DA, TOTUȘI AM IEȘIT ÎN STRADĂ… *TIMIȘOARA – Flavius D. Avramescu

timisoara-protest-feb-2017-foto-flavius-d-avramescu

Chiar dacă m-am confruntat în urmă cu o seară cu gândul că nu trebuie să ies în stradă deoarece ajutorul pe care îl pot oferi cel mai mult este acela de a mă ruga, în această seară am hotărât să ies, dar nu…

Citeste aici – http://partascuhristos.com/implica-te-si-tu/da-totusi-iesit-strada-timisoara/

Daniel Cristian Florea: Discursul lui Trump, perfect pentru realitatile romanesti. Dar cine sa-l rosteasca?

iohannis

Nici unul din imaginile de mai jos nu a rostit asa ceva.

Am scos din discurs numele America si am pus Romania.Se potriveste 100%.

„-Prea mult timp un grup prea mic de oameni a cules roadele muncii, în timp ce oamenii,romanii,au suportat costurile aferente.Bucurestiul a înflorit, dar fabricile s-au închis, instituția(politicul)s-a protejat pe el însusi, dar nu și cetățenii.

– Toate acestea se vor schimba de acum și de aici. Romania este patria voastră. Ceea ce contează cu adevărat nu este ce partid controlează guvernul, ci dacă este controlat cu adevărat de popor. Romanii,bărbații, femeile uitate nu vor mai fi uitați de aici încolo.

– Vorbim de fabrici părăginite, risipite, un sistem de educație plin de resurse financiare, dar care ne privează tinerii de adevărata pregătire, nu mai vorbesc de drogurile care au furat prea multe vieți, răpindu-le posibilitățile. Acest carnagiu se oprește acum și aici.

– Am îmbogățit alte state, în timp ce bogăția și încrederea națiunii noastre s-au disipat. Fabricile s-au închis una câte una fără a avea o idee despre câți romani au rămas fără job. Acum privim doar către viitor.

– Începând din această zi o nouă viziune ne va guverna patria. Va fi vorba doar de națiunea romana.

– Fiecare decizie se va lua spre binele romanilor,trebuie să ne protejăm granițele de alte națiuni care ne fură fabricile, ne distrug și ne iau locurile de muncă. Protecția merge împreună cu progresul. Voi face tot ce-mi stă în putință și nu vă voi dezamăgi niciodată. Vom aduce joburile înapoi,(in Romania)vom avea granițe sigure, ne vom aduce bogăția în țară și visele. Vom construi noi drumuri. Le vom oferi locuri de muncă oamenilor noștri. Vom respecta două lucruri simple de către romanii și mai presus de romani,vom căuta relații de prietenie, de bună cooperare cu alte state, având în vedere ideea că trebuie să punem interesul nostru pe primul plan,(al romanilor)nu ne vom mai sacrifica pentru alții.

– Ne vom consolida alianțele și vom lupta împotriva terorismului islamic pe care-l vom eradica complet de pe fața pământului.

– E un angajament pe care mi-l asum în fața națiunii. Când vorbim de patriotism nu are loc prejudiciul.

– Când Romania este unită, este de neoprit. Nu trebuie să existe frică, vom fi mereu protejați de cadrele și forțele de apărare, vom fi protejați de Dumnezeu.

– Trebuie să gândim în linii mari să avem așteptări mari. Cât timp țara prosperă nu vom mai accepta politicieni romani care dau din gură dar nu fac nimic concret. Timpul pentru vorbele goale s-a terminat. A sosit momentul pentru acțiune. Nu permiteți nimănui să vă spună că nu se poate face, nu există provocare căreia spiritul romanesc sa nu-i facă față. Suntem martorii unui nou mileniu. Vom elibera pământul de aceste tehnologii și le vom promova pe cele de mâine.

– Nu uitați, indiferent de culoarea pielii, prin venele noastre curge același sânge,ne bucurăm de aceleași libertăți, salutăm același drapel roman.

– Pentru toți romanii, din fiecare oraș, ascultați aceste cuvinte: Nu veți mai fi nicicând ignorați. Vocea voastră, speranțele voastre, visele voastre ne vor defini destinul romanesc.Împreună vom face Romania din nou puternică, sigură, mândră, măreață din nou. Mulțumesc și Dumenezeu să binecuvânteze Romania”!

Nicolae Geantă – Congratulations sir Trump!

FOTO TWITTER

FOTO TWITTER

Congratulations sir Trump!

Nu mă uit la televizor. Dar ieri am avut ocazia să văd jurământul de președinte al domnului Donald Trump. Primul om al planetei. Nu i-am auzit niciodată un discurs. Nu mă interesa. Însă speach-ul din 20 ianuarie de la Capitoliu m-a fascinat. Am lăcrimat deși nu sunt american!

Nu sunt analist politic și nu vreau să fiu, dar am auzit la DJT ceea ce vreau de ani buni să aud de la politicienii români, de la pastori și preoți: „când ne vom ridica toți împreună, nimeni nu ne va putea sta în față!”. (Domnul Trump a spus despre USA: ”Când America e unită. America e de neoprit!”). Eu cred asta despre Biserică. Dacă se ridică împreună nimeni nu-i poate sta înainte! Nici islamul, nici terorismul, nici diavolul! Și mă rog, de ce n-ar crea unitate și românii pentru România?

RENAŞTEREA AMERICII !!!

…..Libertatea religioasă dată nouă creştinilor de către Dumnezeu la aceste alegeri şi care nu ştim pentru cât timp mai putem beneficia de ea, ne obligă la o implicare mult mai mare decât până acum, în extinderea împărăţiei lui Dumnezeu, fiecare în dreptul nostru….

DREPTATE ÎN DRAGOSTE

chris-morris-donald-trump-inauguration-oath

În sfârşit, noi creştinii, putem răsufla uşuraţi după o perioadă de 8 ani, timp în care BINELUI I S-A SPUS RĂU, IAR RĂULUI BINE!!

Ziua de ieri a fost o zi în care bunul simţ şi totodată principiile creştine s-au întors înapoi la Casa Albă. Sunt convins şi nu am nici o reţinere în ce priveşte  hotărârea lui Donald Trump de a traduce practic toate promisiunile din campania electorală, mai ales că şi ieri după ce a depus jurământul, a repetat şi a fost foarte clar în această direcţie.

Trebuie totuşi să luam în calcul şi faptul că nu depinde numai de el implementarea acestor măsuri, ci de ambele camere ale Congresului. Chiar dacă în cele două camere, majoritatea sunt republicani, asta nu ne garantează că toţi vor participa la punerea în practică a lucrurilor din agenda noului preşedinte. Acest lucru s-a putut vedea foarte clar încă din timpul campaniei…

Vezi articol original 703 cuvinte mai mult

Norway – a Pariah State

barnevernet-foto-cunoastelumea-ro

CITESTE despre cel mai recent caz aici – BARNEVERNETUL ATACA DIN NOU 18 ianuarie 2017

Norway – a Pariah State

In just the last 12 months I have written extensively on Barnevernet and the atrocities it commits against families under color of law. Norway’s 1991 Child Welfare Act clothes it with immunity, and this explains to a large extent the many and egregious excesses this administrative body, which operates outside of Norway’s legal system and without any meaningful judicial supervision or review, has committed for many years and continues to commit.

Last year, Norway published statistical data for 2015 related to Barnevernet’s activities. [Here’s the Report:  http://www.ssb.no/…/…/statistikker/barneverng/aar/2016-07-01] The statistics confirm what I have stated before: Barnevernet continues to wreak havoc in the lives of many families. According to the Report, in 2015 Barnevernet “assisted” 53,439 children and applied “care measures” to 10,069 children. As I explained in prior postings, a “care measure” is the act by which Barnevernet seizes children from their biological parents and places them in foster care. Without court order or warrant of any type. In 2014 9,611 children were taken away from their biological parents, and in 2013 9,078. Among the 9,611 children Barnevernet kidnapped in 2015 were the Bodnariu family’s five (5) children. Most of the kidnapped children are not returned to their biological parents but remain in foster care until they reach adulthood or are adopted. The minority of children who are returned, however, only see their parents after years of protracted hearings and, in some cases, litigation.

These numbers are staggering by any stretch of the imagination, and, I will add, frightening. The number of seized children grows from year to year, as you can see. The numbers are extreme and excessive considering Norway’s small population of 5,2 million. In a posting last year I compared the number of children taken away from their biological parents in Norway with the number of children taken into custody by the Texas Child Protective Services. Texas CPS takes into custody about 17,000 children annually. While this number still seems high, it is not necessarily excessive considering that Texas’ population is almost 28 million people. If the rate of seizure were the same in Texas as in Norway, the number of children taken into custody in Texas would be at least five times that of Norway, or over 50,000 children. But then, unlike Norway, in Texas children cannot be taken away from their biological parents except following court proceedings, sworn testimony and affidavits, the cross-examination of case workers and witnesses, and  court warrants and orders. Also the separation of children from their parents is for a very limited period of time.

None of this happens in Norway, however. Most of the children taken by Texas CPS are returned to their parents, and the majority of the other children are placed in foster care with their relatives. Only where no relatives exist or the placement with relatives is not feasible are the children placed in foster care elsewhere. The Texas practice is fairly humane, respectful of parental rights, and devised to maintain family ties and, generally, to ensure the child’s best interests. In contrast, Norway’s practice is inhumane and designed to hurt, both innocent parents and innocent children.

Crimes against humanity

I would call Barnevernet’s practice of kidnapping children a crime against humanity. No civilized state kidnaps children from their parents. Isis does. Norway and its officials are well aware of the atrocities committed by Barnevernet, one of its state agencies. For many years parents have protested, sued, cried, and pleaded with Norway to change its child protection system, and to make it more humane and more respectful of parental rights. Norway has refused to listen. It has turned a deaf ear to the pleas of thousands of parents from around the world, and a blind eye to the peaceful, public demonstrations of possibly hundreds of thousands of well meaning citizens around the world. Cumulatively, only in the Bodnariu case, more than 100,000 people demonstrated, peacefully, for the return of the children. The Bodnariu children were fortunate to be returned to their parents, but Barnevernet continues to attack and dismantle thousands upon thousands of normal, innocent families like ours, causing them much grief and harm. In the face of this massive evidence of official malfeasance and refusal to act or reform, one must conclude that Norway is a pariah state, a rogue state, a pirate state one might be tempted to say, one which, willingly condoning the intentional violation of civil and human rights, as well as parental rights, has lost all respect in the Family of Nations.

An Intolerant Norway

But there is more. Ishaan’s young mother and her extended family are Jewish. She has had her share of being bullied because of her ethnic and religious identity, being once called “Juta, Juta,” meaning “Jew, Jew,” by a boy in the neighborhood. This is reminiscent of what happened to the Bodnariu family and children as well. They, too, were targeted and bullied because of their Christian faith, in a Norway which claims to be an example of tolerance and inclusiveness for the rest of the world to follow. Far from it. Norway does not practice what it preaches. Satish Ligal, the baby boy’s Nepalese father, has been expelled from Norway. He lived there on a student visa and when the visa expired was expelled. He now lives in Portugal and is not even able to see his own son.

Note also that many of the impressions Linda expressed in her email to me are impressions I also formulated during the unfolding of the Bodnariu saga last year. Norway has a hidden agenda. Norwegians hardly reproduce and, for Norway to survive,  there is a need to convert to “norwegianism” or “scandinavianism” the hundreds of thousands of immigrants who currently live there, and, especially, their many children. Children of immigrants can no longer be killed, unlike the children storied in the First Chapter of the Book of Exodus, but the policy has the same aim  and is applied, morally speaking, by equally deplorable means.

I certainly hope that Barnevernet will immediately return Ishaan to his biological  mother and father. The child’s seizure is a crime against humanity, human decency, and a violation of civilized norms. It is a violation of the Laws of Nations to take a child from his biological mother because the mother suffers from post-partum depression. It is also a violation of basic human rights for the state to knock on one’s door and say „hand over your children to the state,” without court papers or good cause.

The family has written to the case worker requesting the return of the child. Their plea, however, was in vain. Surprisingly, the case worker responded, informing the family that “the baby is being taken very good care of” in foster care. Nothing was said, however, about returning the child to his biological parents.

Peter Costea is a civil rights attorney practicing in Houston, Texas. He also holds a PhD in diplomacy from the Fletcher School of Law and Diplomacy in Boston, Massachusetts.

TU, CU CE UMPLI LUMEA? – de Nicolae Geantă

Întâi și-a învățat discipolii cum să trăiască spiritual, apoi i-a trimis în lumea largă, în misiune. După 10 ani, trei dintre ucenici s-au întors la bătrânul învățător. Fiecare a început să povestească ce a realizat între timp.

— Eu, zise primul cu mulţumire de sine, am scris zece cărţi și le-am vândut într-o tiraj uriaș de exemplare!

— Ai umplut lumea de hârtie, zise călugărul.

Nicolae Geanta— Eu, luă cuvântul al doilea ucenic – la fel de satisfăcut de el însuși, am ţinut multe predici în faţa a mii de oameni!

— Tu ai umplut lumea de vorbe, răspunse duhovnicul.

Al treilea ucenic, desfăcu un pachet mare și scoase o pernă:

— Eu părinte, ţi-am adus această pernă ca să ai pe ce să te odihnești când ești istovit!

— Tu, zise călugărul, l-ai găsit pe Dumnezeu!

Bilanțul vieții nu înseamnă să-ți contabilizezi realizările, să-ți etalezi succesul înregistrat, să te umfli ca păunul în pene, ci să te cercetezi cât de capabil ai putut fi împărțind iubirea celor din jurul tău!

Să nu uitați că atunci când vom ajunge la Poarta lui Dumnezeu vom fi întrebați decât dacă ne-am împărțit Evanghelia și pâinea cu ceilalți!

Din ce vedem în ultima vreme, tare mi se pare cî viața unora dintre noi se aseamănă cu frontispiciul unei biserici unde vântul a spulberat literele de pe un banner. Și în loc de ”Just Jesus” a rămas ”Just us!”

Tu cu ce umplii lumea?

Nicolae.Geantă

Cum e văzut un creștin în Franța – Amintiri din altă viață: Cum arată un adevărat stat secular?

FOTO kathmandupost.ekantipur.com

FOTO kathmandupost.ekantipur.com

Toleranța selectivă – calea către o dictatură atee?

Dar mă întreb: oare aceasta înseamnă toleranţa? Dacă eu purtam crucea, era o ofensă faţă de religia celuilalt. De ce? Doar nu le transmiteam să nu poarte voalul islamic! Adevărata toleranță, diversitate şi multiculturalitate constau în a-l accepta pe celălalt aşa cum este, fără să vreau să-l schimb; să mă rog pentru el la Dumnezeu şi, dacă este cazul, Dumnezeu îl va schimba. Adevărata toleranță ar însemna ca eu să pot purta crucea şi alții voalul fără să vrem să ne facem rău sau să vrem cu tot dinadinsul să ne schimbăm reciproc. Altfel nu mai vorbim de toleranţă religioasă sau respect pentru celălalt, ci de dictatură atee.

Stânca mea a fost mereu biserica, acolo am găsit sprijin tot timpul de la Dumnezeu, de la sfinți. Se mira șefa mea cum de eram acceptată la atâtea conferințe… Ea nu știa că, de fiecare dată, mă duceam înainte să vorbesc cu Sf. Parascheva și îi spuneam: „Faci cum știi tu că e mai bine”… Adică făcea ea, nu eu. Dacă aș fi făcut eu, n-aș fi fost acceptată peste tot.

Mi-a mai fost de mare ajutor faptul că tot salariul meu, în afară de chirie și alte facturi curente, l-am investit în cursul de pictură de icoane pe care l-am urmat atât la Institutul ortodox rus Sf. Serghie, cât și la atelierul Sf. Iosif. Pictura a fost o pasiune din copilărie. Am început să pictez de la vârsta de zece ani (deși primele schițe cam mâzgălite le-am făcut pe la patru ani pe dicționare și pereți). În prezent, întoarsă în țară, mă ocup de această a doua pasiune a mea și pictez.

Am simțit nevoia să vă spun povestea mea pentru că în opinia mea trebuie să fim conștienți că, dacă nu luăm atitudine, în scurt timp societatea va arăta la fel și la noi. Deja în orașele mari valul secularizării se face resimțit….

CITESTE mai MULT aici – http://stiripentruviata.ro/amintiri-din-alta-viata-cum-arata-un-adevarat-stat-secular/

COPII FĂRĂ APĂRARE, ÎNTR-O LUME BOLNAVĂ de George Alexander

Foto credit

Foto credit Sharedparenting.wordpress.com

Săptămâna aceasta (luni, 9 ianuarie 2017), a explodat încă un lucru ținut ascuns în tenebrele întunericului, în Suedia! Două dintre cele mai mari ziare ale țării, Aftonbladet şi Svenska Bladet, au făcut publice rezultatele unei cercetări comune privind pornografia infantilă şi materialele pornografice despre copii, distribuite pe internet.

George AlexanderCercetarea aceasta este cea mai mare de acest gen, desfăşurată vreodată în Suedia, țară care nu prioritează astfel de lucruri. Dacă în Norvegia, de exemplu, s-a auzit de operațiunea Dark Room, din toamna lui 2016, desfăşurată de poliția norvegiană, prin care o rețea imensă de pedofilie a fost demascată sau de seria de anchete, “Cei care download-ează”, întreprinsă de ziarul norvegian VG, în toamna anului 2015, în Suedia, nimeni nu i-a deranjat cu ceva pe homosexuali, pedofili şi alte categorii de bolnavi mintali.
Tocmai pornind de la rezultatele anchetei, “Cei care download-ează”, unde ziariştii de investigație norvegieni, descoperiseră, printre multe alte grozăvii!, şi 7 328 de materiale pornografice despre copii, – unde era vorba numai de pedofili suedezi şi de Suedia – cele două ziare suedeze, după o muncă remarcabilă şi, fără sprijinul poliției suedeze!, au prezentat date care nu sunt deloc confortabile pentru statul suedez, stat care se gândeşte să schimbe chiar legislația în domeniu acum.

Ziariştii suedezi au analizat cele 7 328 de materiale pornografice despre copii, înregistrând, cu mijloacele lor, de ziarişti, 412 adrese suedeze de IP. La capătul unei munci susținute, au reuşit să identifice 72 de suedezi care se ocupau cu distribuirea de materiale pornografice infantile pe internet. Ceea ce este foarte interesant, este faptul că ziariştii au reuşit să discute şi cu 33 din cei 72 de adulți care se ocupau cu astfel de lucruri, rămânând, de multe ori, fără cuvinte.

O lume bolnavă sau care se îmbolnăveşte pe zi ce trece, este lumea în care trăim!
Ce se întâmplă cu aceşti copii fără apărare, când sunt abuzați sexual, fizic, traumatizați, iar apoi, sunt filmați şi vânduți, încă o dată!, pe internet, pentru ca nişte bolnavi psihici să se bucure când îi văd ucişi?!

Câți dintre copiii români nu au fost sau nu sunt absolut în aceeaşi situație?!

Avocatul Poporului (?!) doarme. Politicienii nu mai răspund la telefon. Ei nu ştiu probabil că mulți copii români zac efectiv în închisorile-case-de-copii din străinătate, blestemându-şi zilele. Numărând orele, minutele, secundele…

Ei nu au auzit nici că instanțele româneşti (?!, mi-e greu să afirm că au fost vreodată sau că sunt “româneşti!) au dat hotărâri definitive prin care copii români au fost pur şi simplu exportați precum carnea vie homosexualilor! Pedofililor!).

În ce lume trăim? În ce țară trăim?

Dacă nimeni nu aude şi nu vede fărădelegile îndreptate împotriva copiilor, dacă toți sunt orbi, vino, Doamne!, şi scutură-ne! Învață-ne, de la capăt, să nu murim degeaba! Învață-ne să ieşim în stradă pentru ei!…

George Alexander

Cartea Copiii nostri in inchisorile lor - Furati de Barnevernet a scriitorului George Alexander

La ordinea zilei – Suntem urmariti pe Internet – 13 Ian 2017

captura-youtube-secret-insect-spy-drones

La ordinea zilei – Suntem urmariti pe Internet – 13 Ian 2017

In lumea noastra, din ce in ce mai putin putem vorbi de lumea privata. Totul a pornit de la o stire pe care am vazut-o pe Descopera.ro, o stire in care cercetatorii au inventat niste dispozitive care seamana cu un fel de viespi, insecte, care zboara si care monitorizeaza absolut totul despre noi. Intra o musca in casa, de fapt, nu e musca, e o camera care te filmeaza si vede tot ce faci, spui si gandesti. Oricat de science fiction pare lucrul acesta, nu m-ar mira. Poate nu e nevoie de o musca, este suficient sa deschizi laptopul sau nici macar sa nu-l deschizi, sa fie in camera ta.

E adevarat asta cu insectele. Cel putin despre armata israeliana, am citit cu ani in urma ca, au inceput sa foloseasca astfel de dispozitive: un tantar, o musca, o albina care intra in casa si filmeaza tot…..

Citeste si – Cand omul se joaca de-a Dumnezeu – Un proiect care prevede ca roboții să devină „persoane electronice”, este analizat în prezent de Parlamentul European

Secret Insect Spy Drones

UN OM CREDINCIOS ESTE UN ROB MAI PUȚIN…

regele-mihai

UN OM CREDINCIOS ESTE UN ROB MAI PUȚIN…

„Poți să te ocupi de orice, de politică, de industrie, de literatură… dar nu în afara credinței în Dumnezeu. Dacă Europa a avut de suferit mai mult decât oricând în secolul acesta, este pentru că s-a îndepărtat de El cu bună știință, pentru că a vrut să vadă dacă popoarele pot să supraviețuiască fără credință.

Citeste mai mult :

Cristian Ionescu – 2020

The U.S. Capitol dome

(AP Photo/Manuel Balce Ceneta) Photo gawker.com

[…] Now that you know where I stand, if you didn’t already, let me say that I’m reluctantly and cautiously encouraged by three very early positions firmly and vehemently expressed by President-elect Trump:

1. ISRAEL

2. END OF MEDIA DICTATORSHIP

3. END OF THE GLOBALIST ELITE EXPANSION

Read more:

Cine ne spune adevărul? de Sorin Cigher

speak-truthmegaphonespeak-loudcrush-little-guy-FOTO www.businessnewsdaily.com

Cine ne spune adevărul?

Uite doctoratul, nu-i doctoratul! Iată hoţul, nu e hoţul! Jos taxele, sus impozitele! A fost accident, n-a fost accident! Rușii au prăbușit un avion, n-a fost prăbuşit de ei! Exemplele pot continua mult şi bine, dar nouă ne spune cineva care este adevărul? Ce apare seara, dimineaţa se modifică. Însă chiar Sorin Cigher profilene interesează adevărul? Suntem pregătiți să-l aflăm? S-ar putea să ne fi obișnuit cu oameni lipsiți de coloană vertebrală, obișnuiți să nu dea socoteală de ceea ce le iese de pe buze. „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor și își abate inima de la Domnul! (Ieremia 17:5)

Societatea este confuză şi trăieşte în zona gri. O poziţie vagă şi plină de semne de întrebare. Omul este manipulat prin massmedia şi înghite tot ce este oferit pe tavă, fără anestezie.
Am ales oameni care să ne îndrume, să ne spună adevărul, să nu mai fim duşi cu zăhărelul, însă mi se pare că zăhărelul s-a topit şi noi ne lingem pe degete că dulce mai era.
Aș prefera să mi se spună adevărul, chiar dacă este mai dur, decât să aud minciunile dulci, îmbrăcate în haine frumoase, care la prima rafală a realităţii dispar și rămânem cu adevărul însoțit de multă dezamăgire. Trist, dar adevărat! De ce preferăm minciunile, dacă mai devreme sau mai târziu oricum realitatea va ieși la iveală?

Unul singur în istoria noastră a avut curajul să afirme: „Eu sunt Adevărul!” și cei care L-au cunoscut nu mai pot accepta o realitate trunchiată. El e Adevărul care îmi face bine! Acest Adevăr a traversat istoria cu toate războaiele şi conflictele, cataclismele şi cutremurele, presiunile şi tensiunile mondiale. Adevărul a rămas și rămâne în picioare! Acest adevăr este Isus Hristos! Iubirea lui Hristos înseamnă implicit iubirea Adevărului. Le doresc tuturor să aibă curajul să spună Adevărul cu orice preţ, fiindcă face bine la suflet şi la trup. Cerem tuturor să vorbească despre Adevăr, să trăiască în Adevăr şi toate se vor aşeza pe făgaşul normal. Familiile să trăiască în adevăr. Tinerii să umble în Adevăr. Politicienii să ne spună adevărul. Liderii religioși să aibă curajul să spună și nu să ocolească Adevărul.

Sunt convins că atunci când vom fi înconjuraţi doar de adevăr, omenirea va fi alta!

Sorin Cigher

Pastor Florin Cîmpean – Cristina Căpâlnaş: Am întâlnit-o de multe ori, întâmplator, la spital vizitând bolnavi

cristina-capalnas

Invit pe toti prietenii nostri sa ne rugam impreuna pentru Ionel Capalnas si intreaga famile: copii, gineri, nurori, parinti, socri, frati, surori, cumnati, cumnate, etc. Dumnezeu a promovat in glorie pe Cristina. Noua ni se pare atat de prematur, neasteptat, inexplicabil, socant, neavenit. „De ce-i asa, o stie El”

Cristina a fost o sotie devotata, o mama admirabila, o crestina autentica, o persoana generoasa si altruista, o fiinta buna. Am intalnit-o de multe ori, intamplator, la spital vizitand bolnavi. Lucrul acesta nu a fost insa o intamplare, facea parte din natura ei altruista – era intotdeauna gata sa fie alaturi de cei care sufera. Acum am putea spune multe lucruri exceptionala despre ea.

Dar putini ar putea sa vorbeasca despre Cristina, asa cum o face Syntia Piuian, intr-o veritabila oda adusa mamei ei:

***October 12, 1967 – January 9, 2017***
Thank you Lord for the precious time we were able to have with our loving Mother. These past 2 months have been the toughest moments for my entire family. We are able to go on knowing that she is in a better place right now and heaven is rejoicing as they welcome her home. She was always in God’s hands and we believe that his plans are good and for the better. If I could describe my Mom in 3 words it would be Faithful, Self-less and Compassionate. She lived a life of serving others and making sure her actions/words were always pleasing to the Lord. She would constantly welcome guests into our home and let them stay with us for weeks,months, and sometimes years at a time. She made sure everyone was taken care of and never complained once. Although she is gone now, we have strength and peace in our hearts knowing she is in God’s hands. The night before she left us, she had felt a great deal of pain, and had the hardest time trying to find a comfortable spot to sleep. She kept tossing and turning over 100x, and while we all took shifts watching her, we witnessed this: through all the pain she was feeling, she never complained once and just smiled. Even while we had people come over and pray with us, she would use up all her strength just to give them a smile and let them know that God is faithful and working. She was the rock and prayer warrior of our family. We thank her for all that she has done and we know she will continue to look down on us from heaven and smile. She leaves behind a beautiful example of a „good and faithful servant” and although we really wanted her to stay here with us, we knew she was ready to go be with the Lord. We love you Mom and can’t wait to meet again in heaven someday. Till then, we will remember you and live by your beautiful example.
This is the song we kept singing throughout our trial and even after she left us. It encourages us to trust in the Lord no matter the circumstance for he holds our every moment.

Mă-ncred în El, orice s-ar întâmpla,
Pe drumul meu sau în viaţa mea;
Fie ce-o fi, în orice zi,
Cerescul Tată m-a călăuzi.
R: Mă-ncred în El, El ştie soarta mea,
Pe stâncă sus sau în adânc de văi,
Lovit de val, ajung la mal,
Cerescul Tată m-a călăuzi.
2. Mă-ncred în El, oriunde aş fi dus,
Chiar în cuptor de foc de aş fi pus,
În suferinţi şi-n bucurii,
Cerescul Tată m-a călăuzi.
3. Mă-ncred în El, chiar şi când nu-nţeleg,
Eu, voia Lui întotdeauna-aleg,
Căci doar aşa, în slava Sa,
Cerescul Tată m-a călăuzi

Serviciul de Priveghi pentru Cristina Căpâlnaș – Toate bisericile penticostale din Chicago se vor unii pentru a fi alături de familia îndoliată!

Vezi si –

Rugăciune pentru Noul An – de Viorel Udrişte

new-year-foto-crosswalk-com

Rugăciune pentru Noul An

„Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt.” (Ps. 39:4)
„Care este numărul zilelor robului Tău? (Ps.139:84)

Viorel UdristeMetafora dominantă pentru rugăciune în Biblie este conversația cu Dumnezeu; persoana care se roagă Îi oferă cuvinte lui Dumnezeu și este încrezătoare că Dumnezeu aude sentimentul pe care ea îl exprimă: „Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.” (Ps.34:6)

Rugăciunea este un schimb de încredere; ne asumăm situația unui copil încrezător și ne rugăm cu credință, care să fie egalată de supunere, Dumnezeu își aduce aminte de slăbiciunea noastră, ne iubește în calitate de copii ai Săi, ne aude și răspunde rugăciunilor noastre: „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Ps.138-3)

Rugăciunea este puternic afectată de faptul că ființele umane se uită la „înfățișare sau la înălțimea staturii”; rugăciunea este puternic afectată pentru că este făcută din alte motive; rugăciunea este respinsă dacă este rostită de oameni nelegiuiți: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul se uită la inimă.” (1Sam.16:7); „și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.” (Marcu 12:40) & „Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte Legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă.” (Prov. 28:9)

Rugăciunea este un schimb de încredere între Dumnezeu și poporul Său; Dumnezeu este poziționat în milă, așteptând supunerea poporului Său, în timp ce poporul lui Dumnezeu este poziționat în încredere și în reamintirea promisiunilor Sale; Dumnezeu Se poziționează în postura de a-i ajuta pe cei drepți în inimă; le răspunde la rugăciune pentru a fi credincios propriului caracter și lasă în seama oamenilor să aleagă modul de a acționa față de Sine. „Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul. Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele.” (Ps.66:18-19)

Rugăciunile sunt stârnite de necazuri, de boală, de nevoia de călăuzire, de pocăința de păcate, de consternarea față de căile Domnului sau de sentimentul gol al depărtării de El. Așadar dacă starea credinciosului este conform cerințelor lui Dumnezeu și există în permanență o bună motivație a acestuia pentru rugăciune putem vorbi despre o relație constantă de părtășie a credinciosului cu Dumnezeu prin rugăciune.

Ceea ce ne-am propus pentru anul în care tocmai am intrat, trebuie să fie în concordanță cu ceea ce ne reprezintă ca și copii ai lui Dumnezeu; înainte de a cere lucruri care le putem atinge mai greu sau foarte greu, putem cere ceva care este la îndemână pentru fiecare dintre noi și anume:
– recunoaște că Dumnezeu este nădejdea ta;
– recunoaște că ești slab în fața ispitei și a încercării;
– cere izbăvire de toate fărădelegile tale;
– conștientizează că Dumnezeu pedepsește păcatul
– să veghem asupra căilor noastre;
– să avem grijă la gură;
– să avem o atitudine corectă;
– încrede-te în Dumnezeu, El poate ajuta în orice problemă a vieții;

Lipsa unor binecuvântări cerești și chiar pământești poate fi cauza unei stări confuze de altfel a credinciosului în viața de zi cu zi; păcatele personale, lipsa de credință, lipsa perseverenței în rugăciune, relații incorecte fața de soț/soție, copii, rude, vecini, colegi de servici, cu cei din biserică… s.a.m.d. ; toate aceste lucruri contează în economia vieții de credință a fiecărui credincios, toate aceste lucruri influențează în rău sau în bine viața noastra de zi cu zi !

Avem cuvintele Mântuitorului care practic spulberă orice urmă de îndoială a celor ce se încred cu adevărat în Cel ce face astfel de promisiuni… perfect valabile și astăzi: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” (Marcu 11:24)

Adevărata rugăciune (rugăciunea care trebuie ascultată), este recunoașterea personală și acceptarea voinței divine – Brooke Foss Westcott

Viorel Udrişte

Cetatea de Piatră – Adi Hentea are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu… dar şi de al nostru!

2013

2013

Frumoase cuvinte de la un prieten de-a lui Adi Hentea, Marinel Blaj:

Nu vreau să fiu subiectiv, dar în opinia mea Adi Hentea este parte din patrimoniul naţional evanghelic.

Adi s-a căsătorit cu o fată deosebită, Adina. Care îi este acum alături, plină de speranţă. Şi care, aşa cum o cunosc, va rămâne alături de el indiferent de deznodământ. Dar… imaginaţi-vă ce ar fi în sufletul lui Adi să-şi poată vedea scumpa lui soţie! …….

Citeste articolul aici – https://cetateadepiatra.wordpress.com/2017/01/06/adi-hentea-are-nevoie-de-ajutorul-lui-dumnezeu-dar-si-de-al-nostru/

Vezi si –

Pana si ziarul principal din Arad, Aradon.ro si-a indemnat cititorii sa ajute cu donatii pentru operatia lui Adi Hentea:

Să Ajutăm!

Dacă doriți să-i ajutați pe soții Hentea să strângă banii necesari operațiilor care i-ar putea reda vederea lui Adi, nu stați pe gânduri! Pentru donații, nu trebuie decât să accesați următorul link: https://www.youcaring.com/adihentea-729950. E un site specializat pentru strângere de fonduri în scop caritabil, unde a fost creată campania „Ajută-l pe Adi să vadă din nou”. Orice donație făcută în cadrul acestei campanii, oricât de mică ar fi, este de mare ajutor pentru ca operațiile de care are nevoie Adi Hentea să se poată realiza. Să-l ajutăm!

 

 

„Prietenia cu Isus” – de Ciprian Gheorghe Luca

ciprian-gheorghe-luca

„Prietenia cu Isus”

Învăţătorul ne trasează în Ioan 15:13-17 liniile fundamentale ale prieteniei Sale.

Înainte de toate, disponibilitatea de a dărui… viaţa: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”. Afirmaţia se aplică, în principal, lui Isus: “Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (In 10:11).

Se poate da ceva, dar este vorba de un dar limitat, din moment ce este mereu posibil de a da ceva mai mult. Numai darul vieţii este nelimitat. După aceea, nu mai rămâne nimic de dăruit. Când se dăruieşte viaţa, să dăruieşte tot ce avem. Când se dăruieşte viaţa, nu se oferă numai suma anilor care rămân de trăit, ci se dă ceva care atinge infinitul, eternitatea. Şi se dăruieşte chiar şi ceea ce a fost. Trebuie să fim conştienţi că Isus pronunţă aceste cuvinte în imediata apropiere a Pătimirii. Nu se poate uita că Isus îşi va dărui viaţa proprie într-un context de singurătate şi de abandon.

În al doilea rând, găsim în spusele Mântuitorului…teritoriul prieteniei, și anume… locul în care se întâlnesc două voinţe libere în iubire reciprocă. Adică…ascultarea: “Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu”. Trăim statutul de prieteni dacă punem în practică ceea ce Isus a poruncit: iubirea reciprocă. Prietenia cu Domnul nu o trăim într-un cerc strâmt; numai dacă se actualizează iubirea fraternă ne putem considera “intimi” cu Domnul.

Isus, deci, pune o singură condiţie pentru prietenia sa: ca noi să luăm în serios exigenţele sale! El însuşi, de altă parte, demonstrează că ia în serios prietenia înfruntând pentru noi calea crucii. Numai aşa se anulează distanţele. Desigur, ascultarea se încadrează exclusiv într-o perspectivă de iubire, care rămâne şi fundamentul său ultim. Hristos poruncește exclusiv în iubire. Şi se poate asculta numai în iubire.

Al treilea aspect care caracterizează relaţia de prietenie a lui Isus cu discipolii este dat de confidenţă: “Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”. Această trăsătură a prieteniei este inspirată de modelul cultural grec-elenistic. Conform lui Aristotel, elementul distinctiv al prietenilor este simţul comun, faptul că între ei totul este în comun.

Opoziţia între slugi (douloi, literal, sclavi) şi prieteni (philoi), nu este atât de evidentă pentru mentalitatea iudaică. În textele biblice, “servitor” echivalează cu “prietenul lui Dumnezeu”, om de încredere, fidel şi drept, colaborator. Şi termenul nu are nimic negativ, cu atât mai puţin de dispreţ, mai mult constituie un titlu de onoare. Deci, în fragmentul nostru, expresia lui Ioan se potriveşte mai bine cu mentalitatea noastră, decât cu cultura biblică. Şi atunci, discipolii, tocmai pentru că sunt prieteni şi nu slugi, sunt puşi la curent cu proiectul, cu gândurile Tatălui. Sunt informaţi asupra conţinutului şi asupra sensului misiunii lui Isus. Şi sunt chiar conştienţi că, în cuprinsul acelui proiect şi al acelei misiuni, le este hărăzită o parte.

Avem, astfel… slujirea comună. O muncă fără participare este un proiect comun, fără o semnificaţie precisă, o finalitate clară, este ceva alienant, de-a dreptul inuman, şi deci lipseşte din ea bucuria. Este necesară conştiinţa de participare la o operă comună. Şi este umilitor să ne gândim că nimic nu se schimbă dacă acea muncă o fac eu sau o face altul. Omul este astfel redus la situaţia de a fi un pion de schimbat, un angrenaj egal între alte angrenaje ale lanţului. Nimeni, în Hristos, nu trebuie să fie considerat pur şi simplu un executor de ordine. Isus nu ne tratează astfel. El nu ne consideră ca nişte automate religioase, ci ne încredinţează însărcinări personale, chiar dacă sunt prevăzute într-un ţesut comunitar. Şi nu are importanţă că cel puţin un altul poate să desfăşoare acel rol mai bine decât mine. Isus mi l-a încredinţat mie, ca prieten al Său! Pentru El nu există legea eficienţei, a randamentului, a producţiei, ci cea a încrederii. Cu El totul este clar, chiar dacă rămâne în mod necesar un fond de mister, ceva pe care nu-l înţelegem pe deplin.

Finalmente, rămâne un test fundamental: viața creştină progresează în măsura în care se dezvoltă în noi sensul de prietenie cu Dumnezeu, până la a deveni predominant faţă de orice altă concepţie a raportului nostru cu El. Până când rămânem fixaţi pe teritoriul fricii (ca anihilaţi în faţa celui de temut), îl considerăm pe Dumnezeu ca stăpânul nostru, Îl vedem într-o optică punitivă, observăm judecata sa înfricoşătoare, şi ne aşezăm în faţa Lui într-o atitudine slugarnică (conform sensului negativ care se dă de obicei acestui termen, exact acel sens pe care Isus vrea să-l respingă), înseamnă că nu am înţeles încă nimic din proiectul de prietenie pe care El îl are în privinţa noastră.
Putem spune că am fost atinşi cu adevărat de har numai când simţim că moare în noi – sau, cel puţin, se atenuează – spiritul de sclavi. Testul prieteniei rămâne fundamental pentru autenticitatea creştinismului nostru.

TOT MAI MULȚI OAMENI, PLÂNGÂND… de George Alexander

TOT MAI MULȚI OAMENI, PLÂNGÂND…
de George Alexander

Am văzut mulți oameni plângând, implorându-l pe Dumnezeu să le curme durerea…

Zilnic trecem, poate, pe lângă ei.
Ne justificăm adesea, noi, când ridicăm din umeri şi mergem mai departe, aşteptând de fiecare dată mereu, ca alții să aibă inimă – în locul nostru!- şi să-i vadă… Să-i ajute cumva, să le dea măcar speranță cât să nu moară, sărmanii!, în fața noastră…

Dramele prin care trec compatrioții noştri, sunt de necrezut. Dar nici nu ştiu ce poate fi mai condamnabil, atrocitățile instanțelor străine împotriva familiilor româneşti sau plictisul nostru, indiferența care ucide…

George Alexander Lansarea cartii RM VALCEA

Dl George Alexander la o alta lansare de cart in RM VALCEA

… Acum câteva luni, un reputat om de cultură a vrut să organizeze o lansare de carte în Moldova… Cartea mea, “Copiii noştri în închisorile lor. Furați de Barnevernet”, – carte, donată, practic luptei pentru susținerea familiilor româneşti, cărora le-au fost luați copiii!- urmând să fie prezentată într-o librărie Cărtureşti… Răspunsul primit, însă, din partea managerului librăriei, i-a lăsat pe toți perplecşi. Individul acela obscur (sau şefii săi!) a avut neobrăzarea, lipsa elementară de bun-simț să spună că nu se poate face nicio prezentare în librăriile Cărtureşti deoarece subiectul – adică, preluarea/furtul copiilor români de către instanțele străine- este, citez, “CONTROVERSAT”!
Între timp, familiile Bodnariu şi Nan şi-au primit copiii pentru că însăşi instanțele norvegiene au decis acest lucru. Lipsa de omenie a “Cărtureştilor”, însă, este de reținut! Cei care îşi vând sufletul pentru grămezi de arginți, nu prea sunt oameni…

… Aş vrea să vă spun că, de la un timp încoace, nu îmi mai place nici radio Zu. Am crezut că Buzdugan şi Morar, cei hazoşi, îi pot ține, uneori, de mână, pe oameni… M-am înşelat!
Nu le cerusem bani pentru lupta noastră. Le dăruisem numai cartea mea, rugându-i să amintească, măcar, uneori!, şi de dramele prin care trec atâția români, din diaspora sau de acasă… Nu au avut, din păcate, timp să spună nici măcar un singur cuvânt!… Glumeți teribili, care-şi duc traiul din clovnerii, sunt pe toate drumurile. Oameni adevărați, din păcate, mai puțini!…

… Să mai amintesc câte ceva şi de ipocrizia unora de la televiziuni! Simona Gherghe avea de gând să profite, în modul cel mai josnic, de suferința unei mame, Mara Fortu, căreia statul i-a luat copiii, dându-i homosexualilor!… Rating, scandal şi minciună!, e ceea ce înseamnă Totul pentru ei. A ajuta un Om, însă, la “Acces direct”, este de neconceput! Câtă falsitate şi câtă depravare, oameni!

… Văd, de la un timp încoace, şi texte care circulă pe facebook, poezii “drăgălaşe”, care ar trebui să ne stoarcă de lacrimi… Sunt trimise de Teo Trandafir, povățuind credulii, să creadă în continuare în idolii de mucava… Bălăceala aceasta, în agheasmă, îmi displace, însă, Teo! Nu ai dorit să mişti un deget pentru ceilalți! Nu ți-a păsat de oameni şi nici nu-ți pasă!
Nu îți mai bate joc de ei, atunci, nu mai vorbi de lucruri sfinte!

Aceştia sunt doar unii dintre cei care ne-au întors spatele. Noi nu putem face, însă, la fel ca ei! Atâta timp cât am ales să fim şi să rămânem Oameni!

. Astăzi a fost ziua lui Mihai Smicală, copilul român, încarcerat de finlandezi! Nu a protestat niciun politician român în semn de solidaritate cu el. Au persistat toți în laşitatea lor…

Astăzi a fost şi ziua în care Dina Rodica Stelică, într-un simulacru de proces cu Barnevernet, probabil, şi-a pierdut copilul!… Egalitatea de şanse în fața Legii, a fost deplină: Barnevernet a avut 6 (şase) martori care au sporăvoit câte o oră, Stelică nu a primit aprobare să aibă decât 1 (un) martor şi acela să vorbească numai 15 minute!
M-am întânit cu acest tată acum două zile şi vă asigur că nu a omorât pe nimeni! Nimic din ceea ce Barnevernet susține, nu prea e adevărat.
Adevărat este numai un singur lucru… Încălcându-i-se, grav, drepturile, i se fură numai copilul…

Statul român, diplomații noştri de geniu, se scuză mereu că nu se pot amesteca în treburile altor țări…
Oameni de televiziune sau din mass-media ne dezamăgesc.

Ce este de făcut, atunci?!
Vom vedea tot mai mulți oameni, plângând… Vom avea, oare, puterea să-i scoatem din mintea noastră, din sufletul nostru, trecând peste ei?!…

Aduceți-vă aminte de ei!

George Alexander

2017. Ce trebuie și ce nu – Nicolae.Geantă

Print

Trebuie să refuzăm să mai facem ce nu știm! Căci succesul nu este unde ai ajuns, ci ce ai ajuns. Ca și Balzac mă tem de oamenii care urcă pe scaune mai înalte decât cărțile pe care le-au citit.

Nicolae GeantaTrebuie să fugim de orice rău! Nu doar de macabru. Păcatele mici au consecințe mari. O minciună, o postare denigratoare, un privit chiorâș la aproapele, e cianură pentru suflet.

Trebuie să slujim și-n lucrurile mărunte! Bucuriile mari vin și din surprizele mici. Să știți că îngerul responsabil cu boabele de rouă e la fel de important ca cel ce  vindecă oamenii în spitale!

Trebuie să fim oameni de foc! Majoritatea semenilor noștrii au devenit o lume de piatră. Nici nu plâng, nici nu râd. Și nici nu se mai roagă! Samuel Chadwick zicea că semnul creștinului nu e o cruce, ci o limbă de foc! Focul naște foc!

Trebuie să iubim fără microscop! Când iubești pe cineva nu vii cu felinarul să-i bați în ochi, cum a făcut Psyche lui Eros. Ea a aprins felinarul să-l vadă. El s-a trezit și a dispărut. Dragostea nu face cercetări!

Trebuie să construim eficient! Paler scria că într-o zi se va instala o lunetă prin care doritorii vor plăti o taxă și vor privi spre ceea ce am fost fără să vadă nimic!

Trebuie să reparăm toate podurile distruse. Cea mai mare tragedie este că noi credem că lucrurile se rezolvă de la sine!

Trebuie să păstrăm Scriptura integrală. Și, zicea Oswald Chambers, să ne ferim de raționamente cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu! Împliniți-L!

Trebuie să ne oprim din drumurile care nu duc nicăieri. Calea e una singură: Isus

Hristos. Nu contează de unde vii, ci unde te duci. Trebuie să ajungem în Cer!

Nicolae.Geantă

Previous Older Entries

Blogosfera Evanghelică

Vizite unicate din Martie 6,2011

free counters

Va multumim ca ne-ati vizitat azi!


România – LIVE webcams de la orase mari

Click pe harta pt ora actuala