ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – CE A MAI RAMAS DIN MISCAREA CONSERVATOARE (II)?


In august am publicat prima parte a comentariului „Ce a mai ramas din miscarea conservatoare”? Continuam  subiectul reamintind concluzia primei parti – conservatorismul e in declin in Europa Occidentala si Canada. Observam  destramarea conservatorismului cu ochii nostri de mai multi ani cu o rapiditate uimitoare. In doar o saptamina doua stiri socante au parvenit din Marea Britanie, guvernata la ora actuala de un Premier care se considera conservatoare si de un partid care se considera conservator, care ne confirma opinia. Saptamina trecuta Biroul britanic de Statistica a Populatiei (Office for National Statistics) a anuntat ca la urmatorul recensamint al populatiei britanicilor nu li se va mai cere sa-si identifice sexul pentru a nu ofensa persoanele transsexuale, numind aceasta practica traditionala a recensamintului, universal folosita in toata lumea vreme de sute de ani, „irrelevant, unacceptable and instrusive” („irelevanta, inacceptabila si intrusiva”)
[Detalii:http://www.spiked-online.com/newsite/article/why-is-the-ons-bowing-to-trans-orthodoxy/20416#. WeEGi2iPKUl]

O alta stire comenteaza decizia Guvernului britanic de a impune angajatilor de stat sa nu se mai adreseze publicului cu „el” ori „ea”, ori sa foloseasca bine cunoscutele formule britanice „Mr. Smith” sau „Mrs. Smith” de teama de a nu ofensa pe „domnii” care se considera „doamne” si invers. O situatia mai aberanta si bizara ca asta e greu de inchipuit dar mai ales socanta pentru ca e impusa oficial de un guvern care se considera conservator.

[Detalii: http://www.dailymail.co.uk/news/article-4978146/British-civil-servants-told-stop-using-she.html]

Incercam sa dibuim cauzele acestei metamorfoze petrecute parca peste noapte. Doar in 2017 social-democratii au pierdut alegerile in Marea Britanie, Franta, Olanda, Germania si, duminica, in Austria, si comentatorii occidentali intreaba: ce se intimpla? Unele comentarii pretind ca social-democratia europeana e cu un picior in groapa si se dezintegreaza. Un editorial din New York Timesdin 2 octombrie era intitulat The Disastruous Decline of the European Center-Left („Declinul dezastruos al centrului de stanga european”) si exprima ingrijoratile „progresistilor” ca daca ideologia de stanga nu isi revine, „populismul va inflori si democratia se va descompune”. Dimpotriva, noi intrebam daca nu cumva suntem martori la descompunerea ori dezintegrarea intregii ideologii politice europene? Observam, pretindem cu acuratete, ca de fapt conservatorii de azi sunt socialistii de acum 25 de ani. Par sa fi fost infectati de un sens fals al progresivismului. Tocmai asta afirma Alexander Gauland, co-fondatorul din 2013 a lui AfD (Alternativa pentru Germania). Intr-un interviu acordat lui Spiegel International si publicat pe 2 octombrie, el remarca ca miscarea si partidul lui, care au capturat aproape 13% din Bundestag in alegerile din luna trecuta, sunt exact ceea ce Uniunea Crestin-Democrata a lui Merkel a fost acum 20 de ani. Conservatorismul german s-a diluat mult in ultima generatie, si mai ales sub directia lui Merkel, iar AfD pretinde sa fie o alternativa viabila pentru conservatorii Germaniei.

Trei mutatii masive – familia si casatoria

Unde si cind s-a petrecut re-directionarea conservatorismului? La finele Secolului XX? Adica acum 17 de ani ori aproximativ cu o generatie in urma? Intrebarea e relevanta pentru ca atunci a avut loc colapsul totalitarismului in Europa si au inceput sa se infiripe primele manifestari populiste, prin care se intelege lipsa de interes, ori chiar aversiunea, oamenilor de rind fata de partidele politice, ideologie si politica in general, si, mai ales, elita eurpeana. In ultimii 25 de ani am fost martori la trei (3) mutatii imense: familia (ca fundament social al civilizatiei si existentei sociale); religia (ca fundament al spiritualitatii fiintei umane si a intelectului); si spatiul public (care ne implica pe noi toti in directionarea vietii civice si politice a cetatii).

Pina nu de mult, conservatorii si conservatorismul erau aparatorii primordiali ai familiei si casatoriei. Au protejat familia si casatoria naturala, le-au inteles corect menirea, se pozitionau impotriva divortului, si se impotriveau avortului tocmai pentru ca el submina stabilitatea si valoarea intinseca a casatoriei si familiei naturale. In timp, insa, au cedat. Privind familia si casatoria, mutatiile sunt bine cunoscute, mai alesc celor care citesc cu regularitatea buletinele noastre informative si comentariile saptaminale. In ultima generatie s-a produs o bulversare fara precedent, radicala si enorma in viata sociala a europenilor si nord-americanilor.  Ascensiunea revolutiei sexuale, a ateismului, a hedonismului, a feminismului, doctrina emanciparii sexuale, a libertatii sexuale, accentul pe o autonomie personala extrema, ieftinirea vietii prin eutanasie si suicid asistat, avortul, pornografia, o perspectiva anarhista a libertatii fara responsabilitati, inflatia drepturilor omului si alte fenomene si ideologii ca acestea au subminat familiei si casatoria.

Toate aceste aspecte au fost la inceput asociate cu social-democratia si parte din platforma politica si ideologia social-democrata. In timp, conservatorii au adoptat aceste ideologii si manifestari sociale, adoptind de fapt ceea ce politologii numesc „identity politics” adica „politica identitara„. Politica identitara identifica strategia partidelor politice pentru a ajunge la putere. Institutii de sondaje de opinie fac studii vaste privind prioritatile votantilor, ce ii motiveaza sa mearga la vot, cit si dimensiunile si influenta fiecarui grup social care doreste implementarea agendei lui la nivel politic. Strategii partidelor politice folosesc aceste studii vaste, isi angajaza „pollsters” (firme de consultanta care calibreaza influenta sociala a fiecarui grup), si desemneaza o strategie electorala pentru a tenta si capta cit mai multe grupuri sociale pentru a atinge majoritatea in parlament.

Exemplul Germaniei

Conservatorii au fost tentati de politica identitara la fel de mult ca social-democratii si, pe parcursul a doar citorva perioade electorale, au adoptat agenda sociala a social-democratiei, inclusiv distrugerea familiei si a casatoriei. Notam acum doua luni ca majoritatea tarilor occidentale care au legalizat casatoriile homosexuale au fost sub guvernare conservatoarea cind au facut-o. Ultimul exemplu, deja discutat, sunt conservatorii Germaniei. Nu e de mirare ca anul acesta au obtinut cu 8% mai putine locuri in parlament decit la alegerile precedente. De fapt, cazul Germaniei e deosbit de relevant pentru ca miracolul german din anii 50 si 60 s-a datorat, in primul rind, cresterii demografice a Germaniei de dupa razboi. Populatia Germaniei a crescut cu 10 milioane de locuitori doar intr-o generatie. Conform unui articol detaliat si bine inchegat, publicat pe 18 septembrie in Le Monde, Germania imbatrineste rapid in ciuda imigratiei masive. [Articol:http://www.lemonde.fr/europe/visuel/2017/09/22/en-allemagne-un-nord-a-la-traine-un-est-vieillissant_5189927_3214.html]

Pina in 1965 natalitatea Germaniei a fost in crestere de la an la an, in 1964 excedenta populatiei, definita ca diferenta dintre numarul de persoane nascute si decedate intr-un an, fiind cea mai ridicata, de 417.000 de persoane. Dupa 1965 Germania nu a mai inregistrat un excedent al populatiei, si de atunci numarul persoanelor decedate intrece in fiecare an numarul persoanelor nascute. Decalajul cel mai ridicat a fost inregistrat in 1975 cu 207.000 de persoane iar in 2015 cu 187.000 de persoane. Cresterea populatiei Germaniei dupa 1975 s-a datorat exclusiv imigratiei masive, in marea ei majoritate, musulmana. Conform predictiilor publicate de Eurostat, in 2060 32.8% din populatia Germaniei va fi de peste 60 de ani. Cine ii va inlocui? Cine le va plati pensiile?

Care a fost raspunsul conservatorilor germani la aceasta provocare? Au importat straini fara insa a putea sa-i integreze ori sa rezolve problema fundamentala a natalitatii. Si, dind dovada de o negindire crasa, in loc sa fortifice familia si casatoria naturala, au subminat-o si mai mult anul acesta legalizind casatoriile homosexuale. Singurul partid care in mod oficial s-a impotrivit a fost AfD, din motive de natalitate.

Meditati putin la unde am ajuns. Satul conservator european a confiscat casatoria, familia si copiii. [Notam, in treacat, ca si in Romania partidele care se considera conservatoare se opun definirii casatoriei si familiei naturale in Constitutie] De acum, statul, nu noi, cetatenii, decide cine se poate casatori, in ce conditii poate intemeia o familiei, cum se defineste casatoria, cum se defineste familia, cum se defineste barbatul, cum se defineste femeia, cine sunt mama ori tatal copiilor. Statul conservator rapeste copiii de la parintii naturali (cum am vazut bine din cazul Bodnariu in Norvegia sub un regim pretins conservator) si ii da cuplurilor homosexuale (cum am vazut bine in cazul copiilor familiei Barbu din Marea Britanie). Am ajuns la punctul unde Occidentul nu mai presupune ca familia, casatoria si copiii sunt aspecte definitorii ori indispensabile vietii de adult. Ba mai mult, vedem cazuri tot mai dese cind oameni intregi la minte care se razvratesc impotriva statului conservator si nu agreeaza cu confiscarea familiei si casatoriei sunt pasibili de inchisoare. A devenit o crima in Occident sa dezagreezi cu casatoriile homosexuale ori sa spui generatiei tinere ca adevarata casatorie e cea dintre un barbat si o femeie. Ironic, a devenit o crima in Europa conservatoare a anului 2017 pentru europeni sa gandeasca, dar mai ales sa afirme, gandirea conservatoare a Secolului XX.

Drepturile noastre individuale si libertatea au devenit irelevante pentru conservatori. Un articol din The Spectator cu titlul The Conservatives have lost the ability to defend freedom, „Conservatorii si-au pierdut abilitatea de a apara libertatea”, lamenta tocmai lucrul acesta.  Autorul, David Green, insista ca „the conservatives need to go back to their philosophical roots and remind themselves that historically they stood for a high ideal of freedom”, adica „conservatorii trebuie sa se intoarca la radacinile lor istorice si sa-si aminteasca ca in mod istoric ei au promovat un ideal inalt al libertatii”. Astazi, insa, ei adopta fiecare moft care apare pe piata, fiecare noua moda sociala, ori, in cuvintele autorului „every popular impression of the day” („fiecare impresie populara a zilei”). De fapt, vedem acest mod de gandire la lucru si in deciziile Curtii Europene ale Drepturilor Omului unde apararea libertatii a devenit o preocupare secundara, in prim plan fiind promovarea prin diktat judiciar a normelor sociale anti-crestine ale zilele noastre.

Trei mutatii masive – credinta, religia si valorile traditionale

Asaltul statului conservator impotriva conservatorimului clasic se manifesta si in privinta religiei si a valorilor traditionale. Cu aproximativ o generatie inainte de sfarsitul Secolului XX niste ganditori vizionari catolici din America, printre ei Richard John Neuhaus, au inceput sa atentioneze asupra unei manifestari inca in fasa atunci – eliminarea treptata a religiei si a credintei, in numele separarii Bisericii de Stat, din spatiul public. Si-au cladit ideile pe observatiile extrem de lucid enuntate de unul din ganditorii cei mai proeminenti ai conservatorismului Secolului XX, protestantul William Buckley, in cartea lui, publicata in 1951, God and Man at Yale („Dumnezeu si omul la Universitatea Yale”). Buckely observa mutatiile ideologice din campusurile universitare din vremea lui care aveau in vedere excluderea credintei si a religiei din spatiul public. Universitatile, de ambele parti ale Atlanticului, au indoctrinat generatii de tineri sa gandeasca ca mosternirea noastra crestina nu are nicio relevanta pentru viata civica ori politica a cetatii.

E usor de inteles ca deja am ajuns la punctul acesta in Occident. Valorile europene s-au transformat in intregime in valori seculare si sunt complet rupte de valorile crestine. Pina acum o generatie valorile conservatoare erau echivalente cu valorile crestine iar valorile seculare cu valorile social-democratiei. Primele au cedat, in timp, celor din urma, conservatorii la rindul lor adoptind „valorile europene”, adica valorile anti-crestine. De cealalta parte a Atlanticului, insa, lucrurile par sa stea putin mai bine in rindul democratilor dar nu se stie exact pina cind. Printre ei inca mai sunt crestini autentici care resping valorile seculare extreme. De exemplu, intr-un articol publicat in The Atlantic pe 18 iunie, Senatorul american, democratul Chris Coons, amintea colegilor de partid ca „valorile progresiste nu pot fi doar valorile seculare” si ca valorile crestine si mostenirea spirituala crestina a Americii trebuie luate in considerare in fasonarea valorilor din spatiul public american. Din nefericire, aceste sentimente si pozitii sunt mai in intregime absente din ideologia social-democrata, dar si conservatoare, a Europei Occidentale. Singura miscare autentic conservatoare din Occident, aproape identica cu cea crestin-democrata din Europa imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, este cea din SUA care l-a catapultat pe Trump in Casa Alba.

Conservatorii americani demonteaza secularismul construit de Administratia Obama. Incep sa numeasca in functii judecatoresti cruciale judecatori conservatori, un exemplu din luna asta fiind o profesoara catolica conservatoare de la Notre Dame University in functia de judecator la curtea de apel din Chicago. Judecatori la fel de conservatori si influenti au fost deja nominalizati pentru tribunalele de recurs, la fel de influente, din Washington, DC si Texas care sunt pro-viata si pentru casatoria si familia naturala. Simultan, in domeniul educatiei se produce o detoxificare a invatamintului public de influenta agendei sexuale a Administratiei Obama, iar in armata americana se iau masuri impotriva extinderii influentei transgenderismului. Incurajator, peste 20 de senatori americani participa in fiecare saptamina la o ora de rugaciune si studiul Scripturii in Senatul american.

Noi si revolutiile din mintile noastre

O mare responsabilitate pentru declinul conservatorismului in Europa si America de Nord o purtam noi, cetatenii. In mintile noastre si ale occidentalilor se produc revolutii in gandire care in timp se transforma in revolutii politice si sociale. Virturea cardinala a conservatorismului a fost, dintotdeauna, prudenta. Conservatorii nu au fost impotriva progresului ci impotriva celor care au dat buluc inainte fara a gandi. Prudenta a disparut din practica si mintile noastre. Progresivismul a devenit ideologia care ne domina gandirea. Mass media de pe ambele maluri ale Atlanticului e infectata de notiunea „dreptatii sociale” („social justice”) care a devenit grundnorm-ul oricarei actiuni judecatoresti, politice si de stat. Notiunea asta ne-a infectat si pe noi si gandirea noastra. Ne este rusine sa chestionam ce crede si declara elita europeana. Ne este rusine sa fim conservatori, sa ne pronuntam impotriva curentului. Progresivismul a devenit o moda pentru social-democrati si conservatori deopotriva. Incetam sa mai vedem in Dumnezeu providenta de care avem nevoie sa confruntam dificultatile vietii. Statul a devenit noua noastra Divinitate. El ne poarte de grija. Am dat statului drepturile noastre individuale, autonomia personala, si in loc sa ne punem soarta in mana lui Dumnezeu, ne-o punem in mana statului.

AFR va recomanda: Recomandam articolul lui Megan Oprea din octombrie 17 care analizeaza situatia curenta a conservatorismului in Europa: http://thefederalist.com/2017/10/17/austrias-rightward-swing-marks-accelerated-political-shifts-europe/.

CITESTE prima parte aici –

A mai rămas ceva din conservatorismul politic? (I)

Conservatorismul e in declin si pe cale de disparitie in Europa Occidentala si Canada, iar miscarea politica afiliata lui isi pierde suflul. Lucrurile acestea se petrec sub ochii nostri de citiva ani. Rapiditatea cu care miscarea conservatoare se destrama e uimitoare. Ce o va inlocui?

Cu exceptia Statele Unite, conservatorismul pare sa fi disparut in intregime. In Marea Britanie si Canada conservatorii au avut oportunitatea sa relanseze ideologia conservatoare dar liderii lor au ales sa ignore agenda politica. In Canada, conservatorii au ajuns la putere dupa o perioada lunga de dominatie politica a premierului Pierre Trudeau iar la inceputul acestui secol au dominat politica federala canadiana vreme de mai multi ani. Premierul Stephen Harper e crestin evanghelic si a  candidat la functie promovind o platforma conservatoare. Odata ajuns in functie, insa, nu a dus nici o politica conservatoare nici nu a urmarit o agenda social conservatoare. A avut oportunitatea sa schimbe legile inumane ale Canadei privind avortul (care vorbind permit avortul pina in momentul nasterii) si sa anuleze legiferarea casatoriilor homosexuale, dar nu a facut-o. Nici nu a urmarit alte cauze conservatoare. Dimpotriva, dupa alegeri, a anuntat, spre dezamagirea crestinilor canadieni care l-au votat si catapultat in functie, ca nu va pune la dezbatere nici modifica legislatia privind avortul ori casatoriile homosexuale. A numit in functie o sumedenie de judecatori federali care, insa, au dezamagit. Pe timpul administratiei lui, judecatorii numiti de el au legalizat prostitutia iar anul trecut, pe timpul administratiei Trudeau, eutanasia.

Marea Britanie, Norvegia, etc.

Aceasi traiectorie straina conservatorismului social si politic a fost urmata, si inca este urmata, de conservatorii britanici. Premierul laburist Tony Blair, de stanga, dar care totusi se considera crestin, a cedat presiunilor colegilor  de partid si, in anii 90, a facut pasi decisivi spre institutionalizarea revolutie sexuale in Marea Britanie. Premierul conservator David Cameron care l-a succedat, si care si el se numeste crestin, dar in termeni mai timizi ca Blair, a mobilizat conservatorii britanici sa legalizeze „casatoriile” unisex.

A si promovat o politica externa care a facilitat extinderea homosexualitatii in Lumea a Treia. Printre altele, a impus consulatelor britanice sa incheie „casatorii” homosexuale in tarile in care erau acreditate, chiar daca tarile respective nu recunosteau „casatoriile” homosexuale, le interziceau, ori casatoriile urmau sa fie facute intre persoane care nu detineau cetatenie britanica.

Citește și: Zece principii conservatoare

In urma referendumului din iunie 2016 care a decis retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeana, primi-ministru a devenit Theresa May. May si ea se identifica drept crestina, si in functia pe care o are este lidera miscarii conservatoare din Marea Britanie. Desi se declara anglicana practicanta, agreaza „casatoriile” homosexuale, adoptiile homosexuale, a promis homosexualilor ca le va promova interesele, si recent a incurajat liderii Bisericii Anglicane sa permita oficierea „casatoriilor” homosexuale in bisericile anglicane.

Ceea ce se intimpla in Marea Britanie si Canada se intimpla in majoritatea tarilor occidentale europene, dar si in Australia. In primul rind e vorba de continuarea procesului de institutionalizare a secularismului si a valorilor lui, inclusiv institutionalizarea revolutiei sexuale. De pilda, conservatorii Norvegiei, nu socialistii! au legiferat „casatoriile” homosexuale in Norvegia iar anul trecut au dat o lege care permite norvegienilor sa-si schimbe intr-un formular online sexul biologic! In Suedia, pe parcursul deceniului trecut, partidul „conservator crestin” suedez s-a opus legalizarii casatoriilor homosexuale, dar pana la urma a cedat. Prin disparitia opozitiei sale „casatoriile” unisex au fost legalizate.

Germania e un alt exemplu trist care din nefericire ne valideaza argumentul. La fel ca Harper, Blair, Cameron si May, Angela Merkel se considera crestina. E fiica de pastor luteran, nascuta si crescuta in Germania comunista, si pe tot parcursul vietii ei politice s-a opus avortului si casatoriilor intre persoane de acelasi sex. Practic, insa, nu a facut nimic sa limiteze avortul in Germania si, dupa cum se stie foarte bine, a facilitat, luna trecuta, legalizarea casatoriilor homosexuale in Germania. Partidul ei, Uniunea Crestin Democrata, nu agreaza mutarea lui Merkel dar, sperind sa obtina voturile secularistilor de stanga, si-a sacrificat convingerile crestine pentru a-si asigura majoritatea in alegerile programate luna viitoare.

In final, amintim si pe Malta, care pina acum doi ani se impotrivea cu forta, atit la nivel intern cit si in Parlamentul European, casatoriilor homosexuale, avortului, si eutanasiei. Malta isi promova imaginea de tara autentic catolica si ca fiind primul tinut crestinat de Sfantul Apostol Pavel. Dar anul acesta conservatorii Maltei au cedat si ei, legalizind, luna trecuta, „casatoriile” homosexuale, iar zilele astea dezbat legalizarea avortului si a eutanasiei…

Citește și: Culmea conservatorismului! David Cameron: redefinirea căsătoriei este unul din momentele de care sunt cel mai mândru

Din nefericire, exemple similare sunt numeroase, in Italia si Spania, dar mai ales in Portugalia, unde conservatorii au legalizat „casatoriile” homosexuale si avortul. La fel si in Australia. Conservatorii detin majoritatea in parlamentul federal, dar Premierul australian, conservatorul Malcolm Turnbull, sustine legalizarea „casatoriilor” homosexuale. Predecesorul lui, Tony Abbot, crestin si el, s-a opus si a respins initiativele de legalizare. Acum doi ani, el si-a cedat functia Premierului actual cu conditia ca Australia nu va organiza un referendum privind acest subiect pe durata mandatului lui Turnbull. In ultimele saptamini, insa, patru membri conservatori ai parlamentului au anuntat ca se vor alatura opozitiei si vor cere supunerea la vot in parlament a legii. Se crede ca in acest fel va exista o majoritate parlamentara necesara pentru legalizarea „casatoriilor” intre persoane de acelasi sex in Australia.

Un exemplu socant si graitor – Raportul Wilton Park si „reinterpretarea” Bibliei

Subiectul de astazi e unul extrem de vast si exemplele care sprijina punctul nostru de vedere sunt de domeniul sutelor. Mai in fiecare zi apare o stire relevanta.

Una cit se poate de socanta ne-a parvenit recent din Marea Britanie si consideram ca este de interes si pentru publicul din Romania. Intre 6 si 9 septembrie anul trecut, Wilton Park, o Agentie a Ministerului Afacerilor Externe al Marii Britanii, a tinut o conferinta cu titlul sugestiv Opportunities and Challenges: the Intersection of faith and human rights of LGBTI+ persons („Oportunitati si provocari: intersectarea credintei si a drepturilor homosexualilor”).

Nimeni nu stie cine a fost invitat la conferinta ori pe ce criterii. Cert e ca recent a fost emis un Raport al Agentiei Britanice Wilton Park care cere reinterpretarea Bibliei pentru a o face compatibila cu ideologia revolutiei sexuale si cu homosexualitatea si predarea unor perspective pro-homosexuale la orele de religie in scoli si biserica, dar mai ales in seminariile de teologie. Raportul, de fapt, e mai mult un Ghid care are in vedere in mod special crestinii evanghelici din Lumea a Treia care, dupa cum se stie foarte bine, sunt foarte numerosi, devin tot mai influenti, si sunt probabil cea mai conservatoare ramura a crestinismului contemporan din intreaga lume. In Africa, la sud de Sahara, 13% din populatie e evanghelica si in crestere, dar ei reprezinta 38% din intreaga populatie evanghelica la nivel global. Cu ajutorul americanilor, evenghelicii din aceste tari africane au fondat, in doar citeva decenii dupa prabusirea colonialismului european, multe universitati si colegii. De fapt, in unele din aceste tari, cum ar fi Uganda, numarul universitatilor si colegiilor evanghelice, e mai mare decit numarul celor fondate ori finantate de stat. Avind in vedere ca Ghidul Park a fost alcatuit si publicat de catre un Minister al Marii Britanii, el da de inteles ca politicile promovate de el sunt, de fapt, politici oficiale ale Guvernului Britanic.

Redam citeva din punctele acestui Ghid.

Ghidul informeaza, in mod fals, ca intentia conferintei din septembrie anul trecut a fost sa promoveze, simultan, libertatea religioasa si drepturile homosexualilor. Adevarul este ca el promoveaza drepturile homosexualilor in detrimentul libertatii religioase si de constiinta. In primul rind notiunea de toleranta e distorsionata prin transformarea intr-o practica ce „impune oamenilor sa fie de acord cu principiile etice si ideologice ale persoanelor LGBTI” („requiring people to agree with the ethical beliefs and ideological agenda of LGBTI activists, with anyone who does not do so brandished as ‘intolerant’ and even disseminators of ‘hate’”).

Al doilea aspect, deosebit de grav, e limbajul agresiv si peiorativ la adresa crestinilor evanghelici. Printre altele, misionarii crestini sunt numiti „agenti” care propovaduiesc vederi intolerante si au impus in tarile sarace „hateful attitudes towards homosexuality, transgender and intersexuality” („atitudini pline de ura privind homosexualitatea, transgenderismul si intersexualitatea”); oameni care au „intensificat ura, si propaga ura in diferite parti ale lumii care pina atunci erau tolerante”. Teologia biblica e descrisa ca o varianta „heteropatiarhala a crestinismului impusa de misionarii occidentali” („heteropatriarchy of Christianity brought by Western missionaries”).

In mod direct, Ghidul numeste evanghelicii americani principali purtatori ai urii impotriva homosexualilor in tarile nedezvoltate: „In recent years, the spread of Islamization and the growth of US based Protestant Evangelical churches have intensified hatred, diseminating it in pats of the world which had previously excercised greater tolerance. To some extent, evangelicals and Islamic states have made a common cause in international fora to inhibit LGBTI human rights”. („In ultimii ani, extinderea Islamismului si expansiunea bisericilor evanghelice protestante din Statele Unite au intensificat ura, difuzind-o in diferite parti ale lumii unde pina acuma se practica toleranta. Intr-o oarecare masura, evanghelicii si statele islamice au facut cauza comuna in forurile internationale pentru a stopa drepturile homosexualilor”) Cit despre prescriptia principala pentru combaterea infleuntei evanghelicilor, Raportul Wilton Park e clar si tinteste radacina: Biblia. („A strategy is needed to tackle this serious global problem … but common components include – challenging the interpretation of sacred texts”) („E nevoie de o strategie de contracarare a acestei probleme globale … dar un aspect comun trebuie sa fie reinterpretarea textelor sacre„)

O ingrijorare deosebita exprimata in Raportul  Park este aceea ca evanghelicii au acces la un numar mare de persoane, in comparatie cu oficialitatile ori programele de asistenta occidentale. De ce? Multumita numarului mare de scoli, spitale, orfelinate si alte institutii si programe caritabile pe care ei le finanteaza in Lumea a Treia. In unele tari, se plange raportul, crestinii evanghelici au reusit sa-i convinga pe parlamentari sa dea legi impotriva avortului, a casatoriilor homsexuale, sa incrimineze homosexualitatea, ori sa previna depenalizarea ei. Tot ei, adauga Raportul Park, sunt responsabili pentru pozitiile anti-homosexuale pe care tarile sarace le promoveaza in forurile internationale, in primul rind in ONU, si apoi la nivel regional, cum ar fi in Organizatia Unitatii Africane. O masura de prevenire a influentei bisericilor evanghelice ar fi interzicerea de catre tarile sarace a scolilor si spitalelor lor, dar mai ales a institutiilor lor teologice si a seminariilor. Se cere si expluzarea misionarilor occidentali si sistarea ori revocarea vizelor lor.

O alta masura sugerata de Raportul Park e ceea ce in limbajul juridic occidental se numeste „lawfare„, o expresie derivata din cuvintul „warfare” („stare de razboi”), adica „razboi prin actiuni judecatoresti”. Adica, actiuni judecatoresti in tarile occidentale ori in tribunalele locale impotriva organizatiilor evanghelice si a liderilor acestora care propovaduiesc adevarurile biblice privind sodomia.

Un exemplu e dosarul deschis de homosexualii ugandezi impotriva lui Scott Lively, americanul din Massachusetts acuzat de „ura”. Cu ani in urma, Lively a facut multe vizite in Uganda si alte tari africane, unde a atentionat parlamentarii asupra pericolelor agendei homosexualilor occidentali si le-a sugerat masuri concrete pentru limitarea influentei acestora in tarile lor. Homosexualii ugandezi l-au dat in judecata in Statele Unite iar cauza este inca pe rol. Conceptul de „lawfare”, insa, nu ne este strain nici noua crestinilor Romaniei, noi fiind deja afectati de „procesul icoanelor” si procesul „orelor de religie”, cazuri care au fost lansate de atei pentru a ne limita drepturile si libertatea religioasa. Aceasi strategie e folosita, tot in Romania, de homosexualii occidentali care au iscat si finantat „dosarul Coman”, prin care se vrea sa se impuna Romaniei recunoasterea „casatoriilor” homosexuale incheiate in strainatate.

Privind evanghelicii din tarile sarace, Raportul Park sugereaza ca avocatii care reprezinta homosexualii in tarile occidentale sa aduca in fata instantei „liderii religiosi” din tarile sarace in masura, in care ei spun lucruri negative la adresa homosexualitatii ori incita la ura. („Religious leaders should be held to account for their promotion of hatred against LGBTI people, including the exporting of hate speech, which can lead to violence and death. Queer lawyers and allies are well placed to challenge hate speech through administrative law and litigation”.) In plus, Raportul aloca statului un rol activ in contracararea influentei pastorilor evanghelici. Statului i se cere sa finanteze o interpretare noua a Scripturii care sa elimine rasismul si homofobia. Un exemplu e textul biblic din Facerea 19 privind Sodoma si Gomora, despre care Raportul Park afirma: „Understanding of key religious texts which appear to perpetuare discrimination should be improved by using well reputed scholarly texts to challenge accepted versions, for example the story of Sodom and Gomorrah from Genesis Chapter 19”.

Statului deasemenea i se traseaza sarcina de a asigura ca la orele de religie crestina si mai ales in seminarii sa fie predate ideologia homosexuala, feminismul si „toleranta”. („Queer theology, feminist theology and a theology of inclusion need wider currency, paticularly in seminaries … feminist theology can be used to challenge the anti-gender ideology of the religious right”. …Sunday school teachers address sexual and reproductive health and rights…”)

Incredibil. Incredibil pentru ca acest Raport parvine din Marea Britanie, finantat si publicat de un Guvern care se identifica ca fiind conservator, pe durata mandatului unui Premier care se crede un enorias fidel al Bisericii Anglicane si lider al partidului conservator britanic! Incredibil pentru ca acest Raport reprezinta, putem spune, o perspectiva oficiala a Guvernului Marii Britanii” Incredibil, mai ales, avind in vedere ca Marea Britanie a dat lumii faimoasa King James Bible care a introdus crestinismul in toate tarile, cu exceptia Indiei, in care Marea Britanie si-a extins puterea coloniala.

AFR va pune la dispozitie un comentariu asupra Raportului Park.

Un exemplu „domestic”: Uniunea Salvati Romania

In Romania, domnul Presedinte Iohannis se trage din Partidul National Liberal, care se considera un partid de dreapta. Dar domnul Presedinte nu poseda vederi conservatoare nici nu promoveaza o politica sociala conservatoare. Nu are nicio simpatie pentru miscarea pentru viata ori pentru familie, numindu-ne, pe noi, cei 3 milioane de semnatari ai initiativei constitutionale de protejare a casatoriei si familiei, fanatici religiosi.

Adaugati la aceasta atacurile permanente, precum incredibilele, iresponsabilele si denigratoarele afirmatii recente pe care dl Vlad Alexandrescu, Vicepresdinte USR, le-a facut la adresa Coalitiei pentru Familie. USR se crede si el „partid de dreapta”, adica, am zice noi, conservator. Nici pe departe! Autentici conservatori in Romania suntem noi, miscarea pentru familie, pentru valorile crestine, pentru traditie, pentru suveranitatea nationala, pentru dreptul la viata al copiilor nenascuti. Un partid politic care se considera de dreapta, si mai ales un lider al unui astfel de partid, nu ar face afirmatii denigratoare la adresa noastra.

USR e singurul partid din Romania care la nivel oficial a decis sa nu sprijine proiectul de revizuire al Articolului 48. Dl Alexandrescu a ales sa ne ofenseze, afirmind despre Coalitia pentru Familie, intr-un mesaj video, ca este o forta politica „obscura”, finantata „de la Rasarit” si care vrea sa imprime frica in societatea romaneasca. Adauga dinsul: „Traim in ultima vreme sub imperiul unei frici, care pare ca doreste sa fie dusa de Coalitia pentru Familie, o coalitie care deci doreste sa pregneze societatea romaneasca de frica, de asteptari cu totul nejustificate, doreste sa ne faca sa functionam sub imperiul temerii”.

Nu ne amintim ca dl senator sa ne fi cautat ca ne cunoasca, sa afle ce ne preocupa, ce ne motiveaza, cine sunt cei 3 milioane de oameni care au semnat petitia de revizuire constitutionala. Dimpotriva, ideile si afirmatiile propagate de dinsul, si mai ales limbajul pe care il foloseste, sunt luate cuvint cu cuvint din materialele propagandistice ale miscarii homosexuale si a celor din Occident care ni se impotrivesc de mai multi ani dar si mai inversunat de jumatate de an. Dl. Alexandrescu promoveaza in Romania, la adresa noastra, „fake news” si importa acuzatiile occidentalilor ce ne sunt ostili. Speram, insa, ca nici dl. Alexandrescu si nici Uniunea Salvati Romania sa nu ne solicite voturile la scrutinul viitor. Dimpotriva, incurajam pe cei 3 milioane de semnatari sa citeasca cu atentie buletinele de vot la urmatoarele alegeri sa vada daca nu cumva dl Alexandreacu, cel care i-a jignit acum o saptamina, vrea sa-i reprezinte in Parlament. Ne-a pacalit o data – speram, si ultima data.

Sursa – http://www.alianta-familiilor.ro/

Anunțuri

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA – ISLAMIZAREA EUROPEI ÎN CIFRE

ISLAMIZAREA EUROPEI IN CIFRE

Secularismul european e in cautarea unui mesia care sa-l salveze, pe el, Uniunea Europeana, „valorile” europene, „civilizatia” europeana (sau ce a mai ramas din ea), institutiile si structurile ei, si sa-i rezolve acutele probleme politice, economice, demografice, sociale, declinul valoric, pesimismul in crestere al europenilor si neincrederea lor in liderii unionali. Pretinde ca l-a aflat in Emmanuel Macron, francezul de 39 de ani, expert in investitii bancare, dar lipsit de experiente de viata, de experienta politica, inca necopt am putea zice, dar idolatrizat de mass media europeana si americana ca salvatorul Uniunii Europene. Luni, New Yorker a publicat un articol pe acest subiect, comentind ca viitorul Europei depinde de victoria la alegerile prezidentiale de duminica din Franta a lui Emmanuel Macron. [Detalii: http://www.newyorker.com/magazine/2017/05/08/the-future-of-europe-hinges-on-a-face-off-in-france] Pe 24 aprilie Spiegel International a facut la fel, chiar numindu-l pe Macron un „savior”, adica „mantuitor”.

Si asta nu ar trebui sa ne mire, avind in vedere ca secularismul european in mod istoric si-a pus nadajdea in muritori sa-i rezolve problemele. Totdeauna cind a mizat pe un mesia muritor a pierdut, fie ca a fost vorba de un mesia al scularismului de dreapta ori un mesia al secularismului de stanga. Secularismul inca ramine un esec. Dovezile sunt multe si evidente peste tot. In loc de a rezolva problemele curente, Uniunea Europeana isi creaza altele si ramine la fel de neputincioasa sa le rezolve. Date statistice publicate luna trecuta continua sa arate ca din 2008 incoace Uniunea Europeana ramine intr-o criza economica fara predecent dupa 1945. Somajul in Spania inca e de peste 18% iar in Portugalia de 10%. Iar Grecia, Italia si Spania continua sa fie un balast financiar pentru Uniunea Europeana care ii ameninta stabilitatea economica si moneda.

Dar poate nici un alt aspect curent al Uniunii Europene nu convinge mai puternic ca secularismul european e un esec incapabil de a contracara problemele cu care se confrunta, ca islamizarea Europei si migratia musulmana masiva in Europa din ultimii ani. Adevarul de fapt e ca oricine va fi ales duminica ca viitor presedinte al Frantei, fie Le Pen fie Macron, nu va putea rezolva problema islamizarii Frantei ori a Europei. Secularismul a facut un pariu cu islamul si l-a pierdut. Ireversibil. Secularismul a ochit crestinimul pentru a-l marginaliza, neutraliza ori chiar anihila. Privind islamul, insa, a adoptat o politica diferita, multiculturalismul, crezind ca musulmanii se vor europeniza, vor imbratisa „valorile” europene si toti vom trai in armonie intr-o Casa Europeana fericita. Vesnic. Dar nu a fost asa, si, foarte probabil nici nu va fi asa. Cifrele privind islamizarea Europei ingrijoreaza si dovedesc ca un drum inapoi e practic imposibil.

Islamizarea Europei in cifre

Rusia, Franta, Suedia, Germania, Marea Britanie – cinci atacuri teroriste islamiste in cinci tari europene diferite de la inceputul anului. Plus unul in Statele Unite. Multiculturalistii Europei hranesc si faciliteaza extinderea islamismului in Europa. Musulmanii Europei nu trebuie sa devina majoritari in Europa pentru a-i schimba directia. E suficient daca treptat ei islamizeaza orasele ei mari. Londa deja are un primar musulman si, asa cum veti vedea mai jos, e la un pas de islamizare totala. Nice si el e un oras practic musulman, la fel ca jumatate din Bruxelles. Gettourile musulmane din Stockholm, Germania, Danemarca, Paris si alte orase din Franta dovedesc ca Europa e divizata. Europenii vor sa-si traiasca viata separati de musumlani si musulmanii la fel. Separarea acestor grupe pare naturala. Politia nu intervine in gettourile musulmane, iar media europeana nu publica ce se intimpla in zonele off-limits musulmane ale continentului. In gettourile lor, musulmanii aplica legea musulmana in relatiile dintre ei, iar unele tribunale din Marea Britanie accepta si dau forta juridica acestor aranjamente. Unii juristi britanici chiar afirma ca Marea Britanie nu mai e o tara crestina si ca, in consecinta, structura juridica si dreptul britanic trebuie sa se distanteze de radacinile lor crestine si sa adopte o perspectiva multiculturala si diversa privind sistemul de drept britanic. Nu ar fi de mirare daca in viitorul apropiat nu se vor face argumente similare si in Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

In Marea Britanie universitatile promoveaza legea islamica. In tot mai multe universitati, musulmanilor li se permite sa stea in amfiteatre segregati pe categorie de sex, femeile de o parte iar barbatii de alta. Ba mai mult, la Queen Mary University of London femeile folosesc o intrare diferita de cea folosita de barbati si nu li se permite sa ridice mina, sa puna intrebari ori sa comenteze la cursuri. La fel ca in Arabia Saudita si Iran. E doar o chestiune de timp pina cind Queen Mary University va trebui sa-si schimbe numele pentru ca ofenseaza musulmanii.

Islamizarea Marii Britanii

Londra, zic unii musulmani, e mai islamica ca multe tari musulmane, din aceasta cauza ea fiind poreclita Londonistan. Ceea ce nu ar trebui sa surprinda pentru ca de la inceputul Mileniului Trei in Londra s-au inchis 500 de biserici si s-au deschis 423 de moschei. Londonistanul e cladit, se pare, pe ruinele crestinismului londonez. Unele din aceste moschei au fost formate prin restructurarea unor biserici anglicane parasite ori abandonate din lipsa de enoriasi crestini. Numarul crestinilor convertiti la islam in Londra s-a dublat, multi dintre acestia devenind musulmani radicali anti-occidentali si chiar teroristi. Un caz notoriu a fost acela al ambasadorului britanic in Arabia Saudita, Simon Collis, care s-a convertit la islam cu ani in urma. Biserici gigante din Londra au ajuns sa tina slujbe pentru un numar infim de enoriasi, in timp ce moscheele au devenit neincapatoare. Church of San Giorgio poate acomoda la o singura slujba peste 1.200 de enoriasi, dar la slujba nu vin mai mult de 20 de persoane. Confruntati cu astfel de realitati, unii comentatori britanici prezic, in mod justificat, ca islamul va deveni religia majoritara in Marea Britanie in viitorul nu prea indepartat.

Birmingham e al doilea oras ca marime al Marii Britanii. Panorama orasului e dominata de minaretele moscheelor. Se estimeaza ca in 2020 numarul musulmanilor care merg la moeschei in Marea Britanie va fi de 683.000 iar al crestinilor care merg la biserica de 679.000. Demografia tine si ea partea musulmanilor. Jumatate din musulmanii Marii Britanii sunt sub 25 de ani, in timp ce un sfert din crestinii britanici au peste 65 de ani. In 20 de ani mai multi musulmani vor merge la moschei decit crestini la biserica. Intre 2012 si 2014 numarul britanicilor care se identifica ca fiind anglicani a scazut de la 21% la 17% din populatie, adica cu 1,7 milioane de persoane. In aceasi perioda de timp, numarul musulmanilor in Marea Britanie a crescut cu un milion. In 2015 cel mai comun nume masculin in Marea Britanie a fost Mohammed. 15,8% din populatia orasului Manchester e musulmana, 21,8% in Birmingham, si 24,7% in Bradford. Comform sondajelor de opinie, o treime din musulmani declara ca nu se simt „britanici”. Londra deasemenea e orasul cu cele mai multe tribunale musulmane din Europa. [Detalii statistice aditionale privind islamizareaMarii Britanii pot fi citite aici: https://www.gatestoneinstitute.org/10124/london-mosques-churches]

Islamizarea Europei

Saptamina trecuta au fost emise date statistice privind migratia musulmana in Europa in ultimii ani. Atit in 2015 cit si in 2016 aproximativ 1,5 milioane de migranti musulmani au intrat in Uniunea Europeana. In 2016, Uniunea Europeana a acordat azil la 710.400 de musulmani, iar in 2015 la 333.350. 405.600 dintre ei sunt sirieni, 65.800 iraqieni, si 61.800 afgani. Peste 70% dintre azilantii sirieni au primit azil in Germania. In contrast, in 2016 Statele Unite a primit 84.995 de refugiati, 39.000 dintre ei din tari musulmane, iar restul din alte tari. Crestinii africani au alcatuit al doilea grup de refugiati, majoritatea dintre ei, 16.370, provenind din Republica Democrata Congo.

[Detalii: https://www.usatoday.com/story/news/world/2017/04/26/europe-took-asylum-seekers-last-year/100922906/]
 

Criza civilizatiei occidentale?

David Brooks e unul din comentatorii de elita de la New York Times. Pe 21 aprilie a publicat un comentariu indraznet care lamenteaza criza civilizatiei occidentale, cauzata atit de factori externi dar mai ales interni.[Articolul: https://www.nytimes.com/2017/04/21/opinion/the-crisis-of-western-civ.html?ref=opinion]Occidentalii, zice el, si-au pierdut increderea in valorile occidentale, in istoria lor, in trecutul lor, in Magna Carta, Epoca Luminilor, Renasterea, Epoca Credintei, in Declaratia Drepturilor Omului din 1789, in Rousseau, Kant, Hegel. Responsabili pentru acest declin, zice el, sunt profesorii universitari occidentali care dispretuiesc civilziatia occidentala, si istoricii si academicienii revizionisti care pur si simplu nu mai vad nimic pozitiv in civilizatia occidentala, fie prezenta fie trecuta. Cursurile de istorie a civlizatiei occidentale, obligatorii in universitatile americane pina nu de mult, au devenit optionale, dar si radicale si anti-occidentale. Istoria civilizatiei occidentale este, pentru profesorii occidentali, o istorie a asupririi civilizatiilor ne-occidentale de catre occidentali. Brooks afirma ca „the whole idea of Western civilization is assumed to be reactionary and oppressive”. („Intreaga notiune a civilizatiei occidentale e presupusa a fi reactionara si asupritoare”) La fel, credinta in civilizatia occidentala s-a prabusit. In cuvintele lui Brooks, „the faith in the West collapsed from within. It’s amazing how slow people have been to rise to defend it”. („Credinta in Occident s-a prabusit din interior. E uimitor cit de lenti au fost cei care au sarit in apararea ei”)

Criza si falimentul multiculturalismului

Nici unde in Europa nu sunt mai vizibile criza si falimentul multiculturalismului decit in Germania. Iar dovada cea mai palpabila e comportamentul electoral al turcilor din Germania in referendumul constitutional turc a lunii trecute. In Germania traiesc 1,5 milioane de turci cu dreptul de a vota in alegerile din Turcia. 63% dintre cei care au votat in referend au votat pentru modificarile constitutionale propuse de Recep Tyyip Erdogan, revizuiri care, zic comentatorii, ii vor creste atributiile si puterile prezidentiale si il vor transforma intr-un sultan modern. Surprinde, pentru ca, in contrast, in Turcia procentul celor care au votat pentru modificarile constitutionale a fost de doar 51,4%. Cum a fost asta posibil, se intreaba comentatorii? La urma urmelor turcii care au votat pentru reformele lui Erdogan au crescut in Germania, multi s-au nascut acolo, au fost educati acolo, au trait intre germani, intr-o tara democrata si o cultura democrata.

Rapunsul e simplu – turcii Germaniei, la fel ca toti musulmanii Europei, nu se integreaza in tarile in care traiesc. De ce nu? Pentru ca integrarea lor nu a fost un obiectiv al politicii puterilor europene. Musulmanii au ajuns in Germania ca „oaspeti”, invitati sa lucreze in fabricile germane pe vremea miracolului economic german dintre 1961 si 1973. Germanii i-au tratat pe musulmani ca pe niste „oaspeti”, anticipind ca dupa citiva ani ei se vor intoarce in Turcia. Dar nu a fost asa. Iar oamenii de buna credinta care atunci, si de atunci pina azi, au atras atentia ca lipsa de interes a musulmanilor in a se integra in civilizatia europeana va deveni o problema pentru viitor, au fost etichetati ca fiind xenofobi si rasisti. Elita seculara si „toleranta” a Europei sfarsitului de Secol XX a creat o problema iremediabila pentru europenii inceputului Secolului XXI, una pe care nici Merkel, nici May, nici Macron, nici Le Pen, si nici un mesia secular, nu o vor putea rezolva. Ironic, asta pare a fi pedeapsa secularismului care a cautat cu orice pret sa distruga crestinismul, doar sa fie si el distrus la rindul lui de o alta religie, una care, insa, cauta si distrugerea crestinismului. [Oferim comentariul unui jurnalist german privind falimentul multiculturalismului in Germania: https://www.nytimes.com/2017/04/21/opinion/why-german-turks-voted-for-the-autocrat-far-away.html?ref=opinion&_r=0]

SURSA –www.alianta-familiilor.ro

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA: NE ÎNGRIJOREAZĂ DECLARAȚIILE IRESPONSABILE ALE LUI RALUCA TURCAN

NE INGRIJOREAZA DECLARAȚIILE IRESPONSABILE ALE LUI RALUCA TURCAN

Liderul interimar PNL Raluca Turcan continua sa faca declaratii pe care le putem califica doar ca fiind iresponsabilie la adresa revizuirii Articolului 48. Le puteti citi aici: http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21659443-turcan-pnl-sustine-definirea-casatoriei-relatia-intre-femeie-barbat-garantarea-familiei-catre-stat-cum-putea-spunem-prin-constitutia-romaniei-relatia-dintre-mama-copil-nu-este-familie.htm. Dinsa ne da de inteles ca, in timp ce ea personal e pentru definirea casatoriei naturale barbat-femeie in Constitutie, totusi sprijina eforturile unei minoritati de parlamentari PNL care vor, simultan cu revizuirea Constitutiei, sa deschida portita spre o eventuala recunoastere in Romania, in timp, a altor forme de convietuire sociala care sa fie echivalate cu viata de „familie” si „casatoria”. Cei care cititi cu fidelitate comentariile noastre de Marti si Joi intelegeti ca ceea ce dinsa, impreuna cu o minoritate din partidul ei, vor sa faca, coincide exact cu ceea ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului deja a decretat de mai multe ori: convietuirea intre persoane de acelasi sex, adoptiile copiilor de catre homosexuali, ori concubinajul in sine, constituie „familii” care sunt protejate si au drepturi in contextul Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Dna Turcan, in mod discret, acuza pe cei 3 milioane de cetateni care au semnat pentru Articolul 48, ca vor sa excluda din definitia de „familie”, familiile monoparentale ori vaduvele care traiesc singure ori cu copiii lor. Argumentul acesta infantil e desemnat sa convinga ca pe linga familia traditionala exista si alte feluri de „familii” care trebuie protejate. Printre ele si parteneriatele intre persoane de acelasi sex ori de sex opus. Daca amendamentul propus de PNL pentru modificarea amendamentului deja propus de cei 3 milioane de cetatenti este adoptat, se vor face presiuni, pe baze de drepturi constitutionale, de recunoastere a altor feluri de „familii” decit cea intemeiata pe casatoria liber consimtita intre un  barbat si o femeie.

Ne deranjaza deasemena invectivele adresate celor 3 milioane de catetani de catre dna Turcan, facind referinta, in articolul din HotNews.ro la „populism[ul] ieftin pe care unii il arunca in fata cetatenilor”.  Cert e ca partidul pe care dna Turcan il conduce si se autodefineste ca fiind de dreapta, are urgent nevoie de o reconstituire valorica radicala. Nadajdium ca pe ultima suta de metri liderii PNL isi vor tine cuvantul dat cetatenilor tarii inainte de alegerile din decembrie ca sprijina si vor sprijini pina la capat amendamentul propus de 3 milioane de alegatori.

Va oferim un comentariu, scris de Coalitia pentru Familie, care contesta si cauta sa atenueze preocuparile si distorsionarile declaratiilor dnei Turcan: http://coalitiapentrufamilie.ro/2017/03/13/familia-monoparentala-este-si-va-fi-recunoscuta-si-ocrotita-si-dupa-referendumul-de-revizuire-constitutiei/

RAPORT – ISLAMUL: RELIGIE MAJORITARĂ IN 2100 – ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

In 2100 islamul va fi religia cea mai numeroasa din lume, conform unui studiu publicat de Pew Research Center din SUA pe 27 februarie. [Detalii: http://www.pewresearch.org/fact-tank/2017/02/27/muslims-and-islam-key-findings-in-the-u-s-and-around-the-world/] In 2010 in lume erau 1,6 miliarde de musulmani, reprezentind aproximativ 23% din populatia planetei. In acelasi an, se estima ca in lume traiau 2,2 miliarde de crestini, ori 31% din intreaga populatie a planetei. In 2050, cind populatia lumii va ajunge la 9,3 miliarde de locuitori, in comparatie cu 6,9 miliarde in 2010, se estimeaza ca numarul musulmanilor va fi aproape egal cu al crestinilor, dar ca ii vor depasi numeric pina in 2100. Trebuie aceste cifre sa ne ingrijoreze? Care sunt cauzele acestui decalaj numeric?
 
Tendinte demografice
Intre 2010 si 2050 populatia musulmana a planetei va creste cu 73%, in timp ce populatia crestina cu doar 35%. Iar daca directiile demografice curente vor ramine constante pina la sfarsitul veacului, musulmanii vor constitui cea mai numeroasa religie a lumii. Cu toata ca islamul deja este, de mult timp, o religie globala, asemenea crestinismului, pina in 2100 va deveni mult mai numeroasa in tarile in care acuma inca constituie doar o minoritate infima. Pe moment, doar 20% dintre musulmani traiesc in Orientul Mijlociu si Africa de Nord, restul fiind concentrati in regiunea Asia-Pacific (Indonezia, Pakistan, Bangladesh, Iran, Turcia si India). La ora actuala Indonezia e tara cu cei mai multi musulmani, dar in 2050 cei mai multi musulmani vor trai in India, conform Studiului Pew. In Europa, musulmanii vor alcatui 10% din populatia intregului continent in anul 2050.
In contrast, numarul musulmanilor in SUA e inca mic, fiind estimat la doar 3,3 milioane, adica 1% din intreaga populatiei a Americii. In 2050, insa, ei vor alcatui 2,1% din intreaga populatie a Americii, depasind numeric pe evrei care alcatuiesc aproximativ 2% din populatia SUA. Dublarea procentului de musulmani care vor trai in America in 2050 si stagnarea, ori declinul, populatiei israelite, se datoreaza realitatilor demografice curente. Femeile musulmane din America au mai multi copii decit cele israelite, iar majoritatea covarsitoare a musulmanilor care imigreaza in SUA sunt tineri, adica in perioada de viata cind isi formeaza familii si nasc copii. 63% din musulmanii Americii sunt imigranti. Asta inseamna ca 63% din cei 3,3 milioane de musulmani care traiesc in America astazi au emigrat in America pe parcursul vietii lor. Din cei 3,3 milioane de musulmani doar 1,8 milioane sunt adulti, restul fiind copii si adolescenti sub 18 ani. Anual, 100.000 de musulmani primesc rezidenta permanenta in America, cam 10% din total.
Proiectiile demografice favorizeaza expansiunea rapida a islamului la nivel global in detrimentul crestinilor. Cresterea cea mai rapida a musulmanilor e anticipata sa aibe loc in Africa  sub-Sahariana, unde de acuma pina in 2050 fiecare femeie musulmana va avea, se estimeaza, in medie, 5,6 copii. In contrast, femeile crestine din aceasta parte a Africii vor naste doar 4,5 copii de persoana. In Orientul Mijlociu si Africa de Nord natalitatea va fi de 3 copii la fiecare femeie musulmana si de 2,6 copii la fiecare femeie crestina. In Asia si Pacific, raportul natalitatii va fi de 2,7 la 2 copii, in America de Nord de 2,1 la 2 copii, in Europa de 2,1 la 1,5 copii, iar, la nivel global, de 3,1 la 2,3 copii.
 
De ce creste populatia musulmana?
Studiul Pew atribuie explozia numerica a musulmanilor factorului demografic – adica femeile musulmane nasc mai multi copii ca femeile crestine – si factorului de varsta. Populatia musulmana e mult mai tinara decit cea crestina. Varsta mediana la musulmani (adica varsta la care intreaga populatie musulmana a lumii poate fi impartita in doua grupuri egale numeric) este de 23 de ani. In alte cuvinte, daca intreaga populatie musulmana a lumii e de 1,6 miliarde de persoane, 800 de milioane dintre ei au varsta de 23 de ani ori mai putin, si 800 de milioane au varsta de la 23 de ani in sus. In contrast, varsta mediana a celorlalte grupuri religioase, inclusiv crestini, este de 30 de ani.
Studiul Pew evita sa foloseasca cuvintul ingrozitor de „A”, adiva avort, ca si cauza a declinului numeric al crestinilor. Practica avortului e in principal responsabilia pentru declinul numeric, ori stagnarea numerica a crestinilor, in comparatie cu musulmanii. Majoritatea crestinilor isi avorteaza cu nepasare si fara regrete copiii nenascuti. In contrast, avortul e mult mai putin raspindit la musulmani. Aceasi realitate neplacuta o intilnim in China si India. Ne e deci de mirare ca numarul crestinilor e in declin la nivel global iar cel al musulmanilor in crestere. Daca dupa al Doilea Razboi Mondial europenii nu ar fi avortat copiii nenascuti, inclusiv in Romania, Europa nu ar fi avut nevoie de imigranti musulmani pentru a le umple fabricile in anii 50, 60 si 70 ai secolului trecut. Europenii au ales avortul, hedonismul si destramarea familiei si a casatoriei, in detrimentul natalitatii. Si-au sacrificat viitorul biologic pentru a-si satisface hedonismul si a-si asigura o viata linistita si in siguranta. Dar asta doar temporar. Pentru ca, in 2050, cind Europa (in principal Ocidentala) va fi 10% musulmana, va deveni tot mai greu pentru Europa sa-si pastreze identitatea crestina, subreda cum deja e, fiind asaltata simultan nu doar de un islam agresiv dar si de un secularism la fel de agresiv si irational.
 
Care sunt perceptiile europenilor privind musulmanii?
Studiul Pew reda date dintr-un sondaj de opinie facut in 2016 in 10 tari europene privind atitudinea europenilor fata de musulmani. Intrebarea de fond a fost daca respondentii au o perceptie pozitiva ori negativa privind musulmanii. In jumatate din cele 10 tari europene, peste 50% din populatia fiecarei tari afirma o imagine negativa despre musulmani, 72% in Ungaria, 69% in Italia, 66% in Polonia, 65% in Grecia, si 50% in Spania. In celelalte tari, mai putin de jumatate din populatia fiecari tari detineau pozitii negative la adresa islamului, 35% in Olanda, 35% in Suedia, 29% in Franta, 29% in Germania, si 28% in Marea Britanie.
Cum se explica aceasta discrepanta in opinii? Credem ca raspunsul e usor de intuit la cei care cunosc cit de cit istoria. Cu exceptia Italiei, celelalte patru (4) tari europene cu un procent de peste 50% din populatie care are opinii negative privind islamul, au fost sub ocupatie musulmana vreme de secole. Ungaria fost pasalic turcesc, Spania a fost stapinire musulmana pina la sfarsitul Secolului XV, Grecia a fost stapinita de musulmani pina in 1821, iar Polonia a avut mult de furca cu musulmanii vreme de sute de ani. Iar Italia, cu toate ca nu a fost stapinita de musulmani, a fost, vreme de multe secole, la frontiera dintre crestinism si lumea musulmana, cunoscind indeaproape lumea musulmana. Niciun  european, dar mai ales italian, nu poate uita faimoasa batalie navala de la Lepanto din 1571 care a decis soarta bazinul Marii Mediterane impotriva musulmanilor.
In contrast, experientele occidentalilor cu lumea musulmana sunt relativ recente, in cazul Germaniei ori a Olandei de mai putin de 100 de ani, iar al Scandinaviei de doar citeva decenii. Niciuna din aceste tari nu a fost vreodata sub ocupatie musulmana nici nu au cunoscut distrugerea civilizatiilor lor de cotropitorii musulmani. Surprinde deci, ca, in ciuda acestor contacte istorice relativ limitate, pina la o treime din populatiile acestor tari are o opinie negativa despre musulmani. Daca si aceste tari ar fi fost sub ocupatie musulmana, la fel ca tarile din sud-estul Europei, foarte probabil ca procentul acesta ar fi mult mai ridicat.
 
Terorism islamic in Marea Britanie
Pe 4 martie, The Henry Jackson Society din Marea Britanie a publicat un studiu masiv de aproape 1000 de pagini privind terorismul islamic in Marea Britanie intre 1998 si 2015. Titlul studiului e Islamist Terrorism: Analysis of Offences and Attacks in the UK (1988-2015) („Terorismul islamist: analiza crimelor si atacurilor in Marea Britanie, 1988-2015”). (O parte a studiului e disponibila online: http://henryjacksonsociety.org/wp-content/uploads/2017/03/Islamist-Terrorism-preview-1.pdf] Iata citeva din coucluziile lui: terorismul islamist reprezinta principala amenintare terorista la adresa intereselor britanice atit in Marea Britanie cit si in lume. („Islamist terrorism remains the principal terrorism threat to both the UK and British interests overseas.”) La inceputul anului 2017 terorismul directionat si inspirat de Statul Islamic (IS) a fost amenintarea predominanta pentru securitatea nationala a Marii Britanii. Vreme de mai mult de doua decenii grupuri islamiste militante au recrutat cu succes cetateni britanici si musulmani din Marea Britanie pentru a se angaja in actiuni teroriste in Marea Britanie, Europa si in lume.
 
Blasfemie in Danemarca – alianta secularismului cu islamul terorist
Am scris deja de doua in acest an privind alianta tacita intre secularismul agresiv european si islamismul terorist. Dat fiind subiectul comentariului nostru de astazi, dam inca un exemplu recent. Din Danemarca. Danemarca e una din putinele tari europene care inca pedepseste blasfemia impotriva religiei. In decembrie 2015 un danez a dat foc Coranului si a postat incidentul pe facebook. Luna trecuta procuratura daneza a anuntat ca persoana va fi data in instanta pentru blasfemie la adresa religiei musulmane. Pe de alta parte, in 1997 un danez a ars Biblia in timpul unui program de televiziune dat pe un canal de televiziune public, fara ca persoana respectiva sa fi fost data in instanta. Autoritatile nu au intervenit, cu toate ca Luteranismul (crestinismul) e religia oficiala in Danemarca. [Detalii: https://www.firstthings.com/web-exclusives/2017/03/blasphemy-in-denmark]
Cum se explica diferanta aceasta in tratarea favorabila a islamului si tratarea nefavorabila a crestinsimului? Raspunsul e simplu. Danezii iau masuri profilactice pentru a preveni atacuri teroriste. Prin asta dau de inteles ca cei care intorc obrazul cind sunt insultati, adica crestinii, sunt cetateni de rangul doi, dar cei care intorc rau pentru rau, adica musulmanii, sunt cetateni de prima clasa. Cei din urma merita protectia legii, dar cei dintii nu. Si nu e de mirare, actiunea judecatoreasca fiind demarata la initiativa guvernului social-democrat danez care e la putere.
 
Vesti bune
Printre toate aceste vesti aparent negative, exista si vesti bune. Vesti, insa, care nu apar pe prima pagina a presei seculare occidentale ori de fel. Pentru ca aceste vesti, bune pentru crestini, sunt rele pentru secularistii dedicatii distrugerii crestinismului. Cei care cititi cu fidelitate buletinele noastre informative de marti, sunteti informati ca tot mai multi musulmani care migreaza in Europa se convertesc la crestinism. La fel in Marea Britanie. La fel in Iran unde se estimeaza ca exista milioane de crestini care se intilnesc in casele lor, iar autoritatile fac razii periodice sa ii imprastie. Marti v-am informat ca in Khartum (Sudan) sunt zeci de biserici crestine care apar in cartierele sarace si marginase ale orasului pe care autoritatile vor sa le demoleze. Si tot marti v-am informat ca in Gana 70% din populatia tarii e crestina, iar influenta lor e extrem de vizibila, mult mai mare ca in tarile traditional crestine ale Europei. Si tot saptamina asta am aflat ca 10% din populatia din Banglades, predominant musulmana si budista, s-a convertit la crestinism. [Detalii: https://www.christianfreedom.org/despite-persecution-christianity-is-exploding-in-bangladesh/] O remarcabila convertire la crestinism se simte si in Nepal.

PARTENERIATELE CIVILE DAUNEAZA COPIILOR (II) ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Este neobisnuit pentru noi sa revenim asupra aceluiasi subiect intr-o perioada relativ scurta de timp, dar evenimentele care se petrec in Romania zilele acestea ne constrang sa o facem. Doar acum doua (2) saptamini am scris un comentariu in care am dovedit, prin studii ale caror concluzii nu pot fi puse la indoiala, ca parteneriatele civile (ori concubinajul) vatama copiii. Opinam ca ele nu prezinta nicio utilitate sociala si ca legiferarea lor ar institutionaliza, de fapt, vatamarea copiilor, violenta domestica, si ar incetini dezvoltarea armonioasa, din toate punctele de vedere, a minorilor crescuti in concubinaj. Exista citeva motive pentru care revenim azi la acelasi subiect, dar cu studii noi si argumente noi.
 
Deputatul Daniel Gheorghe
In primul rind ne-a atras atentia urmatorul comentariu al deputatului Daniel Gheorghe, postat de dinsul recent pe facebook: https://www.facebook.com/daniel.gheorghe.374549/posts/1859777177636263: Îmi cer iertare românilor pentru greșeala colegilor mei de a depune un amendament ciudat și fără noimă la proiectul de modificare a Constituției. În contextul prevederilor statutare ale PNL și al deciziilor luate legitim și fără dubiu de către BPN al PNL, reiterez faptul că orice inducere în textul proiectului cetățenesc de revizuire a Constituției a unor formule care pun sub semnul întrebării ideea de Familie ori care produc devieri nefericite de la substanța textului de revizuire constituie o încălcare a deciziilor politice asumate de către PNL. Astfel de decizii luate în mod obscur și lipsa de asumare politică a temelor fundamentale și a unor poziții politice de forță ne-au dus pana la 20%; acum mă tem că parcă se dorește să scădem sub 10%! Rog respectuos pe colegii mei să retragă acest amendament și să respecte principiile fundamentale asumate programatic de către PNL!
Aici dl Gheorghe nu face referinta la parteneriatele civile ci la initiativa unor colegi de partid de a modifica textul Articolului 48 propus de cei 3 milioane de cetateni semnatari pentru protejarea casatoriei si familiei in Constitutie. E vorba de adaugarea unei referinte la „familie,” o aditie cu care nu suntem de acord. Avem destula experienta si discernamint sa intelegem strategia initiatorilor care au depus amendamentul. Intentia este de a deschide portita, in Constitutie, pentru eventuala legalizare a parteneriatelor civile, atit intre persoane de sex opus cit si intre persoane de acelasi sex. Asta va pune capat casatoriei si familiei traditionale. Amendamentul propus disociaza familia de casatorie si le acorda acestor doua formatiuni sociale statute separate. Din fericire, pe 7 martie, Comisia Juridica din Camera Deputatilor a respins amendamentul si a votat, cu un vot de 17 la 1, adoptarea Amendamentului 48 asa cum a fost el scris original. Votul impotriva a fost dat de un deputat USR.
 
Cultele religioase se pronunta in unison
In al doilea rind, in doar ultimele doua saptamini aproape toate cultele religioase din Romania au dat comunicate de presa in care cer parlamentarilor sa nu legifereze parteneriatele civile. Comunicatele au parvenit din partea BOR, a Bisericii Catolice din Romania, si din partea Aliantei Evanghelice din Romania. Cu toate acestea, unii din alesii nostri din Parlament par ca nu vor sa asculte. Irita, in mod special, incapatinarea unora dintre ei care insista asupra legalizarii parteneriatelor civile. Tragem nadajde, insa, ca alegerea, chiar pe termen interimar, a dnei Raluca Turcan, ca Presedinte interimar al PNL, va indrepta lucrurile. Gasim salutara alegerea ei in pozitia interimara. Cu dna Turcan ne cunoastem de multi ani, ne-am intersectat de mai multe ori, si ii cunoastem indeaproape pozitiile pro-familie si pro-viata pe care dinsa le detine si promoveaza, in mod consistent, de zece (10) ani.
In speranta de a convinge parlamentarii Romaniei sa respinga parteneriatele civile, mai discutam astazi inca trei (3) studii care confirma toxicitatea concubinajului ca forma de convietuire alternativa casatoriei si familiei traditionale. Acum doua saptamini am discutat doua.
 
Studiu 2008 – United Families International
In 2008 United Families International (UFI), un think tank din Arizona, a publicat un studiu extensiv cu un titlu sugestiv: A Guide to Family Issues – The Marriage Advantage („Un ghid privind aspecte de familie: avantajul casatoriei”) pe care il aflati aici: http://unitedfamilies.org/wp-content/uploads/2015/09/Marriage-Guide.pdf. Notati anul cind a fost publicat acest studiu – 2008. Veti observa, speram, declinul fulgerator al casatoriei ca institutie in tarile care au legiferat casatoriile homosexuale si parteneriatele civile. Declinul familiei si al casatoriei nu foloseste societatii. Studiul UFI discuta un sondaj de opinie facut in America in 2004 conform caruia 88% dintre americani afirmau, la vremea aceea, ca „marriage is a lifelong commitment” („casatoria e un legamint pe viata”) Conform aceluiasi studiu, cea mai mare aspiratie a liceenilor  de atunci era sa aibe „o viata de familie si casatorie” fericita. Deamenea, un sondaj de opinie de la mijlocul deceniului trecut arata ca doar 10% dintre americani opinau ca „marriage is an out-dated institution” („casatoria este o institutie demodata”) Dar, conform aceluasi studiu, 26% dintre britanici si 36% dintre francezi vedeau casatoria ca pe o institutie demodata. (Pagina 4)
Studiul UFI are ceva de spus si privind violenta domestica. Conform lui, femeile si copiii care traiesc in familii de concubinaj au un risc de patru (4) ori mai mare decit femeile si copiii care traiesc in familii casatorite de a fi abuzate ori abuzati fizic. In alte cuvinte, tot la o femeie ori un copil care sunt abuzati de sot ori tata in casatoriile traditionale, patru (4) femei ori copii sunt abuzati in caminele in care partenerii traiesc in concubinaj. (Pagina 14)
Rezultatele sunt similare privind gradul de fericire al partenerilor. In timp ce 40% dintre persoanele casatorite afirmau ca sunt „foarte fericite”, doar 25% dintre persoanele care traiau in concubinaj se simteau „foarte fericite”. (Pagina 5) Rezultate similare au fost depistate privind si alti parametrii ai vietii. Persoanele casatorite si copiii lor sunt nu doar mai fericiti, dar si mai sanatosi, mai echilibrati din punct de vedere emotiv, castiga mai bine, copiii invata mai bine la scoala si sunt mai bine ajustati social decit copiii crescuti in concubinaj. Aceste aspecte, insa, au si efecte economice. Statele scandinave, de exemplu, cheltuie mult mai multi bani pentru a contracara efectele concubinajului decit tarile occidentale unde nivelul concubinajului e mai scazut. (Pagina 7)
 
Satisfactia sexuala e si ea mult mai ridicata la partenerii casatoriti decit la cei care coabiteaza. Studiul UPI e categoric in privinta aceasta – „surveys show that husbands and wives are more satisfied with sex than sexually active singles”. („Sondaje de opinie arata ca sotii sunt mult mai satisfacuti sexual decit necasatoritii care intretin relatii sexuale”) (Pagina 15) 58% din barbatii casatoriti afirma ca sunt „foarte satisfacuti emotional” cu viata lor intima din casatorie, in comparatie cu 37% dintre barbatii care coabiteaza. La femei, rezultatele sunt diferite iar diferentele mai putin relevante. In timp ce 42% dintre femeile casatorie exprima satisfactie cu viata intima, 39% dintre femeile care coabiteaza exprima satisfactie sexuala.
Celor interesati le recomandam o examinare si mai aprofundata a Studiul UFI pentru ca el arata diferente majore intre casatorie si coabitare in 18 domenii de viata. In fiecare domeniu casatoria se dovedeste superioara concubinajului. Notam, in plus, ca Studiul UFI si concluziile lui sunt fondate pe sute de studii sociologice facute in multe tari din lume pe parcursul mai multor decenii. Aceste studii apar, si sunt comentate pe scurt, in anexele Studiului.
 
Studiul Rutgers University – 2002
Rutgers University din New Jersey e una din cele mai prestigioase universitati ale Americii. La inceputul Mileniului a lansat The National Marriage Project (Proiectul National despre Casatorie). Unul din studiile programului a fost publicat in 2002 cu numele sugestiv Should We Live Together? What Young Adults Need to Know about Cohabitation before Marriage. A Comprehensive Review of Recent Research („Sa traim impreuna? ce ar trebui sa stie tinerii adulti privind concubinajul inainte de casatorie. O trecere cuprinzatoare in revista a cercetarilor recente”) [Studiul il aflati aici: http://nationalmarriageproject.org/wp-content/uploads/2013/01/ShouldWeLiveTogether.pdf]
Conform Studiului Rutgers, la inceputul Mileniului III jumatate din adolescentele americane deja au trait cu prietenii lor inainte de casatorie. Justificarea la 88% dintre ele a fost identica- sa vada daca cei doi sunt compatibili si sa evite divortul in caz de casatorie. Concluziile Studiului Rutgers sunt aceleasi ca si ale Studiului UFI: (1) concubinajul creste riscul divortulului dupa casatorie („living together before marriage increases the risk of breaking up after marriage”); (2) concubinajul creste riscul violentei domestice impotriva femeilor si riscul abuzului fizic si sexual al copiilor („living together outside of marriage increases the risk of domestic violence for women, and the risk of physical and sexual abuse for children”); (3) cuplurile necasatorite cunosc un grad de fericire si bunastare mai mic decit al cuplurilor casatorite („unmarried couples have lower levels of happiness and wellbeing than married couples”) (Pagina 1)
Studiul Rutgers ofera si citeva retete cuplurilor care coabiteaza pentru a reduce efectele toxice ale cubinajului asupra partenerilor si a copiilor. Mentionam patru (4) dintre ele: (1) abstinenta („consider not living together at all before marriage”); (2) nu transformati concubinajul intr-o regula a relatiilor de cuplu („do not make a habit of cohabiting”); (3) limitati durata concubinajului cit se poate de mult („limit cohabitation to the shortest possible period of time”); (4) nu traiti impreuna daca aveti copii („do not cohabit if children are involved”) (Pagina 2)
Studiul Rutgers da si date statistice care ingrijoreaza. Daca in 1960 in America erau doar o jumatate de milion de cupluri necasatorite, adica in concubinaj, in anul 2000 numarul acesta a ajuns la aproape cinci milioane de cupluri, adica o crestere de 10 ori, iar jumatate din toate casatoriile din America la inceputul Mileniului au fost precedate de concubinaj. Dar consecintele sunt la fel de negative in anul 2000 cit au fost in 1960. Ele sunt consistente si similare cu rezultalele publicate de Studiul UFI din 2008. In alte cuvinte, concubinajul e in crestere, consecintele lui sunt negative de-a lungul generatiilor, si consecintele economice sunt tot mai grave, in sensul ca societatea trebuie sa asigure viabilitatea economica a caminelor unde se coabiteaza pentru a scapa copiii de saracie, si femeile si copiii de abuz si violenta. (Paginile 3-9)
 
Studii britanice – 2010 si 2013
Si britanicii fac studii periodice privind concubinajul in Marea Britanice. Rezultatele studiilor britanice sunt similare cu ale celor facute in America, dar datele statistice si mai ingrijoratoare. In 2010 The Institute for Fiscal Studies din Marea Britanie a publicat studiul Cohabitation, marriage and child outcomes („Concubinajul, casatoria si impactul asupra copiilor”). [Il aflati aici: http://www.ifs.org.uk/comms/comm114.pdf] Studiul a fost revizuit in 2013 dar a ajuns la acelasi concluzii toxice, unul important fiind subdezvoltarea cognitiva, sociala, si saracia copiilor care cresc cu parinti care coabiteaza in comparatie cu copiii crescuti in casatoria traditionala. [Detalii: https://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2245029]
Studiul britanic confirma ca in 2008 30% dintre toti copiii nascuti in Marea Britanie s-au nascut in camine unde parintii traiau in concubinaj. Studiul a implicat 19.000 de copiii nascuti in anul 2000 pe care cercetatorii i-au monitorizat pina in 2008. 26% dintre copiii nascuti si crescuti in concubinaj au fost parasiti de unul din parinti pina cind au ajuns la varsta de 3 ani, in comparatie cu 7% la copiii nascuti si crescuti in familii casatorite. De fapt, diferentele in abilitati, ajustare sociala, dezvoltare cognitiva, emotionala si afectiva intre copiii crescuti in relatii de concubinaj si cei crescuti in familii cu parinti casatoriti, incep sa se manifeste de la varsta de 3 ani si devin mai accentuate la 5 ani. Adica, in perioada formativa a copiilor. („On average, children born to married parents display better social and emotional development and stronger cognitive development than children born to cohabiting couples.” (Pagina 4) Practicile parentale sunt si ele diferite. In timp ce 57% dintre tatii casatoriti afirma ca sunt parinti buni, doar 44% dintre tatii care coabiteaza simt asa.
 
Unde am ajuns astazi?
Ultimul sondaj de opinie care il avem la indemina parvine din iunie 2016 si a fost facut de Barna Group din Statele Unite. Datele sondajului ingrijoreaza. Concubinajul a devenit norma de convietuire in America. 65% dintre americani cred ca concubinajul inainte de casatorie e o idee buna. Regretabil, numai 41% dintre persoanele care se considera crestine in America au obiectii puternice impotriva concubinajului.  88% dintre persoanele fara religie cred ca concubibajul e o alternativa viabila casatoriei. La generatia tanara procentul acesta e de 72%. La nivel practic aceste pozitii teoretice se reflecta in nivelul ridicat al concubinajului: 57% dintre tinerii americani au convietuit inainte de casatorie.
Are concubinajul impact pozitiv pentru societate? Categoric nu. Dimpotriva. De ce atunci sa legifereze Romania o instutitie care nu contribuie pozitiv la sanatatea sociala a natiunii ci o subrezeste?
 

SOCIAL ENGINEERING SI INOVATIILE NEFOLOSITOARE

FOTO Daily Mail

FOTO Daily Mail

Am ajuns la punctul in istorie cind specia sapiens face, nonstop, inovatii peste inovatii, majoritatea dintre ele fiind fara niciun rost. Recent, oameni de stiinta britanici au anuntat ca au reusit sa faca in laborator ceea ce in natura e imposibil – sa combine materialul genetic al fiintei sapiens cu al unui porc si sa creeze o creatura mixta – nici om nici porc. [Detalii: http://thefederalist.com/2017/02/21/human-animal-hybrids-scientists-make-human-beast/]

Un hibrid numit in literatura de specialitate „himera”. In natura, amestecul materialului genetic al unei specii cu al unei specii diferite nu produce nimic. Vorbind pe intelesul tuturor, incrucisarea naturala a unui sapiens cu o maimuta ori cu un cal nu produce absolut nimic. Dar in laborator amestecul genetic al speciilor diferite poate crea hibrizi de tipul celor creati de britanici. Motivatia lor a fost, zic ei, sa produca organe care ar putea apoi fi transplantate in oameni. Convingator, nu? Mai ales avind in vedere penuria de organe disponibile pentru transplant si salvarea vietilor oamenilor. Nu tocmai. Suntem sceptici privind motivatia declarata si ramine de vazut daca va fi asa. Punctul pe care vrem sa-l ilustram, insa, este ca multe din inovatiile care se fac cu miile in zilele noastre si sub ochii nostri nu isi au niciun rost. Ele sunt dovezi clare ca ne indreptam spre o epoca noua in istoria fiintelor sapiens – aceea de autodistrugere si inlocuire a speciei umane cu o specie noua si total diferita, un hibrid uman-robot, numit, pe moment, fiinta transumana. Ne apropiem, zic oamenii de stiinta, de o epoca postumanista („posthumanism”). Transumanismul e miscarea de tranzitie dedicata transformarii fiintelor sapiens in creaturi postumane.

Social engineering – ingineria sociala

Dar invotatiile nefolositoare se petrec nu numai in domeniul tehnologiei ci si al vietii sociale. E vorba de „social engineering”, „social re-engineering”, ori „social redesign”. Acest tip de re-engineering si redesign social se produce in paralel cu un re-engineering de tip tehnologic. Ce e „social engineering”, „social re-engineering” ori „social redesign”? Definitia scurta pleaca de la premisa ca viata sociala si organizarea sociala, asa cum s-au produs ele in mod natural de-a lungul istoriei, sunt depasite in epoca supra-tehnologizata in care traim. Institutiile sociale cu care ne-am obisnuit si pe care le-am mostenit de la parintii nostri sunt depasite, ori „obsolete” cum se scrie in publicatiile de specialitate. Ele nu mai corespund societatii post-moderne, inca umane, in care traim si necesita sa fie eliminate ori inlocuite. Familia si casatoria sunt exemple primare in sensul acesta. In lumea occidentala, punctul de vedere ca aceste institutii sunt inca relevante a devenit minoritar si e inlocuit treptat cu notiunea ca ele, la fel ca altele, trebuie re-configurate, re-proiectate pentru a fi compatibile cu realitatile societatii tehnologizate si postmoderne in care traim si a lumii postumane inspre care ne indreptam.

Social sculpture – sculptura sociala

Citim deasemenea, tot mai des, si despre un alt curent, termen ori ideologie, numita „social scuplture”, adica „sculptura sociala”, care desemneaza schimbarea constanta a fiintei umane de-a lungul vietii de la un pol la altul ori de la o extrema la alta. Transgenderismul, de exemplu, e vazut ca o forma de „sculptura sociala”.  In toamna am comentat un studiu suedez care discuta motivatia suedezilor care isi schimba sexul biologic. A fost surprinzator sa aflam ca un procent destul de ridicat dintre ei o fac nu pentru ca simt efectiv ca apartin sexului opus ci pentru a-si „dezvolta” personalitatea, pentru a-si „evolua” existenta sociala ori pentru a experimenta cu forme sociale de existenta diferite. Transgenderismul e un exemplu tipic de social sculpture pentru ca redefineste, in mod intentionat, realitatea biologica a speciei sapiens si respinge experienta antropologica a intregii speciei umane de la inceputul ei. Autonomia individuala, atit de mult promovata si protejata de tribunale, adauga la acest momentum spre autoredefinire a experientei umane. Individului i se acorda dreptul de a-si crea propria realitate chiar daca ea nu corespunde si nici nu poate sa corespunda realitatii naturii lui intrinsece. [Oferim un comentariu pe acest subiect: https://www.thegospelcoalition.org/article/why-the-transgender-debate-is-about-redefining-reality]

V-ati intrebat vreodata la ce folosesc casatoriile unisex, parteneriatele civile, clonarea umana, avortul ori experimentele sinistre pe animale ori embrionul uman? Care este utilitatea lor sociala? Raspunsul este ca ele nu folosesc la nimic. La absolut nimc. Nu au nicio utilitate sociala. Atunci de ce secularismul si politica le promoveaza cu atita zel?

Notam aici citeva probleme ingrijoratoare. Re-configurarea („redesign”) incepe de obicei cu depistarea unei probleme care poate fi specifica, sistemica ori subiectiva. Dorinta omului de a rezolva probleme duce la inovatii noi dar nu necesar la progres. Tendintele de reconfigurare deseori creaza probleme in loc sa rezolve probleme. Exista o foamete si o goana dupa reconfigurarea lucrurilor. Parca nimic din ce am mostenit de la generatiile precedente nu ni se mai pare bun si dorim sa reconfiguram tot ce am primit de la ei. Niciodata in istoria omenirii nu au existat atit de multe nemultumiri privind institutiile si stilurile de viata care ni le-au dat parintii si inaintasii nostri. Niciodata nu a mai existat un potential atit de mare ca astazi sa eliminam tot ce am primit din partea lor si sa cautam sa re-proiectam si sa reconfiguram ce am primit de la ei. In numele progresului. Exista o inertie tehnologica pe care fiinta sapiens nu o mai poate stapini, iar politica nu o poate stopa ori preveni. Chiar daca ea ar fi o amenintare si pentru democratie. Schimbarile duc la alte schimbari doar de dragul de a produce schimbari.

Drepturile robotilor

Un exemplu care ilustreaza ce vrem sa spunem este tendinta, recent aparuta, de a insista ca robotilor sa li se acorde drepturi. In sensul acesta ne-a atras atentia un articol publicat pe 28 noiembrie in New Yorker cu un titlu provocator, „Daca animalele au drepturi, de ce nu robotii”? („If Animals Have Rights, Should Robots?”) [Articolul: http://www.newyorker.com/magazine/2016/11/28/if-animals-have-rights-should-robots] Animalele au drepturi pentru ca le sunt conferite de fiintele sapiens. Au drepturi pentru ca, in opinia fiintelor sapiens, animalele sufera daca sunt maltratate, simt durere, au nevoie de ingrijire la fel ca noi si, in consecinta, poseda un anumit statut moral in lume care le impune acordarea unor drepturi rudimentare. Dar robotii?

Robotii nu poseda mobilitate ori constiinta. Poseda doar inteligenta articiala, data lor de fiintele sapiens. Tehnologia robotica a evoluat atit de mult in doar o generatie de oameni incit inteligenta artificiala inseminata in roboti e programata sa genereze, la rindul ei si la nivel propriu si fara interventia fiintelor sapiens, o inteligenta artificiala proprie. Ea poate sa se manifeste si sa actioneze dincolo de, si independent de, vointa omului. Robotii stiu mai tot ce stim noi, fiintele umane, si poseda aceleasi capacitati de a procesa informatiile parvenite din mediu. De fapt, tehno sapientii ne asigura ca in viitorul apropiat vom ajunge la punctul pe care ei il numesc „singularity” (ori „singularitate”), adica punctul de egalitate in abilitati intre om si robot. In acel moment, privind abilititatile cognitive si practice, robotii si oamenii vor avea abilitati egale. Inteligenta arficiala va ajunge egala cu inteligenta naturala a fiintelor sapiens. Iar in acel punct intrebarea, ori ingrijorarea, va fi – vor permite fiintele sapiens ca robotii (ori inteligenta artificiala) sa intreaca potentialul cognitiv al fiintelor sapiens (ori inteligenta nativa)? Ori, din acel moment fiintele sapiens si robotii se vor contopi in fiinte post-umane? Ori, ultimele le vor extermina pe primele? Ori, vor putea ele coabita pasnic? Ad infinitum?

In acest context, deci, se discuta posibilitatea de a acorda robotilor drepturi. Lumea post-umana ori postumanismul abandoneaza notiunea ca fiinta sapiens e deosebita, speciala, exceptionala, ori suprema in universul cunoscut noua. Aceasta notiune e una fundamentala in traditia si teologia crestina. Exceptionalitatea fiintei umane a fost si o doctrina a Iluminismului european, chiar daca nu fundamentat pe o inspiratie religioasa. Ori daca abandonam aceasta premisa a exceptionalismului uman, nu mai exista nicio bariera pentru acordarea de drepturi robotilor. Ce continut vor avea aceste drepturi, insa, ramine de vazut.

Robotii ca fiinte electronice

Daca ceea ce am relatat in paragrafele anterioare ni se pare o himera ori ceva de domeniul sci-fy („stiintifico-fantastic”), atentionam ca lucrurile nu ramin statice. Ideile au consecinte. Si odata lansate, ele isi gasesc adepti pina in cele mai surprinzatoare locuri unde adpetii vor incerca sa le puna in aplicatie. Dam un exemplu concret, unul care ne-a luat cu totul prin suprinder si care, din cite stim noi, nu a fost inca facut cunoscut in presa romana. Un exemplu care, de fapt, ne-a si motivat sa alegem subiectul de astazi – pe 27 ianuarie Comitetul afacerilor legale (Committee on Legal Affairs) din Parlamentul European a lansat un Raport si o motiune pentru adoptarea unei rezolutii in Parlamentul European care sa declare robotii persoane electronice protejate de lege. [Raportul e disponibil aici:http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&reference=A8-2017-0005&language=EN]

 

Paragraful 59(f) cere Comisiei Europene sa confere statut de persoana electronica robotilor celor mai sofisticati. In plus, cere ca robotii declarati persoane electronice sa aibe si responsabilitati legale pentru daunele pe care le cauzeaza, la fel ca si persoanele naturale. Raportul face distinctie intre „persoane naturale” si „persoane electronice”, cele din urma fiind create de cele dintii. Persoanele naturale acorda robotilor inteligenta artificiala intr-o doza mereu in crestere. S-a ajuns, de fapt, la crearea de roboti care tin companie fiintelor sapiens, le curata casa, ii intretin in conversatii (in adevar simple) si incearca sa exprime sentimente umane asemenea persoanelor naturale. Astfel de roboti sunt numiti „collaborative robots” („roboti colaborativi”). Sunt tipul de roboti care, de exemplu, daca se izbesc de o persoana naturala isi cer scuze.

Robotii o iau inaintea animalelor. S-a incercat si inca se incearca sa se confere statutul de persoana („personhood”) animalelor mai „evoluate,” cum ar fi cimpanzeii ori urangutanii. Aceste incercari sunt persistente dar mereu fara succes. Tribunalele americane (si cele braziliene) au respins mereu si mereu aceste tentative afirmind, in mod politicos, ca, spre deosebire de persoanele naturale, animalele trebuie sa posede si capacitatea intrinseca de a exercita responsabilitati, inainte de a li se conferi statutul de „persoana”, adica „personhood status”. Robotii par a fi tratati diferit. Fiintele sapiens le doteaza cu inteligenta, abilitati si drepturi, dar si cu responsabilitati.

Bizar, nu? Fara indoiala. Dar ghiata deja a fost sparta. Ramine de vazut daca in final Raportul va deveni Rezolutie iar Rezolutia adoptata in plenul Parlamentului European. Raportul e foarte lung, de 64 de pagini, foarte detaliat si cuprinzator. Contine si lucruri utile si, admitem, chiar necesare. La urma urmelor, robotizarea e o realitate care ne acompaniaza de citeva decenii, si nu e in declin ci in ascensiune. Conform unui studiu publicat recent de Universitatea Oxford [Detalii: http://bigthink.com/philip-perry/47-of-jobs-in-the-next-25-years-will-disappear-according-to-oxford-university] nu mai putin de 350 de ocupatii din Statele Unite au un potential real („high risk”) de a fi robotizate, adica inlocuite de roboti, printre ele telemarketers, contabili, vanzatori, ingineri, consilieri si, chiar, clerici. Intram intr-o noua epoca, ne spun specialistii. Cibernatica, adica studiul relatiilor dintre persoanele naturale si roboti, nu e statica. E in constanta miscare in detrimentul lui homo sapiens. Cuvantul „robot” isi are originea intr-o piesa de dramaturgie din 1921 a scriitorului ceh Karel Capek in care autorul descrie revolta robotilor dintr-o fabrica impotriva fiintelor umane cu gandul de a-i extermina. In limbile vecinilor nostri slavi, cuvintul „robota” inseamna munca fortata. Teama lui Capek, poate vazuta sceptic si luata in deridere acum 100 de ani, a devenit o realitate virtuala care ingrijoreaza chiar si Parlamentul European.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Uniunea Europeană: federalizare ori fragmentare? ~ Alianța Familiilor din România

abandon-ship-eu-brexit-foto-twitter

FOTO Twitter

Uniunea Europeana e la ananghie. Plina de mandrie, ingimfare si aroganta la adresa cetatenilor de rind, continentul nostru nu o duce bine. Istoria, insa, merge inainte – cu sau fara el. Cum scriem deseori, Uniunea Europeana nu va dainui vesnic, iar romanii trebuie sa tina in minte, din nou si din nou, ca soarta lor depinde de Dumnezeu si valorile crestine. Doar Dumnezeu ne poate pazi de ceea ce e pe drum. Si ce e pe drum, nimeni nu stie. Cert e, ca inca din iunie anul trecut cind Marea Britanie a votat sa parasesaca Uniunea Europeana, acest vas care, zic britanicii, se scufunda, e nelinistita. E prinsa ca intr-o stransoare intre o America pragmatica determinata sa-si avanseze propriile interese si o Rusie cu apetit pentru expansiune teritoriala si dezmembrarea Uniunii Europene si a Aliantei Nord Atlantice. Alegerea lui Trump ca Presedinte al Americii, cit si politicile lui deja aplicate in primele saptamini de cind a devenit Presedinte, adauga la nelinistea Uniunii Europene. La asta se mai adauga posibilitatea reala ca in anul acesta ori in anul viitor Franta ori Olanda, ori amindoua, sa se retraga din Uniunea Europeana. Iar dupa ele, alte tari. Liderii unionali par inspaimintati, chiar daca Donald Tusk si Angela Merkel insista ca nu trebuie sa ne ingrijoram de loc. Asta e slujba lor – sa ne spuna ca totul e bine, chiar daca nu e asa, si ca trebuie sa mergem inainte si sa nu fim nelininstiti.

Tusk si Merkel

Dar nici Tusk ori Merkel, nici cetatenii de rind ai Europei nu sunt linistiti. Un sondaj de opinie facut public de EurActiv pe 6 februarie confirma nelinistea si alarmarea profunda a europenilor. [Rezultatele sondajului le aflati aici.]

  • 80% dintre francezi prefera un lider care, asemenea lui Trump, e gata sa impuna schimbari radicale in politica economica si structurile politice ale Uniunii Europene. Criza de confidenta a europenilor in liderii lor a ajuns si ea la nivele fara precedent.
  • In Italia, 73% din respondenti opineaza ca Italia e in declin, 69% in Spania, 67% in Franta, etc.
  • Majoritatea francezilor (61%) cred ca nivelul lor de viata e inferior nivelului de viata al parintilor lor, la fel ca 60% in Italia, 56% in Spania, etc.
  • 89% dintre spanioli nu au confidenta in guvernul lor, 80% in Italia, 77% in Franta, etc.
  • Ingrijorator, un procent ridicat de cetateni prefera un lider autoritar („strong leader”), 72% in Spania, 70% in Franta, 67% in Italia, etc.

Parca spaniolilor le e dor de Franco, francezilor de De Gaulle si italienilor de Mussolini. Dupa cum ne-am putea astepta, cei mai putin ingrijorati dintre europeni sunt germanii, care inca cred ca o duc bine si ca nivelul lor de viata nu e amenintat. Si asta nu e de mirare, avind in vedere ca Germania a stiut totdeauna cum sa negocieze dintr-o pozitie de putere si sa joace jocurile europene in asa fel ca totdeauna sa dea mai putin decit primeste.

Tusk e si el alarmat. Pe 31 ianuarie a transmis o nota „colegilor” lui („Dear colleagues”) inainte de sumitul liderilor Uniunii Europene tinut in Malta pe 3 februarie. Nota nu e adresata noua, cetatenilor de rind ai Uniunii Europene. Mai potrivit ar fi fost sa ni se adreseze noua ca „dragi cetateni ai Uniunii Europene” („Dear citizens of the European Union”) Dar faptul ca nu a facut-o denota distantarea lui si a celor din jurul lui fata de noi, cetatenii de rind ai Uniunii. [Nota o aflati aici.]

Tusk vede trei amenintari pentru Uniunea Europeana: (1) China, Rusia, Orientul Mijlociu, islamul radical si „declaratiile ingrijoratoare” ale Casei Albe; (2) sentimentele nationaliste si xenofobe din interiorul Uniunii Europene; si (3) starea de suflet a „elitei” (ati citit bine – „elita” nu cetateni) pro-europene („The third threat is the state of mind of the pro-European elites”). Pe cei din urma, Tusk ii critica pentru pesimismul lor, pentru ca increderea lor in integrarea politica europeana e in declin, pentru ca se lasa intimidati de „argumentele populiste”, si pentru ca pun la indoiala valorile fundamentale ale democratiei liberale.

Ce propune Tusk? Intensificarea procesului si ritmului de integrare a Uniunii Europene. („We must therefore take assertive and spectacular steps that would change the collective emotions and revive the aspiration to raise European integration to the next level”.)

Domul Tusk si „elita” pro-europeana probabil nu isi dau seama ca aceasta declaratie ingrijoreaza pe unii si-i ofenseaza pe altii. Ne ingrijoreaza pe noi si pe milioane de alti cetateni ai Uniunii Europene. Pe noi cei care nu avem voce nici control aspra evenimentelor care ne influenteaza viata. Pe noi, cei care am avea ceva de spus dar pe care nu ne intreaba nimeni daca vrem „mai multa (ori mai putina) Europa”, cit si ce fel de Europa. Pe noi, cei dispretuiti de „elita” pro-europeana in care Tusk isi pune nadejdea.

Curtea Constitutionala a Romaniei

Discutam si un exemplu concret – timiditatea de care a dat dovada Curtea Constitutionala a Romaniei cind, in noiembrie, in loc de a decide, ca institutie nationala a carei autoritate provine din suveranitatea noastra nationala, recunoasterea ori nerecunoasterea in Romania a casatoriilor homosexuale incheiate in strainanate, a transferat aceasta autoritate Curtii Europene de Justitie. Va reamintim ca in Romania, Codul Civil, adoptat in Parlament cu peste doua treimi din voturi, nu permite recunoasterea in Romania a casatoriilor homosexuale. Natiunea romana s-a pronuntat ferm, clar si concis asupra subiectului in 2009.

Dupa sapte (7) ani, Curtea Constitutionala aroga Curtii Europene de Justitie autoritatea de a declara constitutionalitatea ori neconstitutionalitatea acestui paragraf din Codul Civil al Romaniei. In opinia cetatenilor de rind, asta e strigator la cer si inacceptabil. Intelegem rationamentul Curtii, dar exemplul acesta trebuie sa fie un semnal de alarma pentru toti romanii: devenim din ce in ce mai putin stapini la noi in casa. Casa Europeana, condusa de „elita pro-europeana” pe care se sprijina Tusk, devine tot mai autoritara si stapina la noi in casa, cu sau fara acordul nostru. Aceleasi simtaminte le impartasesc majoritatea catetenilor din tarile mai mici ale Europei si cele care au intrat in Uniunea Europeana dupa prabusirea comunismului, inclusiv Romania. Jocurile europene mereu si mereu i-au avantajat pe cei din Occident nu pe cei din Est. Cei din Occident au stabilit regulile jocului, iar cei din Est le-au acceptat, volens nolens, iar daca au comentat, au fost, si inca sunt, ostracizati.

Panta federalizarii

Dupa votul britanic de secesiune din Uniunea Europeana am depistat doua documente intocmite de doua comitete unionale diferite dar care insista asupra aceluiasi obiectiv – rezolvarea problemelor cu care se confrunta Uniunea Europeana pe moment atirna de federalizarea cit mai rapida a Europei, adica transformarea ei dintr-o uniune intr-o federatie.

Primul document, lung de 14 pagini, are o data de 5 iulie 2016 si a fost intocmit de Comitetul Afacerilor Constitutionale din Parlamentul European (Committee on Constitutional Affairs). El cere

  1. rescrierea Tratului de la Lisabona, care e in fapt Constitutia Uniunii Europene;
  2. stabilirea de „instrumente si capacitati” europene moderne care sa inlocuiasca „interguvernamentalismul”;
  3. transformarea Comisiei Europene intr-un executiv cu autoritatea de a initia legislatii care sa fie aprobate de Parlamentul European si Consiliul European prin majoritate simpla de vot;
  4. transformarea Curtii Europene de Justitie intr-un tribunal care sa revizuiasca legislatiile initiate de Comisia Europeana;
  5. integrarea cit mai stransa a tarilor membre si prevenirea dezintegrarii europene;
  6. crearea unui tip nou de state cu statut de „asociati” ai Uniunii Europene, in loc de „membri”, pentru tari ca Marea Britanie ori Norvegia;
  7. o politica externa comuna a Uniunii Europene („a common foreign and security policy”);
  8. transformarea Vice-Presedintelui Comisiei Europene in functia noua de Ministru de Externe al Uniunii Europene;
  9. modificarea alegerilor europarlamentare prin lansarea de alegeri unionale – adica la nivel de uniune nu nationale- privind aspectele unionale, si alegeri nationale ori locale privind aspectele nationale;
  10. redistribuirea locurilor in Parlamentul European;
  11. transformarea Consiliului European intr-un Consiliu al Statelor Membre (Council of States);
  12. transformarea Consiliului Statelor Membre in a doua camera legislativa a Parlamentului European;
  13. constrangerea parlamentelor nationale de a adopta la nivel intern legislatiile adoptate de Consiliul Statelor Membre; si
  14. abolirea votului unamim ori adoptarea directivelor prin consens si inlocuirea lui cu validarea lor prin 80% din numarul Statelor Membre.

Curios, documentul sugereaza posibilitatea ca statele dizidente, adica cele care voteaza impotriva, sa fie excluse din Uniunea Europeana ori sa fie reduse in rang de la statutul de „membru” la cel de stat „asociat”.

Ati ametit citind paragraful precedent? Mesajul lui, chiar daca subtil transmis, e clar: elita europeana doreste o integrare europeana si mai profunda si rapida, cu sau fara acordul nostru, adica al cetatenilor, iar statele care sunt impotriva ar putea fi excluse din Clubul european ori Casa europeana.

Din asta Romania nu are nimic de castigat. O politica externa comuna unionala nu e in avantajul Romaniei. Tancurile Rusiei sunt la 100 de kilometri de Romania si la mii de kilometri de Amsterdam. E indoielnic ca in caz de agresivitate ruseasca impotriva Romaniei Europa va face ceva. Pentru ca, si pina cind, tancurile rusesti ajung in Amsterdam, distanta e lunga, si pentru a ajunge acolo, vor trebui sa treaca prin Romania si Europa Centrala. Iar lasitatea si lipsa de determinare de care Uniunea Europeana a dat dovada in confruntarea agresiunii Rusiei, terorismului islamist si migratiei musulmane constituie garantii pentru Romania ca va fi lasata singura in cazul unor ostilitati din partea inamicilor ei. Mentalitatea curenta a Occidentului nu e de loc diferita de cea metaforic pronuntata de Cancelarul Bismark al Germaniei in Secolul XIX privind tarile din Balcani, atunci sub autoritatea Imperiului Otoman: „The Balkans are not worth the bones of a Pomeranian soldier”. („Balcanii nu merita oasele vreunui soldat german”.)

Guvernarea globala

Dupa alegerea lui Trump la Casa Alba, Comitetul Dezvoltarii din Parlamentul European a publicat, pe 11 noimebrie, un raport cu retete aditionale pentru federalizarea Europei. In plus, propune ca Uniunea Europeana sa promoveze guvernarea globala („global governance”) (a „strong commitment to and promotion of rules-based globalgovernance…”) Nu necesita multe explicatii pentru a intelege acest concept ori tendinta despre care am scris si cu alte ocazii – ne confruntam cu o politica agresiva a elitei europene si mondiale pentru construirea si adoptarea la nivel mondial a unui sistem de guvernare globala, numit, in documentele UE, „guvernare globala” („global governance”). O astfel de guvernare e nedemocrata, autoritara si fara sens.

Fragmentare?

Anul 2017 si anul viitor vor fi ani care, din perspectiva istoriei mereu in flux, trebuie urmariti cu atentie. Uniunea Europeana e prinsa ca intr-o menghina, dar si simultan atrasa, de doi poli opusi, unul in Est (Rusia) si unul in Vest (America). Britanicii au decis sa graviteze in directia opusa Europei, spre America, iar Rusia lui Putin devine tot mai atractiva pentru segmente ale populatiei din Europa de Est si Centrala care vad in el calitati de lider pe care nu le vad in liderii unionali. Atacurile teroriste din Europa, migratia musulmana si criza economica sunt aspecte cauzate, zic unii, de insasi Uniunea Europeana, care s-a dovedit a fi incapabila de a preveni aceste probleme ori de a le rezolva. De ce, se intreaba tot mai multi europenei, sa facem parte din acest vas care se scufunda si cu care ne scufundam si noi?

Intr-un sens, e bine ca Uniunea Europeana se confrunta cu problemele pe care le cunoastem cu totii. Ea sta la o rascruce istorica de drumuri. Europa va trebui sa invete sa-si rezolve propriile probleme fara ca sa se bizuiasca pe altii ori sa-i blameze pe altii pentru esecurile ei. Luna viitoare se vor sarbatori 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma. Dupa 60 de ani, Europa e mai pesimista, mai nesigura de ea insasi, mai in pericol decit a fost atunci. Liderii europeni trebuie sa invete pragmatismul, cum sa previna si sa rezolve probleme. Dar mai ales, sa pretuiasca oamenii de rind. Pina in 1979 cind a fost lansat Parlamentul European, Uniunea Europeana suferea de un deficit democratic. Din nefericite, Parlamentul European nu a eradicat deficitul si el s-a adincit.

Alienarea populatiei de rind de elita europeana, pusa in functii de cei alesi de noi, este o problema majora. Ea se intensifica. Uniunea Europeana a marginalizat oamenii de rind, le-a dictat cum sa gandeasca si i-a constrans sa asculte in loc ca Uniunea Europeana sa asculte de ei. Uniunea Europeana a cautat sa ne asigure painea pe masa, ceea ce e un obiectiv nobil. Dar a neglijat sa inteleaga ca omul nu traieste numai cu paine si ca are si suflet. Ca sufletul trebuie si el hranit. Sufletul european poate fi hranit numai cu autenticele valori europene – adica cele crestine, nu seculare. Uniunea Europeana nu a inteles lucrul acesta si nici nu vrea sa-l inteleaga. Uniunea Europeana ne-a sufocat, iar cind ne-am opus, ne-a marginalizat.

Ramine deci de vazut daca in urmatorii ani Europa va invata din esecurile trecute si isi va indrepta purtarea. Federalizarea Europei va fi un dezastru, ne va suprima suveranitatea nationala, valoric vorbind ne va ucide sufletele, ne va submina suveranitatea si ne va transforma in vasali inca si mai obedienti ai Bruxelului.

Alianța Familiilor din România (prin email) am adaugat formatul de la Cultura Vietii

DC News – Alianța Familiilor din România: Un nou caz Bodnariu, un copil de patru săptămâni a fost luat de autoritățile norvegiene de la mama lui

Alianța Familiilor din România: Un nou caz Bodnariu, Barnevernetul din Norvegia lovește din nou.

Un nou caz Bodnariu în Norvegia. Conform Alianței Familiilor din România, un copil de patru săptămâni a fost luat de autoritățile norvegiene de la mama lui.

BARNEVERNETUL ATACA DIN NOU – DE DATA ASTA O FAMILIE AMERICANA INOCENTA – ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Barnevernet
 BARNEVERNETUL ATACA DIN NOU –
DE DATA ASTA O FAMILIE AMERICANA INOCENTA
– ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Sportul preferat al Barnevernetului norvegian e furtul copiilor de la parinti si distrugerea familiei naturale. Subiectul acesta e bine cunoscut milioanelor de romani care, in doar ultimele 14 luni au urmarit, cu sufletul la gura, tragediile cu care s-au confruntat familia Bodnariu, familia Nan si alte familii romane care locuiau ori locuiesc in Norvegia si ale caror copii le-au fost luati cu forta de autoritatile norvegiene. Gratie tenacitatii cititorilor acestor randuri si al altora, dupa luni de actiuni concrete, copiii familiei Bodnariu si familiei Nan au fost dati inapoi parintilor lor. Periodic, AFR v-a informat despre tragedia acestor familii, si, in special, tragedia familiei Bodnariu. Nadajduiam ca in iunie, cind copiii lui Ruth si Marius Bodnariu au fost dati inapoi parintilor, sa fi publicat ultimul comentariu despre sistemul inauman, numit Barnevernet, utilizat de Norvegia pentru distrugerea familiei naturale si inlocuirea ei cu familia sociala in care legaturile biologice dintre parinti si copii sunt eliminate. Din nefericire nu a fost asa.
Inca din anul trecut am fost contactati de un numar mare de familii, atit romane, dar in marea lor majoritate straine, care ne-au solicitat sprijinul pentru redobindirea copiilor lor din mainile autoritatilor norvegiene ori scandinave. Mesajele au fost multe si din diverse tari, Marea Britanie, Portugalia, Serbia, Suedia, Indonezia, Norvegia, Olanda. La inceputul acestui an am fost contactati de o familie americana al carei copil, de doar 4 saptamini, a fost luat de la mama lui pentru simplul motiv ca mama sufera de boala bipolara, si, dupa nastere, a suferit de depresie post-partum. Nu exageram – copilul de 4 saptamini a fost luat de la mama lui, in decembrie, pentru ca mama lui sufera de boala bipolara si depresie post-partum. A luat medicamente si si-a revenit la normal. Familia, alcatuita dintr-o tinara americana, Melissa Bolstad, si un nepalez, Satish Ligal, a fost zdruncinata. Melissa e israelita cu cetatenie dubla americana si norvegiana, iar Satish e nepalez.
 
Familia Bolstad
Satish si Melissa s-au intilnit in Norvegia cu ani in urma unde Satish facea studii universitare avind viza de student. Studia crestinismul. Cind viza i-a expirat, Satish a fost expulzat din Norvegia iar tinerii s-au mutat in Portugalia unde Satish avea rudenii. Ramasa insarcinata in Portugalia, Melissa si Satish s-au inteles ca Melissa sa se intoarca in Norvegia sa nasca copilul acolo. In Norvegia, Melissa are o familie extinsa, pe mama, tatal, si mai multe matusi, unchi si verisori. Familia locuieste la aproximativ 60 de kilometri de Oslo. Majoritatea familiei ei, insa, locuieste in Statele Unite. Familia s-a bucurat mult de nasterea micutului copil si l-au ingrijit cu multa dragoste si grija. Pina cind, la putin timp dupa nasterea copilului, un vecin a atentionat Barnevernetul ca mama lui sufere de boala bipolara si depresie post-partum.
Evenimentele care s-au derulat dupa aceea au fost aproape identice cu cele din cazul Bodnariu. Barnevernetul a facut o ancheta fulger si la mijlocul lui decembrie o asistenta sociala si doi politisti au venit la casa familiei cerind sa li se dea copilul nou nascut. Fara documente ori mandat din partea vreunei judecatorii. Discutam si facem cunoscut cazul familiei Bolstad si in Romania pentru a ne reaminti ca secularismul nu este un prieten al familiei. Statul secular e dusmanul nostru. Al familiei, casatoriei, valorilor si a credintei in Dumnezeu. Statul secular ne vrea copiii cu gelozie, sa ii transforme dupa chipul si asemanarea lui. Facem cunoscut cazul si pentru a ne da seama cit de pretioase sunt drepturile parentale, dar si abuzate in democratiile occidentale si mai ales in Norvegia, care pe nedrept se considera model pentru restul lumii privind drepturile omului, toleranta si incluzine.
Redam mai jos versiunea engleza a mesajului adresat noua de Linda Cohen, strabunica lui Melissa Bolstad care locuieste in Statele Unite. Linda a lansat o campanie internationala, asemenea familiei Bodnariu, pentru reintoarcerea bebelusului familiei lui. A citit despre miracolul pe care Dumnezeu l-a facut in familia Bodnariu prin cititorii acestor rinduri aducind pe cei 5 minunati copii ai familiei Bodnariu inapoi parintilor lor, si ne solicita sprijinul moral. Scriptura ne indeamna sa plangem cu cei ce plang si sa ne bucuram cu cei care se bucura. Avem prilejul sa o facem, si sa ne aratam solidaritatea cu aceasta familie nevinovata si vatamata de un sistem inuman, anti-crestin si antifamilie. Va oferim si un link al materialului de mai jos: https://www.facebook.com/ notes/peter-costea/ barnevernet-strikes-again- this-time-against-an-innocent- american-family/ 857355691034495
 
BARNEVERNET STRIKES AGAIN – THIS TIME AGAINST AN INNOCENT AMERICAN FAMILY
Barnevernet destroys families Norway John Monica manIn a posting last fall I promised to return with a commentary on the most recent chapter in the Bodnariu Family’s never ending conflict with Norway and Barnevernet over parental rights, as well as Barnevernet’s revenge. Unfortunately, the Bodnariu v. Barnevernet saga continues. Neither Barnevernet nor Norway will let up. The clash, which started out in midNovember 2015 when Barnevernet seized Bodnariu’s five (5) children, has since morphed into the Barnevernet and Norwegian Police v. Bodnariu saga. On this subject I hope to write later on when time allows. Today, however, I want to focus on an equally worthy cause, one that, just like the Bodnariu matter, sends shivers down one’s spine when learning the facts.
Right after the start of the new year I was contacted by a very nice and loving, extended American family whose members live in the United States and Norway. The extended family’s newest member, a baby boy, called a “gift from God” in the family’s communications with me, was kidnapped by Barnevernet in midDecember. Born on November 15, the baby was 4 weeks old at the time of his unlawful seizure. His name, whose identity I am disclosing with the family permission, and is likely to become known around the world, just like the names of the Bodnariu children, is Ishaan, the son of an American Jewish young woman, Melissa Bolstad, and a Nepalese young man, Satish Ligal, who lived in Norway on a student visa studying the Christian religion.
I was eager to know the reason -why was the baby taken away? Because the young mother is bi-polar and suffers from post-partum depression, the latter a very common manifestation in mothers after they deliver their babies. This is unbelievably surreal and baffling and defies all reason. How can anything like this happen? It makes the heart race and the mind stop and ask, „am I reading this right?” It is so scandalous  and offensive to common sense and basic human decency that it leaves one speechless. The family has given repeated assurances to Barnevernet that there is an extensive family network which is eager, ready, willing, and able to easily take care of the child. Even so, Barnevernet has not blinked.
The horrific details of Ishaan’s kidnapping are discussed in an email I received on January 3, 2017 from Linda Cohen, Ishaan’s  great-grandmother. They resemble the horrific details in the seizure of the Bodnariu children. Linda is a fighter committed to doing everything within her ability to bring Ishaan home.
 
Melissa Bolstad’s Story as Written by her Great Grandmother Linda Cohen
Dear Mr. Costea: My great grandson Ishaan Ligal was born in Norway on Nov. 15th to my granddaughter Melisa Bolstad. The father of the baby is her fiancé from Nepal, now in Lisbon working in a restaurant. They met in Norway where they courted but then he was deported for working on a student visa. He worked to help his parents in Nepal. Melissa and the father of her child are in love and plan to be married. She has been with him in Lisbon where the baby was conceived. Her family convinced her to return to Norway thinking the health care and delivery would be safer in Norway.
Melissa is bipolar and functions well with medication but was told to discontinue it during the pregnancy for fear it would harm the baby. After the birth she suffered postpartum depression. She had not gotten back on the medicine at that time. The midwives immediately contacted the Barnevernet (Family Welfare Service) who sent case workers to observe Melissa. They followed up by sending workers to her home where she lives with her parents Susan and Rolf Bolstad. My daughter Susan Bolstad and her husband suggested they be made foster parents but this suggestion was refused by the case workers.
Everything said in the home for each of the four hour visits was twisted and made into a negative comment in their report. When my son-in-law’s brother visited the worker said it was a warm harmonious family but in the report wrote dysfunctional family. My grandson was so excited to see his new nephew, the case worker commented „too enthusiastic.” When Melissa visited in the foster home and held and diapered the baby the case worker said she injured is back. After the five week old was examined by a chiropractor, he was declared fine and normal with no injury.
We are a very close loving family. I have visited 37 times since my daughter moved to Norway 31 years ago marrying a Norwegian. My daughter is an American citizen. Melissa has dual citizenships- American and Norwegian. The social workers Tina MacBeath and Line Jacobsen had preconceived notions about the family and never gave Melissa a chance to be a mother. They came with two large policemen and took the 4 week old baby and placed him in a foster home. My granddaughter can only visit for one hour every two weeks. Even the gift package I sent with knitted sweaters must have the permission of the case worker who attends and monitors every single visit. They look for faults in the family so Melissa will not be able to bond with her son.
The case workers were blind to the positive qualities of affection all members of the Bolstad family have towards one another. Everyone who has first child has a learning curve but I know Melissa is dedicated to loving and caring for Ishaan and all his needs. The case workers showed no compassion or understanding and never offered counseling on how one must experience motherhood before becoming an expert. The workers need counseling on how to recognize love and devotion when they see it.
The Norwegian Child Welfare report which took our baby away was fraught with lies and hasty and wrong conclusions. Much of it is easy to prove. Can they get away with this without anybody checking the quality of  their work? Is there no one they have to answer to for what they write and do? For basic civil rights, for the sake of families torn apart, it must be possible to somehow check their work. It would be incredible if one cannot have an independent entity check the quality of their work. This report is so full of errors and wrong doing and has had a devastating effect. In a normal court one cannot be sentenced if there is reasonable doubt. The case workers showed bias toward our American Norwegian family and came to conclusions which were a violation of domestic and international law.
 
stop barnevernet
My Commentary: Norway – a Pariah State
In just the last 12 months I have written extensively on Barnevernet and the atrocities it commits against families under color of law. Norway’s 1991 Child Welfare Act clothes it with immunity, and this explains to a large extent the many and egregious excesses this administrative body, which operates outside of Norway’s legal system and without any meaningful judicial supervision or review, has committed for many years and continues to commit.
Last year, Norway published statistical data for 2015 related to Barnevernet’s activities. [Here’s the Report:  http://www.ssb.no/…/…/statistikker/barneverng/aar/2016-07-01] The statistics confirm what I have stated before: Barnevernet continues to wreak havoc in the lives of many families. According to the Report, in 2015 Barnevernet “assisted” 53,439 children and applied “care measures” to 10,069 children. As I explained in prior postings, a “care measure” is the act by which Barnevernet seizes children from their biological parents and places them in foster care. Without court order or warrant of any type. In 2014 9,611 children were taken away from their biological parents, and in 2013 9,078. Among the 9,611 children Barnevernet kidnapped in 2015 were the Bodnariu family’s five (5) children. Most of the kidnapped children are not returned to their biological parents but remain in foster care until they reach adulthood or are adopted. The minority of children who are returned, however, only see their parents after years of protracted hearings and, in some cases, litigation.
These numbers are staggering by any stretch of the imagination, and, I will add, frightening. The number of seized children grows from year to year, as you can see. The numbers are extreme and excessive considering Norway’s small population of 5,2 million. In a posting last year I compared the number of children taken away from their biological parents in Norway with the number of children taken into custody by the Texas Child Protective Services. Texas CPS takes into custody about 17,000 children annually. While this number still seems high, it is not necessarily excessive considering that Texas’ population is almost 28 million people. If the rate of seizure were the same in Texas as in Norway, the number of children taken into custody in Texas would be at least five times that of Norway, or over 50,000 children. But then, unlike Norway, in Texas children cannot be taken away from their biological parents except following court proceedings, sworn testimony and affidavits, the cross-examination of case workers and witnesses, and  court warrants and orders. Also the separation of children from their parents is for a very limited period of time.
None of this happens in Norway, however. Most of the children taken by Texas CPS are returned to their parents, and the majority of the other children are placed in foster care with their relatives. Only where no relatives exist or the placement with relatives is not feasible are the children placed in foster care elsewhere. The Texas practice is fairly humane, respectful of parental rights, and devised to maintain family ties and, generally, to ensure the child’s best interests. In contrast, Norway’s practice is inhumane and designed to hurt, both innocent parents and innocent children.
 
Crimes against humanity
I would call Barnevernet’s practice of kidnapping children a crime against humanity. No civilized state kidnaps children from their parents. Isis does. Norway and its officials are well aware of the atrocities committed by Barnevernet, one of its state agencies. For many years parents have protested, sued, cried, and pleaded with Norway to change its child protection system, and to make it more humane and more respectful of parental rights. Norway has refused to listen. It has turned a deaf ear to the pleas of thousands of parents from around the world, and a blind eye to the peaceful, public demonstrations of possibly hundreds of thousands of well meaning citizens around the world. Cumulatively, only in the Bodnariu case, more than 100,000 people demonstrated, peacefully, for the return of the children. The Bodnariu children were fortunate to be returned to their parents, but Barnevernet continues to attack and dismantle thousands upon thousands of normal, innocent families like ours, causing them much grief and harm. In the face of this massive evidence of official malfeasance and refusal to act or reform, one must conclude that Norway is a pariah state, a rogue state, a pirate state one might be tempted to say, one which, willingly condoning the intentional violation of civil and human rights, as well as parental rights, has lost all respect in the Family of Nations.
 
An Intolerant Norway
But there is more. Ishaan’s young mother and her extended family are Jewish. She has had her share of being bullied because of her ethnic and religious identity, being once called “Juta, Juta,” meaning “Jew, Jew,” by a boy in the neighborhood. This is reminiscent of what happened to the Bodnariu family and children as well. They, too, were targeted and bullied because of their Christian faith, in a Norway which claims to be an example of tolerance and inclusiveness for the rest of the world to follow. Far from it. Norway does not practice what it preaches. Satish Ligal, the baby boy’s Nepalese father, has been expelled from Norway. He lived there on a student visa and when the visa expired was expelled. He now lives in Portugal and is not even able to see his own son.
Note also that many of the impressions Linda expressed in her email to me are impressions I also formulated during the unfolding of the Bodnariu saga last year. Norway has a hidden agenda. Norwegians hardly reproduce and, for Norway to survive,  there is a need to convert to “norwegianism” or “scandinavianism” the hundreds of thousands of immigrants who currently live there, and, especially, their many children. Children of immigrants can no longer be killed, unlike the children storied in the First Chapter of the Book of Exodus, but the policy has the same aim  and is applied, morally speaking, by equally deplorable means.
I certainly hope that Barnevernet will immediately return Ishaan to his biological  mother and father. The child’s seizure is a crime against humanity, human decency, and a violation of civilized norms. It is a violation of the Laws of Nations to take a child from his biological mother because the mother suffers from post-partum depression. It is also a violation of basic human rights for the state to knock on one’s door and say „hand over your children to the state,” without court papers or good cause.
The family has written to the case worker requesting the return of the child. Their plea, however, was in vain. Surprisingly, the case worker responded, informing the family that “the baby is being taken very good care of” in foster care. Nothing was said, however, about returning the child to his biological parents.
Peter Costea is a civil rights attorney practicing in Houston, Texas. He also holds a PhD in diplomacy from the Fletcher School of Law and Diplomacy in Boston, Massachusetts.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – ALIANTA SECULARISMULUI INTOLERANT CU ISLAMUL TERORIST

FOTO Breitbart.com

FOTO Breitbart.com

ALIANTA SECULARISMULUI INTOLERANT CU ISLAMUL TERORIST

In 2016 au fost ucisi in intreaga lume peste 90.000 de crestini, cu 10.000 mai multi ca in 2015. Majoritatea lor covarsitoare au fost ucisi din pricina credintei lor crestine. Au fost ucisi cu precadere de musulmani si islamisti. Putem anticipa, deci, cu durere si ingrijorare, ca masacrul crestinilor in mainile musulmanilor jihadisti va continua si in 2017. In doar ultimele 14 luni terorismul islamist a facut ravagii, cu precadere in Europa, dar si in Statele Unite. Din nefericire atacurile teroriste sunt tot mai frecvente si se extind in parti noi ale lumii. Pe 19 decembrie  a avut loc ultimul atac terorist islamic in inima Europei. In acea zi, in Elvetia 3 persoane au fost impuscate intr-un centru islamic din Zurich, ambasadorul Rusiei a fost asasinat in Ankara, si 12 oameni inocenti au fost ucisi, iar altii 48 raniti, cind un camion, condus de un terorist islamist tunisian, a trecut peste un grup de persoane inocente in inima Berlinului care cumparau cadouri de Craciun pentru cei dragi. Tot in 2016 au fost inregistrate cel putin alte 10 atacuri islamiste impotriva crestinilor din Europa. In iulie, doi islamisti au ucis un preot intr-o biserica din Normandia. Tot in iulie, de Ziua Bastiliei, un terorist islamist a ucis 84 de persoane la Nisa trecind cu camionul peste ei. In martie au fost ucise 34 de persoane, si 190 ranite, in atacuri islamiste coordonate in Bruxelles, iar in noiembrie 2015, 130 de persoane au fost ucise de teroristi islamici in inima Parisului.
La aceste atacuri sangeroase se adauga zecile de mii de crestini ucisi in 2016 din cauza credintei lor de catre islamisti in Orientul Mijlociu, Egipt, Libia, Nigeria, Mali, Niger, Somalia, Kenia. Lista este lunga si, practic vorbind, interminabila. Ingrijoratoare sunt si stirile frecvente care parvin din centrele de refugiati din Germania si Franta unde migrantii musulmani ameninta, persecuta si chiar ucid refugiatii crestini care fug din Orientul Mijlociu sa-si scape viata, fara ca autoritatile germane ori franceze sa intervina.
 
Mutilarea simbolurilor crestine
Toleranta si naivitatea autoritatilor occidentale fata de islamisti insa se manifesta si la alte nivele. Radicalii islamisti mutileaza, decapiteaza ori distrug in intregime, statui crestine  si simboluri religioase crestine in cimitirele germane fara ca autoritatilor se le pese. Un articol publicat in decembrie reflecta dimensiunile enorme ale acestei probleme. Peste tot unde ajung, islamistii distrug simbolurile religioase, din Afganistan, unde au dobindit notorietate distrugand statuia lui Buda, veche de mai bine de 1000 de ani, pina la Tombuctu, in Mali, unde cu citiva ani in urma au distrus simbolurile religioase vechi de dinaintea convertirii localnicilor la islam. Din nefericire, Europa nu face exceptie acestor actiuni deosebit de agresive si intolerante. In 2016, de exemplu, doar in Germania, islamistii au mutilat, decapitat ori distrus in intregime 50 de statui ale lui Hristos ori alte statui crestine. In 2015, 40 de sculpturi crestine au fost distruse, tot in Germania. Politia germana a interogat citiva suspecti islamisti, dar anchetele au fost sistate dupa ce suspectii au fugit in Siria. [Detalii: http://pamelageller.com/2016/12/85589.html/]
Mutilarea sculpturilor si statuielor crestine nu se face la voia intimplarii. Ea denota ura islamistilor ajunsi in Europa impotriva crestinilor, cit si obiectivul lor de anihilare in intregime a crestinismului. Mutilarea simbolurilor religioase exprima intentia de anihilare a celor pentru care  aceste simboluri religioase sunt importante si relevante.
Secularismul face exact la fel si urmareste acelasi obiectiv, dar nu prin violenta ci prin constrangeri de multiple feluri. Multe, chiar foarte multe, sunt incidentele in care crestinii occidentali au fost concediati, dati in instanta, ori gasiti vinovati de prozelitism pentru ca abordeaza simboluri religioase in public ori la locul de munca.
 
Alianta secularismului si a jihadistilor teroristi
Incidentele enuntate mai sus sunt bine cunoscute si publicului din Romania. Dar comentariul de azi atentioneaza asupra unui fapt ori nuante mai putin cunoscute pe care inca nu le-am analizat. Ori, am putea mai bine spune, al unui curent pe care l-am depistat de citiva ani incoace si inca nu l-am comentat. Exista o alianta nedeclarata, tacita intre secularismul european si islamismul terorist. Poate vi se pare bizara aceasta afirmatie dar e corecta. Secularismul vede in islamul radical un aliat de baza in batalia secularismului impotriva crestinismului, iar musulmanii vad in secularism un aliat de baza in campania lor de anihilare a crestinilor. Scopul ultim al secularismului este anihilarea religiei, a influentei ei, si eliminarea ei din spatiul public. Si, in primul rind, marginalizarea si eliminarea crestinismului. Scopul islamismului terorist este identic – eliminarea crestinismului. Care esta baza acestei afirmatii?
Este practic imposibil sa dai peste un articol critic la adresa religiei musulmane in mass media occidentala. Ori in Romania. In contrast, zilnic sunt publicate o sumedenie de articole, tot in mass media occidentala, si chiar Romania, care ataca crestinismul, il trivializeaza si ridiculizeaza, ii ataca teologia, promoveaza ateismul, ridiculizeaza preotii, pastorii, Vaticanul, si indoctrineaza tinerii in sentimente de ura fata de crestinism. Parctic vorbind, mai nimic pozitiv nu se scrie despre crestini ori crestinism in mass media occidentala ori romana.
Pe de alta parte, insa, depistam tot mai multe materiale care tind sa puna intr-o lumina pozitiva religia musulmana si sa atribuie, subtil, o oarecare inocenta exceselor de violenta islamiste saraciei ori tensiunilor dintre israeliti si palestinieni. Ori somajului ridicat la tinerii musulmani. In Tunisia, de exemplu, somajul e de 15% iar in rindul tinerilor de 30%. Ba unele comentarii occidentale chiar afirma ca islamul este o religie a pacii, o afirmatie cu totul bizara si ilogica, considerind evidenta masiva care dovedeste ca islamul este, fundamental vorbind, o religie cu un trecut violent, fundamentat pe o teologiei a violentei.
 
Un exemplu graitor
Un recent exemplu al naivitatii intelectualilor occidentali privind islamul este un Raport publicat in octombrie de Southern Poverty Law Center („SPLC”), un think tank (fundatie) american. Titlul Raportului da usor de inteles ca aceasta organizatie este anti-crestina si pro-islamica: Field Guide to Anti-Muslim Extremism („Ghidul extremismului anti-musulman”). [Raportul poate fi accesat aici: https://www.splcenter.org/20161025/journalists-manual-field-guide-anti-muslim-extremists] SPLC nu este un think tank chiar necunoscut romanilor. Cu ani in urma, aceasta organizatie extremista, anti-crestina si prohomosexuala a cautat sa-si extinda activitatile si in Romania. A fost fondata initial sa promoveze integrarea si egalitatea rasiala in America cu zeci de ani in urma. De mai bine de 50 de ani, insa, SPLC a devenit irelevant si a trebuit sa se reprofileze pentru a ramine oarecum relevant si sa tina pas cu timpul. Asa a devenit, in ultimele decenii, un bastion al drepturilor homosexualilor si musulmanilor.
Afirmatiile Raportului SPLC sunt cu totul extreme. Dupa septembrie 11, 2001, afirma Raportul, musulmanii Americii au fost constant atacati si etichetati, pe nedrept, ca fiind ucigasi, teroristi, misogini. Si asta cu toate ca, conform unui studiu a lui Peter Berger, expert in terorism, numarul musulmanilor inrolati in grupuri teroriste este intre 85.000 si 106.000. 3.000 dintre ei parvin din Tunisia. SPLC extrapoleaza ca tot la 15.000 de musulmani exista un terorist inrolat intr-un grup terorist. Un numar nesemnificativ care nu trebuie sa ingrijoreze, afirma Raportul. Un numar care nu inseamna nimic. SPLC s-a angajat, deci, sa rectifice imaginea negativa a musulmanilor, denuntind intelectualii, scriitorii si jurnalistii occidentali pe care SPLC ii considera ca fiind anti-musulmani si extremisti. Raportul SPLC identifica nu mai putin de 15 astfel de „extremisti anti-musulmani.” Cine sunt ei?
Prima e Ann Corcoran din New Jersey care atentioneaza din 2007 asupra pericolului jihadist. Steven Emerson, tot un american, e ridiculizat pentru ca atentioneaza Europa privind influxul masiv de musulmani. Brigitte Gabriel e denuntata pentru ca in opinia ei musulmanii nu pot fi cetateni loiali. Frank Gaffney, Jr. e numit paranoid, iar Pamela Geller e ridiculizata pentru motto-ul ei „stop islamization of America” („stopati islamizarea Americii”). John Guandolo e ridiculizat pentru afirmatiile lui ca 80% din moscheele Americii sunt sub influenta lui Muslim Brotherhood. David Horowitz e un fost marxist care, dindu-si seama de erorile secularismului, a devenit un suporter al crestinismului pe care il promoveaza ca stavilar impotriva secularismului si jihadismului. Ryan Mauro e si el american, cunoscut pentru filmele lui in care expune terorismul jihadist. Raportul SPLC il ataca si pe el.
Deosebit de virulente sunt atacurile SPLC impotriva intelectualilor musulmani occidentali care expun si militeaza impotriva terorismului islamic. Ayaan Hirsi Ali e probabil cea mai cunoscuta femeie musulmana din Occident care scrie prolific si conferentiaza masiv impotriva islamului radical. Nascuta in Somalia, Hirsi Ali a scapat in Europa unde s-a stabilit in Olanda si in timp a fost aleasa in Parlamentul Olandei. Urmare a divortului ei in Olanda, Hirsi Ali a ajuns in America unde a devenit cetatean american. SPLC o ataca pentru afirmatiile ei ca islamul este „noul fascism” care promoveaza „un cult destructiv si nihilist al mortii”.
In aceasi categorie e plasat si Maajid Nawaz, cetatean britanic nascut in Pakistan dar care locuieste in Londra. Despre Nawaz am scris de doua ori in vara anului trecut cind am facut recenzia cartii lui, publicate cu putini ani in urma, in care explica cum a devenit terorist, a abandonat jihadismul, si a devenit o voce influenta in miscarea de de-radicalizare a tinerilor jihadisti. A fondat influentul think tank Quilliam Foundation.
 
From the Womb to the Tomb
De ce mass media occidentala tace si nu critica islamul? De teama si lasitate. O explicatie deosebit de plastica in sensul acesta a fost data de un imam american pe postul de televiziune american Fox News in prima saptamina a anului. Imamul a fost invitat sa dezbata, impreuna cu un comentator crestin, atacurile lansate de Hollywood impotriva unei canterete crestine de culoare americane care a declarat recent, intr-o biserica din Houston, ca homosexualii sunt posedati de un duh demonic. [Detalii: https://www.washingtonpost.com/news/acts-of-faith/wp/2017/01/08/gospel-preacher-kim-burrells-controversial-remarks-reveal-black-church-split-on-lgbt-issues/?utm_term=.e4702aa62517]
Imamul afirma ca islamul condamna sodomia la fel ca si crestinismul. Intrebat fiind de ce Hollywood nu ataca musulmanii care fac afirmatii similare la adresa homosexualilor, imamul a dat o explicatie care ar trebui sa ingrijoreze si sa ne dea tuturor de gandit. Spre deosebire de crestini, zicea el, daca musulmanii sunt atacati, ei nu intorc obrazul ci raspund cu violenta. Afirma el: „we will go after you from the womb to the tomb”, adica ” va vom vana din pantece pina la mormint”.
Aceasi lasitate e dovedita si de mass media occidentala, liderii politici occidentali, si de fosta Administratie SUA. Iar asta se reliefeaza in slabiciunea Administratiei Obama si lipsa ei de eficacitate in combaterea terorismului islamist. Dupa opt ani de presedintie obamiana, pericolul jihadist e mai extins, divers si incisiv ca inainte, si jihadistii au castigat mai mult teritoriu, au mai multi teroristi inrolati in actiunile lor, mai multa munitie, sunt mai bine organizati, mai sofisticati si mai bogati. Pot finanta actiuni mai variate, mai multe si mai letale decit acum opt ani. E vremea ca Europa si America sa se trezeasca din somnolenta si sa-si asigure securitatea. [Recomandam un articol despre esecul Administratiei Obama in confruntarea cu islamul publicat ieri de jurnalista americana M.G. Oprea: http://thefederalist.com/2017/01/11/thanks-obama-isis-alive-well/]
 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – GANDURI DE SFARSIT DE AN

alianta-familiilor-din-romania-editorial-2016-2017

Editia de azi e ultima din anul 2016. Privim in urma si multumim lui Dumnezeu pentru inca un an in care ne-a privilegiat sa fim o voce a familiilor din Romania si pentru familiile ei. Suntem multumitori pentru oportunitatea care am avut-o si inca o avem sa facem ce ne sta in putinta pentru promovarea bunastarii spirituale, morale, si valorice a celei mai pretioase institutii sociale din istoria omenirii: familia si casatoria. Cu cit citim si studiem mai mult subiectul, cu atit ne dam seama si mai mult de frumusetea si perfectiunea acestei institutii atit de indispensabile societatii si civilizatiei: familia. Cuvantul lui Dumnezu spune ca Dumnezeu face toate lucrurile frumoase la vremea lor. Acest adevar se aplica in mod special familiei si casatoriei. Dumnezeu le-a creat si le-a instituit ca primele institutii ale omenirii. Inainte de a se naste statul, autoritatile, parlamentele, Curtea Constitutionala, ori chiar Uniunea Europeana, familia a existat si a dat nastere tuturor instutiilor pe care le vedem in jurul nostru astazi. Merita deci sa facem tot ce putem pentru promovarea familiei si a bunastarii ei.

Cu ajutorul lui Dumnezeu in toamna aceasta scrisoara saptaminala de joi AFR a ajuns la sapte (7) ani. Cu foarte mici exceptii ati primit in cutiile postale electronice la 6:30 dimineata, in fiecare zi de joi, cite un comentariu informativ despre valori. Editia saptaminala de marti AFR a trecut cu mult pste 300 de numere in care am facut la fel: am informat, am incurajat, am dezbatut. Anul acesta am transmis, prin intermediului buletinului informativ de marti, aproximative 2.000 de stiri, comentarii, recenzii de carti, lansari de carti ori anunturi privind valorile, evolutia societatii globale din perspectiva valorilor, sau curente ideologice ori politice care afecteaza directia valorilor. La sfarsit de an multumim din nou multilor voluntari care au investit mii de ore de munca pentru a asigura trimiterea la timp a materialelor. Au scris, au tradus, au aflat materiale relevante pentru Romania si familiile Romaniei. Le-au prelucrat. Voluntarii nostri sunt parinti, bunici, ori tineri, casatoriti si necasatoriti, care isi investec timpul pentru binele comun al familiilor din Romania. Nici unul nu e platit pentru munca lui. Trebuie deci apreciati. Le multumim inca odata.

Multumim deasemenea colegilor de la alte organizatii pro-familie si pro-vita din Romania pentru harnicia cu care si ei lucreaza la scopul comun de intarire a familiei si promovarea valorilor. Si ei trebuie apreciati. Eforturilor lor sunt la fel de importante ca si ale noastre si ne bucuram sa avem o cooperare frumoasa si fructuoasa.

Va multumim pentru multele mesaje de incurajare si apreciere pe care ni le trimiteti. Din lipsa de spatiu nu putem publica atit de multe cite am dori.

Multumim lui Dumnezeu

In mod special, la sfarsitul acestui an, dorim sa multumim lui Dumnezeu si voua pentru doua mari izbinzi la care toti ne-am facut contributia. Copiii Familiei Bodnariu si copiii Familiei Nan au venit acasa. Terminam anul pe o nota pozitiva. Daca acum un an in casele noastre era durere din cauza acestor cazuri si ale altora ca ele, acum ne bucuram. Copiii nostri au venit acasa. Norvegia a pierdut. Crestinii Romaniei au castigat. Prin rugaciune si exercitarea in mod util si responsabil a drepturilor lor civile. Batalia cu Norvegia a fost vazuta, incurajata si admirata de sute de mii ori chiar milioane de oameni din toata lumea. Romania a fost un exemplu unic si o incurajare pentru mii de familii abuzate de sistemele anti-familie de “protejare” a copiilor din tarile scandinave ori Marea Britanie. In acest sens, sa nu uitam tragedia Familiei Barbu.

Apoi, Coalitia pentru Familie a strans 3 milioane de semnaturi pentru protejarea casatoriei si familiei in Constitutia Romaniei. Un record mondial. Un record istoric. Datorat voua. Milioane de cetateni din toate lumea va apreciaza si urmaresc indeaproape, cu nadejdea biruintei finale, etapele urmatoare al proiectului constitutional din Romania. Batalia mondiala pentru casatorie nu s-a incheiat. A intrat intr-o noua faza cind Fii Luminii din toata lumea, din Mexic pina in Australia, si din Taiwan pina in Romania, lupta cu mai multa seriozitate  pentru protejarea casatoriei naturale.

Vom avea din nou nevoie de ajutorul dvs in primavara cind speram sa putem vota referendul. Pina atunci, fiti fara preget in gandirea crestina si rugaciune.

Pace in familiile noastre

Ultima parte a lunii decembrie la romani si in tot crestinismul este o vreme nu doar pentru comemorarea Nasterii Mantuitorului, dar si pentru familie. Un timp pe care il petrecem mai mult in casa, la o ceasca de ceai, cafea, si o felie de cozonac. In jurul mesei, impreuna cu toti cei dragi. La discutii. Asta e traditia romanesca. O traditie buna si frumoasa care imbogateste tezaurul nostru spiritual ca romani. Sarbatorim nu doar Nasterea Mantuitorului ci si familia, de la cel inca nenascut pina la bunicul ori bunica care se aproprie de plecarea spre cele vesnice. Va uram tuturor un timp placut cu cei dragi din casele voastre. Dorim pacea si binecuvintarile lui Dumnezeu peste orice familie si casa din Romania, fie mica fie mare, fie saraca fie instarita, fie sanatoasa, fie cu oameni suferinzi in casa. Va uram un Craciun Fericit si un An Nou Fericit! Nadajduim sa ne auzim, in pace si sanatate, dupa Anul Nou.

Alianța Familiilor din România – ROMANIA, LA MULTI ANI!

La-multi-ani-Romania
Este o traditie pentru AFR sa ureze Romaniei „La Multi Ani”! de 1 decembrie. O facem din nou astazi cind Romania implineste 98 de ani! Patriotismul este o valoare cardinala pe care o promovam. Ii spunem Romaniei „la Multi Ani” si cerem binecuvintarile lui Dumnezeu peste ea! E bine pentru o natiune sa-si puna soarta in mina lui Dumnezeu si sa-I ceara calauzirea. Mai ales in vremurile tulburi in care traim. E bine ca Romania sa-si aminteasca ca bunastarea ei tine de Dumnezeu nu de omul muritor. Politicienii, Executivul, Legiuitorii ori Curtea Constitutionala nu i-o pot da. Daca Romania a ajuns la 98 de ani si azi e mai libera, mai in siguranta si mai prospera ca niciodata in istoria ei, asta se datoreaza doar dragostei si milei lui Dumnezeu. Si a faptului ca generatiile de dinaintea noastra, cu mult mai simple si sarace ca noi, au fost credincioase lui Dumnezeu si au pastrat si pretuit valorile crestine. Romania, nu iti alipi inima de idolii veacului acestuia! Iubeste pe Dumnezeu si cinsteste-L!
Nici NATO nici Uniunea Europeana nu pot da Romaniei securitatea si prosperitatea de care ea are nevoie. NATO si Uniunea Europeana sunt uriasi cu picioare de lut care azi sunt si maine nu vor mai fi. Astazi, Uniunea Europeana e mai slaba, mai putin o „uniune” si mai mica ca acum un an. Marea Britanie s-a retras din acest experiment al secularismului european post-modern, iar in urmatorii citiva ani nu este exclus ca si alte tari sa o abandoneze. NATO e in defensiva si in deriva, in fata unei Rusii agresive si a unei migratii musulmane fara precedent. Tancurile Rusiei stau tot la 100 de kilometri de Romania asa cum au fost si acum un an.
Ne-am gindit potrivit ocaziei sa publicam din nou, asa cum am facut-o si in trecut, o Proclamatie rostita de primul presedinte american George Washington in 1789. Este un mesaj spiritual in care el aminteste Americii ca isi datoreaza libertatea si bunastarea doar lui Dumnezeu, “dadatorul tuturor lucrurilor bune.” Proclamatia din 1789 a stabilit in mod oficial ultima zi de joi a lui noiembrie ca Zi a Multumirii pentru intreaga natiune americana. Uram si noi Romaniei binecuvintarile lui Dumnezeu, amintindu-i ca fara El nu se poate astepta la un viitor binecuvintat. Supravietuirea multiseculara cu care ne mindrim se datoreaza in primul rind credintei pe care noi si cei de dinaintea noastra au avut-o in Dumnezeu, si respectului deosebit pe care l-au avut fata de valori, in primul rind viata, familia si casatoria. Doar aceste institutii ne pot asigura supravietuirea si in viitor. Bizuinta pe lucrurile trecatoare ori structurile europene nu se pot substitui acestor garantii incercate de timp.
 
americas-first-thanksgiving-observance-george-washington
Proclamatia Prezidentiala a Multumirii (1789)
CONSIDERIND ca este datoria fiecarei natiuni sa recunoasca providenta Dumnezeului celui Atotputernic, sa asculte de voia Lui, sa-I fie multumitoare pentru binecuvintarile Lui, si sa ii implore in umilinta protectia si bunavointa; si avind in vedere ca ambele Camere ale Congresului, prin comitetele lor comune, mi-au cerut sa “recomand poporului Statelor Unite o Zi Publica a Multumirii si Rugaciunii, sa fie tinuta prin rugaciuni din inimi multumitoare pentru multele si evidentele binecuvintari ale Dumnezeului Celui Atotputernic, in special dindu-le oportunitatea sa-si stabileasca in  pace o forma de guvernamint pentru siguranta si fericirea proprie;”
Recomand si desemnez ca Joi, Noiembrie DouaZecisiSase, sa fie devotata de cetatenii acestui Stat in onorarea marei si glorioase Fiinte care este Creatorul binevoitor al tuturor lucrurilor bune care au fost, sunt, si vor fi; ca toti sa ne unim in acea zi sa-I dam rugaciunile noastre sincere si umile pentru purtarea de grija plina de dragoste si protectia oamenilor acestei tari inainte de a deveni o natiune; pentru harul mult si evident si interventiile facute de el in razboiul care tocmai s-a terminat; pentru linistea, unitatea, si bunastarea de care toti am avut parte de atunci incoace; pentru ca am putut in liniste si intelegere sa formam Constitutii pentru guvernare in siguranta si fericire, cit si pentru Constitutia nationala care am adaopta-o recent; pentru libertatea civila si religioasa cu care suntem binecuvintati; pentru mijloacele de care dispunem sa obtinem si sa transmitem invataturi folositoare; si, in general pentru toate binecuvintarile, multe si diferite care El in bunavointa Lui a socotit de bine sa ni le dea.
Iar apoi, ca sa ne unim si in umilinta sa facem rugaciuni si cereri cu reverenta catre marele Domn si Stapin al Natiunilor si sa-L rugam sa ierte pacatele natiunii si altele; sa ne imputerniceasca pe toti, in public sau in casele noastre, sa ne facem datoria fata de societate; sa facem din Guvernul National o binecuvintare pentru toti oamenii, fiind in permanenta un Guvern intelep, drept, si de drept, cu legi drepte care sa fie aplicate in intregime si de buna credinta; sa protejeze si sa calauzeasca toate natiunile (in special pe cele care ne-au aratat bunavointa); si sa le binecuvinteze cu stapiniri bune, pace, si intelegere; sa promoveze cunosterea si practicarea adevaratei religii si virtuti, si sa creasca cunostinta intre ele si noi; si, in general, sa acorde intregii umanitati o prosperitate paminteaca cum El o socoteste mai potrivita.
Data si semnata de mine, in orasul New York, in ziua de Trei Octombrie, in Anul Domnului Nostru, O Mie Sapte Sute Optzeci si Noua.
George Washington, Presedinte

Statele Unite ale Americii

 
Versiunea Engleza
WHEREAS it is the duty of all nations to acknowledge the providence of Almighty God, to obey His will, to be grateful for His benefits, and humbly to implore His protection and favor; and Whereas both Houses of Congress have, by their joint committee, requested me „to recommend to the people of the United States a DAY OF PUBLIC THANKSGIVING and PRAYER, to be observed by acknowledging with grateful hearts the many and signal favors of Almighty God, especially by affording them an opportunity peaceably to establish a form of government for their safety and happiness:”
NOW THEREFORE, I do recommend and assign THURSDAY, the TWENTY-SIXTH DAY of NOVEMBER next, to be devoted by the people of these States to the service of that great and glorious Being who is the beneficent author of all the good that was, that is, or that will be; that we may then all unite in rendering unto Him our sincere and humble thanks for His kind care and protection of the people of this country previous to their becoming a nation; for the signal and manifold mercies and the favorable interpositions of His providence in the course and conclusion of the late war; for the great degree of tranquility, union, and plenty which we have since enjoyed; for the peaceable and rational manner in which we have been enable to establish Constitutions of government for our safety and happiness, and particularly the national one now lately instituted;- for the civil and religious liberty with which we are blessed, and the means we have of acquiring and diffusing useful knowledge;- and, in general, for all the great and various favors which He has been pleased to confer upon us.
And also, that we may then unite in most humbly offering our prayers and supplications to the great Lord and Ruler of Nations and beseech Him to pardon our national and other transgressions; – to enable us all, whether in public or private stations, to perform our several and relative duties properly and punctually; to render our National Government a blessing to all the people by constantly being a Government of wise, just, and constitutional laws, discreetly and faithfully executed and obeyed; to protect and guide all sovereigns and nations (especially such as have shown kindness unto us); and to bless them with good governments, peace, and concord; to promote the knowledge and practice of true religion and virtue, and the increase of science among them and us; and, generally to grant unto all mankind such a degree of temporal prosperity as he alone knows to be best.
GIVEN under my hand, at the city of New York, the third day of October, in the year of our Lord, one thousand seven hundred and eighty-nine.

Signed: George Washington
Source: The Massachusetts Centinel, Wednesday, October 14, 1789

 

Alianța Familiilor din România – ALEGERILE DIN 11 DECEMBRIE

alegerile-din-11-decembrie
Proiectul de revizuire al Articolului 48, insa, e miza cea mai mare pentru valori din 2006 cind AFR a fost fondata. 
…Ne exprimam ingrijorarea ca politicieni influenti din Romania, care candideaza din nou pentru Parlament, ni se impotrivesc. Ii cunoasteti si nadajduim sa luati lucrul acesta in seama pe 11 decembrie cind mergeti la vot.
ALEGERILE DIN 11 DECEMBRIE
Am primit mai multe mesaje din partea unor cititori in care suntem intrebati pe cine recomandam la alegeri. Intrebarea ne pune la incurcatura dar impune un raspuns. Nu recomandam niciun partid politic. Pina nu demult inca existau colegii uninominale in Romania unde candidatii erau alesi direct si nu se votau liste de partide. Atunci era mai usor sa facem recomandari,  cunoscind pozitiile valorice ale unora dintre candidati. Privind partidele mari ale Romaniei, pozitiile lor privind valorile sunt bine cunoscute tuturor, paradoxal vorbind, in sensul ca nu si le exprima.
Proiectul de revizuire al Articolului 48, insa, e miza cea mai mare pentru valori din 2006 cind AFR a fost fondata. Rasfoind presa suntem lasati cu impresia ca parlamentarii PNL nu vorbesc in unison, ci sunt divizati privind Articolul 48, ceea ce surprinde pentru un partid care se considera de dreapta. La o extreme e dna Adriana Saftoiu care ne informeaza pe facebook ca ea se va abtine, crede in „drepturi pentru toata lumea”, si nu vrea discriminare impotriva homosexualilor. Comentariile ei sunt sarcastice la adresa persoanelor traditionale. Pe de alta parte, notam pozitiile laudabile ale dnei Florica Chereches, Deputat PNL, care a facut o declaratie politica in Parlament in octombrie, cerind colegilor ei sa sprijine revizuirea Articolului 48. Ne ingrijoreaza comentariile dlui Iohannis, care se crede tot de dreapta, dar ne numeste „fanatici religiosi” pentru ca pledam cauza familiei naturale. Iar saptamina trecuta, am mentionat comentariile dlui Gheorghe Falca care dadeau de inteles ca anul viitor PNL intentioneaza sa lanseze un proiect de lege pentru legalizarea parteneriatelor homosexuale in Romania. In concluzie, nu recomandam  niciun partid politic. Va sugeram sa votati asa cum va indeamna constiinta, din perspectiva valorilor crestine.
Legalizarea parteneriatelor homosexuale in Romania va duce, in timp, la legalizarea casatoriilor homosexuale. In fiecare tara care a legalizat casatoriile homosexuale s-a inceput cu legalizarea parteneriatelor homosexuale.
 
Recomandare AFR: In octombrie 2014 am facut o mica recenzie a unei carti publicate atunci in America privind casatoriile homosexuale. Cartea descrie cu lux de amanunte manevrele facute de lobby-ul homosexual american pentru a convinge clasa politica americana sa sprijine si sa legalizeze casatoriile homosexuale. Totul s-a petrecut foarte repede, fara ca societatea sa aibe vreo dezbatere autentica privind casatoriile homosexuale si impactul lor novic asupra copiilor, a casatoriei si a familiei naturale. Succesul lor este de netagaduit dar se datoreaza, in final, indiferentei publicului si mai ales al crestinilor fata de aceasta aberatie de la firea lucrurilor si a experientei umane. In linkul alaturat puteti citi, in intregime, un capitol al cartii despre cum lobby-ul homosexual american a reusit sa-l convinga (ori sa-l santajeze ar fi mai bine zis) pe Presedintele Obama sa isi declare public sprijinul fata de casatoriile homosexuale: Secrets of Obama’s evolution: The inside story of how the president backed gay marriage
Ne exprimam aceleasi ingrijorari privind Romania. Ne exprimam ingrijorarea ca politicieni influenti din Romania, care candideaza din nou pentru Parlament, ni se impotrivesc. Ii cunoasteti si nadajduim sa luati lucrul acesta in seama pe 11 decembrie cind mergeti la vot.
 
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
 

Alianta Familiilor din Romania – TRUMP, MIZA VALORILOR SI REVOLTA „FANATICILOR RELIGIOSI”

trump-bible-nbc-news-foto

FOTO NBC News

Sondajele de opinie de dupa 8 noiembrie reflecta ca votul masiv primit de dl Trump din partea catolicilor si evanghelicilor i-a asigurat presedintia…
~~Motivul principal si aproape exclusiv au fost valorile..
Ne place ori nu, incepind din ianuarie America va avea un nou Presedinte – Donald Trump. La miile de comentarii si articole care deja au fost scrise despre el adaugam si noi unul, speram util, din perspectiva valorilor, nu a politicii. Intr-un sens, victoria neasteptata a dlui Trump, datorata mobilizarii si prezentei la vot masive a populatiei conservatoare americane, poate fi caracterizata ca Prima Revolutie Americana a Mileniului III. Ce se intimpla in America are efecte in restul lumii, iar aceasta Revolutie nu va fi o exceptie. Politica Americii influenteaza fiecare colt al lumii. Asa a fost de mai bine de doua sute de ani de cind, in 1812, America a castigat razboiul cu Imperiul Britanic punind astfel capat expansiunii britanice in Emisfera de Vest. In 1823, America a adoptat Doctrina Monroe (Monroe Doctrine) care a pus capat expansiunii coloniale europene in America Latina. La sfarsitul Veacului XIX America a pus capat Imperiului Spaniol in urma razboaielor din Cuba si Filipine. La nu mult timp dupa aceea, Canalul Panama i-a asigurat Americii controlul traficului comercial intre cele doua mari oceane. Interventia Americii in Primul Razboi Mondial a dus la prabusirea marilor imperii europene si la nasterea Europei de Est, inclusiv a Romaniei. Interventia Americii in al Doilea Razboi Mondial a pus capat Germaniei Naziste, Italiei fasciste, si imperialismului nipon. Iar spre sfarsitul Veacului XX politica Presedintelui Reagan a dus la prabusirea comunismului european si sovietic.
In anii 1840 Hegel si-a publicat influenta Filosofie a Istoriei, profetind, intr-un fel, viitorul celor doi mari titani in ascensiune la vremea aceea, Rusia si America. Despre Rusia, Hegel scria ca isi face amprenta in istorie cu sabia, iar America cu plugul. Despre America a mai adaugat, tot profetic, ca in viitor, „povara Istoriei” va atarna pe umerii ei. Intr-o oarecare privinta Hegel a profetit viitorul cu acuratete. Idea, insa, e usor de inteles – ce se intimpla in America se simte in intreaga lume, iar omul din Casa Alba are mare greutate privind influenta pe care America o proiecteaza pina in cele mai indepartate colturi ale lumii. Care va fi directia pe care Trump si cei care vor fi in jurul lui o vor da Americii, si prin ea lumii, privind valorile? Ce impact va avea politica lui Trump in Europa? Ori chiar in Romania? Pentru a raspunde acestor intrebari trebuie mai intii sa intelegem cum dl Trump a ajuns sa castige ceea ce mai toate sondajele de opinie nu ii dadeau nicio sansa. Cine sunt acesti oameni? Ce ia determinat sa-l voteze pe dl Trump, acest barbat care, judecat dupa afirmatiile deloc intelepte ori chiar murdare pe care le-a facut, pare a fi necioplit, lipsit de maniere, rasist si xenofob? De ce oamenii si-au pus speranta pentru o viata mai buna in acest om?
 
Revolta „fanaticilor religiosi”
Sondajele de opinie de dupa 8 noiembrie reflecta ca votul masiv primit de dl Trump din partea catolicilor si evanghelicilor i-a asigurat presedintia. Conform unui studiu publicat pe 9 noiembrie de Pew Research Center, catolicii constituie 23% din intregul electorat american, iar evanghelicii albi 26%. Pe linga evanghelicii albi trebuie amintiti si evanghelicii de culoare care constituie majoritatea covarsitoare a populatiei de culoare din America. Aceste trei grupuri religioase alcatuiesc peste 50% din intregul electorat american. Privind voturile date, 52% dintre catolici l-au votat pe Trump la fel ca si 81% dintre evanghelicii albi. [Detalii:http://www.pewresearch.org/fact-tank/2016/11/09/how-the-faithful-voted-a-preliminary-2016-analysis/] E remarcabil ca dl Trump a obtinut 81% din voturile evanghelicilor albi avind in vedere ca in 2004 dl George Bush, el insusi evanghelic, a primit doar 78% din voturile lor. Multi pastori de culoare si-au incurajat si ei congregatiile sa-l voteze pe dl Trump in ciuda afirmatiilor lui rasiste. De ce oare? Ce s-ai fi motivat?
 
Motivul principal si aproape exclusiv au fost valorile – teama ca dna Clinton va continua procesul de distrugere a valorilor crestine si morale inceput de Administratia Obama, si ca batalia pentru dreptul la viata al copiilor nenascuti va fi pierduta. Decesul subit al Judecatorului Antonin Scalia, conservator catolic, in primavara, a adus in prim plan posibilitatea ca alegerea dnei Clinton ca Presedinte sa rezulte in nominalizarea in Tribunalul Suprem a unui judecator pro-avort. Dl Trump a promis catolicilor si evanghelicilor ca odata ales la Casa Alba va nominaliza judecatori pro-life, adica pro-viata, in Tribunal Suprem. Soarta si viitorul Tribunalului Suprem american au fost, de fapt, printre motivele principale pentru care americanii s-au dus la vot pe 8 noiembrie, 70% dintre ei declarind ca soarta Tribunalului Suprem a fost „un factor important” in decizia lor de a vota. Dl Trump si conslilerii lui au inteles bine lucrul acesta. Promisiunea facuta de el cu luni in urma a reafirmat-o duminica seara intr-un interviu la postul de televiziune american CBS. Crestinii s-au mentinut si ei pe pozitii. In 2015, 21% dintre americani afirmau, intr-un sondaj de opinie, ca vor vota „doar pentru un candidat care le impartaseste vederile privind avortul”. In 2008 doar 13% dintre amricani detineau aceasta pozitie.
Dna Clinton spera sa primeasca voturile femilor, dar nu le-a primit. Majoritatea femeilor au votat impotriva ei. 53% dintre femeile albe au votat pentru Trump. Si asta cu toate ca dna Clinton a promis gradinite pentru copii, salarii egale pentru femei, avort, drepturi pentru homosexuali. Chiar mai socant pentru ea, 62% dintre femeile albe fara diplome universitare au votat pentru Trump. La fel, 55% dintre femeile din suburbiile metropolelor americane au votat impotriva ei. Pentru ele, valorile morale, crestine, ale familiei, si in special dreptul la viata al copiilor nenascuti au fost factorii decisivi care le-au convins sa-l voteze pe dl Trump. Si asta in ciuda faptului ca 78% dintre femeile care l-au votat pe dl Trump au declarat ca au fost jignite de afirmatiile lui misogine. [Detalii: http://www.nytimes.com/2016/11/13/opinion/the-myth-of-female-solidarity.html?_r=0]
Aceleasi sondaje de opinie au indicat si de ce crestinii Americii au votat pentru un om care, cel putin in aparenta, nu se identifica cu credinta lor. Doar 45% dintre evanghelicii care au votat pentru dl Trump au facut-o pentru ca se identifica cu platforma lui electorala. Iar 51% l-au votat pentru ca nu au dorit ca dna Clinton sa ajunga Presedinta Statele Unite. In alte cuvinte 45% dintre evanghelici au votat pentru dl Trump si 51% impotriva dnei Clinton.
Se poate spune ca si casatoriile homsoexuale au jucat un rol important in motivarea americanilor crestini sa-l voteze pe dl Trump. Americanii nu s-au obisnuit cu casatoriile homosexuale. Conform unui sondaj de opinie facut la votantii care s-au prezentat la vot pe 8 noiembrie, 53% dintre ei au afirmat ca sunt „de acord” cu afirmatia „casatoria trebuie definita ca doar uniunea dintre un barbat si o femeie”. 72% dintre persoanele care au votat pentru dl Trump au agreat cu aceasta afirmatie, cit si 39% dintre persoanele care au votat pentru dna Clinton. In contrast, doar 37% dintre persoanele care au votat au deazagreat cu acesta definitie a casatoriei, 20% dintre ei fiind alegatori care l-au votat pe dl Tump si 52% alegatori care au votat-o pentru dna Clinton. [http://downloads.frc.org/EF/EF16K12.pdf]
 
Care sunt pozitiile dlui Trump privind valorile?
Privind avortul, in trecut dl Trump s-a declarat pentru avort. De cind candideaza la Casa Alba, s-a declarat pro-viata, si, cum am mentionat in paragrafele anterioare, a promis de mai multe ori ca va pune in Tribunalul Suprem judecatori pro-vita. Ultima lui luare de pozitie, exprimata tot duminica, este ca soarta avortului trebuie decisa la nivel de legislaturi de stat nu la nivel federal. In 1973 cind Tribunalul Suprem SUA a legalizat avortul, l-a declarat o competenta federala nu a statelor.
Tot privind avortul, Dl Trump a promis ca va semna legislatia pe care Administratia Obama a respins-o cu ani in urma care va interzice avortul in ultimul trimestru. Administratia Trump promite si ca va bloca finantarea avorturilor din fondurile publice, si va elimina subventiile federale pentru Planned Parenthood, cea mai puternica organizatie americana care finanteaza clinici de avort.
Privind casatoriile homosexuale, pozitiile dlui Trump au evoluat. La inceput s-a declarat in favoarea casatoriei traditionale, iar apoi pentru recunoasterea autoritatii statelor americane sa decida la nivel individual daca vor ori nu sa legalizeze casatoriile homosexuale. In iunie 2015 Tribunalul Suprem american, a invalidat, cu un vot de 5 la 4, toate legile statelor americane care defineau casatoria ca uniunea dintre un barbat si o femeie. In interviul acordat duminica seara, insa, dl Trump a prezentat o alta varianta. In opinia lui decizia casatoriilor homosexuale facuta de Tribunalul Suprem in 2015 e finala. Ceea ce, insa, nu inseamna ca daca in Tribunalul Suprem vor fi nominalizati judecatori pro-viata, acestia nu vor decide si invaliderea deciziei din iunie 2015 privind casatoriile homosexuale.
Privind pornografia, dl Trump a anuntat ca va initia o campanie impotriva pornografiei. Pe 16 iulie a semnat un protocol care contine 5 puncte pentru combaterea pornografiei la minori cit si exploatarea sexuala a minorilor.
Dl Trump are oportunitati unice pentru a influenta valoric America, atit prin Tribunalul Suprem, cit si prin Congres. Anul viitor va nominaliza un judecator conservator care va lua locul raposatului Antonin Scalia. In urmatorii 4 ani va avea posibilitatea sa nominalizeze chiar inca doi judecatori conservatori, avind in vedere ca  dna Ruth Ginsberg e in anii 80 ai vietii si nu prea sanatoasa, iar dl Anthony Kennedy, implinste 80 de ani anul acesta. Ambii, Ruth Ginsburg si Anthony Kennedy au scris decizii pentru casatorii homosexuale si avort. In plus, dl Trump va putea nominaliza citiva zeci, ori chiar peste 100, de judecatori federali, atit de district cit si din curtile de apel, care impartasesc perspective conservatoare privind valorile, inclusiv avortul si casatoriile homosexuale.
La nivel legislativ, dl Trump are la dispozitie un congres si senat majoritar republican – conservator. Congresul american e 238-193 in favoarea republicanilor, iar senatul 51-47. Este prima data din 1929 incoace cind toate ramurile statului federal american sunt in mina aceluiasi partid politic, in cazul acesta al conservatorilor. La acesta se adauga disclocarea politica masiva a democratilor la nivel de state. In majoritatea statelor americane guvernatorii si legislaturile sunt de orientare conservatoare. Nu mai putin de 34 din cei 50 de guvernatori de stat sunt republicani. Pentru dl Trump, asta va insemna niste oportunitati unice, cum ar fi: (1) adoptarea de legi federale care sa restabileasca libertarea religioasa si de constiinta a cetatenilor in raport cu drepturile homosexualilor; (2) revolutia transgenderista declansata in ultimul an al Administratiei Obama nu va mai fi institutionalizata; (3) crestinii care se impotrivesc casatoriilor homosexuale nu vor mai fi penalizati; (4) proiectul de lege demarat tot de Administratia Obama de nediscriminare a homosexualilor la locul de munca nu va fi adoptat. Romanilor, dar mai ales occidentalilor,  li se pare ciudat ca America inca nu are o lege federala care sa interzica discriminarea pe baza de orientare sexuala. E clar ca o astfel de lege nu va fi adoptata in urmatorii patru (4) ani.
Privind libertatea religioasa, dl Trump a promis ca va semna legea, deja adoptata de Congres si Senat, pentru protejarea de discriminare a crestinilor care dezagreeaza cu casatoriile homosexuale, cunoscuta ca First Amendment Defense Act (FADA).
Alte consecinte, favorabile valorilor, care sunt anticipate din partea Administratiei Trump, va fi libertatea parintilor de a-si educa copiii la domiciliu (home schooling). Pe moment peste 2 milioane de copii americani invata la domiciliu. Se anticipeaza deasemenea ca Administratia Trump va promova abstinenta. Acest pronostic e aproape garantat considerind ca, foarte probail, dl Ben Carson, crestin si fost candidat la Presedintie, va fi nominalizat in functia de Ministru al Sanatatii (Surgeon General) al Statelor Unite. Exista deasemenea posibilitatea reala de adoptare a unui amendament constitutional federal care sa protejeze drepturile parentale. La fel, sistemul educativ impus de Administratia Obama va fi abolit. Amintim si o alta consecinta posibila- foarte probabil, corectitudinea politica va deveni si ea o victima a revolutiei conservatoare americane.
 
Impactul valoric global
O Administratie Trump va avea si repercursiuni valorice globale. In primul rind, la nivel de Organizatie a Natiunilor Unite, dl Trump si personalitatile care ii vor forma cabinetul sunt persoane pragmatice. Dl Trump e de parare ca ONU risipeste banii. Foarte probabil ca Administratia lui nu va sprijini politicile ONU de promovare a avortului, a revolutiei sexuale, a drepturilor homosexualilor, a controlului populatiei. Cetatenii  care l-au propulsat pe dl Trump in Casa Alba cu siguranta vor influenta politica externa a Americii intr-o directie pro-viata. Deja exista semne in sensul acesta. Dl Trump a anuntat ca posibilul Ambasador al SUA la ONU va fi John Bolton, acelasi Ambasador pe care America la avut in ONU pe timpul presedintiei dlui George Bush.
E deasemenea usor de anticipat ca institutionalizarea revolutiei sexuale in America va fi stopata. Cel putin pentru moment. Va intoarce Administratia Trump ceasul inapoi privind drepturile homosexualilor? Pe moment e greu de spus, dar ne putem astepta cu siguranta ca dl Trump nu va numi ambasadori pe fata homosexuali, nu va cere ambasadorilor americani sa participe la marsuri homosexuale in capitalele lumii, nu va cere ambasadelor americane sa abordeze steagul homosexual la ambasadele americane, si nu va inconjura Casa Alba cu culorile curcubeului, asa cum a facut predecesorul lui. In plus, ne asteptam ca Administratia Trump, pragmatica, nu va finanta miscarile homosexuale din Lumea a Treia, si nu va constrange tarile sarace sa adopte legislatii pro-homosexuale ori pro-avort in schimbul ajutorului economic ori financiar american.
 
Domnul Trump si Romania
Romania va fi si ea afectata de Administratia Trump. Administratia Obama a facut presiuni asupra Romaniei privind drepturile homosexualilor. Presiunea aceasta inceteaza. Administratia Obama nu mai este un obstacol pentru politicienii Romaniei sa aprobe revizuirea Articolului 48 din Constitutie si sa-l puna la vot. De fapt, ar fi indicat pentru guvernantii Romaniei sa permita tinerea referendumului cit de curind. Consilierii si membrii viitorului cabinet Trump sunt si vor fi crestini practicanti in marea lor majoritate. Barbati si femei care pretuiesc valorile crestine si vor sa fie protejate. Daca Romania doreste sa construiasca poduri si relatii de buna credinta cu noua administratie americana, deschiderea inspre larg pentru referendul constitutional va fi un inceput bun. Romania are nevoie de relatii bune cu cea mai puternica tara din lume, mai ales acum cind vedem ce se intimpla in jurul nostru. Ucraina a fost destabilizata de Rusia, Moldova are o presedintie pro-rusa, si la fel Bulgaria. Transnistria e inca un dezastru geopolitic iar tancurile Rusiei ramin la doar 100 de kilometrii de Romania tot acolo.
Ar fi intelep si pragmatic, deci, pentru Administratia Iohannis sa-si re-evalueze pozitiile valorice. „Fanaticii religiosi” ai Americii au schimbat directia Americii si, prin ei, foarte probabil directia valorica a lumii. Pe moment dl Iohannis nu are niciun crestin pintre consilierii lui. Dl Iohannis e inconjurat de sorosisti, intelectuali secularizati care sunt fie indiferenti fata de valori fie impotrivitori lor, la fel ca si consilierii dlui Obama si a dnei Clinton. In final, si foarte important, e intelept de luat in seama si tinut in minte, cel putin pentru urmatorii patru ani, ca Vice Presedintele SUA, dl Mike Pence, e crestin practicant, un om cu convingeri morale, pro-viata si pro-familie. E posibil ca in 4 ani ori 8 ani el sa fie Presedintele Americii.
 
Alianta Familiilor din Romania

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – GUYLAND – GENERATIA FULGILOR DE ZAPADA

millenials-snow-flake-generation-foto-huffington-post
Cu ani in urma am scris despre Guyland, tradus in romaneste ca „Tinutul barbatilor imaturi”. Revenim din nou asupra subiectului, dar dintr-o perspectiva aditionala, aceea a „generatiei fulgilor de zapada”. Guyland e un termen sociologic creat de sociologi cu ani in urma. Originea lui e atribuita lui Michael Kimmel, sociolog la State University din New York care in 2008 a publicat o carte cu acelasi titlu. [Oferim o recenzie facuta de New York Times in septembrie 2008: http://www.nytimes.com/2008/09/07/books/review/Yang-t.html?pagewanted=all] Guyland denota, in termeni nesofisticati, inabilitatea tinerilor barbati de a se transforma in barbati maturi. E un fenomen observat de sociologi de citeva decenii incoace la tinerii americani din zonele urbane care ramin imaturi pina la anii de mijloc ai vietii ori nu se maturizeaza deloc. Sunt educati. In anii studentiei dezvolta o viziune si mentalitate a vietii care le intirzie maturizarea ori le-o blocheaza in intregime. Sunt tineri care, traind ani la rind in campusurile universitate, izolati de realitate, dezvolta o cultura proprie, o mentalitate tipica, un set de valori de care nu se dezlipesc cu anii ori chiar deloc. [Un exemplu al acestui tip de barbati e echipa de fotbal a Universitatii Harvard, al carei comportament imatur si infantil a fost subiectul unui raport recent publicat si comentat marti in New Yorker: http://www.newyorker.com/culture/culture-desk/the-dehumanizing-sexism-of-the-harvard-mens-soccer-teams-scouting-report?intcid=mod-latest]
La cursurile universitare tinerii de tip guyland stau impreuna, iau aceleasi cursuri, merg la masa impreuna, maninca aceasi mancare (prefera berea si pizza), merg la aceleasi evenimente sportive, si isi petrec weekendurile impreuna in betie ori in salile de biliard. Isi formeaza un cod de conduita aparte. Sunt imaturi in gandire, in vocabular, in comportament. Nu cunosc grijile vietii. Ramin necasatoriti. Pentru ei fetele sunt doar un mijloc de implinire carnala. Nu au orizonturi profesionale deosebite. Nu sunt motivati de nimic si nimeni. Sunt sarcastici. Locuiesc cu parintii, nu au bani sa-si inchirieze un apartament unde sa locuiasca singuri. Intirzie sa-si obtina chiar si un permis de conducere auto. Maninca mancarea parintilor, gatita de mama ori aflata in frigider, si nu contribuie la cheltuielile din casa. Pentru ca nu au bani. Se multumesc cu slujbe mediocre, mediocru platite, nu sunt ambitiosi sa avanseze la locul de munca. Nu ii pasioneaza politica ori implicarea in proiecte civice. Stau pe capul parintilor cit pot. Iar cind trebuie sa se dezlipeasca de parinti, se ingramadesc mai multi intr-o casa luata in chirie unde traiesc in grup si isi impart cheltuielile.
Fenomenul guyland, insa, nu mai e doar american. E intilnit peste tot in lumea occidentala, Taiwan, Corea de Sud si Japonia. Studiile de genul acesta pe care le discutam din cind in cind in buletinele noastre informative de marti sunt frecvente si denota aceasi problema si in Europa. Tinerii europeni traiesc cu mama si cu tata, nu se casatoresc, ajung in anii 30 ai vietii si inca sunt necesatoriti si continua sa locuiasca cu parintii. Acelasi fenomen incepe sa se simta si in Romania.
In ultimii citiva ani, insa, sociologii au observat metamorfozarea stilului de viata guyland intr-un fenomen nou dar si mai ingrijorator, generatia post-guyland pe care sociologii o numesc „the snowflakes generation”, adica generatia fulgilor de zapada. Aceasta generatie nu e limitata doar la barbatii tineri si imaturi ci include si fetele. Cine sunt ei, cum se manifesta fenomenul acesta, e cazul sa ne ingrijoram?
 
Claire Fox – I Find that Offensive!
Claire Fox e o scriitoare britanica care mai devreme in an a publicat o carte cu titlul I Find that Offensive! („Ma ofensezi”!) Cartea descrie fragilitatea extrema a tinerilor britanici, mai ales a celor din universitati. Fox e de parere ca la generatia tanara britanica nu mai e vorba de imaturitatea intilnita tipic la oricare generatie tinara dar care in timp trece, mai ales dupa absolvirea universitatii. Societatea s-a obisnuit cu studentii necomformisti, intr-un sens rebeli, care pun la indoiala totul, se impotrivesc autoritatii, se cred mai buni si inteligenti decit toate generatiile care au trait inainte de ei, sunt anti-establishment, ori isi dispretuiesc, indirect, parintii, crezindu-se mai destepti decit ei. Generatia fulgilor de zapada e imatura in sens ireversibil, se ofenseaza extrem de repede, e supra-sensitiva, nu tolereaza nimic cu ce nu e de acord, e ofensata in perpetuitate si ramine ofensata in perpetuitate. In sensul acesta Fox crede ca generatia snowflakes e o simptoma structurala a societatii britanice si europene, dar una care nu e de bun augur.
Cum se manifesta emotional generatia fulgilor de zapada? In iulie publicatia britanica The Spectator le-a facut un profil nu tocmai magulitor. Sunt intr-o permanenta stare de depresie. Se estimeaza ca cel putin o treime din tinerii britanici intre 15 si 25 de ani sufera de anxietate ori depresie. Iau serotonin ori prozac pentru a contracara depresia. Sunt rupti de realitatea vietii de familie dar imersati in cultura mediei sociale. O jurnalista britanica de 25 de ani scria, anul trecut, un articol in The Telegraph numind generatia ei Epoca Disperarii („Age of Desperation”). Jumatate din prietenii ei, scria ea, sufereau de anxietate si majoritatea dintre ei luau calmanti. Parintii lor se trag de cap. Cum este asa ceva posibil se intreaba ei, avind in vedere ca generatia copiilor lor e cea mai bine educata, hranita, la adapost si fara grijuri, din istoria omenirii? Generatia care, gratie tehnologiei moderne si a sacrificiilor generatiilor precedente, foarte probabil va ajunge sa traiasca mai mult ca oricare din strabunii ei.
Problema nu se limiteaza doar la Marea Britanie. Fulgii de zapada sunt prezenti si in Italia, unde sunt cunoscuti cu numele de bamboccioni, un termen tradus in engleza ca „big dummy boys”, ceea ce in romaneste ar fi „baieti mari dar natangi”.
 
Cine poarta vina?
Cine e responsabil pentru crearea acestei generatii imature si incapabila de maturizare? Profesorii universitari, intelectualii si filosofii occidentali, in primul rind, la care se adauga politicienii ultimilor ani care, din dorinta de a primi voturile generatiei fulgilor de zapada, promoveaza imaturitatea ca virtute. Semintele generatiei fulgilor de zapada au fost semnate in anii 70 si rezultatele sunt vazute astazi. Tinerii cer o viata care sa nu impuna sacrificii din partea lor. Se impotrivesc libertatii cuvantului pentru a nu fi ofensati. Cer ca societatea sa le configureze zone de totala siguranta („safety zones”) in care nu pot fi deranjati in gandirea lor, volorile lor, obiceiurile lor, ori comportamentul lor. Cei care le critica stilul de viata ori mintile fragile sunt acuzati de intoleranta, etichetati ca persoane care promoveaza ura, critica, fac proteste in universitati, in strazi, boicoteaza si cer destituirea din functii a profesorilor care nu agreeaza cu ei.
Dar fenomenul acesta nu e intilnit doar in universitati. S-a extins in restul societatii si de ambele parti ale Atlanticului. In Marea Britanie multe universitati au cedat presiunilor generatiei snowflakes. De exemplu, unele universitati au anuntat ca nu vor mai oferi anumite cursuri care ar putea ofensa studentii. Alte cursuri au fost rescrise ori modificate pentru a le face mai putin „ofensive” la adresa anumitor grupuri sociale, etnice, rasiale, religioase, ori la adresa „minoritatilor sexuale”. [Un exemplu din luna trecuta, dar pozitiv, e un profesor din Toronto care refuza sa folosesaca pronume transgenderiste cind se adreseaza studentilor cu toate ca administratia universitatii il constrange sa o faca: http://www.bbc.com/news/world-us-canada-37875695]
De exemplu, cursuri de istorie au fost rescrise pentru a nu ofensa musulmanii. Capitolele obisnuite din cartile de istorie despre cruciade, de exemplu, au fost abolite in unele universitati, ori au fost rescrise pentru a-i descrie pe musulmani ca fiind victime ale agresiunii crestinilor. Alte cursuri, obligatorii pentru toti studentii, au fost facute optionale pentru unii studenti care zic ca ii ofenseaza. Unele universitati au adoptat un punctaj care e dat fiecarui curs si care desemneaza nivelul potential de „ofensare” a cursului respectiv. In functie de punctele desemnate, studentii au dreptul sa nu ia cursul respectiv. Unii profesori atentioneaza studentii ca la o data specifica va fi tinut un curs care va discuta evenimente pline de cruzime, sangeroase, ori razboaie. S-a ajuns la punctul in care studentii pacifisti, de exemplu, sunt scutiti de la orele de istorie care discuta razboaie. Pozele care ar putea deranja, de exemplu scene de batalii ori persoane sangerinde, sunt eliminate. Cum atunci sa studiezi medicina? Ori istoria? Ori psihologia? Se discuta deasemenea eliminarea in intregime a anumitor subiecte din discutiile de la cursuri. Un exemplu e violul, pe motivul ca ar putea aduce in mintea unor studente evenimente neplacute din viata lor.
 
Fulgii de zapada ai universitatilor americane
Dincolo de Atlantic, in SUA, situatia e la fel de dezastruoasa dar si bine documentata. Citeva exemple. In San Louis, Missouri, studentii au cerut, si reusit, sa convinga o universitate catolica sa scoata din incinta universitatii statuia unui misionar catolic care cu secole in urma a misionat si convertit la crestinism triburile native de indieni din acea parte a Americii de Nord. Pentru studenti, statuia simboliza imperialismul crestin distrugator al civilizatiei native. Studentii au fost in special ofensati de faptul ca statuia reprezenta imaginea misionarului in fata caruia statea ingenuncheat un bastinas. La Universitatea Stanford din California studentii au demonstrat anul acesta in primavara cerind ca urmatorul presedinte al universitatii sa fie o femeie transgender (adica barbat schimbat in femeie), lesbiana, necasatorita, de rasa asiatica. La Universitatea din Texas (Austin) studentii au cerut, cu succes, eliminarea din campus a statuii lui Jefferson Davis, unul din liderii Confederatiei Sudiste de pe vremea razboiului de secesiune american din Secolul XIX. Motivul fiind ca Davis apartinea unui sistem politic care dorea perpetuarea sclaviei in Sudul SUA. Luna trecuta, tot la Universitatea din Texas conducerea universitatii a cedat pretentiilor studentilor de a interzice studentilor, cu  prilejul Halloweenului, costume de tipul gypsies (tigani), cowboys, indieni, si asa mai departe. Anul trecut Universitatea din Minnesota a interzis prezenta in campus a unei camile care urma sa fie mangaiata de studenti, studentii tinind-o sus si tare ca evenimentul ar fi abuz la adresa animalelor. Exemple de genul acesta sunt cu zecile. Unul din cele mai extreme cazuri a fost al unei universitati din Georgia unde studentii au impus conducerii universitatii sa nu mai abordeze steagul american pentru ca, zic ei, simbolizeaza imperialismul american. La fel la Universitatea Oxford unde studentii au cerut, pina acuma fara succes, eliminarea statuii lui Cecil Rhodes (exploratorul britanic al Africii de Sud) pentru ca simbolizeaza, zic ei, imperialismul britanic.
 
Fulgii de zapada ai Australiei
Alte, multe, exemple au de a face cu studenti care cer destituirea din functii a profesorilor conservatori, in special a celor care nu se raliaza in spatele revolutiei sexuale ori se opun homosexualitatii. Nu putine au fost cazurile in care profesori au fost concediati, inclusiv in universitati crestine, in special catolice. Un alt exemplu e re-scrierea istoriei in termeni care sa nu ofenseze. De exemplu, Flinders University din Adelaide (Australia de Sud) a eliminat din cursurile universitare termenul „epoca de piatra” („stone age”) si l-a inlocuit cu termenul „societati complexe si diverse” („complex and diverse societies”). Tot Universitatea Flinders a publicat o lista de termeni care nu pot fi folositi la cursuri ori la universitate si i-a inlocuit cu termeni care sunt „neutri” pentru a evita posibilitatea ofensarii unor studenti. Sa nu se lase mai prejos, Universitatea din Melbourne a anuntat noi reguli de conduita care interzic profesorilor sa intrebe studentii numele de familie cu scopul de a le determina originea etnica ori rasiala. Alte universitati au inventat o functie noua, aceea de „Chief University Officer”, adica „Ofiterul sef al diversitatii”, a carui functie este de a ghida studentii cum sa vorbeasca, ce termeni sa foloseasca si ce termeni sa nu foloseasca pentru a nu ofensa alti studenti. Din aceasta cauza unele universitati au eliminat termenii „Craciun”, „Hanuka”, „Paste”, etc.
 
Generatia snowflakes iubeste comunismul
Indoctrinati de profesori universitari fara ratiune, generatia snowflakes iubeste comunismul. Luna trecuta a fost publicat in America un studiu privind atitudinile tinerilor americani fata de comunism. Conform studiului Karl Marx are mai multa influenta asupra lor decit Biblia. 64% dintre ei agreaza cu principiul lui Marx „fiecaruia dupa nevoile lui”, si doar 54% cu principiul biblic „cine nu munceste nici sa nu manance”. Studiul a fost facut de organizatia americana Victims of Communism Memorial Foundation si a inclus 2.300 de respondenti. Conform studiului, unii studenti cred ca razboaiele Presedintelui George Bush au ucis mai multi oameni decit Stalin. Sunt si ignoranti. 42% dintre ei nu stiu cine e Mao Zedong, 40% nu au auzit niciodata de Che Guevara, 18% nu stiu nimic despre Stalin, 33% nu au auzit de Lenin, si 18% nu stiu cine e Putin. Dintre studentii care au auzit de Lenin, 25% au o parere buna despre el. In timp ce intre 80 si 91% dintre americanii nascuti inainte de 1955 cred ca comunismul este un sistem politic rau, doar 55% dintre studentii americani au o parere negativa despre comunism. 45% dintre tinerii americani intre 16 si 20 de ani ar vota pentru un socialist si 21% pentru un comunist. Doar 42% dintre ei au o parere buna despre capitalism, in comparatie cu 65% dintre parintii lor. [Studiul poate fi citit aici:  http://victimsofcommunism.org/wp-content/uploads/2016/10/VOC-Report-101316.pdf]
 
Ce-i de facut?
Oare parintii generatiei snowflakes fac o favoare copiilor lor cautind sa-i tina la adapost de realitatile zilei? De realitatile istoriei? De realitatea naturii umane – depravata, pacatoasa, incapabila de perfectiune? Fara indoiala ca nu. Tinerii nu se maturizeaza. Nu pot intra pe piata muncii. Nu pot intemeia familii. Nu pot deveni parinti responsabili ori capabili de a creste copii. De a aduce pe lume si a creste generatiile care sa le ia locul. Generatia snowflakes traieste intr-o lume a fanteziei, o lume ireala, intr-un clabuce („bubble”) cum spun sociologii. Doreste sa creeze o lume utopica, fantezista, ireala. Una care nu poate fi realizata. Sume enorme sunt investite in educatia tinerei generatii iar intrebarea tot mai serioasa este daca nu cumva aceste investitii sunt irosite. Aici rolul parintilor e important. E obligatia lor sa asigure ca copiii lor devin cetateni maturi si responsabili ai cetatii.

ALIANTA FAMILIILOR din ROMANIA – ANUNT IMPORTANT: „Mama, tata și copiii” are nevoie de sprijinul vostru!

momdad-and-kids-org

„Mama, tata și copiii” este o inițiativă legislativă declanșată de cetățeni la nivelul Uniunii Europene. Aceasta își propune să înainteze Comisiei Europene o propunere de lege destinată să protejeze familia – părinții căsătoriți și copiii acestora.

Pentru a atinge acest scop, comitetul de inițiativă are nevoie de susținerea a 1 milion de cetățeni din oricare stat al Uniunii Europene. Inițiativa se poate semna online la adresa http://www.mumdadandkids.eu/ (selecteaza  Liba Romana din meniu). Haideți să susținem împreună căsătoria și familia în Europa! Semnați, dați mai departe mesajul prietenilor și apropiaților voștri! NOTĂ: Datele personale sunt protejare conform legii. Semnarea se face pe website-ul Comisiei Europene.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – MITUL SCANDINAV – DOAR ATIT: UN MIT

scandinavia-thumbs-down
Se discuta mult despre Scandinavia ca model politic, economic si social. Scandinavia se pretinde  a fi Tara Promisa a secularismului, paradisul zilelor noastre. E data ca exemplu al presupusului succes al secularismului in cladirea unui sistem aproape perfect de organizare sociala si politica. Unul in care secularismul si valorile seculare sunt supreme. Un sistem care a reusit, cu succes, sa elimine, in mare parte, gandirea traditionala, religioasa, si valorile fundamentate pe credinta in Dumnezu si traditie. Un sistem care se crede mult superior altor sisteme sociale ori politice, dar mai ales al celor care imbratisaza valorile traditionale si religioase. Si la urma urmelor de ce nu, intreaba expertii? Scandinavia ofera cele mai multe si generoase beneficii, vacantele platite cele mai lungi din Europa, concedii lungi de maternitate dar si de paternitate, asigurare medicala gratuita, educatia gratuita de la gradinita pina la doctorat, ingrijirea oamenilor varstnici. Cine oare nu si-ar dori sa-si duca traiul intr-o astfel de tara?
In spatele sistemului scandinav, promovat ca fiind cel mai egalitar si mai aproape de perfectiune vreodata cunoscut istoriei, stau niste forte influente care impartasesc acelasi obiectiv ultim – dislocarea sistemelor tratitionale si valorilor religioase in  favoare celor seculare. Mass media e una din aceste forte. Rar dai in presa occidentala peste un articol critic la adresa tarilor scandinave. Ori o carte care sa analizeze  imperfectiunile sistemului scandinav. La fel elita intelectuala si politica a Europei. Conform lor, Scandinavia ar trebui sa fie prototipul pe care sa fie cladita intreaga Uniune Europeana, una seculara in care vocile si valorile traditionale sunt eliminate.
 
O carte si o propaganda globala
Un exemplu recent al propagandei globale pentru modelul scandinav e cartea finlandezei Anu Partanen, The Nordic Theory of Everything – In Search of a Better Life („Teoria Nordica a totului – in cautarea unei vieti mai bune”). Partanen locuieste la New York din 2009, fiind casatorita cu un american. In Finlanda, Partanen a fost jurnalista, si isi incearca mana la aceasi profesie si in Statele Unite. Publicata anul acesta, in cele aproape 400 de pagini ale cartii, Partanen incearca sa-i convinga pe cei 325 de milioane de americani ca tara lor e in urma Scandinaviei, ca Scandianvia e cea mai perfecta societate cunocuta istoriei, si ca s-ar cuveni sa serveasca drept model pentru restul lumii. Modelul trebuie sa fie socialismul scandinav.
Oare sa fie asa? Secularismul ultimilor 200 de ani a esuat, din nou si din nou. In Secolul XX a esuat in Uniunea Sovietica si toate tarile comuniste. La inceput de Secol XXI e o epava in tarile inca comuniste, cit si in tarile care oficial se declara adepte ale secularismului. Presa occidentala nu scrie mai nimc despre esecul socialismului chavarist din Venezuela, si insista doar asupra succesului socialismului secular scandinav. [Nota: celor interesati sa cunoasca detalii despre esecul socialist din Venezuela le recomandam articolul alaturat publicat luni in The Atlantic: https://www.theatlantic.com/international/archive/2016/10/venezuela-maduro-chavez-protest-caracas/505874/] Celor care au mai mult timp ori sunt pasionati de subiect, le recomandam eseul lui Siegmund Freud despre comunismul sovietic scris in anii 30 ai secolului trecut. Cu toate ca Freud nu a pasit  niciodata in Uniunea Sovietica, a prevestit colapsul sistemului sovietic din cauza naturii omului, secularismul fiind incapabil de a canaliza virtutile omului spre un tel comun ori de lunga durata.
 
E oare Scandinavia Tara Promisa?
E oare Scandinavia Tara Promisa? Nu tocmai. Anul acesta am difuzat in buletinele noastre informative de marti  mai multe studii si stiri parvenite din tarile scandinave care discuta esecurile sistemului scandinav cit si opinia unor experti ca zilele modelului scandinav sunt numarate. De exemplu, privind suicidul, Finlanda are un index al suicidului mai mare ca majoritatea tarilor lumii, mai mare chiar decit Romania. Care sunt factorii care ii fac pe finlandezi sa se sinucida? Partanen descrie depresia cronica si mai permanenta a scandinavilor, cauzata in special de iernile lungi, fara soare si innegurate de acolo. Depresia scandinava de fapt a generat un gen de literatura specific Scandinaviei, cunoscut in literatura ca „Scandinavian noir” ori „Nordic noir”. Din aceast motiv, unele companii scandinave programeaza vacante pentru finalendezi pe timpul iernii sa le permita sa calatoreasca in zone tropicale pentru a vedea soarele si simti caldura.
Un alt exemplu e criminalitatea. Stiati ca in Suedia criminalitatea e mai mare ca in Romania? Despre asta nu se vorbeste, nu se scrie si nu se stie nimic. Suedia a devenit un magnet pentru criminali, stiind ca acolo pot fura mai usor, se poate trai mai usor de pe spatele statului, si ca acolo politia e mai putin agresiva ca in tarile de bastina.
Sa vedem insa ce spun si expertii. De ce oare, intreaba ei, cele mai bune universitati sunt in Statele Unite si Marea Britanie? De ce prima universitate scandinava in lista universitatilor prestigioase ale lumii e doar pe locul 37? De ce Scandinavia nu da oameni de stiinta cu reputatie internationala? Ori castigatori de premii Nobel? Ori companii uriase de tipul Google, Apple, Microsoft? Ori de ce bolnavii de cancer aleg sa se interneze in spitale americane de tipul MD Anderson (Houston) ori Johns Hopkins (Baltimore) si nu in spitalele scandinave?
 
Un studiu care dechide ochii
In iulie 2016 doi cercetatori, unul de la Universitatea din Chicago si unul din Copenhaga, au public probabil cel  mai extensiv studiu privind mitul scandinav luind ca exemplu Danemarca. Unele concluzii ale studiului sunt usor de anticipat pentru ca sunt raspindite peste tot – Danemarca, la fel ca toate tarile scandinave, sunt generoase in privinta beneficiilor sociale si investesc mult in educatia copiilor si a tinerilor. Dar alte concluzii nu sunt cunoscute. Danemarca nu ofera conditii prielnice pentru afaceri, si mai ales tinerilor. Locurile de munca pentru tineri sunt putine si nu bine platite. In contrast, in America investitiile in educarea tinerilor sunt mai reduse, dar oportunitatile economice mult mai mari. La fel, in Danemarca, cu toate ca se autodefineste ca o tara a egalitatii, copiii care provin din familii instarite au oportunitati de realizare mult mai ridicate ca ceilalti si au un nivel de educatie mai ridicat. Cu toate ca educatia tinerilor e gratuita, asta nu inseamna ca tinerii scandinavi fac studii superioare intr-un numar mai mare ca cei din SUA. Motivul principal pentru care tinerii scandinavi evita universitatea este ca in Scandinavia egalitara titratii nu castiga cu mult mai mult decit cei fara studii superioare. In plus, cei cu studii superioare care castiga mai mult platesc mult in taxe, ceea ce pune la nivel de aproape egalitate, privind salariile, pe cei cu studii superioare si pe cei fara. De ce atunci sa faci studii superioare? Doar de dragul de a munci pentru o companie reputabila, dar a castiga aproape la fel cit castiga o persoana fara studii universitare? Sistemul scandinav incurajaza oamenii sa traiasca fara a lua riscuri in viata, pentru a trai comfortabil. Nu exista motive bine intemeiate sa incerci sa te imbogatesti prin munca. Autorii atentioneaza, in final, ca entuziasmul privind modelul scandinav e exagerat si ca e nevoie de realism. Zic ei: „This paper sends a cautionary note to the many enthusiasts endorsing the Scandinavian welfare state”.” („Studiul nostru cauta sa transmita o nota de prudenta la adresa celor entuziasmati de modelul scandinav”) (Pagina 56) De fapt, autorii numesc modelul scandinav „Scandinavian Fantasy”, adica „fantezia scandinava”. [Studiul poate fi citit aici: http://www.nber.org/papers/w22465.pdf]  [Oferim aici si un comentariu privind „Fantezia Scandinava” publicat, to in iulie, in The Atlantic: http://www.theatlantic.com/business/archive/2016/08/the-american-dream-isnt-alive-in-denmark/494141/]
 
Gulag pentru suflet?
Cum stau scandinavii privind sufletul? Ne-a atras atentia un interviu publicat pe 30 septembrie de Spiegel International cu Regina Margrethe II a Danemarcii. In mod surprinzator, Regina, o femeie cu profunde convingeri religioase, se autodefineste ca fiind „religioasa”, si deplange disparitia valorilor traditionale. Asemuieste Europa unui copac care isi pierde radacinile si se prabuseste. Printre altele, ea declara „if you don’t know your roots and can no longer relate to them, you will also have problems with the rest of Europe. A tree without roots will fall over, whereas a tree with roots eventually becomes part of the forest”. („daca nu iti cunosti radacinile si nu te mai poti relationa cu ele, vei avea probleme cu restul Europei. Un copac fara radacini se va prabusi, dar unul cu radacini va deveni parte din padure”) Intelepte aceste vorbe.
Interviul cu Regina Danemarcii reda si un comentariu recent, atribuit  Regelui Norvegiei, in care el defineste Norvegia in termeni post-moderni: „Norwegians are girls who love girls, boys who love boys, and girls and boys who love each other. Norwegians believe in God, in Allah, in the universe or in nothing al all.” („Norvegienii sunt fete care iubesc fete, baieti care iubesc baieti, si fete si baieti care se iubesc reciproc. Norvegienii cred in Dumnezeu, in Alah, in univers ori in nimic”) Regele Norvegiei isi defineste tara din perspectiva sexualitatii perverse si a secularismului, si pare sa fie mandru de asta. [Interviul poate fi citit aici: http://www.spiegel.de/international/europe/queen-margrethe-of-denmark-we-are-constants-in-the-world-a-1114542.html]
Ateismul in Scandinavia e in crestere. La fel si neopaganismul. Anul trecut, conform unui sondaj de opinie, 39% dintre norvegieni se declarau atei si doar 37% crestini. Efectiv, asta inseamna ca Norvegia nu este o tara crestina. Nici Suedia. Conform unui sondaj de opinie facut in 2015 de Gallup International, China e tara cu cei mai multi oameni ireligiosi din lume. Pe locul doi e Suedia, unde, conform sondajului, 76% dintre suedezi se declara „ireligiosi” ori „atei convinsi.”
 
Cimitirele pentru atei din Suedia
Secularizarea rapida a Suediei e reflectata si in aparitia cimitirelor pentru atei. Recent a fost deschis in Stockholm primul cimitir dedicat exclusiv ateilor. Nici un simbol religios nu e permis in cimitirul ateilor. Crestinii sunt bineveniti sa-si ingroape mortii acolo atita timp cit crucea crestina nu e amplasata pe mormint. [Detalii: http://www.independent.co.uk/news/world/europe/sweden-atheist-cemetery-opens-religion-church-of-sweden-a7371006.html] Ironic, cimitirul e proprietatea Bisericii Luterane.
 
Criminalitatea in Suedia
Scandinavia zilelor noastre se confrunta cu o problema care e relativ noua pentru ea – migratia. Aici Scandinavia e falimentara si intoleranta. Veacuri la rind Scandinavia a fost o zona compacta si uniforma din punct de vedere etnic si religios, si tinuta la adapost de marile conflagratii armate care au zguduit si distrus Europa veacului trecut. Scandinavii nu si-au data viata pentru civilizatia Europeana. Europenii si-au dat viata pentru scadinavi. In Suedia nu s-a vrobit nicio alta limba decit suedeza. La fel in Norvegia, Finlanda, si Danemarca. De 20 de ani, insa, Scandinavia a devenit un magnet pentru migranti, un fenomen necunoscut ei pina acum. Spre deosebire de Romania, de exemplu, unde vreme de peste o mie de ani s-au intersectat civilizatii diferite, grupuri etnice diferite si grupuri religioase diverse care s-au acomodat sa convietuiasca in liniste. O Romanie in care vreme de o mie de ani s-au vorbit mai multe limbi si oamenii s-au inteles bine intre ei. Suedia, insa, e diferita. Diversitatea etnica, rasiala, si religioasa e o noutata pentru tarile scandinave, si asta se vede in intoleranta lor. Nu o spunem noi. Repetam ce spun scandinavii care au curajul sa o faca.
Unul dintre ei e Tove Lifvendahl, editor sef politic  la Svenska Dagbladet. In vara a publicat un comentariu in The Spectator care critica aspru inabilitatea suedezilor de a intregra culturi, religii si grupuri rasiale si etnice diferite. [Detalii: http://www.spectator.co.uk/2016/09/how-sweden-became-an-example-of-how-not-to-handle-immigration/]
In ultimii 15 ani aproximativ 650.000 de azilanti au ajus in Suedia. 163.000 dintre ei au ajuns acolo doar in 2015. 32.000 dintre ei au primit azil, iar 35.000 sunt copii care au ajuns in Suedia fara parinti. Costul ingrijirii unui singur copil migrant, pe zi, e exorbitant – 160 de euro. Suedia e incapabila sa integreze acesti straini, zice Lifvendahl. Migrantii au cauzat o crestere ingrijoratoare a criminalitatii in Suedia. Furtul a atins proportii epidemice. Lifvendahl numeste unele parti ale Stockholmului un fel de „Wild West”, adica Vestul Salbatic. Sunt locuri unde politia nu intervine. Criminalitatea e ridicata. Afganii, somalienii, sirienii, etiopienii, iraqienii, marocanii, eritreenii, si altii, locuiesc in gettourile Stockholmului separati de suedezi. Si-au creat mini state in stat. Copiii migrantilor merg la scolile suedeze dar sunt marginalizati. Nu se pot integra. Militantii islamistii misuna printre ei si ii ademenesc sa se alature teroristilor Orientului Mijlociu. Traficul de fiinte umane e deasemenea pronuntat. Traficantii sunt declarati la politie, dar politia nu intervine. Nici mar nu acepta plingeri penale. Multi copii pur si simplu dispar. Dispar intr-o viata de abuz sexual, crima, ori sunt ucisi pentru trafic de organe. Numarul copiilor disparuti e estimat la 1000. Mass media suedeza discuta putin aceste aspecte negative ale sistemului scandivan, stirile de acest gen fiind scurte si puse pe paginile interioare ale ziarelor, nu pe prima pagina.
Migrantii impun costuri economice enorme, ceea ce a dus la diminuarea asistentei sociale si ajutorului social acordat varstnicilor si persoanelor cu dizabilitati. Jurnalistii suedezi s-au sesizat asupra subiectului si au inceput sa scrie. Un articol recent pe acest subiect din presa suedeza a fost scris de jurnalista romanca Alice Teodorescu. Il puteti accesa aici: http://www.gp.se/ledare/n%C3%A5got-%C3%A4r-ruttet-i-v%C3%A4lf%C3%A4rdslandet-1.3899977.
 

Nici Obama nu ar fi zis-o mai bine….

Foto via Klaus Iohannis

Foto via Klaus Iohannis

Nici chiar Obama nu putea sa o zica mai bine ca dl Iohannis. Asemenea lui Iohannis, dlui Obama ii place sa ofenseze miscarea profamilie si crestina.  Dar problema e mult mai grava decit scaparea limbii Presedintelui Romaniei. Suspectam ca declaratiile lui nu au fost scrise de el, ci de consilierii care-l inconjoara. Inclinam sa gandim ca dl Iohannis nu are capacitatea intelectuala sa conceapa mesajul atit de secular, scris int-un limbaj atit de secular, si folosind o terminologie atit de precisa la adresa oamenior intelepti si responsabili. Termenii folositi de el sunt termenii standard folositi de grupurile de lobbying si propaganda a homosexualilor occidentali cind se lanseaza impotriva celor care nu agreeaza cu ei, in principal crestinii, Biserica ori Vaticanul. E rusinos ca acest tip de vocabular virulent anticrestin a ajuns la noi prin intermediul Presedintelui, o persoana care se declara crestina. E rusinos si pentru ca dl Iohannis se identifica ca fiind o persoana de dreapta si apartinind unui partid politic de dreapta. Dle Iohannis – miscarea conservatoare din Romania va repudiaza. Nu va consideram un adept al conservatorismului politic. Conservatorii pretuiesc religia, valorile crestine, viata copiilor nenascuti, familia, casatoria. Declaratiile dvs arata ca nu pretuiti aceste valori. Dl Iohannis are mai mult in comun cu dl Remus Cernea decit cu crestinii Romaniei.

Dl Iohannis ne aminteste ca apartine unei minoritati religioase. Dar pare a nu-i impartasi valorile. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, e si ea, asemenea dlui Iohannis, luterana. De fapt, e fiica de pastor luteran din fosta Germanie de Est comunista unde a crescut. Dar spre deosebire de Presedintele german al Romaniei, dna Merkel a fost categorica si consistenta de la inceput pina azi – se pronunta si s-a pronuntat mereu impotriva casatoriilor homosexuale, este pro-viata, si a criticat de multe ori experimentele bizare facute de oamenii de stiinta pe embrionul uman. In privinta valorilor crestine mostenite de la tatal ei, dna Merkel a dovedit ca are o sira a spirarii. In contrast, dlui Iohannis pare sa ii fie rusine de valorile crestine. De acum inainte ne va fi si noua rusine de el.

Consilierii cu care dl Iohannis s-a inconjurat sunt secularisti, unii dintre ei facind afirmatii anticrestine in public. Sunt consilieri de tip sorosist, anticrestini, globalizanti, care dispretuiesc suveranitatea nationala, si se asociaza elitei intelectuale seculariste. Dispretuiesc crestinismul. Consilierii dlui Iohannis impartasesc valorile seculare, anticrestine ale Occidentului. Unii dintre ei au ajuns sa prinda un curs ori semestru ori masterat la o universitatea occidentala (chiar la „Stannford” cum scria, pocit, una din politicienele Romaniei al carei nume nu merita sa fie mentionat aici), au imbratisat ideile bizare ale unor profesori universitari radicali si extremisti occidentali, si la intoarcerea in Romania au inceput sa ne spuna ca suntem inapoiati, demodati, intoleranti si ingusti la minte. Sunt prozeliti secularisti care fac prozelitism in favoarea secularismului. Uita ca, asa cum aminteam mai sus, crestinii i-au asigurat dlui Iohannis pozitia pe care o are astazi. Cu toate astea, printre consilierii lui nu se afla niciun crestin. Dl Iohannis le-a acceptat voturile dar dintre ei nu a pus pe nimeni in functii importante, nu a numit ambasadori, consuli, ori demnitari crestini care sa reprezinte Romania in institutiile europene ori internationale.

Citeste mai mult aici – ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – DECLARATIILE IRESPONSABILE ALE dlui IOHANNIS

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala