ Un Dumnezeu care a tacut cand a facut pamantul si tot ce vedeti, un Dumnezeu, care atunci cand a facut pe om a tacut si un Dumnezeu care acuma tace la Golgota, spune Biblia ca atunci cand a fost luat, Domnul Isus Hristos  a tacut. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a tacut. Asta-i expresia care m-a framantat pe mine, expresia care m-a facut sa meditez asupra acestei taceri, a fost urmatoarea: Cum, adica, ca o oaie muta inaintea celor care tund? Nu vi se pare ca aceasta comparatie intre Domnul Isus Hristos si oaie sau miel trebuie sa ne invete ceva? In momentul in care spui ca El a tacut e una. Dar, cand spui ca a tacut ca un miel, sau ca o oaie inaintea acelor care o tund, asta inseamna ca Domnul Dumnezeu vrea sa ne invete ceva. Sunteti de acord cu lucrul asta?

Ce tacere este aceasta? Ce sa inteleg eu din acest tip de tacere? Pentru ca Domnul Dumneeu vine si spune, „ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a deschis gura.” Asta inseamna ca e un tip de tacere. Asta inseamna ca Dumnezeu vrea sa invatam ceva din tacerea asta a Domnului Isus Hristos. Si primul lucru pe care vreau sa vi-l spun este urmatorul:

1. Niciodata, oaia cand o tunzi nu lupta. Se lasa dusa. Nu are arme si n-are nimic cu care s-ar putea impotrivi. O iau, o tund. Si daca vor s-o sacrifice, o sacrifica. Si ce inseamna lucrul asta pentru noi? Fratii mei, surorile mele, in timpul tacerii lui Dumnezeu, noi va trebui sa intelegem un lucru esential in  viata. Ca iubirea noastra, asa cum am spus-o de ‘n’ ori in biserica, trebuie sa fie o iubire inteleapta. Vreau sa intelegem lucrul acesta. Domnul sa ne ajute si Domnul sa ne binecuvanteze. Pune Biblia o intrebare retorica, la un moment dat in Isaia in 53:8, dar mai intai vers. 1-Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? ….. 8 El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?’ Ce inseamna asta? Asta inseamna, iubitii Domnului, ca tacerea Domnului Isus Hristos ne invata ca nu-i obligatoriu sa vorbim tot timpul, ca nu-i obligatoriu sa dovedim tot timpul ce avem de dovedit. Ca exista momente in oameni , momente de neintelegere, momente cand oamenii sunt blocati, momente cand oamenii nu pot primi adevarul, momente cand oamenii nu sunt pregatiti pentru momente inalte, momente cand oamenii, pur si simplu, nu pot fi luminati de lumina cuvintelor tale. Domnul Isus Hristos s-a uitat si a zis, ‘Iubirea mea trebuie sa fie inteleapta si iubirea inteleapta ma obliga la tacere, pentru ca tacerea aceasta inseamna un lucru, ma uit si ma intreb, ‘Cine din cei pe vremea mea au inteles ce fac eu?’ Nimeni. Nu te inteleg oamenii. Poate ca ai atat de multe lucruri de care oamenii nu te inteleg. Nu-ti inteleg intentiile, nu-ti inteleg vorbele, nu-ti inteleg atitudinile, nu-ti inteleg trairile. Nu-ti intelege nimeni alergarea. Nu-ti intelege nimeni lacrima. Nu-i nimic. Biblia spune: Taci. Caci aceasta ne invata tacerea Domnului Isus Hristos. A tacut. Fratii mei, nu grabiti ceea ce nu poate fi grabit. Nu alergati inaintea lucrurilor care se lasa ele gasite la vremea lor, pentru ca intotdeauna va fi pierdere. Ma aude cineva in dimineata asta? Dureri, rani, de multe ori blocaje emotionale. De ce? Pentru ca o dorinta extraordinara framantam noi raspunsuri  si dorim ca toti oamenii sa ne inteleaga si sa ne cuprinda, asa cum suntem noi. Nu ne pot cuprinde pentru ca nici tu nu te-ai nascut stiind. Nici eu nu 28:30 nu L-am primit pe Hristos, pur si simplu, tot ce sunt astazi am primit odata, in 5 minute. E vorba de viata. Ce te invata tacerea de la Golgota? Sa iubesti intelept, cu maturitate. Ajuta-ne Doamne.

Proverbe 25:11 spune asa ‘Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într’un coşuleţ de argint. –‘ Dar, stiti pe ce cade accentul? ‘Un cuvînt spus la vremea potrivită’. Fratii mei, surorile mele, se uita Dumnezeu spre noi si Dumnezeu ne spune, ‘Isus Hristos a tacut. „In drumul Lui spre cruce a tacut, pentru ca a zis, ‘Cu cine sa vorbesc, Doamne?’ I-am spus lui Petru, ‘Petre, vegheaza. Simone, tre’ sa veghezi’. Iar Simon, cu o ora mai inainte a scos sabia si a zis, ‘Sunt gata sa merg cu Tine pana la moarte. Daca vrei, ma lupt cu oricine.'” N-a reusit sa duca cea mai simpla lupta din viata, sa se biruie pe el insusi. N-a inteles. N-a inteles nimeni ce face Isus Hristos. Dar stia Tatal din cer si Duhul Sfant. Si Domnul Isus Hristos a zis, „Tac, pentru ca atunci cand nu sunt inteles, nu mai are rost sa vorbesti. Oameni buni, in dimineata aceasta ma rog Duhului Sfant sa ne ajute s ainvatam de la tacerea de la Golgota, ca fiecare cuvant isi are vremea lui.

Biblia spune in felul urmator; asa spune cuvantul lui Dumnezeu, in Eclesiastul, ca exista o vreme pentru orice lucru, ca exista un timp – Eclesiastul 3:7 – ‘ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;’ Ii multumesc lui Dumnezeu. Va rog sa intelegeti in dimineata aceasta, ca tacerea Domnului Isus de la cruce ne invata ca iubirea trebuie sa fie inteleapta. Tre’ sa ai rabdare. Trebuie sa gasesti timpul potrivit. Tre’ sa te rogi ca Dumnezeu sa pregateasca, trebuie sa te rogi ca sufletul sa fie pregatit, omul sa fie pregatit. Domnul sa ne ajute, Domnul sa ne binecuvanteze.

Dar, de ce e importanta, pe de alta parte, tacerea de la Golgota? E importanta, iubitii Domnului pentru ca, de cele mai multe ori, multimea cuvintelor noastre, acest exercitiu de a vorbi in permanenta, ne face paradoxal, nu sa fim mai puternici, ci mai slabi. Uite, eu va impartasesc cu dumneavoastra o experienta simpla. Inainte sa vin la biserica, ma trezesc foarte devreme Duminica si de cele mai multe ori tac. Si ma rog ca Duhul Sfant sa ma impregneze cu cuvintele Lui. Si il rog pe Duhul Sfant sa puna in inima mea putere din puterea Lui. Si simt ca pe masura ce tac inaintea Domnului si ma rog, devin un arc care este intins din ce in ce mai tare. Cu cat te rogi si taci, cu cat te rogi si analizezi, cu cat te rogi si meditezi, parca sufletul tau de vine un arc si apoi, cand vei slobozi sageata, se va duce cu putere la tinta. Hristos a tacut, pentru ca un lucru era important in viata Lui- sa nu se abata de la voia lui Dumnezeu. A tacut, ca sa ramana concentrat pe scopul pe care-l avea in viata. De multe ori, cuvintele ne taie calea. Cuvinte folosite de unul, de altul, de ce ni se spunea in dimineata aceasta sa avem o ureche sfanta, care sa primeasca numai cuvintele care trebuie? Ni se spunea in dimineata aceasta ca relatiile, daca nu sunt relatii bune, daca nu sunt relatii sfintite, ce vor face? Prin cuvintele lor, te vor abate de la drumul pe care-l ai. Eu va intreb in dimineata aceasta, dincolo de drumurile pamantesti, dincolo de dorintele de a avea, dincolo de dorintele de a fi fericiti:

1. Exista o tinta a vietii noastre?
2. Exista un sfarsit de cale al vietii noastre?
3. Exista ceva mai presus de orice?
4. Ce este acest mai presus de orice?

Doamne, ajuta-ma sa fac voia Ta, sa nu ma abat nici la stanga, nici la dreapta, sa merg pe acest drum pe care Tu, Doamne Dumnezeule l-ai croit pentru mine. Sa croim un drum drept pentru picioarele noastre, sa nu mai schiopatam. Dumnezeu sa ne ajute, Dumnezeu sa ne binecuvanteze! Fratii mei, surorile mele, as vrea din toata inima sa intelegem ca noi trebuie sa ducem la bun sfarsit ceea ce am inceput. Am sa va dau un exemplu biblica, ca sa intelegeti mai bine lucrul asta. Bunaoara, Domnul Isus Hristos, intrand in gradina Ghetimani, spune ucenicilor, ‘Rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita’. Si ce spune biblia ca a facut Domnul Isus Hristos dupa asta? Apoi, s-a indepartat, ca la o aruncatura de piatra. Nu vi se pare interesanta aceasta imagine biblica? Un Dumnezeu care vine Duminica dimineata si spune, ‘Am venit sa va spun in dimineata aceasta, ca este nemaipomenit sa traiesti in legea Duhului de viata in Hristos.” Dar, am vrut sa va spun ca aceasta lege a Duhului de viata, nu va permite sa traiti dupa cum voiti voi, caci nu mai sunteti ai vostri, ca sa faceti tot ce vreti voi. Sunteti ai Domnului. Dupa care, vine Domnul Dumnezeu si ne spune, „Traiti in smerenie; pentru mine-i important milostenia sa fie in ascuns, rugaciunea sa fie in ascuns. Sa nu trambitati, ca sa nu astupati trambita care cu adevarat va vesti in cer rasplatirea. Dupa care, vine Domnul Dumnezeu si spune, „Tacerea Domnului, tacerea creatiei, tre’ sa-ti aminteasca ca tu nu esti o intamplare. In orice moment cand vrea sa te darame cel rau, sa strigi, „Al Domnului sunt. Sunt o faptura minunata! Aleluia! Si Si Domnul Dumnezeu, dupa ce a spus aceste cuvinte de da la o parte ca la o aruncatura de bat. Luni, era la o aruncatura de bat, Marti e la o aruncatura de paitra, Miercuri sta tot acolo. De ce? Pentru ca Domnul Isus Hristos vrea si se uita inspre noi si spune, „Bun, v-am zis. Si acuma este timpul sa faceti. Sa nu cumva sa va abateti de la drumul vostru.” La ce bun, predica? La ce bun, indemnul? La ce bun, ceea ce facem aici, daca nu sa implinim ceea ce Dumnezeu ne-a spus? Ajuta-ne! Asta ni se spunea si in dimineata aceasta. Domnul sa ne binecuvanteze. Domnul sa ne dea putere. Ajuta-ne Doamne.

Vreau sa va mai spun un lucru, fratii mei, surorile mele. Domnul Isus Hristos, in momentul cand tacea si era neabatut de la tinta pe care o avea in vedere, dumneavoastra stiti ce vedea Domnul Isus Hristos? In mod egal vedea crucea. Dar in mod egal va vedea si pe voi. In mod egal vedea crucea. Dar in mod egal ma vedea si pe mine, pentru ca Biblia spune ca va vedea o samanta de urmasi. Cand taci,  si pui capul in jos, dupa modelul Domnului Isus Hristos, sa nu vezi doar crucea, sa vezi si ziua cand iti vei tinea sotul in brate. Sa vezi si ziua cand iti vei imbratisa copiii iesind din apa botezului. Sa vezi si ziua vindecarii, cand vei striga, ‘Mare este Domnul!’ Sa mergeti spre tinta aceasta, vaznad nu doar crucea, dar vazand si biruinta in Isus Hristos. Caci puterea de a nu te abate, puterea de a nu da nici in stanga, nici in dreapta, nu e sa vezi doar ceea ce ti se intampla- doar truda si necazul, ci sa vezi si ziua biruintei. Si va spun in dimineata aceasta, tacerea Domnului Isus Hristos inseamna sa ne pregatim sufletele pentru biruinta. Laudat sa fie Domnul. Binecuvantat sa fie Domnul! (Photo Golgotha fineartamerica.com)

Iubitii Domnului, exista o tacere pe care au experimentat-o unii la cruce si unii n-au experienta.. As putea sa numesc Golgota, locul unei taceri pereche si o sa vedeti indata la ce ma refer. Taceri pereche- adica, cum pereche? Pereche cu cine? Mai intai de toate, preotii, ce au facut in jurul crucii? Spuneti dumneavoastra, au tacut sau au vorbit? Vorbitau ce au vrut ei. Asa de urat au vorbit si au hulit pe  cel ce sta pe cruce. Dar ucenicii, ce au facut in fata crucii? Vorbitau sau nu? Nu. Au tacut, muti de durere, inspaimantati de ceea ce vedeau. Uluiti de neintelegerea aceasta, acestei lucrari pe care o vedeau savarsinduse sub ochii lor. Dupa care, ce a venit? A venit o Sambata. Corect? Sambata, de dupa Vineri. Au tacut si preotii pentru ca au fost satisfacuti si multumiti in planurile lor. Au tacut si ucenicii; au tras de doua ori savorul, pentru ca erau de doua ori mai speriati acum. Erau dezarmati, El nu mai era cu ei sa-i apere. Dupa care, ce s-a intamplat? Venita Dumnica invierii. Aleluia! Si in Duminica invierii, cine a tacut? Au tacut preotii. Si au vorbit, cine? Ucenicii! Si au strigat, ‘L-am vazu pe Domnul si Domnul este viu! Golgota are o tacere pereche. Pentru ca dupa cum ai tacut, sau ai vorbit la Golgota, asa va fi si Duminica invierii tale. Unii, in ziua invierii vor amutii pentru o eternitate. Iar altora, Dumnezeu le va umple gura de laude si vom canta o cantare noua. De aceea, ce faci in fata Golgotei determina ce vei face in acest ultim punct pe care vreau sa vi-l spun.

Sunt doi prieteni din liceu, unul se numea Artur, si unul se numea Skinner. Au facut impreuna liceul, s-au bucurat impreuna de aceleasi lucruri si evident si in al II-lea razboi mondial au plecat tot impreuna. La un moment dat, autorul acestei intamplari relatate, povestea despre faptul ca au cazut prizonieri in 1942 in Filipine. A fost scufundata nava si au ajuns prizonieri. Numai ca unul s-a dus intr-un lagar; Skinner a ajuns in lagarul Luson si Artur a ajuns  intr-un alt lagar. Inainte ca ei sa fie mutati definitiv, Artur a cerut sa mearga sa-l vada pe prietenul sau din Luson. Lagarele erau la o oarecare distanta . Artur se simtea destul de bine si urma sa fie mutat. A cerut, in mod deosebit, ‘Lasati-ma, inainte de a fi mutat, am si eu dreptul sa vorbesc cu prizonierul Skinner, cu prietenul meu. Dupa interventii, l-au lasat. Cand s-a dus sa vorbeasca i-au spus, „Imi pare rau, el nu poate veni sa vorbeasca cu dumenavoastra. Si a zis, „De ce?” „Pentru ca se afla in pavilionul „Zero”. Pavilionul „Zero” era pavilionul in care nu mai aveau nici o sansa sa se faca sanatosi. Era acelora care au boli incurabile. In sfarsit, Artur a zis, „Ma duc eu la el.” S-a dus si avea malarie, dizinterie, toate bolile tropicale. Mai avea 35 kg. Asta povesteste el in memoriile sale. In momentul cand l-a vazut, spune ca i s-a pus un nod in gat si in momentul acela, a simtit cum toate lucrurile se sfarsesc. Spunea el, „E suficient sa vezi pe prietenul tau, de 35 kg, zacand pe patul mortii, ca sa ti se naruiasca toata teologia care ai avut-o pana atunci.” Si in momentul acela a gandit, ” Ce ar putea sa facace sa spui unui om care statea pe moarte? Si-a adus aminte ca avea la gat o esarfa si in esarafa aceea avea legat un inel. Il legase acolo pentru vremuri grele, a zis el, „Daca pic vreodata prizonier..” poate sa faca un schimb. Sa dea inelul acela, si sa il dea la schimb si cu ajutorul lui sa capete un tratament mai bun in lagar. La un moment dat, a scos esarfa, si i-a dat prietenului sau inelul si a zis, „Uite, ia-l si da-l cuiva de aici  care sa poata sa te ajute.” La care, prietenul a zis, „Nu pot primi asa ceva.” La care a spus, „Trebuie sa primesti  pentru ca noi suntem prieteni si i-a dat acel inel. A doua zi, Skinner a dat acest inel unui gardian si noteaza aceasta ilustratie. Mi-a placut pentru aceasta intrebare. A intrebat gardianul, „Tacai,” Care inseamna valoare, valoros. Si el le-a spus, „Takai,” valoros. I l-a dat. A doua zi, i-a dus cutii de medicamente. I-a adus, pentru scorbut, lamai. A inceput sa-l trateze. In 3 luni de zile,  Skinner s-a ridicat pe picioare. Ei povestesc, pentru ca dupa ce s-a terminat detentia, s-au regasit si au stat impreuna. In dimineata aceasta, cand Dumnezeu tace la cruce, El vede crucea si o vezi si tu. Dar, dincolo de cruce, tu trebuie sa vezi rasplata pentru ca Dumnezeul nostru ne-a pus un inel pe deget, ca odinioara, tatal fiului risipitor si a zis, „Esti copilul meu si va veni o zi si va veni un ceas si va fi un moment in viata ta, cand va veni timpul sa ridici mana si sa spui ‘Takai’ ‘ai valoare’- in legamantul tau cu Domnul. Are valoare Golgota in viata mea. Poate ca Dumnezeu tace, dar, Golgota vorbeste. Poate ca Dumnezeu tace, dar invierea vorbeste. Marire lui Isus! Marire lui Isus. Marire lui Isus.  Photo below www.thetwo-edgedswordoftruth.org

3.  Al treilea moment al tacerii lui Dumnezeu

Tacerea lui Dumnezeu inainte de glorie. Biblia spune in Apocalipsa 8:1, un lucru extraordinar de adanc. Nici pana in ziua de astazi nu s-a putut spune cu certitudine si nu poate fi o interpretare unitara a acestui verset: Cînd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s’a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. Cei care analizeaza ce inseamna timpul lui Dumnezeu, mergand pe versetul – „o zi inseamna o mie de ani si o mie de ani inseamna o zi, spun ca ar fi o perioada de 15 zile, daca ar fi sa respecti algoritmul ‘o zi inseamna o mie de ani’. Insa, dragii mei, nu asta este important.” Domnul Isus Hristos a rupt aceasta pecete, a saptea, dupa aceasta pecete urmeaza o serie de evenimente, cele sapte trambite. Insa cel mai important este ce se intampla la sfarsit: Apocalipsa 11:15 ‘ Îngerul, al şaptelea a sunat din trîmbiţă. Şi în cer s’au auzit glasuri puternice, cari ziceau: ,,Împărăţia lumii a trecut în mînile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.`‘. Jumatate de ora, tacere. Pentru ca sa intelegem in dimineata aceasta ca Cel ce vine va veni si nu va zabovi. In marea Sa generozitate, in felul Sau milostiv si drept, Dumnezeu iti spune, „Iti dau jumatate de ora de  pregatire. Te las sa te pregatesti de ce ceva vreme. Te las sa te pregatesti in lucrurile care tin de Mine. Te las,” zice El, „ca sa fi implinitor al cuvantului Meu.”  Spune Domnul Dumnezeu, iubitii Domnului, ca este un ceas de pregatire.

Spunetimi acum, inaintea Domnului nostru, Domnul Dumnezeu, in timpul acesta, ce face in mod real? Ne pregateste. E un timp in care nu ni se intampla un lucru extraordinar. N-avem razboaie, n-avem nenorociri fara masura. Sunt localitati in lumea aceasta care-s maturate de uragane. Sunt locuri in care pamantul s-a despicat; mii si mii de oameni au murit in cataclisme. Vreau sa va intreb in aceasta dimineata, voi care stati pe banca, nu simtiti ca Dumnezeu tace ca noi sa ne pregatim? Nu simtiti ca vine ceasul, cand Dumnezeul nostru va instaura slava Imparatiei Sale si vei fi si tu cuprins acolo? Ori, Dumnezeu ne spune in dimineata aceasta, ca trebuie dragii mei, spune Biblia in Evrei 3:7 ‘Deaceea, cum zice Duhul Sfînt: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, 8 nu vă împietriţi inimile,’ Ascultatima, va indemn, va rog din toata inima: Sa ne pregatim. Ce ai de schimbat, schimba. Ce-a de corectat, corecteaza. Tace Dumnezeu. Tace Dumnezeu pentru ca tu sa fi gata cand El va veni cu sfintii Sai si va instaura imparatia Sa. (45:20) Mai sunt 15 min din predica.

VIDEO by fiti-oameni.ro