Mulți copii din Norvegia sunt legati de o altă țară și au părinți sau alți membri ai familiei în străinătate. Copiii cu cetățenie străină ar putea fi în Norvegia pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, au rezidenta legala sau ilegala. Unele familii solicită protecție (azil) și unor copii care trăiesc în Norvegia pentru că părinții lor au documente de muncă. Acest lucru poate fi atât cetățeni SEE sau resortisanții țărilor din afara cooperării SEE. CPS trebuie să ia în considerare astfel de factori atunci când se evaluează care ingrijire este cea mai buna pentru copil.
Cazurile de protectie a copilului care se ocupă de copii cu cetățenie străină sau care au legături strânse cu alte țări poate fi o provocare pentru serviciul protecției copilului. Aceste cazuri pot fi dificil de investigat în mod adecvat și ar putea fi dificil de a se evalua ce măsura ar fi cea mai buna pentru copil. Astfel de cazuri pot avea, de asemenea, o atenție politică semnificativă și atenția mass-media din străinătate. Orientările vor oferi informații cu privire la modul în care CPS se poate ocupa de cazuri, inclusiv măsurile de investigare și posibilitatea de monitorizare alternativă a copilului în străinătate. Orientările conțin o mențiune specială a copiilor care solicită azil sau care locuiesc în Norvegia ilegal. Există, de asemenea, un capitol privind munca prin agent, cu autoritățile de imigrare.
Un număr tot mai mare de misiuni străine din Norvegia doresc să ofere asistență consulară pentru copii sau părinți în cazuri de protecție a copilului. Posturi străine doresc inclusiv accesul la informații cu privire la cazuri individuale, participarea la reuniuni cu serviciul de protecție a copilului, cazuri de martori în Consiliul Județean, precum și pentru a satisfice cerintele copiilor care sunt sub îngrijirea agentiei de protecție a copilului. Orientările vor oferi informații cu privire la rolul pe care autoritățile străine il pot avea în îngrijirea copilului și modul în care serviciile de protectie a copilului se poate referi la cererile venite din partea misiunilor străine.
Circulara a fost elaborata cu aportul Ministeruluil Justiției și Afacerilor Externe. Copiii, Tinerii și Chestiunea Familiilor, Serviciul de Emigrare, Unitatea Centrală a Consiliul Județean pentru protecția copilului, Afacerile Sociale și Apelul de Imigrare, au contribuit de asemenea.
Directive, conținutul principal
Serviciul de protecție a copilului trebuie să ia în considerare legăturile copilului cu Norvegia și alte țări, în evaluarea de îngrijire a copilului, care este cea mai buna pentru copil. Copilul (impreuna cu familia), poate fi cetățean norvegian sau străin, locuiesc permanent sau temporar în Norvegia, au un caz de imigrare in curs de desfasurare, au rezidenta legala sau ilegala. Aceste condiții pot afecta evaluarea de îngrijire a copilului, care este cea mai buna pentru copil.
O bună comunicare cu părinții este esențială pentru construirea încrederii și de a lucra împreună la eforturile de ajutorare. Serviciul de protecție a copilului trebuie să se asigure că familia intelege cazul și modul în care serviciile de protectie a copilului poate ajuta. Vor fi utilizati interpreți calificați în situațiile în care pot exista dificultăți de limbă. Copiii nu ar trebui să fie folositi ca interpreti.
Lucrătorul de la CPS nu poate lua masuri de ingrijire a copilului daca familia este venita in vacanta si nu ar trebui să fie luat in grijă decât dacă este necesar și cel mai bine pentru copil. Nu poate fi o decizie privind ordinele de îngrijire pentru copiii aflati în vacanță sau în trecere. În alte cazuri, trebuie să se evalueze în mod specific dacă copilul are legături strânse cu Norvegia suficient încât să poată fi luate astfel de măsuri radicale.
Serviciul de protecție a copilului va examina dacă copilul este legat de alte țări, înainte de a fi promovat emiterea unui ordin de îngrijire. Serviciile de asistență socială a copilului ar trebui să încerce mereu să intre în contact cu părinții de peste hotare. Dacă copilul dumneavoastră este strâns legat de o altă țară, cum ar fi familia în țara în care copilul este un cetățean, serviciile trebuie să ia în considerare dacă copilul dumneavoastră poate primi îngrijire în străinătate, ca o alternativă la o ingrijire in Norvegia. Cat de aprofundate aceste investigații ar trebui să fie, va depinde de circumstanțele fiecărui caz. Welfare Act(Actul de Protectie al Copilului) se deschide astăzi nu pentru investiții în alte țări. Monitorizarea în străinătate ca o alternativă la măsurile dîn Norvegia, se poate întâmpla doar cu acordul părinților.
Colaborarea între autoritățile de protecție a copilului și Serviciul de Imigrare.
În cazul în care familia are un caz de imigrare in curs de desfasurare a serviciilor, trebuie să se obțină informații cu privire la copil și familie de la autoritățile de imigrare. Serviciile de protecție a copilului sunt încurajate să furnizeze informații autorităților de imigrare, atunci când acest lucru va proteja interesele copilului, si viceversa.
Serviciul de Protectie a Copilului, care se ocupa de anchetarile din partea autorităților străine. a guvernelor străine, în special ambasadele, solicitând informații și doresc să îndeplinească cerintele cetățenilor lor, a caror copii se află sub protectia de ingrijire a copilului (asistență consulară). o Serviciul de protecție a copilului, în general, va facilita contactul consular atunci când copiii și părinții o doresc. Serviciul de protecție a copilului poate, numai în cazuri excepționale, refuza un contact consular, dacă exista situații specific in care nu este cel mai bun interes al copilului.
Servicii de asistență socială a copilului ar trebui să coopereze cu autoritățile străine, inclusiv ambasadele, pentru informarea cazurilor de protecția copilului și de a proteja copilul. Serviciile de asistență socială a copilului pot furniza informații și să coopereze cu autoritățile străine, dacă părinții sunt de acord sau în cazul în care serviciul de protecție a copilului consideră că o colaborare va ajuta la educarea cazului de protecție a copilului și prin urmare să fie în interesul copilului..
Adoptarea necesită motive deosebit de grele. Atunci când o adopție sparge toata legătură juridică între copii și părinții lor biologici și alți membri ai familiei.Ministerul este de părere că ar trebui să existe o decizie privind adoptarea împotriva voinței părinților atunci când copilul și părinții nu au permis de ședere permanentă sau drept de ședere permanentă în Norvegia.
Serviciul de protecție a copilului trebuie să notifice județul atunci când este necesar pentru sfaturi și îndrumări. Judetul guvernator se poate adresa ocazional lui Bufdir (Directoratul Norvegian pentru Copii, Adolescenti si Familii).
Convenția de la Haga din 1996 si Guvernul este la lucru pentru Norvegia ca să ratifice Convenția de la Haga din 1996, în cursul anului 2016. Convenția prevede cooperarea și schimbul de informații cu alte țări din convenție. Când Conventia va fi ratificata, Norvegia va primi norme privind destinațiile de plasare voluntare din casele și instituții de foster care din alte țări ale Convenției. In cazuri exceptionale, îngrijirea copilului va fi de asemenea transferata la o altă țară a convenției atunci când acest lucru este considerat a fi cel mai bun pentru copil. Se instituie o autoritate centrală în conformitate cu Convenția de a oferi îndrumare pentru municipalități și asistență în dialog cu guvernele străine. Circulara va fi ajustata atunci când convenția intră în vigoare în Norvegia.
Cadrul juridic
1.1 Constituția adaptata dupa Constituția § 104 a copiilor, da dreptul la respectarea demnității lor umane. Ei au dreptul de a fi audiati în materie de ele, iar opinia lor ar trebui să se acorde greutate în funcție de vârsta și dezvoltarea lor. Interesele copilului trebuie să primeze în acțiunile și deciziile care afectează copiii. Copiii au dreptul la protecția integrității lor personale. În plus, autoritățile de stat creează condiții pentru dezvoltarea copilului, inclusiv asigurându-se că copilul primește securității economice, sociale și de sănătate necesare, de preferință în propria sa familie.
1.2 Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile copilului din 20. Noiembrie 1989 (CRC) este cea mai mare autoritate, reglementările internaţionale trebuie sa protejeze drepturile copilului. Convenția de copii se face Legea Norvegiană prin Legea drepturilor omului, cf. § 2. La contradicţia dintre CRC şi alte legi, convenţia copilului merge mai departe, jf. drepturile omului drept punctul 3. Dispozițiile relevante ale Convenției este, în special articolul 2, 3, 9, 12, 20 şi 21. Norvegia este angajata după Convenţia pentru protejarea tuturor copiilor care stau în Norvegia pe un mod nediscriminatoriu. Cele mai bune interese ale copilului trebuie să fie un considerent primordial în toate deciziile care implică copiii. Copiiilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a fi audiati în toate problemele care afectează copilul. Copiii , în cazuri excepționale, ei fi pot fi mutati la un foster casă sau instituție sau adoptati împotriva părinţilor lor dacă este necesar din cauza interesului superior al copilului.
DOCUMENTUL – https://www.regjeringen.no/contentassets/8a7d3215226b4ddbb497d171ec564ec1/rundskriv-q-42-2015.pdf
VA URMA…….