„Cred că este adevărat să spunem că am văzut mai mult de 80 de martiri în ultimele câteva zile”, a afirmat recent liderul Bisericii Anglicane, citat de BBC, în contextul persecuțiilor tot mai intense la care sunt expuși creștinii din Orientul Mijlociu. (PHOTO credit http://www.telegraph.co.uk– o femeie ranita este transportata la spital dupa bombardarea bisericii ei in orasul Peshawar, Pakistan)
Alegerea cuvântului „martiri” pentru a descrie drama celor 81 de creștini pakistanezi uciși de atentatori sinucigași ar putea părea nepotrivită pentru Occidentul secularizat. Însă, sublinierea arhiepiscopului de Canterbury, Justin Welby, atrage atenţia asupra agravării persecuției creștinilor și este perfect adecvată atitudinii de indiferență a politicienilor occidentali față de comunitățile creștine din Egipt, Siria, Irak sau Pakistan, consideră editorialistul Peter Stanford, care scrie pentru The Telegraph.
Dublul atentat comis recent în Pakistan este cel mai sângeros atac comis vreodată împotriva minorității creștine din această țară, scrie AFP. Creștinii, care reprezintă 2% din populația Pakistanului, sunt adeseori victime ale violențelor, dar foarte rar ale unor atentate. Și atunci, cum ar putea fi interpretată această escaladare a violenței într-o țară în care creștinii fuseseră feriți, până acum, de asemenea tragedii? Cu atât mai puțin pare de înțeles, în condițiile în care creștinii din Pakistan aveau o soartă chiar mai bună decât a coreligionarilor din Arabia Saudită, acolo unde peste 1 milion de creștini, majoritatea imigranți, nu beneficiază nici măcar de o singură biserică creștină.
Explicația ar putea veni din faptul că deși în Pakistan există toleranță, la nivel oficial, legile privind blasfemia lasă minoritatea creștină pradă unor atacuri constante. Mai mult, în urma eforturilor depuse pentru a reforma legea privind blasfemia (deseori invocată abuziv pentru a-i incrimina pe creştini) cei doi politicieni care au fost inițiatorii reformei au fost uciși de fanatici islamiști.
De asemenea, pentru o imagine de ansamblu a situației, trebuie evocată și acuzația de prozelitism care este adesea adusă împotriva creștinilor din Orientul Mijlociu. Ca şi în alte cazuri, „prozelitismul” de care se făceau vinovate victimele atacului din Pakistan era simpla participare la un serviciu divin. În acord cu spusele arhiepiscopului Welby, creştinii „mărturiseau credința lor în Hristos, mergând la biserică”.
Din păcate, situația din Pakistan nu este singulară. În multe țări din Orientul Mijlociu persecuțiile creștinilor sub diferite pretexte sunt intense. De exemplu, în Egipt, susținătorii președintelui demis, Mohamed Morsi, i-au acuzat pe creștini că s-au poziționat în tabăra opusă. „Frații Musulmani consideră că creștinii au fost cauza pentru care Morsi a fost demis”, a spus Episcopul Chiril William a Assiut. Drept urmare, „creștinii sunt pedepsiți. Am fost țapi ispășitori”, a continuat episcopul, citat de The Catholic Thing.
Aceeași poziție de țap ispășitor este suportată și de creștinii din Siria. Deși s-au bucurat de protecție în urma relațiilor lor cu regimul lui Bashar-al-Assad, odată cu intensificarea războiului civil creștinii au fost prinși între cele două părți în conflict. În momentul de față, rebelii sunniți sunt principalul pericol, ceea ce determină o susținere din partea creștinilor pentru regimul Assad. „De când am auzit că creștini au fost luați, ne rugăm ca să fi fost luați de către guvern, nu de către rebeli. Astfel, există o șansă ca să mai fie din nou în viață, dar în cazul în care aceştia au fost luați de către rebeli, vor fi uciși” a spus unul dintre liderii creștini din zonă.
Există chiar sate creștine în care rebelii vin și anunță de la difuzoare: „creștini, aveți la dispoziție 48 de ore pentru a pleca”, informează Christian Post. În fața acestor drame, este justificată întrebarea în legătură cu viitorul creștinismului din Orientul Mijlociu. Mai ales în condițiile în care bisericile creștine sunt percepute de fundamentaliști ca avanposturi ale influenței occidentale. Ciudată este, însă, poziția politicienilor occidentali care sunt extrem de reticenți în a lua apărarea în mod deschis creştinilor. Drept urmare, „politica occidentală de tăcere permite ca situația să se agraveze”, a spus Neville Kyrke – Smith, directorul organizației creștine Aid to the Church in Need. În opinia sa, politicienii occidentali au tendința de a rămâne rezervați pe motivul că problema are mai mult de a face cu geopolitica decât cu drepturile omului. sursa SemneleTimpului.ro
agnus dei - english + romanian blog 