In august am publicat prima parte a comentariului „Ce a mai ramas din miscarea conservatoare”? Continuam subiectul reamintind concluzia primei parti – conservatorismul e in declin in Europa Occidentala si Canada. Observam destramarea conservatorismului cu ochii nostri de mai multi ani cu o rapiditate uimitoare. In doar o saptamina doua stiri socante au parvenit din Marea Britanie, guvernata la ora actuala de un Premier care se considera conservatoare si de un partid care se considera conservator, care ne confirma opinia. Saptamina trecuta Biroul britanic de Statistica a Populatiei (Office for National Statistics) a anuntat ca la urmatorul recensamint al populatiei britanicilor nu li se va mai cere sa-si identifice sexul pentru a nu ofensa persoanele transsexuale, numind aceasta practica traditionala a recensamintului, universal folosita in toata lumea vreme de sute de ani, „irrelevant, unacceptable and instrusive” („irelevanta, inacceptabila si intrusiva”)
[Detalii:http://www.spiked-online.com/newsite/article/why-is-the-ons-bowing-to-trans-orthodoxy/20416#. WeEGi2iPKUl]
O alta stire comenteaza decizia Guvernului britanic de a impune angajatilor de stat sa nu se mai adreseze publicului cu „el” ori „ea”, ori sa foloseasca bine cunoscutele formule britanice „Mr. Smith” sau „Mrs. Smith” de teama de a nu ofensa pe „domnii” care se considera „doamne” si invers. O situatia mai aberanta si bizara ca asta e greu de inchipuit dar mai ales socanta pentru ca e impusa oficial de un guvern care se considera conservator.
[Detalii: http://www.dailymail.co.uk/news/article-4978146/British-civil-servants-told-stop-using-she.html]
Incercam sa dibuim cauzele acestei metamorfoze petrecute parca peste noapte. Doar in 2017 social-democratii au pierdut alegerile in Marea Britanie, Franta, Olanda, Germania si, duminica, in Austria, si comentatorii occidentali intreaba: ce se intimpla? Unele comentarii pretind ca social-democratia europeana e cu un picior in groapa si se dezintegreaza. Un editorial din New York Timesdin 2 octombrie era intitulat The Disastruous Decline of the European Center-Left („Declinul dezastruos al centrului de stanga european”) si exprima ingrijoratile „progresistilor” ca daca ideologia de stanga nu isi revine, „populismul va inflori si democratia se va descompune”. Dimpotriva, noi intrebam daca nu cumva suntem martori la descompunerea ori dezintegrarea intregii ideologii politice europene? Observam, pretindem cu acuratete, ca de fapt conservatorii de azi sunt socialistii de acum 25 de ani. Par sa fi fost infectati de un sens fals al progresivismului. Tocmai asta afirma Alexander Gauland, co-fondatorul din 2013 a lui AfD (Alternativa pentru Germania). Intr-un interviu acordat lui Spiegel International si publicat pe 2 octombrie, el remarca ca miscarea si partidul lui, care au capturat aproape 13% din Bundestag in alegerile din luna trecuta, sunt exact ceea ce Uniunea Crestin-Democrata a lui Merkel a fost acum 20 de ani. Conservatorismul german s-a diluat mult in ultima generatie, si mai ales sub directia lui Merkel, iar AfD pretinde sa fie o alternativa viabila pentru conservatorii Germaniei.
Trei mutatii masive – familia si casatoria
Unde si cind s-a petrecut re-directionarea conservatorismului? La finele Secolului XX? Adica acum 17 de ani ori aproximativ cu o generatie in urma? Intrebarea e relevanta pentru ca atunci a avut loc colapsul totalitarismului in Europa si au inceput sa se infiripe primele manifestari populiste, prin care se intelege lipsa de interes, ori chiar aversiunea, oamenilor de rind fata de partidele politice, ideologie si politica in general, si, mai ales, elita eurpeana. In ultimii 25 de ani am fost martori la trei (3) mutatii imense: familia (ca fundament social al civilizatiei si existentei sociale); religia (ca fundament al spiritualitatii fiintei umane si a intelectului); si spatiul public (care ne implica pe noi toti in directionarea vietii civice si politice a cetatii).
Pina nu de mult, conservatorii si conservatorismul erau aparatorii primordiali ai familiei si casatoriei. Au protejat familia si casatoria naturala, le-au inteles corect menirea, se pozitionau impotriva divortului, si se impotriveau avortului tocmai pentru ca el submina stabilitatea si valoarea intinseca a casatoriei si familiei naturale. In timp, insa, au cedat. Privind familia si casatoria, mutatiile sunt bine cunoscute, mai alesc celor care citesc cu regularitatea buletinele noastre informative si comentariile saptaminale. In ultima generatie s-a produs o bulversare fara precedent, radicala si enorma in viata sociala a europenilor si nord-americanilor. Ascensiunea revolutiei sexuale, a ateismului, a hedonismului, a feminismului, doctrina emanciparii sexuale, a libertatii sexuale, accentul pe o autonomie personala extrema, ieftinirea vietii prin eutanasie si suicid asistat, avortul, pornografia, o perspectiva anarhista a libertatii fara responsabilitati, inflatia drepturilor omului si alte fenomene si ideologii ca acestea au subminat familiei si casatoria.
Toate aceste aspecte au fost la inceput asociate cu social-democratia si parte din platforma politica si ideologia social-democrata. In timp, conservatorii au adoptat aceste ideologii si manifestari sociale, adoptind de fapt ceea ce politologii numesc „identity politics” adica „politica identitara„. Politica identitara identifica strategia partidelor politice pentru a ajunge la putere. Institutii de sondaje de opinie fac studii vaste privind prioritatile votantilor, ce ii motiveaza sa mearga la vot, cit si dimensiunile si influenta fiecarui grup social care doreste implementarea agendei lui la nivel politic. Strategii partidelor politice folosesc aceste studii vaste, isi angajaza „pollsters” (firme de consultanta care calibreaza influenta sociala a fiecarui grup), si desemneaza o strategie electorala pentru a tenta si capta cit mai multe grupuri sociale pentru a atinge majoritatea in parlament.
Exemplul Germaniei
Conservatorii au fost tentati de politica identitara la fel de mult ca social-democratii si, pe parcursul a doar citorva perioade electorale, au adoptat agenda sociala a social-democratiei, inclusiv distrugerea familiei si a casatoriei. Notam acum doua luni ca majoritatea tarilor occidentale care au legalizat casatoriile homosexuale au fost sub guvernare conservatoarea cind au facut-o. Ultimul exemplu, deja discutat, sunt conservatorii Germaniei. Nu e de mirare ca anul acesta au obtinut cu 8% mai putine locuri in parlament decit la alegerile precedente. De fapt, cazul Germaniei e deosbit de relevant pentru ca miracolul german din anii 50 si 60 s-a datorat, in primul rind, cresterii demografice a Germaniei de dupa razboi. Populatia Germaniei a crescut cu 10 milioane de locuitori doar intr-o generatie. Conform unui articol detaliat si bine inchegat, publicat pe 18 septembrie in Le Monde, Germania imbatrineste rapid in ciuda imigratiei masive. [Articol:http://www.lemonde.fr/europe/visuel/2017/09/22/en-allemagne-un-nord-a-la-traine-un-est-vieillissant_5189927_3214.html]
Pina in 1965 natalitatea Germaniei a fost in crestere de la an la an, in 1964 excedenta populatiei, definita ca diferenta dintre numarul de persoane nascute si decedate intr-un an, fiind cea mai ridicata, de 417.000 de persoane. Dupa 1965 Germania nu a mai inregistrat un excedent al populatiei, si de atunci numarul persoanelor decedate intrece in fiecare an numarul persoanelor nascute. Decalajul cel mai ridicat a fost inregistrat in 1975 cu 207.000 de persoane iar in 2015 cu 187.000 de persoane. Cresterea populatiei Germaniei dupa 1975 s-a datorat exclusiv imigratiei masive, in marea ei majoritate, musulmana. Conform predictiilor publicate de Eurostat, in 2060 32.8% din populatia Germaniei va fi de peste 60 de ani. Cine ii va inlocui? Cine le va plati pensiile?
Care a fost raspunsul conservatorilor germani la aceasta provocare? Au importat straini fara insa a putea sa-i integreze ori sa rezolve problema fundamentala a natalitatii. Si, dind dovada de o negindire crasa, in loc sa fortifice familia si casatoria naturala, au subminat-o si mai mult anul acesta legalizind casatoriile homosexuale. Singurul partid care in mod oficial s-a impotrivit a fost AfD, din motive de natalitate.
Meditati putin la unde am ajuns. Satul conservator european a confiscat casatoria, familia si copiii. [Notam, in treacat, ca si in Romania partidele care se considera conservatoare se opun definirii casatoriei si familiei naturale in Constitutie] De acum, statul, nu noi, cetatenii, decide cine se poate casatori, in ce conditii poate intemeia o familiei, cum se defineste casatoria, cum se defineste familia, cum se defineste barbatul, cum se defineste femeia, cine sunt mama ori tatal copiilor. Statul conservator rapeste copiii de la parintii naturali (cum am vazut bine din cazul Bodnariu in Norvegia sub un regim pretins conservator) si ii da cuplurilor homosexuale (cum am vazut bine in cazul copiilor familiei Barbu din Marea Britanie). Am ajuns la punctul unde Occidentul nu mai presupune ca familia, casatoria si copiii sunt aspecte definitorii ori indispensabile vietii de adult. Ba mai mult, vedem cazuri tot mai dese cind oameni intregi la minte care se razvratesc impotriva statului conservator si nu agreeaza cu confiscarea familiei si casatoriei sunt pasibili de inchisoare. A devenit o crima in Occident sa dezagreezi cu casatoriile homosexuale ori sa spui generatiei tinere ca adevarata casatorie e cea dintre un barbat si o femeie. Ironic, a devenit o crima in Europa conservatoare a anului 2017 pentru europeni sa gandeasca, dar mai ales sa afirme, gandirea conservatoare a Secolului XX.
Drepturile noastre individuale si libertatea au devenit irelevante pentru conservatori. Un articol din The Spectator cu titlul The Conservatives have lost the ability to defend freedom, „Conservatorii si-au pierdut abilitatea de a apara libertatea”, lamenta tocmai lucrul acesta. Autorul, David Green, insista ca „the conservatives need to go back to their philosophical roots and remind themselves that historically they stood for a high ideal of freedom”, adica „conservatorii trebuie sa se intoarca la radacinile lor istorice si sa-si aminteasca ca in mod istoric ei au promovat un ideal inalt al libertatii”. Astazi, insa, ei adopta fiecare moft care apare pe piata, fiecare noua moda sociala, ori, in cuvintele autorului „every popular impression of the day” („fiecare impresie populara a zilei”). De fapt, vedem acest mod de gandire la lucru si in deciziile Curtii Europene ale Drepturilor Omului unde apararea libertatii a devenit o preocupare secundara, in prim plan fiind promovarea prin diktat judiciar a normelor sociale anti-crestine ale zilele noastre.
Trei mutatii masive – credinta, religia si valorile traditionale
Asaltul statului conservator impotriva conservatorimului clasic se manifesta si in privinta religiei si a valorilor traditionale. Cu aproximativ o generatie inainte de sfarsitul Secolului XX niste ganditori vizionari catolici din America, printre ei Richard John Neuhaus, au inceput sa atentioneze asupra unei manifestari inca in fasa atunci – eliminarea treptata a religiei si a credintei, in numele separarii Bisericii de Stat, din spatiul public. Si-au cladit ideile pe observatiile extrem de lucid enuntate de unul din ganditorii cei mai proeminenti ai conservatorismului Secolului XX, protestantul William Buckley, in cartea lui, publicata in 1951, God and Man at Yale („Dumnezeu si omul la Universitatea Yale”). Buckely observa mutatiile ideologice din campusurile universitare din vremea lui care aveau in vedere excluderea credintei si a religiei din spatiul public. Universitatile, de ambele parti ale Atlanticului, au indoctrinat generatii de tineri sa gandeasca ca mosternirea noastra crestina nu are nicio relevanta pentru viata civica ori politica a cetatii.
E usor de inteles ca deja am ajuns la punctul acesta in Occident. Valorile europene s-au transformat in intregime in valori seculare si sunt complet rupte de valorile crestine. Pina acum o generatie valorile conservatoare erau echivalente cu valorile crestine iar valorile seculare cu valorile social-democratiei. Primele au cedat, in timp, celor din urma, conservatorii la rindul lor adoptind „valorile europene”, adica valorile anti-crestine. De cealalta parte a Atlanticului, insa, lucrurile par sa stea putin mai bine in rindul democratilor dar nu se stie exact pina cind. Printre ei inca mai sunt crestini autentici care resping valorile seculare extreme. De exemplu, intr-un articol publicat in The Atlantic pe 18 iunie, Senatorul american, democratul Chris Coons, amintea colegilor de partid ca „valorile progresiste nu pot fi doar valorile seculare” si ca valorile crestine si mostenirea spirituala crestina a Americii trebuie luate in considerare in fasonarea valorilor din spatiul public american. Din nefericire, aceste sentimente si pozitii sunt mai in intregime absente din ideologia social-democrata, dar si conservatoare, a Europei Occidentale. Singura miscare autentic conservatoare din Occident, aproape identica cu cea crestin-democrata din Europa imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, este cea din SUA care l-a catapultat pe Trump in Casa Alba.
Conservatorii americani demonteaza secularismul construit de Administratia Obama. Incep sa numeasca in functii judecatoresti cruciale judecatori conservatori, un exemplu din luna asta fiind o profesoara catolica conservatoare de la Notre Dame University in functia de judecator la curtea de apel din Chicago. Judecatori la fel de conservatori si influenti au fost deja nominalizati pentru tribunalele de recurs, la fel de influente, din Washington, DC si Texas care sunt pro-viata si pentru casatoria si familia naturala. Simultan, in domeniul educatiei se produce o detoxificare a invatamintului public de influenta agendei sexuale a Administratiei Obama, iar in armata americana se iau masuri impotriva extinderii influentei transgenderismului. Incurajator, peste 20 de senatori americani participa in fiecare saptamina la o ora de rugaciune si studiul Scripturii in Senatul american.
Noi si revolutiile din mintile noastre
O mare responsabilitate pentru declinul conservatorismului in Europa si America de Nord o purtam noi, cetatenii. In mintile noastre si ale occidentalilor se produc revolutii in gandire care in timp se transforma in revolutii politice si sociale. Virturea cardinala a conservatorismului a fost, dintotdeauna, prudenta. Conservatorii nu au fost impotriva progresului ci impotriva celor care au dat buluc inainte fara a gandi. Prudenta a disparut din practica si mintile noastre. Progresivismul a devenit ideologia care ne domina gandirea. Mass media de pe ambele maluri ale Atlanticului e infectata de notiunea „dreptatii sociale” („social justice”) care a devenit grundnorm-ul oricarei actiuni judecatoresti, politice si de stat. Notiunea asta ne-a infectat si pe noi si gandirea noastra. Ne este rusine sa chestionam ce crede si declara elita europeana. Ne este rusine sa fim conservatori, sa ne pronuntam impotriva curentului. Progresivismul a devenit o moda pentru social-democrati si conservatori deopotriva. Incetam sa mai vedem in Dumnezeu providenta de care avem nevoie sa confruntam dificultatile vietii. Statul a devenit noua noastra Divinitate. El ne poarte de grija. Am dat statului drepturile noastre individuale, autonomia personala, si in loc sa ne punem soarta in mana lui Dumnezeu, ne-o punem in mana statului.
AFR va recomanda: Recomandam articolul lui Megan Oprea din octombrie 17 care analizeaza situatia curenta a conservatorismului in Europa: http://thefederalist.com/2017/10/17/austrias-rightward-swing-marks-accelerated-political-shifts-europe/.
CITESTE prima parte aici –
A mai rămas ceva din conservatorismul politic? (I)
Conservatorismul e in declin si pe cale de disparitie in Europa Occidentala si Canada, iar miscarea politica afiliata lui isi pierde suflul. Lucrurile acestea se petrec sub ochii nostri de citiva ani. Rapiditatea cu care miscarea conservatoare se destrama e uimitoare. Ce o va inlocui?
Cu exceptia Statele Unite, conservatorismul pare sa fi disparut in intregime. In Marea Britanie si Canada conservatorii au avut oportunitatea sa relanseze ideologia conservatoare dar liderii lor au ales sa ignore agenda politica. In Canada, conservatorii au ajuns la putere dupa o perioada lunga de dominatie politica a premierului Pierre Trudeau iar la inceputul acestui secol au dominat politica federala canadiana vreme de mai multi ani. Premierul Stephen Harper e crestin evanghelic si a candidat la functie promovind o platforma conservatoare. Odata ajuns in functie, insa, nu a dus nici o politica conservatoare nici nu a urmarit o agenda social conservatoare. A avut oportunitatea sa schimbe legile inumane ale Canadei privind avortul (care vorbind permit avortul pina in momentul nasterii) si sa anuleze legiferarea casatoriilor homosexuale, dar nu a facut-o. Nici nu a urmarit alte cauze conservatoare. Dimpotriva, dupa alegeri, a anuntat, spre dezamagirea crestinilor canadieni care l-au votat si catapultat in functie, ca nu va pune la dezbatere nici modifica legislatia privind avortul ori casatoriile homosexuale. A numit in functie o sumedenie de judecatori federali care, insa, au dezamagit. Pe timpul administratiei lui, judecatorii numiti de el au legalizat prostitutia iar anul trecut, pe timpul administratiei Trudeau, eutanasia.
Marea Britanie, Norvegia, etc.
Aceasi traiectorie straina conservatorismului social si politic a fost urmata, si inca este urmata, de conservatorii britanici. Premierul laburist Tony Blair, de stanga, dar care totusi se considera crestin, a cedat presiunilor colegilor de partid si, in anii 90, a facut pasi decisivi spre institutionalizarea revolutie sexuale in Marea Britanie. Premierul conservator David Cameron care l-a succedat, si care si el se numeste crestin, dar in termeni mai timizi ca Blair, a mobilizat conservatorii britanici sa legalizeze „casatoriile” unisex.
A si promovat o politica externa care a facilitat extinderea homosexualitatii in Lumea a Treia. Printre altele, a impus consulatelor britanice sa incheie „casatorii” homosexuale in tarile in care erau acreditate, chiar daca tarile respective nu recunosteau „casatoriile” homosexuale, le interziceau, ori casatoriile urmau sa fie facute intre persoane care nu detineau cetatenie britanica.
Citește și: Zece principii conservatoare
In urma referendumului din iunie 2016 care a decis retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeana, primi-ministru a devenit Theresa May. May si ea se identifica drept crestina, si in functia pe care o are este lidera miscarii conservatoare din Marea Britanie. Desi se declara anglicana practicanta, agreaza „casatoriile” homosexuale, adoptiile homosexuale, a promis homosexualilor ca le va promova interesele, si recent a incurajat liderii Bisericii Anglicane sa permita oficierea „casatoriilor” homosexuale in bisericile anglicane.
Ceea ce se intimpla in Marea Britanie si Canada se intimpla in majoritatea tarilor occidentale europene, dar si in Australia. In primul rind e vorba de continuarea procesului de institutionalizare a secularismului si a valorilor lui, inclusiv institutionalizarea revolutiei sexuale. De pilda, conservatorii Norvegiei, nu socialistii! au legiferat „casatoriile” homosexuale in Norvegia iar anul trecut au dat o lege care permite norvegienilor sa-si schimbe intr-un formular online sexul biologic! In Suedia, pe parcursul deceniului trecut, partidul „conservator crestin” suedez s-a opus legalizarii casatoriilor homosexuale, dar pana la urma a cedat. Prin disparitia opozitiei sale „casatoriile” unisex au fost legalizate.
Germania e un alt exemplu trist care din nefericire ne valideaza argumentul. La fel ca Harper, Blair, Cameron si May, Angela Merkel se considera crestina. E fiica de pastor luteran, nascuta si crescuta in Germania comunista, si pe tot parcursul vietii ei politice s-a opus avortului si casatoriilor intre persoane de acelasi sex. Practic, insa, nu a facut nimic sa limiteze avortul in Germania si, dupa cum se stie foarte bine, a facilitat, luna trecuta, legalizarea casatoriilor homosexuale in Germania. Partidul ei, Uniunea Crestin Democrata, nu agreaza mutarea lui Merkel dar, sperind sa obtina voturile secularistilor de stanga, si-a sacrificat convingerile crestine pentru a-si asigura majoritatea in alegerile programate luna viitoare.
In final, amintim si pe Malta, care pina acum doi ani se impotrivea cu forta, atit la nivel intern cit si in Parlamentul European, casatoriilor homosexuale, avortului, si eutanasiei. Malta isi promova imaginea de tara autentic catolica si ca fiind primul tinut crestinat de Sfantul Apostol Pavel. Dar anul acesta conservatorii Maltei au cedat si ei, legalizind, luna trecuta, „casatoriile” homosexuale, iar zilele astea dezbat legalizarea avortului si a eutanasiei…
Din nefericire, exemple similare sunt numeroase, in Italia si Spania, dar mai ales in Portugalia, unde conservatorii au legalizat „casatoriile” homosexuale si avortul. La fel si in Australia. Conservatorii detin majoritatea in parlamentul federal, dar Premierul australian, conservatorul Malcolm Turnbull, sustine legalizarea „casatoriilor” homosexuale. Predecesorul lui, Tony Abbot, crestin si el, s-a opus si a respins initiativele de legalizare. Acum doi ani, el si-a cedat functia Premierului actual cu conditia ca Australia nu va organiza un referendum privind acest subiect pe durata mandatului lui Turnbull. In ultimele saptamini, insa, patru membri conservatori ai parlamentului au anuntat ca se vor alatura opozitiei si vor cere supunerea la vot in parlament a legii. Se crede ca in acest fel va exista o majoritate parlamentara necesara pentru legalizarea „casatoriilor” intre persoane de acelasi sex in Australia.
Un exemplu socant si graitor – Raportul Wilton Park si „reinterpretarea” Bibliei
Subiectul de astazi e unul extrem de vast si exemplele care sprijina punctul nostru de vedere sunt de domeniul sutelor. Mai in fiecare zi apare o stire relevanta.
Una cit se poate de socanta ne-a parvenit recent din Marea Britanie si consideram ca este de interes si pentru publicul din Romania. Intre 6 si 9 septembrie anul trecut, Wilton Park, o Agentie a Ministerului Afacerilor Externe al Marii Britanii, a tinut o conferinta cu titlul sugestiv Opportunities and Challenges: the Intersection of faith and human rights of LGBTI+ persons („Oportunitati si provocari: intersectarea credintei si a drepturilor homosexualilor”).
Nimeni nu stie cine a fost invitat la conferinta ori pe ce criterii. Cert e ca recent a fost emis un Raport al Agentiei Britanice Wilton Park care cere reinterpretarea Bibliei pentru a o face compatibila cu ideologia revolutiei sexuale si cu homosexualitatea si predarea unor perspective pro-homosexuale la orele de religie in scoli si biserica, dar mai ales in seminariile de teologie. Raportul, de fapt, e mai mult un Ghid care are in vedere in mod special crestinii evanghelici din Lumea a Treia care, dupa cum se stie foarte bine, sunt foarte numerosi, devin tot mai influenti, si sunt probabil cea mai conservatoare ramura a crestinismului contemporan din intreaga lume. In Africa, la sud de Sahara, 13% din populatie e evanghelica si in crestere, dar ei reprezinta 38% din intreaga populatie evanghelica la nivel global. Cu ajutorul americanilor, evenghelicii din aceste tari africane au fondat, in doar citeva decenii dupa prabusirea colonialismului european, multe universitati si colegii. De fapt, in unele din aceste tari, cum ar fi Uganda, numarul universitatilor si colegiilor evanghelice, e mai mare decit numarul celor fondate ori finantate de stat. Avind in vedere ca Ghidul Park a fost alcatuit si publicat de catre un Minister al Marii Britanii, el da de inteles ca politicile promovate de el sunt, de fapt, politici oficiale ale Guvernului Britanic.
Redam citeva din punctele acestui Ghid.
Ghidul informeaza, in mod fals, ca intentia conferintei din septembrie anul trecut a fost sa promoveze, simultan, libertatea religioasa si drepturile homosexualilor. Adevarul este ca el promoveaza drepturile homosexualilor in detrimentul libertatii religioase si de constiinta. In primul rind notiunea de toleranta e distorsionata prin transformarea intr-o practica ce „impune oamenilor sa fie de acord cu principiile etice si ideologice ale persoanelor LGBTI” („requiring people to agree with the ethical beliefs and ideological agenda of LGBTI activists, with anyone who does not do so brandished as ‘intolerant’ and even disseminators of ‘hate’”).
Al doilea aspect, deosebit de grav, e limbajul agresiv si peiorativ la adresa crestinilor evanghelici. Printre altele, misionarii crestini sunt numiti „agenti” care propovaduiesc vederi intolerante si au impus in tarile sarace „hateful attitudes towards homosexuality, transgender and intersexuality” („atitudini pline de ura privind homosexualitatea, transgenderismul si intersexualitatea”); oameni care au „intensificat ura, si propaga ura in diferite parti ale lumii care pina atunci erau tolerante”. Teologia biblica e descrisa ca o varianta „heteropatiarhala a crestinismului impusa de misionarii occidentali” („heteropatriarchy of Christianity brought by Western missionaries”).
In mod direct, Ghidul numeste evanghelicii americani principali purtatori ai urii impotriva homosexualilor in tarile nedezvoltate: „In recent years, the spread of Islamization and the growth of US based Protestant Evangelical churches have intensified hatred, diseminating it in pats of the world which had previously excercised greater tolerance. To some extent, evangelicals and Islamic states have made a common cause in international fora to inhibit LGBTI human rights”. („In ultimii ani, extinderea Islamismului si expansiunea bisericilor evanghelice protestante din Statele Unite au intensificat ura, difuzind-o in diferite parti ale lumii unde pina acuma se practica toleranta. Intr-o oarecare masura, evanghelicii si statele islamice au facut cauza comuna in forurile internationale pentru a stopa drepturile homosexualilor”) Cit despre prescriptia principala pentru combaterea infleuntei evanghelicilor, Raportul Wilton Park e clar si tinteste radacina: Biblia. („A strategy is needed to tackle this serious global problem … but common components include – challenging the interpretation of sacred texts”) („E nevoie de o strategie de contracarare a acestei probleme globale … dar un aspect comun trebuie sa fie reinterpretarea textelor sacre„)
O ingrijorare deosebita exprimata in Raportul Park este aceea ca evanghelicii au acces la un numar mare de persoane, in comparatie cu oficialitatile ori programele de asistenta occidentale. De ce? Multumita numarului mare de scoli, spitale, orfelinate si alte institutii si programe caritabile pe care ei le finanteaza in Lumea a Treia. In unele tari, se plange raportul, crestinii evanghelici au reusit sa-i convinga pe parlamentari sa dea legi impotriva avortului, a casatoriilor homsexuale, sa incrimineze homosexualitatea, ori sa previna depenalizarea ei. Tot ei, adauga Raportul Park, sunt responsabili pentru pozitiile anti-homosexuale pe care tarile sarace le promoveaza in forurile internationale, in primul rind in ONU, si apoi la nivel regional, cum ar fi in Organizatia Unitatii Africane. O masura de prevenire a influentei bisericilor evanghelice ar fi interzicerea de catre tarile sarace a scolilor si spitalelor lor, dar mai ales a institutiilor lor teologice si a seminariilor. Se cere si expluzarea misionarilor occidentali si sistarea ori revocarea vizelor lor.
O alta masura sugerata de Raportul Park e ceea ce in limbajul juridic occidental se numeste „lawfare„, o expresie derivata din cuvintul „warfare” („stare de razboi”), adica „razboi prin actiuni judecatoresti”. Adica, actiuni judecatoresti in tarile occidentale ori in tribunalele locale impotriva organizatiilor evanghelice si a liderilor acestora care propovaduiesc adevarurile biblice privind sodomia.
Un exemplu e dosarul deschis de homosexualii ugandezi impotriva lui Scott Lively, americanul din Massachusetts acuzat de „ura”. Cu ani in urma, Lively a facut multe vizite in Uganda si alte tari africane, unde a atentionat parlamentarii asupra pericolelor agendei homosexualilor occidentali si le-a sugerat masuri concrete pentru limitarea influentei acestora in tarile lor. Homosexualii ugandezi l-au dat in judecata in Statele Unite iar cauza este inca pe rol. Conceptul de „lawfare”, insa, nu ne este strain nici noua crestinilor Romaniei, noi fiind deja afectati de „procesul icoanelor” si procesul „orelor de religie”, cazuri care au fost lansate de atei pentru a ne limita drepturile si libertatea religioasa. Aceasi strategie e folosita, tot in Romania, de homosexualii occidentali care au iscat si finantat „dosarul Coman”, prin care se vrea sa se impuna Romaniei recunoasterea „casatoriilor” homosexuale incheiate in strainatate.
Privind evanghelicii din tarile sarace, Raportul Park sugereaza ca avocatii care reprezinta homosexualii in tarile occidentale sa aduca in fata instantei „liderii religiosi” din tarile sarace in masura, in care ei spun lucruri negative la adresa homosexualitatii ori incita la ura. („Religious leaders should be held to account for their promotion of hatred against LGBTI people, including the exporting of hate speech, which can lead to violence and death. Queer lawyers and allies are well placed to challenge hate speech through administrative law and litigation”.) In plus, Raportul aloca statului un rol activ in contracararea influentei pastorilor evanghelici. Statului i se cere sa finanteze o interpretare noua a Scripturii care sa elimine rasismul si homofobia. Un exemplu e textul biblic din Facerea 19 privind Sodoma si Gomora, despre care Raportul Park afirma: „Understanding of key religious texts which appear to perpetuare discrimination should be improved by using well reputed scholarly texts to challenge accepted versions, for example the story of Sodom and Gomorrah from Genesis Chapter 19”.
Statului deasemenea i se traseaza sarcina de a asigura ca la orele de religie crestina si mai ales in seminarii sa fie predate ideologia homosexuala, feminismul si „toleranta”. („Queer theology, feminist theology and a theology of inclusion need wider currency, paticularly in seminaries … feminist theology can be used to challenge the anti-gender ideology of the religious right”. …Sunday school teachers address sexual and reproductive health and rights…”)
Incredibil. Incredibil pentru ca acest Raport parvine din Marea Britanie, finantat si publicat de un Guvern care se identifica ca fiind conservator, pe durata mandatului unui Premier care se crede un enorias fidel al Bisericii Anglicane si lider al partidului conservator britanic! Incredibil pentru ca acest Raport reprezinta, putem spune, o perspectiva oficiala a Guvernului Marii Britanii” Incredibil, mai ales, avind in vedere ca Marea Britanie a dat lumii faimoasa King James Bible care a introdus crestinismul in toate tarile, cu exceptia Indiei, in care Marea Britanie si-a extins puterea coloniala.
AFR va pune la dispozitie un comentariu asupra Raportului Park.
Un exemplu „domestic”: Uniunea Salvati Romania
In Romania, domnul Presedinte Iohannis se trage din Partidul National Liberal, care se considera un partid de dreapta. Dar domnul Presedinte nu poseda vederi conservatoare nici nu promoveaza o politica sociala conservatoare. Nu are nicio simpatie pentru miscarea pentru viata ori pentru familie, numindu-ne, pe noi, cei 3 milioane de semnatari ai initiativei constitutionale de protejare a casatoriei si familiei, fanatici religiosi.
Adaugati la aceasta atacurile permanente, precum incredibilele, iresponsabilele si denigratoarele afirmatii recente pe care dl Vlad Alexandrescu, Vicepresdinte USR, le-a facut la adresa Coalitiei pentru Familie. USR se crede si el „partid de dreapta”, adica, am zice noi, conservator. Nici pe departe! Autentici conservatori in Romania suntem noi, miscarea pentru familie, pentru valorile crestine, pentru traditie, pentru suveranitatea nationala, pentru dreptul la viata al copiilor nenascuti. Un partid politic care se considera de dreapta, si mai ales un lider al unui astfel de partid, nu ar face afirmatii denigratoare la adresa noastra.
USR e singurul partid din Romania care la nivel oficial a decis sa nu sprijine proiectul de revizuire al Articolului 48. Dl Alexandrescu a ales sa ne ofenseze, afirmind despre Coalitia pentru Familie, intr-un mesaj video, ca este o forta politica „obscura”, finantata „de la Rasarit” si care vrea sa imprime frica in societatea romaneasca. Adauga dinsul: „Traim in ultima vreme sub imperiul unei frici, care pare ca doreste sa fie dusa de Coalitia pentru Familie, o coalitie care deci doreste sa pregneze societatea romaneasca de frica, de asteptari cu totul nejustificate, doreste sa ne faca sa functionam sub imperiul temerii”.
Nu ne amintim ca dl senator sa ne fi cautat ca ne cunoasca, sa afle ce ne preocupa, ce ne motiveaza, cine sunt cei 3 milioane de oameni care au semnat petitia de revizuire constitutionala. Dimpotriva, ideile si afirmatiile propagate de dinsul, si mai ales limbajul pe care il foloseste, sunt luate cuvint cu cuvint din materialele propagandistice ale miscarii homosexuale si a celor din Occident care ni se impotrivesc de mai multi ani dar si mai inversunat de jumatate de an. Dl. Alexandrescu promoveaza in Romania, la adresa noastra, „fake news” si importa acuzatiile occidentalilor ce ne sunt ostili. Speram, insa, ca nici dl. Alexandrescu si nici Uniunea Salvati Romania sa nu ne solicite voturile la scrutinul viitor. Dimpotriva, incurajam pe cei 3 milioane de semnatari sa citeasca cu atentie buletinele de vot la urmatoarele alegeri sa vada daca nu cumva dl Alexandreacu, cel care i-a jignit acum o saptamina, vrea sa-i reprezinte in Parlament. Ne-a pacalit o data – speram, si ultima data.
agnus dei - english + romanian blog 